SERIA „M IRESE PA C A T0A SE“

Din pricina alegerilor facute de fratele si de celelalte surori ale

ei, lui Lady Penolope Tidemore nu-i sunt straine scandalu-
rile fi barfele. Dar ea este hotarata sa aiba un comportament
ireprosabil, chiar daca, inca din adolescenta, viseaza la o via^a
plina de aventuri ?i la o casatorie din dragoste, plina de ro-
mantism. Totusi, printr-un mare ghinion, Penelope, cu totul
nevinovata, este surprinsa intr-o posturd compromitdtoare
cu enigmaticul ^i periculosul viconte Ryker Black.
Domnul Black nu este un gentleman. Fiul nelegitim al unui
duce, crescut pe strazi si proprietar al unuia dintre cele mai
notorii cluburi de jocuri de noroc din Londra, Black traie^te
intr-o lume a pierzaniei si a pericolului. Sa-si ia o sode chiar
din randurile unei aristocradi pe care o dispretuie^te din
toata inima nu face parte din planurile sale, cu toate ca ino-
centa Penolope ii infierbanta sangele de dorinta,
Dar Penolope nu se teme de domnul Black §i in curand
descopera ca reputapa lui de dcalos poate sa fi fost construita
pentru a ascunde o vulnerabilitate surprinzdtoare. Pe masura
ce acest cuplu aparent nepotrivit devine tot mai apropiat,
invata ca ceea ce a inceput dintr-o intamplare nefericita
poate ft, de fapt, sansa la implinirea visurilor.

Christi Caldwell este o bine-cunoscuta scriitoare de his­

torical romance^ publicand pana in prezent 35 de titluri.
Multe au fost prezen^e constante in topurile USA Today^
New York Times si Publishers Weekly.

Traclitie din 1989

4 !k \vww.I itera.ro
ISBN 978-606-33-2234-5

78606311322365
 CHRISTI CALDWELL

O tuH trav umw

Traducere din limba engleza
Larisa Din/Graal Soft
 The Scoundrel’s Honor
Christi Caldwell
Copyright © 2017 Christi Caldwell
Editie publicata prin intelegere cu Amazon Publishing,
www.apub.com, in colaborare cu ANA Sofia.

Alma este marca inregistrata a Grupului Editorial Litera

O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucuresti, Romania
tel: 021 319 63 93; 0752 101 777

Onoarea unui tdlhar

Christi Caldwell

Copyright © 2017 Grup Media Litera

pentru versiunea in limba romana
Toate drepturile rezervate

Editor: Vidrascu si fiii

Redactor: Mariana Petcu
Corector: Maria Popa
Coperta: Flori Zahiu
Tehnoredactare si prepress: loana Cristea

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

CALDWELL, CHRISTI
Onoarea unui talhar / Christi Caldwell
trad.: Graal Soft - Bucuresti: Litera, 2017
ISBN 978-606-33-2236-5
I. Soft, Graal (trad.)
821.111(73)-31=135.1
 Le dedic aceasta carte doamnelor si domnisoarelor care m-au
sustinut dintotdeauna - in fiecare zi md pierd intr-o noud poveste.
Pentru mine scrisul este o experientd de renastere. Scrisul poate
fi si 0 experientd solitard dar nu si pentru mine. Voi ati fast in-
totdeauna Idngd mine ca sd stdm la povesti despre eroii si eroinele
mele, despre cdrtile mele, despre trecut si prezent. Vd multumesc
din sufiet pentru tot sprijinul vostru. Povestea lui Penny si a lui
Ryker vd este dedicatd voud!
 CapitoCuC1

Londra, Anglia
Primavara, 1823

Dragd Fezzimore,
Doamna Dundlehottom insistd sd nu vorhim in timpul lectiilor
de etichetd si bune maniere. Am incercat, Fezzie. Chiar am incer-
cat. Dacd md intrebi pe mine, se pane prea mult pret pe etichetd si
bune maniere.
Penny
11 ani

Urma momentul acela.

Mantra. Sau litania. Sau dascaleala. Fiecare ii spunea cum cre-
dea de cuviinta.
Dar urma momentul acela, caci era ceva inevitabil atunci cand
una dintre fetele Tidemore isi facea intrarea in societate.
Domnisoara Penelope Tidemore ramase asezata pe canapeaua de
culoare ivorie, cu mainile in poala, fara sa isi ia ochii de la cei doi.
Mama ei, contesa vaduva de Sinclair, si fratele ei, Jonathan, conte
de Sinclair, nu isi ferira nici ei privirea.
-Penny... incepu Jonathan.
-P enelope, se grabi ea sa-1 corecteze, aruncandu-i o privire
taioasa.
-Fie, Penelope, se corecta el. Odata cu debutul in societate, vin
anumite asteptari... continua, cu o grimasa pe chip.
Ei bine, da, macar el, tocmai el, o haimana adusa pe calea dreapta,
vedea ironia in a-i tine surorii sale o lectie despre asteptarile sociale.
- AsteptM, repeta Penelope, deja iritata.
Parea mai degraba o discutie pentru o fetita de opt ani, nu pentru
o femeie de optsprezece ani, aproape noudsprezece. Ce-i drept, dupa
 C firisti CaCcfwefC-

moartea timpurie a tatalui lor, Jonathan ii fusese mai mult tata de­
cat frate, insa aroganta lui o deranja teribil.
Jonathan se lasa pagubas.
-M am a? spuse el.
Contesa vaduva de Sinclair isi drese glasul:
- intr-adevar, dupa cum a incercat sa spuna fratele tau, in urma-
toarea perioada se anunta unele asteptari.
Asteptari care nu fusesera onorate de nici unul dintre membrii
familiei Tidemore... isi zise Penelope, cu maxilarul inclestat. Pana
la ea.
- Mi-am facut deja debutul in societate, le reaminti.
In tot acest timp mersesera la teatru si fusesera invitati de mai
multe ori la cina, insa nimic mai mult. Nu participasera la nici
un bal. La nici o serata. La nici unul dintre evenimentele la care
tanjeau sa mearga domnisoarele abia intrate pe piata casatoriilor
din Londra.
Se hotarase sa dea uitarii barfele si sa dovedeasca societatii ca
scandalul nu avea sa pluteasca asupra familiei sale asemenea unui
nor sumbru. La urma urmei, de ce n-ar fi putut si ea sa aiba parte de
dragoste... si sa fie in acelasi timp cuviincioasa si respectata? Ba si-
gur ca putea. intr-o lume in care femeile aveau atat de putin control
asupra vietilor lor, reputatia ei cadea in propriile maini si nu avea de
gand sa ii dea drumul din stransoare. Chiar daca surorile si fratele
mai mare se dovedisera a fi exemple deplorabile.
- Societatea nu o sa se arate binevoitoare, zise Jonathan, iar aver-
tismentul acela sincer o facu sa-si indrepte din nou privirea asu­
pra lui.
- Poftim?
Ei bine, nu se asteptase la o astfel de lectie.
Fratele sau isi puse picior peste picior.
-Avand in vedere ca in familia noastra au fost...? Isi trecu o pal-
ma peste obraz.
- Scandaluri? ii sugera ea.
- Da, scandaluri, incuviinta el. Societatea nu o sa se arate bine­
voitoare fata de tine.
Intr-adevar, o familie in care una dintre surorile ei fugise de acasa
cu un barbat, insa ajunsese sa se marite cu altul si in care fratele ei se
insurase cu o guvernanta, in timp ce cealalta sora fusese nevoita sa
se marite cu un vanator de zestre, dupa un scandal public, barfele
nu aveau cum sa lipseasca.

8
 Onoarea unui tdffiar

Mama lor interveni si ea in discutie:

-Tocm ai din acest motiv este foarte important ca tu, Penny...
-Penelope.
- Sa-ti adud aminte sa fii intm totul cuviindoasa, continua mama
ei, fara sa tina cont de intreruperea lui Penelope. Intotdeauna.
lat-o - mantra.
- Barfitorii sunt mereu cu ochii pe noi. Ne pandesc orice gre-
seala, zise contesa cu vocea tremurand atat de tare de emotie, ca
ai fi zis ca vorbea despre planurile marete de batalie pentru a cuceri
Continentul.
Netezindu-si cu palmele partea din fata a rochiei, Penelope conti­
nua sa se uite cand la mama, cand la fratele ei.
-S unt perfect constienta de asteptari. De asemenea, va asigur ca
sunt foarte practica si rationala.
Chiar daca visa la marea dragoste, o lady putea sa fie si practica,
Se incrunta cand ii vazu pe cei doi schimband priviri sceptice.
Penelope nu daduse mereu dovada de un comportament cuvi-
incios. Prin urmare, o astfel de discutie serioasa intre ea, mama si
fratele ei nu era tocmai deplasata. Totusi, incapatanarea lor de a con­
tinua sa o trateze ca pe fetita razgaiata de odinioara era deranjanta.
-N u mai sunt fetita aceea pe o stiti voi, zise ea pe un ton raspi-
cat care nu facu altceva decat sa sporeasca si mai tare neincrederea
familiei sale.
Si oarecum pe buna dreptate. Copil fiind, le daduse mari batai de
cap, fiind „blestemul vietii mele de mama", dupa cum obisnuia sa ii
spuna contesa. Ma rog, unul dintre ele. Titlul de blestem ii fusese
atribuit fiecareia dintre fiicele Tidemore in egala masura.
- Nu am de gand sa starnesc nici un scandal.
-Tocm ai asta incerc si eu sa-ti spun, zise Jonathan cu franchetea
aceea care il caracteriza atat de bine.
Isi lasa ambele picioare pe podea.
Oare spusese ceva clar? Penelope chiar nu-si amintea.
- Mie mi-e teama ca...
-Nona ne-e teama, interveni mama ei, hotarata sa se arate solida-
ra cu fiul, ne este teama ca...
Penelope isi miji ochii, in timp ce Jonathan incerca sa-si gaseasca
cuvintele.
- Spiritul romantic, spuse el in cele din urma.
„Spiritul meu romantic?"

....IIIIIIIIM
illiil.. ..
 Cfxisti CafcCweff -

Nu esti pregatita pentru rautatea societatii, concluziona conte-

sa pe acelasi ton calm pe care obisnuia sa-i vorbeasca atunci cand era
mica si isi julea genunchii.
Pe scurt, o credeau o fetiscana prostuta si fara minte.
- Asadar, continua mama ei, as prefera sa nu incerci sa te implici
de bunavoie in vreun scandal...
- De ce-ar vrea cineva sa implice de bunavoie intr-un scandal? in-
treba Penelope pe un ton sec.
Mama clipi nedumerita.
- Intr-adevar, nu vad cine ar face una ca asta.
- Penny, nu vrem decat sa fii cu bagare de seama, ii spuse Jona­
than fara alte ocolisuri. Vrem sa fii perfect constienta de faptul ca, in
ciuda asteptarilor tale, intotdeauna vor exista persoane carora nimic
nu le-ar placea mai mult decat sa vada o lady compromisa, iar eu
n-am sa permit sa se intample asa ceva.
Penelope facu ochii mari.
—Vrei sa spui ca din cauza asta am evitat sa participam la eveni-
mentele sociale?
Obrajii mamei ei se imbujorara de rusine.
-N u e vorba ca am evitat sa participam la aceste evenimente,
bolborosi Jonathan, foindu-se in scaun de parca tocmai ar fi fost pus
la colt.
Penelope incepu sa numere pe degete.
In primul rand, am venit in Londra cu o luna intarziere dupa
inceperea sezonului.
- Era frig, sopti nesigura mama ei.
-Apoi, a trebuit sa astept sa-mi fie gata garderoba, continua ea,
miscandu-si degetul aratator.
-Ceea ce e perfect normal, interveni Jonathan, aranjandu-si
lavaliera.
- Chiar vrei sa spui ca e perfect normal sa dureze o luna intreaga
pentru ca o garderoba sa fie gata? „Si ce garderoba, o monstruozita-
te , isi zise ea, dar hotari ca un motiv de nemultumire era deocam-
data de ajuns.
Fu randul lui Jonathan sa roseasca. Foarte bine. Asta merita. Sa-i
fie rusine. Nemernicul!
Dar Penelope nu se opri aid.
- Dupa debutul meu in societate, am mai fost la teatru. De doua
ori. La cina oficiala de la de domnul si doamna Drake. La cina mai
10
 Onoarea unui tdCfiar

putin ofLciald de la domnul si doamna Drake. La recitalul de la dom-

nul si doamna Waxham. Dar niciodata la un bal.
Cei doi nu se grabira sa-i raspunda. Ce ar mai fi fost de spus?
Ce tradatori!
-T i-ai uitat... jurnalul in salon.
Cuvintele mamei o facura sa incremeneasca. Cu siguranta, nu
auzise bine, nu?
- Mi-ai citit jurnalul? intreba ea cu o voce tremuratoare.
Umilinta si socul o coplesira. Toate gandurile ei intime, toate
sperantele fusesera citise de mama ei. Penelope isi ascunde mahnita
chipul in palme.
- Cum ai putut face una ca asta?
Isi ratacise jurnalul acela atat de pretios cand ajunsesera in Lon-
dra pentru festivitati. Intorsese casa cu siisul in jos, gasindu-1 in cele
din urma in camera ei. Ca sa afle acum ca jurnalul acela blestemat
fusese gasit, citit si dus in camera ei. Isi puse mainile in poala si le
privi furioasa.
Jonathan tusi.
- A citit doar primele doua pagini.
Ea il sfredeli cu privirea.
- Sunt - erau - gandurile mele cele mai intime.
- Care au starnit mai multe temeri in noi in legatura cu asteptari-
le tale romantice legate de sezon.
Penelope se cutremura. Se straduise atat de mult sa se transfor­
me intr-o domnisoara respectabila, sa dea uitarii obrazniciile de alta
data. Dar in paginile acelui jurnal isi revarsase cele mai profunde
sperante si visuri, iar fratele sau i le afiase pe toate.
Doar doua pagini - ar fi putut la fel de bine sa fi fost vorba de pa-
gina 222 dupa tot ce scrisese acolo, isi zise ea, strangandu-si degetele
in pantofi.
-A sta e tot? rosti ea.
Cei doi schimbara priviri cu subinteles.
- Nu mai sunt un copil. Nu pot sa... „Nu-ti pierde cumpatul, Pene­
lope", isi zise ea. „Nu le da apa la moara." Nu pot sa nu apredez pre-
ocuparea voastra, dar nu e nevoie sa-mi tineti morala. Am de gand
sa fiu cuviincioasa si politicoasa. Asa ca nu are nici un rost sa ma
tineti la distanta de baluri si serate. Genul de evenimente la care tan-
jea cu disperare sa participe. La urma urmei, cum altfel se asteptau

11
 Cfinsti CafdweCf-

sa-si gaseasca marea dragoste si un sot respectabil? Nu sunt Poppy,

zise ea, privindu-i sfidatoare.
Poppy fusese dintotdeauna cea mai neastamparata dintre cele pa-
tru fiice Tidemore.
Se auzi un marMt zgomotos de pe coridor, iar Penelope arunca
privirea spre intrare. Para indoiala ca Poppy asculta pe la usi.
- Stim prea bine ca nu esti Poppy, o asigura mama sa, alegandu-se
un alt marait indepartat.
Isi impreuna mainile in poala si ii arunca o privire ingrijorata lui
Jonathan. Penelope deja se sMurase de privirile si gesturile lor secre­
te. Chiar nu puteau sa spuna lucrurilor pe nume?
Jonathan vorbi deodata de un ton neasteptat de solemn:
- Vineri vom participa la balul ducelui si ducesei de Somerset.
Tot aerul acela de lady zbura pe fereastra. Penelope tresari in
scaun. Un bal Gata cu evenimentele plictisitoare de la Almack si cu
debutul ei simplu in societate. Entuziasmul o coplesi.
Entuziasm pe care fratele sau se grabi sa-1 tempereze.
- Penelope, nu vreau sa te vad ranita.
Asa cum se intamplase cu Patrina si Prudence. Amintirea plutea
in aer.
Da, cele doua surori mai mari reusisera in cele din urma sa ga­
seasca dragostea... insa drumul lor spre fericire fusese presarat
cu amaraciuni. Penelope fusese martora la suferintele surorilor sale
cat sa stie ca nu si le dorea si pentru ea. Din fericire, dintre fiicele
familiei Tidemore, ea era cea rationale.
—Am o judecata sanatoasa. Dupa cum am spus si mai devreme,
nu am nici cea mai mica intentie sa starnesc vreun scandal. N-am de
gand sa fug in lume cu un ticMos si nici n-am sa cad in capcana unui
vanator de zestre. Altceva?
Fratele si mama ei schimbara noi priviri complice. Jonathan cla-
tina din cap.
- Nu, nimic.
Penelope se ridica increzatoare, iar faldurile rochiei de tafta ii fos-
nira in jurul gleznelor. Apoi, cu un aer si cu o gratie de care mama ei
nu ar fi crezut-o in veci capabila, iesi semet din camera, inchise usa
in urma ei si porni pe coridor.
Starea de iritare se risipi, inlocuita de nerabdarea de a participa
la acest bal.

12
 Onoarea until tdffiar

Aveau sa-i puna la indoiala judecata.Sa-i poarte de grija de parca

ar fi un copil, pentru ca exact asa o vedeau. Dar ei nu-si dadusera
seama ca Penelope isi impusese sa se poarte cuviincios dupa scan-
dalul prin care trecuse Patrina, sora ei cea mai mare. Si apoi dupa
scandalul cu fratele ei. Culminand cu scandalul de anul trecut,
in care fusese implicata Prudence, cealalta sora. La urma urmei,
una e sa fii un copil vesel, vesnic pus pe sotii, si cu totul alta, sa fii
trezit din visare de realitatea care te inconjoara. Adevarul, adesea
propovaduit de mama ei si confirmat de viata, era ca orice fapta
are consecinte.
Auzi o soapta aspra:
- Ce naiba a fost asta?
Penelope tipa. Poppy, sora ei de saptesprezece ani, ii aparu in cale,
fluturand un ziar.
-M -a i speriat, o certa Penelope, trecand pe langa ea si conti-
nuandu-si drumul.
Poppy porni pe urmele ei.
-„E u nu sunt Poppy", exact asa ai zis cu aerul tau plictisit, bom-
bani sora ei, £acandu-si vant cu ziarul.
-Sunt practica si rationale, ii raspunse Penelope, uitandu-se la
sora ei cu coada ochiului. Si nu sunt deloc plictisitoare.
-N u obisnuiai sa fii plictisitoare. Ai devenit intre timp.
Penelope o privi incruntata, dar nu avea de gand sa discute acest
subiect cu Poppy - Poppy care inca hoinarea pe campuri in pantaloni
si inota in lacuri.
- Cand o sa ai balul de debut in societate, o sa intelegi si tu nece-
sitatea de a respecta eticheta.
Sora ei pufni.
- Daca tu chiar crezi ca o sa ma marit cu unul care se asteapta sa
fiu practica si rationale, spuse ea cu glas pitigaiat, imitandu-si sora,
inseamna ca esti mai putin inteligenta decat te crezi.
Ajunsera in fata usii lui Penelope, iar sora ei apasa clanta si se
strecura inauntru. Penelope ofta, intra in camera si inchise usa in
urma ei.
-N u mi se pare corect sa participi la balul ducelui si ducesei de
Somerset, zise Poppy, continuand sa fluture ziarul. Este cel mai
interesant eveniment al sezonului. E considerat chiar evenimen-
tul anului. Am citit in ziar ca o sa participe chiar si domnul Black,
fratele ducesei, cunoscutul proprietar al unui tripou. Fiul nelegitim
13
 Cfinsti CafcfweCC'-

al ducelui de Wilkinson. Isi cobori vocea si mai mult: Se zice ca a

omorat niste oameni.
Penelope simti fiori pe sira spinarii, dar incerca sa se linisteasca.
-N u fi prostuta. Sunt sigura ca nu a omorat pe nimeni.
- Poate, dar chiar este proprietarul unui tripou, o asigura Poppy.
Poppy avea obiceiul sa asculte pe la usi, asa ca probabil avusese
timp sa afie detalii despre balul ducelui. De-abia atunci incepu sa
inteleaga. Oare cati ani petrecuse visand cu ochii deschisi sa se
strecoare in stabilimentele acelea pe care le frecventa fratele ei?
- Un tripou? sopti ea, nereusind sa-si tina curiozitatea in frau.
Penelope se imbujora. „Ce-ti pasa tie de cluburi de tripouri? Doar
esti o lady. Esti cuviincioasa..." Isi dadu parul pe spate.
- E fiu de duce, o corecta ea pe Poppy.
-A sa e, si are si un titlu, dar refuza sa i se spuna Lord Chatham
sau sa i te adresezi folosindu-i titlul. Poppy se apropie de sora ei si ii
sopti la ureche: Se zice ca ar fi in stare sa omoare pe oricine ii zice alt-
fel decat domnul B... Stai, ce faci? striga Poppy in timp ce Penelope ii
smuci ziarul din mana.
Aceasta ignora protestele surorii sale si arunca o privire peste
articol, hotarata sa parcurga doar detaliile relevante. Ar fi putut la
fel de bine sa fie vorba despre un bal organizat intr-o carciuma si
tot ar fi fost nerabdatoare sa participe. E adevarat, un bal la o carciu­
ma s-ar fi putut dovedi interesant din mai multe motive. Dar incerca
sa-si alunge gandul acela din minte. „Poate doar daca as fi si eu genul
de domnisoara de moravuri usoare." Ceea ce nu era.
-U ite, zise Poppy, aplecandu-se peste umarul ei, aratandu-i cu
degetul spre mijlocul paginii. Promite sa fie evenimentul anului, iar
tu vei participa, in vreme ce eu raman acasa, adauga pe tonul ei dra­
matic, aruncandu-se pe salteaua din pene.
In timp ce sora ei bombanea despre nenorocul de a fi cea mai mica
dintre surori, Penelope continua sa citeasca articolul:
- „... la eveniment va participa si Ryker Black, viconte de Chatham,
fratele ducesei de Somserset, fiul nelegitim al ducelui de Wilkinson
si proprietarul unui club de jocuri de noroc.** Penelope azvarli ziarul
de scandal care ateriza cu un zgomot infundat pe noptiera.
- Fara indoiala ca mama se asteapta ca lumea sa fie mult prea in-
teresata de fratele nelegitim al ducesei, ca sa-si mai bata capul cu
familia Tidemore, spuse Poppy, sprijinindu-se in coate.
- Cu siguranta, raspunse sec Penelope, inclestandu-si maxilarul.
14
 Onoarea unui td(fiar

