SUBIECTUL 33

Diagnosticul imagistic în afecţiunile intestinului subţire (malformaţii congenitale, modificări de poziţie,

tulburări funcţionale,
enterite cronice, boala Crohn, tuberculoza ileo-cecală, tumori intestinale, tulburări vasculare)
Prof. Dr. Maria Mogoseanu – UMF "Victor Babes", Timisoara

TEHNICI DE EXPLORARE ALE INTESTINULUI SUBTIRE

ASPECTE NORMALE
Examenul radioimagistic al intestinului subţire mezenteric este dificil, pretenţios, greu de condus datorită
particularităţilor sale anatomice; lungime mare cu anse care se suprapun, ceea ce nu conferă certitudinea unei
explorări complete. La acestea se adaugă nespecificitatea semnelor radiologice, endoscopia cu endobiopsie fiind de un
real folos.
INDICAŢII: dureri abdominale, modificări ale tranzitului vărsături, melenă, steathoree, enterocolopatia
nespecifică, boala Crohn, TBC, boala Wipple, tumori intestinale, sindrom de malabsorbţie, malformaţii, ulcer
primitiv, fistule intestinale, pneumatoza chistică intestinală, hematoame parietale intestinale, boala ischemică
intestinală, intestinul iradiat, limfangiectazia intestinală, boli parazitare etc.
Rgr. standard (tranzit baritat)
o Pregătire: purgativ pt. evacuarea conţinutului colonic; dieta usoara si 1 – 2 l lichide pe zi timp de 48
ore; fara ingestie de lichide sau solide cu 12 ore înainte de examinare
o Sulfat de bariu; Gastrografin (s.c. iodata hidrosolubila) in cazul fistulelor enterale
o Începe cu o radioscopie / radiografie abdominala simpla – prezenta de gaze in intestinul subţire,
ocluzie intestinala
o administrarea orala sau pe sonda enterala a s.c.
o in cazul ingestiei s.c., se administrează o singura data întreaga cantitate sau porţii mici (15 – 20 ml),
repetate la 10 – 15 minute, pana la opacifierea cecului (tehnica Pansdorff); in prima varianta se
urmareste timpul de tranzit, kinetica intestinala, tonusul intestinal; iradiere mare pt. pacient si medic
din cauza necesitaţii controlului fluoroscopic al progresiei s.c.; in varianta administrării fracţionate a
s.c. se face o explorare predominant morfologica
o in cazul administrării s.c. pe sonda enterala, sonda se introduce pe cale nazala sau orala pana dincolo
de unghiul Treitz, apoi se administrează o cantitate de s.c., urmata de insuflare (dublu contrast); timp
de examinare mai scurt; iradiere mai redusa; distensie intestinala optima; se urmăresc: aspectul
mucoasei, fistule, stenoze
o accelerarea tranzitului intestinal se face prin ingerare de soluţii reci (ser fiziologic, 250 ml, la 2 – 4˚C),
imediat dupa terminarea examinării eso-gastro-duodenale
CT
o Pt. ocluzie, invaginaţie, perforatie, volvulus, ischemie, bilanţul extensiei tumorale
o peretele intestinal normal are 2 – 3 mm grosime; grăsimea mezenterica are valoare de atenuare – 100
→ - 160 HU
o contrast oral (Gastrografin)
Angiografie celio-mezenterica
o Indicaţii: hemoragie digestiva, ischemie mezenterica, anevrisme
ECHO
o Sonda de 7,5 MHz
o Analiza peretelui intestinal, colecţii abdominale purulente sau hemoragice, metastaze hepatice
o Ansele patologice dau imagini in ţinta, cu cercuri concentrice hipo- si hiperecogene: lumen (ecogen
heterogen), mucoasa (halou hipoecogen fin), submucoasa (ecogena), musculara (hipoecogena),
grăsimea (ecogena) si seroasa (hipoecogena)
o Doppler – pt. ischemia mezenterica
MRI
o Contrast oral sau i.v. (Gadolinium)
o identifica structuri vasculare si procese hipervascularizate
o bilanţul extensiei tumorale

1
 Scintigrafia - 99mTc
- identifica diverticulul Meckel daca conţine mucoasa gastrica, localizează o hemoragie intestinala
EMBRIOLOGIE
5-6 săptămâni - 3 anse: - superioară, stomac + ½ superioară a duodenului
- mijlocie, ½ inferioară a duodenului, intestinul subţire, cecul, ascendentul, transversul până la flexura
stg
- inferioară, colon descendent, sigmoid, rect
- stomac dilatat, tubul digestiv este dispus sagital
- dezvoltarea ficatului şi pancreasului (orizintalizează stomacul, duodenul formează
potcoavă)
ST I - ansa mijlocie se torsionează, genunchiul superior se deplasează în jos şi spre dreapta, genunchiul
inferior cranial anterior spre stânga
ST II - ansa mijlocie nu mai are loc în sacul henial şi reintră în cavitatea abdominală în următoarea ordine:
intestinul subţire, cecul, ansa inferioară cu AMI care ocupă poziţie centrală este deplasată de ansele I.S. spre stânga şi
înapoi. În acest stadiu tubul digestiv se rotează în jurul AMS iar colonul în faţă
ST III - cecul se deplasează din regiunea subhepatică în fosa iliacă dreaptă.
Anatomie
- intre stomac si colon; lungime 5 – 6 m; calibru 3 – 4 cm (portiunea iniţiala) si 2 – 3 cm (la capătul distal)
- 3 segmente: duoden, jejun, ileon
- jejunul si ileonul – portiunea intraperitoneala, mobila a intestinului subţire; jejunul reprezintă 3/5 din portiunea
mobila, iar ileonul restul de 2/5; legate de peretele posterior al abdomenului prin mezenter, cu dispoziţie oblica
stg.-dr. si cranial-caudal (din hipocondrul stg. spre fosa iliaca dr.); peritoneul mezenterului inveleste ansele
intestinale
- ansele jejunale sunt in partea superioara stg. a abdomenului, infragastric, cu dispoziţie orizontala
- ansele ileale sunt in partea dr. a abdomenului sau aglomerate in pelvis, cu dispoziţie verticala
- având mezou, ansele intestinale au o margine concava spre mezenter si o margine convexa spre portiunea
libera a intestinului
- mucoasa jejunala are pliuri circulare, având acelaşi aspect dinţat („frunze de feriga”) ca si D II – D IV
- mucoasa ileala are contur net, regulat, cu pliuri longitudinale; pliurile isi schimba pozitia in raport cu
momentul funcţional al digestiei (autoplastica mucoasei): când lichidul intestinal stagnează, pliurile devin mai
şterse, iar când portiunea ileala se afla in stadiul de evacuare, pliurile longitudinale se accentuează
- numărul pliurilor scade dinspre jejun spre ileon
- ultima ansa ileala se deschide pe fata mediala a cecului prin valva ileo-cecala Bauhin; are dispoziţie oblica
stg.-dr. si caudal-cranial; calibru 2 – 3 cm; contur regulat, bine precizat
- irigat de artera mezenterica superioara
- tonusul se apreciază dupa calibrul lumenului, iar kinetica dupa frecventa si amploarea undelor peristaltice:
hipertonia si hiperkinezia se traduc prin calibru redus si peristaltica vie, iar hipotonia si hipokinezia prin
calibru crescut si peristaltica diminuata
tranzitul: coloana baritata atinge valvula ileo-cecala in 3 – 4 ore de la ingestie, iar evacuarea completa a intestinului
necesita 6 – 8 ore
MALFORMAŢII CONGENITALE
DUPLICAŢIA INTESTINULUI SUBŢIRE
Duplicaţia intestinului subţire se poate întâlni la orice nivel intestinal, dar este cel mai frecventă la nivel ileal.
Segmentul intestinal suplimentar poate comunica sau nu cu restul intestinului. În cazul în care acesta comunică, el
apare ca o opacitate tubulară paralelă cu intestinul normal. Duplicitatea închisă are aspectul unui chist situat de obicei
intramezenteric apărând ca o masă caare comprimă ansele din jur. Când este mic poate fi situat intramural obliterând
lumenul intestinal.
Rgr. abdominala simpla – conţinutul gazos hipertransparent al duplicatiei poate sugera dg.; rareori, conţin calcificări
Tranzit baritat – opacifierea formaţiunii, in cazul comunicării cu lumenul intestinal
- duplicatiile chistice dau imagini lacunare daca proemina in lumen

