CERCETARE ŞI STABILIRE A CAUZELOR PROBABILE DE INCENDIU,

Introducere
Una din activităţile de bază efectuate de către investigator este cercetarea la faţa locului, care, executată
corespunzător, permite formularea şi verificarea ipotezelor şi stabilirea unei concluzii corecte privind
cauza incendiului. Executarea cu întârziere, superficial sau defectuos a acestei activităţi, acordarea unei
importanţe exagerate declaraţiilor martorilor sau a unor piese din dosarul cauzei pot duce la rezultate
eronate cu implicaţii grave. Cercetarea la faţa locului reprezintă examinarea ansamblului de urme,
obiecte şi materiale prezente în zona incendiată, în interacţiunea lor, atât între ele, cât şi cu spaţiul şi
mediul înconjurător. Locul incendiului se defineşte atât prin zona focarului, cât şi prin toate zonele de
propagare a incendiului (spaţii afectate de solicitări termice, fum sau gaze, căi de acces spre zona
focarului, locurile de unde au putut fi observate anumite faze ale incendiului)
.Cercetarea la faţa locului impune anumite reguli tactice generale şi specifice.
- Nelimitarea anticipată, în timp, a duratei cercetării incendiului la faţa locului (se impune însă
operativitate maximă, pentru a permite reluarea activităţii în obiectul incendiat şi evitarea în acest fel a
unor pagube suplimentare).
- Efectuarea cercetării complete şi minuţioase la faţa locului, independent de orice ipoteză
preconcepută sau de alte anticipări.
- Executarea organizată a sarcinilor.
- Utilizarea metodelor, procedeelor, aparaturii şi tehnicii adecvate în raport de natura şi
particularităţile locului faptei.
- Consemnarea, în cursul cercetării, a tuturor constatărilor, datelor, informaţiilor şi elementelor
în legătură cu cauza.
- Observarea comportamentului potenţialilor făptuitori prezenţi la faţa locului
- Deplasarea în cel mai scurt timp la faţa locului.
- Organizarea acordării primului ajutor pentru salvarea vieţilor omeneşti periclitate şi a
victimelor .
- Luarea măsurilor pentru prevenirea şi înlăturarea eventualelor pericole iminente (propagarea
incendiului la alte construcţii şi instalaţii, alte explozii, prăbuşiri etc.), precum şi pentru prevenirea
sustragerilor.
- Aflarea, notarea şi fixarea pe timpul stingerii incendiului şi a cercetării acestuia a datelor
referitoare la :
- locul izbucnirii incendiului sau a producerii exploziei (focarul sau craterul
iniţial);
- materialele şi substanţele care au ars (natură, cantităţi, amplasare, proprietăţi);
- caracteristicile incendiului, cum sunt: modul de dezvoltare (rapid, lent, cu limbi
de flăcări, vâlvătaie), culoarea flăcărilor şi fumatul, mirosul, numărul şi locul arderilor intense
(focarelor), suprafaţa incendiată şi altele;
- cine, când şi cum a observat şi anunţat incendiul;
- cine, când, cum şi cu ce au acţionat iniţial asupra incendiului;
- poziţia a obiectelor, materialelor şi suprafeţelor aflate în zona incendiată şi eventualele
modificări survenite pe timpul stingerii incendiului;
- condiţiile atmosferice (vânt, temperatură, precipitaţii).

Începerea imediată a cercetării cauzelor şi împrejurărilor în care s - a produs incendiul sau

