IMPLANTOLOGIE

9
ANALIZA SUPORTULUI MUCO-OSOS
MANDIBULAR LA EDENTATUL TOTAL
ÎN VEDEREA ALEGERII VARIANTEI OPTIME
DE TRATAMENT
ªef Lucr. Dr. Alina Dan, Prof. Dr. Dan Slåvescu
Facultatea de Medicinå Dentarå, Universitatea „Titu Maiorescu“, Bucure¿ti

REZUMAT
Câmpul protetic mandibular edentat total este remodelat continuu ca formå ¿i structurå prin apozi¡ie ¿i rezorb¡ie. Aceste modificåri
adaptative au consecin¡e asupra func¡iilor ¿i a tipurilor de protezare ulterioarå. Mandibula prezintå o serie de particularitå¡i în acest
sens, structurate în patru faze involutive. Componentele câmpului protetic au fost analizate din toate punctele de vedere: al formei,
structurii, densitå¡ii osoase ¿i rolului important în vederea protezårii mandibulare. Pentru a evalua solu¡ia optimå de protezare –
clasicå sau modernå, pe un câmp mandibular, trebuie analiza¡i parametri multipli: oferta osoaså tridimensionalå, vasculariza¡ia ¿i
inerva¡ia, fibromucoasa acoperitoare, raporturile anatomice de vecinåtate etc.

Cuvinte cheie: câmp protetic mandibular edentat total, modificåri adaptative, componente, particularitå¡i, solu¡ia optimå de
protezare, parametri multipli

ABSTRACT
The completely mandibular edentulous arch is continuously remodeled as form and structure throughout formation and resorbtion.
These adaptative phenomena have consequences on the functions and prosthetic reconstruction. In that meaning, the mandible
has a few peculiarities organized in four involutive phases.The prosthetics aria components were analised in all respects : by form,
structure, bone density and playing a major part in prosthetic reconstruction. To estimate the optimal prosthetic solution – classical
or modern, multiples parameters must be examined: tridimensional available bone offer, vascularization and innervation, gingivo-
alveolarmucosa, anatomical proximity relationships, etc.

Key words: completely mandibular edentulous arch, adaptative phenomena, components, peculiarites, optimal prosthetic solution,
multiples parameters

INTRODUCERE calitå¡i ce-i conferå posibilitatea deplasårii în toate

planurile.
Aparatul dento-maxilar la edentatul total pre-
zintå o serie de modificåri de formå ¿i structurå,
cu repercusiuni asupra suportului protezårii ¿i a
func¡iilor acestuia.

MATERIAL ªI METODÅ

Involu¡ia câmpului protetic la edentatul total

a
se realizeazå prin douå procese:
• Rezorb¡ie – din cauza lipsei stimulårii
b
func¡ionale (fig. 1) ¿i
• Apozi¡ie – prin lipsa de nutri¡ie
Mandibula este cel mai mare ¿i mai rezistent
os din toate oasele capului (format dintr-un corp
¿i douå ramuri), legat de baza craniului prin arti-
cula¡ia temporo-mandibularå (fig. 2). Particulari- Figura 1
Rezorb¡ie
tatea acestuia este mobilitatea mare ¿i elasticitatea, mandibularå (a ¿i b).

REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOL. LIV, NR. 1, AN 2008 59

