Sunteți pe pagina 1din 42

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI

COMERCIAL

DISCIPLINA : ECONOMIA TURISMULUI

PROGRAM DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI


TURISTIC A JUDETULUI BRASOV

BUCUREŞTI 2006
JUDETUL BRASOV

DATE GENERALE
Municipiul Brasov, capitala judetului Brasov, cu o populatie de 286 000 de locuitori, este
situat in partea central-estica a Romaniei, la poalele varfului Tampa (967m).
Important centru industrial, cultural si de afaceri, Brasov este si un centru universitar de
traditie. Datorita numeroaselor monumente istorice si artistice, el este unul dintre cele mai
importante centre turistice ale tarii. Existenta sa a fost atestata documentar din 1235 pe o veche
constructie dacica si a fost mentionata în documentele teutonilor în 1211-1222.
Orasul este împartit în doua componente distincte : zona de influenta baroca care serpuieste
la poalele Tampei si a masivului Postavaru si zona întinsa de blocuri si fabrici. Principala atractie
o reprezinta orasul vechi - cartierul Schei, înca plin de farmec, unde veti gasi o multime de case
si obiecte vechi, în special pe filon religios.
Teritoriul administrativ al orasului Brasov se incadreaza in partea sudica a depresiunii
Brasovului, la contact cu rama muntoasa, respectiv cu fluxul intern al Carpatilor Orientali.
Regiunea se compune din doua unitati distincte : depresiunea Brasovului si orogenul Carpatilor
Orientali, iar la contactul dintre acestea s-au dezvoltat o serie de piemonturi ca urmare a
activitatilor factorilor externi, si anume: piemontul orasului Braşov piemontul Săcele culoarul
piemontan Râşnov.
Din punct de vedere morfologic se disting trei trepte majore de relief:
treapta muntilor inalti, cu inaltimi de peste 1700m - muntii Bârsei, respectiv masivele Postavarul
si Piatra Mare; treapta muntilor scunzi cu inaltimi intre 800 si 1700m, in care se incadreaza
muntii Intorsura Buzaului, Dârstelor, Tâmpa, Poiana Brasovului, Codlei si Persani; treapta
depresiunilor, cu inaltimi intre 450 si 700 m altitudine.
Prin factorii de relief si de mediu, prin diversitatea si frumusetea peisajului, prin dezvoltarea
industriala si culturala, Brasovul poate prezenta turistilor o multitudine de oferte.
Pentru prima data în tara noastra, schiul, turismul si alpinismul au fost practicate în muntii
din preajma Brasovului. Amatorii sporturilor extreme - alpinism, parapanta, deltaplanorism si
biking cat si cei amatori de vânatoare si pescuit, dispun de conditii dintre cele mai favorabile.
Statiunile turistice din zona Brasovului sunt apreciate pe plan intern si international, prin
posibilitatile pe care le ofera pentru practicarea sporturilor de iarna sau vara.
Reteaua hoteliera de vile si cabane, de restaurante, discoteci, cafenele, baruri, piscine si alte
utilitati fac ca aceste statiuni sa fie cautate în toate anotimpurile.
Orasul poate fi si un punct de pornire pentru vizitarea unor obiective turistice sau culturale
din localitati situate la mica distanta, cu potential natural si recreativ.
Brasovul dispune de un potential remarcabil de dezvoltare turistica, datorita elementelor de
atractivitate cu care este înzestrat: topografie diversificata, peisaj pitoresc, traditii locale
puternice si un patrimoniu cultural original; capacitate de cazare seminificativa si diversificarea
ofertei turistice.
Zona prezinta multiple valente pentru practicarea unui turism variat si complex:
• turismul montan, favorizat de existenta zonei montane, cu relieful sau deosebit de
interesant, propice pentru practicarea drumetiei, a sporturilor de iarna, alpinismului,
speoturismului;
• turismul cultural-istoric, bazat pe reteaua de muzee, case memoriale, Castelul Bran,
biserici fortificate, cetati taranesti si urme de cetati dacice, care pun la dispozitia
vizitatorului un adevarat tezaur cultural si spiritual al comunitatii zonei;
• turismul de sejur, pentru odihna si recreere (statiunile Poiana Brasov, Predeal);
• turismul de circulatie, practicat în ambele forme, turism de tranzit si itinerant;
• turismul la sfârsit de saptamâna, practicabil în zonele montane si subcarpatice;
• turismul religios, sustinut de existenta bisericilor declarate monumente istorice;
• turismul balnear.

Clima

Sub raport climatic teritorial, zona Brasovului se supune unor legi generale, dar si locale
care genereaza o serie de caracteristici:
• pozitia geografica,
• prezenta lanturilor muntoase cu anumite orientari care închid formele depresionare,
• fizionomia diferita a treptelor morfologice ce se desfasoara gradat de la cca. 450-500 m
altitudine pâna la vârfurile alpine ce depasesc 2.500 m, toate exercita o influenta sensibila
asupra conditiilor climatice.
Luna cea mai rece a anului este februarie, pe culmile alpine, unde temperatura medie
scade la -11.1°C, si ianuarie în muntii mijlocii si în depresiuni, când se înregistreaza -4.5°C si
respectiv -5.3°C. De remarcat faptul ca în aceasta luna si în general în sezonul rece, fundul
depresiunilor este la fel de rece ca si înaltimile de peste 1.000 m, temperaturile fiind mai
moderate în zonele de relief de 700 - 1.000 m altitudine.
Vara, temperatura aerului este pozitiva; luna cea mai calda este iulie, încalzirea aerului
este mai intensa si temperatura depaseste 18°C.
Staţiunea Poiana Braşov este caracterizată printr-un climat de munţi mijlocii favorabil
odihnei active în tot timpul anului. Iarna sunt întrunite condiţii climatice pentru practicarea
schiului şi a altor sporturi de sezon, iar în celelalte anotimpuri clima favorizează efectuarea de
excursii variate.
Durata medie anuală de strălucire a soarelui este de peste 1800 de ore. Cele mai lungi
perioade cu cer senin se înregistrează în timpul toamnei şi iernii.
Temperatura medie anuală este de 5,8 0 C. La Poalele Munţilor Poienii Braşovului
temperaturile medii anuale sunt de 7-8 0 C, iar pe culmea înaltă a Postăvarului coboară la 0-2 0 C.
Amplitudinile termice diurne sunt mai marii vara şi toamna (12-14 0 C) şi mai reduse iarna (8-9 0
C). Iarna sunt mai frecvente situaţiile în care în Poiana Braşov se înregistrează temperaturi mai
mari decât în Depresiunea Braşov, adesea acoperită de ceţuri dese şi persistente.
Ploile cele mai abundente cad în timpul verii, în luna iulie, iar cele mai reduse toamna, în
special în octombrie. Cantitatea medie anuală de precipitaţii a fost apreciată pentru Poiana
Braşov la 857,6 mm faţă de 1202,7 mm cât s-a înregistrat în apropierea vârfului Postăvarul şi
637,4 mm la Braşov.
Primele ninsori se înregistrează spre sfârşitul lunii septembrie sau octombrie, iar ultimele
în luna aprilie. Stratul de zăpadă poate să se menţină circa 200 de zile în parte înaltă a
Postăvarului. Grosimea zăpezii poate să depăşească 50 cm în Poiana Braşov şi 100 cm în partea
înaltă a Postăvarului, unde se menţine perioade îndelungate.
Prin poziţia sa la poalele masivului Postăvaru, staţiunea este adăpostită de vânturile puternice.
Viteza medie anuală este de numai 2,9 m/s, perioade îndelungate, mai ales în timpul iernii, fiind
caracterizate prin calm atmosferic. În regiune, cele mai frecvente vânturi bat dinspre nord-vest şi
vest, se înregistrează şi vânturi care bat dinspre sud şi sud-vest, după cum lunile iunie şi iulie
cuprind şi perioade cu vânturi mai puternice.
În anotimpurile de tranzitie, primavara si toamna, temperatura se mentine la 10-12°C.
Cele mai mari cresteri termice interlunare au loc primavara, între lunile aprilie si mai (depasesc
5°C), iar cele mai mari scaderi se produc toamna, între octombrie si noiembrie (peste 6°C).
Stratul de zapada
Durata medie anuala creste odata cu înaltimea: 55.2 zile la Bod, 70.8 zile la Brasov, 118
zile la Predeal si peste 210 zile pe culmile montane înalte.
Vegetatia
Particularitatile reliefului, climei si solului imprima vegetatiei de pe teritoriul zonei Brasov
o serie de caracteristici locale. Distributia altitudinala a climei se reflecta în zonalitatea pe
verticala a vegetatiei. Daca muntii înalti si mijlocii sunt îmbracati cu masive paduri de rasinoase,
pe cei josi dominante sunt foioasele.
Fauna si elemente cinegetice
În linii mari, fauna se repartizeaza dupa formele majore de relief si dupa mediu - terestru
sau acvatic. Exemplare rare populeaza în special formele împadurite ale reliefului înalt. Dintre
toate elementele faunistice, mamiferele prezinta cel mai mare interes cinegetic si stiintific.
În desisurile padurilor de munte se afla mult mai multe efective de animale decât în zona alpina.
Vegetatia forestiera adaposteste numeroase exemplare de ursi carpatini, cerbi, caprioare, mistreti,
lupi, vulpi, veverite, iar ca element de valoare cinegetica deosebita - râsul. Lumea diversa a
pasarilor include vulturul plesuv, acvila de piatra, cocosul de munte, ciocanitoarea, potârnichea si
fazanii (colonizati).
Dintre reptile se pot mentiona: vipera comuna, sopârla de munte, tritonii de munte. În
apele de munte este nelipsit pastravul, în cele de deal traiesc lipanul, mreana, stiuca, somnul si
numeroase alte specii iar în unii afluenti ai Oltului din cadrul depresiunilor se gasesc crapul,
lipanul si moioga.
Staţiunea Poiana Braşov şi împrejurimile sale sunt caracterizate printr-o mare varietate
vegetală, corespunzător etajării condiţiilor fizico-geografice. Staţiunea se extinde în cuprinsul
unor poieni acoperite cu pajişti secundare formate în urma defrişării pădurilor care acopereau în
trecut suprafaţa platformei de 1000 - 1100 m. Aceste pajişti, cu aspect plăcut, odihnitor sunt
formate din păiuş roşu, iarba vântului, ţăpoşică şi din numeroase plante cu flori, ca margaretele,
clopoţeii, genţianele, brânduşele etc.
În partea de est pădurile de molid, care îmbracă partea înaltă a Masivului Postăvaru,
coboară pe versanţii puternic înclinaţi până în perimetrul staţiunii. Vegetaţia însoţitoare destul de
săracă, este dominată de măcrişul iepurelui, tufe de afin, etc. şi alte specii de ferigi. Pe versanţii
defrişaţi pot fi întâlnite numeroase tufe de mur si zmeurişuri, iar în unele locuri a fost plantat
zâmbrul. Spre partea superioară a muntelui, pâlcurile de molid se răresc şi se amestecă cu
tufişurile de ienupăr şi uneori cu aninul de munte. Pe culmea Postăvarului se găsesc, pe suprafeţe
restrânse, pajişti subalpine şi unele plante declarate monumente ale naturii, ca smârdarul şi
floarea de colţ.
În vestul, nordul şi sudul staţiunii se constată o diversitate mai mare a vegetaţiei,
corespunzătoare pădurilor de amestec de fag şi răşinoase, a brădetelor şi făgetelor pure. În partea
de vest a staţiunii, pădurile de fag, brad şi gorun alcătuiesc un adevărat mozaic.
Pe culmile dinspre Cristian, predomină pădurile de brad. Spre nord, nord-vest şi sud-vest
se găsesc păduri de fag amestecate cu fag, molid şi brad. Aceleaşi specii se întâlnesc pe versanţii
Postăvarului care coboară spre Valea Timişului.
Vegetaţia pădurilor este formată din plante cu flori ca brebenii, viorelele, ciuboţica cucului,
crucea voinicului, floarea paştelui, nu-mă-uita etc.
În pădurile din împrejurimile staţiunii se găsesc numeroase animale sălbatice ca: cerbi,
mistreţi, urşi şi vulpi. În păduri trăiesc numeroase păsări, dintre care unele sunt ocrotite de lege:
corbul, şorecarul comun etc.
Se observă că staţiunea Poiana Braşov prin aşezarea geografică: relief, climă , reţea hidrografică,
vegetaţie şi faună dispune de un remarcabil potenţial natural de o unică frumuseţe ceea ce face
din ea cea mai curtată, vizitată staţiune montană din România.

Rezervatii si monumente ale naturii

Putine zone ale tarii reunesc o atât de mare diversitate de peisaje, formatiuni geologice si
paleontologice, elemente valoroase de flora si fauna. Alaturi de nenumaratele monumente
istorice, arheologice, folclorice, potentialul turistic al Brasovului este sensibil ridicat de o serie
de plante si animale rare, ocrotite în rezervatii cât si de unele elemente de relief sau ale stratului
geologic.
Substratul geologic se reflecta adesea în relief prin formele pe care le da. Ele prezinta atât
un interes stiintific, ca elemente geologice în explicarea diferitelor procese de evolutie a
reliefului, cât si unul turistic, educativ, prin frumusetea sub care apar.
Tâmpa reprezinta nu numai un punct de atractie pentru turisti, ci si un "laborator" pentru
oamenii de stiinta. Printre raritatile floristice ce cresc pe Tâmpa, importante sunt: crucea
voinicului, obsiga bârsana. Pe versantul sudic, uscat si însorit, se dezvolta petice de stepa unde
cresc colilia, iacintul salbatic originar din stepele rasaritene si multe specii calcifile.
Prezentarea potentialului turistic

În ansamblul mişcării turistice din România, judeţul Braşov ocupă locul II (după judeţul
Constanţa), constituind cea mai importantă şi frecventată zonă sub aspectul turismului cu
caracter montan, concentrând totodată o mare diversitate de obiective turistice. Amploarea
deosebită a activităţii turistice a fost determinată aici de numeroşi factori. Este vorba în primul
rând de potenţialul turistic natural, de o spectaculozitate şi diversitate, precum şi de patrimoniul
cultural-istoric , alcătuit din obiective variate ce au şi o certă valoare turistică. Un alt factor l-a
constituit faptul că judeţul Braşov se înscrie într-un vast teritoriu de interes turistic în imediata
apropiere a altor zone cu un important flux turistic: Valea Prahovei, culoarul Bran-Rucăr, zona
Sibiu-Valea Oltului, bazinul Oltului superior cu frecvente staţiuni balneo-climaterice (Covasna,
Tuşnad, Malnaş, etc).
Judeţul Braşov concentrează în limitele sale munţi impunători, plante şi animale ocrotite,
rezervaţii naturale de arbori şi pajişti, chei, staţiuni balneo-climaterice, condiţii pentru practicare
sporturilor de iarnă, etc. Râurile, lacurile, mlaştinile îmbogăţesc atracţia turistică a cadrului
natural, diversificând oferta pentru turism (agrement, pescuit, vegetaţie specifică, interes
cinegetic). Masivele împădurite (Făgăraş, Piatra Craiului, Postăvarul, Piatra Mare), văile (Timiş,
Tărlung, Olt) absorb şi ele un flux turistic important.
Renumit prin posibilităţile sale de turism în toate anotimpurile, judeţul Braşov dispunea în
anul 2005 de 447 unităţi de cazare turistică din care 46 hoteluri, 48 vile, 14 cabane, 115 pensiuni
turistice urbane, 201 pensiuni turistice rurale. Capacitatea de cazare turistică era de 11.568
locuri, numărul de turişti cazaţi în anul 2005 fiind de 448.147 persoane (278.003 persoane în
hoteluri, 31.901 persoane în vile, 12.019 persoane în cabane, 50.528 persoane în pensiuni
turistice urbane şi 30.348 persoane în pensiuni turistice rurale). În anul 2005 durata medie a
sejurului a fost de 2,3 zile, iar indicele de utilizare a capacităţii de cazare turistică în funcţiune a
fost de 23,9% (35,9% la hoteluri, 21,5% la vile, 11,5% la cabane, 16,0% la pensiuni turistice
urbane şi 10,7 la pensiuni turistice rurale).