Societatea avea sa descopere adevarul de necontestat, chiar daca

familia sa nu era in stare sa-1 vada. Crescuse si se transformase din-
tr-o copila neastamparata intr-o adevarata lady. Si in ciuda scepti-
cismului fratelui sau, era sigura ca avea sa gaseasca un gentleman
cumsecade care sa o aprecieze pentru cine era ea in realitate, in pofi-
da barfelor si a reputatiei familiei sale.
- Nici nu mai conteaza, zise Poppy, intinzandu-se pe burta, cu
picioarele in aer.
„Nu intra in jocul ei. Esti o lady acum.
- La ce te referi? o intreba Penelope.
- Ei bine, scandalul oricum te va prinde din urma. In fond, zise
sora ei cu un suras viclean, suntem familia Tidemore.
In timp ce Penelope cauta cu disperare stabilitatea unei vied pre-
vizibile, sora ei mai mica savura pe deplin reputatia scandaloasa pe
care familia lor si-o castigase.
-B a n-o sa fie nici un scandal, ii raspunse ea.
Poppy sari repede in picioare.
-A h , asa e, zise ea. Care e mantra familiei noastre? Fara scan-
daluri. Fara sa fugi cu iubitul si fara nunti in graba. Tu trebuie sa fii
cuviincioasa.
„Tot timpul.“ Sora sa uitase tocmai acest detaliu esential. Penelo­
pe isi dadu pe spate buclele negre ca abanosul.
-T e asigur ca nu voi fi tarata in nici un scandal.
Poppy pufni intr-o maniera deloc eleganta.
- Da, indraznesc sa spun ca nu e prima oara cand mi-e dat sa aud
una ca asta, zise ea dandu-si ochii peste cap. Am mai auzit-o si din
partea altor trei surori si frati Tidemore.
Fluturand vesela din mana. Poppy tasni spre usa, o deschise larg,
iesi si o inchise cu zgomot.
De indata ce sora ei pleca, Penelope inhata ziarul Times si se grabi
sa reciteasca articolul.
Cel dintai bal al ei. Asta daca nu lua in calcul seratele acelea anoste
de la clubul Almack, cu limonada calda si nici macar un vals pen­
tru domnii si doamnele prezente. Stia ca avea sa-si aminteasca de
momentul acela pentru tot restul vietii. Si in pofida scepticismului
fratelui sau si a temerilor mamei sale, Penelope avea man asteptari
in privinta debutului ei in societate.
15
 - Cfinsti CafcfweCC-

^ Lasa din nou deoparte ziarul, isi lua jurnalul si se duse la birou.
Rasfoi prmtre pagmi si se aseza pe scaunul ingust din lemn. Apuca
pana, zambi si incepu sa scrie.
,Seara aceasta promite sa fie cea mai memorabila din viata
1 “
mea... '

CapitafuC2

Dragd Fezzimore,

Astdzi am luat o gurd de coniac pentru prima si ultima oard in

viata mea. Nu inteleg de ce lui Jonathan ii place atdtde mult. Bdie-
tii dstia sunt tare prostuti cdnd vine vorba de bduturi spirtoase.
Penny
11 ani

La un moment dat pe parcursul evolutiei lui Ryker Black de la

copil al strazii la proprietarul nemilos al clubului ladul si Pacatul, cei
din jurul lui descoperisera ca era mai bine sa nu il superi, sa nu te pui
rau cu el si sa nu-ti bagi nasul in treburile lui.
Niciodatd.
Regula aceasta era valabila pentru lorzii care isi risipeau averile
cu jocurile de noroc si pentru ceilalti proprietari ai clubului care nici
daca ar fi fost frati de sange nu s-ar fi dovedit atat de loiali.
Ryker statea pe margine si cerceta cu privirea intreaga incapere.
Filfizom pedanti si lorzi plictisiti, imbracati in vesminte din matase
viu colorate ticseau fiecare cotlon, de parca s-ar fi revarsat dintr-un
serin prea plin.
-Spune-i sa faca bine sa-si faca o programare inainte, zise el pe
un ton jos.
Hohotele aspre de ras si clinchetele ascutite ale monedelor um-
pleau tripoul cu zgomotul lor aproape asurzitor.
-Sora ta e aid si vrea sa te vada, iar tu vrei sa-i spun sa-si faca
programare? il intreba cu voce socata celalalt barbat.
Ryker nu mai spuse nimic. Viata il invaUse ca, daca nu voiai sa te
trezesti prm santuri, intr-o balta de sange, era mai bine sa vorbesti
16
 Onoarea unui tdtfiar

( u masura si in soapta. Arunca o privire spre cele trei scaune goale de

l.i o masa de joc si se incrunta.
Total trebuia sa fie perfect.
- Nu pot sa-i spun Helenei una ca asta, zise Calum, incordandu-si
maxilarul. Oi fi fratele tau mai mic, dar nu sunt lacheul tau
afurisit, milord.
Ryker simti sa i se ridica sangele la cap. Vorbele fratelui sau atin-
sera un punct sensibil. Dupa ce il salvase pe actualul duce de Somer­
set de la moarte in Dials, Ryker fusese rasplatit pentru eforturile
sale printr-un titlu din partea regelui. Un titlu care ii amuza copios
pe fratii sai care nu ratau nici o ocazie ca sa-1 sicaneze pe tema asta.
-Atunci spune-i orice-ti trece tie prin minte, ii zise el scurt,
refuzand sa muste momeala. Nu isi putea permite sa fie distras.
Nu acum.
Calum si toti ceilalti o cocolosisera intotdeauna pe Helena.
- Esti un ticklos fara suflet, ii spuse Calum. Ea e sora pe care chiar
tu ai salvat-o de pe strada.
Intr-adevar, el o salvase de copila, dar nu inainte ca viata pe strazi
sa o marcheze pe vecie. in doar cativa ani ajunsese din contabila clu-
bului, ducesa de Somerset. i i •
Ryker ranji cu amaraciune, cu gandul la ura si dispretul Helenei
la adresa nobilimii, dupa ce o vazusera cu ochii lor pe mama fimd
amanta unui duce.
- Ea singura a ales viata asta. O viata printre cei din inalta socie-
tate. lar nu noi avem ce cauta in lumea ei.
Asadar, local ei nu mai era aici, local ei nu mai avea sa fie nicio-
data aici. i i •r
Calum il privi furios. Dadu sa spuna ceva, insa glasul lui tu
acoperit de un zgomot asurzitor. Isi atintira cu totii privirile spre
masa de ruleta, unde unui dintre clienti tocmai avusese parte de un
casting insemnat si era felicitat de un alt client. Ryker pufni. Daca
era un lucru pe care orice proprietar de club il detesta mai mult decat
orice era un client care se f^ea cu castigurile sale.
- Ba tu sa te dud sa o dai afara, ii zise Calum, refuzand sa se lase
pagubas. Dupa ce ca tu ai fost acela care ai eliberat-o din ghearele lui
Diggory, acum ai de gand sa o pedepsesti pentru ca incearca sa-si
vada de viata? il intreba el pe un ton acuzator.
Diggory, raposatul proprietar al clubului rival, Grota Diavolului,
fusese un nemernic care le facuse viata amara pe strazi, continuand
17
 - Ckristx Cafdweff-

sa se razboiasca si mai tarziu cu tripourile lor. Ryker o trimisese de

acolo. Se mfurie cand vazu privirea acuzatoare a lui Calum.
-D iggory isi daduse seama cat de priceputa era Helena la
contabilitate. Nu s-ar fi lasat pana n-ar fi omorat-o, stii asta ra-
bufni el.
in cele dm urma, Diggory platise pretul suprem pentru laco-
mia sa.
^ -Stiu... sopti Calum. Cu toate astea, nu o in v in ov ^ sc ca a ales
sa-si caute fericirea in afara acestor ziduri.
Helena s-ar fi putut intoarce la ladul si Pacatul. In schimb, isi fau-
rise o viata in inalta societate. Ryker isi indrepta umerii.
- N-o sa mai vorbesc nimic despre asta, incheie el.
-Face parte din familia noastra, riposta Calum si isi indrepta
pnvirea spre panoul de sticla despre care doar proprietary stiau ca
dadea spre sala de jocuri. li esti dator.
Acele cateva cuvinte creara o tensiune palpabila intre cei doi.
Caci mtr-o ume in care nu se lasa niciodata manat de emotii, trairi
sau once fel de simtaminte care 1-ar fi putut domoli, Ryker pretuise
dmtotdeauna legea strazii. Chiar daca Helena alesese sa se alature
maltei societati, intr-un anumit moment al vietii sale facuse parte
dm familia celor care traisera pe strazii. Muncise cot la cot cu ei. Mai
mult decat atat, atunci cand el, Calum, Adair, Niall si ceilalti mem-
brii ai clanului se vazusera nevoiti sa invete sa supravietuiasca noi-
lor realitati, Helena excelase in situatii in care ei nu ar fi indraznit
niciodata sa se aventureze. Flerul ei pentru afaceri fusese factorul
^ etermmant in imperiul pe care il pusesera pe picioare. Ryker injura
m smea lui si se indeparta.
-Adair a poftit-o in biroul tau, striga Calum dupa el.
Adair era cel care se ocupa de contabilitate dupa plecarea Helenei
Cand venea vorba despre cifre, intr-o zi buna, Adair nu se putea ma-
sura cu Helena, intr-o zi proasta.
Cu privirea atmtita inainte, traversa clubul; lorzi se grabira sa se
ereasca din calea lui, facandu-i loc sa treaca.
_ Nu, Ryker nu aprecia si nici nu accepta intreruperi in programul
sau. Helena stia prea bine acest lucru. Toata lumea stia. Totusi, ceva
o tacuse sa vina pana aici.
_ lesi din salonul de jocuri si urea la etaj. Treptele din lemn scar-
faira usor sub greutatea pasilor sai. Odata ajuns pe palier, o porni
hotarat pe condor, dar se opri brusc. Usa de la debara se deschise
18
 Onoarea unui tdffiar

larg. Ryker se grabi sa-si scoata cutitul din buzunar si dadu cu pi-
ciorul in usa, cercetand cu privirea incaperea intunecata. Nu vazu
nimic. Asternuturile fusesera rupte si imprastiate peste tot. Lasa
sa-i scape o injuratura, dupa care tranti usa si isi vari cutitul ina-
poi in buzunar. Inca o debara complet distrusa. „Nenorocitii aia ai
lui Killoran."
Avand in vedere certurile constante care izbucneau in salonul
de jocuri si toate sticlele de bautura rdtdcite si alte rezerve , Kil-
loran reusise sa se infiltreze in club. Oare oamenii lui, atat de I’^se-
tati de razbunare, reusisera sa isi faca prieteni si printre membrii
inaltei societati, ca sa ajunga pana la Helena? Ryker cazu pe gan-
duri; stia prea bine ca nu avea cum sa o ajute odata ce lesea pe
usaclubului.
Ryker mari pasul si traversa in graba coridorul. Un individ inalt si
masiv statea in fata usii de la biroul sau. Cu mainile la spate, cumna-
tul sau, ducele de Somerset, astepta.
- Black, il saluta ducele calm.
Somerset facea parte dintr-o categorie de oameni pe care Ryker o
dispretuia, insa adevarul era ca si el contribuise la salvarea Helenei,
asa ca, fie si numai pentru asta, Ryker il respecta.
- Unde e sora mea? intreba el, facand un pas in fata.
- in biroul tau.
Ryker trecu pe langa el si apasa clanta. Chiar daca devenise-
ra rude, stia ca nu avea sa-1 vada niciodata pe Somerset ca pe un
frate. Intra in camera fara sa mai spuna altceva si inchise usa in
urma lui.
Helena sari imediat de pe scaunul pe care statea.
- Ryker.
-Helena, zise el, indreptandu-se spre bar ca sa isi toarne un pa-
har de whisky. Ce doresti? o intreba el, apropiindu-se de birou. ^
-S i eu ma bucur sa te vad, raspunse ea cu un zambet stramb,
asezandu-se la loc.
Ryker se aseza la biroul sau dezordonat din mahon si nu ezita sa
treaca direct la subiect:
- Oamenii lui Diggory?
Helenei i se sterse imediat zambetul de pe chip.
- Nu, nu e vorba despre asta. Despre ei, se corecta ea.
Ryker se relaxa putin, insa nu o scapa din ochi. Sa-ti Iasi gar-
da jos insemna sa te astepti la ce era mai rau, fie din partea celor
19
 Cfinsti Cafcfweff'-

p6 care ii consideri ca facand parte din familia ta, fie din partea ho-
tilor de pe strazi.
Calculata ca de obicei, Helena isi trecu palmele inmanusate peste
partea din fata a fustei, atragandu-i atentia asupra noii sale tinute
elegante —o rochie albastra din satin, impodobita cu margeluse din
cristal, demna de o ducesa.
Ryker ranji. Cu cata usurinta lasase in urma vechea ei viata ca sa
isi asume o noua identitate printre cei din aristocratic.
Ridicandu-si barbia, ea ii sustinu privirea.
-A m nevoie de o favoare si stiu cum functioneaza factorul
surpriza.
Carevasazica, din cauza asta alesese sa vina la ora asta tarzie. Ry­
ker se lasa pe spate, strangandu-si paharul cu ambele maini.
-N u as putea spune ca am fost primita cu bratele deschise... in
societate...
Cu un obraz pe care avea o cicatrice de la o arsura veche, fiica ne-
legitima a unui duce si sora unui proprietar de tripou - oare chiar se
asteptase la o primire calduroasa?
- Chiar asa? o intreba el.
O mica parte din el, o particica demna de mila din sufietul sau —
cu toate ca ar fi preferat sa moara decat sa recunoasca una ca asta -
tresari cand auzi ca sora sa nu fusese intampinata cu bratele deschise
de inalta societate. Cu toate astea, nu spuse nimic. Ar fi fost o gresea-
la din partea lui sa dea dovada de slabiciune. Nici chiar fata de o sora
care ii cerea o favoare.
Lumea are multe intrebari legate de familia noastra, continua
ea dupa ce vazu ca el nu avea de gand sa spuna nimic.
Ryker ridica din sprancene.
Si de cand dai tu doi bani pe ce se vorbeste pe seama noastra?
intreba el.
Altfel o educase el. Se simti coplesit de dezamagire.
-N u ma intereseaza ce spune lumea, raspunse ea sec.
Daca era in stare sa zambeasca dupa toate grozaviile prin care
trecuse in viata, acum era momentul s-o faca.
Lumea e curioasa in privinta ta, ii explica ea. La urma urmei,
esti fiul unui duce.
Fiu nelegitim, se grabi el sa adauge, ridicand paharul in semn
de salut.

20
 Onoarea unui tdifiar ■

Simtise dintotdeauna ca existenta lui era prea putin importanta

pentru barbatul care ii daduse viata. Cat de usor ii fusese surorii sale
sa uite acea diferenta cruciala dintre ei.
Helena trase adanc aer in piept si spuse dintr-o suflare:
- Mai umbla vorbe si pe seama sotului meu, lumea spune ca sun-
teti certati.
„Carevasazica, acesta e adevaratul motiv pentru care a venit aici,
ducele de Somerset" Cand o gonise de la club, pentru propria ei si-
guranta, nu-si imaginase niciodata ca avea sa-si lege destinul cu unul
dintre arogantii aceia din inalta societate.
-A h , sopti Ryker, zambind cu amaraciune.
- Sa stii ca nu el m-a rugat sa vin sa vorbesc cu tine, se grabi ea sa
adauge. Robert nu da doi bani pe ce spune lumea.
Ducele puncta din nou in ochii lui Ryker. Helena se foi usor in
scaun si isi intoarse palmele cu fata in sus.
- Dar mie imi pasa. Imi iubesc sotul si aud numai lucruri ingrozi-
toare despre el, zise ea dezgustata. Se spune ca sotul meu refuza sa
te primeasca in casa noastra. Ca ii e rusine cu tine pentru ca esti un
fiu nelegitim si ca te-a alungat din viata noastra.
De fapt, Ryker era cel care refuza sa aiba de-a face cu Somerset si
nu-1 interesa sa fie cumnatul nimanui. Ryker lua o gura de whisky
si o studie pe Helena pe deasupra paharului.
- Ce vrei de fapt?
Intrebarea o facu pe sora lui sa-si stranga buzele.
- O sa organizez un bal.
Un blestemat de bal! Cum putea indura frivolitatea noii sale
vied? Cat timp il ajutase sa conduca tripoul, reusisera sa ii ajute
pe multi cu bani si un loc de munca... Dar care era acum scopul ei
in viata?
- Vreau sa-i invit pe Calum, pe Adair si pe Niall, zise ea. Si pe tine.
Ryker, vreau sa vii si tu la bal.
Ryker inlemni. Cu siguranta, nu auzise bine. De cum pomenise
despre petrecerile ei neimportante, isi pierduse interesul.
-Vreau sa vii si tu la bal, repeta ea pe un ton insistent. Vreau sa
dam dovada de...
-N u .
de un front comun, continua ea, fara sa se lase intimidata.
Vreau ca lumea sa vada ca suntem cu adevarat o familie, ca eu si
Robert suntem mandri de tine.

21
 Cfinsti CaCcfweCf-

- O familie? Ryker spuse dispretuitor.

Oare ea chiar credea ca el il considera pe ducele de Somerset ca
parte din familia sa? Doar pentru ca ea se maritase cu individul?
-D a. Tu esti fratele meu, iar Robert este acum fratele tdu.
- Ba nu! rabufni el.
Helena tresari, iar obraji ii devenira cadaverici.
Ryker lua inca o gura de whisky si ridica dintr-o spranceana.
- Sa nu indraznesti sa vii aici nepoftita, sa te instalezi in biro-
ul meu si sa ma mind ca faci asta pentru mine, zise el cu raceala
in glas.
Facea asta pentru ea si pentru sotul ei.
Fara sa se dea batuta, Helena il lua cu binisorul.
-A i dreptate, nu e doar vorba despre tine, zise ea. Ma gandesc
la ce e mai bine pentru noi toti. Arunca o privire in jur, indrep-
tandu-si atentia spre tabloul stramb care atarna deasupra biroului,
singurul obiect decorativ care ii infrumuseta camera de lucru. Ry­
ker, adevarul este ca tu nu ai incredere in nimeni. Sigur, pod sa-mi
spui tu cat vrei ca ai incredere in fratii nostri, dar nu ai cu adevarat.
Intotdeauna ne tii la distanta, punand la indoiala bunele intend!...
ale celor care ar fi in stare sa-si dea viata pentru tine, zise ea, arun-
candu-i o privire cu subinteles. Intendile mele sunt sincere. Nu te
mint. Nu sunt capabila de asa ceva. Dar nici n-am sa te implor sa
vii la bal.
Ryker ii raspunse din nou cu tacere. Tacerea era intotdeauna cea
mai sigura varianta. Ii ingaduiau unei persoane sa-si puna ordine in
ganduri, precum si ocazia de a studia si de a-si evalua adversarul.
Helena, care ramase cu privirea in pamant, fu prima care rupse
tacerea:
- Pur si simplu te rog si sper sa intelegi ca am nevoie sa fii acolo
pentru... si pentru sotul meu.
Ryker isi scoase nerabdator ceasul din buzunar.
-Trebuie sa ma intorc la treaba. „Si sa stau de vorba cu Niall des­
pre spargerea de mai devreme.“
Helena se ridica in picioare.
-Desigur. Isi ridica saculetul de jos, incepu sa cotrobaie in el,
dupa care aseza ceva pe masa.
Ryker inlemni, uitandu-se lung la cuvintele de pe plicul acela
gros.

22
 - Onoarea unui tdffiar

- p^zi e viri6ri, ii spus6 63.. Considers C3 ssts e o invitstie oficisla..

Nii-ti cer sa ramai pe toata durata evenimentului, ci doar sa ni te
.(laturi pentru putin timp, continua ea, cercetandu-1 cu privirea. Am
,sa-ti raman profund recunoscatoare.
Ar fi putut sa-i aminteasca de totii anii aceia pe care ii petrecuse
lucrand la club, in care il ajutase sa-si construiasca imperiul... dar
botari sa nu o faca. Ar fi fost o dovada de slabiciune.
- Helena, zise el, ridicand privirea.
- Ryker, raspunse ea, indreptandu-se tantos spre usa.
De indata ce usa se inchise in urma ei, Ryker scapa o injuratura.
Cum de indraznea sa-i ceara sa iasa din singura lume pe care o cunos
tea ca sa intre in a ei? Si de ce? Doar ca sa ii fie de folos lui Somerset.
Un sunet dezgustat ii scapa de pe buze. Cu toate ca nu insistase si
nici nu ii amintise de favorurile pe care le facuse ea pentru club, aces-
tea pluteau in aer.
Codul onoarei deprins pe strazi, unde trebuia sa-si tina cuvan-
tul si sa-si plateasca datoriile, era inradacinat in el din momentul in
care fusese suficient de mare sa mearga si invatase care ii era locul
in Dials.
Cineva batu la usa. „Ce mai vor de la mine?"
- Intra! latra el.
Calum deschise usa, arunca o privire in camera, dupa care se
intuneca la fata.
-A p lecat deja?
- Da, raspunse Ryker golindu-si paharul, savurand felul cum li-
chidul il ardea pe gatlej.
- S-a intamplat ceva cu Killoran? il intreba Calum.
Killoran, secundul lui Diggory, care se ocupa acum de Grota
Diavolului, inca nu facuse nici o miscare ca sa razbune moartea lui
Diggory. Dar Ryker stia preabine ca avea sa o faca in curand. Astepta
cu nerabdare. Stia cum functionau lucrurile.
- Vrei sa stii ce chestiunea urgentd a adus-o pana aici?
Ryker ridica invitatia de pe birou si i-o arunca lui Calum. Acesta o
deschise si incepu sa o citeasca incruntat.
-U n bal? intreba el sceptic, intinzandu-i invitatia.
Ryker incepu sa rada si o arunca pe masa.
-A sia ti s-a parut tie atat de important incat sa ma tii din trea-
ba? zise el sfredelindu-1 cu privirea. Ai grija, cred ca incepi sa te
ramolesti.
23
 Cfinsti CaCdweCC-

Narile lui Calum frematara. Fie ca era vorba de episoadele lui

de furie necontrolata impotriva dusmanilor lor sau de grija sa
continua pentru Helena, spre deosebire de Ryker, Calum fusese
dintotdeauna vulnerabil in feluri cum Ryker nu fusese si nu avea
sa fie niciodata.
-D e ce vrea sa mergi? il intreba Calum.
-C a sa nu mai barfeasca lumea pe seama mea si a lui Somer­
set, raspunse Ryker. Ce nu-ti convine? rabufni el, vazand privirea
lui Calum.
Fratele sau ridica nonsalant din umeri.
-N u stiu, m-as fi gandit ca dupa toate cate a facut Somerset pen­
tru Helena, dupa ce s-a aruncat in fata glontului destinat ei, chiar ai
simti un fel de recunostinta fata de el.
Urma o tacere profunda, tensionata.
La naiba! La naiba cu toti ducii, baronii si lorzii aceia nenorociti,
dar Ryker stia prea bine ca fratele sau avea dreptate. Somerset se
intorsese de bunavoie dupa Helena la St. Giles de indata ce aflase ca
fusese rapita de Diggory. Nici nu mai conta cine il impuscase... conta
doar ca fusese impuscat.
Spune-le ca accept invitatia, mormai el. Si intoarce-te la treaba.
Am descoperit ca cineva a dat spargere in camera de serviciu de la
primul etaj. Ma due chiar acum sa stau de vorba cu Niall.
Calum lasa sa-i scape o injuratura si se grabi sa se intoarca in
salon.
Odata ramas singur, Ryker slobozi o serie de obscenitati. In toti
anii acestia supravietuise mai multor lovituri de cutit, batai si im-
puscaturi, prea multe pentru o viata de om. Si ar fi preferat de o mie
de ori sa fie din nou intr-o astfel de situatie decat sa isi faca intrarea
in inalta societate londoneza.
Inca furios pe sora sa, Ryker se apropie de fereastra si se uita la
toti acei dandy colorat imbracati, adunati in jurul meselor de joc. Da,
Ryker supravietuise vietii pe strazi, asa ca putea cu siguranta sa su-
pravietuiasca unei seri inconjurat de filfizoni fara minte si de sotiile
lor la fel de fara minte.
Si astfel avea sa scape de datoria morala pe care o avea fata de
Helena si Somerset, liber sa isi continue existenta in care sigurul sau
contact cu aristocratia il reprezentau acele cateva monede pe care le
aruncau pe mesele de joc.

