Sunteți pe pagina 1din 12

SUBIECTUL 74

DIAGNOSTICUL RADIO-IMAGISTIC AL AFECŢIUNILOR TRACTULUI DIGESTIV, FICATULUI SI A CĂILOR


BILIARE SPECIFICE COPIILOR
Conf. Dr. S. Petcu – UMF "Iuliu Hateganu", Cluj-Napoca

I. MALFORMAŢII
ATREZIA ESOFAGIANĂ, FISTULE ESO-TRAHEALE
- anomaliile de separare ale traheei si esofagului prin sept esotraheal determina atrezie esofagiana +/- fistula eso-traheala
- dg poate fi suspectat la ecografie antanatala daca punga cu aer a stomacului este mica sau absenta sau daca se vizualizeaza
o punga esofagiana proximala dilatata; se asociaza frecvent si polihidramnios
- se pot asocia si alte malformatii : VACTERL (anomalii vertebrale, anale, cardiace, fistula ET, anomalii renale si ale
extremitatilor
Tipuri de atrezie esofagiana:
I. Atrezie E cu fistula ET distala
II. Atrezie E cu fistula ET proximala
III. Atrezie E cu fistula proximala si distala
IV. Atrezie E izolata
V. Fistula ET in „H”
Radiologic:
- prezenta intestinului destins cu aer indica prezenta fistulei esotraheale
- abdomenul opac indica atrezia de esofag
- pot fi asociate anomaliile VACTERL
- postanatal copiii au hipersalivatie, sufocare. Tuse, cianoza la alimentatie, operirea tubului nazo-gastric care la rg
este vizualizat incolacit in punga esofagiana proximala dilatata
- este posibila anastomoza chirurgicala primara; dupa op pot apare: anomalii de motilitate a esofagului, reflux
gastro-esofagian, strictura gurii de anastomoza, recurenta fistulei
- fistulele in „H” se prezinta mai tarziu in copilarie cu sufocare sau apneuu in timpul alimentatiei, infectii recurente
de cai respiratorii inferioare; in acest caz se poate face „esofagograma pe tub”: se monteaza sonda nazo-gastrica si
se administreaza contrast hidrosolubil pe masura ce se retrage sonda usor prin esofag
- majoritatea fistulelor intereseaza 1/3 proximala a esofagului, deci trebuie avut grija la distensia acestui segment
pentru a vizualiza fistula cat mai bine

STENOZA ESOFAGIANĂ - lumen obliterat parţial prin diafragm de mucoasă; segmentul prestenotic dilatat, esofagită;
anomalii asociate VACTERL
BRAHIESOFAG – esofag scurt; congenital: stomac ascensionat, neacoperit de peritoneu, cardia deschisă (chalazia),
infantil: hiatusul esofagian lărgit, stomac acoperit de peritoneu.
ACHALAZIA, rară la copil. Insuficientă relaxare a sfincterului esofagian inferior, datorată absenţei celulelor ganglionare din
plexurile Auerbach. Radiologic: umplere deficitară a stomacului, esofag dilatat cu contracţii secundare şi terţiare.; rareori
vizibil pe radiografia toracică la copil.
CHALAZIA – închidere insuficientă a sfincterului esofagian inferior. Reflux gastroesofagian.
ATREZIA GASTRICĂ cel mai frecvent absenţa antrului şi pilorului. Radiologic: corpul stomacului dilatat, cu mult aer.
Absenţa aeraţiei distale.
MICROGASTRIA CONGENITALĂ: stomac cu dimensiuni mici, situat median, frecvent reflux gastroesofagian ± malformaţii
asociate VACTERL.
MALPOZIŢIILE ESO-GASTRICE MINORE Importante cauze de reflux: Cardia deschisă (beantă) – unghiul His crescut,
pliuri esofagiene şterse. Cardia mobilă - trece uneori deasupra diafragmului.
VOLVULUSUL GASTRIC:
- mezentericoaxial: antrul este situat superior si anterior > obstructia poate apare la pilor sau cardia; are caracter acut; asociat
cu eventratia sau hernia diafragmatica; rg: stomac destins cu aer sau fluid, eventratia diafragmatica; tranzit baritat: pilorul si
antrul superior, fundusul inferior;
- organoaxial rar la copil; marea curbura situata superior, mica curbura inferior, asociat cu hernie hiatala larga Radiologic:
stomac destins cu conţinut aeric sau lichidian. Îngustare progresivă a segmentului proximal către zona stenotică.

STENOZA HIPERTROFICĂ DE PILOR


- pilorul ecografic în secţiune transversală: imagine în „cocardă” cu centrul hiperecogen (mucoasa) înconjurat de un manşon
hipoecogen de 2 mm (musculara). Pilorul se deschide periodic. Longitudinal pilorul măsoară 10 mm.
- SHP = hipertrofia dabandita a muschiului longitudinal piloric, ce determina obstructia gastrica progresiva; etiologie
necunoscuta (probabil anomalie de inervatie a muschiului circular)
- varful incidentei este intre varsta de 2-8 saptamani, mai frecventa la baieti (4:1), la caucazieni, la cei cu istoric familial
- clinic: varsaturi din ce in ce mai frecvente, in jet, ce duc la deshidratare si la alcaloza hipocloremica; pilorul poate fi palpat
(oliva pilorica)
RG abdominala: stomac destins cu aer si relativ slaba pneumatizare distala a intestinului
Echo = investigatia de prima intentie in suspiciunea de SHP
- in pozitia oblic anterior stg, scanand in cadranul superior drept , cu o sonda de >5 MHz
425
- antrul gastric apare plin cu lichid si pot fi vizibile unde peristaltica heperdinamice
- stratul muscular hipertrofiat este hipoecogen fata de ficatul adiacent, cu o dubla linie hiperecogena vazuta central
data de mucoasa
- in sectiune longitudinala se masoara grosimea m. Piloric si lungimea canalului piloric : SHP = grosimea >3 mm
lungimea > 14 mm
- antrul piloric hiperperistaltic
- absenta pasajului continutului gastric in duoden
- grosimea muschiului intre 2-3 mm poate fi pilorospasm, desi aici pilorul permite pasajul continutului gastric in
duoden
Tranzitul baritat:
- evacuarea gastrica intarziata marcat
- canal piloric elongat, curbiliniu, filiform
- masa de tesut muscular hipertrofiat amprenteaza antrul si bulbul duodenal
- peristaltica hiperdinamica a antrului piloric
Tratamentul:
- reechilibrarea hidroelectrolitica
- piloroplastia Ramstedt: incizia m hipertrofiat se face pana aproape la nivelul mucoasei; daca se suspmiotomia
neadecvata, investigatia de electie este tranzitul baritat, desi aspectul morfologic poate fi nemodificat fata de cel
preoperator pentru mai multe saptamani
ATREZIA, STENOZA, DIAFRAGMA DUODENALĂ
- rezulta din recanalizarea incompleta a duodenului
- atrezia este mai frecventa decat stenoza sau diafragma
- ocluzia apare inferior de ampula Vater; frecvent asociata cu anomalii de pancreas (pancreas inelar), duct biliar
comun, vena porta preduodenala, trosomia 21, sdr Vater
Rg abdominala:
- semnul clasic „duble-bubble” + absenta aerului distal
- daca apare o cantoitate mica de aer distal > dg dif intre stenoza, diafragma duodenala, atrezie duodenala asociata
cu duct biliar bifidcu insertie si deasupra si dedesubtul atreziei, maltoratia sau volvulus
Tranzitul baritat:
- obstructia completa > atrezie duodenala
- obstructia incompleta cu ingustarea duodenului II > stenoza
- diafragmele sunt vizualizate in perioada neonatala ca si defecte de umplere duodenale curbilinii
- dupa d-d anastomoza, bulbul duodenal poate ramane dilatat pentru mai multi ani