2
 - duplicatiile tubulare (mai rare) apar ca anse oarbe pe marginea mezenterica ( dg. dif. cu diverticulul
Meckel, care se afla pe marginea antimezenterica a intestinului) sau defecte de umplere alungite, pe marginea
mezenterica
Conţinutul lichid al chistului permite recunoaşterea lui prin ultrasonografie şi CT.
DIVERTICULII INTESTINALI - pot exista fără a produce simptome clinice. Ei apar ca imagini de plus de
substanţă de dimensiuni variabile legate de lumen printr-un colet prin care pătrund pliurile mucoase.
Inflamaţia lor - determină apariţia diareei, steatoreei, anemiei megaloblastice.
Diverticulul Meckel este un rest al canalului omfalomezenteric. El are o frecvenţă de 4% şi în marea majoritate
a cazurilor este asimptomatic. Apare pe peretele antimezenteric al intestinului, la max. 50-60 cm de valvula ileo-
cecala. Se poate invagina producând ocluzia, sau poate fi sediul volvulusului. Celulele secretante de acid pe care le
conţine mucoasa diverticulară pot cauza ulceraţii şi hemoragii.
Rgr. abdominala pe gol – nivel hidroaeric sau bula gazoasa persistenta, cu sediu fix; uneori, calcificare
intradiverticulara.
Enteroclisma reprezintă metoda de elecţie pentru evidenţierea lui. Rar se vizualizează (imposibilitatea izolării de
ansele aglomerate, dimensiuni mici, colet închis, lumen plin cu sânge); aspect de „deget de manusa”, cu baza de
implantare larga sau îngusta; lungime 1 – 20 cm; daca se invaginează in lumenul ileal, da imagine lacunara polipoida;
contur net, uneori cu neregularitati, mai ales la vârf (inflamaţie sau neoplazie: carcinoid); mobil la palpare si la
schimbarea poziţiei
Examenele cu izotopi radioactivi sunt utile la bolnavi pentru precizarea sediului diverticular, al hemoragiei la cei cu
incluzii diverticulare ectopice ale mucoasei gastrice.
MALFORMAŢII ALE LUMENULUI INTESTINAL
Atrezia şi stenozele intestinale pot fi unice sau multiple. Simptomele se manifestă imediat după naştere. Radiografiile
simple pun în evidenţă anse intestinale destinse de aer şi lichid până la nivelul leziunii.
MALFORMAŢII DE ROTAŢIE
Iniţial intestinul subţire este situat în cavitatea abdominală. Creşterea lui rapidă face ca acesta să iasă înafara ei. În
viaţa embrionară rotaţia intestinului mijlociu (unghi duodenojejunal, 1/3 mijlocie a colonului transvers) începe în
săptămâna a 8-a şi se face în sens invers acelor de ceasornic. Prima rotaţie se produce înafara cavităţii celomice, are ca
ax AMS şi este de 180 grade, a doua este mai scurtă de 90 grade. Intestinul revine în abdomen în următoarea ordine:
jejun, ileon, cec, ascendent transvers. Cecoascendentul este situat în hipocondrul drept, apoi coboară în fosa iliacă
dreaptă. Fixarea cecului , ascendentului şi duodenului se face tot în această fază.
Oprirea rotaţiei în prima fază determină hernierea intestinului mijlociu prin ombilic (omfalocel). Ocazional
mai pot hernia: ficatul splina, stomacul.
În stadiul al doilea intestinul poate reveni în abdomen fără a se rota realizând mezenterul comun. În acest caz
se observă absenţa potcoavei duodenale Dll se continuă cu jejunul. Ansele intestinului subţire sunt situate în partea
dreaptă a liniei mediene, colonul în stânga. Cecul este median, ileonul şi valvula ileocecală se implantează pe partea
dreaptă a cecului. Când rotaţia se face în sensul acelor de ceasornic, duodenul este situat anterior AMS, iar
colonul transvers posterior ei.
Oprirea rotaţiei în stadiul III poate determina:
 mezenter excesiv de lung, cu baza de fixare redusă ceea ce predispune la volvulus;
 absenţa fixării cecului şi ascendentului cu mobilitate excesivă
 cec subhepatic
 apendice retrocecal
 prezenţa de benzi peritoneale care comprimă lumenul şi pot produce ocluzie
MODIFICĂRI DE POZIŢIE ALE INTESTINULUI SUBŢIRE
Topografia normală a intestinului subţire – vezi mai sus
Modificări de poziţie: congenitale şi dobândite
Congenitale – mezenter comun – vezi mai sus
Ptoza viscerală - unghiul Treitz alungit
- jejun în micul bazin
- stază, atonie
Dobandite
Mezenterita retractila – ingrosare pseudotumorală a mezenterului, de cauza necunoscuta, prin proliferare fibro-
adipoasa

3
Tranzit baritat – anse intestinale dislocate si separate prin interpunerea unei mase; traiectul anselor este deformat, cu
angulari si curburi anormale, neregulat distribuite, pe toata lungimea intestinului subţire; stenoze alternând cu dilatări
scurte; pliuri aplatizate secundar compresiunii; nu exista leziuni parietale; ansele intestinale sunt fixe; peristaltismul
păstrat chiar si pe segmentele deformate
Modificări de poziţie prin mărirea organelor vecine: sarcină,glob vezical, aerocolie, tumoră uterină, t. renală stg.,
splenomegalie, ascită, aderenţe postoperatorii, peritonite chistate
- anse (conglomerate, nedisociabile, fixate, supraumplute cu SDC)
- disociere de anse prin edem sau infiltraţie mezenterică
Modificări de poziţie prin angajare în sac herniar, eventraţie.
RADIOLOGIC: ansele pot fi angajate în: hernie ombilicală,hernii interne, hernii
diafragmatice, înghinale, scrotale, hernii ale liniei albe, etc.
- putem decela segmentele de intestin angajate în sacul hernia