60 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOL. LIV, NR. 1, AN 2008
Figura 2
Articula¡ia
temporo-
mandibularå.
Mandibula prezintå diferen¡e de formå ¿i di-
mensiune de la o raså umanå la alta ¿i chiar de la
individ la individ, în cadrul aceleia¿i rase.
În func¡ie de cauzele edenta¡iei, de gradul ¿i
evolu¡ia rezorb¡iei ¿i atrofiei, de perioada de timp
în care s-a instalat edenta¡ia totalå, mandibula se
poate afla în patru etape involutive (fig. 3):
1. timpurie sau recentå, în care se påstreazå
alveolele sau urme ale acestora
2. medie, în care ia na¿tere creasta alveolarå
prin procesele de rezorb¡ie ¿i atrofie, care ac¡io-
neazå mai rapid la nivelul peretelui alveolar cel
mai sub¡ire (în regiunea incisivo caninå – peretele
vestibular, iar la nivelul molarilor – peretele lin-
gual). Creasta mandibularå astfel rezultatå, în zona
frontalå se identificå aproape cu marginea lingualå
a alveolelor, intersectând regiunea premolarå, iar
la nivel molar se identificå cu marginile vestibulare
ale alveolelor. Involu¡ia proceselor alveolare man-
dibulare poate fi simetricå (când edenta¡ia s-a
produs în timp scurt) sau asimetricå (când eden-
ta¡ia s-a produs etapizat ¿i în timp îndelungat)
3. tardivå, în care creasta alveolarå dispare la
nivelul mandibulei, apårând o lamelå osoaså com-
pactå, concavå superior:
– orificiul mental prezintå o falså ascensiune,
dând impresia cå se apropie de marginea
superioarå a acestei fe¡e, dar în realitate,
aceastå margine se apropie de el prin rezorb¡ie
¿i atrofie
– mu¿chiul buccinator se reinsereazå pe man-
dibulå inferior fa¡å de inser¡ia normalå
– pe fa¡a internå, linia milohioidianå se apropie
de marginea superioarå a acestei fe¡e dar
încå nu se confundå cu ea
4. foarte avansatå, în care înål¡imea corpului
mandibular se reduce foarte mult, apårând o fa¡å
alveolarå concavå superior, limitatå vestibular de
linia oblicå ¿i lingual de linia milohioidianå. Pe
aceasta se observå orificiul mental, spina mentalå
este voluminoaså ¿i orientatå postero-superior ¿i
se aflå la limita superioarå a liniei simfizare (fapt
care determinå instabilitatea protezei totale). Un-
ghiul mandibulei devine din ce în ce mai obtuz,
de la 110 grade deschidere la dentat, ajungând în
aceastå fazå la 140 de grade.
Figura 3
Stadiile atrofiei mandibulare – mandibula la dentat;
mandibula edentatå cu atrofie recentå, mandibula
edentatå cu atrofie medie; mandibula edentatå cu
atrofie tardivå; mandibula edentatå cu atrofie foarte
avansatå.
Aceste modificåri ale procesului alveolar man-
dibular sunt mai evidente în sec¡iune transversalå
¿i prin måsuråtori efectuate. Astfel:
– diametrul vertical în regiunea incisivo-ca-
ninå este mai mare decât în celelalte regiuni,
scade pânå la jumåtatea anterioarå a regiunii
molare ¿i cre¿te din nou distal, fårå a ajunge
la înål¡imea ini¡ialå
– diametrul transvers în regiunea incisivo-ca-
ninå este de 9 mm în etapa recentå ¿i 4-5 mm
în etapa foarte avansatå, iar în regiunea ulti-
mului molar scade la 6 mm în primele faze
¿i la 4 mm în ultima
– compacta mandibularå lingualå este mai
groaså decât cea vestibularå, iar cea bazalå
le depå¿e¿te în grosime pe cele douå
– canalul mandibular î¿i modificå pozi¡ia ¿i
calibrul în func¡ie de restructurårile mandi-
bulei. La tipurile de involu¡ii recente ¿i medii
traiectul såu este oblic posterior, lingual ¿i
superior.
În zona premolarå el se aflå în jumåtatea lin-
gualå a spogioasei, la nivelul trigonului retromolar
ajunge în apropierea compactei linguale, în fazele
de involu¡ie tardivå ¿i foarte avansatå se îndreaptå
spre fa¡a alveolarå, ajungând în unghiul dintre
compacta lingualå ¿i cea alveolarå în ultima fazå,
iar în trigonul retromolar, herniazå frecvent prin
compactå spre suprafa¡å.
Mandibula prezintå o mare maleabilitate în
adaptarea sa la solicitårile func¡ionale, prin dis-
punerea trabeculelor osoase pe direc¡ia ac¡iunii
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOL. LIV, NR. 1, AN 2008
for¡elor; apar astfel linii traiectoriale ordonate
genetic (descrise de Walkhoff pentru mandibulå
în numår de ¿apte), dar modelate de ac¡iunea mu¿-
chilor mobilizatori ai mandibulei. Odatå cu eden-
ta¡ia, scad presiunile care ac¡ioneazå la nivelul