MEGADUODEN CONGENITAL – duoden dilatat, alungit, hipoton; insuficienţă pilorică funcţională.


PANCREASUL INELAR rotaţie insuficientă în jurul duodenului. Radiografic: acelaşi aspect ca în orice stenoză. Ecografia
este utilă evidenţiind porţiunea de ţesut pancreatic din jurul duodenului.
ATREZIA SI STENOZA JEJUNO-ILEALĂ
- se datoreaza unei ischemii sau unui volvulus in viata intrauterina
- in obstructiile totale debutul are loc in perioada NN cu varsaturi bilioase; cele incomplete pot debuta clinic mai
tarziu
- atrezia completa este mai frecventa decat stenoza si poate fi unica sau multipla
Rg abdominala:
- cateva anse intestinale dilatate si absenta aerului distal de stenoza (normal: aerul este prezent in stomac de la nastere, de
unde progreseaza in primele 3 ore in IS, la 5-6 ore in colon, la 8-9 ore in rect)
- numarul anselor dilatate poate indica sediul obstructiei: putine anse dilatate pledeaza pentru obstructie inalta (cel mai
frecvent „tripple bubble”); multe anse dilatate pledeaza pentru obstructie joasa ileala
- majoritatea copiilor nu mai au nevioe de alte investigatii inainte de op
- daca este necesar, tranzitul poate preciza sediul obstructiei
Irigografie:
- aspectul colonului depinde de momentul gestational al injuriei ischemice si de sediul obstructiei:
calibrul colonului este normal sau usor redus in obstructiile jejunale inalte tardive (suficient suc intestinal a fost secretat
pentru a stimula dezvoltarea aproape normala a colonului)
- microcolonul ridica suspiciunea unei atrezii ileale (mai distale) precoce.
Echo: ansa dilatat deasupra zonei atrezice, iar lumenul are continut lichidian.
Dg diferential: Ileusul meconial:
- obstructia are loc in ultima ansa ileala sau in colon
- rg: dilatarea anselor intestinale si absenta nivelelor hidroaerice ( absenta nivelelor pledeaza pentru ileus meconial, dar
prezenta lor nu il exclude)
- irigo: microcolon
- pe o ansa ileala gasim un aspect de bule de sapun datorita amestecului meconiului cu gazele
- echo: in lumenul intestinal se constata meterial ecogen dat de meconiu.

426
BOALA HIRSCHSPRUNG
– se datorează opririi migrării craniocaudale a celulelor neuronale, ce determina lipsa cel ganglionare din plexurile
mienterice intestinale plexurile Meissner şi Auerbach.
- 70% intereseaza reg rectosigmoidiana
- 20% se extinde la flexura splenica si colonul transvers
- 5% intereseaza tot colonul
- majoritatea copiilor se prezinta cu neevacuarea meconiului in primele 48h de viata; un numar mai mic se prezinta cu
constipatie mai tarziu in copilarie si ocazional la maturitate; enterocolita apare la 15% si poate fi primul semn, cu febra si
diaree.
- boala rectosigmoidiana predomina la baieti (4:1)
- distributie egala intre sexe la boala colonica
- se poate asocia cu trisomia 21 si neuroblastomul
Rg abdominala: o portiune de colon descendent dilatata in vecintatea unei anse intestinale normale
Irigografia:
 daca nu exista enterocolita sau suspiciune de perforatie
 nu trebiue efectuata clisma evacuatorie in prealabil
 laxativele nu sunt indicate
 la NN se efectueaza cu subst iodate izoosmolare; la copilul mare cu Ba
- este importanta o incidenta laterala a rectului
- normal in perioada NN calibrul rectului este mai mare decat cel al sigmoidului – inversarea raportului
rectosigmoidian in asociere cu contractii neregulate ale colonului agangloinic si dificultatea de a destinde suficient
rectul sunt sugestive pentru b. H
- semnul specific al b. H este evidentierea zonei de tranzitie: are forma conica, pe o distanta de 2-3 cm; uneori
trecerea este abrupta, alteori nu poate fi identificata
- mai ales la NN si la copilul mic colonul situat proximal de zona aganglionara nu este intotdeauna dilatat
- b. H colonica totala are modificari mai subtile: colonul este mai scurt, fara haustratii, cu flexurile hepatica si
splenica asezate mai medial
Dg diferential:
- la NN cu imaturitatea functionala a colonului care apare la prematuri; irigografia cu contrast hidrosolubil are
valoare diagnostica si terapeutica – modificarea de calibru apare progresiv, rectul este normal, iar dilatarea din amote
este putin importanta
- copiii nascuti din mame diabetice au microcolon stang – reducerea progresiva a calibrului si ampula rectala
normala pledeaza pt ocluzie functionala si nu pt b. H
- echo: dilatatia lichidiana sau meconiala > b. H; diminuarea progresiva a calibrului > microcolon stg

ATREZIA ŞI STENOZA COLONICĂ. Radiologic semne de obstrucţie


AGENEZIA DE CANAL ANAL. IMPERFORATIA ANALA. MALFORMATII ANORECTALE
- se clasifica in inalte si joase dupa cum punga rectala se termina deasupra sau dedesubtul m. Ridicator anal
- exista o asociere cu sdr VATER (anomalii renale – rinichi in potcoava, agenezie renala, hidronefroza, RVU;
malformatii de coloana vertebrala, anomalii sacrale, etc)
- in formele inalte: absenta canalului anal, comunicare anormala intre rect si aparatul urogenitalcare consta in fistula
rectourinara la baieti si rectovaginala sau rectovestibulara la fete; absenta structurilor digestive sub planul m
puborectali
- in formele joase: canalul anal este prezent sau situat mai anterior, fistula rectoperineala; nu se constata comunicare
intre rect si aparatul urogenital
Rg abdominala:
- se efectueaza dupa ce se pune un reper metalic la nivelul locului unde ar trebui sa fia anusul
- copilul trebiue tinut in Trendelenburg, cu fesele ridicate pentru a permite ascensionarea gazelor pana in portiunea cea mai
distala a colonului > expunere in DL cu coapsele flectate pe abdomen
o nivele hidroaerice
o aprecierea sediului atreziei: in functie de sediul extremitatii distale a colonului fata de planul m. Ridicatori anali
(linia pubococcigiana)
o se examineaza VU si vaginul in care poate sa existe aer in caz de fistula
o se examineaza coloana vertebrala

