SUBIECTUL 49

DIAGNOSTICUL IMAGISTIC AL AFECŢIUNILOR URETREI, VEZICII URINARE, PROSTATEI ŞI

VEZICULELOR SEMINALE
Conf. Dr. D. Negru – UMF "Gr.T. Popa", Iasi

AFECŢIUNILE URETREI
Uretra masculina – 20 cm lungime si merge de la gatul vezicii pana la meatul extern, unde este dilatata
formand fosa naviculara (terminala)
- segment posterior: de la colul vezical la diafragma urogenitala; se subîmparte in uretra prostatica (3
cm lungime; prezintă verumontanum / coliculul seminal, o bombare spre lumen a peretelui uretral posterior,
care radiologic apare ca defect de umplere) si uretra membranoasa (cea mai scurta, cea mai puţin distensibila,
cea mai îngusta porţiune a uretrei masculine; peretele sau muscular formează sfincterul uretral extern);
sfincterul uretral intern înconjura uretra posterioara pe toata lungimea ei; sfincterul uretral extern se afla doar la
nivelul uretrei membranoase
- segment anterior: de la diafragma urogenitala, prin corpul spongios pana la meatul extern; se
subîmparte in uretra bulbara (portiunea cea mai larga; la acest nivel se deschid ducturile glandelor Cowper,
care au 2 –3 cm lungime) si uretra peniana ( distal de joncţiunea peno-scrotala; prezintă fosa naviculara, o
dilataţie situata proximal de meatul extern uretral; glandele tubulare mucoase Littré se deschid in uretra
peniana)
Uretra feminina – 4 cm lungime
- de la colul vezical la perineul adiacent peretelui anterior al vaginului
- are calibrul cel mai mare la colul vezical, apoi se îngustează treptat; uretra distală, este cea mai îngusta si
mai puţin distensibila
- sfincterul uretral intern înconjura uretra pe toata lungimea ei; sfincterul uretral extern este localizat doar
in portiunea mijlocie a uretrei
Metode de explorare
- uretrografia descendentă (micţională)
- uretrografia retrogradă
- ecografia - transperineală, transrectală, transvaginală
Anatomie radiologică
Uretra normala – opacitate in banda, cu contur regulat, calibru 2-4 mm, cu segmente anatomice ce prezintă
particularitati specifice sexului (v. mai sus)
Uretrografia retrogradă
- uretra anterioară - conduct larg cu contur net; deasupra fundului de sac bulbar calibrul diminuă progresiv până
la nivelul sfincterului extern
- uretra membranoasă este filiformă şi măsoară 1 cm; uretra prostatică are 3-4 cm şi prezintă în partea mijlocie
o lacună - veru montanum; uretra prostatică are 3 segmente - supramontanal, montanal şi submontanal;
glandele anexe - Cowper, Littre şi prostatice nu se opacifiază
Uretrografia micţională - uretra prostatică apare dilatată iar veru montanum apare posterior; diametrul uretrei
membranoase este variabil funcţie de relaxarea sfincterului extern
Afecţiunile uretrei se traduc radiologic prin:
- modificări de calibru (stenoze sau stricturi, unice / multiple, de diferite lungimi): inflamaţii (TB, gonococice),
sechele post-traumatice, tumori; in cazul stricturilor multiple, portiunile supraiacente sau intermediare pot fi
dilatate, accentuând neregularitatile calibrului.
- defecte de umplere (calculi, tumori)
- imagini adiţionale (diverticuli, pseudodiverticuli, pasaje false, fistule, extravazări)
Malformaţii:
- duplicaţii - totală , dedublare localizată
- hipospadias - meat uretral pe faţă inferioară a penisului; uretrografia micţională precizează lungimea uretrei şi
existenţa veru montanum;
- diverticul congenital al uretrei anterioare - implantat pe faţa inferioară a uretrei spongioase şi comunică cu
uretra printr-un orificiu îngust; dg.dif. cu uretrocelul (diverticul câştigat) care are comunicare largă cu uretra.
- implantarea ectopică a ureterului în uretră
- valve uretrale - apar la copii, localizarea fiind posterioară; nu se vizualizează decât prin uretrografie
micţională - stenoze etajate a uretrei membranoase cu dilataţie suprajacentă; vezică de luptă şi eventual reflux

