UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Departamentul ID-IFR

Programul de studii Pedagogia învățământului primar și preșcolar

PORTOFOLIU

DISCIPLINA: ISTORIA PEDAGOGIEI

Profesor: Viorel NICOLESCU

Student,
 Jocul didactic în învățământul primar

Camelia Romănescu

Pentru contribuția deosebită pe care o aduce în instruirea si educarea copiilor, jocul constituie
o componentă a învățământului primar. În primul rând pentru că jocul răspunde particularităților
de vârstă ale școlarilor mici și în al doilea rând pentru că elementul distractive pe care îl conține
stimulează interesul și curiozitatea copiilor pentru învățare.

Jocul didactic este un important mijloc de educație care pune în valoare și antreneaza
capacitățile creatoare ale școlarului. Rolul și importanța jocului constă în faptul că el facilitează
procesul de asimilare, fixare și consolidare a cunoștințelor. Datorită caracterului său formative,
jocul influențează dezvoltarea personalității elevului.

Jocul este puntea ce poate uni școala cu viața, activitatea ce-i permite copilului să se
manifeste conform naturii sale. Datorită faptului că elevul acumulează sentimentele și interesele,
își structurează operațiile și acțiunile fără a resimți efortul, învățarea prin intermediul jocului se
realizează economic și eficient. De aceea jocul este considerat o modalitate de asimilare a
realului la activitatea proprie, asigurând elevului largi posibilități de activism intelectual.
Jucându-se, copilul reușește să asimileze realitățile intelectuale, astfel acestea rămân exterioare
inteligenței copilului.

În joc, copilul transpune realitatea obiectivă în special realitatea socială. Prin joc, copilul își
îmbogățește viața afectivă și în același timp dobândește în mod progresiv capacitatea de a-și
stăpâni emoțiile. El învață să reacționeze sincer, pozitiv sau negative față de ceea ce e rău,
imoral. Copilul găsește cea mai eficientă recompensă în însuși faptul de a se juca. Eficiența
jocului depinde de cele mai multe ori de felul în care învățătorul știe să asigure o concordanță
între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe să folosească cuvântul ca
mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, răaspusuri, indicații, explicații, aprecieri.
 În învățămîntul primar, învățarea este activitatea centrală ce solicită întreg potențialul psihic și
fizic al copilului. Rezultatele obținute depind și de alegerea și folosirea metodelor de lucru. Prin
folosirea jocuui didactic în lecții se realizează sarcini ale procesului formativ.

Folosind jocul didactic se asigură:

 verificarea și retroinformația asupra nivelului de însușire a unor cunoștințe și deprinderi;

 participarea activă a copiilor la propria formare;
 motivația pentru învățare prin succesele ce se înregistrează, angajându-i în realizarea
sarcinilor didactice diferite ca grad de dificultate, jocul determinând un continuu fond
emoțional stenic, de placer, satisfacție;
 formarea unor deprinderi de muncă intelectuală;
 pregătirea elevilor pentru autoinstruire și autoeducație prin influența decisive a jocului în
conducerea și luarea în stăpânire a propriului comportament;
 stimularea încrederii în sine, adaptarea la cerințele mereu crescânde ale școlii;
 dezvoltarea psihică a copiilor, formarea personalității lor.

În special în clasele mici, jocul pregătește condițiile pentru învățarea activă și pentru conduit
efortului. Din experiența acumulată prin practicarea jocului didactic în activitatea instructiv-
educativă, jocul reprezintă un veritabil antrenament de integrare socio-morală punând problema
competiției, al ajustării propriului comportament cu al celorlalți, a reușitei și a atitudinii în fața
eșecului.

Cerând elevilor să creeze și ei variante de joc, se poate realiza expansiunea acestora prin
adăugarea de elemente creatoare, originale. Jocul, activitatea specifică copilăriei, ne ajută să-i
cunoaștem natura și năzuințele mai bine decât orice activitate. Jocul poate constitui o manifestare
a forțelor în acțiune la copil, îndrumate de învățător.

Elevii ciclului primar au nevoie, înainte de orice să fie educați. Școala reprezintă mai mult
decât jocul, dar fără echilibrul adus de joc ea nu are eficiență. Jocul este o permanență a vieții
copilului, a vieții umane în general. Folosirea metodelor și procedeelor active în desfășurarea
jocurilor didactice a demonstrat că elevii sunt determinați să înțeleagă în mod conștient și să
aplice corect cunoștințele în rezolvarea sarcinii didactice.
 În cadrul procesului de învățământ, jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare a
copiilor și ca procedeu didactic de realizare a obiectivelor operaționale specifice conținuturilor.

