CURS NR 8 – GEOLOGIE INGINEREASCĂ

ANUL I C.C.I.A.
ANUL I I.S.P.M
Conf.dr. ing. Aurelian Stelian Buda
Factorii implicaţi în declanşarea alunecărilor de teren-continuare curs 7
Factorul antropic
Factorul antropic reprezintă totalitatea acțiunilor omului în raport cu natura,
precum și urmările acestora asupra reliefului, condițiilor naturale, vegetației și
faunei. De cele mai multe ori, acesta este un factor negativ.Defrisarea unei
paduri,desecarea unei balti,chimizarea agriculturii, etc.(Wikipedia).

Astfel, pe măsura dezvoltării mijloacelor de producţie- ansamblul obiectelor

muncii şi a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de
producere a bunurilor materiale. a crescut şi rolul omului în accelerarea unora
dintre procesele geomorfologice( totalitatea proceselor generate de agenţii
interni sau externi şi care conduc la modificarea (modelarea) reliefului terestru).
În unele cazuri, el acţionează inconştient prin lucrările efectuate. Omul însă
intervine şi pozitiv prin eferctuarea unor lucrări de prevenire şi combatere a
proceselor geomorfologice.

FIG 1.VERSANT DEFRIŞAT

Sursa:https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-cu-
incetinitorul/jaf-ca-n-codru-profit-de-5-miliarde-de-euro-din-defrisari-ilegale-
762542
Măsurile tehnice recomandate pentru prevenirea şi stabilizarea
alunecărilor de teren

Stabilirea măsurilor şi lucrărilor de prevenire şi protecţie trebuie să se bazeze pe:

 cunoaşterea cauzelor care au dus la procesul de instabilitate a terenurilor

şi la creşterea nivelului apelor subterane;
 stabilirea corectă a lucrărilor de drenare a apelor subterane şi execuţia lor
într-o perioadă cât mai scurtă.
 urmărirea topografică de specialitate a zonei cunoscută ca fiind predispusă
la fenomene gravitaţionale.

După modul în care se manifestă excesul de umiditate, în partea superioară a

terenului sau în adâncime, drenajul se clasifică astfel:
 Drenajul orizontal se execută pe suprafeţe întinse, urmărind eliminarea
excesului de umiditate de la partea superioară a terenului.
Acesta se realizează printr-o reţea de drenuri absorbante ce se descarcă în
colectoare deschise sau închise.

FIG.2 TUB PENTRU DRENAJ

Sursa:http://tehnoconduct.md/ro/tub-drenaj-gofrat-pe.html
FIG.3 DRENAJ ORIZONTAL
Sursa:https://www.artagradinilor.ro/servicii/sisteme-de-drenaj.html
 Drenajul vertical interceptează, coboară şi menţine nivelul apelor freatice
la adâncimea impusă de proiect.

FIG.3 DRENAJ VERTICAL

Sursa:https://www.glgeosintex.ro/sisteme-alternative-drenaj/sistem-de-drenaj-
vertical-colbonddrain
  Tranşeele drenante sunt utilizate mai rar în drenarea apelor subterane
situate la adâncime, necesitând săpături adânci ce sunt pretenţioase şi
necesită lucrări de sprijinire. Ele rămân ecomomice şi sunt acceptate ca
soluţie tehnică de drenare atunci când adâncimea lor nu coboară sub 4 m
ceea ce presupune ca apa subterană să fie situată în apropierea suprafeţei
terenului.

FIG.3 TRANŞEE DRENANTĂ

Sursa:http://langacasa.blogspot.com/2010/07/cum-se-realizeaza-un-drenaj-in-
gradina.html
  Ancoraje. O răspândire largă au căpătat ancorajele posttensionate pentru
realizarea stabilităţii în cazul excavaţiilor profunde, care, însă pot fi
folosite şi pentru combaterea alunecărilor şi a taluzurilor debleurilor.

Asigurarea stabilităţii corpului alunecării prin această metodă constă în fixarea

lui prin tije de metal străpung corpul alunecării şi pătrund în roca stabilă.
Capătul exterior al tijei este prins de o placă şi prevăzut cu un dispozitiv de
posttensionare.