Istoricul staţiunii Poiana Braşov


Staţiunea Poiana Braşov, situată în partea centrală a Munţilor Postăvaru între 950 şi 1050
m altitudine, s-a dezvoltat iniţial ca un loc de practicare a sporturilor de iarnă, odihnă şi recreere
pentru locuitorii oraşului Braşov. Prima menţiune documentară despre Poiana Braşov datează din
1427. Un act păstrat în Arhivele Statului - Filiala Braşov , consemnează un proces de hotarnicie
ivit între locuitorii Braşovului şi cei ai comunei Cristian. Sâmbată, 14 iunie 1427, o comisie s-a
deplasat la “ Polyan “, păşunea disputată de cele doua obşti. Sentinţa a fost dată în favoarea
braşovenilor, deoarece Poiana este la o distanţă mai mică faţă de Braşov. În felul acesta s-a
păstrat şi prima menţiune despre o excursie la Poiana. În arhive se găsesc şi unele menţiuni în
legătură cu excursiile efectuate în Munţii Postăvaru de către elevii gimnaziului săsesc din
Braşov, în secolul al XVI - lea. În fiecare an, în luna august, elevii făceau o excursie pe acest
munte şi îi “ botezau “ pe novici în Pârâul Schei în apropierea Pietrelor Solomon.
Partea centrală a Munţilor Postăvaru era redată şi pe diferite hărţi şi planuri vechi. Un
astfel de plan, conceput de inginerul Maetz Karoly în anul 1876, consemna în detaliu pajiştile din
Poiana Braşov. Pe acest plan , actualul pârâu Poiana se numea Râul Mic. La acea data era
menţionat şi drumul vechi al Poienii, care necesita fonduri mari din visteria oraşului, pentru
întreţinere.
La începutul secolului al XX-lea ( 1907 ) s-a construit prima cabana, în partea nordică,
mai coborâta, cunoscută acum sub denumirea de Poiana de Jos ( în apropierea Cabanei Junilor,
acum cunoscută sub denumirea de Cabana Căprioara ). Din iarna anului 1909 este menţionat
primul concurs de schi desfăşurat pe un traseu destul de lung care urma, în linii mari , traseul
actualei şosele asfaltate Braşov-Poiana Braşov, sosirea fiind la Livada Poştei. Următoarea cabană
pentru turişti s-a construit în Poiana de Sus pe locul actualei vile Ruia, acolo unde aveau să se
mai construiască câteva cabane şi vile.
În anul 1951 au fost organizate în Poiana Braşov, Jocurile Mondiale Universitare de
Iarnă. Cu ocazia acestui eveniment, care marchează de fapt, începutul intrării staţiunii în circuitul
turistic naţional şi internaţional, sunt construite trambuline, un teleschi ( pe pârtia Slalom Special
), o pârtie de bob (dezafectată ulterior), un telescaun şi un hotel . În anii următori, sunt construite
noi cabane şi hoteluri ( Cabana Capra Neagră, hotelurile Poiana şi Bradul ).
Prin darea în folosinţă, în anul 1965, a şoselei asfaltate care o leagă de oraşul Braşov,
staţiunea se dezvoltă spectaculos prin construirea a numeroase obiective. Apar teleschiuri
moderne, o telecabină, hoteluri, vile, restaurante, magazine, un centru de echitaţie, terenuri de
tenis, volei, de baschet,de minigolf, patinoar etc. În ultimii ani au fost construite noi hoteluri,
piscina acoperită şi o nouă telecabină.
Staţiunea Poiana Braşov se întinde pe circa 150 ha, iar dotările turistice se integrează
armonios peisajului fără a modifica prea mult cadrul natural. Vilele şi hotelurile sunt amplasate
în poieni pitoreşti care alternează cu pâlcurile de pădure străbătute de numeroase alei. Larga
extindere a zonelor verzi asigură o atmosferă generală de linişte şi relaxare.
Anul înfiinţării actualei societăţi care administrează staţiunea Poiana Braşov este 1937
sub denumirea ONT Carpaţi - Braşov, iar din anul 1991 poartă denumirea de S.C. Poiana Braşov
S.A.
Actualmente, staţiunea Poiana Braşov este administrată în proporţie de aproximativ 80 %
de societatea comercială “Poiana Braşov“ S.A., restul aflându-se in administrarea unor
întreprinzători particulari.
S.C. “Poiana Braşov“ S.A. s-a constituit ca persoană juridică română organizată ca
societate comercială pe acţiuni, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/16.11.1990.
Principalele activităţi desfăşurate, conform statutului sunt :
- prestări de servicii şi desfacere de mărfuri pe valuta şi lei;
- promovarea şi contractarea externă a programelor turistice şi
derularea lor;
- organizarea şi comercializarea de programe de excursii, odihnă şi
tratament balnear;
- activităţi de import-export;
- transport intern şi internaţional de mărfuri şi persoane;
- prestări de servicii publice , reclamă turistică , impresariat turistic,
imprimări tipografice, video şi audio, management, marketing, consulting,
reprezentare si intermediere pentru firme româneşti şi străine, deschidere
de agenţii de turism pentru comercializarea produsului turistic în ţară şi
străinătate.
S.C. Poiana Braşov S.A. este administrată în conformitate cu prevederile legii nr.
31/1990 de către un Consiliu de Administraţie compus din administratori numiţi de Adunarea
Generală a Acţionarilor
Potenţialul turistic al staţiunii analizate
Resurse naturale
Relieful şi constituţia geologică
Staţiunea Poiana Braşov este situată în cadrul Munţilor Postăvarul având o altitudine
cuprinsă între 950 - 1050 m. Altitudinea maximă a Postăvarului atinge 1779 m în vârful omonim
( numit şi Cristianul ). Dacă partea lor estică se prezintă sub forma unor culmi alungite pe
direcţia nord – est – sud - vest, partea vestică , în cadrul căreia este situată staţiunea, are
înfăţişarea unor munţi joşi, nivelaţi la altitudinea de 900-1000 m. Aceştia sunt cunoscuţi sub
denumirea de Munţii Poienii Braşovului, fiind alcătuiţi dintr-un ansamblu de culmi largi şi
depresiuni, cu un peisaj armonios si odihnitor.
Staţiunea este amplasată într-o astfel de depresiune la obârşia Văii Poienii. Latura estică a
depresiunii este reprezentată prin versantul abrupt al Masivului Postăvaru care o domină cu peste
450 m. Spre vest depresiunea este închisă de o culme joasă şi alungită pe care au fost construite
mai multe hoteluri. În sud, depresiunea este mărginită de culmea Pisiacului (1126 m), desprinsă
din creasta principală a Postăvarului iar spre nord - vest comunică, peste o înşeuare joasă, cu
depresiunea Poiana Mare (cu altitudini de 890 -950m), de la obârşia Văii Sticlăriei. Acest
ansamblu armonios, format din cele două depresiuni, este mărginit spre vest de o culme alungită
- Spinarea Lungă - ale cărei altitudini trec cu puţin peste 1000m. În sud - vest, Spinarea Lungă -
este separată printr-o înşeuare de culmea Dosul Pleşii (1045m), iar spre nord - est se prelungeşte
cu Piatra Corbului, care coboară abrupt spre Depresiunea Braşovului. Spre vest si spre sud - vest
se răsfiră mai multe culmi prelungi - Spinarea Boului, Dealul Cernit, Dealul Ascuţit - care se
termină printr-o denivelare de 100-200 m spre “ Golful Zărneştilor “, compartiment al
Depresiunii Braşovului. Spre sud se desfac mai multe creste împădurite, între care mai cunoscute
sunt Muchia din Mijloc şi Culmea Comorii.
Munţii Poienii Braşovului sunt străjuiţi spre est de culmea principală a Munţilor
Postăvarului, denumită şi Cristianul Mare, pe al cărui versant vestic sunt situate principalele
pârtii de schi, mijloace de transport pe cablu şi traseele turistice ce duc spre vârf.
Cele mai vechi roci din Munţii Postăvaru sunt reprezentate prin şisturile cristaline care
formează de fapt baza peste care sunt dispuse celelalte roci. În Munţii Poienii Braşovului sunt
larg răspândite calcarele mezozoice pe care s-au dezvoltat numeroase forme de relief carstic, iar
în partea de nord – vest se întâlnesc şi unele calcare cenuşii – negricioase, mai vechi.
În partea centrală a Munţilor Poienii Braşovului au o largă dezvoltare conglomeratele,
cunoscute sub denumirea de conglomerate de Postăvaru. Acestea se aseamănă cu cele existente
în Munţii Bucegi şi cuprind fragmente rotunjite de calcare şi şisturi cristaline, legate printr-un
ciment calcaros. Peste conglomerate se dispun două petice de depozite mai recente, cuaternare,
alcătuite din pietrişuri şi nisipuri şi corespund, în cea mai mare parte, suprafeţelor cu înclinare
redusă din depresiunile Poiana Braşovului (Poiana Mică) şi Poiana Mare.
Spre sud – vest, în Munţii Poienii Braşovului predomină gresiile masive, la care se
adaugă, pe suprafeţe mai restrânse, unele orizonturi de marne, pe care este dezvoltat un relief mai
coborât cu pante line. Aceste straturi, cu excepţia celor mai recente (cuaternare), sunt cutate şi
afectate de linii de falie, dintre care unele sunt puse în evidenţă prin abrupturi.
Reţeaua hidrografică
Munţii Poienei Braşovului sunt fragmentaţi de o reţea de văi care aparţine în totalitate
bazinului hidrografic al Oltului. Pâraiele care curg spre sud, vest şi nord-vest fac parte din
bazinul Ghimbăşelului, afluent al Oltului, care se intersectează cu acesta în apropierea localităţii
Bod. Cele din nord-est (Valea Cetăţii, Şipotu, Pârâul Ciurii) se varsă în canalul Timiş-
Ghimbăşel.
Pârâul Poienii care se întâlneşte cu Valea Cheii în sudul Munţilor Braşovului, în
apropierea Cabanei Cheia, formează colectorul principal al apelor care drenează staţiunea şi
culmile înconjurătoare. Obârşia sa se găseşte pe versantul vestic al Masivului Postăvarul în jurul
altitudinii de 1400 m. Pe cuprinsul staţiunii, pe Valea Poienii, a fost realizat un lac de baraj
artificial folosit pentru agrement. La sud de Cabana Aviatorilor, Pârâul Poienii se uneşte cu
Pârâul Sticlăriei, ale cărui izvoare se află sub culmea ce separă Poiana Mică de Poiana Mare. În
continuare, Pârâul Poienii străbate două sectoare de chei săpate în calcare. Principalii săi afluenţi
pe partea stângă sunt Groapa Lungă, format prin confluenţa pâraielor Vanga Mica şi Vanga
Mare, Pârâul Cerbului, Pârâul de Aur şi Groapa de Aur. Pe partea dreapta Pârâul Poienii
primeşte un singur afluent mai important - Pârâul Boarului - care drenează versantul sud-estic al
Muchiei de Mijloc.
Partea vestica a Munţilor Poienii Braşovului este fragmentată de văi scurte cu pante
accentuate între care cele mai importante sunt Valea Cărbunari, Valea Popii, Valea Cetăţii, Valea
Hotarului şi Valea Joaderului. În nord Valea Scheiului, care străbate oraşul Braşov, colectează un
mănunchi de afluenţi mai lungi pe partea dreaptă ( Valea Putreda, Valea cu Apă si Oabanul ) şi
mai scurţi, cu panta accentuată, pe partea stângă ( Valea Seacă, Valea Dracului ).
Resursele antropice
Resursele antropice sunt formate din obiective oferite de localităţile din apropiere:
- Braşov, situat la poalele Muntelui Postăvaru, în depresiunea Ţara Bârsei, la 13 km de
Poiana Braşov. Principalele obiective turistice sunt:
- Forificaţiile vechi, din sec. XV – XVI, reprezentate de Turnul Alb şi Turnul Negru, Bastionul
Ţesătorilor (cel mai vechi bastion din România), Poarta Ecaterina, construită în 1559, care
mai păstrează vechea schemă cu stema oraşului;
- Casa Sfatului, construită în sec. XV, distrusă de un incendiu şi refăcută în sec. XVIII în stil
baroc, având un turn înalt de 58 m (ridicat în 1528) –în prezent aici funcţionează Secţia de
istorie a Muzeului Judeţean;
- Casa Negustorilor, construită în stilul Renaşterii în perioada 1539 – 1545, modificată ca
formă şi structură internă în sec. XVIII – XIX şi restaurată în 1960 (în prezent aici
funcţionează renumitul restaurant Cerbul Carpatin);
- Biserica Bartolomeu, edificată în 1260 în stil gotic timpuriu;
- Biserica Neagră, ridicată în perioada 1384 – 1477, fiind cea mai măreaţă construcţie în stil
gotic cu trei nave din România, are 89 m lungime şi 38 m lăţime, un turn înalt de 65 m, cu cel
mai mare turn din ţară;
- Complexul muzeal al culturii româneşti, care cuprinde Biserica Sf. Nicolae (sec. XV – XVI),
clădirea vechii şcoli româneşti din sec. XVI, refăcută în 1760 – 1761, care găzduieşte în
prezent Muzeul culturii româneşti;
- Mausoleul din Schei;
- Secţiile de artă şi etnografie ale Muzeului Judeţean, expoziţii muzeale, monumente, statui,
busturi, etc.
- Bran, situat într-o zonă pitorească, la intrarea în culoarul Bran – Rucăr, la 28 km faţă de
Poiana Braşov. Obiective turistice sunt:
- Cetatea Bran, construită în 1377 – 1378 pe vârful unei stânci greu de escaladat, în
afara drumului de acces. Între 1920 şi 1930 a fost destinată ca reşedinţă regală. În
prezent, în cetate a fost organizat un muzeu de istorie şi artă medievală, cu bogate
colecţii de artă plastică şi artă decorativă. În imediata apropiere a castelului pe
marginea drumului, o mică construcţie adăposteşte o cutie metalică în care se află
inima Reginei Maria.
- Râşnov, situat în Depresiunea Bârsei, la poalele Munţilor Postăvaru, la 14 km distanţă
de Poiana Braşov. Principalele obiective turistice sunt:
- Cetatea Sătească, amplasată pe o înălţime stâncoasă ce domină oraşul, construită de locuitorii
aşezării în sec. XIV şi apoi mărită în sec. XV – XVII. În centrul ansamblului au fost găsite
resturile unei biserici ortodoxe construită în sec. XI;
- Biserica ortodoxă Sf. Nicolae, cel mai vechi edificiu ortodox din Transilvania de sud – est,
ridicată de domnitori din Ţara Românească în 1384, mărită în 1773;
- Biserica Evanghelică, edificată în stil romanic la origine, în sec. XIV, refăcută în sec. XV,
are o deosebit de frumoasă pictură renascentistă.
În staţiunea Poiana Braşov se găseşte, în centrul său, şi o frumoasă biserică ortodoxă, în
stil maramureşean, care a fost construită recent. Aşadar, staţiunea Poiana Braşov dispune de un
bogat potenţial turistic care îi dă un plus de valoare, făcând-o pe drept cuvânt cea mai renumită
staţiune montană din România.
Poiana Braşov - staţiune de odihnă şi tratament cu sezon permanent - este situată la
poalele versantului de nord al munţilor Postăvarul şi la 12 km sud-vest de municipiul Brasov.
Deţine ce-a mai densă şi modernă dotare turistică montană din ţara noastră: de la primul hotel
modern construit (hotelul Sport) la noile hoteluri de 2 şi 3 stele, cu piscină, săli de spectacole şi
conferinţe, debarcader, centru de echitaţie, baze sportive şi stână turistică. Două linii de
telecabină şi una de telegondolă asigură accesul turiştilor şi iarna, al schiorilor spre culmile
Postăvarului la care se adaugă sezonier mai multe linii de teleski.
Clima montană tonifiantă, cu o temperatură medie anuală de 5°C (media temperaturii în
iulie este de 14,5°C; media temperaturii în ianuarie este de -5°C), iar precipitaţiile depăşesc
900mm anual (frecvenţa averselor este mare). Stratul de zapadă durează cca 120 de zile pe an.
Aerul pur existent aici, puternic ozonat, lipsit de praf şi particule care provoacă alergii, presiunea
atmosferica relativ scazută şi ionizarea intensă, sunt factorii naturali care recomandă staţiunea
pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru stări de epuizare şi surmenaj fizic şi intelectual,
pentru anemii secundare şi boli endocrine, pentru boli ale aparatului respirator .
Poiana Braşov este cea mai renumită staţiune pentru sporturile de iarna din România şi
totodată un important centru turistic internaţional. Ea dispune de 12 pârtii de schi, cu grade
diferite de dificultate (o pârtie olimpică, trei pârtii pentru coborâre şi slalom uriaş, o pârtie pentru
slalom special, două trambuline etc.), terenuri de sport (pentru tenis, minigolf, handbal, baschet),
un lac, un funicular, un teleferic, un skilift, bazine acoperite, saune, sali de gimnastica medicala,
discoteci, baruri si restaurante etc. Cazarea este asigurată în bună parte în hoteluri de lux sau de
categoria A, în vile sau cabane
Plecând din staţiunea Poiana Braşov se poate ajunge la cabanele de pe Postăvarul şi
Cristianu Mare, precum şi la cetatea ţărănească a Râşnovului, aflată la 14km distanţă.
Masivul învecinat, Piatra Mare, cu frumoasele cascade Şapte Scări, Tamina şi cu Peştera de
Ghiaţă, dispune numai de cabane periferice: Dâmbul Morii, Susai şi campingul Dârste. Versantul
nordic al Bucegilor prezintă cele mai atractive peisaje de pe teritoriul judeţului Braşov: văile
glaciare Gaura, Mălăieşti, Ţigăneşti, Clincea, turnurile vârfului Scara şi Brâna Caprelor. Singura
cabană care stă la dispoziţia turiştilor este Dihamul, la care se adaugă refugiile Scara, Mălăieşti şi
câteva case de vânătoare.
În munţii Bucegi şi Postăvarul se află platforma Predealului, cu oraşul staţiune turistică –
Predeal - situat la cea mai mare altitudine din ţară (1038m). Temperatura medie este de 14ºC în
timpul verii şi -5ºC pe timpul iernii. Furtunile de zapadă sunt o raritate în aceste locuri dar stratul
de zapadă poate atinge câţiva metri şi poate dura mai mult de 100 zile, ceea ce este ideal pentru
sporturile de iarnă.
Munţii Piatra Craiului sunt unici în Carpaţii româneşti prin relieful impunător al crestei
calcaroase, crenelate şi abrupte, dar şi prin speciile rare de vegetaţie şi faună. Turiştii se pot
adăposti la cabanele Plaiul Foii, Curmătura, Gura Râului sau refugiile din Vârful Ascuţit şi
Grind. Aici se află cea mai recentă rezervaţie naturală cu un puternic potenţial investiţional.
Culoarul Branului, cu satele risipite şi peisajele pitoreşti beneficiază de cea mai
difersificată ofertă a turismului rural din România, atât în Bran cât şi la Moeciu, Şimon, Peştera,
Măgura sau Şirnea.
Munţii Ciucaş, cu spectaculosul lor relief ruiniform (“Tigăile”, “Babele la sfat”, “Sfinxul
din Ciucaş”) sunt mai puţin frecventaţi de turişti şi au în judeţul nostru doar baza turistică de la
Baba Runca.
Munţii Perşani, mult mai scunzi, cuprind frumosul defileu al Oltului de la Racoş unde sunt
coloanele de bazalt. Ei păstrează un vechi edificiu vulcanic, dar şi Pădurea Bogăţii.
Puţine judeţe ale României au o îmbinare atât de armonioasă a potenţialului natural turistic cu
valorile culturale şi istorice. Valorificarea elementelor atractive ale cadrului natural s-a făcut
diferenţiat, în funcţie de apropierea şi posibilităţile de acces faţă de principalele centre de interes
turistic.

