DETERMINAREA SARCINI TERMICE ÎN CONSTRUCŢII CONFROM

SR – EN 1991 – 1 – 2 / 2004

GENERALITĂŢI
Prezentul standard se referă la modul de evaluare a sarcinii termice şi a cantităţii de căldură care se
apreciază că va acţiona asupra elementelor de structură ale unei construcţii în caz de incendiu, în funcţie
de care, prin prescripţii specifice, se stabilesc măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor în construcţii.
Sarcina termică reprezintă, cantitatea de căldură pe care oi poate degaja prin combustie completă
totalitatea materialelor combustibile, fixe şi mobile, existente în spaţiul afectat de incendiu.
Densitatea sarcinii termice se determină prin raportarea sarcinii termice la suprafaţa secţiunii
orizontale a spaţiului afectat de incendiu şi reprezintă un parametru principal de determinare a pericolului
de incendiu.
Evaluarea sarcinii termice şi a densităţii sarcinii termice
Sarcina termică ( SQ) se determină cu relaţia
n
SQ = ∑ Qi Mi în Mj
i=1

în care Qi = puterea calorică inferioară a unui material în Mj / kg;

Mi = masa materialelor combustibile de acelaşi fel, aflate în spaţiu luat în considerare, în
kg;
Spaţiul luat în considerare, pentru care se determină sarcina termică, poate fi compartimentul de
incendiu al unei construcţii sau după caz, o parte a acestuia.
Puterea calorică inferioară (Qi) se determină conform STA 8790-71. Valorile puterii i calorice
pentru materialele uzuale fiind indicate.
Masa materialelor combustibile de aceleaşi fel se stabileşte luând în considerare cantitatea maximă
a materialelor care au aproximativ aceiaşi putere calorică inferioară şi care se pot afla la un moment dat în
spaţiul respectiv.
Densitatea sarcinii termice ( qs ) se determină cu relaţia
SQ

qs = în Mj / m2
AS

Evaluarea cantităţii de căldură şi a densităţii cantităţii de căldură care se apreciază că va acţiona

asupra elementelor de construcţie în caz de incendiu.
Cantitatea de căldură

n
SA = cp ∑ m Qi Mi în Mj
i=1

C – coeficient ce ţine seama de mărimea dimensiunilor geometrice luat spaţiului luat în

considerare;
p – coeficient ce ţine seama de nr. de niveluri;
m – coeficient ce ţine seama de capacitatea de ardere a materialelor, în condiţii de incendiu;
mi – masa materialelor combustibile de acelaşi fel fără a lua în considerare: pardoselile, gazele şi
lichidele pentru lubrifiere sau răcire, lichidele din conducte, cărbunele sau cocsul depozitat temporar.