osului, fapt ce determinå dispari¡ia acestor linii
traiectoriale ¿i apari¡ia unor imperfec¡iuni datorate
adaptårii la noile condi¡ii.
Rezorb¡ia ¿i atrofia mandibularå post-edenta¡ie
totalå determinå modificåri ale mucoasei gingivale
¿i ale fundurilor de sac vestibulare, precum ¿i ale
mu¿chilor mobilizatori ai mandibulei ¿i articula¡iei
temporo-mandibulare.
Mucoasa gingivalå se hipertrofiazå sau se atro-
fiazå, este fixå sau mobilå pe planurile osoase
acoperite de ea; fundurile de sac se reduc treptat,
iar inser¡iile frenurilor labiale ¿i lingual ajung pe
fe¡ele alveolare.
În pozi¡ie de repaus, mandibula edentatului total
este mai ridicatå decât la dentat, iar în mastica¡ie
se ridicå ¿i mai mult. Aceasta are drept consecin¡å
o alungire a mu¿chilor coborâtori ¿i o scurtare a
celor ridicåtori ai mandibulei. Limba face eforturi
mult mai mari în procesul de mastica¡ie, dispårând
bariera alveolo-dentarå, aceasta vine în contact
direct cu obrajii, având o mobilitate crescutå.
Aceste modificåri func¡ionale vor determina o hi-
pertrofie a limbii.
Modificårile de pozi¡ie ale mandibulei ¿i mu¿-
chilor mobilizatori sunt înso¡ite de adaptåri struc-
turale în articula¡ia temporo-mandibularå. La
edentat mi¿cårile mandibulei sunt mai libere, astfel
încât în mi¿cårile de lateralitate ¿i propulsie condilii
nu se mai deplaseazå pe pantele tuberculiene ci
orizontal, suportând presiuni foarte mari pe partea
anterioarå, meniscul articular în aceastå zonå su-
ferind un proces de eroziune, care determinå aba-
teri de la înclinarea sa normalå. Larghe¡ea mi¿cå-
rilor îi permite ¿i deplasarea posterioarå cu îm-
pingerea capsulei articulare înapoia scizurii pietro-
timpanice, creând presiuni în fundul fosei man-
dibulare ¿i în osul timpanic ¿i determinând apari¡ia
sindromului Costen–Dechaume sau sindromul
disfunc¡iei mandibulare.
Câmpul protetic mandibular la edentatul total
este mult redus comparativ cu cel maxilar (aproxi-
mativ 15 cm påtra¡i) ¿i dificil de protezat. De ase-
menea procesele de atrofie ¿i rezorb¡ie sunt de 4
ori mai rapide decât la maxilar (din cauza troficitå¡ii
scåzute ca urmare a vasculariza¡iei reduse a man-
dibulei ¿i din cauza pierderii mai timpurii a din¡ilor
mandibulari) ¿i se produc centrifug, pe zona ver-
santului intern al crestelor, determinând astfel pro-
eminarea mentonului („progenia edentatului
61
total“). De¿i suprafa¡a de sprijin este mai micå
decât la maxilar, periferia câmpului protetic este
mai mare ¿i dominatå de inser¡ia perpendicularå
pe câmp a mu¿chilor, predominant pe fa¡a lin-
gualå.
Componentele câmpului protetic mandibular
edentat total sunt:
A. componenta osteo-periostalå, substratul osos
sau zona de sprijin ¿i
B. componenta fibromucoaså, substratul mu-
cos sau zona de succiune ¿i închidere margi-
nalå, reprezentatå de mucoasa pasiv-mobilå
C. alte elemente ale câmpului protetic (exostoze,
creste balante, musculatura din vecinåtatea
câmpului protetic)
Aceste componente cuprind ca ¿i elemente struc-
turale anatomice:
1. creasta alveolarå edentatå mandibularå – în
formå de arc, potcoavå sau parabolå
2. tuberculul piriform
3. fibromucoasa acoperitoare
4. mucoasa de la periferia câmpului protetic
A. COMPONENTA OSTEO-PERIOSTALÅ
mandibularå
1. Creasta alveolarå mandibularå
Poate prezenta diferite înål¡imi, lå¡imi, forme
pe sec¡iune ¿i aspect al versan¡ilor în func¡ie de
gradul de rezorb¡ie ¿i forma de atrofie, astfel:
a. creastå înaltå, voluminoaså, rotunjitå (foarte
rarå) – fig. 4
b. creastå medie rotunjitå – fig. 5
c. creastå ascu¡itå, lamelarå, înaltå ¿i sub¡ire –
fig. 6
d. creastå atrofiatå, ¿tearså – fig. 7
e. creastå negativå (specificå mandibulei) – în
loc de creastå apare o suprafa¡å platå, chiar
concavå în unele zone; mijlocul crestei se
aflå sub nivelul celor douå creste oblice in-
ternå ¿i externå, întâlnitå în faza de involu¡ie
foarte avansatå a mandibulei
Versantul vestibular al crestei poate fi retentiv
în plan vertical, în special în zona frontalå ¿i cea a
premolarilor, în cazul crestelor rezultate dupå
extrac¡ii în procese alveolare bine reprezentate.
Figura 4
Creastå înaltå,
rotunjitå
voluminoaså.
62 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOL. LIV, NR. 1, AN 2008

