SUBIECTUL 51

EXPLORAREA RADIOIMAGISTICĂ A PRINCIPALELOR GLANDE ENDOCRINE (EPIFIZA, TIROIDA,

PARATIROIDE, SUPRARENALE). TEHNICI. ASPECTE NORMALE. DIAGNOSTICUL RADIOIMAGISTIC
AL AFECTIUNILOR CONGENITALE SI DOBANDITE
Dr. M, Ghinea, Prof. Dr. S. A. Georgescu – UMF „Carol Davila” Bucureşti
Leziunile glandei pineale (ale epifizei)
- sunt în cea mai mare parte leziuni de tip tumoral
- calcificările sunt vizibile pe radiografia simplă de craniu şi apar de obicei după pubertate, putand aduce
date, atunci când poziţia mediană a acestora este modificată, dspre eventuale procese expansive
intracraniene unilaterale, nelegate strict de glanda pineală.
- actual regiunea glandei pineale se explorează prin tomografie computerizată şi prin imagistică prin
rezonanţă magnetică
Tumorile regiunii pineale:
1. cu celule pineale
- pinealoblastom
- pinealocitom
2. cu celule gliale
- astrocitom
- glioblastom
3. tumori cu celule germinative
- germinom
- teratom (cea mai frecventă tumoră a regiunii)
- carcinom cu celule germinative
- coriocarcinom
4. alte tumori:
- chistele arahnoidiene
- chistele pineale
Chistele pineale:
- sunt mai mici de 1 cm
- prezintă hipersemnal T2 şi sunt foarte bine delimitate
- nu afectează porţiunea posterioară a ventricului III
- nu determină hidrocefalie prin obstrucţia apeductului Sylvius
Pinealoblastoamele
- Tumora embrionara primitiva cu malignitate inalta
- apar la copii, mai ales n prima decadă de viaţă
- dimensiuni mari (majoritatea >3 cm), cu contur neregulat, heterogene, cu calcificari „explodate”, cu invazie
marginala; aproape 100% dau hidrocefalie prin obstrucţie a apeductului (compresie pe lama tectală)
- CT: mase tumorale heterogene, zonele solide sunt hiperdense spontan, calcificate (50%), cu iodofilie moderata.
- IRM: izo-hiposemnal T1, izo/usor hipersemnal T2 fata de cortex, cu captare moderata de contrast; insotita de
usor edem peritumoral (Flair); in T2 GRE hemoragia si calcificarile in asemnal: pe DWI portiunile solide sunt
hiperintense.
- Pot metastaza pe calea LCR în 10% din cazuri şi se pot asocia cu retinoblastom bilateral.
- Dg dif: tumora cu celule germinale, astrocitom, meningiom, pineocitom, metastaze.
Pinealocitoamele
- apar la vârste peste 30 ani
- sunt mai bine definite decât blastoamele, cu crestere lenta; de obicei au < 3cm, fara invazie locala;
- deşi au aceleaşi caracteristici la CT, la IRM apar în hipersemnal T2, în rest nu se pot diferenţia imagistic de
pinealoblastoame
Teratoamele
- apar de obicei în copilărie
- sunt mase tumorale neomogene, cu conţinut predominent lichid, grăsos, eventual cu calcificări şi arii solide
- CT: mase lobulate, mixte, cu densităţi grăsoase, lichide şi eventual solide, cu priză de contrast în regiunile
solide.
- IRM: hipersemnal T1 şi T2 a ariilor cu conţinut grăsos, ce apar în hiposemnal pe secvenţele cu saturarea
grasimii.