Portile Brasovului
Fiind unul din cele mai bine fortificate orase transilvanene, Brasovul a avut si cele mai multe
porti, ale caror constructii începeau odata cu construirea si refacerea treptata a cetatii. Din
numarul mare al acestora, pana astazi s-au mai pastrat doar doua dintre porti: poarta Ecaterinei si
poarta Muresenilor (poarta Schei).

Poarta Ecaterina
Ridicata la 1559, în partea de vest a cetatii, pe locul unei vechi porti din veacul al XIV-lea
sau al XV-lea, distrusa de inundatia din 24 august 1526, cât si în urma navalirilor turcesti.
Prevazuta cu un turn patrat încoronat de cele patru turnutele ca simbol al legii medievale
"Jus Gladii" (dreptul palosului), cu guri de tragere, pod mobil pe lanturi peste santul de
apa, era una din cele mai bine fortificate porti. Prin aceasta poarta a trecut si Mihai
Viteazul în timpul celor trei popasuri brasovene. In decursul timpului a suferit numeroase
avarii: incendiul din 1689, cutremurul din 1738. Devenind neîncapatoare, în 1820 se
deschide poarta din Târgul Cailor (str.Baritiu) si dupa opt ani (1828) Poarta Scheilor (a
Muresenilor), fiindu-i sortit sa devina magazie. Restaurata in 1971 aici se amenajeaza
sediul Uniunii Arhitectilor.

Poarta Scheilor (a Muresenilor)


A fost ridicata intre anii 1827 - 1828 cu rolul de a suplini accesul in Cetate in
imediata vecinatate a portii Ecaterina. Construita in stil architectural classic, poarta are
trei deschideri - doua laterale pentru accesul pietonal si una centrala pentru accesul
vehiculelor. Inscriptia in grafie latina (vizibila si astazi) marcheaza momentul ridicarii
portii cat si faptul ca aceasta poarta a fost ridicata in urma vizitei imparatului Francisc I la
Brasov in anul 1817.
Poarta Portii
Construita ca fortificatie la capatul actualei strazi Republicii (fosta strada Portii) în a doua
jumatate a secolului al XIV-lea. Incendiul din 1519 distruge o parte a cladirii, reconstruindu-se
între anii 1522-1524 ca bastion sub forma de potcoava, adaugându-se la 1537 un turn cu ceas. Pe
aceasta poarta aveau acces în mod special negustorii moldoveni, care de altfel erau cazati pe
aceasta strada, în timp ce negustorii munteni se cazau pe strada Vamii. În 1613 poarta este
refacuta si dupa câtiva ani - in 1650 se reconstruieste si tunul. Poarta este afectata de incendiile
din 1689 si 1718 iar in 1802 devine victima a unui cutremur, motiv pentru care în 1857 poarta
este demolata, nemaifiind practicabila, pe locul ei construindu-se Vila Kertsch si Primaria
orasului (azi Agentia de Voiaj CFR) si Scoala de meserii (azi Regionala CFR). Cu ocazia pavarii
strazii Republicii în 1977 s-au marcat contururile fostei porti.
Poarta Neagra
Era situata la capatul actualei strazi Nicolae Balcescu, consemnata înca la 1464 ca Strada
Neagra, dupa apa înegrita de deseurile celor peste 40 de tabacarii situate în aceasta zona. Poarta
asezata deasupra canalului înca neacoperit (abia la 1896 este acoperit) proteja bastionul breslei
pielarilor. La 1785 poarta înca mai functiona ca a patra poarta de acces a orasului. În 1873 este
demolata odata cu bastionul, faforizând construirea cazarmei de alaturi (fosta judecatorie, azi
corpul "K" al Universitatii Transilvania).

Poarta de pe Târgul Cailor (str.G.Baritiu)


Ridicata în stil clasicist în dreptul Bastionului Fierarilor la 1819 cu banii negustorilor din
Schei de catre mesterul constructor Joseph Jani cu o trecere pentru pietoni si alta pentru vehicule.
În anul 1874 a fost demolata pentru ca incomoda patrunderea carelor cu colivir ale negustorilor.

Poarta Manastirii
Situata la capul strazii Muresenilor, fosta 7 Noiembrie si în perioada medievala Strada
Vamii. Fiecare numire îsi are explicatia sa. Se stie ca în veacul al XIV-lea aici era o manastire
dominicana, demolata pentru a se ridica biserica romano-catolica de azi. De asemenea se stie ca
pe locul unde azi îsi are sediu Aro Palace (fostul O.N.T.Carpati) era vama Brasovului. Poarta era
împrejmuita cu ziduri si aparata de un "capitan de poarta" cu opt slujitori înarmati. În 1562
detinea 33 de pusti, 10 pusti pragheze si 7 tunuri mici, fiind prevazuta cu galerii pe mai multe
nivele si cu guri de tragere. Pe aceasta poarta a intrat in Brasov Mihai Viteazul la 1 martie 1600.
Cutremurul din 1738 a avariat-o, iar la 1835, devenind inpracticabila este demolata, pentru ca în
1838 sa fie construita o alta poarta în stil clasicist de catre mesterul constructor Andreas Dieners
(demolata la rândul ei în 1891 pentru a favoriza introducerea tramvaiului).

Bastioanele Brasovului

Bastionul Graft
Bastionul apara latura dinspre dealul Straja si asigura comunicarea cu Turnul Alb,
dispunând de un pod si o poarta mobila. Distrus în parte de ploile torentiale din 1809, a fost
consolidat prin cele trei arcuri de sprijin în 1822 (din care s-a mai pastrat doar unul,
celelalte doua fiind demolate în 1902). Cuvantul Graft, in traducere din limba germana
inseamna sant.

Bastionul Tesatorilor
Ridicat la poalele Tâmpei, în cel mai sudic punct al vechilor zidiri ale burgului de
altadata, între anii 1421-1436 si 1570-1573, dar refacut în 1750, în forma hexagonala pe o
suprafata de 1.616 m 2 si protejat de ziduri de 1,5 - 3 m. grosime (la baza si 4 m.), avea
misiunea de a apara coltul de sud-vest al cetatii, fiind prevazut si cu un turn al portii si
alte doua turnuri de observatie, dar si ca depzite pentru documentele breslei, pentru
întruniri, pentru instructie militara, precum si pentru formarea ucenicilor în tainele
tesatoriei.
În 1750 (an marcat pe turn) s-a refacut si consolidat turnul de nord - est. În interior,
zidurile sunt placate cu galerii pe trei si patru nivele, cu guri de tragere, atât la partea
interioara, cât si la cea superioara. Tot în interior, între 1800 si 1807, s-au cladit doua
spatii locuibile pentru familia paznicului si respectiv, sala de ceremoniale (nunti), dar si
pentru festivitatile breslei tesatorilor.
În 1950 devine muzeu, iar cu câteva decenii în urma aici s-a amenajat expozitia
permanenta "Cetatea Brasovului si fortificatiile din Tara Bârsei", unde sunt expuse
obiecte medevale de aparare, iar în sala armelor se afla o macheta a Brasovului medieval,
realizata de profesorul Friedrich Hermann la 1896, careia cu câteva decenii în urma i s-a
adaugat si macheta Scheiului

Bastionul Postavarilor
Atestat documentar la 1521, ridicat în coltul estic al cetatii, în forma eliptica
(circulara), cu diametru de 16 m. Si o înaltime de 12,7 m. Având zidurile groase de doi
metri, cu galerii din lemn si guri de tragere, dotat cu 10 bombarde si 16 archebuze,
comandate la Praga si trei tunuri mici, bastionul s-a dovedit a fi unul din cele mai bine
fortificate bastioane.

Bastionul Fierarilor
Construit în 1529 în forma octogonala, aproximativ în forma de U, în partea de nord a
cetatii, având o poarta si trei galerii interioare etajate. Un turn al fierarilor figureaza în
documente în 1526 (când este distrus, pentru a fi refacut dupa doar un an). La 30 iulie 1667 o
ploaie torentiala produce o noua distrugere, pentru ca la 1668 sa fie refacut. Incendiul din 1688 îl
afecteaza mult, fiind refacut abia dupa 20 de ani. Avea sa fie folosit mai întâi ca depozit de grâne
si din 1923 adaposteste actualele Arhive Nationale - Brasov.

Bastionul Funarilor
Cunoscut si ca "bastion al frângherilor" este atestat în anul 1416. Dupa incendiu din 1461
este refacut.

Bastionul Curelarilor
Este mentionat în documente la 1525, situat la coltul de nord al fortificatiilor
Brasovului, în forma de "U", între Bastionul Graft si Strada Vamii (azi Muresenilor),
având 40m lungime, intre 14 - 17m latime si 15m. înaltime cu o grosime a zidurilor pana
la 4m. Avea destinatia expresa de aparare, motiv pentru care la 1562 se aflau aici 31 pusti
grele, 5 pusti de mâna, un tun mic, si jumatate de chintal de praf de pusca. În 1881 se
începe a se construi pe fundatia acestuia cladirea Institutului general de pensii din Brasov,
devenit apoi sediul Prefecturii si chiar al Sfatului, astazi gazduind Rectoratului
Universitatii Transilvania.
O alta zona a bastionuli a fost vânduta de curelari cunoscutului carturar brasovean
Diamandi Manole (presedintele Camerei de Comert si Industrie, al Casinei Române si al
primului comitet flantropic pentru sprijinirea Razboiului pentru Independenta), care o
demoleaza si construieste actuala vila, pe care o cedeaza ginerelui sau doctorul Gheorghe
Baiulescu (1855-1935) primul primar român al Brasovului în 1916 si primul prefect
român al judetului Brasov (1919). Ulterior, aici este gazduit Muzeul Astrei, apoi
Biblioteca regionala, apoi Sectia pentru perfectionare a cadrelor de conducere a P.C.R. si
Comitetul judetean de Cultura si Educatie Socialista. Dupa renovarea cladirii din 1998
cladirea, cunoscuta sub numele de "Casa Baiulescu" devine sectie a Bibliotecii judetene
"George Baritiu".
O alta zona a Bastionului a devenit sediul Liceului "Aprily Lajos" si al Scolii
generale nr. 6.

Bastionul Aurarilor
Este construit în anul 1632 de autoritatea Brasovului, între poarta strazilor Vamii (azi
Muresenilor) si Poarta Portii (azi Republicii) în forma de hexagon neregulat, de catre
locuiorii din Schei, Dumbravita (fosta Tântari), Zarnesti si Tohan, în coltul sud-estic al
Cetatii. Constrirea a durat pâna în 1639 datorita unei epidemii de ciuma. În 20 octombrie
1646 magistratul orasului cedeaza bastionul breslei Aurarilor. Afectat de incendiul din
1728, bastionul pierde din fastul de altadata (aurarii saracesc si ei) fapt care ii determina
ca in 1871 sa vanda bastionul inapoi orasului. In 1886 bastionul este demolat în parte
pentru a se începe constructia scolii superioare reale de stat. Aici a functionat un timp, în
perioada interbelica Liceul Mesota, acum gazduind Corpul "T" al Universitatii
Transilvania Brasov.

Turnurile Brasovului
Suplinind rolul portilor si al bastioanelor turnurile slujeau atât ca puncte de observatie, dar si ca
fortificatii menite sa preîntâmpine vre-un atac. Din cele 32 de turnuri s-au mai pastrat doar doua
(cel Alb si cel Negru) pe dealul Straja.

Turnul alb
A fost ridicat în anul 1494, pe cinci niveluri, în forma de potcoava (semicerc închis), având
14m înaltime, cca. 4m grosime a zidurilor si un diametru de 19m, prevazut cu galerii etajate
în interior si cu gauri de tragere. Era destinat breslelor de cositori si aramari. Incendiul din
1689 il afecteaza dar este restaurat în 1723. O noua initiativa de resaurare are loc în 1902 si
ultima în 2003.

Turnul Negru
Datând din veacul al XIV-lea în forma patrata, având latura de 7m si înaltimea de 11m,
prevazut cu galeii etajate, cu trei rânduri de guri de foc, legat cu cetatea printr-un tunel
subteran si pod mobil. Incendiul din 23 iulie 1559 provocat de un traznet i-a atras denumirea
actuala. În 1696 a fost din nou lovit de traznet. O noua restaurare a fost facuta în 1900,
ultima fiind facuta în 2003.
În preajma turnurilor, îmbratisând parca Turnul Negru si întinzându-se la dreapta pâna la
Turnul Alb, erau Romurile, (de la germanicul "Rahmen" = rame), niste pervaze uriase, pe
care femeile din Schei întindeau la uscat postavurile sau lâna oilor adusa aici de ciobanii de
la Bran si Sacele.

Biserica Sf. Bartolomeu


Fosta biserica catolica, din veacul al XVI-lea luterana, biserica Sf. Bartolomeu este cel mai
vechi monument de arhitectura pastat la Brasov. Se atribuie vechimea ei pentru anul 1220.
Ridicata în stil romanic de tanzitie, cu ferestre în arc frânt, cu bolti pe ogive si motive decorative
ale artei gotice realizate din gresie fina.
Intermediarul acestei constructii a fost conducatorul ordinului cavalerilor germani, Herman
von Salza din Venetia, care trimite aici mesteri de scoala burgunda, fapt care se remarca în
arhitectura bisericii. Cu o lungime interioara de 55m si exterioara de 60m, diagonala interioara
de 24,6m, se dovedeste a fi una din cele mai importante cladiri ale timpului. De-o parte si alta a
bisericii coloanele sunt sprijinite de socluri puternice fiind terminate de capitelurile în stil pre-
gotic. Pictura care apare pe peretii bisericii impresioneaza prin motivele zoomorfe, romanice din
punct de vedere al formei, dar prin nota expresiva duc la ornamentatii gotice. Desi între 1819-
1821 s-au facut lucrari prin care s-a consolidat cladirea, cutremurul din 1833 a afectat o buna
parte a constructiei. Ulterior s-a refacut altarul în stil clasicist, iar în locul orgii din 1751 s-a
instalat o orga noua în 1923 cu 25 de registre, primita de la firma Wegenstein din Germania. Cu
aceasta ocazie se instaleaza ceasul din turn primit de la firma Schiling din Apold (Sibiu).