271
vezico-ureteral.
Maladia colului (disectazia cervicală) - cauze
- proces inflamator uretral, prostatic sau postoperator, afecţiuni neurologice congenitale sau câştigate,
hipertrofie a detrusorului datorită unui obstacol
- Rx - vezică de luptă, ancoşă posterioară la nivelul colului în incidenţa oblică (semn clasic), uretra
supramontanală este filiformă şi angulată anterior; vezica fiind în stază, injecţia contrastului se observă în
“jet ”
Stenoze uretrale - sunt explorate prin uretrografie micţională şi se analizează - gradul stenozei, lungimea,
numărul, staza vezicală, leziunile asociate (uretrită, prostatită, reflux)
Etiologie
- la nivelul meatului - congenital sau după cura fimozei;
- uretra anterioară - uretrita gonococică sau origine iatrogenă;
- stenozele traumatice apar mai ales pe uretra membranoasă
Traumatisme
- traumatismele uretrei posterioare sunt cel mai frecvent rupturi care apar în urma unei fracturi a arcului anterior
al bazinului sau în urma unei disjuncţii a simfizei pubiene
- triada - uretroragie, retenţie completă vezicală, hematom pelvin
- uretrografia retrogradă evidenţiază extravazarea contrastului
- complicaţii - fistula perineală sau uretro rectală, prostatită şi scleroza colului, stenoza uretrală
Uretrita cronică
- Rx - stenoze uretrale şi opacifierea glandelor (în mod normal acestea nu se opacifiază)
Litiaza uretrală - calculi migraţi din vezică şi se opresc la o strictură; litiaza uretrei posterioare se proiectează
retrosimfizar median
Tumori - grefe ale tumorilor vezicale; t.benigne - condilom şi fibrom de meat
carcinom uretral – mai frecvent la femei
- tipuri histopatologice: carcinom cu celule scuamoase (cel mai frecvent), carcinom cu celule
tranziţionale, adenocarcinom
- femei – inflamaţia si iritaţia cronica stimulează modificarea maligna a epiteliului
- adenocarcinomul este cel mai frecvent cancer care se dezvolta in diverticulii ureterali, ceea ce
reflecta formarea diverticulilor secundar unor infectii sau abcese ale glandelor Bartholin
- uretrografie - apar ca defecte de umplere neregulate, unice/multiple, rareori produc stricturi
- CT, MRI – evaluează invazia tumorala locala si adenopatiile inghinale, iliace externe si interne
- barbati – factori de risc: inflamaţie uretrala cronica, boli cu transmitere sexuala, strictura uretrala
- carcinomul cu celule scuamoase este localizat mai frecvent la nivelul uretrei bulbare si
membranoase, mai rar la nivelul uretrei anterioare (fosa naviculara)
- carcinomul cu celule tranziţionale se dezvolta mai ales in uretra posterioara
- uretrografie – defect de umplere neregulat, excentric / circumferential sau strictura cu contur
neregulat sau difuz
- CT, MRI – adenopatie inghinala, iliaca externa si interna
Fistule - uretro-perineale, uretro-scrotale, uretro-rectale, uretro-vaginale
- apar secundar rupturilor uretrale, intervenţiilor chirurgicale rectale sau ginecologice, traumatismelor
obstetricale, iradierii
- au originea in lumenul uretral
- se termina in fund de sac in ţesuturile moi perineale; comunica cu colonul, rectul, vaginul, uterul; se
deschid la piele
- uretrografia mictionala, uretrografia retrograda, fistulografia – traiect sau cavitate cu pereţi
neregulaţi, cu diferite forme si dimensiuni
AFECŢIUNILE VEZICII URINARE
Fascia transversalis se continua inferior la nivelul pelvisului unde este numita fascia pelvin.
Silueteaza peretii pelvisului acoperind muschii, inclusive m obturator lat int si diafragmul pelvin inferior.
Peritoneul parietal al abdomenului se continua si inferior, fiind proiectat peste viscerele pelvine si spatiile
grasoase ale pelvisului. Fascia ombilico-vezicala este o fascie mare triunghiulara cu varful la ombilic. Se
extinde inferior impartind spatial prevezical anterior de spatial prevezical posterior si central.

272
Spatiul lui Retzius este o parte din spatial prevezical, imediat posterior de pubis. Spatiul prevezical se continua
posterolateral spre/cu spatial paravezical. Aceste spatii sunt continuate superior cu benzi grasoase (spatiile
laterale extraperitoneale ale abdomenului) si spatial pararenal posterior.
Spatiul prevezical contine vezica, uraca si veziculele seminal fiind limitat posterior de septul rectovezical (la
femei rectovaginal).
Varful vezicii este asezat imediat in spatele marginii superioare a simfizei pubiene si da nastere uracai, care este
o reminiscent a alantoidei (Sac membranos, in care se dezvolta portiunea posterioara a tubului digestiv
embrionar, al carui perete contribuie la formarea cordonului ombilical si a placentei).
Uraca merge superior in grasimea extraperitoneala la ombilic ca ligament medial ombilical.
Forma piramidala cand este in semirepletie:
- apex – se continua cu ligamentul ombilical median
- suprafaţa superioara – acoperita de peritoneu
- 2 suprafeţe inferolaterale
- baza (suprafaţa posterioara) – conţine trigonul – primeste ureterele la nivelul unghiului sup-lat
- col – străbătut de orificiul vezical intern.
- straturile peretelui vezical:
- uroteliu (epiteliu tranziţional)
- submucoasa
- muşchiul detrusor
- seroasa – pe suprafaţa superioara a VU, separata de peritoneu prin grăsimea perivezicala
- trigonul vezical:
- situat deasupra si înapoia orificiului uretral
- legătura anatomica si funcţionala dintre uretere si uretra
- format din 2 straturi musculare netede
- limita superiora a trigonului e data de o linie musculara mergand intre orificiile ureterale (linia
interureterala).
Vezica este asezata inferior pe prostata si fibrele musculare ale peretelui vezical intra in prostata. Fibrele
musculare sunt ingrosate in jurul originii uretrei formand sfincterul vezical intern.
- vascularizaţia:
- arterele vezicale, ramuri din artera iliaca interna (hipogastrica)
- ramuri mici din arterele obturatorii, gluteale inferioare, uterine, vaginale
- plex venos vezical care comunica inferior cu plexul venos prostatic si drenenaza superior in vv. iliace
interne
- drenajul limfatic se face in ggl iliaci externi, iliaci interni de-a lungul traiectului arterelor
corespunzatoare, iar acestia dreneaza in ggl iliaci comuni
Metode de explorare:
- radiografia simplă - în decubit, AP, lateral, oblic
- cistografia urografică (UIV) - studiul umplerii vezicale, repleţie completă, micţională, post micţională;
aspectul mucoasei si funcţia normala a VU se evidentiaza cel ai bine pe clişeul postmictional
- cistografia retrogradă
- opacifierea VU prin introducerea s.c. prin cateter transuretral sau suprapubian sau prin injectare cu ac
- indicata in tulburări mictionale dobândite, reflux vezico-ureteral, leziuni traumatice ale VU
- diferentiaza o cauza obstructiva mecanica de una neurogena, in cazul disfuncţiei mictionale
- cistouretrografia mictionala – indicata in hiperplazia prostatica benigna, stricturi uretrale
- ecografia - suprapubiană, transrectală
- determina existenta si rata fluxului urinar prin joncţiunea vezico-ureterala in cazul ureterelor dilatate
- determina volumul vezical pre- si postmictional
- detectează calculi intravezicali si mase de perete vezical
- măsoară ingrosari ale peretelui VU
- tomografia computerizată - cu şi fără contrast; investigarea unei mase sau a unei ingrosari a peretelui VU
- rezonanţa magnetică -cu/fără contrast; investigarea unei mase sau a unei ingrosari a peretelui VU
- angiografie - doar pentru embolizare
Aspectul imagistic normal al VU:
- Cistografie – contur net, regulat