283
Patologia glandei tiroide
Anatomie normală
- glandă unică, situată median, în compartimentul antero-inferior al gâtului, pre-laringian
- formată din doi lobi uniţi printr-un istm parenchimatos
- poate exista un al treilea lob accesor, lobul piramidal, prezent la 1/3 din populaţie, situat anterior de cartilajul
tiroid, pe linia mediană sau spre stânga
Tehnici de examinare:
- tomografia computerizată
o achiziţie secvenţială cu secţiuni de 5 mm contigue, urmată de injectare de substanţă de contrast iodată şi
achiziţie preferabil spirală sau multi-slice, eventual reconstrucţii multiplanare.
o Glanda este spontan hiperdensă faţă de ţesuturile înconjurătoare, datorită conţinutului crscut în iod.
o Adenoamele şi carcinoamele sunt vizibile ca mase dense situate intraglandular, eventual prezentând
calcificări şi arii chistice. CT-uil nu poate face diferenţa între cele două, cu excepţia vizualizării invaziei
extraglandulare sau a metastazelor la distanţă.
o Încărcare cu substanţă de contrast iodată poate bloca tiroida prin saturare pentru până la 6 luni (scintigrafia
precede totdeauna tomografia)
o Evaluează bine extensia intratoracică a tiroidei
- Ecografia tiroidiană:
o Foloseşte sonde lineare de frecvenţă înaltă (7-10 MHz)
o Aspectul normal: ecogenitate omogenă, capsula apare hiperecogenă, se poate aprecia vascularizaţia glandei
per total.
o Poate aprecia masele tiroidiene sau modificarea dimensiunilor acesteia
o Nu poate diferenţia cert tumorile benigne de cele maligne
- Scintigrafia tiroidiană
o Oferă date funcţionale şi de imagistică
o Foloseşte drept agenţi anionii: pertechnetatul sodic ( 99mTcO4) sau iodul (123I), folosit mai ales în cazul
ectopiilor tiroidiene, în hipotiroidismul juvenil sau în tumorile maligne.
o Chiziţia se face la 2-3 ore de la injectare în cazul iodului şi la 20-30 minute pentru pertechnetat.
o Aspectul normal: lobi egali, cu incărcare omogenă.

Leziuni tumorale tiroidiene

Chistele tiroidiene benigne
- cele epiteliale adevărate sunt rare
- cele mai multe provin prin degenerarea chistică a adenoamelor
- prezintă pereţi groşi, neregulaţi, cu componente solide
- prezenţa semnului cozii de cometă (ecografie) este considerată drept specifică în chistele coloide benigne
- apar ca noduli reci la scintigrafie
Adenoamele tiroidiene
- pot fi funcţionale sau nefuncţionale, diferenţiabile scintigrafic
- adenoamele toxice devin clinic evidente la dimensiuni peste 3 cm.
- Imagistic: date nespecifice: mase chistice sau solide, posibil heterogene, cu hemoragii sau calcificări (grosiere
şi la periferie, mai frecvente în leziunile benigne)
- Vascularizaţia este împinsă periferic, cu puţine vase intratumoral.
- Adenomul hiperfuncţional (boala Plummer) se vizualizează scintigrafic sub forma uni nodul hipercaptant într-o
glandă hipo sau afuncţională
Guşa multinodulară
- este cea mai frecventă modificare patologică tiroidiană
- rar se asociază cu degenerare malignă; se impune puncţia aspirativă în orice nodul mare, dur sau în creştere
accelerată.
- glandă mărită de volum (poate plonja in torace), heterogena, cu arii mixte solide şi chistice, zone de
hemoragie, cu sau fără calcificări
- aspect imagistic: glanda marita de volum, cu structura heterogena, cu arii solide, chistice, hemoragii si
calcificari; zonele solide capteaza contrast; fara adenopatii satelite;
- Se poate extinde caudal intramediastinal sau cranial, putînd duce la compresii esofagiene şi pe căile
respiratorii.
Boala Graves (hipetiroidia)
- apare prin prezenţa de anticorpi stimulatori ai tiroidei cu acţiune lungă