Biserica Neagra
"Numele acesta i s-ar potrivi si fara sa fi fost prada flacarilor, caci piatra din care e zidita,
nisipoasa si usor de cioplit, are o fata întunecoasa. Nu seamana nici cu marmora alba a Domului
din Milano, nici cu piatra trandafirie care da catedralei din Freiburg im Breisgau acel unic aspect
desfatat"
(Sextil Puscariu,"Brasovul de altadata",1977).
Construita în stil gotic, începând din anul 1388 pe locul unei vechi biserici în stil romanic
din prima jumatate a veacului al XIII-lea, cu hramul Sfanta Maria, biserica cunoscuta de mai
multe veacuri sub renumele de "Biserica Neagra" avea sa fie victima repetatelor pradaciuni. La
prima invazie a turcilor din anul 1421, desi lucrarile de constructie nu erau inca finalizate, a fost
distrusa în mare parte. Abia in anul 1477 se încheie lucrarile de reconstructie a bisericii. In turnul
sudic, cu înaltime de 65 m. au fost asezate trei clopote, dintre care unul, numit de romani
"boancanul", este cel mai mare din Romania (6.300kg).
Având o lungime de 89m, biserica se dovedeste a fi cel mai mare edificiu religios între
Viena si Istambul. Fiind de tip "hala", caracterizata prin înaltimea egala a navei centrale si a
navelor laterale, spre deosebire de tipul bazilica, la care nava centrala este mai înalta decat
celelalte, biserica da în interior imaginea monumentalitatii. "Corul" bisericii este construit în
stilul goticului tarziu, si el având forma de "hala" structurata în trei nave. Lumina patrunde prin
vitralii înalte, frumos profilate, conferind corului o luminozitate deosebita. O nota originala ofera
bisericii cele sase portaluri cu ancadramente sculpturale, cu ornamente de o bogatie remarcabila.
Pridvorul sudic al edificiului are canate de lemn de stejar purtand o inscriptie de la anul 1477.
Pe peretele estic al navei laterale sudice se afla un impresionant tablou (ulei pe panza) al
pictorului Fritz Schulerus (1866-1898), reprezentând "juramantul sfatului orasenesc" pe "Cartea
Reformei" a lui Johanes Honterus din anul 1543. Marele incendiu din anul 1689, provocat de
austrieci, ca razbunare pentru ca judele brasovean a îngaduit lui Serban Cantacuzino sa ierneze
cu trupele în cetatea Brasov, a distrus îndeosebi acoperisul si interiorul edificiului. Noua
renovare a durat apropae un secol, rastimp în care a fost ridicat acoperisul (înaltime - 20m) în
forma în care se pastreaza si astazi. Ca urmare a renovarii bisericii din veacul al XVIII-lea,
interiorul si-a pierdut partial aspectul gotic, pentru ca boltile gotice initiale au fost înlocuite cu
bolti semicirculare, iar între anii 1710 si 1720 în navele laterale s-au contruit galerii în stil baroc.
În interiorul bisericii se pastreaza astazi unele piese de mobilier si obiecte de cult
remarcabile, între care si cristelnita din bronz donata de parohul Johanes Reudel în anul 1472,
careia, în anul 1761 fierarul Mesen Hannes i-a confectionat un grilaj ornamentat din fier forjat.
Din perioada marelui incendiu s-a pastrat pictura murala din pridvorul sudic, executata dupa anul
1476 , reprezentând pe Fecioara Maria cu Pruncul (hramul fostei biserici catolice), asezata între
Sf. Ecaterina si Sf. Varvara. Tot aici se mai pastreaza si trei candele cu cinci tablouri provenite
de la altarul din Feldioara (sfarsitul veacului al XV-lea), unul din cele mai valoroase altare
poliptice în stilul goticului tarziu, actualul altar, fiind construit la 1866 în stil neogotic. Se
remarca pe peretel frontal al navei laterale de nord o pictura în ulei pe panza a brasoveanului
Hans Eder (1833-1955), reprezentand "Nunta din Cana".
Amvonul este construit în stil baroc si dateaza din anul 1696, pe stâlpul din fata lui
afându-se în relief stema Brasovului si a lui Matei Corvin. Stranele din navele laterale sunt tot
din anul 1696 ca si amvonul, iar picturile pe lemn de pe stranele fostelor bresle de mestesugari
prezinta motive folcloristice interesante. În spatiile laterale ale antreului dinspre vest s-au zidit
vechile pietre funerare ale unor personalitati brasovene din veacurile XVI-XVII (înmormantati în
interiorul bisericii), asupra carora s-au pastrat numeroase legende.
Orga, una din cele mai mari din sud-estul Europei, are 4000 de tuburi si 36 de registe fiind
construita între anii 1836 si 1839 de berlinezul Pucholz. Un tezaur deosebit al bisericii îl
constituie colectia de covoare datind din veacurile XVII-XVIII, provenite din regiunile: Brusse,
Usek si Ghiordes din Asia Mica.

În conditiile lucrarilor de restaurare din anul 1654 s-au construit doua contraforturi exterioare, iar
prin restaurarile ulterioare s-au facut lucrari de renovare a acoperisului.

Biserica Sf. Nicolae


Socotita pe buna dreptate catedrala românilor din Tara Bârsei, îsi identifica începuturile în
negura vremurilor. "La anul 1292" - scriau cronicile din Scheii Brasovului semnate de David
Cepescu si Ioan Jipa - "au facut o cruce de lemn în Schei, acoperita cu sindrila si dupa multi ani,
atunci, în locul crucei, au ridicat biserica de lemn catra anul de la Hristos 1513 cu hramul
arhiereului Nicola, iar catra anul 1518 de la Hs. fost-au pe aceeasi vreme un preot Petru, om
vestit si îndraznind aceasta cu mai multi oameni din Schei s-au dus la Tara Româneasca la omnul
tarei, adica la Ioan Neagoe Basarab Voevod, feciorul lui Basaraba si l-au rugat sa le ridice o
biserica de piatra în Schei".
Astfel cronicile locale, în limita acestor informatii, redau începuturile asezamintului
bisericesc din Scheii Brasovului. Cu un veac înainte de aceasta atestare, la 15 decembrie 1399,
papa Bonifaciu al IX-lea emite un edicta papal prin care cere si porunceste episcopului de
Strigoniu sa converteasca pe ,,infidelii'' din Schei, "deoarece, dupa cum am înteles" - scria papa -
"au o biserica pentru folosul lor si slujirea zeilor".
Cercetari recente au confirmat existenta succesiva a trei edificii de cult, începând cu
secolul al XIV-lea. Mai întâi o biserica de lemn, din care s-a pastrat doar absida altarului cu
planul poligonal în partea de vest a bisericii actuale, la care - conform documentelor - au slujit
între altii, preotii Costea (+1477) si Petru cel Batrân (+1541). În amintirea acestei biseici, în
veacul al XVIII-lea s-a ridicat un aghiasmatar, folosit si astazi de Boboteaza. În secolul al XV-
lea se construia o biserica de zid cu o nava dreptunghiulara si absida cu patru laturi, cu
particularitatea unei muchii în ax, despre care amintesc si cronicile.
La anul 1495 în Tara Româneasca domnea Vlad Calugarul, al carui popas scheian este
bine cunoscut, fapt ce a îndreptatit pe istorici sa-l socoteasca pe acesta prim ctitor al scolii de
piatra. În sfârsit, a treia biseica, tot din piatra, cu un plan asemanator precedentei, cu absida
poligonala, cu muchii în ax si trei contraforturi, îi poate fi atribuita lui Neagoe Basarab pe care,
de altfel, îl amintesc cronicile locale si nu întâmplator pomelnicul cronica descoperit recent în
Schei, îsi începe sirul ctitorilor prin Neagoe Basarab.
Daca pâna la mijlocul veacului al XVIII-lea bisericuta din lemn nu cunostea prefaceri, în
schimb, biserica din piatra se bucura de aportul ctitoricesc al numerosilor voievozi si boieri. Lui
Neagoe Basarab îi urmeaza Petru Cercel, care, îndemnat de inimosii protopopi Iane si Mihai din
Schei "au ridicat" - spune cronica lui Radu Tempea - "tinda bisericii de piatra si au înfrumusetat
oltariul si besereca cea veche cu toate chipurile sfintilor si cu podoabe în anul 7092 (1583)… Ce
n-au ispravit Petru Voievod" - scrie cronica în continuare - "Aron Voda au ispravit si au zugravit
si au înaltat turnul". În popasul sau brasovean, Aron voda ofera prin hrisov voievodal (aflat în
expozitia muzeului), anual 12.000 aspri pe seama biseicii si câte 300 aspri la fiecare preot (la
patru preoti) din venitul Ocnelor Tarii Moldovei. Hrisovul avea sa fie apoi respectat si întarit de
toti domnii ce au urmat, permitând bisericii sa-si completeze succesiv dimensiunile. La 1651
sunt terminate constructiile paraclisului din turn, cu hramul Sfântului Ioan Botezatorul, paraclis
care îmbraca turnul pe trei laturi cu trei încaperi sprijinite pe zidurile pridvorului. Azi paraclisul
de taina mai pastreaza doar fragmentar pictura originala, disparând între timp iconostasul, masa
altarului si alte componente.
La 1733, din initiatuva protopopului Radu Tempea II, se ridica paraclisul de nord cu
hramul Bunei Vestiri, folosindu-se si de dania domnitei Ancuta, fiica voievodului Costantin
Brâncoveanu, decedata la Brasov cu trei ani înainte. Paraclisul a fost îmbracat în pictura murala
între anii 1735-1738 de zugravii craioveni Hranite (Grigore, Gheorghe, Ioan si Mihail).
Pentru echilibrul atrhitectonic al bisericii, protopopul Eustatie Grid (tatal primului
gramatic român - Dimitrie Eustatievici), construieste al doilea paraclis la 1750, cu hramul
Înaltarii Domnului, bucurându-se de sprijinul financiar al localnicilor: Radu Pricup cu sotia
Paraschiva si Hagi Pricup cu sotia Anastasia. Impresionanta fresca a paraclisului este realizata de
zugravii Ioan, Iancu, Constantin si Irimie, carora le datoram si frumosul iconostas, care înca îsi
mai pastreaza picturile originale, fiind restaurat de Directia Monumentelor Istorice în anul 1975.
Interiorul bisericii Sf. Nicolae este îmbracat în fresca de Costin Petrescu în deceniul al V-
lea al secolului XX. Tinda a fost decorata în întregime tot de Costin Petrescu, prezentând în stil
realist, în genul picturii de sevalet pe Mihai Viteazul intrând în Brasov; protopopii Iane si Mihai
în postura de copisti de manuscrise; tiparul coresian; patru voievozi ctitori, liceul Andrei Saguna;
o procesiune a junilor si încoronarea lui Ferdinand la Alba Iulia (1922).
În cadrul lucrarilor de restaurare dintre anii 1939-1946 s-a construit podisorul pentru cor,
s-au realizat usile de la intrare si stranele interioare de catre mesterul Moise Schiopul de la
Rupea. Prin efortul protosincelului Ieronim Balintoiu de la Manastirea Bodrog s-a realizat
actuala tâmpla a bisericii, cea veche fiind daruita bisericii din Predelut-Bran.
De-a lungul veacurilor biserica a fost slujita de mari preoti carturari. La 1477 popa
Costea scria un Minei, fiind apreciat de Laiota Basarab cel Batrân "ca este omul nostru si mi-a
slujit domniei mele multa vreme". Sirul preotilor carturari continua cu popa Dobre (1541-1572)
"logofat la Cetate" (adica translator si copiator de acte oficioase) "om învatat", cum spune
cronica, sol trimis de brasoveni la voievozii de peste munti (Petru Rares, Alexandru Lapusneanu
si Nicolae Patrascu), de la el pastrându-se si azi în muzeu doua manscrise.
Perioada brasoveana a tipariturilor coresiene (1556-1583) este favvorizata de activitatea
valorosilor protopopi: Voicu, Iane, Mihai, Oprea, traducatori ai cartilor coresiene si copisti de
manuscrise.
Veacul al XVII-lea cunoaste activitatea carturareasca a protopopului Vasile, autorul
primei cronici românesti si popa Costea, traducatorul cartilor populare, iar veacul urmator
protopopul Petcu Soanu creaza primul calendar almanh (1731), aceeasi perioada fiind slujita de
mari familii de protopopi carturari: Tempea, Hoban, Grid, Baran, Duma.
Veacul al XIX-lea cunoaste contributia deosebita a protopopului Ioan Popazu, de numele
caruia se leaga ridicarea primului gimnaziu românesc, pentru ca veacul urmator sa înscrie în sirul
protopopilor pe Vasile Saftu, unul din cei mai mari luptatori pentru Marea Unire a românilor de
la 1918.
Marturie în timp stau azi documentele si cartile pastrate în cadrul arhivei complexului
muzeal din Scheii Brasovului.

Biserica romano-catolica Sf. Petru si Pavel


Situata pe actuala strada "Muresenilor", fosta "Vamii", este recladita pe temeliile unei vechi
biserici. Documentele confirma la 1351 prezenta aici a preotului romano-catolic Miklos. Primii
preoti sunt adusi din Germania si Elvetia. Între anii 1694-1772 biserica se gaseste sub jurisdictia
iezuitilor, pentru ca, dupa desfintarea ordinului la 21 iulie 1773 sa se faca primul concordat cu
sfântul scaun. În 3 iunie 1776 devine parohie diecezana si prin stradania parohului Beldi Ianosz
se începe constructia actualei bisericii, sfintita la 29 septembrie 1782 de episcopul Bathyany
Ignatziu din Alba Iulia.
Ridicata în stil baroc-bogat, dupa planurile arhitectului Lamanch Josef Karoly, în baza
daniei Mariei Tereza si a veniturilor provenite din desfiintarea iezuitilor, Biserica devine una din
cele mai impunatoare cladiri bisericesti. Altarul principal pastreaza sculptat în lemn, poleit cu
aur, chipurile celor patru Evanghelisti, iar celelalte sase altare marginale sunt bogat împodobite
sculptural si pictural. În sanctuarul bisericii, între multele sculpturi pastrate, remarcam pe cele ale
sfintilor patroni Petru si Pavel, Sf. Ana, Sfântul Anton de Padova.
Din perioada interbelica dateaza si orga bisericii, realizata la Timisoara de cunoscuta firma
Wagensteain. De la Budapesta sunt aduse vitraliile, pastrând inscriptiile de datare: 1891-1894.
Cele 14 tablouri care redau "Calea Crucii" lui Iisus si minunatele covoare realizate de mesterii
brasoveni dau interiorului un plus de aspect. Crucea monumentala care poarta trupul
Mântuitorului dateaza din anul constructiei bisericii (1782). Din 1840, sub egida bisericii ia fiinta
si primul gimnaziu romano-catolic prin stradania parohului Kovacs Anthal (1836-1857).