TULBURĂRILE FUNCŢIONALE ALE INTESTINULUI SUBŢIRE

Tulburările funcţionale pure - factori corticali
- afecţiuni ale unor organe vecine şi la distanţă
Tulburări organo-funcţionale
ETIOLOGIE
-Tulburări funcţionale primare
• factori neuropsihici: emoţii, frică, stres, dereglări neurovegetative
• factori toxici exogeni sau endogeni
• factori endocrini:mecanism neuroendocrin ex. în hipertiroidism
• factori alergici: histamina
• factori inflamatorii (colecist, pancreas, stomac )
• avitaminozele
-Tulburări funcţionale secundare
• factori mecanici - ocluzia -hiperperistaltism al segmentelor superioare
• factori inflamatori: hipersecreţie → distensie
• insuficienţe enzimatice: lactază
TIPURI DE TULBURĂRI FUNCŢIONALE
TULBURĂRI MOTORII
1. Modificări de tonus: - hipertonie, hipotonie - atonie
2. Modificări de peristaltică: - hipoperistaltism, hiperperistaltism. De obicei asociere distonie – diskinezie musculară,
musculara mucoasei - imagini de fulgi de zăpadă Marina Fiol - opacităţi neregulate de diferite mărimi, de obicei mari
3. Modificări de tranzit: normal, accelerat, încetinit
INVAGINAŢIA FUNCŢIONALĂ
- alunecarea mucoasei intestinale pe stratul muscular
- mai frecvent la nivel jejunal
Radiologic: - pliuri circulare, concentrice care se termină în formă de con într-un punct median central unde începe o
ansă îngustă; profil ansă dilatată cu pliuri circulare dispuse în formă de spirală. În interiorul acestei anse se observă
mucoasa ansei invaginate care se prelungeşte cu un pliu longitudinal; aspectul este reversibil
TULBUĂRI DE SECREŢIE ŞI ABSORBŢIE
1. Prezenţe de lichid în exces
• hiperfuncţie secretorie - sol. hipertone, hipertermice, tulb. vasomotorii produse de inflamaţii “semnul
coardei Marina Fiol” se observă ca o dâră a ansei superioare ce se varsă într-o ansă inferioară
• oprirea tranzitului
2. Prezenţă de aer
• normal - adultul nu are aer în intestinul subţire
- copii până la 10 ani - aeroenterie fiziologică
• aeroenteria
- aeroenteria generalizată:la bolnavi imobilizaţi, toxicomani, operaţi, colici abdominale, contuzii
abdominale şi lombare
- aeroenteria segmentară: - apendicite cornice, diverticoli, afecţiuni renale şi retroperitoneale,
stomac operat, periviscerite, postinflamatorii, postoperatorii, enterite
4
 ENTERITELE CRONICE
- jejunite - ileite - entrocolite - enterocolopatia nespecifică
Etiologie: inflamaţii, factori alergici, factori toxici, factori toxiinfecţioşi, factori fizici.
Radioimagistic: evoluţia în 3 faze:
1. Perioada incipientă - tulburări de tonus - hipertonie (intestin de pui), hipotonie (segmentară), hipotonie +
hipertonie; segmentare anormală: alternanţă de zone spastice si zone dilatate, retenţie de gaze, retenţie de lichide,
imagini reziduale „Fulgi de zăpadă marina Fiol”
2. Perioada de stare - edem inflamator, hipertrofia sistemului limfatic, ulceraţii, plus de SDC care iese din
contur uneori neregulat
3. Perioda leziunilor organice tardive: stenoză prin fibroscleroza pereţilor intestinali (semnul Kantor),
rigiditate, fixarea anselor prin bride aderenţiale care modifică topografia normală a intestinului implicat
ENTERITE PRODUSE PRIN AGENŢI FIZICI
Enteritele produse prin agenţi extrinseci sunt rar întâlnite, totuşi merită să amintim câteva dintre ele.
Clorura de potasiu poate produce ulceraţii intestinale şi stenoze.
Floxuridiene (Pyrimidine) utilizat pentru tratamentului carcinomului rectal şi colic metastazant, administrat
intraarterial şi i.v. produce diaree accentuată. Radiologic pliurile sunt îngroşate mai ales la nivel ileal, lumenul
intestinal este îngustat , leziunile sunt reversibile.
Antiinflamatoarele nesteroide pot produce stenoze asemănătoare bolii Crohn.
Flucytozine (antifungic) utilizat în tratamentul meningitelor cryptococice, cauzează ulceraţii, îngroşări ale peretelui
intestinal şi stenoze.
ENTEROPATIA DE IRADIERE
- precoce (din saptamana 3 – 4 a radioterapiei sau imediat dupa încheierea ei) – atrofia mucoasei prin deficit de
regenerare, vascularite, tromboze vasculare; apoi, suprainfecţii bacteriene; in final, ulceraţii mucoase, necroza,
inflamaţie
- tardiva (dupa cel puţin 6 luni de la tratament) – stenoze secundare fibrozei; obstrucţii
Interesează mai ales ileonul terminal
Tranzit baritat – forma acuta, precoce – accelerarea sau încetinirea tranzitului, hipersecreţie, hipotonie, ingrosare
difuza a pliurilor
- forma cronica, tardiva – anse intestinale aglutinate, imobilizate (secunda fibrozarii si retracţiei
mezenterului); pereţi rigizi, calibru neregulat, cu alternante de segmente stenozate si dilatate; mucoasa cu relief
păstrat sau şters; fistule entero-enterale, entero-colice, entero-genitale
dg. dif. cu recidiva tumorala
ENTEROPATII PARAZITARE
Prezenţa paraziţilor intestinali poate fi pusă în evidenţă atât prin prezenţa modificărilor care le induc -(sindromul de
malabsorbţie)- cât şi imaginile pe care le realizează la examenul cu bariu. Astfel viermii rotunzi apar ca imagini
lacunare tubulare, care prezintă în centru o opacitate liniară reprezentând prezenţa bariului în tubul digestiv al
parazitului.
Paraziţii laţi au o lungime mai mare decât cei rotunzi şi nu prezintă canal alimentar.
Campilobacterul şi Giardia intestinală pot cauza edem al mucoasei în jejunul proximal.
Strongyloides stercoralis produce modificări importante în jejun: edem, noduli, stenoze. La bolnavii cu
imunodeficienţă cryptosporidioza mycobacterium produce o enterită cu edem şi îngroşarea peretelui intestinal.
Yersinia enterolitica se localizează la nivelul ileonului producând leziuni asemănătoare enteritei regionale care sunt
reversibile în 6-8 săptămîni.
SINDROAMELE DE MALABSORBŢIE
Sindroamele de malabsorbţie reunesc o serie întreagă de afecţiuni caracterizate printr-o absorbţie deficitară a hidraţilor
de carbon, proteinelor şi grăsimilor la nivelul intestinului subţire. Acestea produc osteomalacia, rahitismul, scădere
ponderală, anemie.
ENTEROPATIE CRONICA NESPECIFICA
De obicei, difuza; rar, jejunita sau ileita segmentară (dg. dif. cu boala Crohn: ulceraţii, evoluţie stenozanta, hiperplazie
foliculara)
- forme primare
- forme postinfectioase
5
 - forme secundare (postgastrectomie, in parazitoze intestinale, alergii alimentare, carenta de lactaza)
Clinic: sdr. diareic si, inconstant, sdr. carenţial
Rgr. abdominala pe gol – in perioade de exacerbare diareica
- aeroenterie difuza sau circumscrisa, hipersecreţie lichidiana
- nivele hidroaerice pe anse hipotone, dilatate (dg. dif. cu ocluzia intestinala, pe baza contextului clinic)
Tranzit baritat – stomacul prezintă tulburări de tonus si evacuare; golirea precipitata favorizează accelerarea
tranzitului intestinal; relief ingrosat, neregulat, alteori şters
- intestinul subţire prezintă tulburări propriu-zise (tranzit accelerat, diskinezie, tulburări de dinamica a
autoplasticii) sau reacţii adaptative compensatorii (tranzit încetinit, hipotonie difuza episodica cu relief de
baraj)
- hipersecreţie frecventa; desenul mucoasei şters, voalat prin diluarea suspensiei, care devine neomogena, cu
flocoane; hipotonia si staza favorizează diluarea segmentară a masei opace; aeroenteria se observa mai ales pe
jejun; hipersecreţia cu excesul de gaz dau nivele hidroaerice orizontale, care isi schimba sediul si dispar in
timpul examinării
- frecvent, tranzit accelerat, mai ales proximal (jejun), cu încetinire distală (ileon) compensatorie
- hipersegmentarea (spasme inelare separate prin zone de calibru normal sau crescut) predomina pe ileon
- pliurile de retenţie („relief de baraj”, imagine „in acordeon”, „in fişic de monede”) se observa pe ansele
hipotone, ca reacţie la invadarea rapida a masei opace si au caracter tranzitor, adaptativ (nu întotdeauna pliurile
ingrosate înseamnă inflamaţie!!)
- in faza de umplere, apar incisuri neregulate, dispuse la intervale inegale, orientate dezordonat, cu dimensiuni
inegale; in faza de semievacuare, desenul mucoasei este neregulat, cu pliuri neuniform ingrosate, rău
conturate, zdrenţuite, întrerupte; in faza de evacuare, apar pete reziduale inegale, grosolane, unele persistente,
dispuse neregulat; variaţiile de autoplastica sunt diminuate
- colonul prezintă tranzit accelerat pe cec-ascendent, cu încetinire distală (rolul compensator revine
transversului)
Examenul radiologic intradigestiv – administrarea bariului la 30 min. dupa un prânz alimentar
- evacuare gastrica precipitata; stimularea motilitatii intestinale; tranzit jejuno-ileal accelerat; diskinezie
enterala; hipertonie ileala; pliuri mucoase ingrosate
Irigoscopia – modificări ale colonului: hipotonie, diminuarea conturului haustral sau contracţii segmentare si
adâncirea santurilor interhaustrale; in timp, dolicocolon
Dg. dif.: enteropatia nespecifica boala celiaca
↓ ↓
tranzit: - accelerat, cu fuga proximala - încetinit (de obicei)
tonus: - variabil, diskinezie si hipertonie; - hipotonie marcata, cu segmente dilatate,
hipotonie tranzitorie inerte (pungi de staza)
relief: - nealterat sau de tip enteritic; - mult ingrosat, cu semnul mulajului persistent
reacţii adaptative cu pliuri de baraj
hipersecreţie: - moderata - importanta, constanta
SPRUE (BOALA CELIACĂ) – enteropatie glutenica
Defect enzimatic ereditar al enterocitului, manifestat prin intoleranta fata de gluten
- atrofia mucoasei intestinale (turtirea, lărgirea, coalescenta sau chiar dispariţia totala a vililor), cu reacţie
inflamatorie secundara; alungirea criptelor Lieberkuhn
- leziuni mai pronunţate in jejun decât in ileon
Tranzit baritat – 1. dilatarea lumenului enteral – cel mai important si mai constant semn radiologic; mai ales in
jejunul mijlociu si distal, dar poate afecta tot intestinul subţire; ansele dilatate sunt alungite, tortuoase, cu pereţi
pliabili; corelata cu severitatea bolii; asociata cu o peristaltica dezorganizata si ineficienta ce alternează cu zone
îngustate
- 2. hipersecreţie – poate da nivele hidroaerice; zone de floculare a bariului, dispersate neregulat in ansele
intestinale
- 3. segmentarea coloanei de bariu din segmentele dilatate si cu hipersecreţie; mai pronunţata in ileon; apare in
faza de evacuare a unor segmente intestinale (segmentare tardiva), sau, mai rar, in faza de umplere a
intestinului subţire (segmentare precoce), persistând pe toata durata examinării; pe măsura ce bariul paraseste