273
 - la barbati, diametrul vertical al VU este de obicei mai mare decât cel orizontal; la femei este invers
- baza VU este situata la nivelul sau uşor inferior de ramul superior pubian; este uşor convexa (in
decubit dorsal), sau cu aspect de pâlnie (pe clişeu mictional in ortostatism)
- CT – nativ: perete subţire, uniform, intre urina intravezicala si grăsimea perivezicala
- MRI – peretele VU se vizualizează cel mai bine in T2-ponderat; apare ca o banda îngusta (2 - 3 mm) cu
semnal de intensitate intermediara, care il diferentiaza de grăsimea perivezicala si de urina
din VU (ambele au hipersemnal)
- ECHO – VU destinsa este o structura transsonica, situata median in pelvis, triunghiulara in plan sagital
si ovala in plan axial; perete uniform, 3 – 4 mm grosime; V = L x l x h
Afecţiunile VU:
tumori benigne (vezi si sub 48)– leiomiom – origine mezenchimala
- masa intramurala, încapsulata
- net conturata, rotunda / ovala
- dimensiuni de pana la cativa cm
- polip fibro-epitelial (papilom cu celule tranziţionale?)
- hemangiom
- feocromocitom
- adenom
- neurofibrom
- lipom
- hamartom
tumori maligne (vezi si sub 48)– carcinom cu celule tranziţionale
- carcinom cu celule scuamoase
- adenocarcinom
ingrosarea difuza a peretelui:
- lipsa distensiei peretelui VU
- trabeculatia („vezica de lupta”, cu pereţi crenelaţi, cu celule si coloane) – in obstrucţia colului
vezical, vezica neurogena
(instabilitatea detrusorului)
- contur intern neregulat (când VU plina cu urina)
- (pan)cistita
- hemoragie
- edem
- infiltraţie prin carcinom
Afecţiuni congenitale:
- malformaţii vezicale
- disfuncţionalităţi vezicale de cauză congenitală
- reflux vezico-ureteral
Agenezia: este foarte rara si in general este asociata cu agenezie de uretra. Apare dilatare de tract superior si
displazie renala.
Extrofia vezicală: VU se deschide anterior. Difere in severitate de la un mic orificiu la nivelul abdomenului
pana dehiscenţa peretelui abdominal anterior subombilical cu vizualizarea anselor ; diagnostic clinic
- radiologia are rolul de a descoperi alte anomalii asociate şi de a evalua răsunetul asupra aparatului urinar
superior (UIV)
- anomalii asociate - agenezia renală, rinichi în potcoavă, duplicitate ureterală, anomalii spinale sau anorectale
- aprecierea statusului scheletic - spina bifida, hemivertebre
- joncţiunea uretero-vezicală este patologică - ureterul traversează detrusorul în unghi drept şi există reflux
Duplicaţia vezicală:
- completă - două vezici cu perete normal, hemitrigon şi col; fiecare are un ureter şi se evacuează prin uretra
proprie
- incompletă - aspect bicorn, baza , trigonul, colul şi uretra sunt unice şi normale
- cloazonare sagitală completă
- cloazonare frontală completă
- vezica multiloculară

