Exercitiul Fizic Terapeutic

Exerciţiul fizic este constituit dintr-o serie de tehnici, cu structură completă,

atât în plan structural cât şi procedural , cu rol în urmărirea şi realizarea
obiectivelor kinetoterapiei.
EFT este format din trei elemente:
Poziţia de start şi mişcările efectuate din această postură, denumită
“activitate”-A
Tipul de contracţie musculară: izometrică, concentrică, excentrică,
denumită “tehnică”-T
Elementele declanşatoare cu scop facilitator sau inhibitor-E
ATE -Şcolii de Kinetoterapie din Boston
Principii de bază ale exerciţiului terapeutic
Exerciţiile se execută lent, fără bruscări, ritmic
Exerciţiile trebuie să se bazeze pe poziţii de start stabile, solide, menite să
faciliteze travaliul muşchilor si să permită apoi o recuperare cât mai
bună a acestui travaliu
Progresivitatea exerciţiilor va fi lentă, de la stadiile cele mai joase de forţă
musculară, redoare sau incoordonare spre exerciţiile care cer forţă,
amplitudine sau coordonare aproape normale.
Nu se vor sări aceste etape !
exerciţiile de tonifiere musculară să se execute întotdeauna pe toată
amplitudinea de mişcare articulară posibilă
Cu cit un exerciţiu a cerut o contracţie musculară mai intensă, cu atît pauza
de relaxare care urmează va fi mai lungă, pentru refacerea circulaţiei.
exerciţiu trebuie să se execute în limitele maxime posibile ale unghiului de
mişcare a segmentului →intra în acţiune toate fibrele musculare, iar
amplitudinea mişcării se va menţine sau va redeveni normală
Poziţia de start
I. Poziţii fundamentale
Ortostatică: poziţia este verticală, bărbia orizontală,privirea înainte, umerii
coboriţi, braţele atârnă pe lîngă corp, cu palmele „privind" coapsele,
degetele flectate ; genunchii întinşi, picioarele „privesc" drept înainte,
uşor îndepărtate. Tot corpul este relaxat.
“ În şezând" : subiectul este aşezat pe un scaun, a cărui dimensiune
trebuie să asigure flexia şoldului şi genunchiului la 90° ; genunchii uşor
îndepărtaţi, picioarele, pe podea, „privesc" înainte ; capul, trunchiul şi
braţele, ca la poziţia ortostatică.
„În genunchi” : totul ca la poziţia ortostatică pînă la genunchi, pe care
corpul se sprijină, fiind uşor îndepărtaţi ; picioarele sînt în flexie plantară
 maximă ; dacă poziţia este luată la marginea patului sau saltelei,
picioarele sînt în afară, în poziţie intermediară.
Culcat (decubit) : cînd este dorsal, picioarele sînt apropiate, avînd vîrfurile
in sus ; membrele superioare de-a lungul corpului, cu palmele privind
coapsele, sau pe suprafaţa de sprijin cînd încep exerciţiile ; în general,
capul se sprijină pe o pernă mică.
„În atârnat" : picioarele, în flexie plantară, nu ating solul; corpul stă drept,
braţele susţin corpul şi sînt întinse ; mâinile care prind bara pot avea
poziţii pronate sau supinate, în funcţie de caz.
II. Poziţii derivate
Ortostatism
membrele superioare ridicate (braţele pe lîngă ureche, palmele „se
privesc")
trunchiul înclinat înainte (coloană dreaptă, flexie din şold cât permit
ischiogambierii)
aplecare în faţă (flexie şi de coloană, şi din şolduri, cu membrele „în
atârnat")
înclinare laterală (combinată de obicei cu mâna ipsilaterală în şold)
stând în unipodal (piciorul liber în aer sau pus pe un suport, fără a fi
încărcat)
stând cu picioarele îndepărtate
stând cu picioarele “în linie", unul înaintea celuilalt
stând pe vârfuri
stând „în fandat" (în faţă sau în lateral)
stând „în ghemuit"
Şezând
Schimbând poziţia braţelor
Schimbând poziţia trunchiului:
trunchiul aplecat pe coapse (coapsele apropiate, braţele atârnă prin
lateral de coapse)
trunchiul aplecat, între coapse (coapsele îndepărtate, braţele atîrnă,
prin lateral de coapse)
şezând pe podea, trunchiul aplecat în spate şi sprijinit de braţe,
membrele inferioare întinse
