Sunteți pe pagina 1din 74

ELEMENTE DE TEORIA

ELASTICITĂŢII
Problema generală a teoriei elasticităţii o reprezintă determinarea
stării de tensiuni, deformaţii şi deplasări dintr-un corp elastic, atunci când
se cunosc: forma şi dimensiunile acestuia, modul de încărcare şi rezemare,
precum şi caracteristicile elastice ale materialului.

Ecuaţiile fundamentale ale Teoriei elasticităţii (care vor fi prezentate în


cele ce urmează) sunt scrise pentru un element de volum infinitezimal şi sunt
grupate astfel:
• ecuaţii de echilibru (Cauchy);
• ecuaţii geometrice (relaţii între deformaţii si deplasări);
• ecuaţii constitutive (legea lui Hooke).
În ecuaţiile din primele două grupe nu intervin caracteristici de material şi,
în consecinţă, ele sunt universal valabile. În ecuaţiile constitutive intervin aceste
caracteristici şi prin urmare acestea depind de natura materialului.
Modelul clasic al Teoriei elasticităţii şi Rezistenţei materialelor adecvat
comportării oţelului şi altor materiale (în special metalice) are la bază
următoarele ipoteze simplificatoare:
• continuitatea materiei;
• omogenitatea;
• elasticitatea perfecta şi izotropia materialelor;
• ipoteza deformaţiilor mici;
• proporţionalitatea dintre tensiuni şi deformaţii;
• principiul lui Saint Venant;
• ipoteza stării naturale.
Ipoteza lui Bernoulli este admisă numai în Rezistenţei materialelor.

Starea de tensiuni într-un punct al unui corp


Starea generală de tensiuni

Se consideră cazul general al unui corp solid solicitat de un sistem


oarecare de sarcini. Într-un punct oarecare din interiorul corpului se poate duce
un număr nedefinit de faţete orientate diferit. La fiecare din aceste faţete
r
elementare corespunde un anumit vector-tensiune p (figura 2.1). Ansamblul
vectorilor tensiune care acţionează pe faţetele elementare ce trec prin punctul
considerat caracterizează starea de tensiune din acest punct şi poartă denumirea
de fascicolul tensiunilor. Ansamblul fascicolelor tensiunilor într-un volum poartă
denumirea de câmp de tensiune. Câmpul de tensiune poate fi uniaxial, biaxial,
triaxial.

C
σ

p
dy
O B
dx τ x

dz

Figura 2.1.

S-a definit în cursul de Rezistenţa materialelor tensiunea medie pe un


element de arie ∆A (figura 2.2a) prin relaţia:

2

 ΔR
p med ΔA =
ΔA

Considerând materia continuă se poate restrânge oricât de mult elementul


de suprafaţă în jurul punctului M, trecerea la limită fiind permisă în aceste
condiţii. Se obţine astfel valoarea tensiunii în punctul M:


 dR
p M = lim
dA →0 dA

r
Tensiunea fiind o mărime tensorială depinde atât de dR cât şi de orientarea
elementului de suprafaţă dA.
Tensiunea poate fi descompusă (figura 2.2b) în două componente:
- pe direcţia normalei în componenta σ xx, numită tensiune normală
(orientată de direcţia axei Ox);
- pe planul secţiunii în componenta τ , numită tensiune tangenţială.

∆A y y
τ p
∆R
σxx
M x dA M x
O O

z z

a) b)

Figura 2.2.

3
La rândul său, componenta τ poate fi descompusă în planul yOz, (la care Ox
este normală) obţinându-se componentele τ xy şi τ xz (figura 2.3) care sunt
paralele cu axele Oy şi respectiv Oz.
τxy y p
τ
σxx
τxz M xx
dA
x
O
z

Figura 2.3.

Starea de tensiuni dintr-un punct oarecare al corpului este perfect


determinată dacă se cunosc tensiunile pe trei plane de coordonate care trec prin
acel punct. Dacă poziţia planelor de coordonate este arbitrară, pe fiecare dintre
aceste plane există, în cazul general, atât tensiuni normale cât şi tensiuni
tangenţiale.
Din interiorul unui corp solid elastic aflat în echilibru, într-o stare generală
de tensiuni, se izolează un paralelipiped elementar infinitezimal de dimensiuni
dx, dy, dz (figura 2.4.). Paralelipipedul se raportează la un sistem de axe
triortogonal.

4
Figura 2.4.

Pentru stabilirea direcţiei şi sensului tensiunilor se adoptă convenţiile: sunt


considerate pozitive faţetele elementului izolat pentru care versorul normalei
(care pleacă din faţetă) este îndreptat în sensul pozitiv al unei axe şi negative
faţetele care au versorul orientat în sensul negativ al unei axe.
Pe faţetele paralelipipedului elementar se prezintă componentele
tensiunilor. O tensiune este pozitivă dacă:
- acţionează pe o faţetă pozitivă şi este orientată în sensul pozitiv al unei
axe;
- acţionează pe o faţetă negativă şi este orientată în sensul negativ al unei
axe.
În figura 2.4. se prezintă starea spaţială de tensiuni. Toate tensiunile
prezentate sunt pozitive, conform convenţiei de semn prezentată anterior.
Tensiunile care acţionează pe o faţetă pozitivă sunt considerate negative dacă
sunt orientate în sensul negativ al unei axe, iar tensiunile care acţionează pe o
faţetă negativă sunt considerate negative dacă acţionează în sensul pozitiv al
unei axe.
Cunoaşterea celor 9 componente ale tensiunilor în orice punct al unui corp
înseamnă cunoaşterea stării de tensiuni din acel corp. Aceasta este starea
generală de tensiuni. Rareori toate aceste tensiuni apar simultan.

5
Tensiunea este o mărime tensorială. Componentele tensorului tensiunilor
pentru starea generală de tensiuni pot fi prezentate în formă matriceală astfel:

σ xx τ xy τ xz 
 
Tσ = τ yx σ yy τ yz  (2.1)
 τ zx τ zy σ zz 
 

Semnificaţia indicilor este următoarea: primul indice indică normala la faţeta


pe care acţionează tensiunea, iar al doilea axa cu care aceasta este paralelă.
Prin urmare fascicolul tensiunilor într-un punct poate fi reprezentat printr-
un tensor de ordinul trei, pe care îl vom denumi tensor-tensiune. Datorită
proprietăţii de dualitate a tensiunilor tangenţiale (τxy = τyx , τzy = τyz , τzx = τ xz)
componentele tensorului tensiunilor dispuse simetric faţă de diagonala principală
a tensorului sunt egale între ele ceea ce ne permite să denumim tensorul
tensiunilor, tensor simetric de ordinul al doilea.
Tensorul tensiunilor se poate descompune în două componente (această
descompunere convenţională este utilă în calcule):

Tσ = TSσ + TDσ (2.2)

T Sσ reprezintă tensorul sferic şi caracterizează deformaţia volumică în


jurul unui punct fiind dat de relaţia:

σ m 0 0 
 
T Sσ =  0 σm 0  (2.3)
 0 0 σ m 

σ xx + σ yy + σ zz
unde σ m = reprezintă valoarea medie a tensiunilor normale
3

pe planele de coordonate care mai este denumită şi tensiune normală octaedrică.

6
T Dσ reprezintă deviatorul tensorului tensiunilor, care caracterizează
modificarea formei în jurul unui punct şi se calculează cu relaţia:.

σ xx − σ m τ xy τ xz 
 
TDσ =  τ yx σ yy − σ m τ yz  (2.4)
 τ zx τ zy σ zz − σ m 

Starea de tensiuni dintr-un punct al corpului este determinată dacă se


cunosc tensiunile pe trei plane de coordonate care trec prin acel punct. În fiecare
punct al unui corp există trei plane pentru care tensiunile tangenţiale τ sunt
nule, numite plane principale. Tensiunile de pe aceste plane se numesc tensiuni
(normale) principale (σ1, σ2, σ3). Intersecţia planelor principale formează axele
numite direcţiile principale ale tensiunilor (figura 2.5.).
Se vor folosi următoarele notaţii pentru tensiunile principale:
σ p ≥ σq ≥ σl

sau
σ1 ≥ σ 2 ≥ σ3

Figura 2.5.
tensiunile fiind ordonate algebric ( σ p ≡ σ 1 ≡ σ 11 etc.).

2.1.2. Starea plană şi uniaxială de tensiuni


Din starea generală de tensiuni pot fi determinate următoarele cazuri
particulare:

7
1. Starea plană de tensiun (figura 2.6). Pentru această stare: σ zz = 0, τ xz =
τ zx = 0, τ yz =τ zy = 0. Pe faţetele opuse acţionează tensiuni egale şi de sensuri
contrare.

Figura 2.6.

În figura 2.7 este prezentată vederea după axa Oz a stării plane de tensiuni.

Figura 2.7.

În figura 2.8 este reprezentată starea de tensiuni principale în plan.

8
Figura 2.8.

2. Starea uniaxială de tensiuni (tracţiune pe direcţia axei Ox (figura 2.9)).

Figura 2.9.
În figura 2.10 se prezintă semnul tensiunilor şi alungirilor specifice pentru o
stare uniaxială de tensiuni (pozitive la tracţiune, negative la compresiune).

y y

σxx σxx σxx σxx

x x

εxx dx εxx dx
dx dx

σxx > 0, εxx > 0 σxx < 0, εxx < 0

9
Figura 2.10.

Variaţia tensiunilor în jurul unui punct. Tensiuni


principale
Starea spaţială de tensiuni
Tensiunile principale reprezintă cea mai simplă stare de tensiune dintr-un
punct al unui corp. În fiecare punct al unui corp există trei plane pentru care
tensiunile tangenţiale τ sunt nule, numite plane principale, iar tensiunile de pe
aceste plane se numesc tensiuni principale (σ1, σ2, σ3). Intersecţia planelor
principale formează axele numite direcţiile principale ale tensiunilor.
Poziţia planelor principale faţă de un sistem de coordonate xOyz ales
arbitrar, adică cosinusurile directoare ale normalelor la planele principale, se
notează cu l, m, n şi satisfac condiţia:

cos( n, x ) = l ; cos( n, y ) = m; cos( n, z ) = n

(2.5)
l 2 + m2 + n2 = 1

În starea spaţială de tensiuni direcţiile tensiunilor principale σ1 respectiv


σ3, dintr-un punct, (notate cu 1 şi 3) sunt reciproc perpendiculare. Direcţia 2 este
perpendiculară pe planul 1O3 astfel încât, împreună cu celelalte două, formează
un sistem triortogonal drept. Se fac următoarele notaţii referitoare la aceste
tensiuni:
σ max = σ 1 = σ p ; σ min = σ 3 = σ l (2.6)

Tensiunile principale sunt ordonate algebric, prin urmare între tensiuni


există relaţia:
σ1 > σ 2 > σ 3 (2.7)

Observaţii:

10
• În starea spaţială de tensiuni toate cele trei tensiuni principale sunt
diferite de zero.
• Tensiunile normale principale sunt independente la schimbarea sistemului
de coordonate.
• În planele principale tensiunile tangenţiale sunt nule.
• Cele trei plane principale dintr-un punct al corpului deformat sunt
reciproc perpendiculare.
• Intersecţia planelor principale determină axele sau direcţiile principale.
• Într-un corp elastic, omogen şi izotrop direcţiile principale sunt reciproc
perpendiculare.
• Direcţiile principale se bucură de proprietatea că ele coincid cu
normalele feţelor pe care tensiunea tangenţială este nulă.