Biserica Sfanta Treime - (Greceasca)


A fost ridicata în baza numeroaselor interventii din partea negustorilor greci si romani fata
de autoritatea locala. În 1785 patru negustori orodocsi (Constantin Geauli, Dimitrie Dima, Mihai
Cristof si Nicolae Stefan) cumpara de la sasii Mihail Cronenthal si Anton Lang doua case în
"Targul Cailor" (azi str.George Baritiu nr.10-12) în vederea adaptarii lor la o biserica ortodoxa.
În urma memoriului semnat de 245 de credinciosi, Magistratul Brasovului aproba în 1786
aceasta initiativa cu conditia ca aceasta sa fie facuta "în fundul gradinii, sa nu se schimbe
acoperisul casei si sa nu aiba turn si clopot sau toaca". În anul urmator biserica este deja ridicata,
fiind sfintita în 5 iunie 1788 de episcopul ortodox de la Sibiu, Ghedeon Nichitici. Fiind si
negustori greci si romani, în calitate de ctitori, serviciul divin se facea bilingv (greaca si romana).
Alaturi de preotul roman, Macarie, adus de la manastirea Sinaia, slujea si preotul grec Cristofor
Dimitriu adus din Grecia. Armonia nu a durat mult pentru ca negustorii greci si-au arogat dreptul
asupra bisericii si în urma îndelungatelor si repetatelor procese, pe parcursul a 100 de ani (1789-
1887), romanii sunt nevoiti sa paraseasca biserica, în frunte cu protopopul de atunci, Bartolomeu
Baiulescu, fiind nevoti sa-si construiasca o noua biseica în "Targul Graului" (astazi Piata
Sfatului), cu hramul "Sfanta Adormire". Abia în 1942 "Biserica - zisa Greceasca" a revenit
romanilor, întrucat la acea data, in Brasov erau prea putini greci, lipsitii fiind chiar si de preot.
In ciuda frumusetii sale, arhitectura bisericii este frustrata estetic prin pozitia ei în spatele
cladirilor de la strada. Construita în forma de nava, cu bolta în arc frant, cu ferestre alungite si
terminate în partea de sus în semicerc, biserica castiga estetic prin interiorul atat de atragator, in
stil baroc si cu bogate ornamente în stuc, reprezentand basoreliefuri de plante si flori. În decursul
timpului, biserica a cunoscut mai multe restaurari si adaugiri succesive (în 1812 sunt construite
opt cripte din caramida langa zidul de sud; în 1858 s-a construit tinda, asezata la intrarea
principala; în 1853 s-a construit "Turnul Pulberariei" (al Portii), fiind amenajat ca si clopotinita,
asezandu-ise alaturi o toaca; în 1963 s-a largit si reconstruit cafasul pentru spatierea interioara a
bisericii, iar în 1976, cu acelasi scop, s-a largit pronaosul cu 54mp.
Pictura din interiorul bisericii este realizata în stil apusean de pictorul Gulimievici în anul
1859, fiind restaurata în anul 1908 de Livasa Liolcis din Chefalonia. Ultima restaurare apartine
pictorului Nicolae Stoica, realizata în 1963.
De mare valoare este iconostasul, care la 1855 înlocuia unul vechi, în stil baroc, îmbracat
în foita de aur. Interiorul este înzestrat cu icoane pe panza si lemn din veacul al XVII-lea si al
XVIII-lea. O icoana din 1633 este adusa din Venetia, alte icoane sunt ferecate la 1851 de
brasoveanul Nicolae Jekelius. O evanghelie greceasca este ferecata în argint aurit de mesterul lui
Costantin Brancoveanu, brasoveanul sas Samuil May. Cea mai valoroasa donatie apartine
printului Grigore Brancoveanu care, refugiat la Brasov dupa revolutia lui Tudor Vladimirescu,
daruieste bisericii, odajdii, obiecte de cult si cateva sute de carti. Parntii sai, Emanuel si Zoe
Brancoveanu sunt înmormantati în cimitirul din spatele bisericii.

Biserica Sf. Paraschiva - (Groaveri)


Este ridicata prin stradania protopopului Bartolomeu Baiulescu mai întâi drept capela de
cimitir, caci dupa ce românii au fost alungati din Biserica Sf. Treime-Baritiu, si-au construit
Biserica Sf. Adormire din Cetate, dar fara cimitir. Pentru aceasta se obtine mai întâi un loc de
cimitir de la Ioan Petric si cu aprobarea magistratului se ridica mai întâi o capela mortuara,
pentru ca la 1876, sprijiniti si de protopopul Ioan Popazu, sa înceapa a se ridica actuala biserica
înzestrata cu vechea tâmpla si icoane aduse de la Biserica Sf. Adormire-Cetate, piatra
fundamentala fiind pusa la 1895.
Construita dupa modelul bisericii ortodoxe din Viena, Iorga o compara cu Biserica
Domnita Balasa din Bucuresti. Pâna la 1954 functioneaza exclusiv în calitate de capela mortuara
(motiv pentru care zonei i se spune Groaveri, de la germanicul "Graben"- mormânt), pentru ca
apoi, în timpul preotului Victor Laurentiu sa devina biserica parohiala. Dupa doi ani, cu
concursul pictorului Iosif Vasu se realizeaza pictura în fresca, iar pictorul Nicolaescu realizeaza
noua tâmpla si pictorul Nicolae Dobrescu icoanele de la cafas.
Cimitirul care înconjoara biserica a devenit o adevarata necropola a Brasovului, aici
dormindu-si somnul de veci cei mai mari carturari: protopopul Bartolomeu Baiulescu, profesorii
si directorii gimnaziului, Virgil Onitiu, I.A. Lapedatu, Andrei Bârseanu, marele lingvist Sextil
Puscariu, pictorul pasoptist Misu Popp s.a. În 1925 este adus aici de la Biserica Sf. Treime-
Tocile, si reînhumat marele poet Andrei Muresianu. Anual elevii sagunisti si Junii Brasoveni,
poposesc în procesiunlor lor la acest mormânt aducând omagiu cuvenit marelui înaintas.

Piata Sfatului
Atestata documentar în 1520 ca piata, numita în documente "forum" sau "Markplatz", sute
de ani acest loc a fost socotit centrul orasului cetate. Aici se desfasurau principalele târguri la
care participau mestesugari si negustori din cele trei tinuturi românesti si chiar din îndepartatele
tinuturi ale Orientului si Occidentului, Brasovul având din 1364 dreptul de a tine târg anual, iar
din 1369 dreptul de etapa si depozit. Dupa produsele care se vindeau pe laturile pietei, acestea au
capatat denumirea de: târgul grâului (latura de sud-est), târgul florilor, sau sirul pânzei (latura de
est), târgul butnarilor (latura de sud) si târgul inului (latura de nord), sirul bumbacului (tot latura
de vest).
Portiunea din Strada Hirscher de la Strada Muresenilor pâna în Strada Castelului se numea
"târgul straielor", caci aici, ne spune Sextil Puscariu se vindeau plocadele mitoase ale
scheienilor. Înconjurata de case în stil renastere, baroc, provincial si neoclasic, cu frumoase
arcade, piata adapostea mari pravalii si depozite de marfuri. În incinta pietei se afla "stâlpul
infamiei", la bifucarea celor doua fire de apa venite de la înaltimea Scheiului - "un stâlp solid de
piatra" - spunea Sextil Puscariu - care, însa nu urmarea scopuri artistice, avea menirea sa
pedepseasca în vazul tuturor pe cei vinovati de fapte infane. El era asezat între podul Batuselor si
Sfat. La acest loc de frunte a cazut în 1688 capul lui Stefan Stener, capetenia breslei cizmarilor,
care se împotivea austriecilor sa intre în oras. Aici se judecau si vrajitoarele si se aplicau public
pedepse corporale pentru vicii (la 1601 Radu Murgan din Schei primea 40 de toiage "pe pod în
mijlocul târgului" pentru ca a încalcat legatura de a "nu mai bea vin si ca va duce muierii lucru în
casa si bucate ce va putea".
Sextil Puscariu considera etimologic cuvântul "batus" cu sensul de "cizma", sub motivatia
ca aici se vindeau cizmele mesterilor brasoveni înca din veacul al XVI-lea. Tot aici, în 1814 erau
doua fântâni "care nu erau nici tâpuri cu albii, nici puturi cu ciutura, amândoua aveau un fel de
colivie mare cu fier forjat". Au fost desfiintate în 1892 pentru a favoriza stationarea tramvaiului
în piata.
În cladirea dintre Biserica neagra si Cerbul Carpatin (Piata Sfatului nr.16) se afla cladirea
în care a functionat prima farmacie din Brasov, atestata documentar în secolul al XVI-lea. Un
inventar al farmaciei de la 1576 confirma prezenta aici a 235 de vase, 114 vase mijlocii si 83
mici, apoi 31 vase si 18 cani de cositor, 1 mojar mare, 1 mojar mic, 1 cazan, 3 cântare cu greutati
etc. Sunt consemnate câteva carti de specialitate. Primul farmacist brasovean cunscut pâna acum
a fost un oarecare Andreas pe la 1570. Cladirea este închiriata de municipalitate cetateanului
Mathz, dar administrata de sotia lui Andreas dupa moartea acestuia. Primele reparatii se fac între
1605-1635. În spatele cladirii era o curte interioara cu gradina, unde se cultivau plante
medicinale pentru farmacie. Se conserva stâlpii porticului, sistemul de boltire a subsolului,
precum si mai multe picturi "in fresco". De mai multi ani se gaseste în faza de restaurare.
În secolele ce au urmat Piata sfatului este înzestrata cu numeroase farmacii. În Târgul
florilor era farmacia orasului (fostul magazin Turist), în care la 1512 se elibereaza prima chitanta
cu care s-a platit salariul farmacistului (25-28 florini), iar valoarea inventarului era de 428 florini.
Medicamentele erau aranjate pe grupe (droguri, chimicale, medicamente compuse, electuare,
siropuri, pulveri, pilule, trahisce, emplastre, unguente si oleuri). La 1520 este amintit un oarecare
Johannes Apotheker, cunoscut si sub numele de Johannes de Monaco Aromatorius. Dupa
incendiul din 21 aprilie 1689 probabil farmacia s-a mutat în alta casa.
Pe Sirul grâului nr.17. si 20 este cunoscuta în documente farmacia "La Leu", înfiintata în
1696, care, fiind particulara, îl avea ca farmacist pe Wolfgang Wendelius Millyus si functioneaza
pâna în 1933. În 1720 pe locul în care se gaseste azi Libraria Universitatii, într-o cladire din
veacul al XVI-lea, se afla farmacia "Îngerul pazitor" a doctorului Johann Albrich (nascut la
Brasov la 1 sept.1687, urmeaza cursuri de medicina la Halle, Layden si Utrecht; reîntors acasa
devine si primar, senator, curator bisericesc).
La nr.1, functiona la 1920 farmacia "Sfânta Maria". Pe lintoul usii principale din gangul de
acces, partea superioara a portalului de piatra, scrie anul 1587, iar pe ancadramentul unei ferestre
de la nivelul superior, anul 1772. Pe Sirul florilor la 1733 se înfiinteaza farmacia "La arap" a
doctorului Georg Boltosch, careia românii îi ziceau "La dracu". Ea a functionat pâna în 1949,
când a fost desfiintata prin nationalizare.
În Târgul grâului, la nr. 5 era magazinul "E.& A.Orendi" cu marfuri de galanterie si de
lux, articole de calatorie si jucarii pentru copii, fondat în 1896, iar la nr.9 magazinul lui
"H.Ostersetzer" - ceasornicar, giuvaergiu si optician.

Casa Sfatului
Piata era dominata de impunatoarea Casa a Sfatului, initial destinata la 23 decembrie
1420 Breslei Cojocarilor, care alcatuiesc primul statut de bresla la 1424. În 1503, în socotelile
orasului, cladirea apare sub denumirea de "Pretorium". Turnul cladirii, ridicat în 1515 a fost
înzestrat cu un ceas dupa mai bine de 100 de ani, cu concursul maestrului "facator de ore"
Georgius din Sighisoara, aratatoarele ceasornicului având forma unei mâini cu indexul întins
spre cifra cadranului. Din turn cânta pe vremuri si fanfara orchestrei orasului. Dupa spectacol
muzicantii coborau în pivnita Sfatului, unde gaseau un vin gustos
La 1420, pentru a servi sedintelor Sfatului orasenesc si sedintelor de judecata, cladirii i se
adauga un etaj, iar între anii 1525-1528 se înalta turnul la 50m, adaugându-i-se patru turnuri mici
("Jus Gladii" - dreptul palosului). În 1662 turnul se prabuseste, iar incendiul din 1689 produce
alte mari distrugeri. Abia în anul 1774 se construieste acoperisul în forma de bulb si la parter se
adauga loggia în stil renascentist, pe fatada careia este amplasata stema Brasovului (coroana cu
radacini), prezenta si azi. La începutul secolului al XIX-lea s-au construit camarutele de la
mansarda, pe partea de sud si de vest a cladirii.
Turnul se termina cu un mare glob de metal, caruia i se zicea "basica sfatului", înlocuit
în secolul al XIX-lea cu actualul acoperis tuguiat. Înca din 1608 turnul a devenit "al
trompetistilor", pentru ca paznicul sufla în trompeta la fiecare ora. Din anul 1870 s-a introdus
gazul metan si iluminatul. În veacul trecut cladirea adapostea o zarafie, în care schimbau banii
cei ce pleau în tara, o mica hala de pesti adusi de la Galati, un ascutitor de cutite. Pâna la 1876
administratia Brasovului îsi desfasura activitatea în aceasta cladire, pentru ca aapoi sa fie mutata
în cladirea de pe str. Republicii (actuala cladire a Agentiei C.F.R).
Din punct de vedere arhitectural, interiorul este alcatuit din elemente stilistice armonios
îmbinate, apartinând goticului, renasterii si barocului, corespunzatoare epocilor constructive. În
exterior se remarca turnul, având o înaltime de 49 m.
Din 1950 în Casa Sfatului functioneaza Muzeul Judetean de Istorie, reorganizat cu putin
timp în urma.
Astazi Primaria Municipiului Brasov îsi desfasoara activitatea în fostul Palat al
Finantelor construit între anii 1897-1898 de catre firma Stenner.
Casa Hirscher
Cunoscuta si sub numele de "Casa Negustorilor" sau "a Breslelor" (actualul Cerbul
Carpatin - Piata Sfatului nr. 12), Casa Hirscher este construita în stil renascentist între anii 1541-
1547 cu patronajul vaduvei judelui brasovean Appolonia Hirscher, fiind la acea data cea mai
mare constructie civila din Brasov (in lungime de 67,4m). Ea servea necesitatilor comerciale
generale si în special ca loc de desfasurare a produselor breslasilor brasoveni. Distrusa în
incendiul din 1689 si mai apoi de un alt incendiu in 1699, va suferi o amplificare însemnata în
anul 1759. Din anul 1775 accesul se face prin Piata Sfatului, renuntându-se la pasajele din
extremitati.
Fatada dinspre strada Hirscher are la parter porticuri cu arcade sustinute de coloane în plan
patrat. Acoperisul din tigla, cu lucarne pe toate partile, dateaza de la sfârsitul veacului al XVIII-
lea (dupa 1775). În 1960 este restaurata cladirea pastrându-se în forma initiala - forma arcuita a
intrarii.
O legenda brasoveana explica felul în care aceasta cladire devine "Casa a negustorilor".
Conform legendei, marele jude brasovean avea o fata, pe nume Appolonia si la vârsta
adolescentei este victima unei morti aparente. Este depusa în Biserica Neagra, fara a fi
privegheata, dar împodobita cu tot felul de bijuterii. Peste noapte patrund breslasii brasoveni
pentru a-i lua bijuteriile facute de ei. Întrucât dintr-un deget nu iesea un inel, hotul scoate
briceagul si-i taie degetul. Fata se trezeste, caci se afla în moarte aparenta, iar hotii o iau la fuga.
Ca rasplata pentru fapta lor, de bucurie ca i-au înviat fata, vaduva judelui ofera casa fiicei sale
breslasilor.

ETNII

Conform Institutului National de Statistica din datele Recensamantului Populatiei si al


Locuintelor (2002), rezulta ca, in judetul Brasov, principalele etnii, in afara populatiei majoritare
romanesti (514161 persoane), sunt urmatoarele:
- Maghiari: 50956 persoane
- Tigani: 18313 persoane
- Germani: 4418 persoane
- Rusi-lipoveni: 142 persoane
- Evrei: 138 persoane
- Italieni: 103 persoane
- Greci: 77 persoane
Totalul polulatiei este de 589028 persoane. Dintre aceste etnii o parte pot fi considerate istorice
(reprezentantii lor fiind prezenti pe aceste meleaguri din vremuri vechi) iar ceilalti au crescut ca
numar, stabilindu-se aici dupa evenimentele din1989

Evrei
Prezenta negustorilor evrei in Brasov este atestata inca din sec. XV, dar primii evrei s-au
stabilit in acest oras in 1807. Comunitatea a fost infiintata in 1826, de catre primele 4 familii de
evrei, care au capatat aprobare pentru a se stabili in Brasov, printr-un decret imperial. Evreii
pastreaza si aici trasaturile etniei; marea lor majoritate se indeletnicesc cu comertul si acorda o
mare importanta educatiei, intemeind scoli precum cea confesionala condusa de Sigismund
Steinhart (1860). Comunitatea de rit askenazit reuseste, in cele din urma, sa-si construiasca si
primul loc de cult. Lucrarile la impresionanta sinagoga, de pe strada Poarta Schei nr.27, incep in
anul 1899 si se incheie in anul 1901, cand pe 20 august are loc inaugurarea.
La recensamantul din 1910/1920, populatia evreiasca a Brasovului numara peste 1.280 de
persoane.
In preajma celui de-al doilea razboi mondial etnicii evrei sunt aproape 4.000 de persoane,
pentru ca imediat dupa razboi, sa creasca numarul lor la 6.000 de suflete, ca urmare, in special, a
evreilor refugiati din Moldova, Basarabia si Bucovina. Desi in Brasov exista o numeroasa
populatie de origine germana si evidente tendinte antisemite, totusi, nu a fost pusa in pericol
viata evreilor. Evreii din Brasov nu au suferit ororile Holocaustului, au fost insa exclusi din viata
publica, nu si-au mai putut trimite copiii la scolile de stat si au fost supusi la munca obligatorie.
Aceste conditii, completate de degradarea continua a vietii in Romania, sub regimul comunist, au
determinat o emigrare masiva, mai ales ca proclamarea independentei statului Israel (1948)
oferea o buna ocazie. Intoarcerea in Tara Sfanta are loc in valuri successive: anii 1951, 1956,
1964 si apoi, in continuare, in anii '70, '80, '90 au imputinat numarul evreilor din oras si
imprejurimi.
Comunitatea mica de astazi are o prezenta activa in viata orasului mentinand, cu multa
dedicare, traditia iudaica. In cadrul comunitatii functioneaza sinagoga (resfintita in septembrie
2001), un restaurant ritual, un cabinet medical si un serviciu de asistenta.