24
 Onoarea unui tdCfiar

CapitoCuC3

Dragd Fezzimore,
hi spun sincer cd in tot timpul acesta in care am avut-o pe
doamna Dundlebottom ca guvernantd, cel mai bine mi-am perfec-
tionat arta de-a md ascunde. Mai cd mi-ar pdrea rdu pentru ea,
dacd n-ar fi o scorpie nesuferitd.
Penny,
11 ani

Daca Penelope ar fi fost genul de fata care sa dramatizeze peste

masura, ar fi putut spune ca balul ducelui si ducesei de Somerset a
fost cea mai ingrozitoare seara din viata ei.
Dar ei nu-i placea sa dramatizeze. in schimb, sora ei, Poppy, nu se
ferea sa o faca.
E adevarat, seara aceea avea sa ramana in istorie ca una dintre
cele mai ingrozitoare din viata ei, lucru care se datora, intru catva,
barfelor care ajunsesera la urechile ei... cateva dintre acestea bind
din cale afara de rautacioase.
- Uite-o si pe fata Tidemore...
Penelope se opri langa o coloana alba si impresionanta in stil do-
ric si ofta. Viata ar fi trebuit s-o invete pana acum ca nu avea cum sa
scape de barfele de salon. Cu optimismul ei prostesc, sau cu spiritul
ei romantic, dupa cum ii spunea Jonathan, se asteptase la ceva mai...
mult de la primul ei bal.
Totusi, in ciuda asteptarilor mamei sale, nici macar prezenta la
bal a temutului proprietar de salon de jocuri de noroc nu reusise sa
le distraga atentia invitatilor de la tanara Tidemore.
Penelope intelese in cele din urma cat fusese de naiva.
Fusese singura sora Tidemore care chiar crezuse ca, respectand
sfaturile mamei sale, avea sa scape de barfele inaltei societati.
-Probabil o sa se arunce intr-o casatorie pripita...
Penelope incerca sa nu se lase afectata de toate soaptele rauta
cioase care ajungeau la urechile ei. „0 multime de barfe rautacioase.
Ar trebui sa plec. Ar trebui sa plec cu capul sus. Stranse din dinti.
Dar asta ar insemna sa dea bir cu fugitii. Inalta societate avea multe
25
 C fin sti Cafdweff-

de spus despre fetele Tidemore... dar nimeni nu ar fi indraznit sa le

catalogheze drept lase.
Este adevarat, tivul de dantela desfacut care atarna de faldurile
rochiei era un alt motiv important care o impiedica sa isi vada de
drumul ei.
-D eja cred ca o s-o vedem mMtata in mai putin de...
Dar nu mai auzi in cat timp avea sa se casatoreasca pentru ca
orchestra incepu din nou sa cante.
Penelope se uita lung spre carnetelul gol care ii atarna de talie.
Da, s-ar fi parut ca singura modalitate prin care barfele acelea rauta-
cioase aveau sa devina realitate ar fi fost daca anticipasera ca nu avea
sa se casatoreasca in veci. Dupa o saptamana intreaga de participari
la astfel de evenimente mondene, nu avusese nici un pretendent.
Nici macar unul. Nici macar o privire piezisa. Si dupa ce sora ei, Pru­
dence, daduse peste un vanator de zestre si gasise dragostea, Pene­
lope ajunsese sa inteleaga cat de greu era chiar si sa faci un vanator de
zestre sa te bage in seama. Nu ca si-ar fi dorit un astfel de barbat.
Cu toata astea, nu ar fi refuzat sa valseze.
-N ici macar nu am vazut sa o fi invitat cineva sa danseze toata
seara...
Penelope scrasni din dinti. Macar de data asta spuneau adevarul.
Daca nu punea la socoteala dansurile cu fratele ei, bineinteles.
-B a contele Sinclair a dansat cu ea, raspunse Domnisoara Rau-
tacioasa 2.
Raspuns care fu intampinat de alte chicoteli.
Penelope ofta din tot sufletul. Intr-adevar, nici ea nu 1-ar fi pus la
socoteala pe fratele sau. Si nici pe cumnatul sau, Christian, marchi-
zul de St. Cyr cu care dansase mai devreme.
- Singur motiv pentru care orice barbat care sa nu-i fie ruda
s-ar sinchisi sa danseze cu ea ar fi strict ca o favoare facuta fami-
liei sale...
Furia incepea sa puna stapanire pe ea. Oare singurul motiv pen­
tru care doua domnisoare perfect dichisite, cu bucle aurii si chip de
portelan isi duceau veacul prin preajma ei era doar din... rautate?
-A ici erai!
Auzi vocea surorii sale mai mari. Prudence, rasunand de la cativa
pasi distanta si se simti coplesita de usurare. Pru se indrepta spre ea
hotarata ca un general. Cat de linistitor era sa ai alaturi un prieten in
izolarea in care te arunca inalta societate.

26
 Onoarea unui tdCfiar

Pru se opri atat de brusc, incat faldurile rochiei ii fosnira zgomo-

los in jurul gleznelor, si o studie indeaproape.
- De ce stai aici ascunsa?
Din spatele coloanei, cele dona domnisoare rautacioase se retrase-
, a numaidecat. Ca doar nu era la fel de amuzant sa ataci doua tinere
(leodata, nu-i asa? Un las te ataca cand esti singur si neajutorat.
- Stau pur si simplu, mormai ea.
Proaspat casatorita marchiza clatina din cap.
-N u in te... . „ „ j
-Stau pur si simplu aici, dar asta nu inseamna ca ma ascund.
Mi-am agatat tivul. zise ea, facandu-i semn spre dantela care atarna
la picioarele ei. • u--
Si totusi, la ce altceva s-ar fi putut astepta din partea unei rochii
absolut hidoase pe care pur si simplu fusesera atarnate cateva fa-
sii care nu faceau altceva decat sa ii irite pielea. La drept vorbind,
tivul nu era nici pe departe principalul motiv pentru care alesese
sa ramana pe marginea ringului de dans, dar macar reprezenta o
scuza plauzibila.
Sora ei vesnic vesela scoase un tatMt.
- Penny, nu cred ca...
-Penelope, o corecta ea. Din clipa in care isi propusese sa devrna
o lady in adevaratul sens al cuvantului si sa dea uitarii nazbatiile co-
pilariei, hotarase sa renunte la porecla aceea necuviincioasa.
- Penny, cum te astepti sa te invite cineva la dans?
De parca asta ar fi fost problema.
Nimeni nu avea de gand sa o invite la dans. Cel putin nimeni nu
o facuse pana acum. Dar nici voia ca sora ei sa creada ca-si plange
de mila sau, mai ran, sa nu se aleaga cu un „Eu ti-am spus cum stau
lucrurile in Londra, dar tu te-ai incapatanat sa crezi ca bunele mani-
ere vor schimb a situatia .
Asa ca nu spuse altceva decat:
- O sa merg chiar acum sa-mi aranjez rochia.
Prudence ii zambi aprobator si ii facu semn spre ringul de dans,
acolo unde cumnatul ei statea de vorba cu un gentleman inalt, cu
par blond.
-Contele de Maxwell o sa te invite la dans, ii spuse ea cu entuzi-
asm, iar Penelope stranse din dinti.
27
 C fin sti CaCdweCf —

^ in timp ce Prudence voia doar sa se asigure ca cineva avea

sa danseze cu sora ei, Penelope voia un barbat care sa isi doreasca sa
danseze cu ea.
- Minunat, raspunse ea pe un ton plictisit pe care sora ei fie nu il
sesiza, fie hotari sa-1 ignore cu desavarsire.
Contele de Maxwell era unul dintre cei mai ravniti burlaci... care
acceptase sa danseze cu ea ca sa-i faca o favoare cumnatului ei. „Da,
ce seara minunata , se gandi ea cu amaraciune.
- Oh, uite, Christian ne face semn sa mergem la ei, ii spuse Pru­
dence, luminandu-se la fata si incepand sa-i faca cu mana cu un
entuziasm si cu o indrazneala care ar ft ingrozit-o pe mama lor.
Penelope o privi invidioasa.
- Deci, vrei sa mai dansezi o data cu el?
Penelope se abtinu sa nu ofteze si ii zambi politicos.
- O data a fost de ajuns.
Cu toate ca si-ar fi dorit sa danseze, orice femeie cu stima de sine
ar fi refuzat un dans de mila in compania cumnatului sau.
-Atunci hai sa dansezi cu Lord Maxwell, ii sugera ea, luand-o de
mana, iar remarca ei fu urmata de hohote infundate de ras din par-
tea Domnisoarei Rautacioase 1 si a Domnisoarei Rautacioase 2.
^ Se simti cuprinsa de panica si isi elibera degetele. Nu avea de
gand sa fie sarmana fata care nu avea incotro decat sa accepte o falsa
invitatie la dans din partea celui mai bun prieten al cumnatului ei.
Oricat de mult si-ar fi dorit ea sa danseze. Fusese suficient de umili-
tor sa danseze cu propriul frate.
-Trebuie sa ma due sa-mi aranjez rochia, ii reaminti ea surorii
sale exuberante.
-A h , desigur. Prudence ii arunca inca o privire sotului ei si pe
deasupm capetelor invitatilor ducelui si ducesei, Pru si Christian isi
zambira si isi facura cu mana. Vin si eu cu tine, ii zise Prudence, apu-
cand-o de brat.
-N u . Penelope se grabea sa se desparta de sora ei, dar vazand
privirea neclintita din ochii lui Pru, ii spuse primele cuvinte care ii
venira in minte: Christian te asteapta.
Pru se imbujora intr-o clipita, iar Penelope simti din nou o urma
de mvidie. Ar fi dat orice sa traiasca si ea o astfel de iubire.
-D u-te, ii spuse Penelope, vazandu-si sora inca ezitand. Ma in-
torc repede. Satula de sovaiala acesteia, o apuca de umeri si o impin-
se usor in directia sotului ei.

28
 Onoarea unm tdCfiar

Cateva clip6 mai tarziu, silueta mignona a lui Prudenc6 S6 pierdu

pr intre invitati. lar de indata ce sora ei se indeparta, Penelope auzi
din non soaptele acelea in spatele ei.
- Cine crezi tu ca ar accepta sa se casatoreasca...
„Penelope Pippa Tidemore, abtine-te. Abtine-te... Incerca din
rasputeri sa se concentreze pe mantra mamei sale: „Trebuie sa ai gn-
)a sa fii intotdeauna cuviincioasa. intotdeauna".
—Am auzit ca sora ei mai mare era deja insarcinata cu individul
acela cu care s-a maritat in secret...
Patrina. In clipa in care le auzi pe cele doua facand referire la
sora ei devotata si iubitoare, Penelope simti ca i se umplu paharul.
Era dispusa sa indure orice comentarii rauvoitoare, dar nu avea de
gand sa le permita sa o vorbeasca de rau pe vreuna dintre surorile ei.
Fara sa-i pese ca, mai mult ca sigur aveau sa o barfeasca si mai tare
dupa orice fel de rabufnire, facu stanga imprejur si urea treptele spre
creaturile acelea incredibil de frumoase care o priveau cu ochii mari.
-Inteleg ca sunteti curioase despre ce fel de barbat ar alege sa
se casatoreasca cu cineva ca mine, zise ea, studiindu-le din cap
pana-n picioare cu o privire rece, dar va spun cu toata sinceritatea ca
mi-e mila de sarmanii domni care vor ajunge sa se insoare cu doua
femei atat de rautacioase si barfitoare ca voi.
Cele doua domnisoare o privira socate si, incantata de socul si de
groaza lor, Penelope le intoarse spatele si se indeparta victorioasa.
Oarecum.
Pentru ca se impiedica de tivul rochiei. Penelope se inrosi de
indata auzindu-le pe cele doua izbuenind in ras in spatele ei, si isi
blestema tivul care ii distruse iesirea spectaculoasa din scena. Simti
in continuare privirile lor atintite asupra ei, asa ca incerca sa mear-
ga cat mai gratios pe marginea ringului de dans. De indata ce iesi
din sala de bal a ducelui de Somerset, iuti pasul.
Nu asa se asteptase sa fie sezonul ei londonez. Isi propusese sa fie
cuviincioasa si politicoasa astfel incat, odata ce inalta societate avea
sa o cunoasca cu adevarat, toate scandalurile din trecut ale familiei
Tidemore sa fie date uitarii. Urmand sa cunoasca un pretendent de-
votat caruia sa nu-i pese nici negru sub unghie de trecutul tumultuos
al familiei sale.
„Sunt o proasta. O proasta. O proasta. Cuvintele ii bubuiau
in minte in acelasi ritm cu bataile iuti ale inimii. Penelope ajunse
la ultima usa de la capatul coridorului si o deschise.
29
 C fin sti CafcfweCC -—

Un val de aer rece o lovi si o lasa cu rasuflarea taiata. Si totusi, era

ceva aproape inviorator in aerul acela. Penelope trase usa in urma
ei si se napusti pe terasa de piatra. Clantanind din dinti, incepu sa isi
frece bratele goale, incercand sa se incMzeasca.
Trecusera deja doua luni de cand venise in Londra pentru sezon
si ajunsese sa deteste intreaga experienta. Ura faptul ca nu avea cu
cine sa danseze si privirile arogante. Ura cuvintele nedrepte care
se spuneau despre familia ei. Si ura faptul ca le permisese acelor
domnisoare sa o faca sa se dea in spectacol. In definitiv, nu conta
ce ziceau despre familia ei. Penelope stia ca vorbele lor nedrepte nu
erau altceva decat minciuni crude menite sa alimenteze voracitatea
inaltei societati.
Arunca o privire in jur, tremurand din toate incheieturile. Terasa
italiana din piatra cu balustrade din fier forjat dadea intr-o gradina.
La prima vedere, putea la fel de bine sa fie pe un domeniu rural. To­
tusi, aerul incarcat dovedea ca nu era asa. Penelope se apropie usor
de o sfera armilara si incepu sa isi plimbe degetele pe ea.
Inca din copilarie visase la Londra si la ziua in care avea sa-si faca
debutul. La balurile la care avea sa participe. La serate. Se asteptase
la ceva maret si totusi... cat de sufocant era, de fapt, totul, isi zise ea,
strangand cu putere partea cealalta a globului.
- Unde sa ma due?
ii clantaneau dintii de frig si trase incet aer in piept, umplandu-si
plamanii cu aerul acela neobisnuit de rece. Urmari cu degetul varful
sagetii pana ajunse la manunchiul de stele care se oglindea prin in-
velisul de nori. Ce-ar fi daca...
Din departare se auzi un zgomot slab, ca o impuscatura. Speriata,
Penelope se impiedica de ornamentul pe care il admira. Marginea
din dantela de la decolteu se agata in capatul sulitei.
„La naiba.“
Cu inima batandu-i din ce in ce mai tare, Penelope smulse mate-
rialul din bucata de metal. Pq.uclciq.t. Apoi, cu o viteza dobandita in
toti anii aceia pe care ii petrecuse ascunzandu-se de guvernante, tas-
ni spre treptele care dadeau in gradina.
Panica o facu sa simta cum sangele ii invadeaza urechile, amorti-
zandu-i bataile rapide ale inimii.
Poate ca se inselase, poate ca nu auzise nici o impuscatura.
Cineva inchise usa de la terasa. Penelope se arunca in genunchi,
tarandu-se in patru labe prin iarba vestejita din gradina ducelui
30
 Onoarea unui tdfftar'—

(le Somerset, murmurandin sinea ei cele mai urate injuraturi pe care

le auzise de la fratele ei.
Oare se putea ceva mai rau de atat? Da. Ar fi putut sa se tarasca
prin pietris si sa nu se bucure de o retragere la fel de silentioasa.
Penelope cerceta cu disperare imprejurimile. Zari o banca dm fier
forjat, dar se aventura in spatele uneia din piatra decorata cu niste
forme spiralate sinuoase. Privirea i se opri asupra creaturilor gro-
testi, inaripate, cu gurile lor din piatra deschise intr-un hohot de ras
inghetat. Incepu sa tremure din toate incheieturile si se furisa sub
banca masiva.
Linistea nesfarsita se transforma intr-o liniste atat de totala in­
cat parca nu se mai auzi nici vantul noptii, nici pasarile cerului. Isi
incorda maxilarul ca sa impiedice clantanitul dintilor sa ii dezvaluie
ascunzatoarea.
Dupa care zgomotul unor ps-si usori sparse tacerea.
lar teama lui Penelope crestea cu fiecare clipa. „0 sa ajung de ra-
sul lumii. O sa ajung de rasul lumii, la fel ca fratele si surorile mele.
Dumnezeule, de ce nu ramasese inauntru? De ce nu o insotise
pe Prudence intr-o camera alaturata, la fel ca orice alta domnisoa-
ra cuviincioasa?
„Pentru ca niciodata nu o sa ajungi sa fii o domnisoara engle-
zoaica. Oricat de mult ai incercat sa te schimbi in ultimii patru
ani, ai ramas aceeasi fata incorigibila care se ascundea sub biroul fra-
telui ei.“ Sau, in situatia de fata, sub banca din gradina ducelui si
ducesei de Somerset.
lat-o acum, intinsa pe pamant ca o fetita neascultatoare care nu
vrea sa fie gasita. Dovedind ca temerile mamei si fratelui ei fusesera
indreptatite. Penelope isi musca buza de jos. Daca aveau sa o gaseas-
ca in gradina, cu rochia distrusa, reputatia ei avea sa fie mai pata-
ta decat toate celelalte scandaluri ale familiei Tidemore la un loc.
Ciuli urechile.
Norii gasira cel mai nepotrivit moment ca sa se imprastie, astfel
incat razele lunii cazura pe pamant, iluminand albul rochiei sale si
dezvaluindu-i ascunzatoare improvizata.
Cu rasuflarea taiata, se grabi sa-si traga faldurile rochiei. Afuri-
sita aia de dantela voluminoasa. Oare mama ei chiar isi imagina ca
metrii intregi din materialul acela fara culoare aveau sa ascunda sau
sa stearga cumva stigmatul familiei Tidemore?
„Pleaca. Pleaca pur si simplu."
31
 C fin sti CafdweCC-

in schimb, pasii se auzeau din ce in ce mai aproape. Inghiti in sec.

O pereche de cizme negru perfect lustruite se opri in fata ascunza-
torii sale. Isi simti imma in gat. Apoi, strainul isi continua drumul
m gradina.
Se opri langa unul dintre felinarele care strajuiau poteca. Folosin-
du-se de toate trucurile cu care obisnuise sa ii enerveze la culme pe
mama si pe fratele ei, se forta sa ramana complet nemiscata. Si ince-
pu sa astepte pana ce intrusul acela blestemat isi vedea de drum.

CapitoCuC4

Dragd Fezzimore,

Este asa o mare nedreptate cd femeile sunt obligate sd poarte

rochii. Cdnd md fac mare, o sd md imbrac cu ce am eu chef. Sigur
nucu rochii.
Penny
10 ani

Ryker se sufoca. Isi simtea plamanii ca prinsi intr-o menghina.

O briza ii mangaie chipul si se bucura de efectul racoros pe care il
simti pe pielea umeda.
Orice barbat are slabiciunile lui. Orice femeie pe ale ei. Sa te crezi
de neinvins este, in sine, o slabiciune.
in cazul lui Ryker, cheia supravietuirii fusese constientizarea
propriilor temeri si depasirea lor. Din anii aceia pe care ii petrecuse
cromdu-si drum printre domnii si doamnele de pe strazile aglome-
rate din Londra, prinsese o teama de multime. Era o teama pe care
Diggory i-o insuflase.
Un sigur pas gresit si puteai sa te trezesti cu un cutit la gat.
O singura miscare gresita si erai terminat.
Era... privit...
Stand pe poteca de pietris, Ryker cerceta cu privirea gradinile
tacute ale surorii si cumnatului sau. Stia prea bine ca pericolul se
ascundea la orice pas, iar locuinta somptuoasa a unui lord nu fa-
cea exceptie. Continua sa cerceteze imprejurimile, insa era doar el
si tacerea.

32
 Onoarea unm tdCfiar

Schita un zambet.
Era de la sine inteles ca toti ochii fusesera atintiti asupra lui, din
dipa in care intrase in sala de bal a ducelui si ducesei de Somerset.
I.a urma urmei, doar nu se intampla in fiecare zi ca fiul bastard al
unui duce, un om nemilos crescut pe strazi, sa isi faca aparitia in
multimea aceea distinsd. Stia ca doamnele il priveau cu fascinatie,
iar domnii cu teama. Toate privirile acelea indiscrete il facusera sa fie
incordat. Sa trezeasca atentia si curiozitatea asupra persoanei sale
fusese o greseala fatala.
Ryker clatina dezgustat din cap. La ce se asteptase Helena? Oare
chiar credea ca daca era imbracat ca un gentleman, inalta societa-
te va vedea dincolo de cicatricele de pe chipul lui, de ochii sai duri
doar pentru ca ii curgea un strop de sange albastru prin venele lui
de bastard?
Nu, nu ar fi avut cum sa treaca peste adevarul existentei sale. La
fel cum si lui i-ar fi fost imposibil sa treaca peste dispretul pe care il
nutrea pentru oamenii aceia si pentru tot ce reprezentau ei. Ei erau
adevaratii bastarzi - cei care nu vedeau necazurile celor din jurul lor,
cei care isi vedeau de vietile lor, manati de propriile interese materi­
a l si de placeri.
Chicoti, un sunet aspru, lipsit de bucurie. Tocmai natura aceea
politicoasa a inaltei societati era motivul pentru care Ryker reusise
sa-si construiasca o viata in St. Giles. Clubul lui era dovada a ce era
el cu adevarat si o recunoastere a cine erau ei. Era o relatie perfecta,
sigura pe care avea sa o aiba cu indivizii aceia. Oricand de mult ar
fi dorit sora lui sa il faca sa se amestece cu lumea buna, asa cum
facuse ea.
Da, acestia erau oamenii cu care sora lui voia sa isi imparta via­
ta. De la astfel de indivizi nepasatori si insipizi se astepta ea sa-si
primeasca aprobarea... pentru ea si sotul ei. In decursul unui an isi
pierduse parti esentiale ale sufietului sau, isi zise el. in seara aceasta
zarise sclipirea aceea hotarata din ochii surorii sale si isi daduse re-
pede seama ca avea asteptari mult mai mari de la el - voia mai mult
decat simpla sa prezenta la balul aceia blestemat. Ar fi preferat sa-si
vanda sufietul noilor complici ai lui Diggory decat sa se mai intoarca
in lumea aceea.
Ryker isi roti umerii si isi indoi bratele. Sacoul cambrat si bine
croit ii limita miscarile, facandu-1 o prada usoara pentru oricine. De
cum isi slabi lavaliera care ameninta sa-1 sufoce, incepu sa se simta
33
 Cfinsti CafcfwefC-

mai putin incordat. Se aventura si mai adanc in interiorul gradinilor,

privind in jur.
^ larba. In timp ce el se luptase sa supravietuiasca furand si uci-
gand pe strazile pavate si prime]dioase, nobilimea se plimba prin
Mayfair pe terenuri pline de frumusete si puritate. Isi scoase o tiga-
ra de foi din buzunar si se indrepta spre unul dintre felinarele care
luminau poteca, ca sa si-o aprinda.
Trase lacom un fum. Auzi un clinchet slab si, dintr-o singura mis-
care lina, isi scoase pumnalul din cizma.
- Nu cred ca Helena ar fi prea incantata sa-i ranesti pe vreunul
dintre oaspetii ei, Lord Chatham, rosti Calum taraganat in timp ce
cobora treptele de la terasa.
Ryker nu schita nici un gest la apropierea silentioasa a celuilalt
barbat. Candva unul dintre cei mai iscusiti hoti din Dials, Calum si
miscarile sale iuti, sirete si tacute ii ajutasera sa aiba buzunarele si
burtile pline.
- Ai grija, e periculos sa te strecori asa pe langa...
-Black, n-am nevoie sa-mi reamintesti regulile acelea pe care
chiar noi le-am scris, raspunse el ranjind.
Ryker isi puse pumnalul inapoi in cizma, dupa care scoase inca o
tigara de foi din jacheta pe care i-o intinse in tacere celuilalt barbat.
Calum isi aprinse tigara de foi si trase adanc din ea.
-Chiar crezi ca oamenii lui Killoran s-ar strecura in casa din
Mayfair a unui duce?
Tonul sceptic dadea de inteles care era parerea lui Calum.
Fratele lui avea instincte ascutite, dar chiar si asa nu parea sa
identifice semnele care indicau pericolul.
-A m vazut usi descuiate si deschise la apartamentele private, zise
Ryker. Osii blocate la trasuri. LivrMle sunt ingreunate, continua el
si trase din non un fum din tigara de foi. Killoran este peste tot si,
daca nu ma crezi, esti un prost. Un suier usor misca aerul si isi smuci
numaidecat capul. Ce-a fost asta?
Vantul rece continua sa bata in gradina imprejmuita.
- Vantul, ce altceva? raspunse Calum, iar Ryker ii arunca o privire
fioroasa. Hai inauntru. Tind sa cred ca Helena avea alte asteptari de
la noi atunci cand ne-a invitat sa venim la bal.
-D a r am venit, dupa cum am promis, zise Ryker cu glas egal.
- N-au trecut nici doua ceasuri de cand am ajuns. Daca pleci acum,
o sa se lase cu vorbe.