284
- mărire omogenă a tiroidei
- captare omogenă a radiotrasorului la scintigrafie
Neoplaziile maligne tiroidiene
- aspecte scintigrafice: de obicei apar ca noduli solitari hipo sau afunctionali intro glandă normală.
- Creşterea rapidă a nodulului ridică suspiciunea de malignitate şi impune biopsia
Carcinomul papilar
- este cel mai frecvent (55-80%)
- la femeia tânără, are prognostic bun
- ecografic apare de obicei solid, hipoecogen, rar izoecogen
- poate prezenta calcificări sau hemoragii, eventual zone de degenerare chistică intratumorală
- poate fi multifocal
- vascularizaţie bogată intratumorală, cu vase anarhice de neoformaţie
- metastaze ganglionare regionale prezente în 50% din cazuri, cu aceleaşi caractere.
Carcinomul folicular
- mai rar
- nu poate fi diferenţiat ecografic sau bioptic de adenomul folicular
- este predominent solid, hiperecogen, omogen
- rareori prezintă calcificări sau halou peritumoral.
- Vascularizaţie intratumorală marcată, haotică
- Rar metastazează ganglionar, mult mai frecvent hematogen, în os, plămân, cerebral, hepatic
Carcinomul tiroidian anaplastic
- foarte agresiv
- realtiv frecvent
- se prezintă ca un nodul tiroidiancu creştere rapidă, ce determină compresie pe căile aeriene sau pe esofag
- ecografic: de obicei hipoecogen, cu arii de calcificare la mai mult de ½ din cazuri
- are margini şterse, cu zone de necroză inclusee
- se extinde frecvent extraglandular, eventual cu invazie vasculară
- metastaze prezente la 80% la debut
Carcinomul medular
- in celulele C parafoliculare, secretante de calcitonină
- se asociază cu MEN tip 2a (feocromocitoame, adenoame/hiperplazie paratiroidiană)
- familial la 10-20% (multifocale şi agresive)
- de obicei solide, cu focare de calcificări ecogene în 80-90% din cazuri
- Vascularizaţie intratumorală bogată, dezorganizată
- Metastazează ganglionar frecvent, dar şi osos
- Se vizualizează scintigrafic ca noduli reci la I şi Tc. Se poate folosi 111In octreotide sau 99mTc-DMSA, care au
specificitate.
Limfomul tiroidian
- frecvent sub forma unui nodul solitar (80%)
- se asocciază frecvent cu tiroidita Hashimoto
- frecvent se extinde extracapsular şi invadează vasele
- ecografic: hipoecogeni, eventual pseudochistici
- forma infiltrativă: infiltraţie difuză a glandei, discret heterogenă
- pot exista adenopatii cervicale
Tumori cu celule Hurthle – foarte rare, nediferenţiabile imagistic.
Metastaze – rare, de la melanom, cancer mamar, cancer renal.

