Encliclopedia asistenţei sociale

Neamţu G. (coord), 2016. Ed. Polirom, Iaşi, pp: 720 - 729

Protecţia juridică a persoanelor vârstnice (Adina Rebeleanu)

Termeni cheie : persoana vârstnică, asistenţa socială a vârstnicului, servicii sociale,

beneficii sociale, grad de dependenţă, responsabilitatea îngrijirii

Protecţia socială a persoanelor vârstnice cuprinde un ansamblu de prestaţii cu caracter

contributiv, în cazul riscului asigurat de bătrâneţe, boală, dar şi prestaţii şi servicii sociale
noncontributive, acordate fie în cadrul sistemul de ocrotire medicală, fie a celui de
asistenţă socială.
Recomandările în materie de ocrotire a vârstnicului cuprind o serie de măsuri ce vizează
dezvoltarea sistemului de îngrijire medicală, la domiciliu, promovarea accesului de
servicii de îngrijire medicală şi socială, îmbunătăţirea măsurilor de prevenire a situaţiei
de dependenţă , în scopul creşterii calităţii vieţii vârstnicului.
Dintre reglementările internaţionale în materie de îngrijire a vârstnicului menţionăm:
Planul Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrânirea şi Declaraţia Politică (Madrid,
2002), Carta Socială Europeană – art. 23 dreptul persoanelor vârstnice la protecţie
socială, Codul European de Securitate Socială – Partea a V-a, art.26-31 – garantarea
prestaţiilor ce se adresează riscului de bătrâneţe, Recomandarea Consiliului Europei
nr.92/442/CEE şi Recomandarea Consiliului de Miniştri nr. R(94)14.
Dintre reglementările naţionale utile asistenţilor sociali ce lucrează cu persoane vârstnice
menţionăm: Legea nr. 292/2011, Capitolul IV, Secţiunea a 3-a, Legea nr.17/2000
(modificată prin Legea 270/2008 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2010) privind
asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de
pensii, Legea nr.255/2007 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor,
Legea nr.95/2006 privind reforma sistemului de sănătate, HG nr.1293/2006, Anexa 6,
Programul de interes naţional Dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu a
persoanelor vârstnice dependente, Ordinul nr.246 din 27 martie 2006 privind aprobarea
Standardelor minime specifice de calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru
persoanele vârstnice şi pentru centrele rezidenţiale pentru persoanele vârstnice.
Enumerarea nu este limitativă. Textele invocate necesită a fi coroborate.
Legea nr. 17 din 6 martie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează
asistenţa socială a persoanelor vârstnice, reiterând dreptul constituţional al persoanelor
vârstnice la asistenţă socială. Acest drept se acordă persoanelor vârstnice în raport cu
situaţia sociomedicală şi resursele economice de care acestea dispun. Textul stipulează
complementaritatea măsurilor de asistenţă socială cu formele de protecţie socială
reglementate prin sistemul asigurărilor sociale, aspect ce se regăseşte şi în legea cadru a
asistenţei sociale (art. 2-4, Legea nr. 292/2011).
Conform art. 1 alin. 4, Legea 17/2000, persoanele vârstnice sunt persoanele care au
împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege. Legea 292/2011 este mai precisă în
definirea persoanelor vârstnice: persoane care au împlinit 65 de ani, ce reprezintă o
categorie de populaţie vulnerabilă cu nevoi particulare, datorită limitărilor fiziologice şi
fragilităţii caracteristice fenomenului de îmbătrânire (art. 6 lit.bb), art.92, Legea
292/2011).
Condiţiile pentru ca o persoană vârstnică să beneficieze de serviciile şi prestaţiile de
asistenţă socială sunt expres stipulate de Legea 17/2000: nu au familie sau nu se află în
întreţinerea1 unei persoane obligate prin lege la aceasta, nu realizează venituri proprii, sau
au venituri insuficiente, nu se pot gospodări singuri, necesită îngrijire specializată, sau se
află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, din cauza bolii sau stării
fizice şi psihice. Legea cadru a asistenţei sociale responsabilizează familia vârstnicului cu
privire la asigurarea şi întreţinerea acestuia şi doar în situaţia vâsrtnicului singur sau în
situaţia în care familia vârstnicului nu poate asigura, parţial sau integral, îngrijirea şi
întreţinerea persoanei asistate, statul intervine în acordarea de beneficii de asistenţă
socială şi servicii sociale adecvate vârstnicului (art. 93, Legea 292/2011).
Beneficiile de asistenţă socială se acordă în conformitate cu prevederile Legii 292/2011,
în condiţiile următoare: persoana vârstnică nu realizează venituri proprii sau veniturile lor
ori ale aparţinătorilor sunt insuficiente pentru asigurarea unui trai decent, se află în
imposibilitatea de a-şi asigura singură activităţile de bază ale vieţii zilnice, nu se poate
gospodări singură şi necesită asistenţă şi îngrijire, nu au locuinţă proprie şi nici