b. internå – linia (creasta) milohioidianå (vezi

fig. 8)
– porne¿te de la apofizele genii de o parte ¿i
de alta, având traseu ascendent ¿i se terminå
pierdut în dreptul ultimului molar
– poate fi u¿or rotunjitå sau proeminentå, as-
Figura 5 cu¡itå, sensibilå (în majoritatea câmpurilor)
Creastå medie. – în por¡iunea sa anterioarå se insereazå mu¿-
chiul milohioidian, iar posterior constrictorul
superior al faringelui ¿i par¡ial ligamentul
pterigomandibular (fibrele au inser¡ie per-
pendicularå pe periferia câmpului protetic –
factor destabilizator al protezei)
– reprezintå pentru majoritatea autorilor limita
de extindere în zona lingualå a protezei
Figura 6 mandibulare
Creastå ascu¡itå. Torusul mandibular:
– este o proeminen¡å osoaså rotunjitå situatå
simetric deasupra liniei oblice interne, în
dreptul premolarilor
– forma¡iune unicå sau multiplå prezentå la
7% dintre pacien¡i
Figura 7 – este acoperit de o mucoaså sub¡ire
Creastå atrofiatå
pe zonele laterale.
– creeazå dificultå¡i în protezare ¿i de aceea
în func¡ie de mårimea, pozi¡ia ¿i atrofia
crestei mandibulare se recomandå: ocolirea,
Elementele anatomice importante ale suportu-
folierea sau exereza chirurgicalå
lui osos mandibular sunt: apofizele genii (Fig. 8),
Gaura mentonierå (fig. 9)
liniile oblice (internå ¿i externå) ¿i gaura mentonierå
– situatå superior de linia oblicå, vestibular
între rådåcinile premolarilor
– datoritå atrofiei marcate poate så ajungå pe
suprafa¡a crestei edentate
Figura 8 – are un diametru de 2 mm
Apofizele genii ¿i – pozi¡ia sa fa¡å de partea alveolarå sau ba-
fosa digasticå zilarå a mandibulei variazå în func¡ie de vârsta
(mandibula våzutå pacien¡ilor ¿i de prezen¡a sau absen¡a din¡ilor
posterior).
mandibulari