ANOMALII DE ROTAŢIE ŞI DE FIXARE A INTESTINULUI


Embriologie: in sapt 6 de gestatie, segmentele duodeno-jejunal si cel ileo-colic ale intestinului primitiv herniaza in celomul
extraembrionar din canalul ombilical; ambele anse se alungesc si se rotesc cu 270° in sens antiorar, in jurul axului
reprezentat de a. mezenterica sup; la sfarsitul lunii 3 ansele intestinale se gasesc in pozitia lor finala in cavitatea
abdominala, cu mezourile lor fixate la peritoneul parietal in anumite zone: anda duodenala este fixata la niv jonct duodeno-
jejunale in cadranul superior stang prin ligm Treitz, si jonct ileo-cecala in cadranul inferior drept, deci mezenterul normal
are o directie diagonala in abdomen

427
- orice oprire in rotatia intestinala in timpul herniei fiziologice determina malrotatie si malfixare a IS; jonct
duodeno-jejunala poate fi asezata median si inferior sau cecul madian si superior
- lungimea mezenterului este in consecinta scurtata si creste riscul ca IS sa se torsioneze in jurul pediculului sau
ingust
- volvulusul intestinului mijlociu duce la ocluzie de IS, ocluzia vaselor mezenterice sup, ischemie sau infarctul
intestinal complet
- pot fi prezente benzi peritoneale transversale (benzi Ladd) ce tin de la cec la duoden; apar frecvent la pacientii cu
malrotatie si pot contribui la pbstructia duodenala partiala
Debutul: clasic este cu varsaturi bilioase in primul an de viata (cel mai frecvent in prima luna), dar simptomele apar la orice
varsta; la copiii mai mari poate fi obstructie intermitenta, cu durere abdominala cronica sau recurenta si varsaturi;
ocazional poate apare si sdr de malabsorbtie datorita obstructiei venoase si limfatice cronice
Rg abdominala: aspecte variabile:
- obstructie duodenala partiala, ocazionala completa
- dilatarea generalizata a anselor de intestin subtire daca se datoreaza malrotatiei si volvulusului, in general este un
semn tardiv si suspect pt ischemie mezenterica
- in multe cazuri nu apar anomalii semnificative
- copiii instabili clinic, cu semne de abdomen acut, la care viabilitatea intestinului ar putea fi compromisa de
intarzierea pt imagistica, ar trebui tratati chir de urgenta
Tranzitul baritat:
- vizualizarea primului pasaj al s.c. se obtine in OAD (anterior dreapta la placa, in DV) si apoi copilul este intins
repede in DD; localizatrea JDJ in DD este elementul critic al dg malrotatiei si trebuie avut grija la pozitionarea
corecta a copilului in DD, fara mici un grad de rotatie
- stomacul nu trebiue umplut excesiv pentru ca poate ascunde JDJ
- JDJ normala se afla la stanga liniei mediane (cel putin dupa pediculul vertebral), la acelasi nivel cu pilorul
- In malrotatie JDJ este asezata medial, inferior sau ambele; ansele jejunale proximale pot fi asezate la dreapta
- Prezenta volvulusului poate fi indicata de:
 Obstructia duodenala partiala, cu duoden proximal dilatat
 Aspectul clasic de „tirbuson”al duodenului si jejunului proximal care se rasucesc in jurul axului mezenteric
 Obstructia completa a DIII
 Prezenta unui volvulus nu este intotdeauna identificata la examinarea cu contrast si malpozitia JDJ poate fi
singura manifestare rg
- distensia intestinala generalizata de cauze diverse poate deplasa aparent JDJ – dg fals+ de malrotatie
Irigografia: mai putin utilizata in dg:
- cecul poate fi destul de mobil, mai ales la NN, si pozitia sa scopica poate sa nu reflecte locul fixatiei
- malrotatia si volvulusul au fost descrise la cpoiii cu pozitie cecala normala dar JDJ anormala
- pozitia cecului poate da informatii utile la cazurile echivoce, cu modificari subtile de tranzit
- lungimea mezenterului intre cec si JDJ poate fi determinata (principalul foactor de risc in volvulus)
- cecul superior si mai ales medial sustine dg
Ecografia:
- 70% din pacientii cu malrotatie auinversiunea raportului dintre vasele mezenterice – vena asezata anormal anterior
si la stanga arterei; metoda are sensibilitate si specificitate prea mici pentru a putea fi folosita ca sreening
- un semn mai specific este „semnul vartejului” in volvulusul de intestin mijlociu = echivalentul „tirbusonului” de la
tranzit; rasucirea venei mezenterice sup si a mezenterului in jurul arterei mez sup = semn foarte specific
- volvulusul cronic este rar; apare la copiii mai mari; la eco VMS apare dilatata; dg se pune la tranzit
Tratamentul chir: procedura Ladd: volvulusul este redus, benzile peritoneale divizate, ansele de IS asezate la dr, IG la stg
- rara aderentele postop pot da volvulus recurent
- copiii cu anomalii congenitale de perete abdominal (omfalocel, gastroschizis. Hernie diafragmatica) au un
oarecare grad de malrotatie, dar rareori da simptomatologie
Rotatia inversa = flexura hepatica si colonul transvers sunt situate posterior de DII si AMS; cecul este malrotat, situat medial,
iar IS este plasat in partea dreapta
- se constata benzi preduodenale care pot fi obstructive
- frecvent apare volvulus
Non-rotatia (mezenterul comun)
- anomalie datorata rotatiei de 90° in sens antiorar a intestinului mijlociu, in loc de 270°
- ansa duodenala si tot IS se afla la dreapta, iar colonul in stanga
- duodenul nu face potcoava, cecul pe linia mediana inferior, VMS anterior si la stanga arterei
- deseori este o descoperire intamplatoare la adulti, rareori asociata cu simptome semnificative
Omfalocelul – sac herniar situat la locul inserării cordonului ombilical.
DIVERTICULUL MECKEL
- se dat persistentei partii proximale a ductului vitelin (omfalomezenteric), ce formeaza un diverticul adevarat care
se desprinde de pe marginea antimezenterica a ileonului distal (pana la 60 cm de la cec)
- poate contine mucoasa ectopica gastrica sau pancreatica
- debutul poate fi nespecific, cu dureri abdominale, varsaturi, sau mai frecvent prin sangerari difestive
- diverticulita mimeaza apndicita
428
- complicatii: obstructii, invaginatia, volvulus
Ecografia:
- ingrosarea peretelui ileonului, necompresibila, fara peristaltism sau o ansa care se termina in fund de sac si sontine
lichid
- in cazurile in care diverticulul nu comunica cu lumenul intestinal, aspectul eco este de chist cu perete gros,
multistratificat, asemanator chistului enteric
- diverticulita difera ca aspect de apendicita prin localizarea la distanta de cec, diametrul mai mare, identificarea
structurii peretelui intestinal; hiperemia peretelui diverticular si vase anormale
Tranzitul baritat: rar folosit;
- imagine saculara in fosa iliaca dreapta sau pelvis, pe marginea antimezenterica a ileonului
- uneori se observa defecte de umplere: enteroliti sau corpi straini
CHISTUL DE DUPLICATIE
- poate apare la orice nivel al tractului digestiv, dar 1/3 din cazuri intereseaza IS distal
- se dat recanalizarii incomplete in jurul saptamanii 8 de gestatie
- pot fi sferice sau tubulare si sunt tapetate cu epiteliu gastrointestinal. Acesta poate fi derivat din tractul GI adiacent
sau din mucoasa ectopica
- cele mai multe nu cominica cu lumenul
- cele mai frecvente sedii: ileon>esofag>stomac>dd>jejun>rectocolon
Prezentarea depinde de sediu si de dimensiuni
- chistele mari de stomac sau de duoden se pot prezenta cu durere abdominala, ocluzie si varsaturi
- pot prezenta un punctr de plecare pentru invaginatie sau HDS din mucoasa gastrica ectopica
Rg abdominala – poate arata efect de masa, cu deplasarea anselor intestinale
Echo: chist simplu hipoecogen; pot fi identificate mucoasa hiperecogena si musculara hipoecogena
Dg diferential: cu chistele abdominbale pediatrice (hepatobiliare, mezenterice, renale, adrenale, pancreatice, pelvine)
- chistul de duplicatie esofagian proximal se poate asocia cu compresie traheala si obstructie de CRS
- chistele esofagiene distale sunt frecvent asimptomatice, descoperite intamplator la Rg CP
Tranzitul baritat:
- defect de umplere esofagian, extrinsec, in panta lina
CT/IRM demonstreaza natura chistica
FIBROZA CHISTICA A TUBULUI DIGESTIV
Neonatal – ileus meconial, peritonită meconială, pneumoperitoneu, invaginatie + infectii bronsice, bronsiectazii
La adolescent – sdr obstructiv distal
Rg abdominala – importanta retentie de materii fecale in ileon si colon, dilatatia anselor de IS
CT- ingosarea peretilor IS si colonului, inflamatia mezenterului si adenopatii, edem al grasimii pericolonice
Irigografie
- la NN – cu substanta de contrast hidrosolubila – colon cu calibru redus, cu asepct de panglica
- la copilul mare – imagini pseudodiverticulare la nivelul ileonului terminal datorate dilatarii galndelor mucoase,
staza stercorala, ocluzie prin fecalom
Afectarea pancreasului: obstruarea canalelor pancreatice, cresterea in volum apoi atrofie; Eco: pancreas heiperecogen; CT;
pancreas hipodens cu calcificari si chiste
Afectarea ficatului : steatoza hepatica; eco: ficat hiperecogen; CT: ficat mai hipodens decat splina, Vb cu dimensiuni reduse,
perete ingrosat