Germani
In viata spirituala, culturala si economica a Brasovului populatia de origine germana a avut
o influenta deosebita, constituindu-se ca un adevarat model de civilizatie.
Perioada in care colonistii germani au emigrat in Tara Barsei este greu de stabilit, din cauza
lipsei de documente. Diploma Andreana din 1224 spune despre colonistii germani ca au fost
chemati in Transilvania intre anii 1141 – 1162 de catre regele Geza al II-lea. In 1211, din ordinul
regelui Andrei al II-lea, au venit cavalerii teutoni sa colonizeze Tara Barsei. Ei au intemeiat pe
teritoriul Brasovului de astazi trei asezari germane:
- Corona in jurul Bisericii Negre
- Martinsberg la vest de dealul Cetatuia
- Bartolomeu in partea rasariteana a dealului Sprenghi
Cavalerii teutoni au ramas in Tara Barsei timp de 14 ani, cand au fost alungati tot de regele
Andrei al II-lea pentru ca intentionau sa intemeieze un stat propriu.
Secolele XIV si XV sunt o perioada de progres si transformari pentru acesti locuitori ai
Brasovului. De teama navalirilor turcesti se recurge la imprejmuirea orasului cu ziduri si turnuri
de aparare. Multi scriitori afirma ca in acea perioada sasii locuiau intre zidurile cetatii si in
Bartolomeu; celelalte etnii locuind in afara cetatii – in Schei romanii si grecii, iar in Blumana
maghiarii.
Ocupatiile principale ale sasilor erau:
- mestesugurile (activitatea mestesugareasca era bogata si bine organizata, fapt dovedit si de
aparitia in aceasta perioada-1424- a primului regulament de breasla. Cele mai vechi bresle erau
breslele cojocarilor, aurarilor si cositorarilor)
- agricultura (costituia si ea o ocupatie de baza; chiar si orasenii o practicau in ferme luate in
arenda.)
La jumatatea secolului al XVI-lea, sub conducerea lui Johanes Honterus, se infaptuieste
Reforma bisericeasca, in urma careia brasovenii sasi trec de la catolicism la religia evanghelica
lutherana. Pe langa introducerea reformei religioase, Honterus a intemeiat o tipografie, o
biblioteca, a editat prima harta a Transilvaniei – pastrata pana astazi- si a reorganizat
invatamantul gimnazial. Scoala lui a atras multi elevi, nu numai din Transilvania, ci si din alte
parti ale lumii. In amintirea lui se tine Sarbatoarea lui Honterus (Honterusfest), care este
organizata la sfarsitul anului scolar.
In secolul XVIII, prin reformele iluministe ale imparatului Iosif al II-lea, ia sfarsit
exclusivitatea sasilor de a avea imobile in incinta cetatii.
In secolul al XIX-lea, în viata economica a zonei, sasii ocupau o pondere importanta, atât în
agricultura, care s-a modernizat, cât si în industrie, mai ales în industria usoara si alimentara. De
asemenea ei au avut o retea de institutii de credit, Casa generala de economii din Brasov (1835)
fiind prima banca de pe teritoriul tarii.
Dupa unirea Transilvaniei cu Romania (1918) numarul sasilor se micsoreaza, multi
preferand sa emigreze.
Perioada comunista (1945-1989) este pentru sasi un timp al marilor suferinte, inca de la
inceput. Declarând toti sasii colaboratori ai hitleristilor, in ianuarie 1945 a avut loc deportarea
unei mari parti a populatiei germane apte de munca în Uniunea Sovietica, pentru munca fortata.
În martie 1945 s-a înfaptuit reforma agrara, astfel ca toate proprietatile funciare ale sasilor au fost
expropriate, inclusiv casele cu tot inventarul lor, lipsind astfel populatia germana de baza ei
seculara de existenta. În iunie 1948 a urmat nationalizarea industriei, prin care si industria
saseasca a fost lichidata ; tot in acest an prin reforma învatamântului, scolile germane au fost
preluate de catre statul comunist. În anul 1950 s-a înfaptuit nationalizarea caselor - în foarte mare
parte ale sasilor. O scurta perioada favorabila a fost la începutul anului 1971, când la Brasov s-a
reînfiintat Liceul Johannes Honterus. Cu toate astea situatia lor, ca si a majoritatii populatiei, nu
se inbunatateste, doar ca li se da voie sa plece in Germania la rudele lor (ajunse acolo ca urmare
a celui de-al doilea razboi mondial). Reîntregirirea familiilor are loc insa pe bani, astfel incat
etnicii germani sunt, de-a dreptul, vanduti de statul comunist RFG-lui. Imediat dupa
evenimentele din decembrie 1989, in anii 1990 - 1991 are loc marele exod al germanilor din
România, când cea mai mare parte au parasit tara. Multi dintre ei n-au uitat locurile natale ale lor
sau ale stramosilor lor si s-au implicat în diferite actiuni de sprijin pentru vechea lor patrie.

Greci
Desi, dupa cum se vede mai sus, in anul 2002 doar 77 de persoane s-au declarat greci sau
eleni, din alte surse reiese ca cei ce au legaturi asumate cu aceasta etnie ar fi aproximativ 250 de
persoane.
Venirea grecilor in Brasov s-a realizat in patru valuri principale:
- primul val de greci pleaca din zona Bulgariei, de teama turcilor, si se aseaza in secolul XIV
(aproximativ anul1392) in Schei
- al doilea val vine pe la anul 1670 ca urmare a invadarii Tarii Romanesti de catre turci
- al treilea val, si poate cel mai important, are loc dupa 1796 pana spre prima jumatate a secolului
XIX
- ultimul val are loc dupa 1860. In aceasta perioada grecii au venit in special din Grecia de Nord,
Ioanina, Castoria si Mentsovia
In cea de a treia etapa grecii se consolideaza ca o comunitate inchegata, creeaza companiile
comerciale, au o insemnata activitate culturala si religioasa, deschid o scoala in Schei. In 1787
fondeaza in cetate propria biserica – Biserica Ortodoxa Sfanta Treime. Autoritatile vremii
accepta constructia cu conditia ca aceasta sa nu se vada din strada. Daca in primii ani, slujbele
erau exclusiv adresate grecilor, ulterior, alaturi de preotul elen, a predicat si un preot roman.
Despre greci si ocupatiile lor ne depune marturie, din timpul sau, si Sextil Puscariu in cartea sa
Brasovul de altadata:
Ei erau in mare parte romani macedoneni, in parte greci sau bulgari, albanezi sau sarbi cu
sentimente grecesti. Intocmai cum nu mai stii astazi ce slavi sau germani se ascund sub numirea
de maghiari, nu se stia exact mai demult ce erau la origine negustorii care-si ziceau greci. Ca in
Banat, unde bacanului ii zic romanii "grec", indiferent de nationalitatea lui, tot astfel sasoaicele
din Brasov, cand trimiteau servitoarea la bacanie, ii spuneau "du-te la pravalia greceasca".
Putini dintre acestia erau insurati cu romance si se considerau de romani, ca bunaoara Sotir, care
avea de nevasta pe fata popii Gherman si ale carui fiice s-au maritat toate cu romani. Cei mai
multi din vechii negustori, romani si greci, erau bacani, dar in pravaliile lor se vindea si
manufactura, mai ales en gros. Unii se ocupau cu incaso, comision si zarafie. Mai putini tineau
piei si sticlarie. Cativa erau bancheri.
Italieni
Pe teritoriul romanesc, italienii s-au stabilit peste tot. Veniti in interes comercial sunt
prezenti, intai, mai cu seama in porturi - Galati, Braila, Constanta, dar ii regasim si ca medici,
profesori de arme, profesori de muzica invitati de domnitorii romani.
Incepind din secolul al XVIII - lea, italienii au inceput sa vina masiv in Romania, indeosebi
specialisti in domeniul constructiilor, pictori, sculptori, decoratori, zidari. Influenta lor a fost una
consistenta, tinind cont doar de faptul ca elemente arhitecturale decorative de influenta italiana se
regasesc in stilul brincovenesc, spre exemplu. Alti italieni, veniti din zone mai sarace precum
Friuli si Veneto au ajuns in Romania in cautarea unui loc de munca. O buna parte dintre ei nu s-
au mai intors in tara de origine si si-au intemeiat aici familii.
Extrem de prezenti in viata publica din Romania din randul acestei comunitati s-au ridicat
unele personalitati precum doctorul Pesamosca, criticul literar Adrian Marino, actorii Ileana
Stana Ionescu si Misu Fotino (nascut chiar in Brasov), regizorul Sorana Coroama-Stanca,
pictorul Angela Tomaselli, compozitorul Horia Moculescu.
Dupa 1990, marea majoritate a italienilor din Romania fac parte din Comunitatea Italiana
din Romania, infiintata la Iasi, in 1990.
In anii din urma in Brasov au venit multi oameni de afaceri din peninsula investind in
zona, astfel incat vorbitorii limbii lui Dante sunt deja o prezenta obisnuita aici.

Sasi Lipoveni
Etnie de sorginte slava orientala, rusii lipoveni apar pe actualul teritoriu al Romaniei,
indeosebi in Dobrogea, incepind de la mijlocul secolului al XVII-lea, dupa schisma bisericii
ortodoxe ruse. Ei reprezinta un grup confesionalo – etnic:
- Aspectul confesional este marcat de insasi geneza acestei comunitati, prin desprinderea din
sanul bisericii oficiale ortodoxe ruse, ca urmare a reformelor initiate de patriarhul Nikon al
Rusiei, sprijinit de autoritatile tariste; reforme care vor culmina cu venirea la putere a lui Petru I
cel Mare (1682-1725) si introducerea de catre acesta a unor masuri de europenizare. Refuzul
unor credinciosi de a accepta innoirea a facut ca acestia sa fie supusi unor masuri administrative
foarte restrictive si obligati sa poarte o vestimentatie specifica.
- Aspectul etnic este determinat de originea lor rusa, dublata de limba comunitatii – graiurile
lipovenesti, desprinse de trunchiul lor – limba rusa.
Nemaiputind sa suporte toate aceste restrictii, staroverii (credinciosii de rit vechi) vor lua
calea pribegiei, raspindindu-se in intreaga lume. In spatiul romanesc s-au asezat, in mod
deosebit, in Dobrogea si Bucovina, prima atestare documentara a lor fiind din 1762, cand le este
amintita prezenta la Sarichioi.
In cele peste cinci secole in care Dobrogea a apartinut Imperiului Otoman, rusilor lipoveni
le-a fost recunoscuta oficial biserica si nu au fost supusi politicilor de islamizare. Dupa revenirea
Dobrogei la Romania, in urma Tratatului de la Berlin (1878), a existat o politica de incurajare a
stabilirii in zona a romanilor din regat, tocmai pentru a compensa unele goluri demografice ce s-
au creat prin plecarea indeosebi a neamurilor turcice.
Un rol hotaritor in pastrarea identitatii proprii a rusilor lipoveni l-a avut biserica. Slujbele
religioase se tin si astazi in limba slavona, scrierea se face cu caractere slavone, se foloseste
calendarul iulian (13 zile dupa calendarul gregorian). Comunitatea în ansamblul sau este
predominant rurala, intr-o proportie de aproximativ 60 %. Localitati reprezentative in care
locuiesc rusii lipoveni sunt: Tulcea (in intreg judetul), Braila, Constanta, Galati, Bucuresti,
Suceava, Iasi, Botosani, Radauti, Vaslui, Piatra Neamt, Roman. Prezenta rusilor lipoveni se
remarca si în alte orase ale Romaniei: Timisoara, Cluj, Brasov, Sibiu, Arad, Pitesti, Targoviste,
Oradea, Tg. Mures, Alexandria, s.a.
Pina in 1989 existenta comunitatii rusilor lipoveni nu a fost recunoscuta official, insa la 14
ianuarie 1990 se infiinteaza ca persoana juridica Comunitatea Rusilor Lipoveni din Romania
(CRLR), organizatie care are ca scop pastrarea identitatii etnice.
ANALIZA TEHNICO MATERIALA

Economia judetului Brasov


Economia judetului Brasov este complexa, cu un pronuntat caracter industrial. La
începutul anului 2001 numarul agentilor economici cu capital integral sau majoritar de stat se
ridica la 79, din care 6 regii autonome si 73 societati comerciale. Numarul agentilor economici
cu capital privat se ridica la 14.717.
Structura pe activitati a economiei celor 14.796 agenti economici din judet este urmatoarea:
- industrie - 1421 (principalele ramuri fiind industria constructoare de masini si cea a prelucrarii
metalelor, urmata de industria chimica);

- agricultura si silvicultura - 229;


- constructii - 530;
- comert - 8.257;
- transporturi - 563;
- cercetare si proiectare - 185;
- turism - 773;
- informatica - 171;
- prestari servicii - 1.599;
- finante, banci, asigurari - 58.
Comparativ cu anul 1989, productia industriala din anul 2001 a fost mai mica cu 78,1%.
Ritmul de scadere a fost de-a lungul acestor ani mai mare în judetul Brasov decât la nivel
national. Scaderile au fost substantiale iar cresterile, atunci când s-au produs, au fost
nesemnificative.
Totusi tendinta în ultimii doi ani consecutivi este de usoara crestere (cu 2,7% în anul
2002 fata de 1999 si cu 0,5% în anul 2001 fata de 2000).
În industria judetului Brasov, scaderea productiei industriale în perioada de dupa 1990, se
datoreaza în primul rând existentei celor doua societati mari cu capital majoritar de stat, S.C.
Tractorul S.A. si S.C. Roman S.A., unde numarul mare de salariati si câstigurile salariale ale
acestora nu au avut corespondent în cresteri de productie si productivitate.
Din punctul de vedere al productiei fizice, tendinta generala de-a lungul perioadei 1996-
2001 a fost de scadere la majoritatea produselor. Se remarca astfel o reorientare structurala a
productiei brasovene functie de cerere dar si de posibilitatile de asigurare a materiei prime.
Scade continuu productia de autocamioane, tractoare, carne, lapte de consum, îngrasaminte
chimice, dar creste productia de brânzeturi, bere, încaltaminte, rulmenti, motoare electrice de
0,25 kw si peste.
Numarul salariatilor din industrie a scazut constant în perioada 1996-2001, astfel în anul
2001 mai lucrau în industrie doar 66,5% din salariatii anului 1996, acest lucru datorându-se
scaderii productiei industriale.
O parte dintre salariatii disponibilizati din industrie au putut sa se reorienteze spre alte
domenii economice (mai ales comert, domeniu în care salariile sunt net inferioare), dar nici
acestea nu au putut absorbi numarul mare al acestor, rezultând o crestere dramatica a somajului
de la 3,8% în 1996 la 9,4% în 2001.
Dupa o cadere brusca în 1990 a volumului exportului, începând cu anul 1991 exportul
judetului Brasov are o tendinta puternica de crestere.
Exportul brasovean a fost în mare parte sustinut de marii agenti economici de stat care si-
au pierdut treptat piata de desfacere, iar firmele nou aparute pe piata economica, desi unele dintre
ele au avut o activitate prolifica, nu au reusit sa compenseze pierderea pietelor externe ale
marilor agenti economici. O parte importanta a agentilor economici cu activitate de export
lucreaza în loan.
În anul 2001 fata de anul 1996 volumul exportului judetului Brasov a crescut cu 50,0%.
Pâna în anul 1997 soldul balantei de comert exterior al judetului Brasov a fost în general
pozitiv, dupa care a fost constant negativ ajungând în anul 2001 la o valoare de -108.216 mii $.
Acesta situatie a avut loc pe fondul cresterii într-un ritm mai accelerat a importurilor fata de
exporturi.
La 31.12.2001 fondul funciar se întindea pe o suprafata agricola de 297.367 ha
reprezentând 55,5 % din totalul terenurilor din judetul Brasov, restul fiind ocupat de paduri, ape
si alte categorii de folosinta. Terenul arabil ocupa 118.151 ha, pasunile 119.890 ha, iar fânetele,
viile si livezile 20% din suprafata agricola (59.326 ha).
În agricultura judetului Brasov cresterea animalelor este puternic reprezentata, atât în
sectorul de stat, cât si în cel privat.
În sectorul privat al agriculturii, existau la sfârsitul anului 2001 urmatoarele efective de
animale: bovine 61.761 capete, din care 91,6% apartinând fermelor familiale; porcine total
56.749 capete, din care 87,8% în ferme familiale, ovine si caprine total 209.880 capete, din care
98,4% în ferme familiale; pasari total 1.776 mii capete, din care 23,4% în ferme familiale.
Sectorul privat al agriculturii din judetul Brasov detine ponderi mari în productia totala vegetala,
astfel: la grâu 90,7%, la orz 87,6%, la orzoaica 95,0%, la ovaz 98,5%, la cartofi 94,5%, la sfecla
de zahar 93,1%, acestea constituindu-se în culturi reprezentative pentru judetul Brasov.
Existenta înca a unor institute de cercetare, dar si intensificarea acestei activitati pe lânga
universitati ar putea crea premizele unei dezvoltari tehnologice atât de necesare în procesul de
retehnologizare. Exista în judetul Brasov 13 centre de cercetari specializate în domeniul agricol
(sfecla de zahar, cartof, pajisti), în domeniul automobilistic sau al produselor refractare si
metalelor. S-au înfiintat chiar si centre de cercetare private în domeniile arheologiei si medicinii.

