Chirurgie toracică, cardiovasculară si nursing

specific
PERICARDITA CONSTRICTIVA

PERICARDITA CONSTRICTIVA

1) DEFINITIE
 Pericardita constrictiva reprezinta reducerea
elasticitatii sau indurarea pericardului, un sac epitelial care acopera la exterior
inima, prin calcificari sau adeziuni ale foitelor acestuia. Pericardita constrictiva
impiedica umplerea camerelor cardiace cu singe. Simptomele pot include
intoleranta la exercitii, insuficienta hepatica, dispnee si insuficienta renala.

Pericardita constrictiva este mai prevalenta la adulti, rara la copii la care

pericardul extensibil, subtire devine inflamat , ingrosat si fuzionat.

Pericardita constrictiva este fatala la pacientii cu simptome avansate. Riscul de

mortalitate este crescut la cei cu simptome avansate. Cind pericardita constrictiva
este descoperita in stadiile initiale este necesara interventia chirurgicala.

2) FIZIOPATOLOGIE

Pericardul normal este compus din 2 straturi: pericardul fibros parietal si

pericardul visceral neted. Intre cele doua straturi exista o cantitate de lichid de 50
ml care minimizeaza frictiunea in contractia cardiaca.

Pericardul ingrosat fibrotic indiferent de cauza impiedica miscarea normala

cardiaca, umplerea diastolica. Spatiul dintre foitele pericardice se oblitereaza.
Calcificarea poate contribui la indurarea pericardului.
 In pericardita constrictiva pericardul este rigid si nu transmite modificarile
presionale intratoracice la camerele cardiace. In timpul inspiratiei presiunea
diastolica ventriculara stinga nu se modifica iar umplerea ventriculara este
normala.

3) ETIOPATOGENIE

Desi etiologia pericarditei constrictive este necunoscuta in multe cazuri, de

obicei sunt implicate procese virale, inflamatorii sau infectioase.

Etiologia include urmatoarele:

-infectia virala, tuberculoza, interventiile chirurgicale toracice -iradierea,

hemodializa, neoplazia cu infiltrat pericardic
- infectiile bacteriene, fungice, parazitice

-inflamatia dupa infarctul miocardic-sindromul Dressler

-azestoza, bolile autoimune, sarcoidoza, uremia, boala reumatoida.

4) TABLOU CLINIC

Pericardita constrictiva prezinta o varietate de simptome, facind diagnosticul

bazat doar pe elementele clinice imposibil. Aceste simptome se pot instala lent pe
parcusrul a citorva ani. Dispnea tinde sa fie cea mai frecventa si apare la toti
pacientii. Oboseala si ortopnea sunt frecvente. Edemul extermitatilor inferioare si
discomfortul abdominal sunt adesea intilnite. Greata, varsaturile si durerea
abdominala superioara daca sunt prezente sunt datorate congestiei hepatice,
congestiei intestinale sau ambelor.

Istoricul initial poate sa fie compatibil cu boala hepatica decit cu constrictia

pericardica datorita predominantei elementelor asociate cu sistemul
venos. Durerea precordiala prin inflamatia activa poate fi prezenta desi este
observata la o minoritate dintre pacienti.

In stadiile initiale elementele fizice pot fi subtile necesitind examinarea

atenta pentru a nu fi neobservate. In stadiile mai avansate pacientul poate apare
bolnav cu scadere in greutate marcata sau icter. Constrictia trebuie considerata in
prezenta distensiei venoase jugulare, epansamentului pleural, hepatomegaliei sau
ascitei.

Nediagnosticarea pericarditei constrictive determina declinul functiei

cardiace cu debit cardiac scazut si simptome ale insuficientei cardiace congestive,
alaturi de morbiditatea crescuta prin congestia venoasa sistemica cronica.
Insuficienta multisistemica se poate dezvolta in stadiile finale ale bolii cind hipoxia
tisulara globala conduce la agravarea acidemiei metabolice. Speranta de viata este
redusa la copii netratati si la pacientii cu debut relativ brusc a simptomelor.

Pericardita constrictiva este fatala la pacientii cu simptome avansate. Riscul

de deces este crescut la pacientii cu simptome avansate, cind pericardita
constrictiva este descoperita in stadiile initiale chirurgia poate fi efectuata. Peste
95% dintre pacienti supravietuiesc operatiei. Decesul intraoperativ este
determinat de obicei de dilatarea acuta a camerelor cardiace dupa inlaturarea
constrictiei.

5. INVESTIGATII IMAGISTICE

Radiografia toracica; Electrocardiograma; Ecocardiografia;

Tomografia computerizata; Biopisa pericardica;

5. TRATAMENT

1. Terapia medicala este de obicei ineficienta in marea majoritate a

cazurilor, doar daca acestea nu sunt de natura inflamatorie
predominant. Pericardita constrictiva subacuta poate raspunde la
steroizi daca este tratata inainte de instalarea fibrozei pericardice.
Diuretice sunt folosite pentru ameliorarea congestiei daca presiunea de
umplere venticulara este crescuta. Totusi pot scade debitul cardiac si
sunt administrate cu atentie.

2. Terapia chirurgicala.

Pericardiectomia completa este terapia definitiva si vindecarea potentiala.

Rezultatele sunt in general mai bune daca este efectuata in stadiile initiale ale
bolii, cind este prezenta o calcificare mai redusa sau insuficienta miocardica este
diminuata.
Procedura chirurgicala poate dura si este complexa tehnic. Complicatiile includ
hemoragia excesiva, aritmii atriale si ventriculare si ruperea peretelui ventricular.

Mortalitatea chirurgicala este de 5-15%. Cauza decesului include insuficienta

cardiaca progresiva, sepsis, insuficienta renala, insuficienta respiratorie
si aritmie. 80-90% dintre pacientii care sufera pericardiectomie ajung la clasa
NYHA I sau II.

Prognosticul pe termen lung cu terapie medicala unica este negativ. Cu

interventie chirurgicala evolutia pe termen lung la pacientii cu pericardita
constrictiva este favorabila in cazurile de virsta inaintata, insuficienta renala,
functie sistolica ventriculara stinga anormala, presiune sistolica crescuta in artera
pulmonara, nivel seric al sodiului scazut, clasificare NYHA severa si in cauzele
postiradiere. Calcificarile pericardice nu au aratat nici un efect asupra
supravietuirii.