2. TULBURĂRI DE TRANZIT
INVAGINAŢIA INTESTINALĂ ACUTĂ
Telescoparea unui segment digestiv din amonte in cel din aval. Determina obstructie venoasa > edem si hemoragie in peretele
intestinal > obstructie, necroza sau perforatie
- cel mai frecvent interesat este segmentul ileo-colic (90%)
- majoritatea urmeaza dupa o inflamatie si hipertrofia placilor Payer dupa o gastroenterita virala; alte puncte de
plecare :diverticul meckel, chistul de duplicatie, polipul, limfomul
- varful de incidenta: intre 6 luni-2 ani; la grupele de varsta atipice suspiciunea pentru un punct de plecare patologic
este mai mare
Debutul; durere abdominala, tipat, materii fecale cu sange si mucus, instabilitate hemodinamica
Rg abdominala:
- absenta gazului intestinal in fosa iliaca dr, masa rotunda de tesut moale, dilatatie aerica la varful invaginatiei
(semnul semilunei), obstructie de intestin subtire
- totusi, in majoritatea cazurilor nu se deceleaza modificari specifice
- pneumoperitoneul indica perforatia
Ecografia:
- sensibilitate crescuta in screeningul pt invaginatie
- imaginea „in cocarda” = masa cu multiple inele hipoecogene concentrice; un inel central hiperecogen reprezinta
grasimea mezenterica prinsa intre cele doua segmente invaginate

429
- poate exista o mica lama de lichid peritoneal rpinsa intre segmentele invaginate si o mica cantitate demlichid liber
peritoneal
- fluxul Doppler in interiorul masei sugereaza viabilitatea segmentului
- in sectiune longitudinala: aspect de sandwich
- pot exista mici ganglioni limfatici
- prezenta altei mase de tesut moale sau chistice sugereaza uh punct de plecare patologic
Irigografia:
- folosirea subst hidrosolubile (gastrografin) in dilutie 5:1 cu SF este mai indicata decat bariul
- „semnul meniscului”: varful ansei invaginate care patrunde in coloana opaca unde produce o imagine lacunara
semirotunda
- mucoasa ansei continatoare este edematiata si apare captusita cu substanta opaca
- gazele care reflueaza in IS indica succesul procedurii de dezinvaginare
Tartamentul de electie este reducerea pneumatica radiologica (clisma cu aer
- CI absolute; peritonita si perforatia
- Dupa reducere exista recurenta in 5-10% din cazuri, de obicei in primele zile, si se poate repeta reducerea
radiologica
- Desi majoritatea recurentelor sunt fara punct de plecare patologic, trebuie facuta o ecografie
- Reducerea pneumatica are risc 0,5-1% de inducere sau descoperire a uhnei perforatii preexistente acoperite
- Limitele de timp in scopie pt reducerea radiologica sunt de 10-15 min; se poate repeta dupa un interval de 2-8 ore
- Factori asociati cu rata scazuta de scucces: istoricul clinic indelungat; varsta <6 luni, >2 ani; ocluzia de IS; lipsa
fluxului Doppler; lichid peritoneal prins intre segmente
Factori de risc pentru invaginatie:
- purpura Henoch-Schonlein, snda de gavaj gastrjejunala sau nazo-jejunala
- acestea sunt simptomatice si necesita manipularea sau inlocuirea tubului
OCLUZIA MECONIALĂ
- se dat unor conglomerate dintr-un meconiu foarte vascos in ileonul distal si colon
- aproape toate cazurile se asociaza si fibroza chistica; invers, 20% din cazurile de fibroza chistica se prezinta cu
ileus meconia;
- se poate complica cu perforatie antenatala cu formare de pseudochist sau postnatal cu pneumoperitoneu; poate
apare de asemenea, perinatal volvulusul segmentar
Rg abdominala:
- poate apare un aspect de „bule de sapun” in fosa iliaca dreapta, datorita amestecului de meconiu si aer
- poate exista o ansa intestinala dilatata reprezentata de ileonul terminal
- un aspect similar apare si in atrezia ileala si colonica, dar absenta nivelelor hidroaerice pledeaza pentru ileus
meconial
Irigografia: arata microcolonul si umplerea ansei ileale terminale dilatate, tapetata cu conglomerate de meconiu
Tratamentul
- conservator = clisme hipertone pt a inmuia meconiul si a-i usura pasajul; gastrografinul hiperosmolar are risc mare
de colaps circulator, deci trebuie folosita o solutie diluata (3:1) + hidratarea adecvata a copilului
- chirurgical – in cazurile comlicate sau daca nu exista ameliorare clinica dupa mai multe clisme