Leziuni inflamatorii
- nu pot fi diferenţiate ecografic sau scintigrafic între ele
Tiroidita acută supurativă
- rară la copii
- ecografia confirmă prezenţa de abcese intratiroidiene
Tiroidita Hashimoto
- autoimună, asociată cu hipotiroidism
- glandă mărită de volum, sensibilă
- ecografic:
- acut: marire difuză a glandei, usor hipoecogenacu hipervascularizaţie şi prezenţe de mici noduli greu definibili
- cronic: mărire de volum, cu hipervascularizaţie şi prezenţa de arii hipoecogene greu delimitabile, separate de
septuri fibroase hiperecogene
285
- final: glandă mică atrofică, fibroasă, fara semnal Doppler
- CT: crestere difuza in dimensiuni, densitate scazuta, fara necroza evidenta
- IRM: crescuta difuz,usor hipersemnal T2.
Tiroidita Riedel
- hipoecogenitate difuză a unei tiroide mărite de volum
- se asociază cu fibroză mediastinală şi retroperitoneală, colangită sclerozantă şi pseudotumoră orbitară
Tiroidita de Quervain
- după infecţii acute ale căilor aeriene superioare
- de obicei nodul slab definit, hipoecogen, într-o glandă mărită de volum, sensibilă, hipoecogenă
- scădere a vascularizaţiei, cu sau fără adenopatii locoregionale.
Patologia glandelor paratiroide
Anatomie normală:
- 4 glande, două superioare pe faţa posterioară a polilor superiori tiroidieni, două inferioare, pe faţa
posterioară a polilor inferiori tiroidieni
- sunt greu delimitabile în mod normal la CT, IRM, ecografie sau la scintigrafie
- CT: arată paratiroide ectopice sau accesorii, situate în mediastin sau la nivelul gâtului.
Cauze de hiperparatiroidism
pot fi date de
- adenoame: afectează o singură glandă
o hiperplazie: afectează toate glandele
o carcinomul paratiroidian
- explorarea ecografică: glandele anormale sunt hipoecogene faţă de ţesutul tiroidian normal, prezentând
însă o capsulă hiperecogenă de separaţie; se pot vizualiza calcificări, rare în adenoame.
- 90% din leziuni sunt hipervasculare şi mai mari de 1 cm
- asocierea cu scintigrafia creşte foarte mult sensibilitatea diagnosticului
Scintigrafia paratiroidiană
- localizează adenoamele, glandele hiperplastice sau sursele ectopice de parathormon
- agenţi: 99mTc-metoxiizobutilizinitril (99mTc-MIBI) sau 99mTc-tetrafosmin.
- Achiziţie la 10 minute şi la 3-4 ore după injectare, cu substracţia imaginilor obţinute, pentru eliminarea
captării tiroidei
- Nu se văd glandele normale
- Se pot observa focare de hiperactivitate suprapuse sau adiacente tiroidei, unice sau multiple, sau ectopice,
în mediastinul superior, adiacent arcului aortic.
Patologia glandelor suprarenale
Anatomie normală
- organe pereche, situate la nivelul retroperitoneului, deasupra polilor superiori renali bilateral
- organe endocrine, formate din corticală (secretoare de glucocorticoizi, mineralocorticoizi şi androgeni) şi
medulară, care are origine comună cu sistemul nervos simpatic, seretând adrenalină şi noradrenalină
- dimensiuni: 3-5 cm lungime, 2-3 cm lăţime, 0,5 cm grosime
- vascularizaţie arterială: 1 arteră inferioară, ram din a. renală, 1 arteră medie, ram din aortă, 1 arteră superioară,
ram din a. frenică inferioară.
- Drenaj venos: pe stânga o venă ce se varsă în vena renală, pe dreapta o venă ce se varsă în vena cava inferioară
Aspect normal la CT şi IRM
- diferit de descrierea anatomică: pe dreapta: posterior de VCI, deasupra rinichiului, între ficat şi pilierul
diafragmatic; pe stanga, mai jos decât pe dreapta, între splină (pol inferior) situată lateral, pilierul diafragmatic
situat medial, pancreasul caudal şi vasele splenice (anterior) şi rinichi (caudal).
- Forme variate, cel mai frecvent ca o structură alungita, uneori cu un corp şi două braţe, uşor încurbată, pe
stanga mai frecvent sub formă de V inversat, sau de Y inversat
- Sunt totdeauna separate de rinichi printr-o lamă de grăsime.
Modalităţi imagistice
- cele mai utilizate:
o ecografia
o tomografia computerizată
o imagistica prin rezonanţă magnetică
- rar utilizate

286
 o scintigrafia
o radiografia simplă a abdomenului
- ieşite din uz sau rezervate unor cazuri speciale
o tomografia plană
o urografia i.v., asociată cu tomografii plane
o retropneumoperitoneul: scos din uz
o arteriografia: arată masele tumorale foarte mari sau foarte bine vascularizate; are indicaţii limitate.
o venografia (flebografia), cu recoltarea de sânge venos cav şi din venele renale, indicată mai ales în
feocromocitom şi boala Conn, pentru dozări hormonale.
1.Radiografia abdominală simplă arată
- Mase tumorale care deplasează rinichiul, de obicei vizibile la mai mult de 5 cm diametru
- Calcificări
- Tumorale: boala Wolman, pseudotumora fibroasă calcifiantă, chistele benigne, feocromocitomul, iar de tip
neregulat apar in 1/3 din carcinoame, în ½ din neuroblastoame şi mai rar în ganglioneuroame.
- non-tumorale: idiopatice (hemoragii vechi, infecţii vechi, tuberculoză, etc.) sau asociate atrofiilor
suprarenaliene (de obicei autoimune, asociate tiroiditei Hashimoto şi anemiei Biermer)
2. Urografia i.v.: rar utilizată actual, poate arăta deplasarea rinichiului spre caudal, iar prin tomografia plană poate
arăta prezenţa unei mase cranial de rinichi.
3. Ecografia:
- arată mai ales masele mari
- preferată ca examen de primă intenţie, mai ales la copii şi gravide.
- poate scăpa masele tumorale cu dimensiuni mici (de obicei sub 1 cm, ca în sindromul Conn)
4. Tomografia computerizată
- Identifică aproape întotdeauna suprarenalele normale, vizualizând tumori de 1 cm sau mai mici
- Arată tumorile ectopice (feocromocitoamele)
- Are valoare limitată în caracterizarea tumorilor: mase solide (tumori) sau cu conţinut grăsos (lipoame,
mielolipoame sau adenoame, imposibil de diferenţiat)
- Prezintă avantajul stadializării tumorilor maligne
- Arată întotdeauna calcificările intratumorale.
5. Imagistica prin rezonanţă magnetică
- Prezintă diferenţe de semnal între diversele tumori, după gradul de incărcare cu substanţe grase
- Se folosesc secvenţe T1, T2, T1+ contrast iv, saturarea grăsimii, etc.
6. Biopsia percutanată: rar folosită, în funcţie de tumoră, sub control imagistic (CT, ecografie)
7. Scintigrafia
- Foloseşte trasori specifici pentru medulară: metaiodobenzylguanidină (mIBG), cu vizualizarea
feocromocitomului şi a neuroblastomului
- Pentru corticală: colesterol marcat ( 75Se): vizualizează adenoamele funcţionale din boala Cushing sau Conn. Se
poate adăuga testul de supresie cu dexametazonă a axului hipofizo-suprarenalian.
Patologia suprarenaliană
1. Neoplazii
- corticale
o carcinoame
o adenoame
- medulare
o neuroblastom
o feocromocitom
o ganglioneurom
- stromale
o lipoame
o miolipoame
- metastaze
2. Alte mase suprarenaliene
- granuloame
o tuberculoză
o histoplasmoză
o blastomicoză
- hiperplazia bilaterală
287
 - chistele
- hematoamele