Prin raportare la acest sistem de referinţă, se obţin expresiile cele mai


simple pentru tensiuni care reprezintă rădăcinile reale şi distincte ale ecuaţiei:

σ 3 - I 1σ 2 + I 2σ - I 3 = 0 (2.8)
Relaţia (2.8) se numeşte ecuaţie seculară, iar coeficienţii I 1 , I 2 , I 3 se
numesc invarianţi deoarece nu se modifică la rotirea sistemului de axe. I 1 , I 2
şi I 3 se determină cu relaţiile:

I 1 = σ xx + σ yy + σ zz (2.9)

σ xx τ xy σ yy τ yz σ xx τ xz
I2 = + + (2.10)
τ xy σ yy τ yz σ zz τ xz σ zz

σ xx τ xy τ xz
I 3 = τ yx σ yy τ yz (2.11)
τ zx τ zy σ zz

11
În relaţiile (2.10), (2.11) determinanţii sunt simetrici faţă de diagonala
principală.
Rădăcinile ecuaţiei seculare (2.8) sunt date de relaţiile:

α  1
σ 1 = 2 S cos   + I 1
3 3

 α   1
σ 2 = 2S   + 120 ° + I 1 (2.12)
 3   3

 α   1
σ 3 = 2 S   + 240° + I 1
 3   3
unde:
12
1 
S =  R ;
3 

 Q 
α = cos −1  − ;
 2T 
1 2
R= I1 − I 2 ;
3
1 2 3
Q= I1 I 2 − I 3 − I1 ;
3 27
12
 1 3
T = R 
 27 

Observaţii:
• Tensiunea principală cea mai mare σ1 este totodată şi cea mai mare
posibilă dintre tensiunile ce acţionează asupra elementului studiat, iar
tensiunea principală minimă σ3 este cea mai mică din ansamblul
tensiunilor.
• O condiţie necesară în cazul stării spaţiale de tensiune (triaxială) este ca
invariantul I3 al ecuaţiei seculare să fie diferit de zero.

Un model geometric al acestei stări de tensiune este elipsoidul lui Lamé


sau elipsoidul tensiunilor (figura 2.11): starea de tensiune dintr-un punct al unui

12
corp poate fi reprezentată printr-un elipsoid care are ca semiaxe tensiunile
normale principale şi a cărui ecuaţie este:

 p x2   p y   p z2 
2
 2 + 2 + 2  =1
σ  σ  σ 
 1   2  3

Py

σ2

O
σ1 Px
σ3

Pz

Figura 2.11
Suprafaţa elipsoidului reprezintă locul geometric al extremităţilor
vectorilor tensiunii totale pentru snopul de plane care trece prin punctul
considerat. Dacă toate cele trei tensiuni principale sunt egale între ele elipsoidul
se transformă într-o sferă (o stare de tensiune echiaxială ca de exemplu în cazul
compresiunii hidrostatice sau a tracţiunii uniforme după cele trei direcţii).
Mărimile px, py, pz se pot considera coordonatele extremităţii vectorului
tensiunii totale ce acţionează asupra elementului de suprafaţă de orientare
oarecare şi sunt calculate cu relaţiile de mai jos:

p x = σ xx l +τ yx m +τ zx n
p y = τ xy l + σ yy m +τ zy n
p z = τ xz l +τ yz m + σ zz n

Dintre stările triaxiale de tensiune se menţionează:

13
- starea de tensiune la care nici una dintre cele trei tensiuni nu este
negativă.
O astfel de stare de tensiuni este denumită întindere triaxială. Un caz
particular al întinderii triaxiale este întinderea triaxială uniformă (de exemplu
starea de tensiune a unui volum elementar din centrul unei bile încălzite repede şi
egal din toate părţile. În acest caz tensiunile apar din cauza diferenţei de
temperatură dintre straturile exterioare şi cele interioare de material. Deoarece nu
apar tensiuni tangenţiale o asemenea stare de tensiune se numeşte întindere
pură).
- starea de tensiune la care toate cele trei tensiuni normale principale
sunt negative.
Este o stare de compresiune triaxială. Un caz particular al compresiunii
triaxiale este cel al compresiunii triaxiale uniforme, produsă de presiunea
hidrostatică exercitată asupra unui corp. Şi în acest caz tensiunile tangenţiale sunt
nule, iar starea de tensiuni poartă numele de compresiune triaxială pură. Un alt
caz particular este cel dat de contactul dintre două sfere sau dintre o sferă şi un
plan, când două tensiuni normale principale sunt egale.
- starea de tensiune la care tensiunile normale principale sunt atât
pozitive cât şi negative.
Este starea triaxială mixtă (de exemplu solicitarea care apare într-un tub
cu peretele gros supus la o presiune interioară).

Starea plană de tensiuni (biaxială)


În această stare de tensiuni două dintre tensiunile principale sunt diferite
de zero, iar a treia σ3 este nulă. În acest caz suprafaţa elipsoidului tensiunilor se
transformă în suprafaţa unei elipse numită elipsa tensiunilor. O condiţie
necesară pentru starea plană de tensiuni este ca cel de al doilea invariant I2 să
fie diferit de zero, iar cel de al treilea invariant I3 să fie egal cu zero. Prin
urmare ecuaţia seculară (2.8) devine:

14
[
σ σ 2 - I 1σ + I 2 ] =0 (2.13)
cu una dintre rădăcinile egală cu zero.
Dintr-un corp, aflat într-o stare plană de tensiuni, se decupează o prismă
triunghiulară infinitezimală (se secţionează corpul cu un plan înclinat) aşa cum
este indicat în figura 2.12.

Figura 2.12.
Se pune problema determinării expresiilor pentru tensiunile σ si τ precum
şi a tensiunilor principale în funcţie de unghiul θ atunci când se cunosc
componentele σ xx ,σ yy şi τ xy ale tensorului tensiunilor pe feţele AO şi OB
perpendiculare pe planul desenului, având ca normale pe Ox şi Oy (figura 13).

Figura 2.13.

15
Se scrie echilibrul tensiunilor care acţionează asupra acestui element şi se
obţine:

σ( θ ) = σ xx cos 2 θ +σ yy sin 2 θ + 2τ xy sin θ cos θ

(2.14)
τ (θ ) = τ xy (cos 2 θ - sin 2 θ ) + (σ yy - σ xx ) sin θ cos θ

Relaţiile (2.14) indică faptul că dacă sunt cunoscute tensiunile de pe două


plane ortogonale care trec printr-un punct, se pot calcula tensiunile în raport cu
orice plan care trece prin acel punct.
Se exprimă relaţiile în funcţie de argumentul dublu cunoscând:

1 + cos 2θ 1 − cos 2θ sin 2θ


cos 2 θ = ; sin 2 θ = ; sin θ cos θ = ;
2 2 2

şi rezultă:
σ xx + σ yy σ xx - σ yy
σ (θ ) = + cos 2θ + τ xy sin 2θ (2.15)
2 2
σ xx - σ yy
τ (θ ) = - sin 2θ +τ xy cos 2θ (2.16)
2

Relaţiile (2.15), (2.16) dau variaţiile tensiunilor σ şi τ în funcţie de unghiul


θ ce poate varia în intervalul [0,π]. Fiind două funcţii finite, continui, derivabile
care variază pe un domeniu închis ele îşi ating marginile (au un maxim şi un
minim). Se doreşte determinarea valorilor extreme. Pentru aceasta se derivează
relaţia (2.15) în raport cu 2θ şi se anulează derivata. Se obţine:

dσ ( θ ) σ xx - σ yy
=- sin 2θ + τ xy cos 2θ (2.17)
d ( 2θ ) 2

Din relaţiile (2.16), (2.17) se observă că:

16
dσ ( θ )
τ(θ ) = (2.18)
d ( 2θ )

Prin urmare tensiunea normală (funcţia σ(θ) ) prezintă un punct de extrem


(avem tensiuni principale) atunci când τ (θ) = 0 .
Pentru starea plană de tensiuni, tensiunile principale sunt:

σ xx + σ yy 1
σ 1, 2 = ± (σ xx - σ yy ) 2 + 4τ xy2 (2.19)
2 2

unde semnul (+) este pentru σ 1 , deci σ max = σ 1 şi σ min = σ 2 .


Din relaţia (2.19) se observă că σxx +σyy =σ1 +σ2 = constant deci într-un
punct dat suma tensiunilor normale în raport cu direcţiile principale este
constantă.
Egalând cu zero expresia lui τ din relaţia (2.17) se obţine:

σ xx - σ yy
τ xy = tg 2θ
2

deci direcţiile principale (direcţiile tensiunilor principale) sunt date de soluţiile


ecuaţiei:
2τ xy
tg 2θ1, 2 = (2.20)
σ xx - σ yy

Observaţii
• Direcţiile principale sunt reciproc perpendiculare (deoarece perioada
funcţiei este π ).
• Dacă tensiunile tangenţiale sunt pozitive, direcţia tensiunii normale
maxime se află în primul cadran şi se măsoară în sens trigonometric.
Pentru tensiuni tangenţiale negative, această direcţie se află la un unghi
negativ şi ascuţit faţă de axa Ox
• Planele normale la direcţiile principale se numesc plane principale.

17
• Pentru materialelor izotrope, direcţiile tensiunilor principale coincid cu
cele ale deformaţiilor principale.
Direcţiile tensiunilor tangenţiale extremale se determină din condiţia

dτ ( θ )
= 0 . Se constată că tensiunile tangenţiale extreme apar în plane înclinate
d ( 2θ )

la 45° faţă de direcţiile principale. Tensiunile tangenţiale maxime şi minime sunt


date de relaţiile:

τ max, min = ±
1
(σ x - σ y ) + 4(τ xy )
2 2
(2.21)
2

sau
σ1 - σ 2
τ max, min = ± (2.22)
2

cu τ max = τ 1 şi τ min = τ 2 .
Relaţia (2.21) arată că cele două tensiuni tangenţiale sunt egale dar de
sensuri contrare, ceea ce indică faptul că se respectă dualitatea tensiunilor
tangenţiale. În secţiunile în care tensiunile tangenţiale au valori extreme,
tensiunile normale sunt diferite de zero.
Un model geometric al stării plane de tensiune este elipsa lui Lamé
(figura 2.14). Este o elipsă având semiaxa mare egală cu σ1 şi cea mică egală cu
σ2 şi a cărei ecuaţie este:

 p x2   p 2y 
 2 +  2  =1 (2.23)
σ  σ 
 1   2

18
y

Py B
σ2 p

O Px x

σ1

Figura 2.14.

Într-un punct oarecare B tensiunea p, aflată sub unghiul θ, se decompune


în componentele px si py.
Funcţiile σ( θ ) şi τ ( θ ) din relaţiile (2.16), (2.17) pot fi prezentate grafic
în coordonate carteziene, în coordonate polare (cea mai sugestivă) şi prin în
cercul lui Mohr. Cea mai comodă este reprezentarea grafică prin cercul lui Mohr,
în sistemul de coordonate σ, τ.
În sistemul axelor principale relaţiile (2.16), (2.17) pot fi scrise sub forma:

σ1 + σ 2 σ1 -σ 2
σ (θ ) = + cos 2θ (2.24)
2 2

σ1 - σ 2
τ (θ ) = - sin 2θ (2.25)
2

Se ridică la pătrat şi se adună ultimele două relaţii rezultând:

σ +σ σ -σ
( σ - 1 2 )2 + τ2 = ( 1 2 )2 (2.26)
2 2

19
Relaţia (2.26) reprezintă matematic ecuaţia cercului Mohr pentru starea

σ1 +σ2
plană de tensiune. Este un cerc cu centrul pe axa σ , la distanţa de
2

σ 1 -σ 2
origine şi de rază (figura 2.15).
2

τ σ xx
σq
2θ p
τ max
τ xy
σ yy
τ min
σp

Figura 2.15.

Orice stare plană de tensiuni se reprezintă printr-o pereche de puncte


diametral opuse de pe cerc.

Starea liniară de tensiuni (monoaxială)


Condiţia necesară pentru a exista o stare de tensiune monoaxială este ca al
doilea şi al treilea invariant al tensiunilor să fie egali cu zero. În acest caz ecuaţia
seculară devine:

σ 2 [σ - I1 ] = 0 (2.27)

cu două rădăcini egale cu zero. Pentru starea de tensiune monoaxială elipsoidul


tensiunilor se transformă într-un segment de dreaptă.