274
Aplazia peretelui abdominal (sdr.Prune-Belly)
- aplazia musculaturii abdominale, ectopie testiculară bilaterală, malformaţii ap.urinar - rinichi displazici,
bazinet voluminos, megadolico-uretere, vezică de mare capacitate cu pereţi flasci, trigon voluminos, col
beant
Malformaţii de uracă:
- fistulă - UIV şi uretrocistografie micţională
- chist – dg –eco, CT, IRM. In 1/3 inferioara a tractului uracal. Este mic cel mai des dar se poate prezenta si ca
masa abdominala . Poate prezenta calcificari periferice.
- sinus (sinus uraco-ombilical)- cavitate oarbă deschisă la piele - fistulografie
- diverticul - UIV, CT, eco
Diverticuli vezicali:
- hernieri focale ale uroteliului si submucoasei prin puncte de slaba rezistenta ale peretelui vezical
- congenitali sau dobanditi (secundari obstrucţiei colului vezical sau a uretrei)
- frecvent, lângă orificiile ureterale
- pot determina staza urinara (care favorizează litiaza si cistita), deviere si obstrucţie a ureterelor, reflux vezico-
ureteral, efect de masa asupra VU
- UIV, cistografie retrograda – imagini adiţionale de diferite dimensiuni, cu contur net, regulat; pot conţine
calcul sau carcinom (imagini lacunare); comunica cu lumenul vezical printr-un canal îngust; bine evidentiati pe
clişeul postmictional (s.c. se evacuează numai parţial din diverticuli)
- CT, ECHO – uneori necesare pt. confirmarea dg.
- diverticul postero-lateral (mai frecvent congenitali)
- diverticuli para ureterali
Disfuncţionalităţi vezicale de origine congenitală:
- obstacole mecanice congenitale - favorizează staza vezicală - agenezia parţială de uretră, duplicaţia uretrală,
valve uretrale
- maladia colului vezical
- disectazia colului vezical – specifica sfincterului neted al colului vezical, care devine rigid si inextensibil,
împiedicând desfasurarea normala a micţiunii
- congenitala / secundara unor procese inflamatorii, infiltraţii neoplazice, tulburări
vasomotorii
- cistografia mictionala – examenul de elecţie; evidentiaza absenta distensiei
colului si scurgerea urinii printr-un canal filiform; ramane reziduu vezical postmictional in cantitate mare
in faza incipienta, pereţii VU au contururi neregulate, cu mici proeminente, datorate hipertrofiei coloanelor
musculare, consecutive efortului mare de contracţie al detrusorului
in final, epuizarea detrusorului duce la destinderea pasiva a VU si forţarea orificiilor ureterale, cu reflux vezico-
ureteral;
- UIV - staza consecutiva din caile excretorii superioare duce la alterarea funcţiei de
secreţie si concentraţie renala
- reflux vezico - ureteral - etiologie - reflux primitiv prin anomalie a joncţiunii uretero-vezicale, reflux
secundar unei anomalii de implantare uretero- vezicală (ureterocel, diverticul, extrofie), reflux secundar unui
obstacol cervico-uretral, reflux secundar unei vezici neurologice, reflux secundar unei sleroze de detrusor;
complicaţii - infecţia renală; Rx (UIV, cistografie retrogradă) + eco = evidenţiază refluxul, eventualul
obstacol şi răsunetul asupra aparatului urinar superior
Afecţiuni dobândite:
-Hernii vezicale: inghinale şi crurale - UIV precizează morfologia vezicii şi răsunetul asupra aparatului urinar
superior - hernia este caracterizată prin prelungirea caudală a peretelui antero-lateral vezical - orificiul
herniar se găseşte în faţa arcului osos ilio-pubian;
timpul cistografic este important pentru localizarea trigonului, se efectueaza in ortostatism
- Cistocel - hernie vezicală vaginală (coborâre anormala a VU (trigon+col),cu prolabare in vagin) obişnuit
prolabează segmentul retrotrigonal; cisto retrogradă + eco (poziţie şi forma colului)
- se asociază cu incontienta urinara de stres, obstrucţie a colului vezical, hidronefroza
Traumatisme vezicale: explorare prin Rx, UIV, CT
Tip I - contuzia vezicală (ruptura incompletă a peretelui vezical)
Tip II - ruptura intraperitoneală - contrast vizibil între ansele intestinale
Tip III - ruptură disecantă fără perforaţie completă (peretele vezical neregulat şi asimetric)

275
Tip IV - ruptura extraperitoneală - contrast vizibil perivezical, retroperitoneal, perineal, perete abdominal
anterior
- Tip V - ruptură intra şi extraperitoneală
Vezica neurogena: VU a pierdut capacitatea de a se umple si goli sub control voluntar, secundar unei boli
neuromusculare
- cauze - sdr.extrapiramidal (leziuni nuclei centrali), sdr.cerebelos (atrofie), leziuni medulare complete
(traumatism), incomplete (traumatisme, tumori, vascular, degenerativ), scleroza multiplă, siringomielie,
scleroza laterală amiotrofică + leziuni periferice (coada de cal, nervi periferici)
- tipuri - vezica spastică (defect de neuron motor superior), hiperreflexia / instabilitatea detrusorului si relaxarea
coordonata a sfincterelor uretrale. UIV – contur vezical neregulat, dinţat sau incisura proeminenta
interureterala;
- vezica atonă (defect de neuron motor inferior), areflexia detrusorului +/- obstrucţie infravezicala
determinata de prolaps vezical; incontinenta prin prea plin. UIV – VU mare, contur regulat, uneori
diverticuli
- dg.radioimagistic - UIV + eco (aspect detrusor, hidronefroză) + dg etiologic (CT, RM)
Litiaza vezicală: rolul radio-imagisticii
- dg de litiază, evidenţierea obstacolului subvezical, răsunetul asupra aparatului urinar
- Rx, UIV, eco
- dg.dif.calcul transparent (lacună) - t.vezicală, ureterocel, cheag sanguin
- dg.dif.calcul opac - vascular, flebolit , genital (teratom), calcificări ale peretelui vezical (tumoră, infecţie,
paraziţi), litiaza prostatică, corpi străini
Cistite
- inflamaţia unei parţi sau a întregului perete vezical
- etiologie - infecţioasa – bacterii
- virusuri
- protozoare (Schistosoma)
- fungica (Candida)
- neinfectioasa – iritativa / mecanica (corpi străini: cateter, calculi; inflamaţie perivezicala:
diverticulita, abces pelvin, enterita regionala, cancer prostatic sau genital) – ingrosare focala a peretelui
- toxica (ciclofosfamida) – cistita hemoragica – cistografie – defecte de umplere intraluminale
(cheaguri sanguine), pereţi ingrosati; tardiv, VU mica, contractata (fibroza)
- alergica (interstiţiala, eozinofilica) – Cistografie – iniţial, aspect normal; tardiv, VU mica, cu
perete ingrosat nodular (fibroza)
- radica – perete ingrosat, incrustaţie alcalina (precipitarea fosfatului de calciu pe peretele vezical,
intr-o urina alcalina)
- cistita acută - leziuni ale mucoasei - edem, hemoragii , ulceraţii superficiale Rg- in general aspect normal
- cistita subacută şi cronică - leziuni ale submucoasei şi muscularei - scleroză, retracţie, orificii vezico-ureterale
beante
Rgr. - VU mica, pereţi ingrosati, contur deformat, distensibilitate redusa
- dilataţie ureterala, reflux vezico-ureteral
- chisturi intramurale (cistita chistica), secundare necrozei focale submucoase
ECHO – pereţi ingrosati, chisturi intramurale
- complicaţii - pielonefrita, staza vezicală, litiază, abces, gangrenă
- metode de explorare - UIV, eco
- cistita bacteriana – E. coli, Klebsiella, Pseudomonas
- la femei active sexual, prin insamantare retrograda cu flora normala vaginala
- la barbati apare secundar obstrucţiei colului vezical (hiperplazie prostatica benigna) sau
vezicii neurogene
- Cistografie, CT, ECHO – aspect normal; formele severe produc ingrosarea peretelui
(neregulat, nodular); edemul peretelui apare hipoecogen (ECHO) sau hipodens (CT)
- Malacoplakia – inflamaţie granulomatoasa a VU si ureterului distal, secundara infecţiei
recurente cu E. coli, la pacienţi imunodeprimati; UIV, cistografie – multiple defecte de umplere, ataşate de
perete, cu diametru de 5 - 10 mm, afectând mai ales baza VU
Cistită acută generalizată - hipertonie (vezică sferică, volum redus), edem mucos (perete gros)
Cistita acută localizată - evocă o patologie de vecinătate - abces pelvin sau abdominal, prostatită acută, tumoră