Carcinomul cortical suprarenalian

- Tumori mari, solide, cu margini invazive;
- Sunt funcţionale sau non-funcţionale (50%).
- Cele functionale determina cel ami frecvent sdr Cushing ( 30-40%0, 20-30% determina virilizare la femei, rar
sdr Conn;
- 90% unilaterale; 10% sunt bilaterale; mai frecvente pe stânga
- 1/3 prezintă calcificări neregulate, parcelare sau nodulare, vizibile atât radiografic, cît mai ales CT
- dimensiuni de obicei mari sunt vizibile radiografic sau urografic
- 90% au dimetrul >6 cm la diagnostic
- 20% sunt metastatice la dg; invazia locala in vena renala, VCI, rinichi, ficat (cand e pe dr)
- meta in plaman, ficat, ganglioni, os
- ecografia arată tumora, cu delimitarea ei şi oferă informaţii despre eventualele metastaze hepatice; ecogenitatea
este de obicei mixtă, cu zone solide şi fluide (necroze, hemoragii).
- CT: masa solida, cu margini invazive; incarcare heterogena (necroza, hemoragie, grasime, calcificari), ariile
tisulare prezinta iodofilie marcata; calcificari pana la 30%; invazia in VR, VCI, rinichi, ganglioni; arată
extinderea locală a tumorii, adenopatiile şi eventualele metastaze.
- IRM: hiposemnal T1, hipersemnal T2 fata de ficat; T1 poastcontrast: gadofilie intensa, heterogena (necroza);
invazia in VR, VCI, rinichi, ficat.
Adenomul cortical
- foarte frecvent în populaţie (5% din necropsii)
- poate fi funcţional, secretând cortisol (sdr. Cushing), aldosteron (sdr. Conn), androgeni (sdr. virilizant), dar cele
mai multe sunt nefucnţionale, şi deci asimptomatice.
- 70% din ele sunt cu continut lipidic crescut; 30% cu continut lipidic redus
- CT: mase rotund-ovalare bine delimitate, omogena, cu densitate <10UH (caracteristic); adenooamele
hipolipidice au densitate >10UH si nu pot fi diferentiate fata de meta;
- In sdr Cushing glansa suprarenala contralaterala este atrofica (cortizolul crescut > feedback negativ hipofizar >
scade ACTH); in sdr Conn glanda contralaterala este normala
- Adenoamele mari pot fi heterogene prin hemoragie, degenerare chistica, calcificari
- La injectarea de contrast iodofilia este mai slaba decat la masele maligne; icarcarea este mai mare in faza
precoce, interstitiala (60s) si scade rapid (washout) (la 15 minute densitatea este 20-25UH)
- UH precoce – UH tardiv ×100 = washout absolut
UH precoce – UH nativ
- UH precoce – UH tardiv × 100 = washout relativ
UH precoce
- washout absolut > 60% sau washout relativ > 40% = adenom
- adenoamele hipolipidice au aceeasi curba de spalare ca si cele hiperlipidice; aceasta curba este diagnostica, nu
este necesara reevaluarea daca este gasita.
- Sunt necesare sectiuni fine (3mm) pentru a masura corect densitatea
- Washout sub aceste valori sugereaza metastaze.
- IRM: adenoamele hiperlipidice sunt hiperT1 in phase si hipoT1 out of phase; postcontrast sunt gadofile cu
washout rapid
- Eco: poate evidentia o masa suprarenala, bine delimitata, hipo/izoecogena fata de ficat
- Dg dif: meta, limfom, carcinom, feocromocitom, hiperplazie
Neuroblastomul
- tumoră a copilăriei; se prezinta fie cu masa abdominala fie cu manifestari de determinari secundare;
- ½ apar în suprarenale, restul în structurile nervoase simpatice (30% abdominale – inclusiv organul
Zuckerkandle; 20% torace sau gat);
- Radiografic: masă tumorală abdominală ce deplasează rinichiul şi calcifică în mai mult de 50% (calcificarile
sugereaza mai degraba un neuroblastom decat o tumora Wilms, care calcifica rar)
- Urografia iv confirmă radiografia, dar nu reuşeşte totdeauna să diferenţieze tumora de opacitatea renală
- Ecografia: mase tumorale cu ecogenitate mixtă (solidă, chistică, calcară) cu necroze sau hemoragii; poate
îngloba marile vase abdominale sau le poate deplasa.
- CT: confirmă ecografia şi realizează stadializarea tumorii.
- Scintigrafia cu mIBG arată atât masa primară, cât mai ales metastazele (osoase, hepatice, orbitale).