Schimbând poziţia picioarelor:
cu genunchii depărtaţi (picioarele „privesc" înainte)
călare pe scaun (bancă)
şezînd pe podea, cu genunchii întinşi (picioarele flectate plantar sau
cu degetele la zenit)
 Şezând pe podea, cu genunchii flectaţi (picioarele pe sol)
şezînd pe podea, cu gambele încrucişate
„În genunchi" :
Schimbând poziţia braţelor"— vezi variantele posturii ortostatice
Schimbând poziţia trunchiului:
„patrupedia" (poziţia pronată pe genunchi), cu variantele ei
Schimbând poziţia picioarelor
genunchii îndepărtaţi
şezutul pe călcâie (picioarele în flexie plantară sau cu glezna la
90°)
pe un genunchi
postura culcat: decubit dorsal, ventral (poziţie pronă) şi lateral
Schimbând poziţia braţelor — a se vedea variantele posturii ortostatice
Schimbând poziţia picioarelor
picioarele îndepărtate (genunchii întinşi, degetele la zenit)
cu genunchii îndoiţi şj bazinul ridicat
cu membrele inferioare drepte, ridicate la zenit
poziţia laterală, cu genunchii flectaţi
„în atârnat" :
Schimbând poziţia picioarelor
cu genunchii flectaţi (picioarele pe sol sau în aer)
cu picioarele în sprijin pe o bară inferioară şi corpul arcuit înainte
Schimbând priza mâinilor, se realizează câteva variante posturale :
— apucând cu mâinile în pronaţie
— apucând cu mâinile în supinaţie ,
— apucând cu o mână supinată şi alta pronată
— apucând cu palmele faţă în faţă
Cele mai frecvente posturi utilizate în cadrul metodelor de facilitare sunt:
decubit lateral, decubit ventral cu sprijin pe coate, poziţia şezând,
patrupedia, “în genunchi”, ortostatismul
Tipurile de contracţii musculare
Contracţii izotonice: concentrice, excentrice
Contracţii izometrice
Pentru promovarea unui tip de contracţii au fost imaginate o serie de
tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă
Facilitarea neuromusculară proprioceptivă reprezintă uşurarea sau
accelerarea răspunsului motor voluntar prin stimularea
proprioceptorilor din muşchi, tendoane şi articulaţii şi
stimularea extero şi telereceptorilor
Tehnicile FNP se împart în funcţie de cele 4 stadii ale controlului
motor: mobilitate, stabilitate, mobilitate controlată, abilitate
Tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă(FNP) de bază
sau fundamentale:
priza mâinilor
presiunea manuală pe masa musculară/ tendoane reprezintă
mecanism de facilitare a contracţiei musculare
trebuie să fie fermă, dar să nu producă durere sau să împiedice
amplitudinea completă de mişcare
comenzile şi comunicarea.
Comenzile trebuie să fie ferme, clare,scurte, pe înţelesul pacientului
având rol stimulant asupra activităţii urmărite. În cazul pacienţilor
care prezintă dureri, comenzile vor fi mai blânde. Pacientul va
urmări cu privirea în permanenţă mişcarea, deoarece controlul
vizual poate el însuşi înlocui controlul proprioceptiv.
Întinderea. Ca tehnică, fiziokinetoterapeutul execută tracţiunea (alungirea
muşchiului) care provoacă reflexul de contracţie şi în acel moment
pacientul îşi începe mişcarea
tracţiunea - favorizează mobilitatea
compresiunea favorizează stabilitatea
rezistenţa maximală se raportează la forţa actuală a pacientului,
determinând o iradiere a influxului nervos de la grupele musculare
puternice din cadrul unei scheme de mişcare spre grupele slabe.
secvenţialitatea normală a acţiunii musculare .Antrenarea controlului
motor se începe cu componenta proximală. Începutul oricărei acţiuni de
mişcare îl face mişcarea de rotaţie, după care intră în mişcare
segmentul distal, apoi cel proximal.
Întărirea. Creşterea forţei musculare se poate obţine prin:
”iradierea” influxului nervos de la musculatura puternică spre cea slabă
(de obicei componenta proximală este mai puternică decât cea
distală)
iradierea de la un membru sănătos către membrul bolnav-rezistenţa se
aplică de la segmentele mai puternice spre cele mai slabe.