1 A se vedea dispoziţiile art.513 – 534 C. Civil cu privire la obligaţia de întreţinere

posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii, sau persoana
vârstnică se află în situaţii de urgenţă sau necesitate (art.94 alin.1). Beneficiile acordate
pot fi în bani sau în natură. Dintre beneficiile de asistenţă socială acordate în bani
menţionăm: beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a
riscului de excluziune socială, indemnizaţii de îngrijire, alocaţii şi contribuţii pentru
asigurarea calităţii serviciilor sociale destinate acoperirii costurilor hranei în cantine
sociale, centre rezidenţiale de încălzire, facilităţi privind transportul urban şi interurban,
telefon, radio-TV, achiziţia de produse alimentare, bilete de tratament balnear, ajutoare
pentru situaţii care pun în pericol siguranţa şi viaţa persoanei vârstnice, pentru evitarea
instituţionalizării. Ajutoarele în alimente pot consta în alimente, încălţăminte,
medicamente, dispozitive medicale, materiale de construcţii (art. 94 alin.2, Legea
292/2011).
Dreptul persoanelor vârstnice la servicii sociale este garantat în scopul prevenirii,
limitării sau înlăturării efectelor unor situaţii ce pot afecta viaţa persoanei vârstnice sau
pot genera riscul excluziunii sociale (art. 95 alin.1, Legea 292/2011).
Este necesară realizarea unei evaluări a nevoilor persoanelor vârstnice prin anchetă
socială, iar nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a
autonomiei din cauze variate (de natură medicală, psihoafectivă, socio-medicală) se
stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice; grila
naţională prevede criteriile de încadrare într-un grad de dependenţă, se aprobă prin
hotărâre de guvern, poate fi revizuită anual, şi în mod obligatoriu la 3 ani. Evaluarea
autonomiei funcţionale se realizează la domiciliul persoanei, de către o echipă de
evaluatori, iar furnizarea serviciilor de îngrijire se realizează conform planului
individualizat de asistenţă şi îngrijire, elaborat de personalul de specialitate (art. 98 alin.
1-5, Legea 292/2011, art. 4-6, Legea 17/2000).
Serviciile sociale se acordă persoanelor vârstnice în concordanţă cu nevoile individuale
de ajutor, gradul de dependenţă în care se află, situaţia familială şi veniturile de care
dispun persoanele vârstnice. Responsabilitatea dezvoltării serviciilor sociale destinate
vârstnicului, de asigurare a serviciilor de îngrijire personală acordate la domiciliu sau în
centre rezidenţiale pentru persoanele dependente, dar şi de finanţare sau co-finanţare
revine autorităţilor admnistraţiei publice locale şi centrale (după caz). Legea cadru a
aistenţei sociale a introdus rolul consultativ al asociaţiilor vârstnice la procesul decizional
privind dezvoltarea serviciilor sociale destinate vârstnicului (art.95 alin2, Legea
292/2011).
Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice care se acordă persoanelor vârstnice sunt:
îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu, îngrijirea temporară sau permanentă
într-un cămin pentru persoane vârstnice şi îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru
vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale (art. 7 alin.1 lit.a-c,
Legea 17/2000). Textul lasă deschisă prin intermediul art. 7 alin.1 lit c) posibilitatea
diversificării acestor servicii, enumerarea nefiind limitativă. Prin urmare, autorităţile
locale au posibilitatea de a răspunde nevoilor vârstnicilor la nivel local, pe măsura
resurselor de care dispun.
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu cuprind următoarele
categorii se servicii: 1). servicii sociale privind îngrijirea persoanei, prevenirea marginali-
zării sociale şi sprijinirea în vederea reintegrării sociale, consiliere juridică şi
admnistrativă, sprijin pentru plata unor servicii şi obligaţii curente, îngrijirea locuinţei şi
gospodăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei; 2). servicii sociomedicale privind, în
principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacităţilor fizice şi
psihice, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei vârstnice şi antrenarea la activităţi