34
 Onoarea unm tdCfiar

Afurisitul de Calum si mania lui de a-i face intotdeauna pe plac

I lelenei! „Stii prea bine ca nu ti-a cerut niciodata nimic... doar
.u:um...“ mormm el. Se prea poate ca incepuse sa se inmoaie.
- Nu dau socoteala nimanui.
-T i-e teama de multime?
Auzind intrebarea, Ryker arunca un ochi in jur, apoi se la
Calum cu o privire letala care reusi sa ii dea fiori chiar si acestui bar-
batul calit pe strazi. Nu se cadea sa atragi atentia asupra slabiciuni-
lor unui om. Slabiciunile te distrugeau, iar secretele pe care Ryker le
purta in suflet, cunoscute doar de Calum si de fratii sai, nu trebuiau
niciodata rostite cu voce tare. Niciodata.
-im i pare rau, zise Calum, scrumand peste balustrada.
Ryker isi plimba tigara printre degete, se dezbraca de haina aceea
blestemata si o azvarli pe banca. Relatia dintre el si Calum se sudase
pe strazi, dar chiar si asa Ryker nu-si deschidea sufletul in fata nima­
nui. invatase de mult ce e primejdia... cat de fragila era viata si, prm
urmare, nu se arata niciodata vulnerabil deschizandu-si sufletul in
fata cuiva - a fratilor sau a surorii lui a oricui. Trase un fum lung
din tigara de foi si il expira incet.
- Spune-i ca ma intorc imediat, zise el, un raspuns care spunea
multe. Lumea stia ca Ryker Black nu dadea nimanui socoteala.
- Sa nu-ti uiti haina. O sa-i bagi in sperieti pe toti fandositii si pe
femeiustile de aici, ii spuse Calum, zambind cu jumatate de gura de
propria gluma.
Caci doar astfel de mici detalii le-ar fi putut scandaliza pe crea-
turile acelea slabe si arogante; pe barbatii dati cu parfumuri florale
si cu parul pomadat si pe doamnele cu rochii umflate si diamante
stralucitoare. Cum ar reactiona ei daca s-ar fi trezit fata-n fata cu un
barbat cu un cutit infipt in spate?
Calum trase un ultim fum si lasa mucul sa cada pe pardoseala din
piatra. O stinse sub talpa cizmei si se intoarse in sala de bal.
Ryker il urmari cateva clipe cu privirea, dupa care isi indrep-
ta atentia spre seara aceea tarzie de primavara. Stelele scaparau si
str^uceau pe cer. Inainte sa ii intalneasca pe Calum, pe Adair si pe
Niall, pe cand era doar un baietas care se strecura prm intunencul
din Seven Dials, furand portofele din buzunarele domnilor nestiu-
tori, din cand in cand ridica privirea spre stele. In momentele acelea
cand nu avea pe nimeni care sa-i fie tata, prieten sau mentor, decat
35
 Cfiristx CafdweCC-

pe Diggory, isi imagina ca stelele acelea ii erau prietene si vegheau

asupra lui.
Inlemni. De ce naiba ii treceau astfel de ganduri prin minte? Acele
momente de slabiciune din primii lui ani de viata - cand era un copil
speriat, la mila tuturor - erau amintiri pe care incercase din raspu-
teri sa le ingroape, sa le dea uitarii.
Cu un sunet dezgustat, Ryker isi termina tigara de foi si o arunca.
O calca in picioare si cobori treptele sa-si ia haina. Nu recunoscuse
niciodata fa ^ de Calum, nici macar fata de el insusi, insa fratele sau
avea dreptate. Ca sa-si ajute sora si pe sotul acesteia, Ryker acceptase
sa participe la bal. Chiar daca aglomeratia din sala de bal amenintase
sa-1 sufoce, indurase chinuri mai mari decat o camera ticsita de oa-
meni insipizi.
Se apropie de banca din piatra si isi insfaca haina aceea ingro-
zitoare pe care alesese sa o imbrace la acest eveniment blestemat.
Dadu s a o imbrace, dar ingheta. Sub razele stralucitoare ale lunii
zari o mana iesind de sub banca. Oamenii lui Killoran erau peste tot.
Scoase un mormait si numaidecat arunca haina, se apleca si il trase
pe nemernic de sub banca.
Isi dadu repede seama ca intrusul era de fapt... o femeie. Una
foarte tanara. La prima vedere, oricine ar fi jurat ca domnisoara ace­
ea cu bucle intunecate, obraji palizi si rochie alba era o biata fata
nevinovata.
Dar Ryker stia ca oamenii lui Diggory se deghizau in tot felul de
personaje... si se astepta ca ai lui Killoran sa faca la fel. Tanara nu
parea periculoasa, dar viata il invatase ca toti oamenii erau capabili
de lucruri ingrozitoare.
- Cine esti? marai el, apucand-o de umerii slabuti si delicati.
O scutura usor, iar fata scoase un strigat de teama.
Straina aceea cu solduri inguste si fara sani, care parea mai de-
graba un flacau decat o domnisoara il privi cu ochi mari. Groaza se
revarsa din adancurile lor de safir. Se pregati de lacrimi si ruga...
- Da-mi drumul, nenorocitule!
Vocea ei cultivate il prin surprindere.
-Te-am intrebat ceva, rosti el pe un ton aspru, fara sa ii dea
drumul.
Daca fata facea ochii mai mari, aveau sa-i dispara sub par.
36
 Onoarea unui tdffiar

—lar eu ti-am zis sa-mi dai drumul, scrasni ea, iar el isi ingus-
ta ochii, cad atitudinea ei obraznica nu corespundea cu imaginea
de domnisoara.
Ryker isi apasa fruntea de a ei.
- E ultima oara cand te mai intreb. Cine esti?
Fata inghiti in sec. Se citea teama in ochii ei prea expresivi. Isi
umezi buza de jos prea plina, atragandu-i atentia spre carnea fra-
geda. In viata lui isi facuse un obicei din a evita sarutul unei femei.
Puteai la fel de bine sa ai parte de pasiune si de dorinta arzatoare
si fara un act atat de intim precum un sarut. Avusese dintotdeauna
o abordare detasata, pragmatica atunci cand venea vorba de sex...
acolo unde buzele doritoare ale unei femei aveau un sigur scop.
Holbandu-se aceasta printesa zvelta, il coplesi un val neasteptat
de dorinta.
Domnisoara il trase un pumn in stomac, cu o forta surprinzatoa-
re, iar el gemu. Ea isi dadu mana in spate pregatindu-se de o noua lo-
vitura. Cu o miscare mai potrivita pentru o tarfa din Dials, isi ridica
genunchiul. Ryker i-1 prinse, iar ea icni.
—Nu ar trebui sa faci asta, sopti el, fortand-o sa stea locului, iar
fata scoase un tipat cand el ii prinse incheieturile subtiri intr-o mana.
Cu cealalta facu o perchezitie rapida, dar metodica, verificandu-i ro-
chia voluminoasa ca sa se asigure ca nu ascundea vreo arma.
Zari din nou groaza in ochii ei albastri.
„Nimic.“ Ceea ce insemna ca nu era altceva decat o biata fata fara
nimic in cap care se furisase in casa gazdelor. Cu o injuratura, Ryker
ii dadu drumul la maini, chiar cand se auzi un zgomot de pasi. Aman-
doi isi ridicara privirile.
Cinci perechi de ochi se holbau, cu grade diferite de uimire, furie
si incantare. Helena si sotul ei se apropiara de balustrada, insotiti de
o femeie mai in varsta pe care nu o cunostea. Ryker citi dezamagire
pe chipul tinerei ducese.
in clipa aceea Ryker isi indrepta din nou atentia spre fata din bra-
tele sale; se uita la rochia ei sfasiata, la imbratisarea lor, la haina lui
data uitarii.
Dintr-odata observa o privire mortala atintita asupra sa de un
gentleman brunet pe care il recunoscu de la club. Contele de Sinclair.
—Black, pentru numele lui Dumnezeu, ia mana de pe sora-mea.
La naiba!

37
 Cfinsti CafdwefC-

La naiba, o incurcase.
Intmsa pe pamant, sub imbratisarea lui Ryker Black, sub privirile
te rra f 1 “ amei sale, ale fratelui si cumna-
- , ale Im Lady Jersey, care mustacea Incantata, Penelope simti
cum un val de panica ameninta sa puna stapanire pe ea

losn'lnuTr: t r
In mod surprinzator, el facu intocmai. Se trase deoparte si se
ciiinui sa se ridice in picioare.
- Penny, marai fratele ei, gonind pe scari.
Pasii i se poticnna uitandu-se de la rochia ei rupta la domnul

Sta tea in
statea - spatele
7 ^ ei. “ P" ?' care
-Te provoc la duel.
Juliet, sotia lui Jonathan, scoase un tipat. Penny isi Indrepta ime-
diat privirea spre cumnata sa, iar groaza de pe trasaturile ei de obicei
zambitoare o sperie.
..Dumnezeule, e numai vina mea.“ Urmara si alte tipete cand
Jonathan se napusti asupra domnului Black,
y Opreste-te! il implora Penelope.
t.., nedescris, Penelope se vari intre cei doi barbati
cT nest T pe celalalt. Un barbat care era
cu peste treizeci de centimetri mai inalt decat Penelope, care avea
un metru saizec, si mai inalt si decdt Jonathan, care avea aproape un
mdnt“a
ant avear ““sa-1 u
Tddoboare pe Jonathan dintr-o singura lovitura. P^-
-Te rog, 11 implora ea, straduindu-se sa-si potriveasca pasii cu ai
lu. in imp ce el incerca sa o dea la o parte. Nu e ceea ce pare.'
u e ceea ce pare, Penny? Vrei sa-mi spui ca ticalosul asta nu a
pus mana pe tine?
-N u m-a fortat sa fac nimic.

fo c o S r P"<=* “
- Nu ca eu 1-as fi provocat in vreun fel, se grabi ea sa adauge, ga-
smdu-si cu greu cuvintele. ° ^
38
 Onoarea unui tdfficir ■

Fratele ei racni ca un salbatic si facu un pas in fata, Penelope se

impiedica in faldurile rochiei, lovindu-se de un zid solid - in cazul
acesta, de pieptul dur al domnului Blake.
-Opreste-te! ii porunci ea, desfacandu-si bratele.
Arunci o privire spre strainul nemilos din spatele ei, barbatul
despre care umblau fel de fel de vorbe prin salile de bal si despre care
vuiau toate ziarele de scandal. Un barbat pe chipul caruia nu reusi sa
citeasca absolut nimic. Simti un fior de gheata pe sira spinani. Era o
bestie. O bestie rece, lipsita de sentimente si de emotii.
-Cred ca... cred ca pur si simplu stateau de vorba, presupuse in
mod eronat Lady Jersey,
Jonathan marai si facu inca un pas spre Black. ^
in cele din urma, Juliet fu cea care opri atacul iminent. II prinse
pe sotul ei de brat si ii facu semn spre spectatorii care urmareau sce-
na de pe terasa. Chiar si in intunericul noptii, ocbii lui Lady Jersey
straluceau de fericire. Ducesa isi asuma rolul de gazda si o lua pe
Lady Jersey de brat, scotand-o de pe terasa. Penelope nu avea sa afle
niciodata ce ii soptise la ureche astfel incat sa reuseasca sa puna ca-
pat acelei scene umilitoare. Dar ii ramase profund recunoscatoare.
Linistea se asternu peste gradina, dupa care suspinele indurerate
ale mamei sale ii sfasiara sufletul lui Penelope. Acum intelegea si ea
cum se simtisera Patrina si Prudence. Puse fata-n fata cu un moment
atat de trist, coplesitor si umilitor. Le judecase prea aspru, iar acum
se afla si ea in aceeasi situatie. ^
Simti un gol in stomac. „Cred c-o sa mi se faca rau...
-C e ai de spus in apararea ta? zise Jonathan, scotandu-si
manusile. , „ ,
Chipul strainului ar fi putut fi cioplit din granit dupa lipsa de
emotie care se vedea pe el.
- Sinclair, ti-as sugera sa te ingrijesti ca domnisoara sa ajunga aca-
sa in siguranta, dupa care te astept in biroul meu sa stam de vorba.
Penelope incerca cu greu sa-si revina din socul initial si isi in-
drepta imediat privirea spre ducele de Somerset, care se alaturase la
dreapta cumnatului sau. Cand venise? Teama care pusese stapamre
pe ea o impiedicase sa-1 auda apropiindu-se.
- Dar nu s-a intamplat nimic, spuse ea spasita, uitandu-se ruga-
toare spre cei trei barbati. Mai mult ca sigur ca, in astfel de situatii,
era permis sa contrazici un duce.
- Si atunci ce s-a intamplat cu rochia ta?
39
 CfirisH CafcfwefC-

. Simti privirea usturatoare a fratelui sau asupra ei si sari ca arsa

incercand in van sa se acopere. Dantela aceea blestemata!
V-am spus deja, nu e ceea ce pare,
Jonathan arunca o privire in spatele ei.
- Si atunci de gentlemanul nu poarta haina? Nu-mi spune zise el
ironic. Nu e ceea ce pare. ^ ’
Penelope deschise gura, dar cuvintele refuzara sa iasa. E drept nu
parea deloc ceva nevinovat. Absolut deloc. Se preconiza un scandal
de proporpa celui al surorii sale - poate chiar mai gray... „Nu pot sa
cred ca se intampla una ca asta.“ ^
Dar se intamplase deja.
- lar tu nu mai ai nimic de spus in apararea ta? intreba Jonathan
facand un nou pas amenintator spre el.
-Cred ca ar fi mai interesant sa aflam de ce era domnisoara
nemsotita in gradina, rosti acesta pe un ton rece mn>?oara

na
na s^ ro
t mn i^Im, f ' " 1deosebire
l t ispre " '' de ea, un simplu oaspete. g«di-

la c rtile “ ™° ‘“ drete, incat o podidira

ss P^ prietenos, ghidand-o spre tera-

sa. Excelenta Sa are dreptate. O sa ne ducem acasa si o sa-i lasam pe
domni sa-si continue discutia. ^
Adevarul plutea in aer. Chiar daca nu era altceva decat o greseala
- ■» ~
Penelope ii arunca o privire disperata acelui strain cu chip neclin-
ftcutS t gat “ “ “ ™ des-

n to k .'’” "''" “ ™ P '"" “ ■ ™ “ «m plat

Nimic In afara de faptul ca o aruncase la pamant si ca o cerce-
ase cu o atingere atat de intima incat ii trezise fiori in tot corpul.
L
Penelope A
r e k * ''"isi mdrepta " " ®P>^“
dm nou rugile catre Jonathan. ^v an t.
- Pur si simplu s-a intamplat sa iesim amandoi in gradina
- Penelope, n sopti Juliet, iar asta o facu sa taca.
Oh, Dumnezeule, barfele! Nu avea incotro, trebuia sa piece In-
cuvuntand nervoasa din cap, Penelope isi indrepta umerii si o Iasa
40
 Onoarea unui taffiar

pe cumnata sa sa o conduca afara din gradina compromiterii ei.

Cu fiecare pas care o indeparta de cei trei barbati, simti pnvirile lor
arzatoare indreptate asupra ei. Arunca o privire peste umar.
Domnul Black isi miji ochii, cercetand-o printre gene, dar nu ina-
inte de a sesiza licarul de antipatie din ochii aceia albastri, aproape
negri. „Cum poate fi cineva atat de lipsit de simtaminte?“ Nu em nici
urma de caldura in acel om. Parca ar fi fost cioplit din piatra, trasatu-
rile lui aspre ascutite, nasul stramb. Continua sa o urmareasca pana
cand ducele de Somerset spuse ceva care paru sa ii atraga atentia.
Urcara in liniste treptele care fusesera calea spre ruina ei si intra-
ra in resedinta fastuoasa a ducelui si ducesei. Se impiedica in tivul
agatat, insa Juliet o prinse la timp. Pielea ii ardea de rusine dm var-
ful degetelor de la picioare pana in crestet. Odata ce intra in casa,
Penelope isi duse mainile la piept, incercand sa se acopere. ^ ^
-im i pare rau, sopti ea, in timp ce continuara sa inamteze in ta-
cere pe coridor. _
Nu avea cum sa intre in sala de bal. Aveau sa fie pnvin nemiloase
si susoteli ?i mai nemiloase... Oare cum de reusisera surorUe ei sa
treaca prin asa ceva?
-O sa fie bine, ii zise incet Juliet, si era atat de mult regret in
vorbele ei ca minciuna iesi la suprafata.
Nu avea cum sa fie bine. Si chiar daca femeia aceasta ii fusese
c4ndva guvernanta ?i o invatase atat de multe lucruri. o almase, m
momentul acesta nu putea sa faca sa fie bine pentru Penelope. Ni-
meni nu putea. ^i • •
Ajunsesera la capatul coridorului, cand ducesa de Somerset le lesi
in cale, obligandu-le sa se opreasca. Penelope simti un nod in stomac
si se pregati sa aiba parte de batjocura gazdei sale.
Femeia ii oferi un zambet bland. Expresia calda ii indulci semne e
infricosatoare care ii marcau obrajii palizi.
-Da-mi voie sa va arat alt drum spre trasura. Am condus-o deja
pe contesa de Sinclair afara din sala de bal.
Penelope se simti coplesita de recunostinta. i i j-
-Multumim, spuse Juliet pentru amandoua. Foarte amabil dm
partea dumneavoastra. . . . .
Penelope auzi cuvintele cumnatei sale ca prin vis, in timp ce ini
ma ii batea cu putere. ^
Pana sa ajunga la trasura, fara indoiala ca intreaga Londra avea
sa afle povestea umilintei ei. Scoase un mic geamat se clatma
41
 Cfiristi CafcCweCC-

ce r^nT4 “'‘"‘ “ ^P“-

c rir^ rf-^ acelea demne de mila. La-

In timp ce ducesa isi continua drumul alaturi de ele pe coridorul

ung, un ras nerves aparu in pieptul ei. croindu-si drum spre g ^
In r-o singura seara reusise sa isi ruineze reputatia in cateva m in L '
Celelalte doua femei schimbara priviri ingrijorate
Dupa un drum care parea ca nu se mai termini, coridorul dadu
m ede dm urma in holul cel mare de la intrare, scaldat in lumina

ora, m timp ce Penelope arunca o privire panicata in jur, remarcand

marmura itahana alba si rochia ei alba si urata. Atat de mult alb
Culoarea inocentei si a puritatii. O culoare pe care nu mai avea sa
aajunga
i Z g adin
T urma. barfele acelea urmau sa o
- Lady Penelope?
Clipind frenetic, Penelope ridica privirea spre silueta inalta
maiestuoasa a ducesei. ’
- Excelenta Voastra? Cum de mai reusea sa spuna ceva cand in-
treaga ei lume se prabusea?
Fratele meu... multa lume se teme de el.
„Multa lume? Nu. femeia voia sa zica, desigur, „toata lumea" Ce

Dar el chiar este un om bun, zise ea incet. Vreau sa stii asta.

,, e ce vrea sa stiu asta? Pentru ca sunt ruinata... si pentru ca fa-

r ;““ t- -- »p.— a«...

in ta ln b r"'" “ toprum ute trasura noastra in urma acestei...

Intalnire O intalnire la care era posibil sa se discute despre un

sT a tz a tf r amenintari
s. acuzatu. Gemu dm nou. Cealalta femeie ezita o clipa, de parca ar fi
vrut sa mai spuna ceva. ^
„Te rog, lasa-ma sa plec...“
42
 Onoarea unui tdffiar ' — -

Ducesa le facu semn spre doi lachei, si acestia le adusera pelen-

nele Cand catifeaua ii fu pusa pe umeri, ea se cmbari in materia ,
incercdnd sa se incalzeasca. !si auzi dintii clan^anindu-i m
inclesta maxilarul ca sa nu se vada cat era de inpozi a. P
tarziu, servitorul in livrea se grab! sa !i deschida usa, lar Penelop
parasi locul acela in care isi gasise ruina.