(schemele de extensie-flexie ale membrului sănătos pot induce
iradierea pe membrul slab)
reflexele de bază tonice ale gâtului şi cele labirintice, reflexele primitive
de flexie şi extensie, reflexele de postură şi echilibru
vizualizarea directă a mişcării
Tehnici FNP speciale cu caracter general
Inversare lentă
Inversare lentă cu opunere
Contracţii repetate
Secvenţialitatea pentru întărire
Inversarea agonistică
Inversarea lentă
Contracții concentrice ritmice agoniști + antagoniști, pe toată amplitudinea,
fără pauză între inversări
Rezistență maximală
Prima mișcare – musculatura puternică
Explicații neurofiziologice:
Legea ”inducției succesive” Sherrington- o mișcare e facilitată de
contracția imediat precedentă a antagonistului ei
Rezistența → reflex Golgi inhibiție motoneuron m. Antagonist și
facilitare prin acțiune reciprocă agonist
Acțiune inhibitorie a cel. Renshow pt motoneuron  antagonist
Agoniștii se întind în timpul contracției antagonist  facilitare prin
impulsuri de la receptorul secundar Ruffini de la niv fus muscular
Inversare lentă cu opunere
Variantă a IL + Contracție izometrică la sfârșitul amplitudinii fiecărei mișcări
Explicație neurofiziologică:
Izometria de la sfârșitul mișcării → recrutare motoneuroni  a
mușchiului  Fusul neuromusc . continuă trimiterea impulsurilor
nervoase facilitatoare , deși apare reflex Golgi și activitatea cel
Renshow care încearcă să blocheze
Contracții repetate
Mușchii schemei de mișcare, forță 0/1
Segment în poziție de eliminare a gravitației, m. alungit, se fac întinderi
rapide, scurte ale agonistului, ultima întindere însoțită de
comandă verbală de contracție, mișcării voluntare apărute i se
opune rezistență maximală
Sincronizarea comenzii înainte de ultima întindere a.î. să se sumeze
contracția voluntară cu efectul reflexului miotatic
M. De forță 2/3
Contracție izotonică cu rezist. pe toată amplitudinea, din loc în loc
întinderi rapide, scurte
M de forță 4/5 fără forță egală peste tot
Contracție izotonică până la golul de forță unde se face izometrie, apoi
relaxare, apoi întinderi rapide, scurte agonist, apoi se reia contr.
izotonică cu rezist. maximală trecându-se peste golul de forță
Înainte de CR, se pot face contr. izot. pe m. antagon. pentru a facilita prin
inducție succesivă m. agonistă
explicație neurofiziologică:
reflex miotatic
rezistența → facilitare sistem  si aferențele primare ale fusului 
recrutări de motoneuroni 
facilitare prin comenzi verbale ce  răspunsul prin sistemul reticular
activator
Secvențialitatea pentru întărire
când un component dintr-o schemă de mișcare este slab
contr. izom. maximă în pct. ”optim” al m. puternice (m din lanțul kinetic ce
efect aceeași diag. Kabat, de obicei proximal), sau același m. de partea
contralaterală
când c. izom s-a maximalizat se menține și se adaugă c. izotonică a m.
slabe
pct ”optim” pt m flexori = zona medie, pt m extensori = zona scurtată
explicație neurofiziologică:
fenom. iradierii de la nivelul motoneuronilor m puternice spre moton m
slabe
creșterea recrutărilor de motoneur. α și  datorită rezistenței aplicate
facilitare prin comenzi verbale
Inversarea agonistă
cont. concentrice pe toată amplitud + c. excentrice progresive (amplitud)
explic neurofizilogice:
c. excentrică promovează și întinderea extrafusală și cea intrafusală →
 influx aferențe fusale
↑ recrutări motoneuroni  și  datorită rezistenței
facilitare prin comenzi verbale
Tehnici FNP speciale pentru promovarea mobilităţii
Iniţierea ritmică
Rotaţia ritmică
Mişcarea activă de relaxare opunere (MARO)
Relaxare- opunere
Relaxare- contracţie
Stabilizarea ritmică
Inițierea ritmică
hipertonie și hipotonie
mișcări lente ritmice, pasiv, pasivo-activ și activ pe toată amplitudinea unei
 scheme de mișcare