6
 intestinul, se observa resturi de bariu de aspect amorf, grosolan („fulgi de zăpada”), fenomen numit
fragmentare
- 4. pliurile mucoasei apar rectilinii si mai şterse (ingrosare aparenta a mucoasei, de fapt atrofie)
- 5. tranzitul enteral – 3 – 5 ore (normal 3 ore), dar poate varia mult
- 6. semnul mulajului – ştergerea completa a pliurilor mucoasei jejunale dispar valvele conivente, lumenul plin
cu bariu asemănându-se cu un tub „in care a fost turnata ceara si lăsata sa se intareasca”
Complicaţii – limfom, carcinom (mai ales de esofag), atrofie splenica, ulceraţii ale peretelui intestinal (mai ales pe
jejun; duc la stricturi, hemoragii, perforaţii)
dg. dif. cu limfosarcomul (dilataţie redusa, pliuri mult ingrosate, uneori nodulare; mase extraluminale, deplasarea si
invazia anselor intestinale)

MALADIA WIPPLE
- Clinic bolnavii prezintă diaree, dureri abdominale, tranzit accelerat, scădere în greutate, steatoree.
- Limfadenopatia şi poliserozita se decelează prin ultrasonografie şi CT (ganglionii au densitate de ţesut grăsos )
- Anatomopatologic - peretele intestinal este îngroşat şi edemaţiat. În lamina propria şi ganglionii limfatici se
evidenţiază macrofage Sudan-negative şi PAS (periodic acid schiff)-pozitive.
-Tranzit baritat – alterarea reliefului mucoasei enterale;
- valvulele conivente sunt ingrosate si uşor nodulare, net demarcate; pliurile mucoase sunt ingrosate,
au configuraţie neomogena;
- lumenul este normal sau uşor dilatat; tranzit normal, fragmentare si segmentare
Dg. dif. cu: boala celiaca (dilataţie importanta, ştergerea pliurilor mucoase, segmentarea si fragmentarea marcata a
coloanei de bariu); limfangiectazia intestinala (pliuri ingrosate simetric, difuz, pe toata lungimea intestinului subţire,
hipersecreţie)
SCLERODERMIA (SCLEROZA SISTEMICĂ PROGRESIVĂ)
În sclerodermie se produce o atrofie a musculaturii şi înlocuirea ei cu ţesut fibros.
Rgr. abdominala pe gol – imagini aerice numeroase, de calibru mare, care corespund anselor jejunale dilatate,
stagnante
Tranzit baritat
- dilatarea duodenului (mai ales D II si D III), cu perete aton, distensie exagerata la trecerea bolului de bariu;
peristaltica redusa sau absenta
- La nivelul jejuno-ileonului, dilatarea cuprinde una sau mai multe anse, este mai marcata proximal; peristaltica
diminuata; tranzit f. lent; caracteristica este „sacularea” marginii mezenterice a intestinului, cu formarea de
pseudodiverticuli (prin atrofia muscularei) mari, cu baza larga de implantare si forma patrulatera; pliurile ingrosate si
neregulate din segmentele dilatate sunt inerte, fara autoplastica
AMILOIDOZA
Depunerea de amiloid in ţesuturi, cu malabsorbtie si insuficienta musculaturii intestinale
Complicaţii: ocluzie, infarct ischemic, hemoragie
Tranzit baritat
- iniţial, aspect morfologic normal; tranzit prelungit
- In stadii mai avansate, apar dilatări, hipotonie parietala, localizata sau generalizata; îngroşarea accentuată a pliurilor
mucoase ale întregului intestin ,tranzit întârziat sau chiar absent segmentar (aspect de ileus paralitic, sdr. clinic de
pseudoobstructie)
Dg. prin biopsie intestinala (jejun)
LIMFANGIECTAZIA
Limfangiectazia este caracterizată prin dilatarea vaselor limfatice la nivelul mucoasei şi submucoasei.
Clinic bolnavii au diaree care cauzează pierderi de proteine, ascită chiloasă.
Semnele radiologice: îngroşarea simetrică a reliefului mucos, hipersecreţia, îngroşarea peretelui.
Edemul intestinal poate fi întâlnit într-o serie de afecţiuni care constituie grupul enteropatiilor cu pierderi de proteine:
gastrita Menetrier, limfangiectaziii intestinale, enterita regională, maladia Wipple, ciroza, nefrozele, colita ulceroasă,
limfosarcomul, insuficienţa cardiacă, arsuri, alergii, histoplasmoza, sdr Cronkite Canada, pericardita constrictivă, etc.
DISGAMAGLOBULINEMIA
Disgamaglobulinemia - deficienţa de imunoglobuline produce o hipertrofie a foliculilor limfatici în ileonul terminal.
În macroglobulinemia Waldenstrom se observă o hipertrofie a pliurilor mucoase.
7
Mastocitoza poate produce mici zone lacunare asemănătoare hipertrofiei foliculare.
Abetalipoproteinemia caracterizată prin diaree produce îngroşarea pliurilor mucoase.
În sindromul Behccet - se produc ulceraţii la nivelul ileonului şi colonului.
Sindromul de cavitaţie a ganglionilor este caracterizat prin:
diaree cronică
atrofie splenică
mucoasă plată
ganglioni limfatici abdominali cu conţinut lichidian , care se evidenţiază CT.
ENTERITA REGIONALĂ (BOALA CROHN)
Enterita regională este o inflamaţie granulomatoasa cronică recidivantă a tubului digestiv a cărei etiologie nu este
deplin elucidată. Datorită localizării mai frecvente la nivelul ileonului terminal boala este denumită impropriu ileită
terminală.
Termenul de enterită regională este cel mai corect - indicând posibilitatea localizării bolii pe tot traseul tractului
digestiv. Pentru localizările în exclusivitate la nivelul la nivelul colonului se utilizează denumirea de colită
granulomatoasă.
Inflamaţia cuprinde, de obicei , mai multe segmente, separate prin zone de intestin normal (arii skip).
Semnele radiologice depind de stadiul de evoluţie a bolii.
În faza iniţială se produc:
Modificări funcţionale ileale:
-hipotonie
-hipertonie
-tranzitul accelerat la nivelul zonei inflamate, nu permite vizualizarea ansei, sunt opacifiate numai ansele pre- şi
postlezionale (semnul Stierlin)
Modificări funcţionale cecale:
- spasmul controlateral valvulei Bauchin
- accentuarea haustrelor (cec în frunză de stejar)
Modificări organice ileale:
- îngroşarea pliurilor mucoasei cu dispunerea lor perpendicular pe axul intestinal (aspect de jejunalizare a mucoasei
ileale)
- hipertrofia foliculilor limfatici care apar ca imagini lacunare mici, rotunde separate prin spaţii largi de mucoasă
(aspect de ileon ţintuit) sau mari luând aspect de fagure de miere. Proiecţia periferică a foliculilor conferă marginilor
ileonului un aspect în timbru poştal
- hipertrofia plăcilor Payer - apare ca imagine lacunară ovalară, bine delimitată orientată paralel cu axul intestinal.
Cea mai constantă este placa sentinelă , localizată prevalvular.
- eroziuni superficiale ale mucoasei ulceraţii caracteristice, liniare, profunde care se extind pînă la seroasă dispuse
longitudinalsau transversal asociate cu proliferarea granulomatoasă realizând aspectul de „cobblestone’’
Fistulele sunt consecinţa ulceraţiilor profunde. Ele se formează între ansele intestinale vecine, ileon, cec, ileon-
sigmoid, vagin, rect, vezică urinară, fistule perianale, fistule externe, fistule oarbe.
Abcesele - apar ca mase de ţesut moale care amprentează ansele . Se pun în evidenţă ultrasonografic şi prin CT .
Edemul mezenteric determină o îndepărtare a anselor ileale cu realizarea aspectului de ansă în omega. Porţiunea
terminală a ileonului ia forma de gât de lebădă.
Semnele cecale: hipertrofia foliculară produce apariţia de lacune multiple rotunde de dimensiuni mici bine delimitate
În faza stenotică - peretele intestinal se îngroaşă, devine rigid, suprafaţa internă este netedă , dar de cele mai
multe ori este neregulată, lumenul se îngustează.
Radiologic se observă o stenoza concentrica, neregulata (uneori prin retracţia rigida a unui singur contur), lunga de
cativa cm; relief mucos dispărut sau cu păstrarea desenului reticular neregulat, cu defecte de umplere pseudopolipoide
(hipertrofia foliculilor limfatici, mucoasei si plăcilor Peyer) (semnul sforii sau string sign). Segmentele intestinale