Ryker supravietuise unor lupte de strada mai periculoase decit

intalnirea din biroulduceluide Somerset.
Se aseza intentionat cu spatele la perete, cu bratele incrucisate.
Neinduplecat. Inca de la frageda varsta de zece am mvatase sa nu
isi arate spatele nici unui barbat, femeie sau copil. Cicatncea aceea
oribiladelaum areraceam aibunaam intire.
Si nu era nici o urma de indoiala... fratele acela protector, ar nu
suficient-de-atent, care se uita urat la el dorea sa-1 vada mort. Fara sa
clipeasca, Ryker ii sustinu tacut privirea. Dar desi poate ca domnu i
voia mort, nu avea sa se abata de la regulile inaltei
Langa bar, Somerset umplu cateva pahare cu comae. Clmchetu
sticlei W ind paharul de cristal si lichidul turnat in pahare erau sin-
gurele sunete in tacerea aceea incordata. Ii intmse contelui o bau u
ra. Lord Sinclair o accepta rigid.
Somerset se indrepta ?i spre Ryker cu un alt pahar cu comae. El
ignora oferta. Nu avea de gand sa intre in jocul lor. Poate ca primise
un titlu nobiliar din partea regelui pentru eroismul de care daduse
dovada cand ii salvase viata ducelui de Somerset tnsa Ryker nu era
Si nici nu avea sa fie niciodata cu adevarat un lord.
Cumnatul sau ii lasa paharul pe masuta din apropiere.
- Sinclair, sunt sigur ca Lord Chatham poate sa ne ofere o exphea-
tieplauzibila pentru incidentul din gradina. r-r ^ r-
Somerset era nebun daca isi imagina ca un frate ar fi fost gata
accepte or ice fel de explicatie.
- De ce erai cu mainile pe sora mea? rabufni contele.
In orice alt context, Ryker i-ar fi spus sa se duca naibii. eventua
1-ar fi si indrumat in directia aceea. !nsa stia ca risca sa iasa vorbe si
nu voia sa puna in pericol reputatia clubului sau.
-Sinclair, stii unde am gasit-o pe sora ta? rosti el, intr-o soapta
ca de catifea.
Acesta ezita, dupa care clatina din cap.
43
 C fin sti CaCcCweCf-

Sub o banca. In lumea mea, cine sta la panda are ceva de

ascuns.
Ametita aceea de sora a lui si-o facuse cu mana ei cand alesese sa
se ascunda in gradina ducelui.
^ ~ aruncata la pamant, zise Sinclair, aproape
trantind paharul pe masa. ^ ^
Acesta ridica din umeri.
- Mi-era cald, raspunse Ryker.
- E un frig de crapa pietrele.
Avea intotdeauna grija sa nu lase sa se vada ca ura sa fie incon-
jurat de un grup mare de oameni. li arunca un ranjet rautados si
11 spuse:
-Te asigur ca dintre toate femeile din Londra, sora ta este ultima
persoana cu care mi-as da intalnire intr-o gradina.
Contele inlemni si il privi cu ura. Tasni spre el, insa Somerset se
grabi sa ii desparta.
!i apuca pe Sinclair de umeri si il atentiona pe Ryker din priviri.
ar trebuie sa ne gandim la reputatia domnisoarei. Chatham
este^conte, prin urmare... Cumnatul sau se intoarse catre conte.
atham." Cat de al naibii de ciudat i se parea sa-i auda pe altii
folosmd un alt nume cand vorbeau despre el dectt cel pe care si-1
alesese in urma cu treizeci de ani. Ryker se simtea mai degraba sp^c-
tator decat participant la scena aceea ciudata.
Observa un schimb de priviri intre cei doi.
-S unt sigur ca o sa faca ceea ce trebuie, ii spuse Somerset conte-
lui, incercand sa-1 linisteasca.
„Sa faca ceea ce trebuie?" Ryker inlemni cand intelese ce planuri
se faceau pe seama lui. Cumnatul sau era nebun de legat. Doar nu se
astepta ca un hot de rand, devenit proprietar de club de jocuri de
noroc sa se lege la cap cu o domnisoara aiurita, nu?
- Ai fi m stare sa treci peste originea mea ca sora ta sa puna mana
pe un titlu nobiliar? intreba dispretuitor.
Momeala avu efectul scontat.
- Black - Lord Chatham, pot sa te asigur ca nu am nici o asteptare
in partea ta, marm el. Prefer s-o dau pe sora mea pe mana diavolului
decat sa o stiu cu unul ca tine.
Da contele Sinclair cunostea prea bine situatia - o haimana cu-
leasa de pe strada nu avea ce cauta langa o domnisoara englezoaica
44
 Onoarea unui tdffuir

inocenta. Ryker alesese de mult sa nu-i mai pese de ce credea lumea

buna despre el.
Simti privirea cumnatului sau atintita asupra sa.
- Avknd in vedere declaratia contelui, nu mai avem nimic altceva
de discutat. . . i i i
Acestea fiind spuse, facu stanga imprejur si lesi dm biroul acela
sufocant, nerabdator sa dea uitarii lumea aceasta si sa se intoarca m
confortul clubului sau.

CdpitoCuC S

Dragd Fezzimore,
Guvernanta noastrd a cdzut in dizgratie. Poti sa-ti imaginezi
un scandal mai mare?
Penny
13 ani

Dupa cum preconizase in jurnalul ei, balul gazduit de ducele si

ducesa de Somerset se dovedi cel mai remarcabil eveniment din via^a
lui Penelope. Dar din cele mai neplacute motive. ^ ^
Ingrozita, ramasese cu privirea atintita in tavan, asteptand sa
se crape de ziua si sa vada cat de cumplita era situatia. Totusi, nici
cele mai negre ganduri nu o pregatisera pentru cuvintele tipante pe
prima pagina a ziarelor. Le scandale de la Saison, titrau toate stirile
de scandal. ^ ,
Penelope, care isi jurase ca avea sa se transforme intr-o domnp
soara onorabila, se trezise peste noapte prinsa intr-un scandal rusi-
nos si tragand din nou cu urechea pe la usi.
Bubuitul infricosator al unui tunet zdruncina dm temelii casa,
facand-o sa tresara. . . i
Stand pe podea, in fata usii de la biroul fratelui sau, cu picioarele
stranse la piept, odihnindu-si barbia pe genunchi, Penelope incerca
sa nu rateze nici un cuvant de dincolo de panoul acela din lemn.
- Jonathan, este compromise, o auzi pe mama ei spunand pentru
a saptea oara de cand asculta ea si de fiecare data cu aceeasi durere
45
 Cfinsti CaCcfwefC-

SI jale in glas. Numele ei a aparut in toate ziarele. Chiar pe prima

pagina. ^ ^
„Sunt compromisa. Nu Prudence. Nu Patrina. Ci eu.“
O alta perdea lacrimi ii incetosa ochii, care apoi cursera in jos pe
obrap. Ip trecu o mana furioasa peste semnele acelea inutile de du-
rere si disperare.
- Este complet compromisa.
-Doar nu te astepti ca eu sa...
A ?^^ urechile ca sa auda la ce se astepta sau nu Jona-
an. Mai important, o facea sa mteleaga ce facuse mama ei. Insa un
alt bubuit teribil ii inabusi cuvintele.
- Ce alta solutie ar mai putea avea decat sa se marite cu eP
Sa se marite cu el?
-Este propnetarul unui club de jocuri de noroc, rasuna glasul
ubuitor al lui Jonathan, urmat incercarile mamei lor de a-1 face sa
vorbeasca mai incet.
Penelope isi lasa bratele sa-i cada pe langa corp si isi indrepta pri-
virea spre partea cealalta a coridorului.
Sa se marite cu... domnul Black? Cine altcineva ar mai fi acceptat
sa se casatoreasca cu ea acum? Cu o fata care fusese gasita intinsa
pe JOS, cu rochia sfasiata, cu un barbat aproape dezbracat. Lacrimile
incepura din nou sa ii curga siroaie pe obraji.
- Este flu de duce si, in plus de asta, viconte. Trebuie sa recunosc
ca as fi preferat sa o piu casatorita cu fiul legitim al unui duce. Alta-
data, Penelope si-ar fi dat ochii peste cap auzind astfel de pretentii
arogante. Cum de nu i-ai cerut sa o ia de sotie? Trebuie sa se insoare
CU ea, msista mama lor.
Sa se insoare cu ea? Penelope isi simti gura uscata. Oare mama ei
c lar mnebumse de tot? Urma o tacere apasatoare, iar Penelope se
apropie si mai tare cu urechea de perete, incercand sa afle raspunsul
tratelui sau. ^
- N-am s-o oblig pe sora mea sa se marite cu un proprietar de tri-
pom.. doar de gura lumii, rosti fratele sau pe un ton hotarat.
oridorul se lumma brusc, iar la cateva secunde se auzi si tunetul
acela asurzitor Penelope se simti recunoscatoare ca Jonathan era
genul de frate devotat care ar fi preferat de o mie de ori sa tina el
piept mamei lor si inaltei societati ca sa-si protejeze familia.
-Si i-am mai spus sa...
Penelope isi lipi urechea de usa.
46
 ~ Onoarea u n u i tafUai'

-Ce i-ai spus? rabufni mama lor. Jonathan, vorbim despre un

■''Tenelope clatina din cap. Cum ar fi aratat viata m alaturi de dorn-

nul Black? Un barbat capabil sa o pipaie si sa o ia la mtreban cu g
ranta nu era genul de gentleman la care visa o lady.
Penny, ti-ai pierdut dreptul de a visa. narca
: Jona^an, ce alt. solutie vezi tu? il intreba
ar ft citit gandurile fiicei sale. Este... ru... ruinata, sopti ea prm
suspine.
-Poate sa stea acasa.
i N ^ m i imere“ “ a daca rarnSne fata batrana. Locul ei e alaturi

“ pe ridica din spr^ncene. isi iubea casa parinteasca. isi iu-

bea familia, tnsa scenariul prezentat de fratele sau ™ rL a-
ce-si dorea ea de la viata. Ce femeie norrnala sr-ar fi dent sa rama

% ^ p p f D^mnezeule! Poppy. Din egoism, nu-si ingaduise sa^se

g a n d e a s c a l a n e c h i b z u i t o

; U.SL 1. <” :

. ; ,* S . t , H . b i i > « * p * ""

vizavi de biroul fratelui ei.

vi^av r-arp arum nil o rncsi
mai an 7ea
aiized,
Un ciocanit intrerupse discutia, pe care
dintre Jonathan si mama lor.
47
 Cfiristi CafcCweCf-

Penrfnn; Strathmore.
- r !, ™ ■" ''° “ '"™ a g“ na si il vazu nrin usa
in redeschisa pe fratele sau soptindu-i ceva majorfomului.'^fncerca
d tltT u “ ,i porni in
Mintea ii vuia. Ducesa era aid. Ce treaba avea cu ei? Oare venise
la balnr"-? P“ ‘™ scandalul pe care Penelope il stirnise
a balnl ei? La urma urmei, chiar ar fi pntut sa o acuze ca u m X e
deaet T f ^trangandu-si in mod involuntar
gete de la picioare. Cateva dipe la tarziu, Strathmore se intoarse
p m -o pe ducesa malta, cu aer maiestuos, in biroul lui Jonathan’

1 , ’ ^ se opri si arunca o privire in iur Cu

T sStrathmore
ca 'r a ^ h tre sa
s“- ii anunte sosirea si sa piece
- ’‘^P«
^

AscuMnd “"^'^hile, isi dadu seama de un lucru.

scultand pe la usi, permitandu-le mamei si fratelui sau sa discute
^ d t r a r ' - ‘f ™ decat sTL
dea dreptate cand spuneau ca nu era decdt o copila. Ce alta dovada
mm gi-aitoare decat discutia de mai devreme dintre fratele si mama

v e d e a u « t r o l l ‘r ° - °
Penelope trase adanc aer in piept, apasa clanta si intra.
i rei perechi de ochi se atintira asupra ei.
-Penny. Jonathan se ridica imediat in picioare. Tocmai stateam
devorbacu ducesa de Somerset. ucmai stateam
Rictusul |i privirea lui neinduplecata ii dadura de inteles ca Pene
lope nu era bine-venita la discutie Dar ea alese .a f -
In fata ducesei. ' ° ■'everenta
- Excelenta, spuse ea.
Tanara femeie o privi cu atata caldura, incat lacrimile ii ince-
,o?ara dm nou ochii. Temandu-se sa nu para o biata fata trista si
plangacioasa, Penelope clipi de cAteva ori.
-Te rog sa-mi spui Helena.
tul ^ afelaT T i* ’ ''^duve, iar in momen-
sei W recunoscatoare maiestuoa-
se. lor musafire pentru ca reusise sa ii distraga atentia mamei sale
48
 — Onoarea unui tdffiar

de la rusinosul scandal. Penelope nu Isi putu lua ochii de la ducesa

aceea impunatoare, o female care Isi petrecuse mare «
intr-un club de jocuri de noroc, unul dintre locurile acelea pe ca
Penelope si-ar ft dorit atat de mult sa le descopere in copilarie msa
renuntLe la astfel de ganduri din clipa in care isi propusese sa devi-
nTHemeie manierata si cuviincioasa. Vechile ei sperante se trezira

'Ip o i, ducesa facu un alt gest care o induiosa si mai tare pe Pene-
looe- ii intinse mana si ii facu semn sa se alature discutiei.
^Jonathan stranse din dinti, dar nu mai spuse nimic, lar Penelope
se aseza langa ducesa. ,
-Am venit sa stam putin de vorba despre fratele meu, spuse -
cesa, fara alte ocolisuri. Ryker... Black, adauga ea, de parca ar fi fost

'^^Ce numfscurt, dur - care i se potrivea perfect barbatului acehtia

care o apucase in bratele sale cu o seara inainte. Penelope simti fiori

' ' ' I t o vmWt deja cu domnul Black... cu Lord Chatham adaugSJo_
nathan cu o grimasa, ?i 1-am asigurat ca nu are nici o obliga le ,
de sora mea. Nu am de gand sa o las pe Penelope sa se marite doar m
urma unei simple neintelegeri.
Simti privirea Helenei indreptata asupra ei.
-D ar tu, Lady Penelope, ce parere ai? Daca fratele meu s-ar ara a
interesat... ai accepta sa te curteze?
-Excelenta?intrebaeasurprinsa. . .1 • i
Abia apoi’intelese cuvintele ducesei. In timp ce toti cei de )ur luau
decizii in numeie sau si era lasata complet pe dinafara cand se vor e
despre viitorulei,fem eieaceastaintrase in casafrateluiei SI 1 prov
case pe Jonathan, adresandu-i intrebarea ^
fel de curaj se nascuse Lady Helena incat era atat de sfidatoare. Oar
era ceva ce posedau toate ducesele? Penelope o invidie.
Mama I s e foi pe scaun si se uita la ea cu ochi rugatori, ignoran-
du-1 cu desavarsire pe fiul sau vizibil deranjat.
Penelope se uita la ducesa si spuse. ^ ^
- Indraznesc sa cred ca nici macar nu exista aceasta optiune avan
in vedere ca domnul Black nu a venit sa vorbeasca despre asta.
La urma urmei, ce rost avea sa discute cu femeia aceas a_
Intr-un fel foarte prietenos, deloc tipic pentru o ducesa, Excelen
ta Sa ii zambi cu caldura.
49
 Cfinsti CaCcCweCf-

Singurul motiv pentru care am venit aid este ca sa va povestesc

ce fel de om e fratele meu, zise ea. fara sa-si fereasca privirea. A in­
rat in posesia titlului nobiliar pentru un act de curai.
eveni curioasa. Primul sentiment adevarat, dincolo de disperare
SI rusme. Curiozitate. Citea atat de rar ziarele de scandal, astfefca nu
stia cum isi castigase acesta titlul. Ce fel de act de curai?
- Chiar asa? se forta ea sa intrebe.
Ducesa incuviinta.
- Este si foarte bogat.
Pentru prima oara de cand scandalul acesta se abatuse asupra fa-
mihe. or noaptea trecuta, zari o urma de entuziasm pe c h ip ^ m t
mei sale la auzul acestor detalii. Genul detalii despre L gentleman
care contaupreaputin pentru Penelope. gentleman
-Insa nu lucrurile acestea il fac pe fratele meu sa fie cine este E
un barbat de onoare, puternic si curajos. Cei care nu il cunosc cu ade-
arat nu au cum sa vada bunatatea din sufletul lui, zise ea, aruncand
o pnvire incruntata spre ziarele de scandal imprastiate pe m asT
n uau
nu T fost
L t deloc
del“^^'corecte in ce au scris despre Ryker.P™ Ziarele
„Spun ca a omorat oameni...?“
-Cred ca stun cu totii cat de critica si neiertatoare poate fi inalta
societate, spuse ducesa pe un ton trist si solemn, iar Penelope simti
ca vorbele ei rezonara adanc in ea. ^
E adevarat, citise atatea minciuni in ziare despre propria sa fami
u l o r i S I ,'™ * IH " ,..u l

intrerupse Jo­
nathan legatura care se crea intre ele. Si multumesc pentru cuvinte-
e frumoase la adresa domnului... lordului Chatham, dar, dupa cum
^am exphcat si ui aseara, ei doi provin din lumi diferite, nu au nimic
n comun, astfel meat sunt sigur ca nu s-ar potrivi.
Un ton definitiv se simtea in cuvintele lui. Cuvinte care dadeau
impresia ca Jonathan o cunostea mai bine pe Penelope decat se cu-
nostea ea. Penelope isi stranse mainile in poala
Ducesa o privi pe Penelope cu o sclipire ciudata in ochii ei verzi
e parca ar fi asteptat ceva dm partea ei. „Ce vrea de la mine?"
-Inteleg, spuse ea incet si se ridica in picioare.
50
 — Onoarea u n u i tdffiar

Membrii familiei Tidemore se grabira sa se ridice si ei, lar conte-

- n rnnduse spre iesire. Penelope o zari soptindu-i ceva la
:: S" ™ o . . c a . s c u . . di„ cap. Apoi

''" ‘r t a d f t a ^ r s e l i e urm a ei, Jonathan spuse:

- Penny, te rog sa pleci, trebuie sa stau de vorba cu mama,
iata-i din non. luand decizii to numele ei.
- Despre mine, zise ea. Despre viitorul men.
Tn urma comportamentului tau de seara trecuta. . . u

S :tr n ;f n t- ta " r s “ ^^
stiind ca asta nu ar fi facut altceva decat sa ii convmga si mai are

m l t p” " 's e todrept. spm us., IncerCnd s.-si p.streze

nrmA farama de demnitate ramasa.
“ ^De,nrt^?rasetochisetourmaei.dezbatereadintremamasi

fiu se reaprinse.
SnamTo facu sa tresara si sa-si mute privirea de la u?a spre ne-
astimparata aceea mica, vesnic surazatoare care isi
Poppy^Domnul Credincios, cMnele ei, potaia aceea 1^ " '
, ^- .a nbicei. In ciuda celor saptesprezece am si a entuzias^
langa ea ^ Aceasta
„ u lu id bm dant ar fi meritat orice gentleman de-
!L T sit. Fata ii intinse mana. totr-un get a t.t de frumos, care ar
1-rpVniit sa vina mai degraba, dm partea surorii mai man.
Muscandu-?i buza de jos ca sa nu-i tremure, Pene ope ignora

°^"ponpy se apropie si mai mult, iar Penelope, lasa cum era ea i?i
cuibari degetele amortite in palma ei, lasand-o pe Poppy sa o u
d ^ ”e 2 birou - bhoul acela to
care se puneau la cale soarta si

^ '''^ s p in a user, iar Poppy o stranse de mana. Accept, dm

s p r S l surorii sale. un!p2ijin pe care stia c . nu il merita, cautand
51
 CfirisH Cafdweff-

almare m darul ei. Niciodata nu o apreciase cu adevarat pe Poppy

Nu asa cum ar fi trebuit.
Urea treptele spre dormitorul lui Penelope, insotite de Domnul
Credincios care le urma devotat.
De indata ce intrara in camera, Poppy inchise usa in urma lor
SI spuse:
-Nu.
Penelope isi inghiti lacrimile si se indrepta spre biroul ei, prabu-
sindu-se in fotoliul confortabil.
- Nu am spus nimic, zise ea oftand.
^ Se simtea secMuita de cuvinte. Rasfoi usor paginile jurnalului
sau; gandurile acelea incurajatoare pe care le scrisese pe paginile ace-
lea o priveau parca batjocoritor.
- Nici nu trebuie sa spui ceva, ii raspunse Poppy. Bineinteles
ca nu o sa te casatoresti cu el doar pentru ca asa vrea mama, mai
zise ea. Si pod sa fii sigura ca n-o sa te casatoresti cu el, de dragul
meu. O sa-mi gasesc si eu intr-o buna zi un sot bun, si sa le ia naiba
pe toate barfitoarele acelea.
Doar ca nimeni nu va mai dori vreodata sa se casatoreasca cu
Poppy. Sora ei era prea naiva ca sa constientizeze acest lucru. La fel
ca Penelope.
Tranti jurnalul pe birou si isi sterse lacrimile de pe obraji.
-Toate ziarele zic ca a omorat o multime de oameni, zise Poppy
mtr-o soapta de-abia auzita, trimitandu-i fiori pe sira spinarii.
O multime? Penelope se cutremura si se facu mica, venindu-i in
minte fel de fel de cuvinte pe care pe citise despre domnul Black. Era
oare posibil ca un fiu de duce sa fie un... criminal?
„Te-am intrebat ceva...“
Vanataile usoare cu care se trezise pe brate ii adusera aminte de
comportamentul lui nemilos si ii multumi lui Dumnezeu ca, in intu-
nericul de azi-noapte, fratele sau nu le observase, pentru ca altmin-
teri nimic nu 1-ar fi oprit sa il provoace la duel. lar acum, contele de
Sinclair nu ar mai fi existat, daca ar fi fost sa se intample una ca asta.
Nu avea nici cea mai mica urma de indoiala.
- Vorbim totusi de un viconte, ofta ea.
- Termina cu asta! ii zise Poppy pe un ton neobisnuit de ostil, iar
Domnul Credincios chelMai usor si se cuibari la picioarele stapa-
nei sale.
52

ijr™nrTniTnirriTT;;r''f
 Onoarea unux tdCfiar

Fiind atat de apropiate ca varsta, isi dezvoltasera o abilitate ex­

traordinary de a-si citi gandurile una celeilalte. Cu toate acestea,
Penelope o intreba;
- Cu ce?
-N u mai face pe printesa medievala care se sacrifica in numele
regatului sau.
in ciuda tuturor temerilor si angoaselor sale, Penelope nu se
putu abtine sa nu zambeasca. Da, Poppy fusese dintotdeauna o ro-
mantica. li zambi cu si mai multa dragoste. Si ea, la randul ei, avea
sa-si faca debutul in societate peste un an, insa toate sperantele sale
aveau sa fie naruite - la fel cum i se intamplase si lui Penelope. Pru
fusese castigata la un pariu de actualul sau sot. Sinclair se casatorise
cu guvernanta surorilor sale. Patrina fugise in secret cu un barbat,
dar se maritase cu un alt barbat cateva luni mai tarziu. La ce soarta
se mai putea astepta o femeie care fusese prinsa tavalindu-se printre
tufele de trandafiri cu un barbat cu o reputatie indoielnica?
-im i pare tare, tare rau, sopti Poppy, luand-o din nou de mana.
Ti-a... facut ceva?
Penelope ridica privirea si ii vazu furia arzatoare din ochi si stiu
ca daca i-ar fi spus ca da, sora ei s-ar fi transformat intr-un razboinic
insetat de razbunare, gata sa-si doboare inamicul.
Tocmai din acest motiv Penelope stia ca sora sa merita orice
sacrificiu.
in clipa aceea regreta toate datile in care se ciondanise cu Poppy;
ar fi dat orice sa fi fost sora mai mare vesnic rabdatoare si incuraja-
toare, si nu cea care nu se daduse niciodata in laturi de la a-si necaji
sora mai mica. Se uita spre mainile lor impreunate si clatina usor
din cap.
„Cine esti...? Cine te-a trimis aici...?“
-A crezut ca sunt... altcineva, raspunse ea, simtind din nou fiori
pe sira spinarii.
Ce fel de barbat era domnul Black daca se astepta ca dusmanii
sai sa ia forma unor tinere domnisoare in rochii albe din dantela?
Prin ce trecuse pana atunci ca sa se justifice o astfel de neincredere?
- Atunci e exact cum ai spus tu, o neintelegere.
Chiar daca Poppy nu ii spunea nimic nou, Penelope incuviinta to-
tusi din cap. Domnul Credincios chelalai din nou. Ce caine destept,
pana si el isi dadea seama ca Penelope le nenorocise vietile. Sora ei
mai mica il mangaie usor pe cap, iar cainele se linisti de indata.
53
 Cfiristi CafcfwefC-

In once caz, n-am sa te las sa te casatoresti cu cineva dintr-o

simpla neintelegere. Mai ales cu un criminal.
Penelope isi musca buza. Daca nu ar fi fost ea insusi intr-o situa-
le atat de jenanta si daca nu i-ar fi fost atat de recunoscatoarea lui
Poppy pentru sprijmul ei, ar fi certat-o pentru ca alesese sa foloseas-
ca acel cuvant. Mai ales avand in vedere soarta ei deja pecetluita.
soarta pe care mama sa deja o intrezarise, in timp ce fratele si
sora. ei nu faceau altceva decat sa o nege.
-Sunt destul de obosita, ii zise pe un ton bMnd. As vrea sa ma
odihnesc putm. Ceea ce nu era complet neadevarat. Nu inchisese
un ocni toata noaptea. Cum ar fi putut sa o faca?
_ -Desigur, raspunse Poppy ezitand. Esti sigura ca nu vrei sa
raman cu tine? Macar pana adormi?
Penelope se ridica si isi imbratisa sora.
Pendope^^ impotrivi putin, dupa care se cuibari la pieptul lui

- O sa fie bine, o asigura Poppy, eliberandu-se din stransoarea

ei. Ai sa vezi ca o sa gasesc un barbat bun si iubitor, care adora cai-
nii, SI nimic dm toate astea n-o sa conteze pentru el, zise, ranjindu-i
cum numai ea stia sa o faca. Serios, toata lumea stie ca orice barbat
care are un caine e un om loial care nu da doi bani pe scandaluri
de tamilie.
Cuvmtele ar fi trebuit sa o linisteasca. In schimb, la fel de bine
sora ar fi putut sa-i infiga pumnalul vinovatiei in piept.
- Multumesc, sopti ea.
De mdata ce Poppy si Domnul Credincios iesira din camera, Pene-
ope ramase nemiscata, holbandu-se la usa inchisa.
Ce stia in momentul de fata? Stia ca jos. In birou, fratele si mama
contmuau sa discute despre viitorul ei.
Ce mai stia? Stia ca ea era cea care isi aruncase familia intr-un
nou scandal de proportii.
Si mai stia ca doar ea putea sa rezolve situatia.
^ Penelope stranse din dinti. Trebuia sa-si asume consecintele
caci acestea aveau sa o afecteze si pe Poppy. Se duse la dulap, des-
c ise usa SI isi insfaca pelerina. Tremurand din toate incheieturile
enelope isi arunca vesmantul din catifea pe umeri si isi trase glu-
ga pe cap. Apoi se grabi sa-si ia saculetul de pe birou si se indrepta
spre usa. ’ ^

54
 Onoarea unui tdfdar

La primele ore ale diminetii, in club era de obicei liniste.