Evolutia turismului brasovean: 2001 - 2003


Judetul Brasov este unul din judetele tarii cu un patrimoniu natural si istoric de invidiat,
dar care nu este valorificat cum se cuvine. Brasovul este depozitar a nenumarate monumente ale
naturii, între care "Poiana Narciselor" din vecinatatea municipiului Fagaras, Mlastinile Harman -
Dealul Lempes, cu microclimat si flora de exceptie, Tigaile Ciucasului, Abruptul Bucsoiu sau
Caldarea Malaiestilor din muntii Bucegi de o valoare peisagistica unica. Exista doua parcuri
nationale pe teritoriul sau - parcul national Piatra Craiului si o parte a parcului national Bucegi,
exista 24 de rezervatii naturale. Se poate spune ca prin elegantele hoteluri si baze turistice din
Brasov, Poiana Brasov si Predeal, prin pitorescul gospodariilor taranesti din zonele Bran, Poiana
Marului, Tara Bârsei, Tara Fagarasului si Vama Buzaului, judetul Brasov ofera "casa buna"
oricui doreste sa vada, sa simta frumosul naturii si al oamenilor dintr-un areal turistic
exceptional, recunoscut ca atare de toti cei ce i-au trecut pragul. Judetul Brasov este încarcat de
istorie. Urmele vietii omului pe aceste meleaguri dateaza înca din paleolitic si în continuare, pâna
în epoca fierului care este bogat reprezentata. Asezarile dacice si ale populatiei daco - romane ale
caror existenta este atestata prin descoperirile arheologice de la Brasov, Râsnov, Zarnesti,
Feldioara, Teliu, Rupea - dovedesc ca si dupa retragerea stapânirii romane (271 e.n.) a existat o
continuitate a populatiei autohtone, care s-a mentinut si în perioada de trecere la feudalism si în
continuare pâna astazi. Râsnovul dateaza din epoca romana existând vestigii ale trecutului la
hotarul dintre orasul Râsnov si comuna Vulcan concretizate în urmele unui castru roman al
legiunii a - XIII - a Gemina. Fagarasul, ca tinut este cunoscut înca din anul 1222 sub denumirea
de Tara Fagarasului identica cu Tara Românilor (terra Blachorum). Din îndepartate vremuri si
mai ales de la începutul secolului al XIV-lea, datorita pozitiei sale, Brasovul ajunsese un
important centru mestesugaresc si comercial ce avea intense relatii economice cu Tara
Româneasca si Moldova înca din timpul domnitorilor Vlaicu Voda si Mircea cel Batrân,
Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare. În Scheii Brasovului, cu aproape cinci secole în urma
(1495) a luat fiinta Prima Scoala Româneasca si tot aici îsi tipareste în secolul al XVI-lea,
diaconul Coresi primele carti în limba româna. În centrul istoric al orasului Brasov se afla Casa
Sfatului ce dateaza din anul 1420 când apartinea breslei cojocarilor ( în prezent aici functioneaza
sectia de istorie a Muzeului judetean), Casa Hirscher sau Podul Mestesugarilor, gazda
renumitului complex comercial,"Cerbul Carpatin ". În imediata apropiere a acestora se înalta
impunatoarea Biserica Neagra recunoscuta pentru valoroasa colectie de covoare orientale din
sec.XVI-XVII si cea mai mare orga, cu 4000 tuburi, din sud-estul Europei. Constructia acestui
edificiu a fost începuta în anul 1385 si terminata abia dupa 100 ani. Ca bastioane ale apararii
cetatii Brasovului au fost ridicate Turnul Negru, la sfârsitul secolului al XV- lea si Turnul Alb
construit în aceeasi perioada. La poalele Tâmpei ne întâmpina Bastionul Tesatorilor si Poarta
Ecaterina. Desi cea mai mare pondere în total a capacitatii de cazare turistica în functiune din
tara de-a lungul celor 3 ani o detine judetul Constanta (20,3% în 2001, 21,9% in anul 2002),
judetul Brasov este urmatorul judet cu o pondere a capacitatii de cazare în total de 7,1% anul
2001 si 6,5% în 2002. Avantajul sau este ca aceasta capacitate de cazare poate fi utilizata în toate
anotimpurile. Dar pentru a detalia gradul de folosire a capacitatii de cazare este necesar a
cunoaste reteaua turistica a judetului Brasov de-a lungul celor 3 ani. Este interesant de urmarit
evolutia capacitatilor de cazare si a numarului de unitati turistice, pe tipuri de unitati, în vederea
determinarii unei prognoze cât mai apropiate de realitate a evolutiei turismului brasovean.

Numarul de locuri a scazut în anul 2003 fata de anul 2001 cu 506, în timp ce numarul de unitati
turistice cu o capacitate de cazare ce poate fi utilizata în toate anotimpurile a crescut cu 25 în
aceasta perioada (7,4%).
Se poate observa ca în ultimii 3 ani, în judetul Brasov s-au pus în functiune 2 moteluri, 35
pensiuni, 7 pensiuni agroturistice, în schimb a scazut numarul de hoteluri cu 2, vile turistice cu 5,
de cabane cu 8, bungalouri cu 3, campinguri cu 1. Cel mai afectat a fost în anul 2003 turismul
montan, numarul locurilor de cazare în hoteluri scazând cu 559, cel în cabane scazând cu 317, în
vile cu 8 si sistemul taberelor, unde numarul locurilor de cazare a scazut cu 174 din anul 2001
pâna în anul 2003.

Explicatia acestui fenomen o reprezinta în principal calitatea serviciilor, dar si cuantumul


tarifelor pentru serviciile oferite, servicii al caror tarif mediu a crescut în ultimii 3 ani dupa cum
urmeaza:

Cresterea preturilor a fost în perioada 2001-2003 de 43,3% la cazarea a doua persoane în hotel de
doua stele, de 42,4% la cazarea pentru o noapte a unei persoane în hotel de 2 stele si de 28,9% la
cazarea în apartament.

De aici rezida si numarul de sosiri în structurile de primire turistica cu functiuni de cazare


turistica, dupa cum urmeaza:

Din tabelul de mai sus rezulta ca a scazut numarul de sosiri la turistii români cu 3,4% (de la
260.026 în anul 2001 la 251.070 în anul 2003), în timp ce la turistii straini acesta a crescut cu
8,0% (de la 68.289 în 2001 la 73.746 în anul 2003) pe de o parte datorita publicitatii facute
turismului românesc peste hotare, iar pe de alta parte datorita cresterii reale a calitatii serviciilor
în unitati turistice.

Se observa însa ca la categoria "alte", unde intra si pensiunile turistice numarul turistilor a
înregistrat o crestere în anul 2003.

Numar de înnoptari pe tipuri de capacitati de cazare:

Ca numar de înnoptari, acestea au scazut la turistii români cu 16,2% în 2002 si cu 8,1% fata de
anul 2001. La turistii straini numarul de înnoptari a înregistrat o crestere cu 5,4% în anul 2002
comparativ cu anul 2001, urmând sa scada apoi cu 7,1% din anul 2002 pâna în 2003 .

Pe total, indicele de utilizare neta a capacitatii de cazare turistica, determinat ca raport între
numarul de înnoptari si numarul de locuri-zile pe capacitate turistica a fost în judetul Brasov în
anul 2003 mai mic decât media pe tara (si asa destul de mica) si mai mica chiar decât media
regiunii centru. Acesta reprezinta un real semnal de alarma în vederea luarii de masuri pentru
relansarea turismului brasovean.

Cel mai mare indice de utilizare a capacitatii turistice în functiune s-a înregistrat în anul 2002
(23,6%), comparativ cu ceilalti ani (23,1% în 2001 si 22,5% în anul 2003).

Din punct de vedere economic si financiar firmele brasovene angrenate în activitatea de turism
au realizat în anul 2002 o cifra de afaceri de 1.316,4 mld. lei (fata de 1054,3 mld. lei în 2001),
reprezentând doar 1,4% din totalul cifrei de afaceri realizata la nivel de judet în anul 2002
(conform bilanturilor contabile depuse de agentii economici care au sediul pe teritoriul judetului
Brasov).
Soldul exercitiului financiar net a fost în anul 2002 de 113 mld. lei, iar nivelul datoriilor s-a
ridicat la 713,7mld. lei. Rata rentabilitatii financiare, determinata ca raport între valoarea
profitului brut si cea a cifrei de afaceri reprezinta la nivelul agentilor economici studiati 9,0%.

Concluzia este ca unitatile turistice sunt rentabile si de aici necesitatea luarii de masuri în
vederea extinderii activitatii turistice.

Este dificil de prognozat evolutia turismului brasovean. Cert este ca se afla în impas si trebuie
luate masuri de relansare a acestuia în primul rând prin îmbunatatirea calitatii, dar si prin
extinderea pensiunilor rurale si agroturistice, prin acordarea de facilitati fiscale întreprinzatorilor
în domeniu, dar si punerea în aplicarea a unor proiecte de finantare externa. De asemenea este
necesara realizarea unei promotii inteligente, intensive si cu o arie larga de raspândire, atât în
interiorul cât si în exteriorul tarii, si nu în ultimul rând practicarea unor tarife decente
comparabile din punct de vedere tarif-calitate cu cele ale altor tari cu potential turistic.

Însa pentru toate acestea este necesara o infrastuctura sanatoasa si moderna si chiar realizarea
vestitului aeroport la Brasov, toate presupunând un efort financiar deosebit care la ora actuala nu
poate fi realizat decât prin colaborari internationale. Aceste masuri sunt absolut necesare
deoarece turismul este speranta cresterii economice în viitor, în judetul Brasov dar si speranta
bunastarii sociale determinata de ocuparea locurilor de munca din domeniu, care nu trebuie sa fie
deloc putine, în conditiile în care industria brasoveana va genera noi someri.

STRATEGII DE DEZVOLTARE

Strategia produsului turistic

Strategia de produs are o serie de obiective, acestea fiind strâns legate de mărimea gamei
de produse şi servicii care compun oferta întreprinderii, de gradul de noutate al acestora, cât şi
nivelul lor calitativ.
Întreprinderea turistică utilizează strategia de produs pentru atingerea unor obiective
diverse:
• consolidarea poziţiei deţinute într-un anumit segment de piaţă;
• creşterea gradului de pătrundere în consum a unui produs sau serviciu;
• lărgirea pieţei produsului prin atragerea de noi segmente de turişti;
• diferenţierea faţă de produsele similare ale firmelor concurente;
• o mai bună poziţionare a produselor în cadrul ofertei naţionale;
• creşterea cotei de piaţă a produsului sau serviciului.
În cadrul strategiei de produs există câteva direcţii principale:
1. Strategia de flexibilitate a produsului turistic – presupune o urmărire cât mai atentă a
evoluţiei cererii turistică, a pieţei turistice cât şi capacitatea de adaptare permanentă a ofertei
la cerinţele şi exigenţele cererii pe piaţa turistică.
Această strategie are la bază urmărirea permanentă a pieţei şi presupune desfăşurarea unei
politici promoţionale active, ofensive.
2. Strategia de diferenţiere
În cadrul acesteia, întreprinderea turistică dispune de mai multe elemente de susţinere:
produsul în ansamblul său, serviciile asociate produsului, personalul implicat în activitatea de
comercializare şi prestare a serviciilor, imagine.
Diferenţierea prin produs se realizează prin poziţionarea acestuia în cadrul ofertei
turistice la nivel zonal, naţional, internaţional, prin caracteristicile specifice ale produsului, prin
stilul produsului şi satisfacţiile pe care acesta le oferă etc.
Strategia prin produs este legată de existenţa în cadrul ofertei a unicatelor naturale,
istorice, ce conferă garanţii de succes pe piaţa turistică.
Strategia de diferenţiere prin produs ţine cont de calitatea acestora cât şi puterea lor de a
se adapta la exigenţele pieţei, acestea din urmă fiind impuse de consumatori.
Diferenţierea prin servicii asociate produsului este o strategie ce poate aduce beneficii
întreprinderii prin unicitatea şi varietatea serviciilor incluse în produsul turistic.
Prin diferenţierea personalului de comercializare şi prestare a serviciilor, se urmăreşte
satisfacerea cerinţelor turiştilor, respectul faţă de turişti, credibilitate în rândul clienţilor,
comunicare cu clientela turistică etc. Toate acestea necesită o pregătire adecvată în domeniul
relaţiilor publice.
Diferenţierea prin imagine urmăreşte punerea în valoare a imaginii produsului turistic,
utilizând instrumente specifice comunicaţiei (publicitate, marcă, relaţii, publicitare etc.).
Strategia de diversificare a produsului turistic urmăreşte satisfacerea cerinţelor
consumatorilor, acestea putându-se realiza prin:
• adoptarea unei strategii de selectare a componentelor ofertei;
• strategia menţinerii gamei de produse şi servicii, în cazul în care acestea satisfac nevoile
consumatorilor;
• strategia lărgirii pieţei produsului.
Strategia de înnoire a produsului turistic, prin înlocuirea produselor vechi
de cele noi, acestea din urmă fiind net superioare din punct de vedere calitativ, ducând la
satisfacerea nevoilor consumatorilor.
Alte strategii de produs sunt strategiile de produs sezoniere cât şi cele de produs
extrasezoniere.
Principalele direcţii strategice de produs turistic în extrasezon sunt:
• combinarea unor elemente de atractivitate cu grade diferite de sezonalitate, aflate în zone
apropiate, uşor accesibile prin poziţia lor geografică. Exemplu: produsul turistic oferit se
poate prezenta fie ca o combinaţie de două sejururi, de dimensiuni apropiate, fie ca o
combinaţie incluzând un sejur şi o excursie pe un circuit dat;
• combinarea, în variante multiple, a serviciilor oferite, elementul variabil fiind, de obicei,
serviciile de masă. Exemplu, combinaţiile folosite cel mai des sunt „numai cazare”, „cazare +
mic dejun”, „cazare + demipensiune”;
• diversificarea serviciilor de agrement, prin oferirea zilnică a unor posibilităţi variate de
alegere a modului de petrecere a timpului liber destinat odihnei;
• oferirea de sejururi variabile ca lungime;
• detaşarea, în cadrul ofertei, a unor produse care, prin natura lor, nu prezintă o sezonalitate
pronunţată. Exemplu: excursii scurte, în care motivaţia turistică este reprezentată de elemente
istorice, practicarea sporturilor de iarnă, unele manifestări sportive, culturale şi folclorice
etc.;
• diversificarea serviciilor prestate populaţiei din zona de activitate a întreprinderii turistice.
Exemplu: diversificarea producţiei culinare, oferirea de programe de divertisment în unităţile
de alimentaţie publică, organizarea de manifestări expoziţionale (Valerică Olteanu)

Caracteristicile produsului turistic:


Prin produs turistic se înţelege totalitatea bunurilor şi serviciilor oferite turiştilor de către
una sau mai multe întreprinderi turistice (agenţii de turism sau prestatori direcţi – hotel,
restaurant etc.).
Produsul turistic este deci o formă de comercializare a ofertei turistice. Între
componentele produsului turistic există o relaţie de interdependenţă, fiecare dintre acestea având
un rol important în crearea satisfacţiei clienţilor.

Principalele caracteristici ale produselor turistice:


• sunt eterogene – rezultat al dependenţei serviciilor de dotările materiale şi persoana
prestatorului;
• sunt complexe – rezultat al combinării în variante multiple a elementelor componente;
• sunt nestocabile – elementele care le compun (exemplu: locurile din avion, zăpada, nopţile de
cazare) nu pot fi stocate;
• se produc pe măsură ce se manifestă consumul;
• au caracter sezonier, cu excepţia reuniunilor, afacerilor şi parţial, turismul de sfârşit de
săptămână sau cel balnear.

