Tulburarea deficitară a atenției

Copilul hiperactiv cu probleme de concentrare, fiind și impulsiv creează dificultăți mari

la școală. Pentru ca ceilalți elevi să poată învăța, este nevoie să îi acordăm ajutorul de care are
nevoie copilul hiperactiv care poate perturba ora, însă fără ai neglija pe ceilalți. În acest sens,
vom prezenta câteva sugestii pe care le putem aplica în diferite situații.
Preocuparea pentru activități alternative cu scopul de a contracara situațiile dificile
înșoțite de programările stricte și rutină, constitue un bun sprijin practic în aceste înprejurări. Pe
lângă acestea, aportul profesioniștilor și al părinților va da rezultate remarcabile, în cele din
urmă.
Tulburarea deficitară a atenției (TDA) nu poate fi vindecată, însă sunt cunoscute tehnici
pe care copiii și cei implicați în educarea și îngrijirea lor le pot învăța pentru a face față în situații
diferite. Pentru acești copii, o mare răspundere revine unui învățământ bine organizat,
consecvent și specializat.
Pe scurt, vom enumera câteva aspecte importante ce trebuie urmărite în educarea
copilului hiperactiv:
 Este fundamentală legătura strânsă cu familia și cu ceilalți profesioniști.
 Organizarea sălii de clasă este o sarcină importantă, încercîndu- se reducerea la
maximum a motivelor de distragere a atenției copilului cu TDA.
 Este esențial ca un copil hiperactiv să învețe să-și gospodărească timpul.
 Sunt necesare atitudini extra-pedagogice în cazul profesorilor de la clasă.
 Un aspect fundamental este și securitatea fizică a copiilor șiu a personalului
didactic.
 În Marea Britanie, profesorii specializați în nevoi educaționale special joacă un
rol esențial.
 Împrietenirea poate fi dificilă, ceilalți copii fiind obosiți de comportarea lui
hiperactivă și impulsivitatea de care dă dovadă.
 TDA influențează capacitatea de învățare.
Zilele de școală constituie o ușurare bine-venită pentru părinți, ei nemaiavând nevoie să
se ocupe oră de oră de fiul/ fiica lor cu TDA. Desigur, aceste sentimente sunt lesne de înțeles!
Foarte important de reținut este faptul că trebuie să se implice toți profesioniștii privind viața
copilului, iar părinții sun cei mai importanți “ profesioniști” dintre toți.
Așadar, între casă și școală trebuie să fie o legătură foarte strânsă pentru a se stabili o
metodă unică de tratare a dificulțăților copilului. Problemele copilului hiperactiv trebuie
recunoscute, impunându-se un ajutor suplimentar care trebuie acordat de mai multe persoane.

Bibliografie
Geanina Cucu- Ciohan, Psihoterapia copilului hiperactiv, o abordare experențială, Editura
SYLVI1, București, 2000
Colette Sauve, Copilul hiperactiv. Hiperactivitatea și deficitul de atenție al copilului, Editura
House of Guides Publishing Grup, București, 2006