In dimineata aceasta era de-a dreptul pustiu.
Ryker ramase la marginea salii, cu bratele incrucisate la piept,
cercetand din priviri toate mesele, majoritatea goale. Clientii rasfi-
rati care pe unde apuca faceau parte din clasa cea mai de jos a inaltei
societati, care deja isi pierdusera toti banii jucand la clubul lui Ryker.
Si mai erau negustorii si pungasii care obisnuiau sa-si piarda zilele si
pe la mesele oamenilor lui Killoran.
Un tunet puternic zgudui clubul ladul si Pacatul.
-C am liniste in dimineata asta, ii zise Niall, strecurandu-se
langa el.
Ryker nu spuse nimic.
-D e obicei e plin cand ploua, mai spuse Niall.
Niall era responsabil cu paza in sala de jocuri dar, bind inconjurati
de un numar atat de mic de client!, acesta avea acum timp suficient
sa se intinda la vorba.
-E inca devreme, mormai Ryker, si cu toate ca incerca sa se folo-
seasca de aceasta explicatie, se simti intru catva nelinistit. Invatase
de mult sa se increada in cel de-al saselea simt.
-Stim cu totii de ce n-a venit nimeni pana la ora asta, zise Adair,
alaturandu-se si el grupului.
Ryker pufni, fara sa-si ia ochii de la cei cativa client! de la mese.
Unii barbati care, de regula, se fereau de el, se holbau sfidatori,
fara sa se fereasca sa susoteasca astfel incat sa fie auziti. Observa
cu coada ochiului un barbat vizibil scarbit care se uita dezaprobator
la el, dupa care ii intoarse spatele.
-Au citit ziarele, zise Adair, iar Ryker se intoarse cu fata spre el.
Despre ce s-o intamplat azi-noapte, continua el osciland intre accen-
tul educat si accentul cockney.
Ryker se incrunta fara ca macar sa-si dea seama.
-Stii prea bine ca nu ma intereseaza ce scrie in ziare, ii raspunse
el. Se uita la el cu coada ochiului, insa Adair ramase cu privirea atin-
tita asupra meselor de joc. Se mai relaxa putin.
il zari pe Calum la ruleta si il observa apucandu-1 de brat pe un
dandy imbracat colorat. Strigatele furioase ale omului umplura sala
aproape pustie, iar Niall se duse numaidecat spre ei. Ryker se incor-
da vazand disputa. Niall il escorta pe tanarul dandy spre iesirea din
club. Cu un geamat, Ryker parasi incaperea. Calum o porni dupa el,
prinzandu-1 repede din urma.
55
 Cfinsti CafdweCf-

La naiba, mai era si duminica. Deschise larg usa de la birou si

dadu buzna inauntru, cu Calum pe urmele sale.
- Sa nu te aud, il avertiza Ryker, scotand din bar o sticla de whisky
SI un pahar. II umplu pSna sus. Sa nu indraznesti sa zici ceva.
Ar fi fost gata sa-1 bata mar daca acesta ar fi indraznit sa-i faca
morala, sa rada sau sa spuna ceva neplacut. Da, Ryker avea chef sa se
la la bataie cu cineva.
Ceea ce il facu sa se gandeasca la contele de Sinclair si la mtalnirea
pe care o avusesera in biroul lui Somerset. Si ei erau la fel de furiosi
SI gata sa sara la bataie, doar ca astfel de domni respectabili nu erau
genul care sa-si dea jos manusile de un alb imaculat ca sa riste sa
e sangereze pumnii. Ryker lasa sa-i scape o injuratura si dadu pa-
harul pe gat. Se stramba putin, insa savura lichidul arzator. Isi mai
turna unul.
®situatie de-a dreptul amuzanta.
„Hai sa te aud ca spui da, ca sa-ti pot trage un sut in fund."
-- Chiar crezi ca mi se pare amuzant ca n-a venit nimeni la club in
dimmeata asta? ii raspunse Calum. Nu, nu mi se pare deloc amuzant
sa vad clubul pustiu.
-N u e pustiu, mormai Ryker.
- Ba da, u zise Calum pe un ton grav care il infurie si mai tare. Si
e dm cauzaa ceea ce s-a scris in ziare. Lua cateva ziare de pe masa de
langa usa si i le intinse. Le-ai citit?
Ryker clatma dm cap, mutandu-si privirea de la ziarele acelea
blestemate.
-Toate ziarele scriu ca Ryker Black este genul de barbat care isi
face de cap cu fiicele si surorile lor si le ruineaza. Nobililor li se su-
gereaza sa evite clubul nostru.
Ryker mcepu sa injure si lovi cu pumnul in perete. Petrecuse ulti-
mii zece am dm viata construind acest imperiu si totul se prabusise
intr-o singura noapte - din cauza unei femei.
- Nu ar fi trebuit sa-ti faci de cap cu o astfel de femeie, il mustra
ratele sau de parca i-ar fi fost profesor. Nu se cuvine. Pentru numele
ui Dumnezeu, esti viconte, fie ca vrei sau nu sa-ti accepti titlul ii
spuse el nervos. ’ ’ ’
- Nu mi-am facut de cap cu ea, rabufni Ryker.
Faldurile ridicol de voluminoase ale rochiei ei albe nu facusera
altceya decat sa ii sublinieze si mai tare lipsa formelor; era mai de-
graba o fata, decat o femeie.
56
 Onoarea unui tdffiar

Calum ii facu din nou semn spre ziar.

-Astia spun ca ti-ai facut de cap cu ea si asta e tot ce conteaza
pentru clientii nostri.
- Dar tu unde ai disparut aseara? il intreba el. Daca ai fi ramas
afara cu mine cand s-a declansat tot scandalul asta ai fi vazut cu ochii
tm ce s-a intamplat.
Fratele sau se inrosi.
-N u vorbim despre mine aici. E vorba despre club. Daca te casa-
toresti cu cineva din inalta societate, s-ar putea ca asta sa reprezinte
un avantaj. O sa castigam mai multa credibilitate.
Ryker ii smulse ziarul din mana si il arunca pe podea.
- Ti-ai pierdut mintile.
- Da, de-aia nu e nimeni in sala de jocuri, continua Calum, facand
un pas spre el. Macar de ti-ai fi facut de cap cu ea. Ce-ai discutat
cu contele?
in orice alta situatie ar fi sarit la gatul fratelui sau pentru ca
indraznise sa ii puna vorbele la indoiala. Dar de data asta era alt-
ceva. Greseala din seara precedents pusese in pericol reputatia
clubului.
- I-am explicat ca iesisem pe terasa sa fumez si ca am gasit-o pe
domnisoara ascunsa sub o banca.
in cadrul intalnirii aceleia tensionate dintre Ryker, cumnatul
sau si contele de Sinclair, el, cel care nu dadea socoteala nimanui, le
explicase cum de ajunsese sa o atinga pe sora cea inocenta a conte-
lui si ca asta fusese tot. Singurul motiv pentru care se sinchisise sa
facS una ca asta era pentru ca avea si el o sora. De-a lungul anilor,
Ryker impusese reguli stricte privind cine avea voie sa vorbeasca cu
Helena, si nici un barbat nu indraznise sa o atinga cat timp fusese
in grija lui. Daca ar fi indraznit cineva, Ryker nici macar nu s-ar fi
mai fi deranjat cu formalitati si cu intrebari rastite, asa cum facuse
Sinclair, ci i-ar fi scos matele respectivului netrebnic.
-I-ai explicat de ce te-au gasit peste ea?
Ryker incuviinta din cap.
-S i atunci, ce le-ai explicat?
indoiala din glasul lui Calum il ingheta pe Ryker.
Dumnezeule... Oare Calum chiar credea ca...
—Doar nu crezi ca am fugit in gradina sa-mi fac de cap cu o virgi
na in rochie alba? O rochie atat de urata, incat ar fi trebuit arsa, nu
imbracata de vreo femeie.
57
 CfirisH CafcfwefC-^

Fratele sau scoase un sunet evaziv.

infudat de-a dreptul

Calum incremeni. Dupa care incepu sa rada in hohote.
situatilTu i T ‘ -* ‘“f ‘^*"4 declarase ca
situafia nu i se parea deloc amuzanta, de data asta Calum continua
KHlnr t®-a ficut sa crezi ca era omul lui
Killoran? Rochia eleganta? Tenul perfect?

. g u d t " -
-Sau oare glasul ei rafinat? Sunt sigur ca Killoran se infiltreaza
usor in casa unui duce. Sau poate ca...
- Gata, mormai Ryker.

ne u n p T h f ; * ‘oar-
y Si la ce concluzie ati ajuns?
li arunca o privire curioasa. La ce fel de concluzie se astepta el sa
n ajuns cei trei? "■?‘-cpLd ei sa
Calum se uita la el de parca i-ar mai fi crescut un cap
h a rd cu S ; ' - - ->■ umpMndu-si din nou pa-
Ce incerca sa-i spuna?
P ,r N-ai incotro decat sa te casatoresti cu ea ii spuse
Caluin fara alte menajamente. Macar de dragul clubului ’ ^
Ryker crezu ca nu aude bine. Si mai mult ca sigur ca frate
c lZ tJ faca una
- Si ce crezi c-o sa zica lumea daca un bastard din Dials care con
uce un tnpou, hotaraste sa se insoare cu sora delicata si’ simandi-
coasa a unui conte? ii zise el, ridicand din sprancene. '
hiar daca la asta s-ar fi asteptat familia fetei din partea lui - cu
oate ca fratele ei nu ii impusese nimic - ultimul lucru pe care si
ar fidorit, ultimul lucru de care avea nevoie ar fi fost sa se insoare
cu o domni?oara rasfatata din inalta societate. Nu, nu avea de
gand sa-si lege destinul de nici o femeie, chiar daca si-ar fi dorit Pen
tru ca asta ar insemna sa o puna si pe ea in pericol.'
vico"nte“ devreme,
58
 Onoarea unm tdffiar

Ceasul ticaia fara oprire, de parca ar fi vrut sa accentueze cuvin-

irle pragmatice ale lui Calum. Ryker ii arunca o privire ucigatoare.
I’oate ca printre venele lui curgea si sangele ducelui de Wilkinson,
(lar nimic altceva nu-1 lega de omul acela. Calum ii sustinu privirea.
So cunoscusera la varsta de cinci ani si crescusera impreuna ca sa
ajunga lorzii neinduratori ai strazii care erau astazi, asa ca nimeni
Im stia mai bine decat fratele sau de ce era in stare. Asadar, Calum fu
I)rimul care isi muta privirea.
- Nici nu mai conteaza, ii spuse Ryker. Ce-1 intereseaza pe el daca
reputatia acestei domnisoare alintate care nu are altceva mai bun de
facut decat sa se furiseze prin casa gazdei a fost sau nu compromisa?
E numai e vina ei.
Calum se uita lung la el, cu o expresie incruntata.
- Stiam eu ca ai inima de piatra, dar chiar refuz sa cred ca poti ra-
mane atat de nepasator in fata durerii unei tinere domnisoare careia
i-ai distrus reputatia si soarta.
De fapt, chiar avea inima de piatra. Cei din inalta societate il
dispretuisera dintotdeauna. Si acum Calum, contele de Sinclair,
cumnatul acestuia si toti cei din jur pareau sa creada ca era responsa-
bilitatea lui sa se ingrijeasca de reputatia fetei.
- Nimeni n-o sa se mai casatoreasca acum cu ea, insista Calum.
-Si? il intreba el, luand o noua gura de whisky. Intr-o lume in
care stia prea bine ce insemna sa rabzi de foame zile intregi si sa fii
pedepsit cu o vergea de metal pe spinare - chiar se astepta sa i se faca
mila de fata aceasta care si-o facuse cu mana ei?
- Ea vine dintr-o alta lume, continua fratele sau. Dar asta e lumea
ei. O lume in care oamenii sunt la fel de neiertatori. E ca si cum i-ai fi
infipt cutitul in spate pe strazile din St. Giles.
Cuvintele dure, dar oneste ale lui Calum trezira in el un senti­
ment straniu in strafundul sufletului lui.
Erau genul de cuvinte pe care putea sa le inteleaga. Se intoarse
cu spatele la el si cu fata la perete. Cunostea prea bine codul de
onoare al strazii. Era inradacinat in el. Dar nu se oprise niciodata sa
se gandeasca la codul de onoare al lumii acesteia din care el nu fa-
cea parte. Dar iata-1 acum silit sa intre in lumea aceea ciudata doar
pentru ca se aratase dispus sa le faca pe plac surorii si cumnatului
sau... insa pentru domnisoara aceea implicatiile erau mult mai se-
rioase. Penelope. Sau Philippa. Sau cum naiba o chema-o. Dracia
59
 Cfiristi CafdwefC'^

naibii! Nici macar nu stia cum o chema pe fata asta care ii ruinase
intregul imperiu.
Ryker dadu paharul de whisky pe gat.
- E o adevarata lady, zise el, uitandu-se fix in ochii fratelui sau.
Ea apartinea si mai putin lumii lui decat apartinea el lumii ei. Asa
cum lui i-ar fi fost imposibil sa se transforme intr-un dandy cu lava-
liera, ea, o tanara lady care abia terminase scoala, nu ar fi suportat
nicicand sa renunte la viata ei cuviincioasa.
-Oricum, nici nu conteaza. Sinclair e la fel de entuziasmat ca
mine de ideea unei casatorii.
- Dar ea ce vrea?
- Domnisoarele ca ea nu ajung sa se marite cu bastarzi din
Dials, ii raspunse Ryker ranjind.
- I-ai cerut mana?
Tacerea lui Ryker fu singurul raspuns la intrebarea absurda a lui
Calum. Dupa care fratele sau incapatanat arunca ultima lovitura.
-Toate ziarele au scris despre ea, despre voi. Sunt sigur ca Kil-
loran deja stie despre cine este vorba.
Ticaitul ceasului ii insoti in momentele acelea tensionate
iar Ryker stranse din dinti, stiind prea bine ca fratele sau avea
dreptate.
Cineva batu la usa, intrerupand tacerea.
-Intra, porunci el.
Niall deschise larg usa.
- Ce cauti aid? se rasti Ryker, bucuros ca avea pe cine sa-si verse
nervii. Avand in vedere atmosfera incordata din club, chiar i se paru-
se o idee buna sa piece din sala de jocuri?
-Oswyn a gasit pe cineva strecurandu-se pe aleea care da spre
usa de intrare a servitorilor.
Killoran.
Ryker isi indrepta umerii.
Niall se rasuci, dupa care impinse usor pe cineva in fata.
-Zice ca vrea sa vorbeasca cu tine, ii explica el, in timp ce o silu-
eta mignona, infasurata intr-o pelerina lunga se ivi in pragul usii,
imprastiind apa peste tot.
Fata isi dadu gluga uda pe spate, iar Ryker tresari. Buclele acelea
negre. Obrajii palizi. Doi ochi albastri in care zari o determinare ne-
buna, dar si teama.
60
 Onoarea unui tdffiar

-Mi-milord... imi datorati o discutie. Incercarea de a-si pastra

stapanirea de sine fu zadarnicita de acel tremur usor.
Ryker miji ochii.
Fir-ar sa fie!

CapitoCuC 6

Draga Fezzimore,
Mama mi-a interzis sd md mai catdr in ulmul din fata feres-
trei male. Totusi, nu mi-a zis nimic despre stejarul din fata came-
rei lui Poppy. Ceea ce e chiar mai bine. In definitiv, stejarul este
mai inalt.
Penny
10 ani

Cine ar fi crezut ca ticaitul unui ceas ar fi putut sa fie atat de zgo-

motos? Mai ales intr-o incapere in care mai erau nu unui, nu doi,
ci trei strain! cu infatisare inspaimantatoare. Poate ca toti trei erau
niste criminal!.
„E1 e un criminal..."
ii venira in minte cuvintele lui Poppy si i se puse un nod in gat.
Da, fara indoiala ca Ryker Black, cu privirea lui dura, necrutatoare,
avea fata de criminal. Haina neagra ii imbraca muschii mcordati,
ducand-o cu gandul la un derbedeu de pe strada.
isi cobori privirea spre coapsele lui. Trunchiuri de stejar. Picioare-
le lui erau groase si puternice ca doua trunchiuri de stejar. Cu obrajii
dogorindu-i, ridica privirea.
De ce i se paru dintr-odata o idee mai buna sa se concentreze pe
povestea asta cu criminalul, decat sa se mai gandeasca la fluturii
dinstomac?
„Gandeste-te la curcubeie si la un camp de flori. La dantela alba.
Nu, mai bine nu la dantela alba, pentru ca asta o ducea cu gandul la
mama ei, la seara trecura, la reputatia ei ruinata. La adevaratul mo-
tiv pentru care venise aid.
61
 Cfinsti CafdweCf'

Mai bine asa decat sa reflecteze asupra reactiei trupului ei si

asupra vorbelor lui Poppy la adresa barbatului pe care il avea in
fata ochilor.
„E1 e un criminal..."
Incerca sa-si scoata din minte cuvintele surorii sale, incer-
cand sa se canalizeze pe putinele, dar graitoarele informatii pe care
i le impartasise ducesa de Somerset. Primise un titlu pentru un act
de curaj...
Penelope se uita lung la necunoscutii aceia fiorosi; erau im-
bracati surprinzator de elegant pentru felul grosolan in care se
exprimau.
- Stie cineva ca e aid?
Soapta letala a domnului Black o facu sa se sufoce de groaza, pu-
nand sub semnul intrebarii motivul nobil pentru care venise aid.
Bestia aceea fioroasa care o tarase dupa el in club clatina din cap.
- Nu mai era nimeni cu ea.
Domnul Black o cerceta din priviri.
- Esti sigur?
Penelope se chinui sa mghita. Oh, Dumnezeule! Poate ca fusese
nesabuita sa dea atat de mult credit vorbelor surorii lui.
- Ai de gand sa ma omori? rabufni ea.
Trei perechi de ochi se atintira asupra ei. I se usca gura de frica.
Dintre toate nazbatiile pe care le pusese la cale de-a lungul anilor —
paienjeni plasati strategic in dulapul guvernantei, tivul desirat la
rochiile mamei sale, plimbarea prin gradina ducesei de Somerset —
aceasta era de departe cea mai grava.
„Nu e un criminal... Nu e un criminal... Este fiu de duce. Si vi-
conte. Si proprietarul unuia dintre cele mai rau famate tripouri
din oras.“
Domnul Black le facu semn din priviri celorlalti doi barbati sa iasa
din birou. Acestia se supusera. Ceasul continua sa ticaie, iar ei i se
facu si mai frica. Arunca o privire innebunita spre coridor.
- Ei bine?
Penelope tipa si isi rasuci capul dintr-o parte in alta.
La un moment dat, domnul Black se apropiase de ea, si ii despar-
teau doar cativa pasi. Lumina lumanarii ii scMda chipul, scotandu-i
in evidenta trasaturile aspre, ascutite si cicatricele. Nasul stramb
care, fara indoiala, primise multi pumni la viata lui. NuanU intune-
cata a parului si ochii aproape de culoarea obsidianului pe care i-ar
62
 Onoarea unui tdffiar

ft invidiat pana si Lucifer. Cu toate astea... avea o frumusete primiti-

va in el, o masculinitate care te ducea cu gandul la eroi viteji pe cam-
pul de lupta. Cu pulsul bubuindu-i in urechi, facu un pas in spate.
Facuse o greseala.
„Poppy! Ai venit de dragul lui Poppy."
Penelope tresari. Cu pasi inceti, nesovaitori, il infrunta.
Domnul Black ramase nemiscat. Detasat, nu schita nici un gest,
nici o grimasa, nici un ranjet. De parca ar ft fost una dintre statui-
le care impodobeau treptele de la intrarea in clubul acela pacatos.
Tremurand din toate incheieturile in pelerina ei uda, Penelope mai
facu un pas in fata. Si inca unul. Si inca unul. ^
Dintii ii clantaneau in gura in tandem cu bataile ceasului. In incer-
carea de a-si feri privirea de ochii lui neiertatori, isi indrepta atentia
spre restul incaperii. Intotdeauna puteai afla multe despre o persoa-
na din lucrurile de care se inconjura. Scaunele din lemn de mahon
fara tapiterie si biroul ticsit cu fel de fel de hartii vorbeau despre un
barbat pentru care placerile materiale nu erau deloc o priontate.
isi musca buzele. Ce trist ca...
- Ce vrei? ^ ^ ,. . . „
Glasul lui aspru o aduse cu picioarele pe pamant. Nelimstita,
incepu sa se joace cu clama de la pelerina.
Nu avea de gand sa-i faca viata mai usoara, nu? Ofta. „Si totusi,
la ce te asteptai din partea lui?“ Un barbat ca el, care ii ruinase repu-
tatia si nici macar nu o ceruse in casatorie, asa cum ar fi facut once
barbat respectabil, cu siguranta nu era genul care sa ii linisteasca as-
teptarile. Dar nici nu o omorase. Cel putin, nu inca...
- Lumea spune ca esti un criminal, zise ea pe un ton surprinzator
de calm. Dar nucredca... ^ .
El intinse o mana. Penelope scoase un tipat si se dadu mapoi,
dar el nu facu altceva decat sa inchida usa din spatele ei, dupa
care se indrepta cu pasi mari spre biroul sau dezordonat, ticsit cu
hartii si dosare. Avea nevoie de cineva care sa ii faca ordine in came­
ra, isi zise ea, dandu-si repede seama ca era un gand absurd, avan
in vedere situatia neplacuta in care se afla ea. Doar ca ii era mai
usor sa se concentreze pe biroul lui dezordonat, m loc sa la m calcul
varianta ca barbatul acela ar fi putut in orice clipa sa sara cu un cutit
la gatul ei. Sau poate cu un pistol? Inghiti in sec.
El se rezema cu soldul pe singurul locsor ramas liber pe biroul ace­
la dezordonat, iar Penelope se stradui sa il priveasca drept in ochi.
63
 Cfinsti CafcCwefC-