Feocromocitomul
- determină clinic atacuri de HTA paroxistică, cefalee, transpiraţii, palpitaţii, anxietate, tremor
288
- tumorile de suprarenală secretă în 90% din cazuri adrenalină, mai rar alţi hormoni
- tumora cu punct de plecare in celulele cromafine din medulara suprarenaliana sau din tusutul extraadrenal
- localizare de-a lungul lantului simpatic de la gat la VU
- localizare : 90% adrenale, 10% extraadrenale (98% subdiafragmatice, 2% torace, gat)
- Imagistic: dimensiuni de la 2 la 20 cm, majoritatea >3 cm, bine delimitate , incapsulate.
- Regula celor 10:
o 10% extraadrenale
o 10% bilaterale
o 10% maligne
o 10% pediatrice
o 10% silentioase
o 10% calcificari
o 10% familiale (cu transmitere autozomal dominanta); asociate cu:
 neurofibromatoza tip I
 sdr vin Hippel-Lindau
 sdr MEN II (feocromocitom, carcimon tiroidian medlar, hiperparatoroidism)
 sdr MEN III (feocromocitom, carcinom tiroidian medular, neuroame mucoase – conjunctiva,
pleoapa,cavitatea bucala, habitus marfonoid)
- Eco: sunt vizibile tumorile mari suprarenaliene, rar cele ectopice sau mai mici; eventuale necroze, arii chistice,
foarte rar calcificări; majoritatea (77%) sunt hipo/izoecogene fata de parenchimul renal; rstul sunt hiperecogene;
rotunde, bine delimitate.
- CT: arată tumora uni sau bilaterală, chiar şi pe cele de mici dimensiuni, dar şi pe cele ectopice; rotunde, bine
delimitate, izodense spontan cu trsutul muscular, omogene sau neomogene (hemoragie, necroza), iodofilie
marcata.
- IRM: izosemnal T1 fata de muschi, hiposemnal T1 fata de ficat; semnal heterogen (in hiperT1 – hemoragia)
- Intens hipersemnal T2 (caracteristic), heterogen
- T1 postcontrast: gadofilie intensa precoce (dar poate persista si tardiv), cu aspect de „sare si piper”: sarea =
parenchimul gadofil, piperul = vidul de samnal dat de vase.
- Scintigrafia cu mIBG arată tumora
- Angiografia: rar folosită actual
- Feocromocitoamele maligne metastazează rapid în ganglioni, oase, ficat, plămâni; masa tumorală primară creşte
greu în dimensiuni
- Sunt foarte chimiosensibile > se monitorizeaza ecografic.
- Dg dif: adenom, carconim, meta, limfom, mielolipom, hemoragia, granulom, tumora Wilms.
Ganglioneuromul.
- forma matură a tumorilor neurogene; frecvente la copii; 10% cresc în suprarenale, 90% in sistemul simpatic
paravertebral, mai frecvent la nivelul toracelui;
- pot prezenta calcificări
- pot prezenta invazie la nivelul canalului spinal; in acesta caz exista atat o masa extraspinala cat si una
intraspinala, ce determina simptome neurologice (diagnostic diferenţial cu neuroblastoamele)
- biopsia initiala poate sa arate neuroblastom, iar repetarea va arata ganglioneurom: neuroblastoamele se pot
maturiza intr-o forma tumorala benigna bine diferentiata;
- CT: mase tumorale cu densităţi mici, eventual calcificări punctiforme;
- IRM: semnal de intensitate medie atât în T1, cât şi în T2; se încarcă precoce cu contrast iv şi se spală tardiv.
Mielolipomul
- Tumora benigna rara compusa din tesut grasos si elemente hematopoietice (celule mieloide si eritroide)
- Tipic unilateral, foarte rar bilateral
- Intre 2-10cm diametrul, rar >10 cm
- Sunt nefunctionale
- Tumorile mari pot fi heterogene 9cu hemoragie sau necroza0 si pot mima lipomul sau liposarcomul
retroperitoneal
- CT: aspectul depinde de compozitia histologica: majoritatea sunt heterogene, cu continut grasos crescut (-30
-90UH); prezenta grasimii pure in interiorul leziunii este diagnostica; de obicei bine delimitat, cu capsula,
calcificari punctofirme in 20% din cazuri;
- IRM: cele majoritar lipidice sunt hiperT1, hipoT1 fat sat sau T1 out-of-phase; elenentele hematopoietice sunt
hipoT1, semnal intermediar t2
- Eco: bine delimitat, hiperecogen, omogen; poate fi si heterogen (componenta mieloida crescuta)
- Dg dif: adenom, lipom, liposarcom retroperitoneal, angiomiolipom renal.

