STUDIUL UNEI REŢELE DE CURENT CONTINUU

1. Schema de montaj

Lista de aparate:

A1, A2, A – ampermetre digitale (scara 200 mA); V – voltmetru digital (scara 20 V); SCC1, SCC2 – surse
stabilizate de curent continuu (E1 = 6 V, E2 = 8 V); K1, K2, K3 – comutatoare bipolare; R1 = 25 Ω, R2 = 50 Ω,
R3 = 25 Ω – rezistoare fixe; Rv – rezistență variabilă (inițial Rv = 50 Ω).

2. Chestiuni de studiat
2.1. Verificarea experimentală a teoremei întâi a lui Kirchhoff.
2.2. Verificarea experimentală a teoremei superpoziției.
2.3. Verificarea experimentală a teoremei generatoarelor echivalente de tensiune și curent.
2.4. Verificarea experimentală a teoremei transferului maxim de putere.

3. Mod de lucru
3.1. Teorema K1
Se conectează sursele SCC la rețea prin comutare în poziția
inferioară a lui K1 și K2, iar K3 se închide în poziția inferioară
pentru conectarea rezistenței variabile Rv. Se completează linia
1 din tabelul 1 (setul de date obținute experimental).
Relații de calcul: Ic = I1 + I2; Type equation here.
Ic − I
εI = ∗100
I
Se rezolvă următorul sistem de ecuații bazat pe teoremele
Kirchhoff (setul de date obținute analitic):
I1 + I 2 − I = 0

 R1 I 1 − R 2 I 2 = E 1 − E 2
 R I + (R + R )I = E
 2 2 3 v 2

1/2 redactare: Conf. Dr. Ing. Veronica PĂLTÂNEA, Conf. Dr. Ing. Gheorghe PĂLTÂNEA
3.2. Teorema superpoziției
Se pasivizează sursa SCC2 prin comutarea lui K2 în poziția superioară și se
completează linia 2 din tabelul 1 (se va nota inclusiv semnul curentului ce
apare pe ampermetrele digitale). Se conectează înapoi SCC2, se pasivizează
SCC1 prin comutare în poziția superioară a lui K1 și se completează linia 3
din tabelul 1.
Relații de calcul:
I' − I' I '' − I ''
Ic’ = I1’ - |I2’|; ε I = c ' ∗ 100 ; Ic’’ = - |I1’’| + I2’’; ε I = c '' ∗ 100
I I
Se adună linia 2 cu linia 3 din tabelul 1 și se obține setul de date obținute prin
metoda superpoziției.
Se compară între ele cele trei seturi de date și se formulează o concluzie.

3.3. Teorema generatoarelor echivalente

Se conectează ambele surse SCC în circuit (K1, K2 în pozițiile
inferioare), iar K3 se lasă în gol (nu se comută în nici una din poziții).
Se completează celula UAB0 din tabelul 2. Se conectează K3 în poziția
superioară și se completează celula IscAB din tabelul 2.
Relații de calcul:
U U U AB0 I scAB
RAB = AB ; RAB0 = AB0 ; I ABc = ;U ABc =
I AB I scAB RAB + RAB0 GAB + GAB0
1 1
G = ;G = ;
AB R AB0 R
AB AB0

3.4. Teorema transferului maxim de putere

Se conectează ambele surse SCC în circuit, iar K3 se comută în poziția inferioară pentru conectarea rezistenței
variabile Rv. Se pornește cu Rv = 0 și se începe completarea tabelului 3. Se reprezintă grafic variația P(R).
U2 Pmaxmas − Pmax calc
R = U / I ; P = U ∗ I ; Pmax calc = AB0 ; ε P = ∗ 100 ;
4 RAB0 Pmaxcalc
4. Rezultate
Tabelul 1. E1 = ……….V; E2 = ……….V
Nr. Sursa Verificare
I1 [A] I2 [A] I [A] UAB [V]
Crt. 1 2 Ic [A] εI [%]
1 SCC1 SCC2
2 SCC1 0
3 0 SCC2
Tabelul 2.
Valori măsurate Valori calculate
Nr. Crt.
UAB [V] IAB [A] UAB0 [V] IscAB [A] RAB [Ω] RAB0 [Ω] IABc [A] UABc [V] εI [%] εU [%]
------
1
-----
Tabelul 3.
U [V]
I [A]
R [Ω] 0 10 20 30 40 45 50 55 60 80 100 150 200 250 300 350 400
P [W]

2/2 redactare: Conf. Dr. Ing. Veronica PĂLTÂNEA, Conf. Dr. Ing. Gheorghe PĂLTÂNEA