3. INFLAMAŢII
APENDICITA ACUTĂ
- cea mai comuna afectiune chirurgicala acuta a copilului
- poate apare la copilul de 1 an, dar e mai frecventa la copiii mai mari si la adolescenti (varful de incidenta 12-15
ani)
Debutul: durere abdominala difuza ce se localizeaza in fosa iliaca dreapta, febra, varsaturi, leucocitoza, semne de iritatie
peritoneala locala
- la copiii mici debutul poate fi atipic
- la adolescente – dg dif cu afectiuni ginecologice
Rg abdominala: normala sau nespecifica
- semne de inflamatie in fosa iliaca dreapta (anse intestinale dilatate local, scolioza dextroconcava)
- in 5-10% din cazuri se poate vizualiza apendicolitul radioopac – la copiii cu abdomen acut acesta este foarte
sugestiv pentru apendicita
- dilatatia intestinala generalizata poate indica perforatia sau peritonita
Ecografia
- prin tehnica compresiei gradate, cu o sonda de 5-10 MHz se vizualizeaza cecul, vasele iliace, m psoas; apendicele
anterior de ele, necompresibil = structura tubulara terminata in deget de manusa, diametrul >6 mm.
- Inflamatia poate apare doar la varful apendicelui
- Apendicele este destins, cu lichid si se poate vizualiza un apendicolit obstructiv ecogen, cu con de umbra
posterioara
- Altele: cresterea acogenitatii grasimii mezenterice inconjuratoare, hiperemia apendicelui la Doppler, mica
cantitate de lichid liber periapendicular, mici ganglioni limfatici mezenterici

430
Cauze de examen fals negativ: apendice retrocecal, durere severa ce impiedica compresia adecvata, postura corporala
nefovorabila; examenul negativ nu exclude diagnosticul
Apendicele retrocecal: sediul retrocecal al aprendicelui se poate identifica prin sectiune coronara, cu transductorul paralel cu
aripa iliaca; se identifica psoasul, iar apendicele este situat anterior
Flegmonul apendicular = masa ecogena difuz delimitata
Abcesul = imagine cu centru hipoecogen si periferia ecogena, difuz delimitata; sensibilitatea ecografiei scade in apendicita
perforata, apendicele decomprimat este mai dificil de individualizat
CT: are rol in cazurile prezentate tardiv, cu abcese focalizate sau multifocale, in cazurile echivoce si la adulti; cresterea
diametrului si modificarile cecului datorita progresiei inflamatiei care il cuprinde si pe acesta; apendicolitul
Dg diferential:
- alte afectiuni gastro-intestinale: limfadenita mezenterica (multipli ganglioni mezenterici mariti, dar apendice
normal); boala Crohn, infectii cu Yersinia, campylobacter (ingrosarea peretelui ileal)
- afectiuni renale
- afectiuni ginecologice (chistul de ovar, torsiunea de ovar)
ENTEROCOLITA ULCERO-NECROZANTĂ
Radiografia abdominală pe gol - hiperaeraţie digestivă cu repartiţie inegală, anse imobile, îngroşarea pereţilor intestinali,
microbule intraparietale, embolie gazoasă - venă portă, intrahepatic, uneori pneumoperitoneu.
Ecografia - dificilă, colecţii lichidiene intraperitoneale, îngroşarea peretelui, imagini hiperecogene intraportale (embolie
gazoasă).
HIPERTROFIA ŢESUTULUI LIMFATIC
Cuprinde: ganglioni mezenterici, retroperitoneali, plăcile Peyer.
Ecografia - noduli hipoecogeni rotunzi.
Irigoscopia - hipertrofia plăcilor Peyer: zone transparente ca “pietrele de pavaj” separate de linii opace.
Limfadenita mezenterica = adenopatii mezenterice cu axul lung > 10 mm si axul transv >5 mm, inconjurate de mezenter
hiperecogen si cresterea fluxului Doppler; insoteste infectii virale sau cu Yersinia.

PURPURA REUMATOIDĂ (SDR HENOCH-SCHONLEIN)


- vasculita sistemica de etiologie necunoscuta ce afecteaza vasele mici ale tegumentului, tractul gastrointestinal, articulatiile,
rinichii
- incidenta maxima între 4 şi 8 ani
Clinic: dureri abdominale care mimeaza apendicita, hemoragii digestive; uneori durerile abdominale preced aparitia leziunilor
cutanate sau articulare
Ecografie:
- ingrosarea simetrica a peretelui intestinal data de hematoame intramurale = leziune hipoecogena, iar in sectiune
axiala grosimea peretelui este de 4-12 mm
- lumenul intestinal este ingusta
- uneori hematomul este localizat asimetric pe marginea mezenterica = imagine ecogena care infiltreaza
submucoasa
- sediul cel mai frecvent = duodenul . ansele intestinale . colonul
- dilatatii segmentare, hipomotilitate, lichid intraperitoneal, adenopatii mezenterice
- Doppler: hiperemia submucoasei
Complicatii: invaginatia intestinala care uneori se rezolva spontan
Afectarea articulara – tumefactie fara colectie lichidiana
Testiculul – edem al scrotului si hipervascularizatie.