289
 Metastazele suprarenaliene
- Locul 4 in localizarea metastazelor, dupa ficat, plaman si os
- Cele mai frecvente tumori primare sunt: pulmonare, de san, melanomul malign, renale, tiroidiene si de colon
- Pot fi uni sau bilaterale, mari sau mici
- De obicei sunt asimptomatice; cand 90% din tersutul adrenal este distrus poate apare insuficienta cortico-SR
(boala Addison = slabiciune, pierdere in greutate, anorexie, greata, varsaturi, hipotensiune, pigmentare
cutanata);
- CT: leziuni nodulare lobulate, cu contur neregulat, heterogene, ce modifica conturul glandular normal
- Pot fi hipo sau hipervasculare
- Pot avea halou periferic iodofil
- Iodofilia este persistenta: washout <40% indica metastaze sau adenom atipic
- IRM: semnal omogen hipoT1/hiperT2 sau semnal heterogen; meta de la melonom sunt hiperT1, ocazional
hiperT2 (hiperT1 out-of-phase sau fat-sat exclude adenomul);
- Eco: in general hipo/izoecogene, omogene.
Granuloamele suprarenaliene:
- Etiologie: TBC, fungi ( histoplasmoza, blastomicoza, coccidiomicoza, criptococoza)
- Factori de risc: pacientii imunocompromisi;
- Infectia poate fi acuta sau cronica
- Prognostic: bun – daca e recunoscuta si tratata
- Complicatii: insuficienta adrenaliana (boala Addison), sepsis;
- mici leziuni nodulare pseudotumorale, cu calcificări incluse, uneori grosiere (tuberculoză), ce se reduc
dimensional în cursul tratamentelor specifice.
- CT: in infectia acuta: crestere in dimensiuni simetrica a galndei, cu contur pastrat;
- mase omogene sau heterogene, cu zone centrale hipodense 9necroza cazoasa), iodofilie periferica; calcificari
neregulate; adenopatii
- in stadiul cronic: atrofie galndulara cu calcificari
- IRM: izosemnal T1 cu splina; izo.hiperT2 cu grasimea
- Eco: mase hipoecogene, omogene sau heterogene, calcificari
Hiperplaziile bilaterale:
- Cresterea in grosime a bratelor SR >10 mm, uni sau bilateral (mai frecvent), relativ simetric
- Cu contur regulat sau multinodular; forma glandei este pastrata
- Fara masa sau nodul parencimatos
- Se poate insoti de sdr Cushing (hipercorticism) sau sdr Conn (hiperaldosteronism)
- Etiologie:
o Congenitala (dificiente enzimatice)
o Boala Cushing (adenom hipofizar> ACTH > hiperplazie SR)
o Sdr Cushing (hiperproductie ectopica de ACTH, iatrogen, adenom, carcinom SR)
o Sdr Conn (hiperaldosteronism primar0
o Anomalii asociate: adenom hipofizar, hiperplazia medulara adrenala in sdr MEN
- Prognostic: asimptomatica: urmarire, fara tratament
- Cea simptomatica: rezectia chir a adenomului hipofizar, inlaturarea sursei hormonale
- Comlicatii: criza adrenala (netratata este fatala).
Chistele
- pot fi endoteliale, pseudochiste (prin necroze sau hemoragii, de obicei asociate cu calcificări şi tumori),
epiteliale sau hidatice
- CT: masa rotund-ovalara, bine delimitata, uni sau multiloculata, omogena, cu densitati fluide, necaptanta
- Peretele poate fi gros (<3 mm) si continutul parafluid (hemoragie, detritusuri intrachistice), petetele poate fi
iodofil; calcificari parietale
- IRM: omogen, hipoT1 sau hiperT1 (hemoragie), hiperT2.
Hemoragia suprarenaliana
- Relativ rara, dar posibil catastrofala
- La orice varsta, mai frecventa la nou-nascuti
- Cauze traumatice sau netraumatice
o Traumatice: unilaterale in 80% din cazuri (din care 85% pe dreapta); transplantul hepatic;
o Cea netrumatica: frecvent bilaterala: soc, diateze hemoragice, coagulopatii, suferinta la nastere, arsuri,
sepsis, tumori
- Uni sau bilaterale
- Manifestari de insuficienta suprarenaliana cand este distrus 90% din tesutul SR