hipertonie – scop – obținere relaxare
hipotonie – scop – menținerea memoriei kinestezice și păstrarea
amplitudinii de mișcare
după IR se poate trece la IL
explicație neurofiziologică:
comenzi verbale cu rol inhibitor asupra tonus m. hipertonă
echilibrare tonus agonist-antagonist în timpul mișcărilor pasivo-active
întindere alternativă agonist-antagonist → facilitator musc hipotonă
m hipertonă întinderile se fac lent (reflex miotatic)
Rotația ritmică
Hipertonie cu dificultăți de mișcare activă
Rotații ritmice stg-dr pasiv sau pasivo-activ în artic cu mișcare
osteokinematică de rotație – SH, CF; pasiv în artic fără mișcare
osteokinematică de rotație
Explic neurofiziologică:
Comenzi verbale cu rol inhibitor asupra tonus m hipertonă
Mecanoreceptorii locali articulari și periarticulari declanș inhibiția
motoneuron m
MARO (mișc activă de relaxare opunere)
Hipotonie musculară ce nu permite mișcarea
m slabă în zona medie spre scurtă, unde există forță ”mare” – c. izom, când
c. izom e maximă se solicită relaxare bruscă, apoi FT mișcare spre zona
alungită + întinderi rapide + c izot cu rezistență pe toată amplitudinea
Explicație neurofiziologică:
C izom în zona scurtată → facilitare motoneur  și 
C izom  crește activitatea buclei   aferențele primare ale fusului vor
conduce la recrutări de motoneur  suplim
Reflex miotatic
C izot cu rezist  facilitare sistem 
Relaxare opunere (hold-relax)
Când amplitud unei mișcări este limitată de hipertonie
Durerea este cauza limitării mișcării
2 variante: antagonistă (m hiperton)și agonistă (m ce face mișcarea
limitată)
Izometrie în punctul de limitare a mișcării 5-8 sec apoi relaxare lentă, apoi
se poate repeta izom sau pacientul trece activ de pct de limitare (c. izot
fără rezist)
Comanda ”ține, nu mă lăsa să mișc”
Mișcarea FKT spre c. excentrică fără realizare
Explic neurofiziol RO antagonistă :
Izom lungă și repetări multiple → oboseala unități motorii , m se
relaxează
Excitare circuit Golgi  impulsuri inhibitorii
Cel Renshow  scad activit motoneuroni 
Comanda verbală
Explic neurofiziologică RO agonistă:
Izom agoniști → inhibiție reciprocă pe antagonist
Recrutare noi motoneuroni  crește forța m
Relaxare-contracție
Hipertonie
Antagonist
La punctul de limitare a mișc se realiz o c. izom pe m hiperton și o c. izot
lent, pe toată amplitudinea de mișcare de rotație din articulația
respectivă (pasiv, pasivo-activ, activ și activ cu rezist)
explicație neurofiziologică:
izom antagonist → oboseală unități motorii  scade tensiunea în
mușchi
excitare circuit Golgi  impulsuri inhibitorii autogene
celule Renshow  scad activit motoneuroni 
recept articulari excitați de rotație → rol inhibitor pentru motoneuronii 
(efect de relaxare pentru m periarticulari)
Stabilizarea ritmică
limitările de mobilitate date de contractura musculară, durere, redoare
postmobilizare
c izom pe agoniști și antagoniști în punctul de limitare a mișcării, fără
relaxare între contracția agonistului și antagonistului
2 variante: simultană și alternativă
comanda verbală: ”ține, nu mă lăsa să mișc”
tehnica simultană
mușchii ce sar o articulație proximală sau distală celei afectate
tehnica alternativă
priză în brățară cu împingere spre o direcție și direcția opusă de către
FKT cu alternare rapidă
explicație neurofiziologică:
cocontracția → facilitare motoneuroni  și , crește recrutarea de unități
motorii (c izom)
izom pe m ce realizează mișcarea limitată  inhibiție reciprocă pentru
 antagonist
izom antagonist  oboseală unități motorii  tensiunea mușchiului
scade
excitare circuit Golgi  impulsuri inhibitorii
descărcări celule Renshow  scad activitatea motoneuronilor  m
antagoniști
Tehnici FNP pentru promovarea stabilităţii
Contracţia izometrică în zona scurtată
Izometrie alternantă
Stabilizare ritmică