276
 digestivă sau ginecologică
Cistita emfizematoasă - la diabetici, gaz în perete - eco, CT
- infectie cu E. coli, Candida, in condiţii de staza urinara
Cistita virala – adenovirus (copii), v. gripal (adulţi)
- cistografie – capacitate redusa a VU, perete neregulat, nodular (defecte de umplere multiple,
polipoide)
Cistita tbc - diseminare hematogena de la plămân, tub digestiv, piele si apare dupa infecţia rinichilor si
ureterelor
- iniţial aspect de cistita acută cu edem al meatului ureteral, dilatarea ureterului terminal, asimetrie
de umplere, în stadiul cronic - scleroză vezicală şi perivezicală (vezică mică, contur regulat sau neregulat,
asimetrie, perete gros, calcificări parietale)
Bilharzioza - vezica are contur opac (ouă de paraziţi infiltrate calcar în peretele vezical), ureter larg, neregulat
cu calcificări şi care în partea inferioară se termină în “con”
Cistita radică- vezica mica cu pereti ingrosati, neregulati- dg-dif- tum vezicala
Cistita hipertrofică - cauze - sonde intravezicale sau inflamaţie de vecinătate - perete gros - eco
Cistita chistică - eco - imagini chistice parietale
Cistita glandulară - eco - important depozit intravezical, mobil, asociat unei arii parietale neregulate
Amiloidoza
Malacoplazia – forma medie a bolii granulomatoase cronice (defect celular mediat imun), datorita defectelor
lizozomilor-> raspuns ineficient la infectii. Produce placi de 5-10 mm, sesile, la baza VU, si in ureterul
prevezical ce pot da stricturi
Fistule vezicale: diagnostic- cistoscopie sau cistografie, UIV(incidenţa oblica, de profil): perete cu
neregularitate focala sau amprenta prin compresie extrinseca), CT - CT – cu administrare orala si rectala a s.c.;
aer sau contrast intravezical; ingrosare focala a peretelui VU peste 2 mm sau ingrosare de peste 3 mm a
peretelui digestiv situat in contiguitate cu cel vezical; masa paravezicala de tesut moale cu conţinut aeric
- vezico-vaginală - chirurgie, catetere, cancer, iradiere
- vezico-enterică - boala diverticulară, boala Crohn (cec), carcinom rectosigmoidian
- vezico-cutanată - traumatism, chirurgie
- vezico-uterină - chirurgie
- vezico-ureterală – histerectomie
Hematom pelvin - posttraumatic
- produce compresia si deplasarea superioara a VU
- Cistografie, CT – compresia simetrica a pereţilor laterali („vezica in para”), ascensionarea
bazei VU
Lipomatoza pelvica – infiltraţia pelvisului cu tesut adipos benign
- RRVS – transparenta crescuta a pelvisului
- UIV – VU îngustata in partea inferioara (aspect de „para inversata”); baza
VU ascensionata; VU mica; uretere pelvine deplasate; uretere proximale
dilatate (secundar obstrucţiei ureterale)
- Irigografie – rectul si sigmoidul alungite, îngustate, cu mucoasa intacta;
spatiul retrorectal lărgit
CT – confirma prezenta abundenta a ţesutului adipos in bazin si efectul sau de masa asupra VU, rectului si
sigmoidului
AFECŢIUNILE PROSTATEI
Volum = 11 cmc, greutate 12 gr.
Prostata are forma de piramida sau vf de con inversat. Este un organ glandular inchis intr-o capsula fibroasa
avand in componenta elemente fibromusculare care inconjura uretra prostatica.
Are o baza, un apex si 4 suprafete- ant, post, doua laterale.
Superior, baza este in raport cu vezica.
Inferior, varful este asezat pe partea superioara a diafragmului urogenital.
Anterior are raport cu grasimea extraperitoneala in spatiul retropubian (spatiul Retzius).
Posterior, prostata e separata de rect de un sept rectovezical care reprezinta fuzarea peretilor, a portiunii
terminale inferioare a sacului rectovezical.
Lateral, prostata se invecineaza cu m puborectal.
Pachetul neurovascular al prostatei este asezat in unghiul dintre aceste doua structuri.