explozia, în care scop se asigură:
- cunoaşterea specificului obiectului, a procesului tehnologic, a fazei în care se afla
obiectivul incendiat ( în exploatare, în probe tehnologice, în reparaţii, în timpul sau în afara programului
de lucru etc.);
- stabilirea de la început, a întregului pachet de ipoteze şi versiuni referitoare la cauzele şi
împrejurările posibile să genereze incendiul sau explozia;
- identificarea persoanelor care pot da relaţii despre eveniment, intervievarea lor într-o
atmosferă de bunăvoinţă şi notarea datelor şi informaţiilor furnizate de aceştia;
- descrierea, fixarea şi păstrarea neschimbată (pe cât posibil) a urmelor şi corpurilor delicte, ridicarea şi
examinarea acestora de către organele împuternicite prin lege;
- protejarea, conservarea şi examinarea elementelor care pot furniza date şi informaţii despre
eveniment (staţii de comandă, diagrame, aparate de măsură şi control, registre, permisul de lucru cu foc,
 planul de apărare împotriva incendiului, regulamente sau instrucţiuni de fabricaţie etc.). Sigilarea şi
ridicarea acestor elemente se dispune de către organele de cercetare penală;
- cercetarea evenimentului ca fenomene, situaţii şi mişcări succesive în timp, în strânsă
interacţiune, renunţând la idei preconcepute, empirism sau intuiţie; verificarea, cercetarea, epurarea şi
clasificarea tuturor ipotezelor şi versurilor pe baza informaţiilor şi datelor culese, până se ajunge la
stabilirea univocă a adevărului.
Se vor stabili şi nota date despre:
- dimensiunea incendiului (suprafaţa incendiată, extindere la vecinătăţi, propagarea
fumului şi gazelor de ardere la distanţă prin tubulatură, canale ş.a.;
- existenţa mai multor focare distincte, a unor zone cu ardere mai intensă alternând cu zone cu
ardere mai lentă (ulterior se vor analiza posibilităţile de apariţie a acestor fenomene ca urmare a
distribuţiei materialelor şi a condiţiilor de tiraj din zonele respective);
- prăbuşirea unor elemente de construcţii, cedarea unor elemente de construcţii, cedarea unor
elemente de compartimentare;
- înălţimea şi culoarea flăcărilor;
- culoarea şi mirosul fumului;
- existenţa unor uşi sau ferestre deschise, sparte sau a unor goluri tehnologice care să favorizeze
un aflux suplimentar de aer necesar arderii;
- dacă instalaţiile tehnologice şi utilitare (electrice, ventilaţie, încălzire) sunt în funcţiune sau nu;
- intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere sau de evacuare a fumului;
- direcţia şi intensitatea vântului, alte fenomene meteo: ploaie, ceaţă (informaţiile vor fi ulterior
completate cu datele exacte furnizate de staţia meteo cea mai apropiată);
- efecte negative ale incendiului asupra utilizatorilor.
Este util ca aceste date să fie înregistrate pe reportofon, precum şi prin filmare

Incendiu prezentat în Revista pompierilor nr. /2006

Se recomandă efectuarea următoarelor activităţi:

- observarea mai întâi din exterior a locului incendiului, pentru perspectiva de ansamblu şi
pentru identificarea efectelor produse asupra construcţiei şi vecinătăţilor. În acest scop, investigatorul se
va deplasa de-a lungul perimetrului exterior al locului incendiului, notând:
- limitele exterioare ale propagării incendiului, efectele asupra vecinătăţilor;
- eventualele posibilităţi de iniţiere a incendiului de la surse de aprindere din exterior (direct sau cu propagare
ulterioară): urme de focuri în aer liber (vegetaţie carbonizată, gunoaie arse ş.a.), prezenţa unor linii electrice
aeriene cu conductoare rupte (ce pot provoca scurtcircuite sau supraîncălziri ale conductoarelor), posibilitatea
aruncării unor resturi de ţigări şi chibrituri nestinse,executarea unor lucrări de sudură sau tăiere în imediata
vecinătate a obiectului;
- eventuale urme ale pătrunderii în spaţiul examinat a unor persoane străine, care ar fi putut iniţia aprinderea
(vagabonzi, copii).
- pătrunderea în interior şi parcurgerea întregului spaţiu afectat pentru formarea imaginii de ansamblu
asupra sensului de propagare a incendiului, pe baza identificării zonelor cu urme de termo-degradare mai
intensă. Se poate proceda la sectorizarea locului incendiului şi examinarea în amănunţime a fiecărui sector de
cercetare, pornind, de regulă, de la periferie la focar. Se notează urmele, materialele şi obiectele prezente în
spaţiul respectiv. Este util a se executa fotografii şi filmări panoramice, recomandabil cu marcarea eventualelor
probe cu plăcuţe numerotate, precum şi schiţe, desene ş.a.
Regulile de procedură penală interzic atingerea sau
deplasarea urmelor sau obiectelor, care pot constitui probe, de către alte persoane înaintea persoanelor abilitate
de lege, în caz contrar fiind pierdut caracterul probatoriu.
Prezenţa şi semnificaţia urmelor găsite la faţa locului trebuie permanent coroborate cu alte informaţii obţinute
pentru a evita ipotezele greşite.
O atenţie deosebită trebuie acordată conservării situaţiei existente în timpul incendiilor la
tablourile electrice care alimentau consumatori din zona incendiată, tablourile de comandă ale instalaţiilor
utilitare (ventilaţie, climatizare) A.M.C.- uri, tablourile de telecomandă ale staţiilor tehnologice.
Analiza amprentei incendiului; se determină prin :
- intensitatea arderii în diferite zone, pe baza efectelor asupra materialelor existente, în funcţie
de natura lor (topiri);
- utilajele şi instalaţiile din zona afectată de incendiu
sau, sau în cazul incintelor rezidenţiale, aparatele capabile să iniţieze aprinderea materialelor combustibile din jur
(reşouri, fiare de călcat- eventualele posibilităţi de iniţiere a incendiului de la surse de aprindere din exterior
(direct sau cu propagare ulterioară): urme de focuri în aer liber (vegetaţie carbonizată, gunoaie arse ş.a.), prezenţa
unor linii electrice aeriene cu conductoare rupte (ce pot provoca scurtcircuite sau supraîncălziri ale
conductoarelor), posibilitatea aruncării unor resturi de ţigări şi chibrituri nestinse,executarea unor lucrări de
sudură sau tăiere în imediata vecinătate a obiectului;
- eventuale urme ale pătrunderii în spaţiul examinat a unor persoane străine, care ar fi putut iniţia aprinderea
(vagabonzi, copii).
- pătrunderea în interior şi parcurgerea întregului spaţiu afectat pentru formarea imaginii de ansamblu
asupra sensului de propagare a incendiului, pe baza identificării zonelor cu urme de termo-degradare mai
intensă. Se poate proceda la sectorizarea locului incendiului şi examinarea în amănunţime a fiecărui sector de
cercetare, pornind, de regulă, de la periferie la focar. Se notează urmele, materialele şi obiectele prezente în
spaţiul respectiv. Este util a se executa fotografii şi filmări panoramice, recomandabil cu marcarea eventualelor
probe cu plăcuţe numerotate, precum şi schiţe, desene ş.a.
Regulile de procedură penală interzic atingerea sau
deplasarea urmelor sau obiectelor, care pot constitui probe, de către alte persoane înaintea persoanelor abilitate
de lege, în caz contrar fiind pierdut caracterul probatoriu.
Prezenţa şi semnificaţia urmelor găsite la faţa locului trebuie permanent coroborate cu alte informaţii obţinute
pentru a evita ipotezele greşite.
O atenţie deosebită trebuie acordată conservării situaţiei existente în timpul incendiilor la
tablourile electrice care alimentau consumatori din zona incendiată, tablourile de comandă ale instalaţiilor
utilitare (ventilaţie, climatizare) A.M.C.- uri, tablourile de telecomandă ale staţiilor tehnologice.
Analiza amprentei incendiului; se determină prin :
- intensitatea arderii în diferite zone, pe baza efectelor asupra materialelor existente, în funcţie
de natura lor (topiri);
- utilajele şi instalaţiile din zona afectată de incendiu
sau, sau în cazul incintelor rezidenţiale, aparatele capabile să iniţieze aprinderea materialelor combustibile din jur
(reşouri, fiare de călcat ş.a.), notându-se poziţia în care au fost găsite cordoanele de alimentare şi ştecherele;
- urme de mirosuri neobişnuite;
- urme de scurgeri de lichide combustibile;
- corpuri sau obiecte care prezintă urme de degradări termice anormale, direcţia acestor degradări.
După ridicarea probelor de către organele abilitate prin lege se trece la căutarea unor noi indicii prin deplasarea
obiectelor sau aparatelor şi prin înlăturarea molozului şi a resturilor de materiale carbonizate, prin decopertări
succesive până la atingerea pardoseli. Această fază (numită faza dinamică) nu trebuie subestimată sau neglijată,
putând oferii deseori date suplimentare importante. Se recomandă examinarea:
- instalaţiilor tehnologice şi utilitare, precum şi a aparatelor,pentru a stabili dacă se aflau în funcţiune sau
nu în momentul iniţierii incendiului (stabilirea poziţiei – pornit-oprit – a butoanelor de pornire, întrerupătoarelor,
comutatoarelor, poziţia cordoanelor de alimentare şi a ştecherelor), precum şi starea lor tehnică ( urme ce
evidenţiază eventual şi defecţiuni-fisuri, urme de frecări, topiri ale izolaţiei conductorilor electrici, suprasolicitări
termice – se observă dacă sunt din interior sau exterior - , deteriorări ale stratului de vopsea ca urmare a unor
şocuri mecanice ş.a.);
- elementele de protecţie ale instalaţiilor (siguranţe fuzibile sau automate, relee de protecţie ş.a.);
- urmele de topituri, deformări ( oţel, materiale plastice);
- urmelor de lichide combustibile pe pardoseală;
- urmelor şi depunerilor de funingine grasă ( formate, de regulă, deasupra locului de ardere a unui lichid
combustibil);
- instalaţiilor de încălzire şi poziţia materialelor combustibile (a resturilor acestora) faţă de ele (direcţia
părţilor cu carbonizare mai intensă; se verifică dacă sobele erau în funcţiune, gradul de umplere cu combustibil,
tipul combustibilului utilizat ş.a.);
- etanşeităţii canalelor de fum ale coşurilor prin controlul vizual al zidăriei, evidenţiind urmele de
carbonizare
Totodată se caută identificarea unor goluri neprotejate în pereţi sau planşee, care ar fi putut favoriza
propagarea incendiului, prin corpuri incandescente, gaze fierbinţi ş.a.