prestenotice sunt dilatate.
Alte modificări radiologice:
- artrita – migratorie; articulaţii mici sau mari, unice sau multiple
- sacroileita, spondilita anchilozanta
- colangita sclerozantă
- calculi biliari
8
 - obstrucţia ureterului drept prin fibroza sau masa inflamatorie
- litiaza urinara (oxalaţi)
- abcese de psoas
CT – perete intestinal ingrosat (peste 5 mm)
- adenopatie mezenterica
- fistule, abcese
- ingrosare si creşterea densitatii mezenterului
ECHO
- abcese (hipoecogene); fistule (benzi ecogene, care depasesc conturul lumenului si pătrund adânc in perete; pot
comunica cu pielea, vezica urinara sau alte anse anormale
- Doppler - creşterea fluxului sanguin in artera mezenterica superioara indica boala activa
- Perete intestinal ingrosat concentric, rigid, lumen stenozat; adenopatie mezenterica; ecogenitatea peretelui
depinde de gradul de inflamaţie sau fibroza; intestin fixat, fara peristaltica vizibila; zone nemodificate;
mezenterul ingrosat prin edem si fibroza (hiperecogen); grăsimea mezenterica de pe marginile segmentului
afectat formează un halou uniform ecogen
recidive postoperatorii – in primii 2 ani dupa operaţie
o îngustare concentrica scurta, la nivelul anastomozei, ce poate fi urmărita in evoluţie
o poate interesa intestinul subţire sau colonul
o evoluţie lenta, progresiva, stenozanta
o fistulele apar rar
apar aproape întotdeauna pe noul ileon terminal creat prin intervenţie
Dg. dif. cu:
o Limfosarcom – simuleaza faza nonstenotica a bolii Crohn
- noduli neregulaţi, tumorali
- lumen de calibru normal sau uşor dilatat
- ulceraţii discrete sau multiple, fara configuraţie liniara
- ansele sunt doar discret separate
o Boala Hodgkin – lumen cu stenoza excentrica
– nodul tumoral
– absenta obstrucţiei intestinale cronice
o Infarct enteral segmentar – evoluţie f. rapida, ducând la stenoza
- antecedente sugestive
o Carcinom intestinal – stenoze scurte, rigide, excentrice, „cotor de măr”; rar, ulceraţii
o Sdr. de malabsorbtie – absenta stenozei
- inflamaţie absenta sau minima
- hipersecreţie
- dilataţie, hipotonie, segmentaţie
o TB – afectează predominant colonul
- contur neregulat, relief mucos grosolan, ulceraţii mari, neregulate
o Carcinoid – noduli tumorali
o Plasmocitom – noduli tumorali
o Ileita de iradiere – necroza enterala cu aspect identic cu boala Crohn
ILEITELE NESPECIFICE BENIGNE
Ileitele nespicifice benigne par să se contureze din ce în ce mai mult, formând o entitate patologică distinctă, a cărei
frecvenţă este mai mare la noi în ţară comparativ cu boala Crohn.
În literatură vom găsi acordate diferite denumiri acestor forme de ileită - toate având aceeaşi semnificaţie - inflamaţie
ileală cu evoluţie „benignă nerecidivantă” - „ileită foliculară(Maria Fiol)”, „ileita nestenozantă”, „pseudopolipoza
limfatică” , „ileita catarală”, „adenolimfoileita”.
Greu de diferenţiat de boala Crohn, mai ales în fază iniţială a bolii, prin dificultatea abordării anatomopatologice a
regiunii ileocecale, singura în măsură să dea verdictul diagnostic, ele impun o analiză minuţioasă şi o strânsă
colaborare între clinician, radiolog, chirurg, endoscopist, anatomopatolog.
Evoluţia bolii se face lent, leziunile se vindecă în 1 - 2 luni.
Cauzele incriminate sunt adenovirusurile, bacilul Melassez şi Vignal, richetzii, mycoplasme, corinebacterium, etc.
9
 Modificările radiologice nu sunt specifice, se aseamănă cu cele în enterită regională şi TBC - se remarcă printr-o
predominanţă a modificărilor induse de hipertrofia aparatului limfoid.
Ultrasonografic se observă o îngroşare a pereţilor ansei afectate, lumenul intestinal este neomogen, pot exista abcese
perilezionale. Intestinul supraiacent este dilatat.
CT evidenţiază înngroşarea peretelui, îngustarea lumenului, adenopatii regionale, prezenţa fistulelor (imagini liniare
cu contur aeric sau SDC) între ileon şi organele din jur sau în spaţiul perirectal.
De multe ori ele sunt confundate cu apendicita, recurgându-se la tratament chirurgical.
TUBERCULOZA INTESTINALĂ
Tuberculoza intestinală este scăzută în ţările din vestul Europei şi în Statele Unite, la noi în ţară însă, înregistrează o
creştere apreciabilă.
Leziunile se localizează la nivelul ileonului, cecului şi colonului ascendent fiind în majoritatea secundare localizărilor
pulmonare.
TB ileo-cecala
- forma secundara, prin difuzarea infecţiei de la plămâni, mai rar de la salpinge
- forma primitiva – f. rara; in zone de endemie bovina
- tropismul bacilului Koch pt. ţesutul limfatic explica localizarea predilecta in segmentul ileo-cecal
- iniţial, hiperplazia foliculilor limfatici ai mucoasei; ulterior, inflamaţia afectează plăcile Peyer, care se
cazeifica si se ulcerează; foliculii limfatici se hipertrofiază; in fazele avansate, mucoasa prezintă ulceraţii;
scleroza progresiva a peretelui, cu evoluţie spre stenoza
Rgr CP – leziuni active, pleurezii, sechele (adenopatii hilare, complex primar calcificat, fibroze, simfize)
Rgr. abdominala pe gol – in ocluzie, perforatie
- dilatări segmentare, nivele hidroaerice, calcificări ganglionare mezenterice, ascita
Irigoscopia – calibrul, relieful zonei ileocecale; tonusul intestinal
- continenţa valvulei ileocecale
Tranzit baritat – stadiul inflamator (preulceros)
–iniţial, modificări funcţionale:
 Hipertonie pe portiuni întinse, sau alternanta de anse hipotone si hipertone; hipersegmentare
 Hiperperistaltism, cu tranzit accelerat, in zonele hipertone
 Spasme la nivelul valvulei ileocecale, ultimei anse ileale si cecului; absenta opacifierii cecului si a
regiunii proximale a ascendentului, datorata proceselor spastice sau retractile constituie semnul
Stierlin
 Peristaltism asimetric, pe o singura margine a ileonului
 Valva ileocecala incontinenta, rar hipertona
 Cec hiperton, cu retracţia fundului cecal, care cedează la distensie
- modificări morfologice:
 modificările ileonului sunt limitate la segmentul terminal, pe 5 – 10 cm, cu aspect de ileita foliculara
 imagini lacunare, rotunde sau ovalare, in lumenul ileonului sau pe conturul sau (hiperplazia plăcilor
Peyer si a foliculilor limfatici)
 imagine lacunara întinsa, pe conturul superior, la cativa cm. de valvula ileocecala (nodul de alarma,
reprezintă o placa Peyer hiperplazica)
 Cecul prezintă imagini nodulare, care apar mai târziu decât in ileon, dându-i un contur policiclic
 Incisura pe marginea externa a cecului, contralateral de valvula ileocecala
 Mucoasa cecala granulara datorita hipersecreţiei de mucus care împiedica aderenta bariului
- stadiul ulceros
 ulceraţii de diferite dimensiuni, producând un contur dinţat sau pete opace neregulate, groase,
proiectate pe un relief mucos ingrosat, dezorganizat; ulceraţiile profunde realizează adevărate imagini
de nisa: forma circulara sau alungita, neregulate, orientate transversal, cu halou de edem periulceros si
intreruperea „in inel” a reliefului; prin cicatrizare, nişele centrează o convergenta de pliuri in stea; de
profil, spin triunghiular cu baza larga la perete
 in cec, ulceraţiile sunt rare si superficiale; dau spiculi (semnul Kienbock) si lizereu „ciupit”
 ileon rigid
 cec rigid, „in pâlnie”
 valvula ileocecala hipertrofiata, incontinenta, „in cioc de rata” (semnul Fleischner)
 falsa amputare a cecului la polul inferior prin contracţie spastica
10
  tranzit accelerat, cu staza ileala si hiperkinezie colica
 intestin distonic, cu segmentări si dilatări multiple
 hipersecreţie