economice, sociale şi culturale, precum îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de
noapte sau alte centre specializate; 3). servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi
îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri
stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi
dispozitive medicale (art. 8 Legea 17/2000). Serviciile medicale se acordă pe baza
reglementărilor legale privind sistemul public al asigurărilor sociale de sănătate.
Acordarea serviciilor de îngrijire personală la domiciliu a persoanelor vârstice se
realizează de către îngrijitorul formal (persoana calificată, certificată profesional) sau de
către îngrijitorul informal (persoana necalificată, de regulă un membru al familiei, rudă
sau altă persoană) (art.99 alin.1, art. 6 lit s, ş,, art. 13 Legea 292/2011, art.13 alin2, Legea
17/2000).
În situaţiile în care îngrijirea la domiciliu a persoanei vârstnice dependente nu este
posibilă, se dispune îngrijirea în centre rezidenţiale. Centrele rezidenţiale destinate
persoanelor vârstnice pot fi organizate ca centre de îngrijire temporară, centre de îngrijire
pe perioadă nedeterminată (cămine pentru persoanele vârstnice), locuinţe protejate sau
alte tipuri de centre (art. 101, alin.1-2, Legea 292/2011, art. 16, Legea 17/2000). Se reţine
faptul că îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine este prevăzută ca o măsură de
excepţie pentru persoanele care întrunesc condiţiile pentru a beneficia de prevederile
Legii 17/2000 (condiţii limitativ enunţate în art. 3). Accesul în cămin al persoanelor
vârstnice se face în baza următoarelor criterii de prioritate: necesită îngrijire medicală
permanentă deosebită, care nu poate fi acordată la domiciliu, nu se poate gospodări
singură şi este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să-şi îndeplinească obligaţiile
datorită stării de sănătate, situaţiei economice şi sarcinilor familiale (art. 16 alin.2, lit a-c,
Legea 17/2000).
Toate serviciile se acordă fără plată doar persoanelor vârstnice care nu au venituri sau ale
căror venituri sunt mai mici de 5 ori decât nivelul venitului net lunar luat în calcul la
stabilirea ajutorului social pentru o persoană (art. 9 alin.2, Legea 17/2000). În cazul în
care persoanele vârstnice se încadrează în grila de evaluare a nevoilor persoanelor
vârstnice îndreptăţite să primească serviciile sociale şi cele sociomedicale, dar realizează
venituri peste limita prevăzută de către prezenta lege, beneficiază de servicii contra-cost,
în funcţie de tipul serviciului acordat şi venitul persoanei, fără însă a depăşi costul
acestora calculat pentru perioada respectivă. Altfel spus, nu sunt exluse criteriile de
eligibilitate pentru acordarea gratuită a acestor servicii, prevăzându-se şi obligaţia de a
plăti o contribuţie lunară de întreţinere pentru beneficiarii asistaţi în centrele rezidenţiale,
în funcţie de veniturile personale ale persoanei asistate sau susţinătorilor legali ai acestora
(art. 102 Legea 292/2011, art. 24-25 Legea 17/2000). Pentru persoanele vârstnice care nu
au venituri şi nici susţinători legali, contribuţia lunară pentru asigurarea serviciilor de
îngrijire personală la domiciliu şi pentru asistarea şi îngrijirea în centre rezidenţiale este
asigurată din bugetele locale. Persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în
cămin datorează contribuţia lunară în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor
personale lunare, fără a depşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare
cămin (art. 25 alin 5, Legea 17/2000).
Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice se acordă numai cu consimţământul
persoanei vârstnice. În cazul în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite
obţinerea consimţământului, decizia pentru acordarea tipului de îngrijire este luată de
serviciul public de asistenţă socială, pe baza rezultatelor anchetei sociale, a
recomandărilor medicale, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei sau, în lipsa
acestora, cu acceptul unui alt membru de familie (art. 7 alin. 1-2, Legea 17/2000).