Tehnici FNP pentru mobilitatea controlată

Inversare lentă
Inversare lentă cu opunere
Contracţii repetate
Secvenţialitate pentru întărire
Inversarea agonistică
Contracția izometrică în zona scurtată
c izom repetate, cu pauză între repetări, la nivelul de scurtare a musculaturii
pe musculatura tuturor direcțiilor de mișcare
explicație neurofiziologică:
refacerea sensibilității fusului neuromuscular în zona scurtată unde
recept secundari Ruffini mai ales de la nivelul musc tonice
generează impulsuri inhibitorii pt motoneuronii α , acest lucru
trebuie combătut a.î. impulsurile facilitatorii de la nivelul cortexului
să nu fie ”anihilate”, și se reface capacit m de a realiza o contracție
eficientă în zona de scurtare
Izometrie alternantă
contracții izometrice scurte, alternative, agoniști și antagoniști, fără să se
schimbe poziția segmentului și fără pauză între contracții
în toate punctele arcului de mișcare și pe toate direcțiile de mișcare
articulară
dacă nu se poate trece de la CIS la IZA, se face ILO cu scăderea
amplitudinii de mișcare
explicație neurofiziologică
cocontracția → facilitare motoneuroni  și , crește recrutarea de unități
motorii (c izom)
receptorii articulari rol în stabilitatea posturilor cu încărcare
(telescoparea)
 c izom maximă .....explic ca la RO
Stabilizarea ritmică
pentru refacerea stabilității se realizează în toate punctele arcului de
mișcare, pe toate direcțiile de mișcare articulară
Stabilitate
după efectuarea cocontracției din postură neîncărcată se trece la poz de
încărcare și se repetă succesiunea tehnicilor CIS-SR
Tehnici FNP pentru promovarea abilităţii
Progresia cu rezistenţă
Secvenţialitatea normală
Progresia cu rezistență
opoziția făcută de FKT locomoției (târâre, patrupedie, mers în ortostatism)

explicație neurofiziologică
opoziția la mișcare → creșterea recrutării de motoneuroni  și la o
excitare mai mare pe aria motorie cerebrală a zonelor implicate în
comanda musc necesare
Secvențialitatea normală
urmărește coordonarea componentelor unei scheme de mișcare care are
forță adecvată pentru executare dar secvențialitatea nu e corectă (nu e
de la distal la proximal sau grade de contracție inadecvate în raportul
agonist – antagonist)
explicație neurofiziologică
învățarea unor engrame corecte de mișcare presupune învățarea și
repetarea mișcărilor de la distal spre proximal
rezistența maximă la fiecare componentă a mișcării globale crește
recrutarea de motoneuroni α și excitare mai mare arie motorie
cerebrală a zonelor implicate în comanda m necesare cu inhibarea
consecutivă a mușchilor neimplicați

„Elementele" facilitatorii sau inhibitorii

Elemente proprioceptive
1. Întinderea
întinderea rapidă se realizează în zona alungită a muşchiului, cu rol de a
facilita contracţia, având la bază reflexul miotatic (efect +)
întinderea prelungită are un efect inhibitor pentru agonişti,
receptorilor periferici din organul tendinos Golgi, precum şi din fusul
muscular prin aferenţele secundare. Fibrele Ib de la organul
 tendinos Golgi, prin întinderea tendonului → un răspuns
autogen inhibitor (pentru agonişti şi sinergişti) şi unul facilitator
(pentru antagonişti)-facilitare reciprocă. Acţiunea inhibitorie
este mai accentuată pe muşchii tonici decât pe cei fazici (efect
-), la cei fazici efecte facilitatorii ale aferențelor secundare