20
Starea monoaxială de tensiune este produsă de solicitările axiale. În acest
caz numai tensiunea normală σxx este diferită de zero. Pentru studiul variaţiei
tensiunilor în jurul unui punct se păstrează modul de secţionare de la starea plană
de tensiuni (vezi figura 2.12). Se figurează tensiunile care apar şi se scrie
echilibrul elementului izolat:

σ ( θ ) = σ xx cos 2 θ (2.28)

τ (θ ) = -σ xx sin θ cos θ (2.29)

sau exprimând relaţiile în funcţie de argumentul dublu rezultă:

σ xx
σ (θ ) = (1 + cos 2θ ) (2.30)
2

σ xx
τ (θ ) = - sin 2θ (2.31)
2

Se pune problema stabilirii valorilor unghiului θ pentru care cele două


tensiuni sunt maxime sau minime. Astfel tensiunea normală este maximă pentru
cos2θ = 1 deci pentru 2θ = 0, respectiv θ = 0 (pentru normala pe direcţia
forţelor). Valoarea minimă se obţine pentru cos2θ = -1 sau 2θ = π respectiv θ =
π/2 deci pentru secţiunea paralelă cu direcţia forţelor. Tensiunile principale sunt:

σ max = σ1 = σ xx
(2.32)
σ min = σ 2 = 0

Tensiunea tangenţiala are valoarea maximă pentru sin2θ = 1 sau 2θ = π/2


respectiv θ = π/4. Valoarea tensiunii este:

21
σ xx
τ max = (2.33)
2
Observaţii:
• La solicitările axiale în secţiunile înclinate apar atât tensiuni normale cât
şi tensiuni tangenţiale.
• Tensiunile tangenţiale maxime se obţin în secţiuni înclinate la 45o faţă de
axa barei şi sunt egale cu jumătatea efortului normal principal.

Dacă în relaţia (2.26) se face σ 2 zero rezultă:

σ σ
( σ - 1 )2 + τ 2 = ( 1 )2 (2.34)
2 2

Relaţia (2.34) reprezintă cercul lui Mohr pentru solicitarea monoaxială:


un cerc cu centru pe axa σ, care trece prin origine şi are raza σ1 /2 (figura 2.16).

τ
σ

M
τ

O θ
σ

σ1

Figura 2.16.

Valorile tensiunilor σ şi τ pentru orice secţiune diferită de unghiul θ sunt


date de coordonatele punctelor de pe periferia cercului (de exemplu punctul M).

22
Starea de deformaţii într-un punct al unui corp
Starea generală de deformaţii
Prin deformaţie se înţelege modificarea distanţei dintre puncte sau
secţiuni, sau a unghiurilor dintre două segmente duse printr-un punct. Prin stare
de deformaţie tridimensională sau spaţială se înţelege deformarea unui corp solid
oarecare. Se spune că un corp este deformat când poziţiile relative ale punctelor
acestui corp au variat. Variaţia relativă a punctelor unui corp deformat se traduce
prin deplasări, variaţii de lungime şi unghi. Modificările lungimilor segmentelor
se numesc deformaţii liniare, iar modificările unghiurilor deformaţii unghiulare
sau lunecări. Se consideră că deformaţiile corpului sunt deformaţii elastice mici
adică deformaţiile corpului dispar după înlăturarea sistemului de sarcini (corpul
revine la forma şi dimensiunile iniţiale) şi sunt foarte mici în raport cu
dimensiunile corpului.
În cursul de Rezistenţa materialelor deformaţiile au fost definite astfel: s-a
considerat un corp solid. Punctele C, D din interiorul corpului determină
segmentul [CD], iar punctele M, O, N segmentele [OM] şi [ON] astfel încât între
acestea să există un unghi drept (figura 2.17). După deformarea corpului punctele
se deplasează în C’, D’, M’, N’ şi O’.

Fi

M’ N’
D’
O’
C’ DM N
C O
Fn
F1

Figura 2.17

23
S-a definit ca fiind deformaţie liniară absolută variaţia lungimii
segmentului [CD]:
δ = ∆l = [ C' D' ] - [ CD ] = l - l 0

S-a definit deformaţia liniară specifică sau alungirea specifică (alungirea


unităţii de lungime) ca fiind limita raportului dintre deformaţia liniară absolută şi
lungimea iniţială a segmentului [CD]:

[ C' D' ] - [ CD ]
ε= lim
[ CD ] →0 [ CD ]

sau
δ l - l0
ε = lim = lim
l 0 →0 l0 l0 →0 l0

S-a definit deformaţia unghiulară sau lunecarea specifică ca fiind


mărimea cu care variază unghiul drept construit în vecinătatea punctului O.
S-a considerat corpul prismatic din figura 2.18. Dacă se consideră faţa de
jos imobilă, lunecarea feţelor paralel cu ele însele se poate măsura prin unghiul
γ , care măsoară variaţia unghiului drept. ∆ S se numeşte lunecare absolută, iar
γ lunecare specifică. Deoarece lunecarea specifică este foarte mică se poate
scrie:

∆s
tg γ = ≈γ
h

24
∆S F
∆S
γ γ
γ
h

Figura 2.18.

În figura 2.19. se prezintă componentele deformaţiilor specifice ale


paralelipipedului elementar, izolat din corpul elastic deformabil. Deformaţiile
specifice sunt desemnate prin indici care au următoarea semnificaţie:
ε i - alungirea specifică pe direcţia axei Oi;
γ ij - lunecarea specifică în planul iOj.

Figura .2.19.

25
Totalitatea componentelor definesc tensorul deformaţiilor specifice într-un
punct al corpului. Componentele tensorului deformaţiilor, corespunzător
tensiunilor de mai sus (pentru starea generală de tensiuni), pot fi scrise matriceal
astfel:

 ε xx γ xy 2 γ xz 2 
 
Tε = γ yx 2 ε yy γ yz 2 (2.35)
 γ zx 2 γ zy 2 ε zz 
 

Cunoaşterea celor 9 componente ale deformaţiilor în orice punct al unui


corp înseamnă cunoaşterea stării de deformaţii din acel corp.

Observaţii:
• Deformaţiile specifice, la fel ca şi tensiunile, sunt mărimi locale,
determinate în vecinătatea unui punct.
• Pentru materiale izotrope lunecările specifice nu depind de sensul
deformării (de la axa Ox spre Oy sau invers) şi în consecinţă matricea
componentelor tensorului deformaţiilor (relaţia 2.35) este simetrică fată
de diagonala principală.
• Tensiunilor normale σ le corespund alungiri specifice ε, iar tensiunilor
tangenţiale τ lunecări γ.
• La materialele izotrope nu există influenţe reciproce între alungirile
specifice ε şi lunecările γ.

• Nu există o coincidenţă între starea de tensiune şi starea de deformaţie.


Astfel, la o stare de tensiune monoaxială corespunde o stare de deformare
triaxială şi invers. De exemplu în cazul întinderii barelor de secţiune
constantă, în secţiunea transversală apare o tensiune σx şi corespund
alungiri specifice ε pe toate cele trei direcţii.

26
În orice punct al corpului deformat există trei axe reciproc perpendiculare,
numite axele deformaţiilor principale, pentru care componentele deformaţiei
unghiulare γ sunt nule. Unghiurile dintre aceste axe nu se modifica în urma
deformării. Cele trei plane perpendiculare definite de aceste axe se numesc
planele principale ale deformaţiei. Deformaţiile pe direcţiile principale ale
deformaţiilor au valorile ε1 , ε2 , ε3. Luâd direcţiile principale ca axe tensorul
deformaţiilor devine:

ε 1 0 0 
 
Tε =  0 ε 2 0  (2.36)
0 0 ε 
 3

Ca rezultat al solicitării corpurile se deformează şi apar deplasări. Prin


deplasare se înţelege modificarea poziţiei unui punct sau a unei secţiuni a
corpului. Se iau în consideraţie numai deplasări elastice sau elasto-plastice
produse ca urmare a deformării corpului, atunci când acesta îşi modifică
dimensiunile şi forma geometrică iniţială.
A cunoaşte starea de deplasări dintr-un corp însemnă să se cunoască
componentele deplasării în orice punct al corpului.
Fie un punct O din interiorul unui corp elastic. După aplicarea sarcinilor
corpul se deformează şi punctul ajunge în O’. Deplasarea totală a punctului va fi
 
vectorul Δ cu originea în O şi vârful în O’. Proiecţiile lui Δ pe axele sistemului
triortogonal se notează cu u, v şi w şi se numesc componentele deplasării (figura
2.20). Aceste componente depind de coordonatele punctului şi între ele există
relaţia:
∆ = u 2 + v 2 + w2

27
Fi y

v
O’

u x
O
w

F1 Fn
z

Figura 2.20.

Observaţie:
• Vectorul deplasărilor unui punct are componentele u (pe Ox), v (pe Oy) şi
w (pe Oz).

Cazul general de deformare poate fi considerat ca rezultatul unei


suprapuneri a două stări de deformare:
- una datorită deformaţiilor liniare egale cu ε0 şi cu deformaţii unghiulare
nule;
- alta datorită deformaţiilor liniare εxx - ε0, εyy - ε0, εzz - ε0 şi cu deformaţiile
unghiulare γ ,
xy γ , γ
xz yz egale cu deformaţiile unghiulare ale stării de
deformaţii iniţiale.
La prima stare de deformare se schimbă numai volumul (forma rămâne
neschimbată) şi ea se caracterizează prin tensorul sferic al deformaţiilor:

ε o 0 0 
 
Tε o =  0 ε o 0  (2.37)
0 0 ε 
 o 

28
ε xx + ε yy + ε zz
cu ε o = numită deformaţie liniară medie.
3
La cea de a doua stare de deformaţie se schimbă numai forma (schimbarea
volumului este egală cu zero) şi ea este caracterizată prin deviatorul
deformaţiilor:
ε xx − ε o γ xy 2 γ xz 2 
 
TD ε =  γ yx 2 ε yy − ε o γ yz 2  (2.38)
 γ zx 2 γ zy 2 ε zz − ε o 

La starea de deformaţie initială se schimbă atât volumul cât şi forma.


Această descompunere are o anumită semnificaţie fizică, deoarece apariţia
deformaţiilor plastice din material este legată de apariţia deformaţiilor
unghiulare. În cazul tracţiunii sau compresiunii triaxiale încercările au arătat că
nu apar deformaţii plastice în material. Apariţia deformaţiilor plastice se
datoreşte numai modificării formei volumului elementar.
Suma componentelor corespunzătoare tensorului sferic şi deviatorului
deformaţiilor ne dă componentele deformaţiei în starea de deformaţie iniţială.
Din această cauză descompunerea stării de deformaţie iniţtială este echivalentă
cu descompunerea tensorului deformaţilor într-un tensor sferic şi un deviator al
deformaţiilor:
Tε = Tε o + TDε (2.39)

Variaţia deformaţiilor în jurul unui punct


Deformaţiile specifice ca şi tensiunile pot varia în jurul unui punct.
Variaţia deformaţiilor în jurul unui punct se exprimă prin următoarele relaţii,
similare relaţiilor (2.15) şi (2.16):

ε xx + ε yy ε xx - ε yy γ xy
ε (θ ) = + cos 2θ + sin 2θ
2 2 2
(2.40)

29
γ (θ ) ε xx - ε yy γ xy
=- sin 2θ + cos 2θ
2 2 2

În orice punct al corpului deformat există trei axe reciproc perpendiculare,


numite axele deformaţiilor principale, pentru care componentele deformaţiei
unghiulare γ sunt nule. Unghiurile dintre aceste axe nu se modifică în urma
deformării. Cele trei plane perpendiculare definite de aceste axe se numesc
planele principale ale deformaţiei.

Observaţie:
• Pe cele trei direcţii principale de deformaţii alungirile specifice au
valorile ε1 , ε2 , ε3 , iar lunecările specifice sunt nule.
Pentru starea spaţială deformaţiile principale pot fi determinate ca rădăcini
ale ecuaţiei:
ε 3 - J 1ε 2 + J 2ε - J 3 = 0 (2.41)

Invarianţii J 1 , J 2 şi J 3 pot fi determinaţi din I 1 , I 2 şi I 3 , daţi de relaţiile


(2.9), (2.10), (2.11), în care se înlocuiesc σ kk cu ε kk şi τij cu γ ij 2 .

Pentru materiale izotrope, direcţiile deformaţiilor şi tensiunilor principale


coincid, iar deformaţiile principale sunt date de relaţiile:
ε xx + ε yy ε xx - ε yy 2 γ xy 2
ε 1,2 = ± ( ) + ( ) (2.42)
2 2 2

Lunecarea maximă se determină cu relaţia:

γ max,min ε -ε ε xx - ε yy 2 γ xy 2
=± 1 2 =± ( ) + ( ) (2.43)
2 2 2 2

30
Ca şi în cazul tensiunilor, variaţia deformaţiilor în jurul unui punct poate fi
prezentată în coordonate carteziene, polare sau prin cercul lui Mohr pentru
deformaţii (cercul se trasează în coordonatele ε şi γ 2 ).

