CURS III

DERMATOCOSMETOLOGIE

KOSMESIS(greaca)=a decora, a infrumuseta

KOSMEO(greaca)= a aranja, a ordona

COSMETOLOGIE

- Stiinta care are ca obiect de studiu bazele, biologice, chimice si medicale ale utilizarii
metodelor si / sau produselor cosmetice
- Un obiect de studiu la o scoala superioara, pentru prima data in 1895(cursul “Folosirea
preparatelor cosmetic pentru ingrijirea pielii si parului”.)
- Actualmente parte componenta a dermatologiei- ramura medicala a medicinii estetice,
domeniu ce mai include: -chirurgia plastica ;
-chirurgia cosmetica ;
-geriatria preventiva ;
-gerontodermatologia.

Preocuparile cosmetologice vizeaza estetica fetei si a corpului.

Supravegherea estetica implica:

-domeniul strict medical, cand este vorba de entitati morbide precum acneea, rozaceea,
melanozele, seboreea, chelitele, etc. ce impun tratamente;

-domeniul cosmetic , cand sunt necesare doar masuri de igiena si ingrijiri cosmetice pentru
mentinerea functiilor normale si aspectul estetic al pielii si fanerelor in conditii de sanatate
aparenta.

PRODUSUL COSMETIC ( definitie )

COSMETICE -orice substanta sau preparat destinat unor zone anatomice externe ale corpului
(piele, par, unghii, buze, organe genitale externe) sau dintilor si membranelor mucoasei orale, cu
scopul exclusiv , principal de a le mentine intr-o stare buna de functionare, de a le modifica
benefic aspectul sau de a le corecta mirosurile corporale.

Astfel, produsele cosmetice trebuie sa respecte anumite regulamente de norme legislative care sa
permita:

-folosire indelungata;

-folosirea repetata, fara aviz medical si fara supraveghere medicala.

FDCA ( food, drugs and cosmetic acts-SUA)- produsele cosmetice sunt articole ce pot fi
indepartate prin stergere, care pot fi pulverizate, dispersate sau vaporizate pe suprafata pielii, sau
produsele care pot fi introduse sau aplicate pe suprafata corpului in alt mod, in scopul curatarii ,
infrumusetarii, promovarii aspectului atractiv ( estetic ).

FDCA defineste medicamentele ca articole destinate pentru diagnosticul, vindecarea, alinarea

durerilor sau preventiei si tratamentul unori boli (implicand influente asupra structurii si
functiilor pielii ).

Actualmente, dermatocosmetologia uzeaza in scopul cosmetizarii aspectului exterior principii

active ce actioneaza in profunzime si modifica trasaturile morfologice micro si macroscopic si
implicit parte din functii.

Ex:-produsele pentru prevenirea imbatranirii;

-cele pentru combaterea celulitei;

-cele pentru slabire.

Dupa SCOPUL UTILIZARII produselor cosmetice, acestea se impart in:

1. Pentru IMBUNATATIREA ( ameliorarea) ASPECTULUI:

-fardurile pentru machiajul fetei, buzelor, ochilor;

-vopsele, colorantii pentru par;

-produsele de ondulare, fixare, decolorare;

-lacurile unghiale;

-produse depigmentare;

-produse de bronzare artificiala ;

-parfumurile, deodorantele si antipespirantele

2. De INGRIJIRE si CURATARE ( mentine supletea , netezirea, elasticitatea, asepsia)

-crème, emulsii, lotiuni, geluri, uleiuri;

-mastile faciale;

-sapunuri, spumantele de baie si dus;

-produsele pentru ingrijirea picioarelor;

-produse de barbierit;
-produse ce previn imbatranirea;

-produse pentru ingrijirea dintilor si a gurii;

-produse pentru igiena intima.

3. PROTEJEAZA fata de efectele nocive ale factorilor de mediu si agentilor biotici:

- ecrane solare;

-emoliente;

-sapunuri antibacteriene.

Tendinta actuala este de a folosii produse dotate cu proprietati ca:

-accelerarea reinnoirii celulare;

-intarirea sau refacerea texturii suportului fibrilar:

-repararea injuriilor solare;

-estomparea stigmatelor imbatranirii.

Aceste proprietati presupun modificari ale functiilor si structurii pielii, deci se soldeaza cu efecte
terapeutice.

Uneori deosebirea intre un cosmetic si un drog consta doar in concentratia ingredientelor active
( ZN piritionul din Head Sholders sampon si Blue-Cap,sau alfa hidroxi acizii care in concentratii
scazute sunt agentii emolienti esentiali, iar in concentratii crescute au efect de peeling).

ISTORIE Egiptul antic este locul unde s-a fabricat pentru prima data sapunul.

Femeile egiptene erau obisnuite cu bai si parfumare urmate de aplicarea de farduri si un machiaj
facial minutios. Catre secolul al VI lea inaintea erei noastre folosirea fardurilor a patruns in
lumea mediteraniana si de aici in Grecia Antica , unde datorita folosirii lor abuzive au si fost
interzise pe vremea legislatorului Solomon. Socrate s-a implicat si el in aceasta lupta impotriva
utilizarii fardurilor.