4. TUMORI
POLIPOZA INTESTINALĂ
a)Polipoza juvenilă
- polipoza juvenilă a colonului
- apare de obicei izolat, benigna, malignizare in 20%
- clinic debuteaza prin sangerare rectala
- uneori pot produce invaginatie
- colonoscopia este de electie > biopsie
- irigografia – defecte de umplere rotunde, bine delimitate
- polipoza gastro-intestinala
- rara
- polipi distribuiti in intestinul subtire si gros
- clinic: diaree, sangerari, hipoproteinemie
- prognostic rezervat
b)Polipoza adenomatoasă (sindromul Gardner)
- boala autozomal dominanta ce consta in multipli polipi adenomatosi colonici, osteoame, multiple tumori de parti moi
(fibroame, lipoame) si tumori desmoide
- leziunile partilor moi si osului pot precede aparitia polipilor colonici; acestia au potential malign ridicat
c)Sindromul Peutz-Jeghers

431
- boala autozomal dominanta asociata cu pigemntare muco-cutanata si hamartoame gastro-intestinale
- polipii sunt mai frecventi pe IS, dar pot apare oriunde:stomac > rect
- invaginatia este frecventa, de obicei tranzitorie, dar poate apare obstructia de IS
- exista risc de adenocarcinom si de neoplasme non-GI ce intereseaza pancreasul, sanul sau gonadele
LIMFOAMELE DIGESTIVE
- cea mai frecventa bola neoplazica a tractului digestiv la copil
- predomina tipul non-Hodgkin
- localizarea predilecta este ultima ansa ileala, dar poate apare in orice segment
Rg abdominala: opacitate cu intensitate de tesut moale
Ecografia: ingrosarea peretelui intestinal si adenopatii
CT: masa parenchimatoasa policiclica sau infiltrare difuza a peretelui, ce determina ingustarea lumenului, cu incarcare
moderata postcontrast; adenopatii regionale +/- splenomegalie

5. FICATUL
TROMBOZA VENELOR SUPRAHEPATICE (SINDROMUL BUDD-CHIARI)
- rar intalnita la copii
- consta in obstructia la nivelul portiunii intrahepatice a VCI, venelor hepatice sau venulelor hepatice
Cauze:
- diafragmele sau retelele congenitale la nivelul VCI sau venelor hepatice
- policitemiile, lupusul eritematos sistemic
- compresia sau invazia tumorala a lumenului venos
- in peste 50% din cazuri etiologie necunoscuta
Forme:
a) Acuta : hepatomegalie, ascita; venele hepatice pot fi vizualizate, pot contine trombi, pot avea stenoze sau pereti ingrosati;
vase colaterale extrahepatice si scaderea lumenului VCI; absenta semnalului Doppler
b) Cronica: venele hepatice nu se vizualizeaza; lob caudat marit, ascita
- Doppler: inversarea fluxului portal; calibrul VP nu se modifica cu respiratia
- circulatie colaterala: anastomoze spleno-renale, vene retrogastrice dilatate, repermeabilizarea venei ombilicale
- CT: structura neomogena postcontrast a parenchimului hepatic, cresterea atenuarii lobului caudat
- semne indirecte: splenomegalie omogena, cresterea grosimii micului epiploon (distanta dintre fata posterioara a ficatului si
emergenta trunchiului celiac)
FIBROZA HEPATICĂ CONGENITALĂ
Boală autosomal recesivă – corespondentul rinichiului polichistic infantil
Ecografic - dilataţii chistice ale canalelor biliare
TUMORI HEPATICE
Benigne – hemangioendoteliomul infantil Maligne - hepatoblastomul
- hemangiomul - hepatocarcinomul
- hamartomul mezenchimal - matastazele

Hemangioendoteliomul infantil
- cea mai frecventa tumora hepatica benigna la NN
- majoritatea de dg in primele 6 luni de viata
- poate fi solitar sau multifocal
- afecteaza mai frecvent segmentele posterioare ale LDH
Histologic:
- capilare sinusoide tapetate cu celule endoteliale, sustinute de o stroma conjunctiva; prezinta o pseudocapsula din
tesutul hepatic periferic comprimat
- exista doua faze: - prolifarativa
- de involutie – in care se acumuleaza tesut fibros si grasos, cu arii de infarct si calcificari distrofice;
poate exista sunt arterio-venos considerabil
Clinic: hepatomegalie, ICC, hemoragie si coagulopatie de consum (sdr Kasabach-Merrit), alfa-fetoproteina moderat crescuta;
hemangioame cutanate sunt prezenta in pana la 50% din cazuri
Imagistica: leziuni hepatice intraparenchimatoase unice sau multiple; unele pot avea pana la 20 cm diam; vase nutritive cu flux
crescut; scaderea calibrului aortei abdominale sub trunchiul celiac
Ecografia:
- leziuni bine delimitate, cu structura neomogena, hiperecogene pana la hipo sau anecogene, cu septuri ecogene in
interior si zone transonice ce corespund dilatatiilor vasculare (au semnal Doppler)
- zonele hiperecogene sunt date de multiplele interfete intyre peretii structurilor vasculare si sangele continut
- intarirea acustica posterioara apare si la cele hipo si la cele hiperecogene
- crescterea diametrului aortei abdominale proximale si a arterei hepatice si scaderea diametrului aortei sub
emergenta trucnhiului celiac
- venele care dreneaza tumora sunt dilatate
432
CT: hipodense nativ, cu calcificari in 15% din cazuri; postcontrast incarcare periferica precoce apoi umplere centripeta, cu
omogenizare mai tardiv; cele mari pot avea necroza si hemoragii in interior
IRM: leziunea apare in hiposemnal T1, hipersemnal T2, cu vid de semnal vascular mare; hemoragiile apar ca focare
hiperintense in T1, fibroza este hipointensa in T2; postcontrast – ca la CT
Evolutia naturala = involutia gradata
- este necesar controlul ICC, steroiziin doza mare si alfa-interferon
- in cazurile refractare se poate face embolizarea ramurilor arteriale nutritive