- stadiul scleros
 fibroza parietala retractila determina stenoze neregulate, iar in cec, false imagini tumorale vegetante
 aderente care fixeaza ansele ileale, producând cuduri fixe, rigide, care îngreunează tranzitul (anse
ileale fixate „in acordeon” prin leziuni mezentero-peritoneale)
 ileon îngustat „in coarda”
 segmentul ileal preterminal este destins, asimetric, cu conturul antimezenteric neted si conturul
mezenteric festonat, ondulat
 cec retractat in toate dimensiunile, cu aspect de „trunchi de con” la polul superior sau amputat (pare ca
ileonul se deschide direct in ascendent)
 valva ileocecala rigida, incontinenta sau stenozata
 cec-ascendentul atras de mezenterul retractat spre linia mediana, dând imagine caracteristica„in Y”
 segmentul ileo-ceco-colic se verticalizeaza, cecul si unghiul ileocecal fiind absente
 dilatare suprastenotica
sub tratament, procesul inflamator TB regresează:
- primele dispar semnele funcţionale: hipertonia diminua, calibrul revine la normal, tranzitul se normalizează
- ulceraţiile si hipertrofia limfoida se atenuează progresiv
- dispare conturul zdrenţuit si scade edemul
- reapar haustratiile ceco-colice
- mezenterul devine iar lax
- in general, persista deformările ileocecale secundare fibrozei, calcificarea NL mezenterici
- ameliorarea funcţionala apare din prima saptamana; leziunile anatomice se ameliorează dupa 2 – 3 luni
CT – ascita, ingrosare peretelui intestinal, adenopatii omogene sau neomogene, cu centru hipodens si iodofilie
periferica (necroza)
ECHO – perete ileo-cecal ingrosat, mucoasa hipoecogena, ileon distal dilatat, cu secretii abundente si peristaltica vie;
in regiunea ceco-apendiculara, colectii lichidiene multiple; lichid in marea cavitate peritoneala, cu membrane flotante
Dg. dif.:
- boala Crohn – v. tabel
- cancerul colic – evolutie mai scurta, relief mucos modificat precoce, fara deformari excentrice suprastenotice
- actinomicoza cecala
- limfogranulomatoza maligna cecala
TB intestinala Boala Crohn
Localizarea Juxtacecal (intotdeauna) La distanta de cec (tipic)
segmentului ileitic
Valvula ileocecala Prinsa (rigida) Respectata
Afectarea cecului Constanta Exceptionala

