Erik Homburger Erikson (1902-1994)

Aduce în prim plan energia socială, impulsul de interrelaționare care caută să satisfacă
nevoia de identitate și raportare pozitivă la lumea exterioară eului, treptele în dezvoltare fiind
determinate de o serie de opt „crize psiho-sociale”.
Stadiul 0-1 ani Conflictul încredere și neîncredere
 Încredere în lumea necunoscută; relația cu mama determinantă;
 Îngrijire caldă, armonioasă = confort, securitate/ îngrijire rece, imprevizibilă = anxietate,
agitație
Stadiul 1-3 ani Criza autonomiei și dependenței
 Se dezv. sent. autonomiei: mers, vorbit, hrănit singur; devine activ, ia inițiativă;
 Prin stil parental liber-relaxat se dezvoltă autonomia/ stilul critic dezvoltă îndoiala,
rușinea;
 Îndoiala în sine = ascuns după fusta mamei, timiditatea la contacte sociale noi, voce
înceată.
Stadiul 3-6 ani – Criza inițiativei și vinovăției
 A descoperi și a distruge (dezmembra), imitarea adultului;
 Consecvența disciplinară empatică și cu înțelegere = învață că nu totul este permis;
treptat se dezvoltă inițiativa prin responsabilități și înțelegere la curiozitatea sexuală
specifică vârstei;
 Stilul parental dur și restrictiv => „eu nu sunt în stare”, „am idei proaste”, sentim. de
vinovăție;
Stadiul 6-12 ani – Criza încrederii în sine și a inferiorității
 Apare comparația socială prin expunerea la școală; dezv. sentim. competenței și
încrederii;
 Inferioritatea se dezv. prin critica eșecului și compararea cu ceilalți (=>inadecvare).
Stadiul 12-18 ani – Criza de identitate și a confuziei de roluri
 Sarcina adolescenței: a te simți bine cu tine, a primi recunoaștere/validarea celor care
contează;
 Copilul construiește o nouă identitate personală și vocațională, trecând spre viața de
adult;
 Criza identității și importanței sociale = îmbrăcarea unor roluri diferite, confuze;
 Lipsa de vizibilitate a propriei persoane => adoptarea unei identități negative.
Stadiul 20-35 ani – Criza intimității și izolării
 Stadiul descoperirii și pierderii sinelui în celălalt, maturizarea timpurie, maximul în
aptitudini;
 Nevoia de intimitate = fază normală de dezvoltare; însingurarea/izolarea = reacție de
apărare.
Stadiul 35-60 ani – Criza realizare - stagnare
 Reevaluarea scopurilor, aspirațiilor, capacității personale; nevoia de a fi de folos, de a
ajuta;
 Criza stagnării - când nu au fost acumulate experiențe de viață sau nu au cui să fie
împărtășite.
Stadiul 60 - moarte – Criza dintre integritate și disperare
 Integritatea aduce liniște, împlinire, lipsa regretelor, acceptare;
 Disperarea – oportunități irosite, regrete, dorința de o a doua șansă sau de recuperare;
 Pensionarea și plecarea copiilor => pierdere rol parental și rol ocupațional = inutilitate.