Dacă se reprezintă cercurile tensiunilor şi cel al deformaţiilor suprapuse,


se constată că ele sunt concentrice şi raportul diametrelor este:
Dε 1 + ν
=
Dσ 1 - ν

Ecuaţiile fundamentale ale Teoriei Elasticităţii

Sub acţiunea unui sistem de sarcini corpul se deformează. Se pune


problema să se determine noua formă luată după deformare şi tensiunile care au
luat naştere în corpul respectiv. În scopul determinării componentelor tensiunilor,
deformaţiilor şi deplasărilor, Teoria elasticităţii se bazează pe următoarele
ipoteze simplificatoare:
• continuitatea materiei
Se consideră, că la scară macromecanică materia poate fi considerată continuă
şi nu discretă cum este în realitate (formată din atomi şi molecule). Mai
apropiată de realitate la corpurile amorfe şi mai depărtată la cele cristaline,
această ipoteză permite lucrul cu funcţii continui şi trecerea la limită. Studierea
structurii reale, discontinuă necesită folosirea unui aparat matematic mult mai
complicat.
• omogenitatea
Se admite că materialul este omogen, având aceleaşi proprietăţi fizico-
chimice în tot volumul său.
• elasticitatea perfecta şi izotropia materialelor
Se admite comportarea perfect elastică a materialului, adică revenirea la forma
şi dimensiunile iniţiale după înlăturarea sarcinilor care au produs deformarea.

31
Materialul este considerat izotrop, adică caracteristicile elastice şi mecanice
sunt aceleaşi în toate direcţiile.
• ipoteza deformaţiilor mici
Pentru majoritatea corpurilor solide deformaţiile elastice sunt foarte mici în
raport cu dimensiunile corpurilor. Ca urmare, sub acţiunea sarcinilor corpul
solid îşi modifică în mică măsură configuraţia iniţială. Aceasta face ca ecuaţiile
de echilibru static să poată fi scrise pentru corpul deformat la fel ca pentru cel
nedeformat, respectiv ca în urma deformării direcţiile forţelor şi distanţele
dintre ele să rămână neschimbate. Această ipoteză conduce de asemenea la
simplificarea calculelor (infiniţii mici de ordinul doi care pot fi neglijaţi, etc.
• proporţionalitatea dintre tensiuni şi deformaţii
Dacă solicitarea corpului este de o aşa manieră încât materialul rămâne în
domeniul elastic, se admite că între tensiuni şi deformaţii există o dependenţă
liniară, exprimată de legea lui Hooke.
• principiul lui Saint Venant
Enunţul acestui principiu este următorul: dacă un sistem de forţe este înlocuit
cu un alt sistem static echivalent, aceasta produce diferenţe apreciabile în
starea de tensiuni şi deformaţii din vecinătatea forţelor dar rămâne fără efect
(sau cu efecte neglijabile) la distanţe suficient de mari de locul de aplicaţie a
forţelor. Prin aplicarea sarcinilor se realizează o stare locală de solicitare în
jurul locului de aplicare, precum şi o stare generală a corpului solid solicitat.
Studiul solicitării corpurilor urmăreşte stabilirea, în special, a stării generale de
solicitare.
• ipoteza stării naturale
Se presupune că în corpurile solide nu există tensiuni în lipsa sarcinilor.
Admiţând această ipoteză, se poate demonstra teorema lui Khirchoff care spune
că pentru un corp, o rezemare şi un sistem de sarcini date, starea de tensiuni şi
deformaţii este unică. În realitate toate operaţiile tehnologice, care produc
încălziri şi deformaţii plastice neuniforme produc tensiuni care rămân în corp în
lipsa încărcărilor, numite tensiuni remanente. În cazul solicitărilor statice ele pot

32
avea un efect benefic dacă sunt de sens contrar tensiunilor create de către sarcini,
dar sunt nefavorabile dacă lucrează în acelaşi sens cu tensiunile de serviciu.
Tensiunile remanente influenţează semnificativ comportarea la solicitări
variabile. Aceste tensiuni pot fi mult diminuate în urma unui tratament termic de
detensionare, tratament care este dificil de aplicat structurilor de mari dimensiuni.
Aceste ipoteze de lucru sunt perfect valabile pentru studiul comportării
oţelului şi altor materiale (în special metalice).
Ecuaţiile fundamentale ale Teoriei elasticităţii pot fi grupate astfel:
1. ecuaţii de echilibru (Cauchy);
2. ecuaţii geometrice (relaţii între deformaţii si deplasări);
3. ecuaţii constitutive (legea lui Hooke).

Observaţii:
• Ecuaţiile fundamentale ale Teoriei elasticităţii sunt scrise pentru un
element de volum infinitezimal.
• În ecuaţiile din primele două grupe nu intervin caracteristici de material
şi, în consecinţă, ele sunt universal valabile.
• În ecuaţiile constitutive intervin aceste caracteristici şi deci acestea
depind de natura materialului.

Ecuaţii de echilibru (Cauchy)


Aceste ecuaţii au la bază echilibrul de forţe, nu fac apel la caracteristici
fizice şi prin urmare sunt valabile pentru orice material.
Dintr-un corp cu grosimea egală cu unitatea se izolează un element cu
dimensiunile dx, dy (figura 2.21).

33
y σ y y+ j σyyy j y
j τyx + j τ yyx j y
j
C
B
τ x y + j t xy j x
jx
σ xx G
σ xx + j σ xx j x
jx

dy
τ xy
O
A x

1
τ yx σ yy
dx

Figura 2.21

Elementul trebuie să se afle în echilibrul. Se scriu ecuaţiile de echilibru


luând în consideraţie forţele rezultate din tensiuni precum şi forţele masice ale
căror componente pe unitatea de volum se notează cu X şi Y. Pe planele ce
cuprind axele Ox şi Oy apar tensiunile σ xx , σ yy , τ xy şi τ yx . Dând creşteri
infinitezimale tensiunilor de pe feţele opuse ale elementului de volum şi scriind
echilibrul forţelor se obţine:
- proiecţie pe orizontală:

 ∂σ x   ∂τ yx 
σ x ⋅ dy ⋅1 + σ x + dx  ⋅ dy ⋅1 − τ xy + dy  ⋅ dx ⋅1 − τ yx ⋅ dx ⋅1 + X ⋅ dx ⋅ dy ⋅1 = 0
 ∂x   ∂y 

- proiecţie pe verticală:

 ∂σ y   ∂τ xy 
σ y ⋅ dx ⋅1 + σ y + dy  ⋅ dx ⋅1 − τ xy + dx  ⋅ dy ⋅1 − τ xy ⋅ dy ⋅1 + Y ⋅ dx ⋅ dy ⋅1 = 0
 ∂y   ∂x 

Se împart relaţiile prin dxdy se desfac parantezele şi se reduc termenii asemenea.


Se obţine:

34
∂σ xx ∂τ xy
+ + X =0
∂x ∂y

∂τ yx ∂σ yy
(2.44)
+ +Y = 0
∂x ∂y

Prin generalizarea relaţiilor (2.44) se obţin ecuaţiile diferenţiale de


echilibru pentru starea generală de tensiuni:
∂σ xx ∂τ xy ∂τ xz
+ + +X = 0
∂x ∂y ∂z
∂τ yx ∂σ yy ∂τ yz
+ + +Y =0 (2.45)
∂x ∂y ∂z
∂τ zx ∂τ zy ∂σ zz
+ + +Z=0
∂x ∂y ∂z

Din a treia ecuaţie de echilibru (o sumă de momente faţă de centrul G al


elementului) rezultă:

dx  ∂τ xy  dx dy  ∂τ yx  dy
τ xy ⋅ dy ⋅1 ⋅ + τ xy + dx dy ⋅1 ⋅ + τ yx ⋅ dx ⋅1 ⋅ + τ yx + dy  ⋅ dx ⋅1 ⋅ =0
2  ∂x  2 2  ∂y  2

dxdy
Împărţind ecuaţia prin şi apoi făcând dx → 0 , dy → 0 se obţine:
2
τ xy = τ yx

În mod similar pentru starea generală de tensiuni se folosesc egalităţile:

τ xy =τ yx
τ xz =τ zx (2.46)
τ yz =τ zy

Ecuaţiile (2.46) exprimă principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale cu


următorul enunţ: pe două elemente de suprafaţă ortogonale componentele
tensiunilor tangenţiale sunt egale, opuse şi perpendiculare pe muchia comună.
Acest principiu este valabil pentru toate punctele corpului solicitat oricare ar fi
natura sarcinilor aplicate şi proprietăţile materialului.

35
Ecuaţii geometrice (între deformaţii şi deplasări)
Ca rezultat al solicitării corpurile se deformează şi apar deplasări. Se vor
stabili relaţii geometrice între deformatiile specifice ε, ɣ şi componentele
deplasării volumului elementar u, v. w, ecuaţii valabile pentru orice material.
Pentru uşurinţă demonstraţia se va face pentru cazul stării plane de deformaţii.
Prin stare plană de deformaţie se înţelege starea la care au loc deformaţii numai
într-un singur plan (de exemplu deformaţiile εxx , εyy , γxy în planul xOy).
Sub acţiunea forţelor exterioare elementul din figura 2.21 se deformează
(îşi modifică lungimea laturilor precum şi unghiurile iniţial drepte dintre feţele
acestuia). Întrucât studiul deformaţiilor pe care le obţine elementul de volum în
ansamblu este o problemă dificilă, se preferă să se studieze separat deformaţiile
proiecţiilor acestuia pe planele de coordonate. Se analizează proiecţia ABCD a
elementului de volum paralelipipedic în planul xOy, înainte şi după deplasarea,
respectiv deformarea acestuia (figura 2.22). Se consideră că, componentele
deplasărilor u, v pe axele Ox şi Oy variază.

j udy
y jy B"

C"
v+j yv dy

C' B'
j

C B
dy

b A"
a j vdx
jx
O' A'
v

O A
u u x

u +jj ux dx
dx

Figura 2.22

36
Dacă punctul O are deplasările u şi v atunci punctele A şi C vor avea
aceste deplasări plus creşterile diferenţiale obţinute prin modificarea
coordonatelor punctelor (figura 2.22). Deplasarea totală a punctului A pe direcţia

∂u
Ox este ∆A x = u + dx , iar alungirea pe această direcţie este:
∂x

∂u ∂u
∆dx = u + dx − u = dx
∂x ∂x

Alungirea specifică pe aceeaşi direcţie este dată de relaţia:

∆dx ∂u
ε xx = =
dx ∂x

În mod analog pe direcţia Oy se obţine:

∂v ∂v
∆dy = v + dy −v = dy
∂y ∂y
∆dy ∂v
ε yy = =
dy ∂y

În mod analog se determină alungirea specifică în direcţia Oz, încât pentru


starea spaţială de deformaţii se poate scrie:

∂u
ε xx =
∂x
∂v
ε yy = (2.47)
∂y
∂w
ε zz =
∂z

Înafara deplasării în lungul axei Ox punctul A are şi o deplasare în lungul

∂v ∂u
axei Oy: v + dx , iar punctul B are o deplasare în lungul axei Ox: u+ dy .
∂x ∂y

37
Dreptunghiul elementar OABC se transformă în paralelogramul O’A’’B’’C’’.
Latura O’A’ se înclină cu unghiul α (întrucât unghiul este foarte mic, se poate
accepta că este egal cu valoarea tangentei trigonometrice):

∂v ∂v
v+ dx − v
∂x ∂v
tg α ≈ α = = ∂x ≈
∂u ∂u ∂x
dx + dx 1+
∂x ∂x

∂u
unde la numitor s-a neglijat = ε xx faţă de unitate.
∂x

Latura O’C’ se roteşte cu unghiul β şi în mod analog rezultă:


∂u
dy
∂y ∂u
tg β ≈ β = ≈
∂v ∂y
dy + dy
∂y

În aceste condiţii lunecarea specifică în planul xOy este dată de relaţia:

∂u ∂v
γ xy = α + β = +
∂y ∂x

Prin permutări se obţin lunecările specifice în celelalte două plane. Pentru


starea generală de deformaţii se poate scrie:

∂u ∂v
γ xy = +
∂y ∂x
∂w ∂u
γ xz = + (2.48)
∂x ∂z
∂v ∂w
γ yz = +
∂z ∂y

Aşa cum deja s-a precizat pentru materialele izotrope lunecările specifice
nu depind de sensul deformării şi în consecinţă se poate scrie:

38
γ xy = γ yx ; γ yz = γ zy; γ xz = γ zx

Pentru starea plană de deformaţie relaţiile (2.47), (2.48) se reduc la:

∂u
ε xx =
∂x
∂v
ε yy = (2.49)
∂y
∂ u ∂v
γ xy = +
∂y ∂x

Cele trei deformaţii sunt funcţii de u şi v. Ele nu sunt independente. Pentru a


stabili relaţia dintre acestea se calculează:

∂ε x ∂  ∂u  ∂2 u
=  =
∂y ∂y  ∂x  ∂x∂y
∂2ε x ∂3u
=
∂y 2 ∂x∂y 2

(2.50)

∂ε y ∂  ∂v  ∂ 2v
=   =
∂x ∂x  
 ∂y  ∂x∂y
∂2ε y ∂3 v
=
∂x 2 ∂y∂x 2

(2.51)

∂2 γ xy ∂  ∂2 u ∂2 v  ∂3u ∂3 v
=  +  = +
∂x∂y ∂x 
 ∂y
2
∂x∂y 
 ∂x∂y
2
∂y∂x 2

(2.52)

Din relaţiile (2.50), (2.51), (2.52) se observă că:

39
∂ 2γ xy ∂ 2ε x ∂ ε y
2
= + (2.53)
∂x∂y ∂y 2 ∂x 2

Relaţia (2.53) exprimă faptul că materialul este continuu şi poartă numele


de ecuaţia de continuitate sau de compatibilitate a deformaţiilor.