Imagine de pavaj Frecventa Rara

Fisuri Absente Caracteristice

transparietale
Semnul corzii Rar Frecvent
Leziuni pulmonare Regula Rar

Calcificari Posibile Absente

ganglionare
mezenterice
Recidive Absente Caracteristice
postoperatorii

11
 TUMORILE INTESTINALE
TUMORILE BENIGNE
Tumorile benigne sunt puţin frecvente şi greu de identificat când au dimensiuni mici. Polipii adenomatoşi se întâlnesc
mai rar ca tumorile de provenienţă din ţesutul conjunctiv: fibroame, leiomioame, mixoame, angioame, lipoame.
Cele cu originea in mucoasa se proiecteaza in lumen; cele cu originea in apropierea seroasei se dezvolta in cavitatea
peritoneala si nu deformează lumenul intestinal. Sunt pediculate / mai rar sesile.
Tranzit baritat
- in faza de umplere, imaginile pot fi înecate in masa opaca; in semirepletie, apar lacune
clare, rotund-ovalare; dupa evacuare, mucoasa ramane pătata; minim 3 mm pt. a putea fi vizualizate
- tumorile intraluminale pediculate apar ca imagini lacunare complet înconjurate de s.c., cu excepţia
pediculului prin care se ataseaza de perete (adesea invizibil); imaginea ramane aceeaşi indiferent de
incidenţa, dar se poate deplasa pozitia in lumen pe o anumita distanta; forma sferica si, daca este
suficient de mare, poate destinde lumenul; sau forma ovala si se adaptează formei lumenului; suprafaţa
tumorala neteda sau neregulata, fara relief caracteristic mucoasei enterale; pot ulcera (imagine
radioopaca persistenta)
- tumorile sesile intraluminale nu sunt mobile in lumen; suprafaţa neteda sau neregulata, fara relief tipic
de mucoasa intestinala; pot ulcera
- tumorile dezvoltate intramural si extramural apar ca defecte de umplere (de profil) in lumenul plin cu
s.c.; baza tumorii este mai larga decât orice porţiune proiectata in lumen; suprafaţa prezintă relief tipic
de mucoasa intestinala (tumora nu se dezvolta din mucoasa, ci din alta structura parietala; doar
împinge mucoasa supraiacenta; pot ulcera
- tumorile seroase se dezvolta intraperitoneal; nu deformează lumenul intestinal decât daca sunt f.
voluminoase, când deplasează ansele opacifiate; pot ulcera
CT – invaginaţia (ansa centrala cu densitate de tesut moale, inconjurata excentric de grăsimea mezenterica ce insoteste
segmentul invaginat si care este inconjurata de peretele segmentului in care s-a produs invaginaţia

 Polipii se evidenţiază ca imagini lacunare bine delimitate, de dimensiuni variabile, sesili sau pediculaţi, greu de
identificat mai ales în jejun. Ei pot apare în cadrul unor sindroame - Peutz - Jeghers, sub formă de polipoză
generalizată familială asociată cu o pigmentaţie melanică periorală sau sindrom Cronkite Canada (polipoză,
pigmentaţia pielii, atrofia unghiilor degetelor de la mâini şi a degetului mare de la picior).
 Hemangioamele - produc fleboliţi (calcificări în masa angiomatoasă). Clinic bolnavii prezintă melenă sau uneori
semne de ocluzie prin invaginaţie.
 Leiomioamele - determină mase tumorale intramurale care lasă mucoasa intactă. Ele se dezvoltă înspre lumen
îngustându-l moderat fără a produce obstrucţie chiar când dimensiunile tumorii sunt mari. Alteori ele proemină
înafara conturului intestinal fără a modifica lumenul fiind greu de identificat.
CT – tumori peste 2 cm diametru; nodul rotund, contur net, cu densitate solida, prinde contrast omogen si intens
 Tumorile carcinoide sunt tumori intramurale localizate în intestinul subţire distal. Ele sunt greu de diagnosticat,
aspectul lor fiind a unor lacune bine delimitate. Ele pot dezvolta o reacţie fibroasă desmoidă, invadând
mezenterul. Astfel ansele se angulează, apare Kinking-ul şi se produce ocluzia. Clinic bolnavii au diaree, bufeuri
de căldură, cianoză, tulburări respiratorii.
 Lipomatoza intestinului a fost descrisă în literatură, diagnosticul ei fiind pus prin CT.
TUMORILE MALIGNE
- Rare
- De obicei, de tip vegetant (limfosarcom, limfom malign) sau infiltrativ-stenozant (adenocarcinom)
- Se recunosc greu, prin modificarea tranzitului, cu distensie prin hipotonie si staza in ansele supraiacente leziunii
TUMORILE MALIGNE PRIMARE
Tipuri histologice: adenocarcinoame, limfoame, tumori carcinoide, leiomiosarcoame
ADENOCARCINOAMELE - cele mai frecvente
Tipuri histologice: adenocarcinoame mucinoase, nediferenţiate, diferenţiate
Radiologic: Forma infiltrativă - zonă scurtă de îngustare a calibrului, axială rigidă, întreruperea pliurilor
mucoase,reacţia desmoplastică împiedică stenoza completă; Forma vegetantă - lacună endoluminală unică sau
multiplă, contur neregulat, semitonuri, îngustare excentrică a lumenului, pliuri amputate, uneori ulceraţii