Apofizele genii:
– sunt patru proeminen¡e situate median, lin-
gual, pe fa¡a internå a mandibulei (douå de
fiecare parte), formând împreunå spina men-
tonierå
– reprezintå zona de inser¡ie a mu¿chilor ge-
nioglo¿i ¿i geniohioidieni, zona care inter- Figura 9
Gaura
fereazå frecvent cu marginile protezei acri-
mentonierå.
lice totale
Liniile oblice: 2. Tuberculul piriform (denumit ¿i tuberculul
a. externå – pe fa¡a externå a mandibulei, în mandibular sau tuberculul alveolar al mandibulei)
dreptul molarilor – este o forma¡iune anatomicå, ce ia na¿tere
– reprezintå locul de inser¡ie al mu¿chiului în trigonul retromolar, dupå extrac¡ia mo-
buccinator, care determinå formarea unui larului de minte mandibular, ca urmare a
fund de sac cunoscut sub numele de punga atrofiei mai reduse a peretelui distal al alve-
lui Fisch olei
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOL. LIV, NR. 1, AN 2008
– are ini¡ial o pozi¡ie orizontalå ¿i este acoperit
de o mucoaså groaså ¿i aderentå de periost
– este considerat o zonå biostaticå cu rol deo-
sebit, atât în zona de sprijin, cât ¿i în cea
func¡ionalå a câmpului protetic mandibular
– în treimea sa posterioarå se insereazå liga-
mentul pterigomandibular, fibre ale mu¿chi-
lor: temporal, buccinator, milohioidian,
constrictor superior al faringelui
– pe fa¡a lingualå a mandibulei, în dreptul lui,
se aflå ni¿a lingualå retromolarå sau zona
retromilohioidianå, dominatå de ac¡iunea
constrictorului superior al faringelui, palato-
glosului ¿i a limbii
– nu trebuie confundat cu papila retromolarå
prezentå la dentat distal de ultimul molar
mandibular
– pe måsurå ce creasta se atrofiazå, pozi¡ia tu-
berculului piriform se verticalizeazå, în timp
ce inser¡ia ligamentului avanseazå (substra-
tul osos ini¡ial se rezoarbe, dobândind o con-
sisten¡å fibroaså)
– atrofia ¿i rezorb¡ia este mai lentå la nivelul
tuberculului decât la nivelul crestelor
– treimea anterioarå, acoperitå de o fibromu-
coaså fixå cu rezilien¡å bunå poate fi folositå în
protezarea totalå (acoperitå de ¿aua protezei)
Lejoyeux (1973) clasifica tuberculii piriformi
în patru clase în func¡ie de valoarea lor proteticå:
1. favorabili, fermi, aderen¡i de planul profund,
convec¿i
2. mai pu¡in favorabili, u¿or convec¿i, mai mo-
bili ¿i mai comprimabili
3. cu valoare scåzutå ¿i cu inser¡ie joaså ¿i ante-
rioarå a ligamentului pterigo-mandibular
4. fårå valoare, inutilizabili în sprijinul protezei
B. COMPONENTA FIBROMUCOASÅ man-
dibularå (fig. 10)
Cuprinde 3 sectoare:
1. fibromucoasa aderentå, care acoperå zona
de sprijin
2. fibromucoasa pasiv-mobilå sau „neutrå“
situatå la nivelul fundurilor de sac (are o lå-
¡ime variabilå de 1-3 mm)
3. mucoasa mobilå, care acoperå forma¡iunile
mobile periprotetice (plan¿eul bucal, frenul
buzei inferioare ¿i al limbii, mucoasa jugalå,
labialå ¿i a limbii ¿i bridele laterale). Mu-
coasa jugalå, labialå ¿i a plan¿eului bucal
au un rol esen¡ial în realizarea „închiderii
externe“ a protezei totale.
Zona de trecere de la mucoasa fixå la cea pasiv-
mobilå este mai greu de delimitat la mandibulå
63
decât la maxilar (poate fi eviden¡iatå doar pe ver-
santul vestibular al crestei nu ¿i pe cel lingual), iar
substratul mucos al zonei de sprijin este mai pu¡in
aderent. La câmpurile mandibulare cu atrofii foarte
severe, mucoasa aderentå este reprezentatå de o
bandå de câ¡iva milimetri. Din acest motiv, odatå
cu evolu¡ia proceselor de atrofie ¿i rezorb¡ie, mu-
coasa poate deveni mobilå pe suprafa¡a periostalå
¿i poate forma bride longitudinale paralele cu creasta,
mucoaså balantå sau pliuri pe versantul lingual.
Zona gråsoaså, glandularå lipse¿te la mandi-
bulå ¿i, din acest motiv, amortizarea presiunilor
este mai reduså decât la maxilar. Dacå fibro-
mucoasa este de grosime ¿i rezilien¡å bunå, suportå
mai u¿or presiunile, probleme apårând atunci când
aceasta este sub¡ire, palidå, fårå elasticitate, din
cauza unei vascularizåri slabe.
Figura 10
Sec¡iune prin mandibula edentatå în zona
molarå.
Lungimea ¿i grosimea såge¡ii indicå rezilien¡a
mucoasei. Mucoasa (a) acoperitoare a zonei bu-
cale (B) este mobilå, rezilientå ¿i destul de groaså.
Mucoasa (b) este ata¿atå ferm de osul subiacent ¿i
mai pu¡in rezilientå. Mucoasa (c) lingualå (L) este
foarte sub¡ire ¿i mobilå. Pe alocuri este rezilientå,
dar peste muchiile crestale (d) nu existå rezilien¡å.
Din punct de vedere histologic Schroeder a consta-
tat urmåtoarele:
– fibromucoasa zonei de sprijin are un epiteliu
gros keratinizat
– submucoasa are o re¡ea denså de fibre de
colagen, care påtrund în periostul crestei al-
veolare
– în mucoasa pasiv-mobilå predominå fibrele
elastice
– la nivelul fundurilor de sac lipse¿te kerati-
nizarea, grosimea epiteliului este reduså,
precum ¿i întrepåtrunderea acestuia cu sub-
mucoasa
– densitatea papilelor dermice este diminuatå
64 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOL. LIV, NR. 1, AN 2008