Ecuaţii constitutive (fizice)


Este absolut necesar să se stabilească o legătură între tensiuni şi
deformaţii. Acesta legătură se determină experimental, tensiunile şi deformaţiile
fiind legate fizic prin legea de comportare a materialului sub acţiunea sarcinilor.
Altfel spus: un anumit material se deformează într-un anumit fel sub acţiunea
unui anumit efort şi invers în interiorul corpului se dezvoltă anumite tensiuni
când acesta se deformează într-un anumit fel. În acest grup de ecuaţii intervin
caracteristic fizice de material şi în consecinţă ele nu mai sunt valabile şi pentru
materiale ortotrope, decât în câteva situaţii particulare. Din acest motiv,
ecuaţiile constitutive vor fi prezentate separat.

Material anizotrop
Starea spaţială de tensiuni
Ecuaţiile constitutive sau fizice (dintre deformaţii-tensiuni sau tensiuni-
deformaţii), pot fi exprimate mai comod sub formă matriceală. Cazul general este
cel al materialului anizotrop.
Pentru materialul anizotrop, relaţiile constitutive pot fi scrise matriceal
astfel:

ε xx   S11 S12 S13 S14 S15 S16  σ xx 


ε     
 yy   S 21 S 22 S 23 S 24 S 25 S 26  σ yy 
ε zz   S 31 S 32 S 33 S 34 S 35 S 36  σ zz 
 = ⋅  (2.54)
γ yz   S 41 S 42 S 43 S 44 S 45 S 46  τ yz 
γ xz   S 51 S 52 S 53 S 54 S 55 S 56   τ xz 
     
γ xy   S 61 S 62 S 63 S 64 S 65 S 66  τ xy 

40
Relaţia (2.54) poate fi scrisă simbolic:

{εij } = [ S ij ]{σij } (2.55)

unde [ S ij ] se numeşte matrice de complianţă sau de elasticitate.


Termenii S ij sunt caracteristici elastice ale materialului. În sistemul
principal de axe ale materialului, termenii matricei de complianţă sunt:

1 ν ν η η η
S11 = ; S12 = − 12 ; S13 = − 13 ; S14 = 11, 23 ; S15 = 11 ,31 ; S16 = 11,12 ;
E11 E 22 E 33 G 23 G31 G12

ν 21 1 ν 23 η22 , 23 η22 ,31 η22 ,12


S 21 = − ; S 22 = E ; S 23 = − ; S 24 = ; S 25 = ; S 26 = ;
E11 22 E33 G 23 G31 G12

ν 31 ν 32 1 η33 , 23 η33 ,31 η33 ,12


S 31 = − ; S 32 = − ; S 33 = E ; S 34 = ; S 35 = ; S 36 = ;
E11 E 22 33 G23 G31 G12

(2.56)
η23 ,11 η23 , 22 η23 ,33 1 µ µ
; S 44 = G ; S 45 =
23 , 31 23 ,12
S 41 = ; S 42 = ; S 43 = ; S 46 = ;
E11 E 22 E33 23 G 31 G12

η31,11 η31, 22 η31,33 µ31, 23 1 µ


; S 55 = G ; S 56 =
31,12
S 51 = ; S 52 = ; S 53 = ; S 54 = ;
E11 E 22 E33 G 23 31 G12

η12 ,11 η12 , 22 η12 ,33 µ12 , 23 µ12 ,31 1


S 61 = ; S 62 = ; S 63 = ; S 64 = ; S 65 = ; S 66 = G ;
E11 E 22 E 33 G 23 G31 12

unde:
E ii = modul de elasticitate longitudinală (Young), determinat de direcţia axei Oi;

G ij = modul de elasticitate transversală (Coulomb), determinat în planul iOj;


νij = coeficientul lui Poisson care caracterizează alungirea specifică pe direcţia

Oj, produsă de către tensiunea normală σii , cu ν ij ≠ ν ji ;

µij , ik = coeficienţi de lunecare transversală (Cenţov), care caracterizează


lunecările dintr-un plan de coordonate iOk, produse de către tensiunile

41
tangenţiale care acţionează într-un plan paralel cu un alt plan de coordonate iOj,
cu µij ,ik ≠ µik , ij ;
ηii , jk = coeficienţi de influenţă reciprocă de prima speţă, care caracterizează

lunecarea γ ij produsa de către tensiunea normală σii ;


ηjk , ii = coeficienţi de influenţă reciprocă de a doua speţă, care caracterizează

alungirea specifică εii , produsă de către tensiunea tangenţială τ jk .

Observaţii:
• Matricea fiind simetrică faţă de diagonala principală ( S ij = S ji ), dintre cele
36 de caracteristici elastice, numai 21 sunt independente.
• Se remarcă faptul că, spre deosebire de materialele izotrope, la cele
anizotrope tensiunile tangenţiale pot produce alungiri specifice, iar
tensiunile normale pot produce lunecări.

Invers, tensiunile pot fi exprimate funcţie de deformaţii sub forma:

σ xx   Q11 Q12 Q13 Q14 Q15 Q16  ε xx 


σ     
 yy  Q21 Q22 Q23 Q24 Q25 Q26  ε yy 
σ zz  Q31 Q32 Q33 Q34 Q35 Q36  ε zz 
 = ⋅  (2.57)
τ yz  Q41 Q42 Q43 Q44 Q45 Q46  γ yz 
 τ xz  Q51 Q52 Q53 Q54 Q55 Q56  γ xz 
     
τ xy  Q61 Q62 Q63 Q64 Q65 Q66  γ xy 

sau, simbolic:
{σij } = [Q ]{εij } (2.58)

unde [Q ] = [ S ]−1 se numeşte matrice de rigiditate.

Starea plană de tensiuni

42
În acest caz particular, relaţiile constitutive pot fi exprimate matriceal
astfel:

ε xx   S11 S12 S16  σ xx 


    
ε yy  =  S 21 S 22 S 26  σ yy  (2.59)
γ   S S 66   
 xy   61 S 62 τ xy 

şi respectiv
σ xx  Q11 Q12 Q16  ε xx 
    
σ yy  = Q21 Q22 Q26  ε yy  (2.60)
τ  Q Q66   
 xy   61 Q62 γ xy 

cu matricele [S ] şi [Q ] simetrice faţă de diagonala principală.

Material ortotrop
Starea spaţială de tensiuni
Ortotropia este un caz particular important al anizotropiei. La materialul
ortotrop există 3 plane de simetrie ale caracteristicilor elastice. Pentru cazul
solicitărilor pe direcţiile principale ale materialului, relaţiile constitutive mai sunt
cunoscute sub denumirea de legea lui Hooke în spaţiu pot fi scrise matriceal
astfel:

ε xx   S11 S12 S13 0 0 0  σ xx 


ε    
 yy   S 21 S 22 S 23 0 0 0  σ yy 
ε zz   S 31 S 32 S 33 0 0 0  σ zz 
 = ⋅  (2.61)
γ yz   0 0 0 S 44 0 0   τ yz 
γ xz   0 0 0 0 S 55 0   τ xz 
     
γ xy   0 0 0 0 0 S 66  τ xy 

unde:

43
1 ν 12 ν ν 13 ν 1
S11 = ; S12 = S 21 = − = − 21 ; S13 = S 31 = − = − 31 ; S 22 = ;
E11 E11 E 22 E11 E 33 E 22

ν 23 ν 1 1 1 1
S 23 = S 32 = − = − 32 ; S 33 = ; S 44 = ; S 55 = ; S 66 =
E 22 E 33 E 33 G 23 G31 G12

(2.62)
Elasticitatea materialului ortotrop este definită de 9 caracteristici elastice
independente.

Starea plană de tensiuni


Pentru starea plană de tensiuni relaţia (2.61) devine:

ε xx   S11 S12 0  σ xx 
    
ε yy  =  S 21 S 22 0  σ yy  (2.63)
γ   0 S 66   
 xy   0 τ xy 

Material izotrop
Starea spaţială de tensiuni
Elasticitatea materialului izotrop este definită de către trei caracteristici
elastice:
E – modulul de elasticitate longitudinală (Young),
G - modulul de elasticitate transversală,
ν - coeficientul de contracţie transversală (coeficientul Poisson),
dintre care numai două sunt independente.
Între aceste caracteristici există relaţia:

E
G=
2(1 + ν )
(2.64)

44
De asemenea trebuie precizat că spre deosebire de materialele anizotrope
la materialele izotrope nu există influenţe reciproce între alungirile specifice ε şi
lunecările γ .
Particularizând pentru corpul izotrop aflat în stare spaţială de tensiuni,
relaţiile constitutive pot fi scrise tot sub forma relaţiilor (2.54), unde:

1 ν
S11 = S 22 = S 33 = ; S12 = S 21 = S13 = S 31 = S 23 = S 32 = − ;
E E
1
S 44 = S 55 = S 66 = (2.65)
G

Ţinând cont de relaţiile (2.54) şi (2.65), relaţiile constitutive pentru


materialul izotrop aflat în stare spaţială de tensiuni pot fi scrise explicit sub
următoarea formă:

 1 ν ν 
 E −E −E 0 0 0
 
ε xx   − ν 1

ν
0 0 0  σ xx 
ε   E E E  σ yy 
 yy   ν ν 1  
 ε zz   − − 0 0 0  σ 
E E E   zz 
 =  ⋅ τ  (2.66)
γ yz   0
1
0 0 0 0   yz 
γ xz   G   τ xz 
   1  
γ xy   0 0 0 0 0   τ xy 
G   
 1
 0 0 0 0 0 
 G

Se observă că din sistemul de ecuaţii (2.66), pentru corpul izotrop aflat în


stare spaţială de tensiuni, relaţiile constitutive pot fi scrise sub forma:

45
ε xx =
1
E
[
σ xx −ν (σ yy + σ zz ) ]
ε yy
1
[
= σ yy −ν (σ xx + σ zz )
E
] (2.67)

ε zz
1
E
[
= σ zz −ν (σ xx + σ yy ) ]

respectiv:

τ xy τ τ
γ xy = ; γ xz = xz ; γ yz = yz (2.68)
G G G
Relaţiile reprezintă legea lui Hooke pentru starea spaţială de tensiuni sau
legea lui Hooke generalizată pentru materiale omogene şi izotrope .
Din relaţiile (2.68) pot fi determinate tensiunile funcţie de deformaţii:

E
σ xx = [ε xx +ν (ε yy + ε zz )]
1 -ν 2
E
σ yy = [ε yy + ν (ε xx + ε zz )] (2.69)
1 -ν 2
E
σ zz = [ε zz + ν (ε xx + ε yy )]
1 -ν 2

Starea plană de tensiuni


Pentru starea plană de tensiuni, relaţiile constitutive se scriu sub forma
relaţiei (2.61) cu:

1 ν 1
S11 = S 22 = ; S12 = S 21 = − ; S 66 = (2.70)
E E G

Din relaţiile (2.61) şi (2.70) rezultă:

46
 1 ν 
 − 0
ε xx  E E σ 
   ν 1   xx 
ε yy  =  − 0  ⋅ σ yy  (2.71)
γ   E E   
 xy   0 1   τ xy 
0
 G 

Dezvoltând se obţine legea lui Hooke generalizată pentru starea plană de


tensiuni:

ε xx =
1
E
(σ xx - ν σyy )
(2.72)
= (σ yy - ν σxx )
1
ε yy
E
τ xy
γ xy = (2.73)
G

Din (2.72) şi (2.73) se exprimă tensiunile funcţie de deformaţii:

E
σ xx = (ε xx + νε yy )
1- ν2
E
σ yy = (ε yy + νε xx ) (2.74)
1- ν 2
τ xy = Gγ xy

Pentru direcţiile principale relaţiile (2.72), (2.74) devin:

1
ε1 = (σ 1 -ν σ2 )
E
(2.75)
1
ε 2 = (σ 2 -ν σ1 )
E
respectiv

47
E
σ1 = ( ε 1 + ν ε2 )
1 -ν 2
(2.76)
E
σ2 = ( ε 2 + ν ε2 )
1 −ν 2

Starea uniaxială de tensiuni


Pentru starea uniaxială de tensiuni (de exemplu tracţiune pe direcţia axei
Ox), relaţiile (2.73) devin:

σ xx
ε xx =
E
ε yy = −ν σxx

(2.77)

Din prima relaţie (2.77), exprimând tensiunile funcţie de deformaţii, rezultă


binecunoscuta lege a lui Hooke:

σ xx = Eε xx (2.78)

De reţinut
Teoria elasticităţii stabileşte noţiuni şi relaţii care permit determinarea
stării de tensiuni, stării de deformaţie şi stării de deplasare pentru un corp solid
deformabil.
În plan pentru cunoaşterea completă a stării de tensiune, deformaţie şi
deplasare a corpului elastic trebuie cunoscute următoarele opt funcţii de poziţia
punctului (x,y):

- starea de tensiuni: σx = F1 (x,y)


σy = F2 (x,y)
τxy = F3 (x,y)
- starea de deformatii: εx = F4 (x,y)

48
εy = F5 (x,y)
γxy = F6 (x,y)
- starea de deplasare: u = F7 (x,y)
v = F8 (x,y)

Pentru determinarea celor opt funcţii trebuie rezolvate următoarele


ecuaţii ale elasticităţii în plan:
- ecuaţiile diferenţiale de echilibru (relaţiile (2.44)):
∂σ xx ∂τ xy
+ +X =0
∂x ∂y

∂τ yx ∂σ yy
+ +Y = 0
∂x ∂y

- ecuaţiile de deformaţii (relaţiile (2.49)):


∂u
ε xx =
∂x
∂v
ε yy =
∂y
∂u ∂ v
γ xy = +
∂y ∂x

- ecuaţia de compatibilitate (relaţia (2.53)):


∂ 2 γ xy ∂ 2ε x ∂ 2ε y
= +
∂x∂y ∂y 2 ∂x 2

- legea lui Hooke (relaţiile (2.72), (2.73) sau (2.74)):

ε xx =
1
(σ xx - ν σyy )
E
= (σ yy - ν σxx )
1
ε yy
E
τ xy
γ xy =
G
sau
E
σ xx = (ε xx + ν εyy )
1 -ν 2
E
σ yy = (ε yy + ν εxx )
1 -ν 2

49
τ xy = Gγ xy

Energia potenţială de deformaţie

Energia potenţială de deformaţie pentru bare drepte


Energia potenţială de deformaţie specifică

La încărcarea unui corp solid elastic deformabil forţele exterioare cresc


treptat de la zero la valoarea lor întreaga (încărcare statică). În urma deformării
corpului punctele de aplicaţie ale forţele exterioare se deplasează producând
astfel un lucru mecanic exterior, iar energia potenţială de poziţie a forţelor
exterioare se schimbă. Până la limita de elasticitate lucrul mecanic cheltuit pentru
deformarea corpului nu se pierde ci se înmagazinează în corpul solid deformat,
acesta acumulând energie potenţială elastică de deformaţie. Când forţele
exterioare sunt îndepărtate, această energie potenţială de deformaţie readuce
corpul la forma şi dimensiunile iniţiale. În cele ce urmează se va prezenta
calculul energiei de deformaţie presupunând că lucrul mecanic al forţelor
exterioare se acumulează integral sub formă de energie potenţială elastică, se
neglijează deci energia disipată în acest proces.
Ipotezele pe baza cărora se face calculul energiei de deformaţie sunt:
• materialul este solicitat cel mult până la limita de elasticitate (are o
comportare perfect elastică), fiind valabilă legea lui Hooke;
• forţele exterioare sunt aplicate static (viteza de deformare este foarte mică,
deci energia cinetică este practic nulă);
• se neglijează efectele termice, piezoelectrice, emisiile ultrasonore care
însoţesc fenomenul deformaţiei corpurilor, energia disipată de aceste
fenomene fiind mult mai mică decât cea de deformaţie elastică;
• se neglijează frecările interioare şi frecările în reazeme.

50
Se determină în continuare energia de deformaţie înmagazinată de unitatea
de volum numită energie specifică de deformaţie. Dintr-un corp solid, elastic
deformabil se izolează un element de volum, cu latura egală cu unitatea (figura
2.23). Cubul este orientat astfel încât două feţe paralele să fie normale pe axa
barei (muchiile perpendiculare pe aceste feţe sunt paralele cu axa barei) Se
determină mai întâi energia potenţială de deformaţie în cazul întinderii uniaxiale
(cubul este supus la tracţiune cu tensiunea σ ). Forţa finală care acţionează în
direcţia solicitării este F= σ 1 1 (produsul dintre tensiunea σ şi suprafaţa pe care
acţionează). Sub acţiunea acestor tensiuni normale laturile cubului paralele cu
axa barei se vor alungi. Unitatea de lungime este foarte mică şi alungirea sa este
ε . Pentru o deplasare a forţei pe direcţia ei cu ε aceasta produce un lucru
mecanic egal cu energia potenţiala de deformaţie acumulată de elementul
reprezentat în figura 2.23 (datorită faptului că latura cubului este egală cu
unitatea σ şi ε joacă rolul de forţă , respectiv de alungire).

Figura 2.23

Ţinând cont de prima teoremă a lui Clapeyron (care se enunţă astfel:


pentru un corp elastic aflat în repaus, lucrul mecanic exterior produs de către
sarcini este egal cu energia potenţială de deformaţie acumulată de către acel
corp) se poate scrie:

51
σ 1 1 ε σ ε
Le1 = U 1 = = (2.79)
2 2

În relaţie factorul ½ rezultă din ceea ce a fost demonstrat în cursul de


Rezistenţa materialelor şi anume că pentru deplasări liniar-elastice lucrul
mecanic al unei forţe exterioare egal cu semi-produsul dintre forţă şi
deplasarea pe direcţia forţei. Relaţia (2.79) reprezintă expresia energiei de
deformaţie specifică acumulată în unitatea de volum pentru tracţiunea simplă şi
este numeric egală cu aria triunghiului haşurat din figura 2.24.

σ U1
ε

Figura 2.24.

Similar, pentru forfecare sau torsiune se poate scrie:

τ ⋅γ
U1 = (2.80)
2

Ţinând cont de legea lui Hooke, din relaţiile (9.63) şi (9.64) rezultă:

σ2
U1 =
2E
τ2
U1 =
2G

(2.81)

52
Energia potenţială de deformaţie elementară şi totală
Dacă se izolează din acelaşi corp un paralelipiped elementar având muchia
dx paralelă cu axa barei, elementul de volum va fi:
dV = dAdx = dxdydz

Când pe feţele dA vor acţiona tensiuni, energia potenţială de deformaţie


elementară (energia potenţială de deformaţie înmagazinată de un element de
volum dV) se obţine înmulţind energia de deformaţie specifică cu volumul
elementului. Prin urmare:
dU = U 1 ⋅ dV (2.82)
sau particularizând pentru cele două tensiuni rezultă:

σ2
dU = dV
2E
(2.83)
τ2
dU = dV
2G

Prin energie potenţială de deformaţie totală se înţelege suma energiilor


elementare extinsă la întregul volum al barei. Înlocuind relaţiile (2.83), rezultă
formulele pentru determinarea energiei potenţiale de deformaţie înmagazinată în
volumul V:
σ2
U =∫ dV
V 2E
τ2
U =∫ dV
V 2G

(2.84)

Energia potenţială de deformaţie totală a barelor drepte


Se va determina energia totală pentru fiecare solicitare simplă.

Solicitări axiale
N
Ţinând cont că σ = din prima relaţie (2.84) rezultă:
A

53
2
N  1 1 l N2 1 l N2
U = ∫  dAdx = ∫
2 0 EA 2 ∫A 2 ∫0 EA
dx dA = dx (2.85)
V  A  2E

Dacă secţiunea şi forţa axială sunt constante în lungul barei, integrala din
relaţia (2.85) se calculează şi rezultă:

N 2l
U = (2.86)
2 EA

Învovoiere
My
Ţinând cont că σ = I (relaţia lui Navier) din prima relaţie (2.84)
z

rezultă:

2
 My  1 1 l M2 1l M2
U = ∫  dAdx = ∫
2 0 EI z 2 ∫A 2 ∫0 EI z
 dx y 2
dA = dx (2.87)
V  I z  2E

Dacă secţiunea şi momentul încovoietor sunt constante în lungul axei


barei, se calculează integrala din relaţia (2.87) şi se obţine:

M 2l
U = (2.88)
2 EI z

Lunecare
TSz
Înlocuind relaţia lui Juravski τ = bI în a doua relaţie (2.84) rezultă:
z

2
1  TS z  1 l T2 AS 2 k l T2
2G V∫  bI z
U =   dAdx = ∫ dx ∫ 2 z2 dA = ∫ dx
 2 0 GA A b I z 2 0 GA

(2.89)

54
În relaţia (2.89) a doua integrală este un coeficient adimensional a cărui
valoare depinde de forma secţiunii transversale şi care este dat de relaţia:
A S z2
k=
I z2 ∫ b 2 dA
A

Torsiune
M r
Ţinând cont că τ = I
t
(pentru barele circulare pline şi tubulare) din a
p

doua relaţie (2.84) rezultă:

2 2 2
 Mt ⋅r  1 1 l Mt 1 l Mt
U = ∫  dAdx = ∫
2 0 GI p 2 ∫A
 dx r dA = ∫
2
dx (2.90)
V I z  2G 2 0 GI p

Dacă secţiunea şi momentul de torsiune sunt constante în lungul axei


barei, se calculează integrala din relaţia (2.90) şi se obţine:

M t2 l
U = (2.91)
2GI p

Dacă bara este supusă simultan la mai multe solicitări simple energia
potenţială de deformaţie se obţine prin însumarea termenilor corespunzători
fiecărei solicitări. Ţinând cont de relaţiile (2.85), (2.87), (2.89) şi (2.90) rezultă:

2
1 l N2 1l M2 k l T2 1 l Mt
U = ∫ dx + ∫ dx + ∫ dx + ∫ dx
2 0 EA 2 0 EI z 2 0 GA 2 0 GI p

(2.92)

Observaţii:
• Dacă corpul se compune din mai multe bare se va face suma energiilor
potenţiale de deformaţie referitoare la fiecare bară.

55
• Pentru barele care sunt solicitate la încovoiere energia potenţială de
deformaţie din încovoiere este preponderentă faţă de aceea provenind din
forţa axială şi forţa tăietoare.
• Energia potenţială de deformaţie fiind o funcţie pătratica de eforturile
secţionale însumarea termenilor corespunzători fiecărei solicitări nu se
datorează aplicării principiului suprapunerii efectelor, ci faptului că
energia este o mărime scalară.