290
- CT: hematomul acut sau subacut:
o Masa rotund-ovalara, hiperdensa (50-90UH)
o Crestere asimetrica a glandei
o Omogena, necaptanta
o Distorsiunea formei normale a glandei
o Densificarea grasimii periSR
o Ingrosarea pilierului diafragmatic adiacent
o +/- hemoragie periadrenala/perirenala
o +/- alte leziuni traumatice abdominale
- hematomul cronic:
o masa cu centrul hipodens (pseudochist), necaptanta
o calcificari: loa adulti la 1 an, la NN la 1-2 saptamani de la hemoragie
o dimensiuni si densitate in scadere
o evidentierea leziunii subiacente: chist, lielolipom, tumora
- IRM: semnal variabil in functie de vechimea hematomului:
o Acut: (<7 zile) – ioT1, hipoT2
o Subaut (7 ile – 7 saptamani) – hiper T1/T2
o Cronic (peste 7 saptamani) – hipoT1/T2 periferic, hipo T2 GRE (hemosiderina) si hiperT1/T2 central;
o Tromboza de vena adrenala sau renala
o Leziunea SR subiacenta
- Eco: hematomul acut – masa hiperecogena
o Hematomul subacut: ecogenitate heterogena + ecogenitate centrala
o Hematomul ronic: transonic +/- calcificari; fara semnal Doppler
- Dg dif: adenomul, meta, limfom, hiperplazie, granulom, carcinom
- Prognosticul depinde mai mult de cauza decat de extensia hemoragiei
- Tratamentul este in primul rand al cauzei.

Bibliografie:

Textbook of Radiology and Imaging – David Sutton et al., 7th edition, Churchill-Livingstone, 2003, pag. 825-848,
1747-1748, 1754, 1504-1515.
A Global Textbook of Radiology, edited by Holger Pettersson, The Nicer Institute, 1995, pag. 1207-1216.

291