Aceste aspecte explicå de ce suportarea ¿i II. os poros compact (strat gros de os compact
amortizarea presiunilor sunt preluate de coama care înconjoarå un strat de os trabecular
crestei ¿i par¡ial de versantul vestibular, ducând la dens)
atrofia ¿i rezorb¡ia accentuatå a acestor regiuni. III. os trabecular dens (înconjurat de un strat
La arcadele edentate total, Kent a realizat o sub¡ire de os cortical)
clasificare ce trateazå similar toate zonele arcadei, IV. os trabecular fin (înconjurat de un strat
iar Misch a realizat o clasificare mai complexå a sub¡ire de os cortical)
arcadelor edentate în trei tipuri principale, folosind Densitatea osoaså reflectå duritatea osului ¿i
subclasele A, B, C, D ale osului disponibil. Arcada poate fi estimatå prin evaluare tomograficå.
edentatå este împår¡itå în trei regiuni (regiunea
frontalå – interforaminalå ¿i 2 regiuni laterale) ¿i
clasificarea este determinatå de subclasa osoaså
din care face parte fiecare regiune:
Tipul I
Subclasa A – cel mai favorabil câmp protetic,
prezintå os disponibil abundent în toate dimensi-
unile, pe toate cele 3 regiuni (lå¡ime = 5 mm, h = 10
mm, Lungime (L) în sens M-D = 5 mm); angula¡ia
între planul ocluzal ¿i corpul implantului < 30
grade
Subclasa B – oferå suficient os disponibil (lå¡i-
mea osoaså reduså 2,5-5 mm, înål¡ime 10 mm,
L = 15 mm); angula¡ia 20 de grade
Subclasa C – osul este deficitar în una sau mai
multe dimensiuni; apare rezorb¡ie în lå¡imea osului
¿i apoi în înål¡ime-lå¡ime sub 2,5 mm, înål¡ime sub
8 mm la nivelul zonei frontale mandibulare ¿i sub
10 mm în restul zonelor; angula¡ia peste 30 grade Figura 11
Implant dentar în Washington (Dr. R. Michael Keenan).
Subclasa D – cel mai deficitar câmp protetic;
osul prezintå atrofie severå cu pierderea osului
bazal – gaura mentonierå ¿i pår¡i ale canalului Departamentul de implantologie al facultå¡ii din
mandibular se pot prezenta pe coama crestei Washington (fig. 11) descrie prin compara¡ie cu
Tipul II duritatea lemnului cele patru tipuri de os astfel:
Regiunile posterioare ale arcadei diferå de cea TIPUL I comparabil cu lemnul de stejar, foarte
anterioarå, osul disponibil fiind mai redus în aceste dur ¿i dens. Acest tip are o vasculariza¡ie mai såracå
zone. Subclasele precizeazå osul disponibil pe decât toate celelalte tipuri. Vasculariza¡ia ajutå la
întårirea sau calcificarea osului în jurul implantului.
zona frontalå ¿i pe cele laterale fiind notate: A-B,
De aceea sunt necesare 5 luni pentru acest tip så
A-C; B-C, B-D: atrofie severå
se integreze spre deosebire de 4 luni în cazul osului
Tipul III
tip II.
Regiunile posterioare ale arcadelor edentate de