Energia potenţială de deformaţie specifică pentru starea spaţială şi


plană de tensiuni
Dacă se trece de la problema barelor (monoaxială) la problema plană
(biaxială), respectiv spaţială (triaxială) energia potenţială de deformaţie va fi
suma energiilor după cele două, respectiv trei direcţii datorită faptului că este o
mărime scalară. În continuare se va trata doar energia de deformaţie specifică.
Dacă asupra elementului se aplică tensiuni normale pe toate cele trei
direcţii ţinând cont de relaţia (2.79) se obţine:

U1 =
1
(σ xx ε xx +σ yy ε yy +σ zz ε zz ) (2.93)
2

Dacă pe lângă tensiunile normale asupra elementului acţionează şi


tensiuni tangenţiale, ţinând cont de relaţia (2.80) rezultă expresia generală a
energiei potenţiale de deformaţie specifică pentru starea spaţială de tensiune:

U1 =
1
(σ xx ε xx + σ yy ε yy +σ zz ε zz +τ xy γ xy +τ yz γ yz +τ xz γ xz ) (2.94)
2

Dacă se înlocuiesc deformaţiile liniare şi deformaţiile unghiulare cu


relaţiile date de legea lui Hooke generalizată se obţine:

56
ν
U1 =
1
2E
(
σ xx2 + σ yy2
)
+ σ zz2 - (σ xxσ yy + σ xxσ zz + σ yy σ zz ) +
E
(2.95)
+
1
2G
(
τ xy2 +τ xz2 + τ yz2 )
Se observă că energia potenţială de deformaţie specifică este funcţie
pătratică de tensiuni.
Din relaţia (2.95) se poate stabili formula valabilă pentru starea plană de
tensiune (σzz = 0, τxz = τyz = 0):
ν
U1 =
1
2E
(
σ xx
2
+ σ yy
2
E
)
- σ xx σ yy +
1 2
2G
τ xy (2.96)

Prin particularizarea relaţiei (2.96) se determină relaţiile de calcul pentru


energia potenţială specifică de deformaţie în cazul solicitării de tracţiune simplă
(σyy = 0, τxy = 0) şi forfecare pură (σxx = 0, σyy = 0). Se regăsesc în acest fel
relaţiile (2.81).
În cazul când axele de coordonate coincid cu axele principale ale stării de
tensiune, expresia pentru energia potenţială de deformaţie specifică are forma:
pentru starea spaţială de tensiune:

U1 =
2E
(
1 2
)
ν
σ 1 + σ 22 + σ 32 - ( σ 1σ 2 + σ 1σ 3 + σ 2σ 3 )
E

respectiv: (2.97)

U1 =
1
2E
( )
ν
σ 12 + σ 22 - σ 1σ 2
E

pentru starea plană de tensiune:

Energia specifică necesară variaţiei de volum şi schimbării formei


Când un corp solid elastic este supus acţiunii unor sarcini exterioare el se
deformează. Deformaţia corpului poate fi separată în două:
- o variaţie de volum (corpul rămânând asemenea cu forma sa iniţială);
- o schimbare a formei.

57
Corespunzător acestor două aspecte, energia de deformaţie specifică
acumulată de corp poate fi considerată ca suma dintre energia necesară variaţiei
de volum şi energia necesară variaţie formei:

U 1 = U 1v + U if (2.98)

Dacă presupunem că pe toate feţele cubului elementar acţionează aceeaşi

σ1+σ2 +σ3
tensiune σ m = , care are rolul unei presiuni hidrostatice, se obţine
3
numai variaţia de volum şi deci energia va fi folosită numai pentru modificarea
volumului.
Energia de variaţie a volumului este:

1 ν 3σ 2
U 1v = 3σ m2 - 3σ m2 = m (1 - 2ν )
2E E 2E

sau înlocuind pe σm şi efectuând calculele se obţine:

1 - 2ν
U 1v = (σ 1 + σ 2 + σ 3 ) 2
6E

sau (2.99)

U 1v =
1 - 2ν
6E
(σ xx + σ yy + σ zz 2)

1
Se observă că pentru ν = rezultă U1v = 0, adică deformarea corpului se
2

produce fără deformaţie de volum. Cum U 1v >0 rezultă că ν<1/2.


Diferenţa dintre energia totală şi cea de variaţie a volumului reprezintă
energia de variaţie a formei. Prin urmare:

U 1 f = U 1 - U 1v (2.100)

58
Se introduc relaţiile (2.97) şi (2.99). După efectuarea calculelor se ajunge la
următoarea relaţie pentru calculul energiei de variaţie a formei:

1 +ν
U1 f = [ (σ 1 - σ 2 ) 2 + (σ 2 - σ 3 ) 2 + (σ 3 - σ 1 ) 2 ] (2.101)
6E

sau

U1 f =
1 +ν
6E
[( ) ( )
σ xx - σ yy 2 + σ yy - σ zz 2 + ( σ zz - σ xx ) 2 + 6 τ xy
2
(
+ τ 2yz + τ zx
2
)] (2.102)

Teorii de rupere (de rezistenţă)

Alegerea coeficientului de siguranţă se face în raport cu valorile limită σ c


sau σ r pentru stabilirea tensiunii admisibile, adică:

σL
σa = (2.103)
c

unde σ L reprezintă tensiunea normală care caracterizează starea limită.


Se consideră drept stare de tensiune limită a materialului starea de
tensiuni care corespunde fie începerii ruperii materialului, fie începerii apariţiei
unui proces fizic care dintr-un motiv oarecare este considerat ca inadmisibil,
nedorit sau periculos.
În starea monoaxială de tensiune aceste valori se obţin direct în urma
încercărilor de laborator la întindere sau compresiune. Pentru un element aflat
într-o stare de tensiune caracterizată prin tensiunile principale σ1 , σ 2 , σ 3
determinate, calculul coeficientului de siguranţă necesită determinarea
experimentală a tensiunilor limită σ L1 , σ L 2 , σ L 3 şi se determină cu relaţia:

σ L1 σ L 2 σ L 3
c= = = (2.104)
σ1 σ2 σ3

59
Aceste determinări experimentale se realizează rar în practică datorită
numărului mare de încercări, a instalaţiilor şi a maşinilor complicate şi
costisitoare.
Necesitatea de a compara stările de tensiune din diferite puncte ale
corpului, de a stabili punctul cel mai periculos şi de a determina coeficientul de
siguranţă, impune găsirea unui criteriu de apariţie a curgerii sau a unui criteriu de
rezistenţă, adică a unui factor cu ajutorul căruia s-ar putea aprecia pericolul stării
de tensiune şi s-ar putea stabili locurile cele mai solicitate ale pieselor, fără a mai
recurge la o încercare în fiecare caz în parte.
Compararea stărilor de tensiune se poate face uşor dacă se alege drept
bază una din stările de tensiune, cea mai caracteristică şi cea mai uşor de realizat
experimental şi apoi folosind criteriul adoptat se compară cu această stare de
tensiune toate celelalte. Această stare de tensiune luată drept bază se numeşte
echivalentă. Drept stare echivalentă se ia starea monoaxială de tensiune, întrucât
aceasta se poate realiza uşor fără a fi necesare maşini şi dispozitive complicate,
epruvetele au o formă simplă şi sunt uşor de realizat, iar starea de tensiuni din
porţiunea de calcul a epruvetei este omogenă.

Tensiunea echivalentă este tensiuna principală a unui element imaginar


supus la întindere, executat din acelaşi material ca şi elementul dat şi care se
află într-o stare de tensiuni tot atât de periculoasă ca şi elementul dat.

S-au emis mai multe ipoteze asupra ruperii materialelor. Alegerea uneia
dintre ipoteze este determinată de modul în care se verifică experimental aceasta
pentru starea de tensiuni considerată. Prin urmare teoriile de rupere vor da
expresiile tensiunii echivalente σ echiv care fac posibilă compararea stării
complexe de solicitare cu cea de întindere simplă. În urma determinării tensiunii
echivalente relaţia de verificare pentru piesă este:

60
σ echiv ≤ σ a (2.105)

Ipoteza tensiunii normale maxime


Această ipoteză admite că starea limită se atinge atunci când tensiunea
normală maximă din corp atinge valoarea tensiunii stării limită de la solicitarea
de întindere monoaxială. Se aplică cu succes pentru predicţia ruperii unor corpuri
executate din materiale fragile supuse la solicitări statice.
Dacă se consideră starea spaţială de tensiuni cu tensiunile principale σ 1 ,
σ 2 , σ 3 având respectată inegalitatea σ 1 > σ 2 > σ 3 atunci starea periculoasă

apare atunci când

σ max = σ 1 = σ echiv (2.106)

Conform acestei ipoteze valorile celorlalte două tensiuni principale nu au nici o


influenţă asupra trecerii materialului într-o stare de tensiuni periculoasă. În cazul
stării plane de tensiune tensiunile principale sunt date de relaţia:

σ xx + σ yy 1
σ 1, 2 = ± (σ xx - σ yy ) 2 + 4τ xy2 (2.107)
2 2

σ max = σ 1 şi prin urmare:

σ xx + σ yy 1
σ echiv = + (σ xx - σ yy ) + 4τ xy
2 2
(2.108)
2 2

Dacă σ xx = σ ; σ yy = 0 ;τ xy = τ se obţine:

σ 1
σ echiv = + σ 2 + 4τ 2
2 2

sau

61
σechiv = 0,5σ + 0,5 σ 2 + 4τ 2 (2.109)

Rezultatele experimentale confirmă această ipoteză în cazul ruperii


materialelor fragile când tensiunea normală maximă este o tensiune de întindere.
Ipoteza nu poate fi folosită drept criteriu de rezistenţă în cazul unei stării
compuse de tensiuni deoarece în general conduce la supradimensionarea pieselor.

Ipoteza deformaţiei specifice liniare maxime


După această ipoteză apariţia stării periculoase este determinată de
valoarea lungirii sau scurtării specifice maxime, atunci când aceasta este egală cu
deformaţia periculoasă ε echiv .
Deformaţiile specifice, în cazul solicitării spaţiale, sunt date de relaţiile:

1
ε1 = [σ1 −ν (σ 2 + σ 3 ) ]
E
1
ε 2 = [σ 2 −ν (σ 1 + σ 3 ) ] (2.110)
E
1
ε 3 = [σ 3 −ν (σ 1 + σ 2 ) ]
E

Presupunând ε 1 > ε 2 > ε 3 criteriul este:

1
ε1 = ε max = ε echiv = [σ 1 −ν (σ 2 + σ 3 ) ] (2.111)
E

Starea de tensiuni este considerată drept stare de tensiune limită dacă mărimea
ε max este egală cu deformaţia liniară maximă din starea monoaxială de tensiuni,

adică:
σ echiv
ε max = (2.112)
E

Egalând ultimile două relaţii se obţine:

62
σ echiv = σ 1 − ν ( σ 2 + σ 3 ) (2.113)

În cazul stării plane de tensiune relaţia devine:

σ echiv = σ 1 −ν σ2 (2.114)

Dacă în relaţia (2.114) se introduc tensiunile σ 1 , σ 2 din relaţia (2.105)


în care se consideră σ xx = σ ; σ yy = 0 ;τ xy = τ şi ν=0,3 se obţine:

σechiv = 0,35σ + 0,65 σ 2 + 4τ 2 (2.115)

Ipoteza tensiunii tangenţiale maxime


Acest criteriu are la bază observaţiile experimentale conform cărora la
materialele ductile curgerea este rezultatul lunecărilor în lungul unor plane ale
cristalelor sub acţiunea tensiunilor tangenţiale. În baza acestei teorii, starea limită
se atinge atunci cand tensiunea tangenţială maximă atinge valoarea tensiunii
tangenţiale corespunzătoare stării limită de la încercarea de întindere monoaxială.
Tensiunile tangenţiale sunt date de relaţiile:

1
τ1 = (σ 2 − σ 3 )
2
1
τ 2 = ( σ1 − σ 3 ) (2.116)
2
1
τ 3 = (σ 1 − σ 2 )
2

Ţinând cont de inegalitatea σ 1 > σ 2 > σ 3 rezultă că tensiunea tangenţială maximă


este τ 2 şi prin urmare:

63
σ1 − σ 3
τ max = τ 2 = (2.117)
2

În cazul stării de tensiune monoaxială, considerată ca stare echivalentă, tensiunea


tangenţială maximă are valoarea:

σ echiv
τ max = (2.118)
2

Din ultimile două relaţii rezultă:

σ echiv = σ 1 − σ 3 (2.119)

Pentru starea plană de tensiune ultima relaţie devine:

σ echiv = (σ xx - σ yy ) + 4τ xy
2 2

iar în cazul particular al barelor la care σ xx = σ ; σ yy = 0 ;τ xy = τ relaţia devine:

σechiv = σ 2 + 4τ 2 (2.120)

Un dezavantaj al acestei ipoteze îl constituie faptul că nu ţine cont de


influenţa tensiunii normale principale σ 2 . Ipoteza tensiunii tangenţiale maxime a
fost verificată experimental mai ales pentru materialele tenace la solicitările de
întindere biaxială şi stările de tensiune biaxiale mixte. Ea este confirmată în cazul
materialelor care au aceeaşi rezistenţă la întindere şi la compresiune.