Tipuri de produse turistice


După numărul serviciilor pe care le integrează, produsele turistice se împart în:
• integrale (megaproduse), care sunt produse complexe, constituite din toate genurile de
servicii de bază şi auxiliare;
• compuse, din a căror componenţă lipsesc unele servicii de bază (de transport, de cazare);
• simple, care presupun prestarea unui singur serviciu, restul nefăcând subiectul ofertei
turistice.
După timpul cât motivaţia turistică poate fi menţinută şi durata ofertei,
ele se vor grupa în:
• durabile, când nevoia de turism şi posibilitatea acoperirii ei se menţin o anumită perioadă de
timp, ele legându-se de obiective turistice, durabile (exemplu: Masivul Retezat);
• nondurabile, în cazul cărora durata ofertei este foarte redusă
După natura lor şi a motivaţiei care le generează, produsele turistice
pot fi de ordin:
• cultural;
• istoric;
• sportiv;
• medical;
• familial;
• comercial, etc.
În funcţie de durata sejurului, se disting produsele turistice:
• de sejur, cu durata mai mare de o zi, care la rândul lor pot fi:
- de sejur lung sau vacanţiere, având durate relativ mari;
- de sejur scurt sau de week-end, durând doar câteva zile;
• de o zi, de genul excursiilor.
În raport cu distanţa pe care se deplasează turiştii, serviciile sunt:
• pe distanţă mică (în cadrul aceleiaşi regiuni);
• pe distanţă medie (în cadrul aceleiaşi ţări, de pildă);
• pe distantă mare (între ţări sau continente).
În raport de perioada din an în care se realizează, serviciile turistice se grupează în:
• de sezon, incluzându-le pe cele din lunile de vară (iulie - august), când sunt programate
majoritatea concediilor, sau din jurul sărbătorilor (de Crăciun, de Paşti etc.);
• în afara sezonului, adică în restul anului;
• ocazionale.
Luând în considerare numărul persoanelor cărora le sunt adresate, produsele turistice
sunt:
• individuale
• de familie
• de grup
Ţinând seama de modul în care se derulează, serviciile turistice se împart în:
• itinerante, când obiectivele turistice vizate de beneficiari sunt amplasate în locuri diferite, ei
trecând pe rând pe la fiecare (de regulă într-un circuit închis);
• de sejur, când beneficiarul le consumă în acelaşi loc.
Ţinând seama simultan de mai multe din criteriile deja menţionate, literatura de profil
operează şi cu următoarele tipuri de produse turistice:
• produse „la cheie” (forfetare), care înglobează în structura lor toate tipurile de produse deja
menţionate (informare, rezervare, transport, cazare, masă, agrement) şi care contribuie la
satisfacerea nevoii de turism a unei persoane sau colectivităţi, oferindu-i-se acesteia ca un
produs finit (de regulă, de către o organizaţie de turism);
• produs tip „staţiune”, care se prezintă ca un centru de sejur (bază sportivă şi de agrement,
staţiune balneară, centru de congrese);
• produse tip eveniment (sportiv, cultural, recreativ), a căror durată de viaţă este foarte scurtă,
care se caracterizează printr-un risc relativ ridicat (datorat caracterului efemer şi concurenţei
acerbe), prin efort mare organizaţional şi promoţional, prin dificultăţi mari de gestionare etc.

Distribuţia produsului turistic


Firmele prestatoare de servicii turistice produc şi oferă clientelei servicii pregătite pentru
a fi consumate şi sunt puse la dispoziţia clientelei, fiind o activitate ce se desfăşoară în sfera
serviciilor.
Rolul ei constă în faptul că facilitează achiziţionarea şi consumarea serviciilor turistice de
către clientelă, în primul rând, iar în al doilea rând face posibile compararea şi alegerea de
servicii turistice care plac cel mai mult clientelei.
Distribuitorii specializaţi realizează o preselecţie a produselor turistice legat de calitate şi
de zona turistică etc.
Distribuţia în turism îi eliberează pe clienţi de o serie de activităţi pe care aceştia nu au
timp să le desfăşoare (ex: operaţii de cercetare, cunoaşterea ofertei, evaluarea tarifelor etc.).
În acelaşi timp distribuţia îndeplineşte o serie de funcţii printre care:
• adaptarea ofertei turistice la cerere;
• asigurarea transferului serviciilor de la prestatori la beneficiar;
• vânzarea produselor în avans (în cazul produselor perisabile);
• rezervarea produselor turistice.
În cadrul distribuţiei există o serie de canale, acestea din urmă constituind
o problemă legată mai ales de alegerea acestora.
Această alegere se face în funcţie de caracteristicile pieţei, ale produselor, ale concurenţei
etc.
Din punct de vedere economic, prin canalul de distribuţie se realizează trecerea
produsului de la producător la consumator, acest lucru făcându-se prin prezenţa unor
intermediari.
Canalele de distribuţie sunt diferite, existând o varietate a acestora (ex: un serviciu de
transport aerian poate fi vândut prin intermediul unei agenţii de voiaj, a unui oficiu de turism
etc.)
Principalele dimensiuni ale unui canal de distribuţie a serviciilor turistice:
• lungimea (dată de numărul unităţilor comerciale prin care se realizează vânzarea -
cumpărarea);
• lăţimea (dată de numărul unităţilor comerciale care participă la distribuirea serviciilor);
• adâncimea (gradul de apropiere al ultimului distribuitor de beneficiarul serviciilor).
După gradul de control, canalele de distribuţie turistice pot fi:
• necontrolate, în cazul în care nici o organizaţie de turism nu mai poate controla sistemul de
distribuţie, existând o înţelegere mutuală între producători şi distribuitori;
• integrate vertical, în care funcţiile angrosiştilor şi detailiştilor sunt controlate de o singură
organizaţie;
• coordonate vertical, în care controlul asupra canalelor de distribuţie de către angrosişti, se
face prin contracte încheiate cu prestatorii de servicii turistice.
În funcţie de lungimea lor, canalele de distribuţie pot fi directe (dacă
serviciile sunt vândute în urma unei întâlniri directe dintre prestator şi consumator) şi indirecte
(atunci când între cei doi există un intermediar).
Există trei tipuri de distribuţie, legate de mărimea ofertei cât şi de intensitatea cererii:
• exclusivă – se caracterizează prin prezenţa unui singur canal de distribuţie, fiind vizat doar un
sector geografic;
• intensivă – se caracterizează prin existenţa unui număr mare de canale posibile;
• selectivă – reprezintă o soluţie intermediară.
Canalele directe
Prin intermediul acestor canale directe serviciile turistice sunt vândute în
urma unei întâlniri directe între prestator şi consumator, păstrându-se în permanenţă un contact
direct cu clientela.
Există în acest caz o serie de avantaje, dintre care se menţionează următoarele:
• este operativă;
• serviciile turistice sunt mai accesibile din punct de vedere al tarifelor, existenţa unor
intermediari ar fi pretins adaos;
• firma care prestează servicii asigură un control integral asupra distribuţiei etc.
În turism, distribuţia directă se poate realiza în mai multe moduri:
a) sistemul de rezervări de locuri;
b) vânzări prin corespondenţă;
c) vânzări prin telefon;
d) vânzări la domiciliu.
Canale indirecte
Specificul acestor canale este dat de existenţa unor intermediari. Principalele tipuri de
intermediari de pe piaţa turistică sunt: tur-operatorii, agenţiile de voiaj, organizaţiile
sindicale, centrele de rezervări etc.
1) Tur – operatorii
Tur – operatorii sunt acei care organizează voiajele, călătoriile, ei îmbinând părţi ale
produselor turistice (ex: servicii de transport, de cazare, de masă etc.), acestea fiind puse la
îndemâna clientelei, fie direct, fie intermediari. Aceştia pot oferi spre vânzare un produs turistic,
ce poate să cuprindă un mijloc de transport alături de un serviciu turistic (de cazare, masă etc.);
dar în acelaşi timp tur-operatorii pot oferi doar călătorii.
În funcţie de serviciile pe care le asigură clientelei, tur-operatorii pot fi:
• acompaniatori, cei ce însoţesc turiştii;
• gazde, asigură turiştilor servicii de cazare, masă etc.;
• integratori, care asigură doar integrarea serviciilor individuale în produsul turistic complet.
Tur-operatorii îndeplinesc o serie de sarcini: identificarea şi cunoaşterea clientelei,
crearea programelor şi a produselor turistice, distribuirea cataloagelor cât şi a altor informaţii,
alegerea celor mai buni distribuitori etc.
2) Agenţiile de turism distribuitoare
Rolul acestor agenţii este acela de a revinde produsele propuse de tur-operatori
consumatorilor.
Distribuţia prin agenţii poate fi privită ca o distribuţie numerică (numărul de om-zile
voiaj vândute de agenţiile prin care se distribuie un produs turistic) şi o distribuţie valorică
(reprezentând cifra de afaceri a agenţiilor).
Aceste agenţii vor avea obligaţia să desfăşoare o activitate de informare şi sfătuire a
clientelei, iar în urma serviciilor prestate ea va fi recompensată prin intermediul unor
comisioane.
Agenţiile receptive
Agenţiile receptive sunt firme turistice din locurile de destinaţie care asigură serviciile
pentru clienţii ajunşi în locurile de sejur. Unele agenţii de acest gen nu au decât o structură
administrativă foarte simplă ce cuprinde doar un birou, cu un secretar, cu o dotare mai sumară,
cu telefon, fax, copiator etc. Există însă şi agenţii de primire cu birouri prezente în multe
localităţi sau staţiuni turistice, ce au echipe de ghizi, cu autocare, autoturisme cu şoferi,
autoturism de închiriat etc.
Rolul acestor agenţii este acela de a menţine şi garanta continuitatea serviciilor şi
asistenţa consumatorilor, acestea propunând tur-operatorilor o anumită gamă de produse
receptive (o excursie de câteva zile cu autocarul, vizitarea unor muzee sau monumente etc.).
Există şi o serie de alţi intermediari cum ar fi: reţelele de vânzări ale transportatorilor
(companii de transport care şi-au creat propriile agenţii de voiaj), asociaţiile de rezervări şi
tranzacţii hoteliere, reţelele comerciale obişnuite, organizatorii de voiaje în autocar, implanturile.
Acestea din urmă promovează turismul de afinitate, propunându-şi să practice un turism de
masă.
Activităţile de distribuire au în vedere:
• consumatorii;
• prescriptorii;
• producătorii de voiaje;
• mass-media.
Ţinând seama de numărul intermediarilor, reţelele de distribuţie pot fi:scurte sau lungi.
După aria geografică, reţelele de distribuire se împart în:
• regionale;
• naţionale;
• internaţionale.
După specializare, reţelele pot fi:
• oameni de afaceri;
• tineretul (elevi şi studenţi);
• oameni de vârsta a treia;
• oameni de ştiinţă etc.
După structură, reţelele de distribuţie pot fi:
• deschise;
• restrictive;
• integrate;
• mixte. (Gherasim T.)
Promovarea produsului turistic
Promovarea produsului turistic constă în transmiterea, pe diferite căi, de mesaje şi
informaţii menite să informeze pe operatorii de turism şi pe turiştii potenţiali asupra
caracteristicilor produsului turistic şi asupra elementelor componente ale serviciilor turistice
oferite spre comercializare, să le dezvolte o atitudine pozitivă faţă de întreprinderile prestatoare
de servicii turistice, cu scopul de a provoca modificări favorabile în mentalitatea şi obiceiurile
turiştilor. (O. Snak)
Componentele principale ale politicii de promovare sunt: promovarea vânzărilor, relaţiile
politice şi publicitatea.
Promovarea vânzărilor se adresează cu preponderenţă vânzătorilor, în scopul dinamizării
activităţii de vânzare, prin intermediul unei cunoaşteri mai complete a produselor oferite.
Este o variabilă cu acţiune pe termen scurt, aducând consumatorului avantaje economice,
materiale şi imediate.
Mijloacele folosite pentru promovarea vânzărilor în turism pot fi considerate următoarele:
participarea la târguri şi expoziţii cu standuri proprii: afişe, calendare cu antetul firmei;
distribuirea de cadouri surpriză, pliante, broşuri, cataloage; programe educaţionale; mijloace
audio – vizuale, diapozitive, casete video, CD.
Trăsătura comună a acestor tehnici de promovare o constituie acordarea unor înlesniri,
care în ultimă analiză ieftinesc produsul turistic, făcându-l accesibil unor segmente de
consumatori cu posibilităţi reduse. (Cristian Stoina)
Reducerile de tarife sunt frecvent întâlnite în practica organizatorilor de turism cât şi
reducerile progresive de tarife în raport cu numărul de zile cumpărate pentru un anumit sejur.
Această facilitate are o puternică influenţă promoţională, în materialele publicitare ea
apare sub forma unei săptămâni gratuite acordate celor care cumpără o săptămână sau două de
sejur. Aici o zi de sejur apare redusă cu 50%, respectiv 33% faţă de tariful iniţial.
Gratuităţile se oferă fie tuturor categoriilor de populaţie, în special la unele servicii de
agrement, intrări la muzee şi expoziţii etc., cel mai frecvent gratuităţile se oferă familiilor cu
copii.
Relaţiile publice reprezintă un stadiu preliminar pentru campaniile de promovare şi de
publicitate. Acestea acţionează asupra opiniei publice prin liderii de opinie, care prin poziţia lor
profesională deţin o influenţă asupra opiniei publice în general. Este cazul reporterilor de la
radio, a ziariştilor din presă, redactorilor jurnalelor televizate, personalităţilor şi preşedinţilor
diverselor asociaţii etc.
În relaţiile publice, este important de analizat şi sensibilizat anumite segmente ale marelui
public, tinerii, mediile religioase, segmentele consumatoare pentru anumite produse.
Principalele grupuri ţintă în relaţiile publice sunt:
- interne – personalul firmei, acţionarii, furnizorii, distribuţia etc.:
- externe – clienţii efectivi şi potenţiali, autorităţile locale şi guvernamentale, asociaţiile
profesionale, grupurile de presiune şi liderii de opinie.

Publicitatea – instrument promoţional de marketing ce concură la dirijarea produselor şi


serviciilor spre pieţele de desfacere, spre consumatori. (Cristian S)
Publicitatea este un mijloc de comunicare de masă care necesită de un
destinatar şi un mijloc de comunicare, destinatarul fiind grupul care va recepţiona mesajul.
Publicitatea susţine noul produs pe piaţă, consumatorul recunoscând utilitatea produsului.
Prin publicitate se poate facilita:
• lansarea unui nou produs sau serviciu;
• introducerea unui nou preţ sau tarif;
• sporirea vânzării unui produs sau serviciu prin prelungirea sezonului;
• pătrunderea pe o nouă piaţă sau atragerea de noi segmente de consumatori.
Principalele forme ale publicităţii în turism sunt:
a) în funcţie de obiect: de produs sau serviciu, de marcă şi instituţională;
b) publicitatea de produs sau serviciu:
- de informare pentru un no produs;
- de condiţionare;
- comparativă;
- de reamintire.
c) după aria geografică de răspândire a mesajului: locală, regională, naţională şi internaţională;
d) după natura pieţei: se adresează consumatorului sau intermediarilor;
e) după tipul mesajului difuzat:
- de natură factuală, prin reliefarea caracteristicilor clare ale serviciului, produsului;
- de natură emoţională, vizând exploatarea unor resorturi emoţionale ale individului.
f) după efectul intenţionat: imediat şi întârziat;
g) după sponsor: producătorul, intermediarul, alţi agenţi economici.
Eficienţa unui mesaj publicitar în presa scrisă, compus din text, ilustraţie şi/sau slogan,
frecvenţa apariţiei şi estetica încadrării. În ultima vreme este preferată ilustraţia, considerată mai
eficientă. (I. Ionescu, 2000)
Diferenţierea strategiilor promoţionale în turism poate fi făcută în funcţie de mai multe
criterii:
a) modul de desfăşurare în timp: permanente şi intermitente;
b) aria de cuprindere: promovarea imaginii globale a firmei, zonei, staţiunii, promovarea
unui produs sau a unei grupe de produse şi strategia de extindere a imaginii existente;
c) poziţia faţă de structurile pieţei: nediferenţiată (pentru întreaga piaţă), diferenţiată (pentru
fiecare segment) şi concentrată (pentru un singur segment de piaţă);
d) caracterul strategiei: ofensivă (pentru obţinerea unei cote ridicate de piaţă) şi defensivă
(de apărare, spre a-şi menţine poziţia deţinută pe piaţă);
e) sediul activităţii promoţionale: cu forţe proprii sau cu ajutorul unor instituţii specializate.
(V. Balaure, 2000)
BIBLIOGRAFIE

• www.brasovcity.ro

• www.brasov.ro

• www.judbrasov.ro

• www.vrbrasov.ro

• Institutul National de Statistica