Tipul II este comparabil cu lemnul de pin, care
tip 3 sunt diferite între ele, situa¡ie întâlnitå rar ¿i nu are aceea¿i duritate cu tipul I. De obicei necesitå
mai frecvent la maxilar decât la mandibulå – 4 luni pentru integrarea implantului.
subclasele pot fi: A-B-D, A-B-C, A-D-C, C-D-C Tipul III este comparabil cu lemnul de balsa,
În acest caz, regiunea anterioarå este cea care care nu are aceea¿i densitate cu tipul II ¿i de aceea
determinå planul de tratament. se recomandå 6 luni pânå la încårcarea implantului
Din punctul de vedere al densitå¡ii osului man- plasat în acest tip de os. Încårcarea gradualå poate
dibular (unul dintre cei mai importan¡i parametri oricum îmbunåtå¡i densitatea osoaså.
pentru planul de tratament, perioada de vindecare Tipul IV este comparabil cu spuma polisti-
¿i fixarea primarå a implantelor) acesta poate fi renicå, care este cel mai pu¡in dens dintre toate
clasificat în patru tipuri sau grupe, clasificare cu tipurile de os ¿i necesitå cel mai lung timp pentru
importan¡å deosebitå în tratamentele implanto- integrare, aproximativ 8 luni. Grefele osoase sau
protetice ale mandibulei edentate total: augmentårile de creastå sunt frecvent necesare în
I. os dens compact omogen cazul acetui tip.
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOL. LIV, NR. 1, AN 2008
CONCLUZII
Putem afirma cå pentru a evalua un câmp pro-
tetic mandibular edentat total ¿i a stabili dacå este
sau nu favorabil solu¡iilor de protezare clasicå sau
modernå trebuie lua¡i în calcul parametri multipli
precum: oferta de os disponibil tridimensional,
organizarea ¿i structura osului, vasculariza¡ia ¿i
BIBLIOGRAFIE
1. Carl E Misch – Implant Dentistry, Ed. Mosby, St. Louis Missouri
1999
2. Scortecci G, Misch C, Benner K – Implants and Restorative
Dentistry, Ed. Martin Dunitz 2001
3. Carl E Misch – Dental Implant Prosthetics, Ed. Mosby, St. Louis
Missouri 2005
4. Gånu¡å N, Bucur A – Tratat de Implantologie oralå, Ed. Na¡ional
2004
65
inerva¡ia diferitelor zone, fibromucoasa acoperi-
toare, raporturile topografice cu diferite repere ana-
tomice importante (canalul mandibular).
Referitor la câmpul protetic mandibular edentat
total, un element favorabil solu¡iilor de protezare
moderne implanto-protetice este creasta osoaså pe
zona frontalå – interforaminalå, acoperitå de o
fibromucoaså keratinizatå, ata¿atå de os, întinså.
5. Drake R, Vogl W, Mitchell A – Gray ’s Anatomy, Ed. Elsevier 2004.
6. Heinrich B, Slåvescu DD – Atlas, tehnici de implantologie oralå,
ed. Rom Cartexim, Bucure¿ti, 1998.
7. Slåvescu DD, Heinrich B ¿i colab – Implantologie oralå, ghid
practic, Ed. Rom Cartexim, Bucure¿ti, 1998.