Consiliile locale sunt cele care au responsabilitatea stabilirii tipurilor de servicii şi al
costului acestora, precum şi organizarea serviciilor în mod direct sau pe baza de convenţii
încheiate cu organizaţiile neguvernamentale, unităţi de cult recunoscute în România ori
alte persoane fizice şi juridice acreditate în furnizarea de servicii destinate persoanelor
vârstnice (art. 12 şi art. Art. 15, Legea 17/2000).
Un act normativ care permite consiliilor locale să menţină şi să încurajeze activitatea
organizaţiilor neguvernamentale în furnizarea de servicii destinate vârstnicilor este Legea
nr. 34 din 20 ianuarie 1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor
române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă
socială. Această lege stipulează posibilitatea alocării de la bugetul de stat a subvenţiilor
acordate asociaţiilor şi fundaţiilor cu personalitate juridică a căror activitate de asistenţă
socială se adresează unor beneficiari din mai multe judeţe ale ţării şi care au încheiat
convenţii pentru prestarea acestor servicii cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale
şi Persoanelor Vârstnice (art. 1 alin.2). De la bugetele locale se pot aloca subvenţii
asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică a căror activitate se adresează
beneficiarilor dintr-un singur judeţ şi care au încheiat convenţii pentru prestarea serviciilor
sociale cu consillile locale (art. 1 alin.3). Lista asociaţiilor şi fundaţiilor române cu
personalitate juridică care au primit subvenţii se publică, conform aceleaşi legi, în
Monitorul Oficial al României.
Legea cadru a asistenţei sociale, dar şi Legea nr. 17/2000 prevăd şi modalităţi de asistenţă
a persoanei vârstnice care încheie acte translative de proprietate, cu titlu oneros sau
gratuit, în scopul îngrijirii personale. Este un mod de protecţia acordat persoanelor
vârstnice în vederea garantării exercitării drepturilor civile şi protecţiei împotriva
abuzurilor. Astfel, în art. 30 alin. 1, Legea 17/2000 se stipulează obligaţia autoritatăţii
tutelare, sau după caz a consilierilor juridici angajaţi ai consiliului local, de a acorda la
solicitarea persoanei vârstnice consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de
vânzare-cumpărare, donaţie sau împrumuturi cu garanţii imobiliare care au ca obiect
bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice. Persoana vârstnică are dreptul de a fi
asistată, la cerere sau din oficiu, în vederea încheierii unui act juridic de întrăinare cu titlu
oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i aparţin, în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale, de un
reprezentant al autorităţii tutelare. Este reglementată posibilitatea autorităţii tutelare ca în
termen de 24 de ore de la sesizarea acesteia cu neexecutarea obligaţiei de întreţinere şi
îngrijire de către noul proprietar al bunurilor obţinute ca urmare a actului juridic, să
solicite serviciului public de asistenţă socială efectuarea unei anchete sociale în maxim 10
zile de la solicitare. În baza anchetei sociale, autoritatea tutelară propune măsurile
necesare de executare legală a dispoziţiilor înscrise în actul juridic încheiat şi va putea
solicita în instanţa judecătorescă rezilierea contractului de întreţinere în nume propriu sau
în interesul persoanei întreţinute (art. 34, alin.2, Legea nr.17/2000).
Măsuri de ocrotire socială a vârstnicilor găsim şi Legea nr.208/1997 privind cantinele
sociale; se prevede în acest text de lege că pensionarii şi persoanele care au împlinit vârsta
de pensionare, aflate în una din următoarele situaţii – izolate social, nu au susţinători legali,
lipsite de venituri (situaţii sociomedicale şi economice deosebite) pot beneficia de aceste
servicii.
Legea nr.502 din 17 nov. 2004 privind asociaţiile pensionarilor reglementează dreptul
pensionarilor, indiferent de sistemul de asigurări sociale căreia îi aparţin de a constitui şi
de a adera la asociaţii proprii. Asociaţiile de pensionari se constituie în scopul apărării
dreptului membrilor la pensie calculată şi acordată în condiţiile legii, reprezentării