277
Rapel anatomic
- uretra este axa anatomică ce împarte glanda într-o zonă anterioară fibro-musculară (30%) şi o porţiune
posterioară glandulară (70%) divizată în:
1. Zona periferică - reprezintă 70% din regiunea glandulară, înconjoară şi căptuşeşte suprafaţa dorsală, laterală
şi vârful prostatei (sediul de elecţie al neoplaziei prostatice)
2. Zona centrală - 25%din regiunea glandulară, are formă piramidală cu baza spre vezică şi vârful spre veru
montanum. În această zonă trec canalele ejaculatorii
3. Zona de tranziţie - 5% din regiunea glandulară şi este constituită din 2 lobi localizaţi pe ambele părţi ale
uretrei prostatice. Este sediul de elecţie al HBP
4. Zona glandelor periuretrale - localizate în jurul uretrei prostatice proximale iar hiperplazia lor determină
creşterea lobului median
La barbatii tineri componenta cea mai mare a prostatei este zona periferica (70%), zona tranzitionala si zona
centrala reprezentand 5% si respectiv 25%
Alte 3 elemente importante
- sfincterul proximal - căptuşeşte uretra supramontanală
- sfincterul distal - localizat anterior şi lateral de partea distală a uretrei prostatice
- capsula prostatică - bandă fibromusculară mai groasă anterior şi mai subţire posterior, inexistentă la nivelul
apexului şi confluentului veziculo-deferenţial
Prostata are 5 lobi: anterior, posterior, median si 2 laterali
Vascularizaţia: - ramuri din aa. iliace interne (artera vezicala inf si rectala mijlocie)
- plex venos periprostatic care comunica inferior cu vena peniana dorsala si superior cu plexul
venos perivezical care la randul lor dreneaza in vv. iliace interne
- limfaticele dreneaza in ggl iliaci interni
Metode imagistice de investigaţie:
- UIV (cistografie, cistouretrografie mictionala, clişeu postmictional) – modificările aparatului urinar
superior, ale VU si ale uretrei prostatice, secundare afectiunilor prostatei
- CT – pt. stadializarea cancerului prostatic
- ECHO – transrectal – pt. măsurarea volumului prostatic, evaluarea nodulilor prostatici palpabili
(maligni, benigni), ghidarea biopsiei prostatice, evaluarea pacientul infertil, urmărirea
evoluţiei dupa rezecţie transuretrala
- investigarea maselor sau colecţiilor perirectale
- aspectul ecografic normal: forma ovala, capsula hiperecogena situata posterior si lateral, f.
îngusta sau chiar absenta la apex; diam. cranio-caudal 4 cm., diam. transvers 4 cm., diam.
antero-posterior 3 cm.; volum 20 – 25 cm³
- fasciculele neuro-vasculare situate pe suprafeţele postero-laterale ale prostatei; plexul
venos periprostatic se vizualizează anterior de prostata
- MRI – anatomia zonala a prostatei: in secvenţele T2-ponderate zona periferica are hipersemnal, zona
centrala are hipo- / isosemnal fata de muşchiul scheletic
- capsula apare ca o banda îngusta de hiposemnal
- contrastul dintre prostata si grăsimea periprostatica este mai evident in T1
- de obicei rezervat pt. stadializarea cancerului prostatic
Prostatita acută:- se asociaza cu cistita ; la tuseul rectal prostata poate fi ferma, bombata sau plata
- se poate complica cu abces prostatic sau septicemie (la diabetici, imunodeprimati)
Eco – prostata marita, difuz hipoecogena sau heterogena cu halou hipoecogen al ţesutului periuretral,
ecogenitate diminuată a zonei periferice şi fără identificarea capsulei. Abces - colecţie parenchimatoasă cu
structură mixtă
CT - mărire de volum a glandei cu zone hipodense, apoi abcedare cu zonă întinsă hipodensă cu perete iodofil
RM - abces - hipersemnal T2
Prostatita cronică: - Chlamydia, Ureaplasma, Mycoplasma
- se complica cu infectii urinare repetate si epididimita
Eco - calcificări, eventual arii localizate hipoecogene, capsula ingrosata sau neregulata, vene periprostatice
dilatate, vezicule seminale destinse
CT - calcificări, mărire de volum sau atrofie
RM - hiposemnal T1 şi T2

278
Prostatita granulomatoasă:
- forma nodulară (focala) a inflamaţiei cronice; simuleaza clinic si ecografic carcinomul prostatic necesită
biopsie
- clasificare - idiopatică, infecţioasă (tbc, fungi, paraziţi, virală), iatrogenă (indusă de BCG, postchirurgie,
postiradiere), în boli sistemice
- Eco - noduli hipoecogeni, zona periferică difuz hipoecogenă
- RM - hiposemnal glandular în T2, fără enhancement postcontrast
Abces prostatic – complicaţie a prostatitei acute, epididimitei
- diabetul zaharat este factor de risc
ECHO – leziune hipoecogena cu/fara ecouri in interior
CT – masa hipodensa net conturata
Chisturi prostatice – congenital / dobândit
- chist utricular – congenital; situat median / paramedian; dimensiuni mici; au originea in
verumontanum
- chist ejaculator – dobândit, mic, secundar obstrucţiei canalelor ejaculatorii de catre
calculi
- nodul chistic in hiperplazia prostatica benigna – reprezintă o modificare chistica in
adenomul prostatic
ECHO – leziune transsonica rotunda
Utriculul prostatic – rest al canalului mullerian, situat la capătul distal al lui verumontanum, intre VU si rect
-considerat omolog al uterului
- uneori, este mărit si se asociază cu hipospadias, criptorhidism
- staza urinara din utricul favorizează infecţia si litiaza
- Uretrocistografie retrograda, cistouretrografie mictionala – imagine adiţionala situata
posterior de uretra prostatica, comunicând cu aceasta printr-un traiect fin; dimensiuni de la cativa mm. la cativa
cm.
- ECHO transrectal, CT, MRI – poate fi vizualizat
Hiperplazia benignă de prostată (adenom de prostata)
Fiziopatologie:
1. Originea HBP
- HBP cu origine în zona de tranziţie - bilaterală, nodulii situaţi deasupra verumontanum cu dezvoltare în faţă şi
lateral de uretră; antrenează creşterea diametrului axial şi AP
- HBP cu origine în glandele periuretrale - se dezvoltă posterior de uretra proximală; nodulii cresc cranial şi
refulează colul vezical spre înainte - apar rapid semne clinice; greu accesibil examenului clinic
2. Efectele HBP asupra prostatei - diminuarea zonei centrale, comprimarea zonei periferice, comprimarea
capsulei, alungirea uretrei proximale, dilatarea vez.seminale
3. Efectele HBP asupra tractului urinar
- compresiunea uretrei prostatice şi ridicarea colului vezical
- apariţia hipertrofiei compensatorii a peretelui vezical, vezica de luptă, stază, litiază şi în final
ureterohidronefroza prin 3 mecanisme : compresiune directă a ureterelor, hipertrofia detrusorului cu
strangularea joncţiunii uretero-vezicale, hiperpresiune intravezicală
Imagistica HBP:
UIV - amprenta planşeului vezical (contur net, regulat, rotunjit, uneori bilobat, convex superior; conturul
neregulat sau nodular ridica suspiciunea de cancer),
- ascensionarea trigonului vezical cu aspect în J sau hamac a ureterelor distale ,
- trabeculaţii vezicale – vezica de lupta cu pereti crenelati,
- diverticuli (mai ales posterior si superior de trigon, langa jonctiunile uretero-vezicale si la nivelul
domului vezical),
- rezidiu postmictional, litiaza,
- uretra „in iatagan” (uretra prostatica alungita, incurbata, turtita transversal)
Ecografia
- calea de abord transrectală
- noduli hipoecogeni, omogeni sau heterogeni
- dacă hiperplazia se dezvoltă la nivelul glandelor periuretrale - lobul median apare vizibil la partea posterioară
a colului vezical