Hemangiomul cavernos
- apare mai frecvent ala adolescenti; in segmentele posterioare ale LDH, subcapsular
- de obicei este asimptomatic, descoperit intamplator la ecografie
Histologic:
- leziuni circumscrise compuse din lacuri vasculare care au sursa exclusiv arteriala de la periferie; fluzul sanvin este
foarte lent in aceste spatii si nu exista compartiment extravascular
- sunt obisnuite tromboza si ariile de fibroza, ce pot duce la calcificari
Ecografia:
- masa de mici dimesniuni (pana la 4 cm), bine delimitata, omogena, hiperecogena, cu intarire acustica posterioara
- hiperecogenitatea este data de multiplele interfete intre septurile fibroase intratumorale
- intarirea acustica posterioara este data de existenta spatiilor cu continut fluid in interior
CT: leziune hipodensa nativ, bine delimitata, cu margini lobulate, localizarea tipica este subcapsulara
- faza arteriala: incarcare periferica in bulgari, paralel cu incarcarea aortei
- spatiile lacunare se incarca gradat, centripet, la sfarsitul fazei portale acestea devin izocaptante cu vasele hepatice
- in faza parenchimatoasa devin izodense cu parenchimul hepatic
- hemangioamele mici pot fi hipercaptante omogen in faza arteriala
IRM: leziuni cu semnal similar chisturilor biliare (hiposemnal T1, hipersemnal T2); postcontrast exista 3 tipuri de incarcare:
- incarcare periferica inelare de tip nodular in faza precoce, cu persistenta unei cicatrici centrale in faza tardiva,
intalnita in hemangioamele cavernoase
- incarcare centripeta cu noduli periferici in hipersemnal dispusi inelar in faza precoce, si progresia contrastului spre
centru, cu omogenizarea semnalului tardiv
- incarcare uniforma in faza precoce, ce caracterizeaza hemangioamele mici.

Hamartomul mezenchimal
- tumora benigma mezenchimala intalnita mai frecvent la baieti, in primii 2 ani de viata
- reprezinta cca 8% din tumorile hepatice ale copilului
Histologic:
- tesut mezenchimal si ducte biliare
- apare datorita dezvoltarii focale excesive a hepatocitelor adulte normale si a stromei > reprezinta mai degraba o
anomalie de dezvoltare decat un neoplasm
- poate exista sunt arterio-venos intratumoral
- nu prezinta calcificari sau hemoragii
Ecografia:
- masa bine delimitata, multiploculata, cu multiple spatii anecogene in interior, separate prin septuri ecogene; uneori
aceste spatii au continut mucos sau gelatinos, ce determina un aspect hipoecogen
CT: majoritatea sunt mari (5-30 cm), hipodensa nativ, ce contin multiple arii chistice de cativa mm > 10 cm
- incarcarea cu contrast apare doar in zonele hipervascularizate
IRM:
- continut scazut in proteine > hiposemnal T1; continut crescut in prot > hipersemnal T1
- hipersemnal T2
- septurile apar ca benzi de hiposemnal T2 (componenta stromala fibroasa)
Dg diferential
- abcesul, chistul benign, chistul de coledoc (pt tumorile chistice)
- hemangiomul, hemangioendoteliomul (pt t vascularizate)

Hepatoblastomul
- cea mai frecventa tumora maligna hepatica a copilului
- debut sub 5 ani (majoritatea sub 3 ani)
- incidenta mai mare la baieti
- exista risc crescut de asociere cu sdr Beckwith-Wiedeman (hipoglicemie, macroglosie, visceromegalie, hernie
ombilicala), existenta bolii la alti frati, polipoza colonica familiala, trisomia 18
- tumora apare pe un ficat anterior normal; alfa-fetoproteina serica crescuta si poate fi folosita ca marker de
monitorizare
Histologic: celule epiteliale primitive de tipul hepatocitelor fetale si celule mezenchimale; tipul pur epitelial este omogen, cel
mixt (mai frecvent) poate avea zone de hemoragie, necroza, calcificari.
Ecografie: masa tumorala unica (cel mai frecvent); 20% din cazuri sunt multifocale
433
- tipul infiltrativ este rara; langa formatiunea principala exista uneori mici noduli sateliti
- cele unice au dimensiuni de 5-15 cm, contur lobulat, ecogenitate scazuta, neomogene; mai rara ecogenitate mixta
- uneori se constata zone chistice in interior (necroza si hemoragii)
- calcificarile apar in cca 50% din cazuri
- accelerarea fluxului Doppler in apropierea si in interiorul tumorii
- tendinta crescuta la invazie intravasculara (mai ales in VP) sugerata prin prezenta de material ecogen intralumenal
CT: masa siloda, hipodensa nativ, de dimensiuni mari; tipul mixt contine frecvent arii necrotice, calcificari si benzi fibrotice
- postocontrasst: iodofilie importanta, heterogena, in faza arteriala si portala
- invazia vasculara si trombusii tumorali in venele hepatice adiacente si in ramurile portale sugereaza malignitatea;
trombul se poate intinde prin VCI pana in AD
- evaluarea extensiei tumorale si a invaziei vasculare este importanta intrucat prognosticul este dat in mare parte de
rezecabilitatea chirurgicala
- metastazele apar cel mai frecvent in plaman, mai rar in os, amduva osoasa si creier.
IRM: hiposemnal T1, hipersemnal T2; hipersemnal T1 poate apare in cazul unor hemoragii intratumorale; benzile fibroase
apar in hiposemnal T2.
Dg diferential:
- hemangioendoteliomul infantil (calcificari fine granulare, multiple focare vascularizate hemangiom-like)
- neuroblastomul metastatic, hamartomul mezenchimal (multiple arii chistice cu dimensiuni si densitate variate,
iodofilie moderata).

Hepatocarcinomul
- a doua tumora hepatica, dupa hepatoblastom
- apare la copilul mai mare (5-15 ani)
- se dezvolta pe o boala hepatica preexistenta: hepatita B, ciroza hepatica familiala, tirozinemia, boala de depozit a
glicogenului, hemocromatoza, deficit de alfa1-antitripsina
- contine celule mari, multinucleate, cu grade variate de diferentiere
- nivel seric crescut de alfa-fetoproteina
- metastaze in plaman, ganglioni, creier, os
- aspect imagistic asemanator hepatoblastomului; calcificarile apar mai rar (15-20%)
- ecografie – structură heterogenă, ecogenitate variabilă cel mai adesea crescută, calcifieri, arii de necroză; extensia
la nivelul venei porte şi a venelor hepatice - aspect de amputare; tromboză.
- CT – masă hipodensă cu minimă încărcare post-contrast.

Metastazele hepatice
- cel mai frecvent apar de la tumora Wilms, neuroblastom, limfom
- se pot întâlni două forme de metastazare:
- de tip focalizat (metastazele date de : tumora Wilms, sarcoame unele neuroblastome, etc) şi care ecografic apar ca
imagini rotunde hipoecogene sau hipoecogene,
- de tip infiltrativ care este o forma particulară de metastazare a neuroblastomlui întâlnită la sugari şi care ecografic
apare ca o hepatomegalie cu structură heterogenă. (sindromul Pepper).
- aproape toate matestazele sunt hipovascularizate si apar CT cu incarcare inelara periferica subtire in faza arteriala si
hipodense in faza portala
- metastazele deplaseaza, invadeaza sau amputeaza vasele
- IRM: hiposemnal T1 si hipersemnal in T2 si pe secventele cu supresie de grasime

6. VEZICULA BILIARĂ, CĂI BILIARE


MALFORMAŢII CONGENITALE

Vezicula biliară: - diverticulii vezicali, vezicula dublă, vezicula septată longitudinal sau transvers, cudura între infundibul
şi corpul veziculei.
- Agenezia veziculară, vezicula hipoplazică, colecistomegalia
Anomalii de poziţie: vezicula ectopică, vezicula mobilă.(variante: intrahepatic, la stânga CBP, pe faţa convexă a F)
Anomalii şi varietăţi anatomice ale coledocului: deschidere înaltă sau joasă a coledocului în duoden, coledoc bifurcat, dilataţi
chistică a coledocului, deschiderea coledocului în esofag sau stomac, îngustarea congenitală a coledocului.
Icterul neonatal se datorează cel mai frecvent fie unei hepatite fie unei malformaţii a căilor biliare.