2. rezistenţa (fiziokinetoterapeut, greutatea corpului, mecanic sau prin

gravitaţie) → facilitarea contracţiei prin recrutare de motoneuroni alfa şi
gama.
asociere rezistență +întindere pe m hipotoni  prăbușire tonus m
(impulsuri inhibitorii de la aferențele secundare ale fusului)  trebuie
crescute impulsurile de la recept primari ai fusului
3. vibraţia pe corpul muscular, pe tendonul lui, cu rol facilitator asupra
muşchiului agonist şi inhibiţie muşchi antagonist
recomandat vibraţia pe muşchiul alungit (sumarea efectului cu reflexul
miotatic) şi să poziţionăm capul pentru declanşarea reflexului tonic al
gâtului.
Date tehnice:
vibraţia de 100 Hz nu trebuie să depăşească 60 secunde
nu trebuie repetată prea des într-o zi
trebuie evitate zonele dureroase şi în generale acele zone
contraindicate şi la masaj.
Nu se recomandă în sindromul de neuron motor central, ataxie,
atetoză sau Parkinson, copii mic
Trebuie evitate reliefurile osoase
4. telescoparea sau compresiunea - presiuni ferme pe suprafeţele
articulare, fie prin posturare: ortostatism pt MI, patrupedie pt MS, fie de
către fiziokinetoterapeut, printr-o împingere cu mâna dinspre distal spre
proximal
-creşterea stabilităţii
-Nu se indică în proces inflamator dureros articular
5. tracţiunea, inversă telescopării, kinetoterapeutul tracţionează în ax, se
asociază cu tehnici de mobilizare articulară
- fiind implicaţi pe de o parte mecanoreceptorii articulari, iar pe de altă
parte întinderea muşchilor periarticulari (reflexul de întindere)
- mărirea amplitudinii de mişcare

6. acceleraţia liniară sau angulară are la bază funcţia sistemului

vestibular
- receptori (canale semicirculare, otoliţii saculei ) → nv vestibular  nc
 vestibulari cale vestibulospinală laterală, medială  măduvă
- tract vestibulospinal lateral: otoliţi → motoneuroni musc extensoare
membre
- tract vestibulospinal medial: canale semicirculare → impulsuri
excitatorii şi inhibitorii musc axială
7. rostogolirea ritmică şi balansarea ritmică în plan orizontal sau vertical
au rol inhibitor asupra tonusului muscular (relaxare), intervenind
prin intermediul sistemului vestibular, diminuând impulsurile venite
prin sistemul reticular activator. (pendularea, legănarea, rularea )
II.Elementele exteroceptive:
atingerea uşoară se realizează manual sau cu un calup de gheaţă
deasupra corpului muscular
mai ales la musculatura feţei şi pentru musculatura distală a
membrelor la adulţi. La restul segmentelor nu are valoare
Aplicare imediată a contrarezistenţei pentru întreţinerea contracţiei
periajul –M. Rood (răsp optimal după 30-40 min)- se face pe suprafaţa
tegumentară funcţională sau pe tegumentul de deasupra muşchiului
care urmează să fie stimulat. Periajul se face de la proximal spre
distal.
Periajul este folosit în trei scopuri: scăderea intensităţii durerii,
creşterea sensibilităţii reflexului miotatic şi pentru reducerea
sudoraţiei în zonele distale ale membrelor.
Cu prudenţă la copii mici şi reg paravertebrală (poate influența lanțul
ganglionar simpatic, contracția m respiratori) și pers cu afecţ
neurologice importante, contraindic în musc spastică