membrilor în raporturile cu instituţiile admnistraţiei publice locale şi centrale, organizării
de activităţi recreative, culturale şi sportive pentru pensionari şi familiile acestora,
organizarea unor activităţi de ajutorare şi asistenţă socială pentru pensionari în colaborare
cu instituţiile admnistraţiei publice locale (art. 2 lit a-b, Legea nr. 502/2004). Se remarcă
faptul acest text de lege face referire doar la vârstnicii care au calitatea de pensionar.
Un mijloc juridic prin care persoanele vârstnice pot fi ocrotite este curatela. Astfel, art.
178 lit.a Cod Civil prevede că instanţa de tutelă poate institui curatela dacă din cauza
bătrâneţii, bolii sau unei infirmităţi o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal să îşi
admnistreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii corespunzătoae şi din motive
temeinice nu îşi poate numi un reprezentant sau un admnistrator. Numirea curatorului se
face de către instanţa de tutelă cu acordul celui desemnat curator. Curatela nu se poate
institui decât cu consimţământului celui reprezentat şi se poate institui la cererea celui
care urmează a fi reprezentat, a soţului, sau a rudelor. Pot solicita instituirea curatelei şi
persoane apropiate vârstnicului, admnistratorii şi locatarii casei în care locuieşte
vârstnicul, serviciul de stare civilă, instanţele judecătoreşti, organele admnistraţiei publice
locale, dacă acest lucru este în interesul persoanei vârstnice. Instituirea curatelei nu aduce
nici o atingere capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă (pentru detalii privind
curatela a se vedea dispoziţiile art. 178-186 Cod civil).
Sinteză:
În ceea ce priveşte asistenţa socială a vârstnicilor, măsurile de asistenţă socială sunt
complementare prestaţiilor de asigurări sociale pentru acoperirea riscului de bătrâneţe şi
sănătate. Reglementările legale privind organizarea serviciilor sociale destinate
persoanelor vârstnice conţin obligaţia ce incumbă autorităţilor administraţiei publice
locale de a le organiza şi finanţa/co-finanţa. Nu sunt exluse criteriile de eligibilitate
pentru acordarea gratuită a acestor servicii, prevăzându-se şi obligaţia de a plăti o
contribuţie lunară de întreţinere pentru beneficiarii asistaţi în centrele rezidenţiale, în
funcţie de veniturile personale ale persoanei asistate sau susţinătorilor legali ai acestora.
Este prevăzută obligaţia familiei de a asigura îngrijirea şi întreţinerea persoanei vârstnice.
Gama de servicii şi beneficii de asistenţă socială sunt prevăzute cu scopul declarat la
evitării instituţionalizării. Remarcăm introducerea rolului consultativ al asociaţiilor
vârstnice la procesul decizional privind dezvoltarea serviciilor sociale destinate
vârstnicului.

Bibliografie:
Codul civil al României /Legea nr.287/2009, republicată în Monitorul Oficial al
României nr.505 din 15 iulie 2009, modificată şi completată prin Legea nr.71/2011
pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, publicată în
Monitorul Oficial al României nr.409 din 10 iunie 2011
Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicatã în
Monitorul Oficial al României nr. 157/06.03.2007 cu modificările şi completările
ulterioare

Legea nr. 292/20011 a asistenţei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României nr.
905 din 20 decembrie 2011
Legea nr. 95/2006 privind reforma sistemului de sănătate, publicată în Monitorul Oficial
al României nr.372din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr.350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice

alocate pentru activităţile nonprofit de interes general, publicată în Monitorul Oficial al
României nr.1128 din 14 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr.34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu

personalitate juridică care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 29 din 27 ianuarie 1998
Ordin nr. 246/27 martie 2006, privind aprobarea Standardelor minime specifice de
calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice şi pentru
centrele rezidenţiale pentru persoane vârstnice, publicat în Monitorul Oficial al
României nr. 344 din 17 aprilie 2006