Eficiența dovedită a jocului didactic nu înseamnă că această metodă exclude folosirea

celorlalte metode specifice activităților de învățare. Se pot semnala, uneori o serie de consecințe
nedorite privind folosirea jocului, legate de comportarea nesatisfăcătoare a elevilor: prea
zgomotoasă, apariția unor dispute, nerespectarea regulilor, acceptarea cu greu a înfrângerilor. În
cazul în care se reia același joc de prea multe ori, apare plictiseala.

În scopul obiectivelor prevăzute în programele școlare, în jocul didactic trebuie să se

urmărească permanent menținerea unei unități strânse între laturile sale component (conținut,
sarcină didactică, reguli, elemente de joc și material didactic). Jocul didactic este calea spre
apariția motivației instrinseci în învățare pentru că:

o angajează afectiv și atitudinal elevii;

o stimulează interesul cognitive al școlarului mic;
o mobilizează resursele psihice ale copiilor;
o asigură participarea creatoare a elevilor în rezolvarea sarcinii didactice.

Jocul didactic este un mijloc eficient de activizare a întregii clase prin conținutul său și
modul de desfășurare pentru că:

 dezvoltă spiritual de întrajutorare, de echipă;

 formează, consolidează și dezvoltă deprinderi de muncă organizată;
 stimulează puterea de investigație și cointeresare continuă;
 sunt valorizate elementele pozitive ale fiecărui elev.

Cele mai eficiente sunt jocurile didactice orale, deoarece prin acestea comunicarea
încurajează pe cei timizi, pe cei cu o gândire lentă și îi antrenează pe cei pasivi în activitatea
intelectuală. Cadrele didactice au de înfăptuit o sarcinăimportantă, aceea de a descoperi,
experimenta și promova cele mai potrivite structure, formule și soluții, pentru a face din școala
românească o instituție care să valorifice în cel mai înalt grad, disponibilitățile spirituale în etapa
actuală, să asigure o teminică pregătire pentru muncă și viață a tinerei generații.
 Pentru aceasta se impune din partea cadrelor didactice, alături de pasiune și răspundere
profesională, racordarea permanentă a preocupărilor la cerințele învățământului actual.

1. Am ales cartea “Jocul didactic” deoarece jocul este un important mijloc de educație și

prin joc copiii învață mult mai ușor și mai eficient.

2. Autorul (Camelia Romănescu) explică pe larg eficiența jocului.

3. Propune teorii despre joc.

4. Arată importanța relației dintre joc și învățare.

5. Descrie funcțiile jocului didactic.

6. Enumeră componentele jocului didactic și cât de importante sunt pentru dezvoltarea

învățării.

7. Prezintă profilul psihologic al vârstei școlare mici și fazele prin care trece acesta.

8. Descrie rolul învățătorului în pregătirea, conducerea și îndrumarea jocului didactic

matematic.

9. Folosește jocul matematic ca strategie de lucru pentru a se integra în mersul lecției.

10. Ideea de bază care a condus la realizarea acestei teme a fost aceea a necesității asigurării

succesului școlar al tuturor elevilor, atât a ceor care întâmpină dificultăți la învățătură, cât

și obținerea de performanțe cu cei care dovedesc posibilități deosebite.

 Jocul didactic pro/contra

Jocul didactic constituie o punte de legătură între joc ca activitate dominantă în care este
integrat copilul în perioada preșcolară și activitatea specifică școlii, învățarea. În învățământul
primar, jocul este o activitate aptă să răspundă unor importante obiective ale procesului
instructiv-educativ. Jocul implică un ansamblu de acțiuni și procese psihice care creează o
atmosferă favorabilă desfășurării învățării, stârnește interesul, motivează. Prin joc, copilul trece
lent, recreativ spre activitatea intelectuală, prin prezența carateristicilor situației de joc, se
evidențiază o capacitate deplină ae elevilor.

Jocul didactic - pro

- prin folosirea jocului didactic se asigură formarea unor deprinderi de muncă intelectuală;
- dezvoltă personalitatea copiilor;
- ajută la pregătirea elevilor pentru autoinstruire și autoeducație;
- asigură succesul fiecărui elev potrivit ritmului și disponibilităților lui;
- jocul didactic devoltă spiritual de întrajutorare, de echipă;
- formează, consolidează și dezvoltă deprinderi de muncă organizată;
- cele mai eficiente unt jocurile didactice orale;
- jocul ne ajută să-i cunoaștem natura și năzuințele mai bine decât orice altă activitate.

Jocul didactic - contra

- elevii se pot comporta nesatisfăcător;

- pot apărea dispute între aceștia;
- elevii pot accepta cu greu înfrângerile;
- dacă se continuă cu același joc apare plictiseala.