temperatura , prin utilizarea excitantului cald, rece sau neutru, influenţează

contracţia musculară, în funcţie de zona de aplicare, suprafaţă,
durată.
Căldura neutră (Rood) pentru relaxare şi scăderea durerii
(creșteri moderate ale fluxului sangvin)
Local (şal, blană) – 20-30 min
General – băi 34-35 °
t de 45  - creșteri în alungirea țesuturilor de 2% din lungimea
inițială
frigul – reduce edemul, spasmul muscular, spasticitatea și
durerea
frig → vasoconstricție inițială, reducerea metabolismului tisular,
descreșterea vitezei de conducere nervoasă, reducerea
răspunsului aferențelor musculare, vasodilatație secundară și o
 creștere a forței musculare după tratament
crioterapia ce nu scade temp tisulară locală pot produce
vasodilatație generalizată și reducerea senzației de durere
(reducerea excitabilității aferențelor musculare și reducerea
spasmului muscular)
în spasticitate crioterapia nu are efect de lungă durată
Margaret Rood – 2 tehnici de stimulare cu gheață:
1. ”C-icing” – presare cuburi de gheață 3-5 secunde pe pielea de
deasupra m – stimulare fibre nv tip C cu prag înalt de
excitabilitate → creștere activitate eferențe γ - efectul de
stimulare are maxim de eficiență după 30-40 min de la
aplicare
2. ”A-icing” – lovituri rapide și puternice cu cubul de gheață pe
tegumentul ce acoperă mușchiul de stimulat → activare fb
nv cu prag de excitabilitate scăzut A → contracție
musculară
C-icing precede A-icing

tapotarea uşoară paravertebrală se realizează prin lovirea uşoară cu

podul palmei laterovertebral, de la cervical spre lombar., cu o mână
pe o latură a coloanei, cu cealaltă pe cealaltă latură, 3-4 minute.
Efectul este de scădere a tonusului muscular paravertebral şi
totodată, prin stimularea lanţurilor ganglionare simpatice, de
relaxare generală.
III. Elemente combinate proprioceptive şi exteroceptive
contactele manuale
Exteroceptorii pielii deasupra muşchi determ efect facilitator
durată, locul de aplicare şi presiunea exercitată.
Dacă scopul exerciţiului este mobilitatea, atingerea va fi uşoară
sau intermitentă. Contactul prelungit facilitează un răspuns de
postură, prin plasare mâinii deasupra agoniştilor.
Dacă scopul este cocontracţia, plasarea contactului manual se va
face cât mai difuz, deoarece este necesară facilitarea atât a
agoniştilor, cât şi a antagoniştilor.
presiunea pe tendoanele lungi .
dacă se menţine ferm o presiune cu mâna sau policele de la ambele
mâini pe tendonul lung al unui muşchi contracturat sau cu tonus
crescut de durere → o scădere a tensiunii din zona presată, iar
după mai multe repetări, se poate obţine o relaxare locală.
în caz de hipertonii. Nu se utiliz în hipotonii
 Obiect dur în palma hemiplegicului, sprijin cu palma pe o suprafaţă pt
flexori pumn şi degete. Poziţia patrupedă reprezintă ea însăşi o
modalitate de presiune pe tendoanele lungi.

Elemente telereceptive
Nv cranieni → subst reticulată (sinapsă) căi reticulospinale
motoneuroni spinali (facilit, inhibiţie)
văzul, cu rol în coordonare şi pentru refacerea memoriei kinestezice.
auzul, cu rol în învăţarea rapidă tehnicilor, ritmare sonoră mişcări
comenzi clare, scurte, repetate
c izoton – ”trage”/ ”împinge”
c excentrice – ”rezistă”
c izometrice – ”ține”
relaxare voluntară – ”lasă moale”
olfacţia, mai ales pentru musculatura feţei şi prin influenţarea sistemului
nervos vegetativ.
Intensit acustice mari, culori vii, imagini mişcătoare cresc stimularea
motoneuroni
Muzică lentă, linişte → relaxare
Elementele interoceptive
Compresiunea sinusului carotidian,
efectul depresor asupra tensiunii arteriale
rol de scădere a tonusului muscular.
Acest efect se obţine prin flectarea capului şi poziţionarea lui mai jos
decât trunchiul/ patrupedie prin aplecarea capului
se utilizează la copii în combin cu pendularea