Atrezia căilor biliare:


- cauza necunoscuta, probabil etiologie virala, care produce un sindrom inflamator in viata intrauterina, urmat de
obstructia fibroasa a canaliculelor in formare
- icterul fiziologic trebuie diferentiat de cel patologic:
 fiziologic: se dezvolta dupa 24 ore de la nastere, intensitate maxima la 4 zile, dereaza 1 saptamana, insotit de
cresterea bilirubinei neconjugate
 patologic din atrezie: apare uneori tarziu, insotit de creasterea bilirubinei conjugate
- exista forme intra si extrahepatice, operabile sau neoperabile in functie de existenta unui rest de canal coledoc care
sa permita anastomoza
434
Clasificare:
o Tip A – afectare multifocala a arborelui biliar (rar)
o Tip B – atrezie de CBIH
o Tip C – atrezie de CBP extrahepatica, cu respectarea CBIH. Atrezia de duct hepatic comun ste cauza cea mai
frecventa de colestaza la sugari si copiii; se clasifica in:
 Tip I – atrezie de portiune distala a DHC
 Tip II – portiunea extrahepatica a DHC, cu respectarea bifurcatiei si a CBIH
 Tip III – atrezia se intinde in portiunea proximala a ductelor hepatice drept si stang (cel mai frecvent)
- forma intrahepatica este mai rara; insotita de alte anomalii: sdr Alagille (scaderea numarului si calibrului cailor
biliare, icter neonatal)
- forma extrahepatica este insotita precoce de aparitiaicterului; canalele biliare intrahepatice sunt dilatate, iar ciroza
hepatica se dezvolta progresiv
- este greu de diferentiat de hepatita acuta neonatala
Scintigrafia: la copiii cu ictern neonatal poate identifica:
- acumularea radiofarmaceuticului in ficat si excretia lui in caile biliare > icterul are o alta cauza
- acumularea radiotrasorului, dar lipsa excretiei > atrezie de cai biliare
- acumulare redusa, excretie redusa > hepatita severa
Ecografia:
- structura parenchimului hepatic este de cala mai multe ori normala; rareori hepatomegalie
- CBP extrahepatic nu se vizualizeaza si este inlocuit cu o zona triunghiulara de fibroza; aceasta impreuna cu o
vazicula biliara mica sau absenta se intalneste la 75% dintre copiii cu atrezie biliara
IRM: zona triunghiulara in hipersemnal T2 situata anterior de VP; fibroza periportala = imagini in banda in hiposemnal T2

Chistul coledocian
- dilatatie segmentara a CBP cauzata de refluxul enzimelor pancreatice printr-o confluenta foarte inalta a CBP cu
canalul pancreatic
- sexul feminin este mai frecvent afectat (3:1)
Clinic: triada: icter intermitent febril + dureri colicative hepatobiliare + tumefactie la nivelul hipocondrului drept
Complicatii: litiaza coledociana. Colangite, degenerescenta maligna, ciroza biliara, pancreatita, abces, peritonita
Clasificarea TODANI:
I. A = dilatatia chistica a coledocului
B = dilatatia segmentara a CBP
C = dilatatia fusiforma difuza a CBP
II. Diverticul coledocian
III. Coledococel = dilatatia chistica a portiunii intramurale a coledocului, ce herniaza in duoden
IV. A = Dilatatii chistice multiple intra si extrahepatice
B = Dilatatii chistice multiple de CBP (CBIH sunt respectate) (80-90% din cazurile de chist de coledoc)
V. Boala Caroli
Ecografia:
- imagine chistica in hilul hepatic; uneori se poate evidentia comunicarea cu canalul coledoc
- CBIH sunt dilatate daca chistul produce obstructie
- Un canal biliar cu diametrul >10 mm la un copil este in legatura cu o malformatie de cai biliare
CT: Masa chistica bine delimitata, cu diam = 2-15 cm, localizata la nivelul hilului hepatic, ce frecvent contine calculi (semn
patognomonic); uneori se poate evidentia conexiunea chistului cu canalul coledoc; cca 15 % au dilatatie de CBIH datorita
obstructiei prin compresie sau litiaza

Boala lui Caroli


- boala autozomal recesiva rara, caracterizata prin dilatatii seculare sau chistice a CBIH; boala poate fi segmentara
sau difuza
- pacientii devin simptomatici in copilarie sau in tinerete
- sindromul poate asocia: rinichi spongios medular, rinichi polichistic (forma infalntila), ciroza hepatica
congenitala, chistul de coledoc
- pacientii NU au semne de ciroza sau HTP
Complicatii: calculi biliari, episoade repetate de colangita, abcese hepatice, sepsis, risc crescut de colangiocarcinom
Ecografia: imagini rotund-ovalare, transonice sau hipoecogene, uneori se constata sludge sau calculi intracanaliculari
- Doppler – ramuri porte situate central inconjurate de canalele biliare dilatate
- CBEH pot fi normale, ingrosate sau poate exista chist coledocian
CT: leziuni chistice intrahepatice multiple ce urmaresc vasele porte si ductele biliare; unele dilatatii comunica cu canalele
biliare; prezenta unor puncte hiperdense postcontrast in interiorul unei structuri chistice („central dot sign”) se datoreaza
faptului ca unele ramuri porte sunt complet inconjurate de canalele biliare dilatate; CBEH si VB sunt usor dilatate
IRM: Multiple dilatatii mici, saculare, hipointense in T1 si hiperintense in T2; in T1 se constata „central dot sign” (vasul port
incojurat de canalul biliar dilatat)
- colangioRM: continutul canalelor biliare apare hiperintens in contrast cu venele porte care sunt lipsite de semnal

435
Bibliografie:

 Petcu S. – Uroradiologie – Editura medicală universitară “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 1999, 1-283
 Helen Carty, Brunelle F., Shaw D., Kendall B. – Imaging Children – Churchill Livingstone, London, New York,
Tokyo, 1994, 249-561, 561-755

436

S-ar putea să vă placă și