Nu avea sa o invite sa ia loc? Penelope incepu sa bata din picior in

ritmul acelor de ceasornic, numarand fiecare secunda. Nu, nu avea
de gand s-o invite sa ia loc. Hm...
- Pot? zise ea, aratand cu degetul spre scaunul liber.
- Ce? o repezi el.
Doar nu era un salbatic lipsit de orice bune maniere, nu? Pene­
lope incepu sa isi framante mainile.
- Pot sa ma asez?
Penelope ii urmari privirea care o cerceta si isi lasa bratele sa cada
pe langa corp.
El ii arata cu degetul un scaun. Incercand din rasputeri sa-si tina
in frau teama care ameninta s-o sufoce, se dezbraca de pelerina de
catifea. Dadu sa o aseze pe scaunul din fata ei.
-Ce faci? Oare isi antrenase vocea aceea soptita sau era pur si
simplu genul de glas amenintator pe care il capatai din nastere?
-PM... Doar nu era atat de negru la suflet incM sa fie in stare sa
o lase sa tremure din toate incheieturile intr-o pelerina uda leoarca.
Panica de mai devreme se transforma in iritare. Pelerina mea este
uda leoarca, ii explica ea. In ciuda frigului pe care il indurase in fur-
tuna, ii ardeau obrajii. Mi-e frig si nu m-as simti confortabil sa stam
de vorba...
- Domnisoara, ai cinci minute dupa care trebuie sa ma intorc in
sala de jocuri.
- Milady.
El isi ingusta ochii pana devinira doua fante impenetrabile.
„Tine-ti gura... Tine-ti gura...“
Doar ca, dintre toate tendintele pe care le aveau in comun mem-
brii familiei Tidemore, nevoia de a umple orice tacere cu vorbe inuti­
le era cel mai greu de controlat.
-Mi-ai spus „domnisoara‘, iar eu sunt o lady. Fratele meu este...
- Contele de Sinclair. Ce vrei?
Prea bine. Fratele ei; prietenul lui cel mai bun. Lord Drake, un crai
spasit; Christian, cumnatul ei, si el tot un crai adus pe drumul bun. Nici
unul dintre ei nu fusese niciodata atM de... direct. Stramba din nas.
Fantoma unui zambet slab ii aparu pe buze si se indepMta de
birou. Facu un pas, dominand-o cu statura lui.
-Ai venit sa ma intrebi daca sunt un criminal? intreba el pe un
ton batjocoritor.
Penelope se incrunta.
(i4
 Onoarea unui taChar

-Da, este unul dintre motivele pentru care am ^ ^

l)e fapt era principalul motiv pentru care vemse. Deci. Esti sau
u /fl totreba ea. La urma urmei, o lady nu putea sa accepte sa se
™ r i t r i c r i m i n a l . Cerestaveasalncercisa-tisalvezr

onoarea aipree petrecanie, printeso? conti-

- N^neapTrat, dear am venit de bunavoie. nu? ii reaminti ea. Pu-

nand mate luermUe in balant., asta 11p.mse la " u l
cea mai buna solutie. Ii paruse. Sora ta s-a )urat ca ,

°"°Som lui fl m n s tf r tu n cm bun. Regele la fel. Dear nu se Snselau

amandoi, nu? . . . .
El continua sa o cerceteze din priviri. .. i a.-
“ a fad un pas in spate, te rog? Mi-e'greu sa ma mt la tme.
Observa o sclipire de uimire in ochii lui, dar disparu atat de repe-
de ca nici nu putea fi sigura ca asa se intSmplase. Dar el nu facu me

“ “ R eTutatia mea a fost complet distrusa seara trecuta. zise ea, co-
borandu-si privirea. Miri o <;rn7a?
De data asta avea sa spuna SI el ceva, nu. imi . ,^
Nici un regret? Nimic. Dar la ce se putea astepta dm partea unm bar
bat care scosese cutitul la gentlemanul care vemse m ^
trecuta? Prin ce intamplari trecuse la viata lui de nu era m stare sa
exprime in cuvinte? ^
-T u esti singura vinovata, ii raspunse ei.
-Asa e. Nu era singurul vinovat. Tinerele dommsoare nesabmt
care se ascundeau sub band din piatra in gradirale g ^ d d o r sale pur
S u sfele o parte de vina. S-a intamplat, sopti ea, obbgandu-se sa-
‘a privirea de la incheieturile care i se albisera. Nimrc nu avea sa ma.
fie vreodata la fel. Am tnteles ca si clubul tau are ,
Rvker sari ca ars, iar Penelope ramase surprmsa sa-1 vada reac
...s r ,; H. ™
desnre acest om. Poate ca nu-i pasa de oameni. dar n pasa de cl .
o sor., ii m irturisi ea. De fapt. am trei surorr Pa rma
Prudence si Poppy, dar vezi tu. Poppy este smgura dintre no. care
este inca nemaritata, zise ea cu un surfc timid. Vreau sa ^pum in a a
ra de mine. Stii, Poppy are saptesprezece am, aproape optsprezec .
c « d eT ran d o sa-d L s debutul in societate si... Ii prmse pnvirea
65
 Cfinsti CafcfweCC-

ingrozita si se opri. Da... Dupa cum spuneam. Despre Poppy. Nimeni

n-o sa mai vrea acum sa se insoare cu ea. Isi indrepta spatele si con-
tinua cu acelasi curaj care o manase sa se furiseze din siguranta casei
fratelui sau ca sa ia pe ascuns o trasura spre St. Giles, ca sa ajunga in
camera asta. Decat daca fac ce se cuvine.
~Ce se cuvine? Cuvintele lui puteau concura cu un vant de iarna,
iar ea se cutremura.
Nu dadea doi bani pe faptul ca reputatia ei era distrusa si ca toate
sperantele sale la un viitor mai bun alaturi de un barbat respectabil
se dusesera pe apa sambetei. „La urma urmei, de ce i-ar pasa lui de
mine? Nu insemn nimic pentru el.“
- Ei bine? se rasti el.
-Adica sa ne casatorim.

La varsta de sapte ani, Ryker incercase sa il invete de Niall sa

foloseasca un pistol, iar baiatul tintise prea aproape de urechea lui
Ryker. Un suierat asurzitor reusise sa acapareze zgomotele strazii,
cat si tipetele inspaimantatoare ale celuilalt baiat. Momentul acesta
ii aminti exact de acel episod.
- Poftim?
- Trebuie sa ne casatorim, repeta ea, confirmandu-i ca auzise
corect, incepand si sa gesticuleze. Dar asta doar daca nu esti un
criminal care sa vrea sa ma omoare, adauga ea, uitandu-se lung
la el.
El scutura din cap, incercand sa-si adune gandurile, iar domni-
soara se prabusi pe scaun.
-O h, multumesc lui Dumnezeu, spuse ea, incepand sa rada
necontrolat. Sincera sa fiu, nici nu te credeam in stare de asa ceva.
Oamenii imprastie cele mai ingrozitoare zvonuri, nu-i asa?
- Nu era o confirmare.
Fata ridica privirea si un zuluf ii aluneca pe frunte.
- Pur si simplu ma gandeam ca nu esti in toate mintile.
Buzele tinerei domnisoare... Pardon, ale lui milady, isi zise el ran-
jind, formara un cere perfect. Apoi clipi repede.
-Oh.
Ryker o privi curios. Ce fel de domnisoara manierata era sufi-
cient de curajoasa sa infrunte singura strazile din St. Giles, sa se
strecoare pe alei intunecate ca sa se furiseze in clubul lui? Daca
nu ar fi avut dovada fratelui sau, a tuturor ziarelor si a clubului
sau pustiu, mai ca ar fi crezut ca face parte din gasca lui Killoran.
66
 - Onoarea unui td((iar

Si totusi, dupa toate injuraturile si dupa croseul de dreapta admi-

nistrat aseara, oare chiar mai avea vreun motiv sa il surprinda ve-
nirea ei aici?
Ryker isi freca ganditor barbia. Da, era fie curajoasa, fie nebuna
de legat. Sau poate o combinatie intre cele doua. Venise pana aici,
riscandu-si viata si, fara indoiala, fecioria pe strazile periculoase din
St. Giles... dear ca sa-si gaseasca un sot.
La ce altceva se putea astepta la o femeie din lumea ei?
- Ai fi in stare sa te casatoresti cu un criminal doar pentru numele
lui? Un numele ilegitim, mai presus de orice. Sau pentru titlu? In ori-
ce caz, era o dovada graitoare de disperare si interes. Milady, drept
sa-ti spun, io cred ca asta te face o femeie usoara, zise el, folosind
intentionat accentul cockney.
Penelope se facu pamantie la fata, iar daca ar fi fost genul de
barbat capabil de regrete si remuscari, astfel de sentimente nu
1-ar fi ocolit in clipa aceea. Dar se descotorosise de mult de aceste
emotii... mai ales cand venea vorba de domnii si doamnele din
inalta societate.
- Nu, sopti ea, incercand sa-si controleze vocea. Vreau sa ma casa-
toresc cu tine ca sa salvez reputatia surorii mele Poppy.
ii accepta marturisirea si incepu sa o studieze din cap pana-n
picioare. De la buclele ei ude, la poalele rochiei ei albe de satin, din
care se scurgeau picaturi de ploaie. Viata ii dovedise ca femeile ca
ea nu aveau suflet... ca nu erau cu mult diferite de tarfele din Dials.
Singura diferenta era ca femeile ca ea se vindeau pentru un nume si
un titlu. Doar ca ea pretindea ca voia sa se marite ca sa... isi salveze
sora? In lumea ei loialitatea era la fel de falsa ca aurul de la capatul
curcubeului despre care ii povestise Niall in copilarie.
- Te prefaci?
intrebarea rostita pe un ton curios ii intrerupse gandurile.
-Accentul tau, ii explica ea. Cand il folosesti, cand nu, si nu-mi
dau seama daca o faci fara sa-ti dai seama sau daca te prefaci ca sa
incerci sa ma sperii... Se opri brusc cand el se ridica din nou in picioa­
re, dominand-o. In orice caz, zise ea, dregandu-si glasul. Se ridica si
trecu in graba pe langa el, marind distanta dintre ei. Nu conteaza
daca vorbesti sau nu cu accent.
O printesa cu frica in ochi nu putea sa creada cu adevarat una ca
asta. Genul acela de femei isi departau picioarele doar pentru lorzii
lor... cum era si el acum.
67
 CfirisH CaCcCweCf'

Pufni furios, iar domnisoara aceea care avea sa-i darame impe-
riul din temelii continua sa se departeze de el.
- Fetito, trancanesti mereu asa de mult? o intreba Ryker, avan-
sand usor.
Ea incuviinta din cap.
-Da, dar... nu mai sunt o fetita. Am optsprezece ani, aproape
nouasprezece.
In Dials, pana la varsta ei deja reusise sa fure o avere si sa omoa-
re mai multi barbati decat ar fi vrut vreodata sa recunoasca. Dar in
Mayfair, ea era o simpla copila in camera ei de joaca.
Penelope se lovi de o masa ticsita cu registre, imprastiindu-le pe
jos. Aceasta lady prea zvelta se lasa intr-un genunchi si incepu sa
le stranga.
-Asa de tacut esti de obicei?
In orice alt context, o astfel de intrebare 1-ar fi luat pe
nepregatite.
- Ce faci? se rasti el, iar ea inlemni, ridicandu-si ochii inspaiman-
tati spre el.
In toti anii de cand cumparase si reamenajase clubul, nici un stra­
in nu calcase pragul biroului sau si, in afara de oamenii lui, nimeni
altcineva nu indraznise sa puna mana pe registrele lui.
Ea ii urmari privirea.
-Pai... strangeam registrele, zise ea si continua sa le puna unele
peste altele asa cum fusesera. Si, tin sa-ti spun ca numele meu este
Penelope.
Genul de nume fistichiu pe care il alegeau bogatasii pentru fiicele
lor, visand cu ochii deschisi la nunti fastuoase.
-Daca e sa ne casatorim, ar trebui sa te obisnuiesti sa-mi spui
Penelope, iar eu ar trebui sa-ti spun...? II sfredeli cu privirea.
„Daca e sa ne casatorim...?“
Ryker isi trecu o mana peste fata si arunca o privire spre usa,
asteptandu-se in orice clipa sa vina cineva si sa ii spuna ca totul era
o mare farsa.
El sa se casatoreasca cu ea?
- Prea bine, atunci am sa-ti spun Lord Chatham.
- Black, zise el. Ar fi preferat de o mie de ori sa faca targ cu diavo-
lul decat sa isi foloseasca titlul.
-Atunci am sa-ti spun domnul Black. Penelope sari in picioa-
re si aproape ca se prabusi sub greutatea registrelor pe care le cara
(>}|
 Onoarea unui tdffiar -----------------------------------------

surorii tale ca nu m-ai cerut inca in casatone.

Dp fact nu o facuse deloc, daca voia sa fie exacta.
Ai de gand sa o fad? il intreba ea, continuand sa ordoneze regi
trele. Adica sa ma ceri in casatorie?
- Esti nebuna de legat, mormai el. r.prindat ne
Til siguranta Nid o lady intreaga la minte nu s-ar p P
strazile I n St. Giles, intr-o pelerina eleganta, pe ploaie. Nici nu ar fi da
in cel mai notoriu tripou din Londra. Si in m a un caz nu at fi

'T a S
batoare aparu pe buzele ei in forma de arc.

D u p t ^ f l " nebun. acum se apucase sa ii dea lectii de bune

maniere? In clipa de fa^a. f 7 ^ ^ "“ in
nimic de fata cea tematoare si sfioasa pe ca
birou. Era vina lui ca nu reusise sa o “ “ 7^. ^
- Ce-i drept, presupun ca vizita mea neasteptata ch
vizita? - te-a luat prin... surprindere.

susul in jos, ajungand cumva sa fie in avantap P

infiga un cutit in stomac decat sa recunoasca una ca asta.
-Ei bine in orice caz, nu eu sunt cea nelamurita.
Dumnez’eule ii spusese ca era... nebun. Ryker ridica dm sprance-
ne. Nimeni din St. Giles nu ar fi indraznit vreodata sa spuna asa ceva

-Poftim? o intreba el intr-o soapta abia auzita.

- c f w eat s l ^ u n este ca inteleg implicatiile episodului de asea-

ra Amandoi am fost groaznic de ghinionisti, dar lumea nu o sa dea
preaTurand uitarii scandalul. Nici un barbat n-o sa mai vrea sa se

" e t o p “ ‘sTmti lacrimi in ochi. iar el tresari. Femeile din viata

lu i! sora sa. tarfele de la club, nid chiar Clara, amanta lui devotata
69
 Cfinsti CafdwefC-

de ani de zile - nu plangeau. Era un semn de slabiciune, iar slabiciu-

nea putea sa te distruga in cele din urma.
-Asa ca te-ai gandit sa te casatoresti cu mine? Orice barbat e bun,
nu-i asa? o tachina el, caci ea reusise sa ii reaminteasca inca o data
cat de lipsiti de scrupule erau cei din lumea ei. Si, cu toate astea,
de ce se simti ca un ticalos care loveste un catelus cand ea isi cobori
privirea in pamant?
- Nu este ce mi-as fi imaginat eu, sopti ea pe un glas atat de slab
ca fu nevoit sa-si ciuleasca urechile ca s-o auda. Visam la altceva...
Se stramba, apoi se imbujora. Totusi, si tu esti viconte...
-S i proprietarul unui club de jocuri de noroc, o intrerupse el.
- Si fiu de duce, completa ea, tintuindu-1 cu privirea.
-Bastardul unui duce. Ceea ce era perfect adevarat.
Daca ar fi stiut ea de ce era el in stare ar fi bagat frica in ea, asa
curajoasa cum era ea.
- Dar titlul ti 1-ai castigat printr-un act de vitejie. Stramba din
nasul ei obraznic. Ma refer la titlul de viconte.
Titlul acela blestemat pe care il primise din partea regelui doar
pentru ca il salvase de la moarte pe unui dintre nobilii lui, un titlu pe
care avea sa il poarte pana la moarte.
Domnisoara aceea prostuta continua sa isi vada de treaba ei,
aranjand registrele.
- Si totusi, trebuie sa te ingrijesti de clubul tau.
Si iata ca nu era deloc atat de prostuta. Era chiar extrem de is-
teata. Pentru ca reusise sa ghiceasca care era singurul lucru pe care
punea pret in viata asta blestemata - clubul. Clubul sau gol.
Ryker o cerceta din cap pana-n picioare.
- la spune-mi, cum se face ca mai intai de toate ma intrebi daca
sunt un criminal, iar acum deja imi ceri sa te iau de sotie?
- Pentru ca trebuie sa analizez situatia la rece, spuse ea pe un ton
calculat. Si nu ti-am cerut sa ma iei de sotie. Nu am facut altceva
decat sa-ti explic care sunt asteptarile si beneficiile situatiei in care
ne aflam.
Dintr-odata de pe coridor se auzi zarva. El reactiona imediat - nu
era prima oara cand se trezea inconjurat de dusmani. Domnisoara
scoase un tipat de spaima in timp ce el sari intre ea si usa. O clipa mai
tarziu, cineva batu cu putere in usa de stejar.
- Vrea cineva sa-ti vorbeasca, il anunta Calum.
Dumnezeule! Cine mai era de data asta? Regele George cel nebun?
70
 Onoarea unui tdfficir

-Intra, porunci el. Domnisoara tresari. Poate ca nu era chiar atat

de aiurita.
Calum deschise usa, facandu-i loc lui...
-Jonathan! striga Penelope. , i r- ^
Fratele ei. Ryker isi blestema zilele. Daca Jonathan 1-ar h putut
omori din priviri, Ryicer deja ar fi zacut intr-o balta de sange la pi-
cioarele lui Lady Penelope.
- Sinclair, zise el pe un ton grav.
Calum se uita lung la el, din spatele contelui. Astepta dear un
semn din partea lui Ryker ca sa-1 puna la pamant pe conte, cu to t
cu titlul lui nobiliar. Insa Ryker clatina usor din cap, lar Calum se
grab! sa iasa din camera.
- Ti-ai pierdut sora.
Lord Sinclair ignora cu desavarsire remarca batjocoritoare si
intinse o mana.
- Penelope Pippa, pentru numele lui Dumnezeu, ce a tost in min-
tea ta sa vii aici? r ^ - ■
Penelope Pippa? Numai un afurisit de bogatas s-ar fi gandit sa-si
impovareze copilul cu asa un nume. Oricat de palpabila ar fi fost ten-
siunea dintre ei, macar un lucru era sigur. Fata era nebuna de legat.
Un muschi zvacni pe barbia lui Sinclair.
- Ai grija, s-ar putea sa nu te trezesti doar ruinata, ci si moarta pe
strazile astea periculoase.
Oricat de mult i-ar fi detestat de bogatasii infumurati care ii um-
plusera buzunarele in toti anii acestia, responsabilitatea unui frate
fata de sora lui nu ii era o notiune straina. Ryker facu un pas spre
dreapta. Dupa felul in care se desfasurasera lucrurile in ultimele do-
uasprezece ore, nu se asteptase nici macar o clipa ca aceasta inta nire
sa decurga altfel.
venit sa stau de vorba cu vicontele...
- Dumnezeule, Penny, habar n-ai ce faci. Nu poti sa vii pur si sim-
plu sa stai de vorba cu un barbat. Tonul ridicat al contelui era un
semn ca isi pierdea repede stapanirea de sine. Mai ales intr-un tripou,
striga el. . „ . • •
-Jonathan, reputatia mea e deja compromisa, zise ea, lar cuvin-
tele ei fura accentuate de un tunet puternic.
Contele ii intinse o mana.
- Hai, zise el pe un ton nervos. Nu mai conteaza.
„Oare chiar crede ce spune?“
71
 Cfinsti CaCcCweff-

- Chiar crezi asta ?

Lady Penelope parca ii citise gandurile lui Ryker.
- Penny, chiar nu mai conteaza. Parintii ei ii alesesera un nume
atat de nobil, doar ca sa-1 urateasca cu o porecla atat de neinspira-
ta. Locul tau este alaturi de noi. N-o sa accept sa-ti distrugi viata si
viitorul de dragul nimanui. Nici macar de dragul tau, insista con-
tele, facand un pas spre ea. Nici eu, nici domnul Bl... Lord Chatham
nu consideram ca e necesar sa va casatoriti. Asa ca hai sa plecam
de aici.
Fratele ei stia prea bine, la fel cum stiuse si el ieri, ca o lady sofis-
ticata ca ea nu avea ce cauta in lumea lui Ryker Black,
Inocenta cum era, avea sa fie mancata de vie. Sau poate chiar
Killoran ar fi omorat-o. Numele ei aparuse in toate ziarele de scan­
dal, era expusa si legata de numele lui Ryker. La naiba!
Lady Penelope ezita. Se uita spre Ryker cu ochii ei mari si ruga-
tori. Ryker nu se simtise niciodata atat de expus, nici cand copil in
Dials. Se incrunta, nestiind cum sa reactioneze in fata atator emotii.
Banii erau singurul schimb avantajos pe care stia sa il faca cu strainii.
lar oamenii care devenisera familia lui nu erau genul de persoane
care sa-si exprime sentimentele. Urma o pauza tensionata, iar fata
cobori privirea in pamant si se indrepta spre fratele sau.
Contele ii sopti ceva la ureche, iar ea incuviinta, dupa care se gra-
bi sa-si ia pelerina.
- Chatham, zise contele rigid, in timp ce o ajuta pe sora sa sa se
imbrace. Scuzele mele.
Ryker se uita lung spre cei doi frati elegant! care se indreptara
spre usa. Macar acum aveau sa-1 lase in pace, „Totusi, daca Killoran
chiar traieste cu impresia ca fata asta inseamna ceva pentru tine,
soarta ei e pecetluita." Isi duse mainile la tample, fara sa-si ia ochii de
la ei. La naiba. Oaspetii sai erau deja in pragul usii. Ryker isi inabusi
o injuratura.
- Sinclair!
Vocea lui bubuitoare ii facu pe cei doi sa se opreasca, Contele se
uita nedumerit spre el.
- O sa ma insor cu sora ta.
In ochii fetei se citi uimirea, iar contele se ineca.
- Peste cadavrul meu, Chatham.
-A i grija, Sinclair. Asta se poate rezolva, raspunse Ryker cu un
ranjet malitios.