279
- pseudo capsula este o bandă arciformă hipoecogenă care separă zona periferică de zona de hiperplazie
- vezica de luptă - diametru detrusor mai mare de 3 mm; diverticuli
- evaluarea reziduului vezical - V= diametru dom-reces anterior x diametru AP x 0,625
CT
- evidenţiază o masă subvezicală, cu contururi nete, cu densitate de ţesut moale, calcificări
Distingem 3 tipuri de HBP:
- adenom infravezical - bombează planşeul vezical
- adenomul intravezical - mai ales în hipertrofia lobului median
- adenomul încapsulat - separat de glanda normală printr-o pseudocapsulă
Examenul CT este indicat doar când datele ecografice sunt echivoce sau în suspiciunea de neoplasm forma
hipertrofică
IRM
- în secţiunile ponderate T1 arhitectura internă a prostatei nu este vizibilă
- în secţiunile ponderate T2 - zona periferică are hipersemnal în timp ce zona centrală şi cea de tranziţie sunt în
hiposemnal
- HBP cu predominanţă glandulară = hipersemnal T2
- HBP cu predominanţă conjunctivă = semnal intermediar T2
HBP - aspecte şi urmărire postterapeutică
- UIV - loja de adenomectomie - imagine de adiţie subvezicală, formă triunghiulară cu baza superior; baza
comunică cu vezica urinară deoarece colul a dispărut, limita inferioară este reprezentată de veru montanum
şi este vizibilă ca o mică lacună
- Eco - loja de adenomectomie = expansiune vezicală intraprostatică mediană; se evaluează cantitatea de
parenchim prostatic restant; recidiva = aspect neregulat al marginilor lojei; scleroza colului = retracţie a
părţii superioare a lojei
- CT - loja de adenomectomie vizibilă doar după ce vezica urinară s-a umplut cu contrast
Cancerul de prostată (adenocarcinom prostatic)
- 75% origine în zona periferică
- diagnostic - PSA (normal 2-4 U) şi tuşeu rectal (25-45% rezultate fals negative)
- diagnostic radio-imagistic - prezenţa tumorii + stadializare
- UIV + eco + CT + RM + Rx torace şi schelet + scintigrafie
UIV
- amprentă vezicală neregulată, contur franjurat, asimetrică
- planşeul vezical cu aspect lacunar (dg.dif cu tumoră vezicală)
- dilataţie ureterală sau ureterohidronefroza uni-/bilaterală
- uretrografie micţională - uretră rigidă
Uretrografie retrogradă
- uretră rigidă, alungită, neregulată, filiformă, deviată lateral
- defecte de umplere marginale sau lacune centrale
- invazia zonei juxtacervicale
Ecografia
- transrectal
- cele mai multe cancere prostatice - noduli hipoecogeni
- 40% - izoecogeni deci nu pot fi depistaţi eco
-eco poate aprecia invazia capsulară - întreruperea ecourilor capsulei, asimetria veziculelor seminale cu
pierderea unghiului prostato vezicular
- eco este utilă pentru ghidarea puncţiei şi pentru inserţia surselor radioactive
Echo Doppler color – un flux crescut local se asociază cu o probabilitate mare de carcinom sau prostatita
CT
- rol minor în diagnosticul cancerului de prostată deoarece nu poate face diferenţierea benign - malign într-o
prostată de mari dimensiuni
- neregularităţi de contur - posibilă invazie periprostatică
- vezicule seminale mărite de volum şi obturarea planului grăsos de clivaj vezicule - vezică urinară poate
semnifica invazie
- CT poate fi utilă în determinarea metastazelor ganglionare, pulmonare, hepatice, osoase
IRM - zona periferică - hiposemnal în ponderatie T2