Date despre folosirea alifiilor si fardurilor in Italia au ramas din scrierile lui Ovidiu ( 43 i e n.)

In timpul domniei lui Nero , medicul Diascoride publica in limba greaca “ Materia medica “ ,
unde sunt mentionate pentru prima data substante depilatoare.

Hitler le spunea femeilor ca make-up-ul este pentru clowni si nu pentru femeile rasei dominante.
DERMATOCOSMETOLOGIA este un domeniu medical ce castiga in importanta ( ca si
morfologia estetica - cultura fizica pentru modelarea formelor corpului omenesc ) in lumea
civilizata.

COSMETOLOGIA are doua parti importante;

-cosmetica integral;

-cosmetica decorative.

COSMETICA INTEGRALA , cuprinde reguli generale care privesc mentinerea in stare

corespunzatoare a sanatatii corpului si pielii, si procedee ca: bai, dusuri, masaje, gimnastica,
produse de parfumerie.

COSMETICA DECORATIVA uzeaza de tratamentele cosmetice , de produsele cosmetice si de

produsele de machiere ( farduri, rujuri, pudra).

In ultimul timp a fost posibila diferentierea preparatelor cosmetice de cele biocosmetice care
contin substante biologic active , apropiate de preparatele de uz dermatologic si care realizeaza o
cosmetica terapeutica.
Substantele biologic active actioneaza ca adjuvant eficient in revitalizarea si mentinerea
troficitatii pielii. Preparatele cosmetice care contin medicamente fac trecerea intre preparatele
cosmetice si dermatologice.

Preparatele cosmetice se clasifica astfel;

-preparate cu actiune de intretinere, curatire si protective;

-preparate care folosesc in retusarea aspectului exterior;

-farmaco-cosmetice, care contin ca substante biologic active hormoni, vitamine, enzime,

alcaloizi, aminoacizi, antibiotice, antiseptice, astringente, dezodorizante, substante
fotoprotectoare,, compusi cu fluor.

Realizarea acestor preparate impune respectarea unor conditii:

-sa nu se resoarba si sa nu exercite un efect nociv in organism;

-sa fie stabile;

-intrebuintarea lor sa fie simpla si comoda.

Principalele actiuni urmarite prin aplicarea biocosmeticelor sunt :

-mentinerea hidratarii normale ;

- a regresarii fiziologice a tegumentului

-revitalizarea pielii;

- cresterea turgescentei , a continutului in elemente minerale si proteine.

Procedeele sau tratamentele cosmetice , se adreseaza pielii, parului , unghiilor, mainilor,

picioarelor si altor organe.

DIAGNOSTICUL COSMETIC AL PIELII

Pentru stabilirea masurilor destinate realizarii unei ingrijiri rationale si eficiente a tenului ,
trebuie sa cunoastem caracteristicile acestuia.

In acest scop se realizeaza o autodiagnosticare cosmetica sau autoidentificare pentru a ne orienta

asupra produselor si preparatelor cosmetice care urmeaza sa le utilizam.

Definirea tipului de piele se poate face prin autoexaminare sau cu ajutorul unui specialist,
folosind de cele mai multe ori procedee simple sau metode stiintifice bazate pe utilizarea unei
aparaturi adecvate ( pH-metre, sebometre).
Examenul visual determina aspectul aparent al pielii , culoarea, prezenta unor anomalii de
natura pigmentara sau vasculara.

Examenul prin palpare evidentiaza granulatia pielii ( neteda sau aspra ), gradul de hidratare/
deshidratare, caracterul sau tonic sau flasc, consistenta si grosimea stratului adipos.

Examenul cu lupa completeaza examinarea cu ochiul liber; se pot observa mai bine porii
deschisi, coloratia si grosimea pielii, fapt care ajuta la stabilirea mai usoara a tipului de ten.

Cu ajutorul LAMPII WOOD , se determina fluorescenta pielii, care difera in functie de

continutul in apa al acestuia.

O metoda simpla , dar eficace de autodiagnosticare a tipului de piele se bazeaza pe aprecierea

productiei de sebum de pe nas , de- a lungul zilei. Practic, in momentul determinarii, se apasa cu
un deget pe nas, de sus in jos. Daca nu se constata o secretie de sebum pana la ora 17 , tenul este
foarte uscat; o secretie minima la aceeasi ora este expresia unui ten normal; daca pielea este
acoperita de sebum la ora 12, tenul este gras, iar daca aceasta situatie se constata la o ora dupa
spalarea fetei dimineata, tenul este foarte gras.

Desi exista diverse criterii de clasificare a pielii, criteriul unanim acceptat este acela care tine
seama de continutul in grasimi al pielii.

Conform acestui criteriu , exista trei tipuri fundamentale de piele:

-piele normal;

-piele grasa;

-piele uscata.