Ipoteza energiei de deformaţie


Această ipoteză consideră că starea periculoasă este atinsă atunci când
energia de deformaţie specifică acumulată de piesă este egală cu energia

64
specifică corespunzătoare stării limită de la întinderea simplă. Energia potenţială
de deformaţie specifică este dată de relaţia:

ν
U1 =
1
2E
( )
σ 12 + σ 22 + σ 32 - ( σ 1σ 2 + σ 1σ 3 + σ 2σ 3 )
E (2.121)

Pentru starea de tensiune monoaxială echivalentă ( σ 1 = σ echiv ,σ 2 = σ 3 = 0 ) relaţia


devine:

σ echiv
2
U 1echiv = (2.122)
2E

Egalând energia potenţială specifică acumulată de materialul care se află


în starea de tensiune studiată cu energia potenţială specifică a aceluiaşi material
aflat în starea de tensiune echivalentă se obţine:

σ echiv = σ 12 + σ 22 + σ 32 − 2ν (σ 1σ 2 + σ 2σ 3 + σ 1σ 3 ) (2.123)

Pentru starea plană de tensiune σ 3 = 0 şi relaţia devine:

σ echiv = σ12 + σ 22 − 2ν σ1σ 2 (2.124)

Înlocuind în relaţia de mai sus pe σ 1 şi σ 2 din relaţia (2.105) şi după


efectuarea calculelor se obţine:

σ echiv
2
= σ xx
2
+ σ yy
2
− 2ν σxxσ yy + 2(1 +ν )τ xy
2
(2.125)

Dacă σ xx = σ ; σ yy = 0 ;τ xy = τ şi ν=0,3 relaţia devine:

65
σechiv = σ 2 + 2,6τ 2 (2.126)

Această ipoteză a fost verificată experimental în anumite cazuri de materialele


tenace.

Ipoteza energiei de deformaţie modificatoare de formă


Conform acestei ipoteze starea periculoasă este produsă nu de energia de
deformaţie totală, ci numai de energia de deformaţie modificatoare de formă.
Prin urmare se adoptă drept criteriu de rezistenţă cantitatea de energie potenţială
specifică de variaţie a formei acumulată de materialul deformat în punctul
considerat. Această energie se calculează cu relaţia:

1 +ν
U1 f = [ ( σ 1 - σ 2 ) 2 + ( σ 2 - σ 3 ) 2 + (σ 3 - σ 1 ) 2 ] (2.127)
6E

Luând ca stare echivalentă solicitarea monoaxială de întindere (


σ 1 = σ echiv ,σ 2 = σ 3 = 0 ) se obţine pentru energia potenţială specifică de variaţie a
formei următoarea expresie:

1 +ν 2
U 1 fechiv = σechiv (2.128)
3E

Egalând cantitatea de energie potenţială specifică de variaţie a formei


acumulată de elementul considerat cu cantitatea de energie potenţială specifică de
variaţie a formei acumulată de elementul aflat în starea de tensiune echivalentă se
obţine:

σ echiv =
1
2
[
(σ 1 − σ 2 ) 2 + (σ 2 − σ 3 ) 2 + (σ 3 − σ 1 ) 2 ] (2.129)

Pentru starea plană de tensiune σ 3 = 0 şi relaţia devine:

66
σ echiv = σ 12 + σ 22 − σ1σ 2 (2.130)

Înlocuind în relaţia de mai sus pe σ 1 şi σ 2 din relaţia (2.105) şi după


efectuarea calculelor se obţine:

σ echiv
2
= σ xx
2
+ σ yy
2
+ σ xxσ yy + 3τ xy
2
(2.131)

Dacă σ xx = σ ; σ yy = 0 ;τ xy = τ relaţia devine:

σechiv = σ 2 + 3τ 2 (2.132)

Unul dintre avantajele ipotezei îl constituie faptul că în relaţia (1.129)


intră cu drepturi egale toate cele trei tensiuni normale principale. Această ipoteză
se verifică experimental pentru materialele tenace. De asemenea aceasta se
verifică şi pentru starea plastică a materialului.
Această ultimă ipoteză corespunde mai bine cu realitatea decât toate
celelalte ipoteze. De asemenea trebuie remarcat faptul că între această ipoteză de
rupere şi cea a tensiunilor tangenţiale maxime există diferenţe foarte mici, în
momentul de faţă aceste două ipoteze având o largă utilizare.

Teoria stării limită a lui Mohr


Conform acestei teorii starea periculoasă apare în momentul în care starea
de tensiuni dintr-un punct a atins o stare limită care este caracteristică fiecarui
material. Starea spaţială de tensiuni principale se poate reprezenta în plan cu
ajutorul cercului lui Mohr. Presupunând σ 3 < σ 2 < σ 1 se construiesc cercurile
C13, C12, C23 cu diametrele σ 1 − σ 3 , σ 1 − σ 2 , σ 2 − σ 3 (figura 2.25).

67
τ

σ
σ

Figura 2.25

În baza ipotezei tensiunii tangenţiale maxime starea limită este definită de

σ1−σ3
tensiunea tangenţialaă maximă: τ m ax = τ 2 = şi este independentă de
2
valoarea tensiunii principale σ 2 . Prin urmare în definirea stării limită interesează
numai cercul de diametru maxim σ 1 − σ 3 cu centru C13 denumit cerc
determinant. Tensiunea tangenţială maximă este ordonata punctului M. Se spune
că M este punctul caracteristic al stării limită.
În cazul materialelor tenace drept stare limită se consideră atingerea
limitei de curgere σ c . Pentru determinarea stării limită pentru un material se
încarcă o serie de epruvete din materialul respectiv cu diferite feluri de solicitări,
în urma cărora se obţin σ 1 L şi σ 3 L (în cazul considerat σ 1c şi σ 3c ). Valorile
astfel obţinute se reprezintă în sistemul de axe rectangulare σOτ prin cercurile
lui Mohr cu centre pe axa Oσ (figura 2.26). În figură se reprezintă starea de
tensiuni la un material care are rezistenţa de rupere la întindere diferită de cea de
la compresiune ( σ cc ≠ σ ct ), deci cercurile C1 şi respectiv C2 care reprezintă

68
întinderea şi compresiunea simplă şi care au diametre diferite. Înfăşurătoarea
acestor cercuri reprezintă starea limită pentru materialul respectiv şi pentru un
material dat este unică.

O
σ

C
C

Figura 2.26

Dacă se cunoaşte înfăşurătoarea pentru studiul rezistenţei se procedează


astfel: pentru starea de tensiuni dată se determină σ 1 şi σ 3 şi se construieşte
cercul lui Mohr. Dacă acest cerc este în interiorul înfăşurătoarei, starea de
tensiuni studiată se găseşte în zona de rezistenţă a materialului. Dacă cercul lui
Mohr atinge curba înfăşurătoare materialul trebuie să cedeze. Deci pericolul pe
care îl prezintă o anumită stare de tensiuni este caracterizat prin mărimea şi
poziţia cercului determinant faţă de înfăşurătoarea limită de pe diagrama
cercului. Prin urmare două stări de tensiune sunt la fel de periculoase dacă
cercurile determinante corespunzătoare sunt tangente la aceeaşi înfăşurătoare.
Când materialul rezistă la fel la întindere ca şi la compresiune (materiale
tenace) cecurile C1 şi C2 au diametre egale şi înfăşurătoarea este reprezentată în

69
acest caz prin două drepte tangente la aceste cercuri pe porţiunea dintre ele
(figura 2.27).

O
σ

C2 C1

Figura 2.27.

Dacă pentru curba înfăşurătoare ce reprezintă starea limită coeficientul de


siguranţă este c=1 atunci pentru curbele înfăşurătoare corespunzătoare stărilor
sub starea limită coeficientul de siguranţă c>1, iar în afară c<1 (figura 2.28).

Figura 2.28.

Coeficientul de siguranţă este determinat în momentul în care se stabileşte


care dintre înfăşurători este tangentă la cercul ce determină starea de tensiune
studiată. Prin urmare, stabilirea coeficientului de siguranţă pe baza acestei teorii

70
este corectă, dar în acelasi timp este foarte laborioasă deoarece pentru fiecare
material trebuie construite astfel de înfăşurători limită pe bază de date
experimentale rezultate din încărcări.
Din această cauză, se consideră în mod simplificat că se înlocuieşte curba
stării limită cu dreapta MLN tangentă la cercurile lui Mohr, care reprezintă
întinderea simplă şi compresiunea simplă (figura 2.29). În acest caz
înfăşurătoarea se construieşte numai pe baza a două încercări, una de întindere şi
alta de compresiune.

s s

s s

s sî

Figura 2.29

Cu notaţiile din figură se poate scrie:

71
σ σ −σ3 σ σ − σ 3 − 2σ 1 σ ci σ 1 + σ 3
O1 K = O1O + OK = ci + 1 − σ 1 = ci + 1 = −
2 2 2 2 2 2
Pentru o stare de solicitare oarecare definită prin tensiunile principale σ 1

σ1 −σ3
şi σ 3 se construieşte cercul cu centrul în K având raza KL = . Se poate
2

stabili o relaţie între tensiunile principale σ 1 , σ 3 şi limitele de curgere σ ci , σ cc


dată de condiţia tangentei comune la cele trei cercuri. Considerând triunghiurile
asemenea O1PK şi O1RO2 şi scriind proporţionalitatea dintre laturi se obţine:

O1 K KP
=
O1O2 O2 R

sau

σ ci σ 1 + σ 3 σ 1 − σ 3 σ ci
− −
2 2 = 2 2
σ ci σ cc σ cc σ ci
+ −
2 2 2 2

După efectuarea calculelor se obţine:

σ
σ ci = σ 1 − ci ⋅ σ 3 (2.133)
σ cc

În relaţia (2.133) σ ci reprezintă starea limită pentru încercarea de întindere


simplă, luată egală cu limita de curgere. Prin urmare membrul din stânga al
relaţiei este tensiunea echivalentă stării limită. Relaţia (2.133) devine:

σ
σ echiv = σ 1 − ci ⋅ σ 3
σ cc

σ ci
sau notând k = se obţine:
σ cc

72
σ echiv = σ 1 − k ⋅ σ 3 (2.134)
În cazul materialelor tenace k=1 şi relaţia (2.134) devine:

σ echiv = σ 1 − σ 3 (2.135)

Ultima relaţie este similară cu relaţia (2.119) care reprezintă criteriul de


rezistenţă rezultat din ipoteza tensiunii tengenţiale maxime. În acest caz linia
stării limită devine paralelă cu axa Oσ ca în figura 2.30.

O
σ

Figura 2.30.

Teoria stării limită a lui Mohr nu necesită o verificare experimentală


suplimentară deoarece se bazează în întregime pe date experimentale. Aceasta se
aplică în special la materialele fragile când solicitarea dominanată este
compresiunea.

De reţinut:
Experienţele au arătat că nici una din teoriile de rezistenţă nu s-a impus
ca o teorie general valabilă. Totuşi în majoritatea stărilor de tensiune teoria lui
Mohr, teoria tensiunii tangenţiale maxime şi teoria energiei de deformaţie

73
modificatoare de formă dau rezultatele cele mai apropiate de cele obţinute
experimental.
Pentru materialele tenace (oţel) se recomandă utilizarea teoriei tensiunii
tangenţiale maxime:

σechiv = σ 2 + 4τ 2 ≤ σa

şi a teoriei energiei de deformaţie modificatoare de formă:

σechiv = σ 2 + 3τ 2 ≤ σa

Pentru materialele fragile se recomandă utilizarea ipotezei deformaţiei


specifice liniare maxime:

σechiv =0 ,35 σ +0 ,65 σ2 +4τ 2 ≤σa

74