12
Ultrasonografie, CT: îngroşare locală a peretelui sau masă omogenă, heterogenă slab iodofilă, neomogenă metastaze
ganglionare regionale, peritoneale, metastaze la distanţă
LIMFOMUL
- frecveţă 10% asociat cu alte localizări limfatice (adenopatii) sau viscerale
Localizare: ileon terminal, cec
Radiologic: - tablou radioimagistic polimorf
- forma infiltrativă: îngroşarea peretelui intestinal cu lumen normal sau crescut, uneori anevrismal, fără
unde peristaltice
- forma nodulară: lacună intraluminală multiplă, variabilă ca număr şi mărime
- forma ulcerovegetantă: ulceraţie largă, întinsă în suprafaţă
- limfom mediteranean: îngroşarea pliurilor ±noduli localizaţi la niv. unui segment întins al intestinului
subţire, evoluţie spre stenoză, adenomegalii mari
CT: este utilă pentru stadializare, ea poate evidenţia modificările peretelui intestinal, dilatarea lumenului cu
acumulare de Ba, adenopatia mezenterică şi retroperitoneală
Particularităţi: - localizare distală, implicarea în procesul patologic a unor segmente mai largi de intestin, se însoţeşte
de alte localizări
TUMORILE CARCINOIDE
- frecvenţă 25% din tumorile intestinului subţire
- localizare distală
- sunt multiple
- asociate cu alte neoplasme primare
- au dimensiuni mici şi medii
- corelaţie între mărimea tumorii şi gradul de malignitate
Diferenţiere între formele benigne şi maligne este dificilă (metastazele - element definitoriu)
Provenienţă din celulele endocrine ale stratului bazal al mucoasei intestinale
- dezvoltare exoluminală
- reacţie desmoplastică apreciabilă
- diseminare ganglionară
- ascită
Radiologic: - una sau mai multe lacune mici bine delimitate
- masă mezenterică care distanţează şi fixează ansele intestinale
- modificări de fibroză care produc o angulare a anselor cu aspect stelat sau
“spokelike” (produs prin tulburări de circulaţie)
CT: - modificări parietale greu de identificat
- modificări mezenterice specifice
- masă de ţesut moale, unifocale cu opacităţi liniare în formă de stea
- anenopatii mezenterice uneori calcificate
- diseminare peritoneală ganglionară hepatică
- ascită
LEIOMIOSARCOMUL
- frecvenţă 15% din tumori
- solitar, voluminos, polilobat / rotund, aparent încapsulat, dar infiltrant, f. vascularizat, cu zone de necroza
- localizare jejun - ileon
- punct de plecare: musculatura netedă intestinală sau vasculară
- creştere lentă exoluminală
- tendinţă la necroză
- hemoragie
- calcificări
- fistule
Radiologic: - evidenţiază masă tumorală care dislocă şi distorsionează ansele intestinale
- ulceraţii mari
CT: - decelează masa tumorală şi extinderea ei
- decelează metastazele peritoneale şi hepatice
Indicii de malignitate: - mărime peste 6cm
13
 - densitate neuniformă (necroze)
- ulceraţii largi
- metastaze hepatice largi, necrotico-chistice
- metastaze perioneale multiple, bine delimitate, diseminate în tot
peritoeul
TUMORILE MALIGNE SECUNDARE METASTATICE
- puţin frecvente
- de la uter (endometrioza), ovar, pancreas, stomac, colon, sân, plămân, melanom
- cai: hematogena (emboli tumorali), limfatica, insamantare intraperitoneala, invazie directa prin contiguitate (numai
primele doua sunt metastaze adevărate)
- de obicei, multiple
Tranzit baritat – aderente; infiltraţie parietala (ştergerea reliefului mucos); mase extrinseci care produc mici amprente
pe conturul intestinului; scurtarea mezenterului si a intestinului; obstrucţie parţiala intestinala
- defecte (lacune) intraluminale rotund-ovalare; in evoluţie dau ulceraţii, au contururi neregulate;
stenoza circumferentiala pe diferite lungimi; dilataţii supraiacente; anse angulate
- dg. dif. cu boala Crohn, limfom malign (nodularitate a mucoasei)
CT: - îngroşare localizată a peretelui intestinal, reacţie desmoplastică
BOLILE VASCULARE ALE INTESTINULUI SUBŢIRE
INFARCTUL INTESTINAL
Obstrucţia prin trombi sau emboli a AMS, AMI sau a VMS produce infarctul intestinal precoce cu necroză, peritonită,
stare generală gravă ce poate duce la exitus.
Dacă ocluzia vasculară se produce gradual, se dezvoltă circulaţia colaterală care împiedică infarctul. La fel în ocluzia
venelor mici - când se produce ischemia segmentară a jejunului, a ileonului (ileită), sau colonului(colita ischemică).
Radiologic apar următoarele modificări:
Pe radiografia simplă:
 aeroenterie (aerojejunie, aeroileie)
 îngroşarea peretelui intestinal
 aspect neted al reliefului mucos prin aplatizarea valvulelor conivente
 rigiditatea segmentului avascular cu absenţa peristalticii (se apreciază pe seriografie)
 în caz de necroză - pneumatoza intestinală (aer în peretele intestinului) - apar sub formă de striuri transparente
parietale, paralele cu lumenul intestinal
 gaz în vena portă
După administrarea de bariu se evidenţiază:
 îngroşarea pliurilor mucoase şi lacune nodulare a conturului(datorită edemului şi hemoragiilor)
 ulceraţii care determină un aspect neted al reliefului mucos într-o anumită zonă
 odată cu vindecarea fibroza produce la început o scurtare parietală asimetrică cu pseudodiverticuli în partea opusă,
apoi apare stenoza axială , cu contururi netede, limitată.
Ultrasonografic şi CT - se evidenţiază îngroşarea peretelui, uneori cu bule de gaz dispuse antigravitational, dilatarea
lumenului, anse intestinale cu conţinut lichidian.
Infarctul intestinal (segmentar, limitat)
- cel mai dramatic accident ischemic
Rgr. abdominala pe gol – in urgenta
- nivele lichidiene pe întregul jejun si ileon, distensie egala la toate nivelurile, înecarea imaginilor intr-o
masa cenuşie (hemoperitoneu)
- patognomonica: imobilitatea perfecta a anselor destinse, care isi păstrează mereu acelaşi sediu, acelaşi
calibru si aceeaşi dispoziţie („intestin rigid”)
- iniţial modificări discrete; progresiv se constituie tabloul de ocluzie si apar semnele de leziune
intestinala segmentară si de revărsat peritoneal; necroza permite difuziunea intraparietala si portala a
aerului, iar perforaţia explica pneumoperitoneul
- semnele specifice de infarct sunt modificările circumscrise, corespunzătoare leziunii propriu-zise:
mucoasa edematoasa, pliuri groase, uşor neregulate, rău delimitate; perete intestinal ingrosat (edem,
congestie), lumen îngustat, creşterea distantei dintre ansele învecinate

14
 - pneumatoza parietala liniara indica cu certitudine stadiul necrotic al ischemiei: striuri
radiotransparente, rectilinii sau curbe, paralele cu lumenul destins de aer al segmentului afectat; se
localizează subseros sau intramuscular; uneori sunt perpendiculare pe lumen (sugerează forma
valvulelor conivente); dg. dif. cu pneumoperitoneul dispus interintestinal, care da benzi transparente
ce depasesc grosimea peretelui intestinal si se distribuie uniform pe arii mai întinse; dg. dif. cu
conţinutul gazos intestinal, care are aspect neregulat si este delimitat de peretele intestinal mai dens;
dg. dif. cu pneumatoza esenţiala, in care colecţiile gazoase au aspect chistic
- prezenta aerului in vena porta este semnul final al necrozei intestinale (aerul a difuzat prin mucoasa
necrozata): linii paralele multiple, mai evidente in aria hepatica; dg. dif. cu fistula bilio-intestinala
(pneumobilie in aria CBP)
- modificările difuze, nespecifice, încep prin distensia unei anse solitare, cu nivel hidroaeric; distensia se
extinde treptat la întregul intestin subţire, si chiar la colonul proximal pana la flexura stg. (teritoriul
arterei mezenterice superioare)
- revărsatul peritoneal apare ca o opacitate moderata de fond, delimitata uneori de un nivel orizontal
superior, cu îndepărtarea anselor intestinale intre ele
Tranzit baritat – doar daca nu este abdomen chirurgical
- precizează extinderea si gradul leziunii
- in teritoriul ischemiat tranzitul este mult încetinit; intestinul este dilatat, aton, cu pliuri ingrosate si
înalte; iniţial imagine „in acordeon”, apoi relieful devine neregulat si treptat se şterge concomitent cu
dilatarea intestinului
Angiografia - pune în evidenţă existenţa ocluziei şi localizarea ei, gradul ocluziei. Ea poate fi utilizată ca metodă
terapeutică (tromboliză, dezobstrucţie)
HEMORAGIA ŞI EDEMUL peretelui intestinal se poate produce: în traumatisme, terapie anticoagulantă,
hipoproteinemie, edem angioneurotic, diateze hemoragice.
Aspectul imagistic este asemănător cu cel din ischemie; pliurile sunt îngroşate, proeminente.
Intestinul de soc
- ischemie difuza posttraumatica a intestinului subţire
- CT – ingrosare difuza a peretelui intestinal, anse destinse, pline cu lichid, iodofilie crescuta a peretelui
intestinal, VCI turtita

BIBLIOGRAFIE
PAUL AND JUHL'S - ESSENTIALS OF RADIOLOGIC IMAGING VOL I – Harper & Row
Publishers 1972; Lippincott Company 1993
D SUTTON - TEXTBOOK OF RADIOLOGY AND IMAGING - Ed. Churchill Livingstone
1969, 2003

15