FIG.3 ANCORAJ CU TIJĂ METALICĂ ŞI PLASĂ DE SÂRMĂ

Sursa: https://www.archiexpo.com/prod/geobrugg-ag/product-67543-
433520.html
  Contrabanchete de pâmânt. În procesul de stabilizare a alunecărilor se va
insista şi asupra contrabanchetelor de pământ, deoarece realizarea lor este
mai apropiată de posibilităţile de care dispun cei care folosesc terenurile
deplasante. Contrabancheta de pământ, formată la talpa alunecării, trebuie
să fie dimensionată ca lăţime şi înălţime, astfel încât să poată prelua
rezultatul împingerii şi echilibru suprasarcinii din partea superioară. Ea
trebuie executată atent, cu material aşternut în straturi şi bine compactat,
atât pentru a avea rezistenţa necesară, cât şi pentru a nu se transforma într-
un acumulator nociv de umezeală la piciorul versantului.

Acţiunea se va exprima prin excavarea versantului şi aducerea lui la o pantă mai

lină, în cazul în care „descărcarea” pe această cale este favorabilă reechilibrării.
Soluţia poate fi aplicată singură sau în combinaţie cu contrabancheta de la
piciorul taluzului. Este important ca descărcarea să nu se limiteze la operaţia de
tăiere a suprafeţei taluzului. Prin această operaţie se înlătură stratul vegetal,
pământul dedesubt rămâne deschis şi vine în contact direct cu apele de suprafaţă
care pot conduce la o înrăutăţire a stabilităţii taluzului şi declanşarea alunecării.
Din aceste motive se impune protejarea taluzului împotriva scurgerii apei de
suprafaţă, înierbarea lui imediată, eventual consolidarea cu gărduleţe etc.
FIG.4 SISTEME DE PROTECŢIE A VERSANŢILOR

Sursa: https://www.revistaconstructiilor.eu/wp-content/uploads/2018/11/uta-
protectie-versanti-fig-2.jpg

 Tratamentul termic. În mod exepţional pentru stabilizarea alunecărilor de

teren se foloseşte această metodăTratarea termică constă în încălzirea
terenului până la 600-800 oC, temperaturi la care acestea devin rigide şi
compacte şi se desensibilizează total faţă de acţiunea apei. Aceste lucrări
sunt realizate prin executare de foraje sau galerii în care se produce
arderea combustibilului.
 Piloţi din pământ stabilizaţi cu var sau ciment. Au fost intreprinse
încercări de consolidare a terenulu cu piloţi de var nestins executaţi prin
găuri (forate sau prin batere) umplute cu var nestins compact. Varul
nestins absoarbe apa din materialul argilos care pe altă cale o cedează
foarte greu şi concomitent acţionează ca substanţă de cimentare reducând
afânitatea terenului.
FIG.4 PILOŢI FORAŢI

Sursa:https://pilofor.ro/piloti-forati/
  Injectarea terenurilor. Printre alte metode de consolidare a terenurilor
argilo-nisipoase, utilizate în problemele de fundaţie, se poate menţiona şi
injectarea cu ciment portland utilizat atat pentru betoane simple si
armate, cat si pentru betoane de inalta performanta. . Această metodă a
fost folosită cu succes pentru consolidarea terenului de sub căile ferate şi a
pungilor de mâl de sub patul drumurilor. În prezent este folosită şi pentru
stabilizarea alunecărilor de pe căile ferate şi şoselelor, deoarece această
metodă poate fi folosită fără perturbarea traficului rutier. Experienţa arată
că această metodă duce la rezultate bune mai cu seamă în cazul
alunecărilor superficiale în materialele tari, cum sunt şisturile argiloase,
argilitele, calcare care se rup în blocuri separate prin fisuri distincte.

Efectul injectării constă în evacuarea apei din fisuri şi umplerea acestora cu

mortar de ciment. Aceasta din urmă consolidează şi crează un schelet stabil între
blocuri. E necesar ca injectarea să înceapă cu presiuni mai mari decăt valoarea
sarcinii determinată de greutatea materialului supraiacent, presiune care împinge
suspensia în lungul fisurilor şi a suprafeţei de alunecare activă.

FIG.4 INJECTAREA CU CIMENT

Sursa:https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2013/06/28/solutii-
moderne-si-eficiente-de-stabilizare-a-terenurilor-de-fundare/