280
- dacă zona periferică este în hiposemnal datorită fibrozei diagnosticul este dificil
- foarte utilă pentru invazia în grăsimea periprostatică şi invazia veziculelor seminale (care in mod normal au
hipersemnal T2)
- antenă endorectală - utilă pentru aprecierea invaziei capsulare
- posibile greşeli de dg. - modificări postbiopsie pot mima cancerul, HBP extinsă în zona periferică, artefacte,
leziunile apicale greu de detectat
Rg. CP – metastaze pulmonare si pleurale, limfangita carcinomatoasa
Rg. osoasa - metastaze osteocondensante (85 %), rar osteolitice sau mixte: oasele bazinului, coloana lombara,
femur, coloana toracala, coaste
Scintigrafia osoasa cu 99 Tc – identifica metastazele mai precoce decât examenul radiologic
Stadializarea cancerului de prostata:
A – microscopic, nepalpabil
A1 – cancer in mai puţin de 5 % din tesut, grad mic
A2 – cancer in focare multiple, grad mare
B – macroscopic, palpabil (limitat la prostata)
B1 – pana la 1,5 cm diam., numai intr-un lob
B2 – peste 1,5 cm diam., sau in mai mulţi lobi
C – extensie extracapsulara (limitata la pelvis)
C1 – vezicule seminale
C2 – fixat la peretele pelvin
D – metastaze (NL, oase, plămâni, pleura, ficat, glande suprarenale)
D1- pana la 3 NL, boala limitata la pelvis
D2 – extensie extrapelvica
Stadializarea TNM: T0 – tumora descoperita intamplator la examenul histologic
T1 – tumora intracapsulară, fara deformarea conturului prostatei
T2 - tumora intracapsulară, cu deformarea conturului glandular
T3 – tumora a) extracapsulara, b) invadarea veziculelor seminale
T4 – tumora fixata de organele adiacente altele decat veziculele seminale (VU, rect, perete pelvin)
N0 – fara afectarea NL
N1 – un sigur NL ipsilateral
N2 – NL regionali contralaterali, bilaterali sau multipli
N3 – NL regionali fixaţi
N4 – extensie la NL juxtaregionali
M0 – fara metastaze la distanta
M1 – cu metastaze la distanta
AFECŢIUNILE VEZICULELOR SEMINALE
Veziculele seminale sunt structuri saculare, lobulate, pereche, simetrice ca forma si dimensiuni, de ~5 cm
lungime la adultul tanar (devenind atrofice cu inaintarea in varsta), captusind suprafata posterioara a vezicii
(situate superior de prostata si posterior de VU). Se deschid in vas deferens.
Aspectul imagistic normal al veziculelor seminale:
ECHO – hipoecogene, cu multiple ecouri fine in interior (heterogene), separate de fata posterioara a
prostatei printr-un plan de tesut adipos ecogen; cel mai bine se vizualizează cu ajutorul ecografiei transrectale
axiale transverse
MRI – apar ca tesut multichistic in hipersemnal T2
Metode de explorare:
- deferento-veziculografia, eco, CT, RM
Deferento-veziculografia - indicaţii:
- tumori primitive benigne şi maligne ale veziculelor seminale
- tuberculoza seminală
- malformaţii congenitale ale căilor genitale
- sterilitate masculină de tip excretor
Injecţia contrastului se poate face:

281
- pe cale endoscopică - retrograd prin cateterism al canalelor ejaculatorii
- pe cale funiculară prin injectarea contrastului în canalul deferent - 2 tehnici - vasopuncţia (când fertilitatea
trebuie prezervată) şi vasectomia (când bolnavul va fi operat pentru o maladie prostato-veziculară şi când
ligatura canalului deferent se impune)
- puncţie directă - eco sau CT ghidată
Incidente şi accidente: intoleranţă la contrast, accident mecanic prin hiperpresiune, complicaţii infecţioase,
leziuni ale deferentului cu stenoză secundară
Rapel anatomic - polimorfism extrem - greu de tipat
- vezicule arborescente
- vezicule tubulare
- vezicule în “strugure”
Descrierea minutioasă e iluzorie de aceea considerăm aspect normal când:
- umplerea este rapidă
- omogenitate, contur net
- poziţie simetrică faţă de linia mediană
- nu există stenoze sau dilataţii
- sunt situate în acelaşi plan
Opacifierea spontană a veziculelor seminale:
- vizibilă la UIV, cistoretrogradă sau micţională în cazul fistulei uretro-veziculare sau vezico-veziculare (chist
seminal, bilharzioză)
- refluxul poate fi observat la uretrografia retrogradă la:
- prostatectomizaţi
- canale ejaculatorii beante (infecţii)
- comunicare anormală (congenitală sau dobândită) între uretră şi veziculele seminale
Calcificări:
- parţiale sau totale localizate în lumen sau în perete, uni sau bilaterale; Rx - se suprapun cu arcul pubian sau
sunt observabile deasupra simfizei pubiene (dg.dif: litiaza vezicală, ureterală, prostatică) - Eco, CT
Infecţii - acute - edem al mucoasei, lumen redus - explorare cu contrast interzisă !, eco
- cronice - vezicule neomogene, contur flou, atrofice - eco
Tuberculoza seminală - secundară celei renale şi epididimare
- vezicule dilatate cu contur neregulat
- vezicule dilatate cu structură profund remaniată - dilataţii lobulare
- vezicule atrofice
- calcificări
Bilharzioză
- hipertrofie masivă cu dilataţie importantă simetrică
- forma edematoasă - veziculă cu contur flou
- forma atrofică
- ectazie masivă prin stenoză de de canal ejaculator - complicaţie - abcedarea
Tumori maligne – adenocarcinoame: dg.dificil - semne clinice tardiv
- pot stenoza canalul ejaculator iar în stadiu avansat invadează vezicula controlaterală, canal deferent, vezică,
prostată
- deplasează rectul dar invazia apare tardiv
- deferento-veziculografie - imagini lacunare, reducerea lumenului, stenoză de canal ejaculator
- eco, CT, RM
Tumori benigne - mezenchimatoase şi disembrioame; se pot dezvolta în perete - aceleaşi semne ca la cele
maligne în deferento-veziculografie dar canalul ejaculator rămâne permeabil
- se pot dezvolta în lumen - imagini lacunare cu contur net, veziculă seminală cu diametru crescut, canalul
deferent opacifiat încercuieşte polul superior al tumorii
Chisturi:
- congenitale - asociate cu alte malformaţii ale tractului urinar (agenezia renală homolaterală)
- dobândite - stenoză de canal ejaculator
- veziculografie - cavitatea chistică comunică cu căile spermatice
- puncţie transperineală
Malformaţii congenitale - hipoplazie – hiperplazie - agenezie

282