72
 Onoarea unut tdffiar

CapitoCuC 7
Dragd Fezzimore,
Nunta mea va f evenimentul anului. Soarele va strdluci pe cer,
iar 0 multime de petals de trandafiri roz vor acoperi poteca spre
catedrala St. George. Va fi un eveniment despre care se va vorbi
mult si la care toatd lumea isi va dori sd participe...
Penny
12 ani

In copilarie, Penelope visase cu ochii deschisi la ziua nuntii sale.

Rochia ei avea sa fie facuta din cel mai fin satin albastru, impodobita
cu margeluse din cristal pe decolteu si pe tiv. Surorile ei avea sa o
intampine cu zambetul de buze. Jonathan avea sa fie mandru sa-1
numeasca fratele sau pe barbatul care urma sa o ia de sotie. Aveau
sa fie inconjurati de servitori fericiti, pe fundalul clopotelor din bise-
rica. Soarele avea sa straluceasca cu putere. Ofta cand se gandi acum
la fantezia aceea naiva si copilareasca. Tocmai natura ei visatoare o
varase in situatia asta.
Ziua de astazi nu avea nimic in comun cu ziua aceea la care visase
cu ochii deschisi. Acum ar fi dat toate sperantele acelea naive pe un
sot iubitor si devotat care sa o astepte in fata altarului. Simti un nod
teribil in gat. In viitorul ei nu avea sa existe nici un sot iubitor. Nici
macar unul marinimos. Ci doar lordul Chatham. Un barbat a carui
parere despre inalta societate deja o aflase in urma discutiei pe care
o purtase cu prietenul sau in gradina. Parere pe care i-o confirmase
si in timpul celeilalte intalniri dintre ei doi.
Se uita pe fereastra. Ploaia cadea necontenit de ieri-dimineata.
De parca si cerul ar fi plans pentru durerea ei.
„Exact cum a prezis Jonathan..."
I se stranse stomacul. Oh, cat de rau ii parea ca Jonathan si mama
lor avusesera dreptate. Se pacalise singura ca avea sa fie primita cu
bunavointa de cei din inalta societate, ca in mijlocul lor avea sa ga-
seasca un om bun care sa-i castige inima si care sa-si doreasca sa-i
ramana alaturi pentru tot restul vietii.

73
 Cfinsti Cafcfweff'

Penelope isi odihni fruntea pe fereastra rece. Nimic din toate

acestea nu s-ar fi intamplat, daca ar fi plouat si in seara aceea. Nu
ar fi iesit niciodata pe terasa, nu ar fi dat niciodata nas in nas cu
Ryker Black si nu s-ar fi vazut niciodata nevoita sa renunte la toate
sperantele.
Cineva deschise usa de la camera ei. Zari in fereastra reflexia su-
rorii sale Prudence. Nedorind sa intalneasca ochii aceia tristi, Pene­
lope ramase cu privirea atintita la b^toaca de pe strada pietruita.
Bineinteles, era perfect constienta de faptul ca, mai devreme sau mai
tarziu, trebuia sa dea ochii cu familia ei.
In chiar cincisprezece minute, cand urma sa inceapa ceremonia
de casatorie.
Oh, Dumnezeule! Incepu sa respire precipitat. „Urmeaza sa ma
casatoresc cu un necunoscut, un barbat distant si calculat..."
Si totusi, un barbat care alesese sa procedeze corect cand ar fi pu-
tut la fel de bine sa strambe din nas la asteptarile societatii. Mai ales
stiind cat de putin contau pentru el regulile societatii. Nu avea cum
sa fie un om atat de rau, nu?
„Nu, inseamna ca e un om bun...“
Isi aminti cuvintele pe care ducesa le spusese despre fratele ei si
se agata cu disperare de ele, ca sa nu-si piarda mintile.
-O h , Penny, zise Prudence si o scoase din starea acea periculoasa.
Regretul si durerea din acele cuvinte o mahnira. Dumnezeule,
ura ca familia ajunsese sa-i planga de mila. Sentimentul acesta era
aproape la fel de suparator ca propria disperare. Aproape.
-Buna, Pru, raspunse ea incet. Pentru ca, desigur, trebuia sa
suna ceva.
-N u e nevoie sa...
Penelope arunca o privire peste umar, anticipand acelasi raspuns
pe care il primise si din partea fratelui si a celorlalte surori. Cuvintele
acelea care ar fi trebuit sa vina ca o alinare nu faceau altceva decat
sa o nelinisteasca si mai tare. Intreaga familie o incuraja sa-si igno­
re responsabilitatile si sa dea uitarii toate asteptarile societatii... de
parca ar fi fost un copil.
- Pru, e vina mea ca am iesit in gradina. E o mare neintelegere la
mijloc, dar mi-am facut-o cu mana mea. Nu vreau ca Poppy sa pati-
measca din cauza asta.
Prudence veni in fuga spre ea, invesmantata intr-o rochie de un
galben pal.

71
 Onoarea unui taffuir

-Familia noastra nu e asa. Nu punem mai mult pret pe fericirea

unuia dintre noi, in detrimental celorlalti.
intr-adevar, ii legau sentimente atat de frumoase.
Penelope isi lua privirea de la fereastra si se intoarse spre sora ei.
- Si, cu toate acestea, si tu ai ales sa te casatoresti cu Christian
dupa scandalul acela. De ce?
Sora ei ramase nemiscata, apoi zambi.
- Alta a fost situatia atunci, raspunse ea automat.^
- Chiar asa? o intreba Penelope, ridicand din sprancene. Credeai
ca esti mdragostita de el, nu? Dupa care ai aHat ca prietenii lui au pus
pariu cu el sa te curteze.
-S a danseze cu mine, mormm Pru.
Penelope isi dadu ochii peste cap. ^
-S i sa nu-mi spui ca nu te-ai gandit la mine si la Poppy cand ai
hotarat sa te casatoresti cu Christian stiind prea bine toate aceste
lucruri. ,
Picaturile de ploaie continuara sa loyeasca in geam, umplanU ta-
cerea lasata de cuvintele lui Penelope. Isi indrepta din nou prmrea
pe fereastra. Da, ei toti pusesera pe primul plan binele celorlalti frati
si, cu toate astea, Jonathan, Pru si Poppy chiar isi inchipuiau ca ea
avea sa ii ignore cu desavarsire?
Tresari cand simti atingerea calda, blanda, a lui Prudence pe

- Penny, acolo chiar a fost vorba de altceva, insista ea. E o ditemn-

ta intre mine, tine si Patrina. Noi stiam prea bine cu cine urma sa rie
ksatorim. Dar barbatul acesta. Lord Chatham, caruia nu-i pasa de
titlu si insista sa i se spuna domnul Black, e un strain, nu stii niinic
despre el. Este un simplu barbat pe care ai avut nesansa sa-1 intai-
nesti intr-o gradina... chiar vrei sa-ti risti intregul viitor?
Penelope se mandrise dintotdeauna ca hind singura dintre fiicele
Tidemore care reusise sa se transforme intr-o domnisoara respec-
tabila. Jurnalul acela pe care fratele sau isi permisese sa il citeasca
era singurul caruia ii destainuise sperantele ei de lubire si de feri-
cire pana cand moartea ii va desparti. Pru fusese cea nechibzuita.
Pru fusese cea care alergase dupa fulgi de zapada si dupa un mar-
chiz la petrecerea de Craciun, doar pentru ca asa isi gasise Patrina
marea iubire.
Dumnezeule, cat o detesta pe Prudence pentru ca alesese tocmai
clipa acesta pentru a avea dreptate.
75
 Cfinsti CaCdwefC-

Penelope isi odihni fruntea pe fereastra rece. Nimic din toate

acestea nu s-ar fi intamplat, daca ar fi plouat si in seara aceea. Nu
ar fi iesit niciodata pe terasa, nu ar fi dat niciodata nas in nas cu
Ryker Black si nu s-ar fi vazut niciodata nevoita sa renunte la toate
sperantele.
Cineva deschise usa de la camera ei. Zari in fereastra refiexia su-
rorii sale Prudence. Nedorind sa intalneasca ochii aceia tristi, Pene­
lope ramase cu privirea atintita la baltoaca de pe strada pietruita,
Bineinteles, era perfect constienta de faptul ca, mai devreme sau mai
tarziu, trebuia sa dea ochii cu familia ei.
In chiar cincisprezece minute, cand urma sa inceapa ceremonia
de casatorie.
Oh, Dumnezeule! Incepu sa respire precipitat. „Urmeaza sa ma
casatoresc cu un necunoscut, un barbat distant si calculat..."
Si totusi, un barbat care alesese sa procedeze corect cand ar fi pu-
tut la fel de bine sa strambe din nas la asteptarile societatii. Mai ales
stiind cat de putin contau pentru el regulile societatii. Nu avea cum
sa fie un om atat de rau, nu?
„Nu, inseamna ca e un om bun...“
Isi aminti cuvintele pe care ducesa le spusese despre fratele ei si
se agata cu disperare de ele, ca sa nu-si piarda mintile.
- Oh, Penny, zise Prudence si o scoase din starea acea periculoasa.
Regretul si durerea din acele cuvinte o mahnira. Dumnezeule,
ura ca familia ajunsese sa-i planga de mila. Sentimentul acesta era
aproape la fel de suparator ca propria disperare. Aproape.
-Buna, Pm, raspunse ea incet. Pentru ca, desigur, trebuia sa
suna ceva.
-N u e nevoie sa...
Penelope arunca o privire peste umar, anticipand acelasi raspuns
pe care il primise si din partea fratelui si a celorlalte surori. Cuvintele
acelea care ar fi trebuit sa vina ca o alinare nu faceau altceva decat
sa o nelinisteasca si mai tare. Intreaga familie o incuraja sa-si igno­
re responsabilitatile si sa dea uitarii toate asteptarile societatii... de
parca ar fi fost un copil.
- Pru, e vina mea ca am iesit in gradina. E o mare neintelegere la
mijloc, dar mi-am facut-o cu mana mea. Nu vreau ca Poppy sa pati-
measca din cauza asta.
Prudence veni in fuga spre ea, invesmantata intr-o rochie de un
galben pal.

74
 Onoarea unui tdffiur

-Familia noastra nu e asa. Nu punem mai mult pret pe fericirea

unuia dintre noi, in detrimentul celorlalti.
Intr-adevar, ii legau sentimente atat de frumoase.
Penelope isi lua privirea de la fereastra si se intoarse spre sora ei.
-S i, cu toate acestea, si tu ai ales sa te casatoresti cu Christian
dupa scandalul acela. De ce?
Sora ei ramase nemiscata, apoi zambi.
- Alta a fost situatia atunci, raspunse ea automat.^
- Chiar asa? o intreba Penelope, ridicand din sprancene. Credeai
ca esti indragostita de el, nu? Dupa care ai aflat ca prietenii lui au pus
pariu cu el sa te curteze.
- Sa danseze cu mine, mormm Pru.
Penelope isi dadu ochii peste cap. ^
-S i sa nu-ini spui ca nu te-ai gandit la mine si la Poppy cand ai
hotarat sa te casatoresti cu Christian stiind prea bine toate aceste
lucruri. ,
Picaturile de ploaie continuara sa loyeasca in geam, umpland ta-
cerea lasata de cuvintele lui Penelope. Isi indrepta dm nou prmrea
pe fereastra. Da, ei toti pusesera pe primul plan binele celorlalti frati
si, cu toate astea, Jonathan, Pru si Poppy chiar isi inchipuiau ca ea
avea sa ii ignore cu desavarsire?
Tresari cand simti atingerea calda, blanda, a lui Prudence pe

- Penny, acolo chiar a fost vorba de altceva, insista ea. E o diferen

ta intre mine, tine si Patrina. Noi stiam prea bine cu cine urma sa ne
ksatorim. Dar barliatul acesta. Lord Chatham, caruia nu-i pasa de
titlu si insista sa i se spuna domnul Black, e un strain, nu stii nmiic
despre el. Este un simplu barbat pe care ai avut ne§ansa sa-1 intal-
nesti intr-o gradina... chiar vrei sa-ti risti intregul viitor?
Penelope se mandrise dintotdeauna ca fiind singura dintre fiicele
Tidemore care reusise sa se transforme intr-o domnisoara respec-
tabila. Jurnalul acela pe care fratele sau isi permisese sa il citeasca
era singurul caruia ii destainuise sperantele ei de lubire si de feri-
cire pana cand moartea ii va desparti. Pru fusese cea nechibzuita.
Pru fusese cea care alergase dupa fulgi de zapada si dupa un mar-
chiz la petrecerea de Craciun, doar pentru ca asa isi gasise Patrina
mareaiubire.
Dumnezeule, cat o detesta pe Prudence pentru ca alesese tocmai
clipa acesta pentru a avea dreptate.
75
 - C fin sti C afd w eff-

- Te rog, nu face asta, o implora Prudence.

Oare ii simtise nehotararea?
- Poti sa mergi sa stai o perioada in provincie, dupa care sa te in-
torci ca sa-ti gasesti un sot bun si onorabil. Cum a facut Patrina.
Cuvintele surorii sale erau atat de imbietoare. Prudence aproape
o facu sa nu-si piarda speranta intr-un sot iubitor si devotat.
O caleasca neagra trase in fata casei. Inainte sa se opreasca de tot,
pasagerul deschise usa si sari pe trotuar.
Ryker Black...
Asemenea lui Poseidon care se ridica amenintator din valurile
marii, Black se lasa in voia ploii, care il uda, incMcindu-i pletele lungi,
demodate, negre ca noaptea si neacoperite de pMarie. Il vazu incor-
dandu-si maxilarul. Daca nu ar fi stat cu ochii pe el, aproape ca ar fi
ratat gestul acela graitor. Dar nu o facuse. lar in clipa aceea stiu... stiu
ca si el era la fel de doritor ca ea sa faca pasul acesta.
Domnul Black arunca o privire spre trasura. Oare si el era la fel de
nehotarat ca ea?
„Pleaca. Fa-o pentru tine... pentru mine..."
Prudence se uita pe deasupra umarului ei.
Il privira amandoua pe unul dintre cei mai cunoscuti proprietari
de cluburi de jocuri de noroc.
-Dumnezeule, e inspmmantator, sopti Prudence, dupa care se
plesni cu palma peste gura. Imi pare...
- Stai linistita, i-o taie Penelope. Cad ce altceva ar mai fi putut
spune despre un barbat de peste un metm nouazeci, incruntat, cu
cicatrice pe fata si cu ochi duri, pe numele sau domnul Black? Dum­
nezeule, pana si numele i se potrivea perfect.
Apoi, cu nerabdarea unui om care se ducea la spanzuratoare,
urea cele cateva treptele, dar ingheta la jumatatea drumului. Ridica
privirea.
Cel doua lady scoasera un tipat de spaima si facura un pas in
spate.
Poppy deschise larg usa de la camera, iar ele tresarira, rasucin-
du-se spre ea.
- A ajuns, le anunta Poppy cu rasufiarea taiata. Domnul Credin-
cios se ivi si el la picioarele ei, cu limba scoasa. Poppy tranti usa in
urma ei. Am stat la panda in salonul din fata dupa trasura lui si am
vazut ca a ajuns. Penny, esti sigura ca vrei sa faci asta? Poppy nici

76
 Onoarea unui taifiar

macar nu o lasa sa raspunda. Pentru ca 1-am vazut, sopti ea ingrozi-

ta. Si arata ca un criminal.
-Poppy, o admonesta Prudence pe un ton care semana cu al
mamei lor.
in timp ce cele doua surori se certau de ce nu era bine sa il nu-
mesti criminal pe un viconte, Penelope se apropie de ferestra si trase
usor draperiile. Ryker batu atat de tare cu pumnul in usa ca sunetul
ajunse pana la fereastra ei de la etajul doi.
Cu umerii lui lati, pieptul musculos, bratele si coapsele bine
sculptate, Ryker Black parea gata sa nimiceasca pe oricine. !n cele
din urma, batranul majordom ii deschise. Ryker se uita din nou in
sus si intalni privirea lui Penelope. Ochii lui patrunzatori strabatu-
ra distanta si o tintuira. Inima incepu sa ii bata cu putere. Cum sa
raspunda acestei senzatii atat de intense pe care o trezea in ea ca
barbat? Cu un zambet aspru, el isi atinse fruntea.
Penelope se dezlipi imediat de draperia aurie.
- Penny, esti bine?
Se intoarse cu fata spre sora ei si se uita absenta la ea.
- Da, raspunse ea.
Propriul scepticism se reflecta in ochii albastri ai lui Prudence.
Se auzira pasi pe coridor. Mama lor intra in incapere si le cerceta
pe toate trei din cap pana-n picioare, dupa care isi fixa privirea asu-
pra lui Penelope.
Penelope se pregati pentru o tirada furioasa. O astepta.
In schimb, contesa ii oferi cu un zambet bland. Un zambet trist
care ii merse la sufiet.
-Tocm ai a ajuns vicontele. Ii invitasem si pe ducele si pe ducesa
de Somerset, dar nu au venit.
Desigur, mama lor, fascinata titlurile nobiliare, era incantata de
noua legatura dintre cele doua familii. Motiv pentru care regreta ca
ducele si ducesa de Somerset nu era prezenti la eveniment.
- Poate pentru ca stiu ca e un criminal, bolborosi Poppy.
Mama lor tranti usa in urma ei.
- Poppy, o certa Penelope. Noi nu aplecam urechea la barfe rauta-
cioase, ii aminti ea.
Totusi, domnul Black scosese un pumnal din cizma cu care aproa-
pe ca il atacase pe barbatul cu care se intMnise in gradina...
Poate ca pana la urma Poppy era cea mai inteleapta dintre ele.

77
 Cfinsti Cafcfweff-

-A sa e, Poppy, zise si mama lor. Lord Chatham - prefera totusi sa

i se spuna dommil Black - este fiu de duce. „Sunt un bastard." Este
fratele unei ducese. Cumnatul unui duce.
De ce se tot repeta? Nu era unul si acelasi lucru?
- Nu e acelasi lucru? o intreba Poppy. Domnul Credincios incepu
si el sa latre aprobator.
-N u , i-o taie mama, iar Penelope si Prudence isi aruncara priviri
cu subin teles. Odata cu titlul de viconte a primit proprietati insem-
nate, asa ca o sa faca din sora ta o sotie instarita.
Penelope simti un gol in stomac. Despre asta era casatoria ei. Nu
era o uniune bazata pe dragoste. Nici macar una bazata pe stima si
respect. Ci pur si simplu, una financiara.
Prudence o lua de mana. Penelope se uita nefericita la degetele
lor incrucisate.
- Haide. Contesa vMuva batu repede din palme. Penelope, a ve-
nit momentul sa mergem la nunta ta, ii spuse ea oferindu-i bratul.
Aceasta nu trebuie sa fie o zi trista, isi mustra ea celelalte fiice. E ziua
nuntii lui Penny.
Ziua nuntii lui Penelope.
In visurile ei din copilarie nu se gandise niciodata la casnicia sa
ca la o uniune financiara. Si categoric nu isi inchipuise niciodata ca
fratele si viitorul ei sot aveau sa fie dusmani de moarte.
Ofta si se indrepta spre usa.

In toti anii aceia dupa ce reusise sa scape din mainile lui Diggory,
Ryker nu se aventurase niciodata singur afara din Dials. Intotdeauna
fusese insotit de paznicii clubului sau care isi dovedisera loialitatea
in nenumarate randuri. Sau de fratii de cruce pe care ii intMnise pe
strazi. Dar nu se aventurase niciodata pe cont propriu, fara cineva in
care sa aiba deplina incredere.
Si nu din teama ori slabiciune. Cine umbla singur pe strazile din
Dials risca sa fie injunghiat si aruncat in Tamisa. Daca aveai alaturi
un barbat dispus sa-si dea viata pentru tine, ei bine, inseamna ca era
genul de om de care s-ar fi temut chiar si cei din gasca lui Diggory.
Pana acum. Ignorand frigul care ii intrase pana in oase de la fur-
tuna de afara, Ryker arunca o privire prin biblioteca contelui. Preo-
tul tusi pentru a cincea oara de cand Ryker fusese poftit degraba in
partea din fata a incaperii. Contele de Sinclair si unul dintre fostii

78
 Onoarea unui tdffitxr ~— ■ -

clienti ai lui Ryker, Lord St. Cyr, stateau umar ISnga uitiar, uitan-
du-se la gI cu un disprot profund. . ..
El ii ignora cu desavarsire. O tanara lady, cam de aceeasi varsta m
viitoarea sa sotie, cu aceleasi bucle negre ca abanosul dadu buzna in
incapere, holbandu-se fara jena. Se opri sfidatoare in fata ul
Isi duse degetul la coltul ochiului, dupa care il impunse cu degetu .
Mesajul ei era clar. „Daca ii faci rau surorii mele, o sa te ^istrug. _
Ryker nu se putu abtine sa nu zambeasca vazand curajul fe .
Daca obraznicatura invesmantata in dantela care se furisase pe eea
din spatele clubului sau reusise sa-1 scoata din sante pe Sinclair, te-
tiscana aceasta avea sa-1 bage in mormant.
-Poppy, o atentiona contele.
.Trebuie sa mi casatoresc cu tine ca s-o salvez pe sora mea,

^ T a w 'is i tarsai pidoarele spre randul de scaune frumos aranjate

Mai erau alte cateva scaune pentru ceilalti oaspeti invitati la fencitul

„Trebuie sa te inveti sa nu atragi atentia asupra ta. Lasa, ca te p

eu la punct..." ,, . 1•
Vechile amenintari ale lui Diggory inca rasunau in mintea lui.
Ryker isi simti palmele transpirate si, pentru prima oara in viata sa,
intelese avantajul manusilor albe pe care le purtau lorzn. Dm o
deauna se amuzase pe seama filfizonilor care isi ascundeau mainile^
Nimic nu era mai periculos decat sa-ti alunece mana pe pistol. Dar
acum, cand isi simti palmele asudate, aproape ca ii invidie pe cei cu
manusi. Cad cu Mate ca manusile in sine putea parea o slabiciune, de
fapt te ajutau sa ascunzi o alta. 9
Oare cat timp trecuse pana acum? Cateva minute? Ore? Dupa
un timp, alte trei domnisoare intrara in camera si se asezara
langa Poppy.
Toti isi indreptara privirile spre usa. ^
Poate’ca se razgandise. Poate ca asteptase ca intreaga familie sa se
adune in biblioteca aceea blestemata ca sa o ia la sanatoasa.
„Sper ca n-o sa faca una ca asta. Altfel ce se va alege de clubul

De undeva de pe coridor un chicotit cristalin risipi tensiunea dm

' " " o fe ita imbracata Intr-o rochita alba vaporoasa, probabil de var­
sta Helenei cand o salvase din ghearele lui Diggory, intra in camera.
79
 Cfiristi Cafdweff-

Leganand un cosulet in mana, imprastie petale de trandafir pe po-

deaua contelui in timp ce inainta pe culoarul improvizat.
Sinclair tusi nervos si se uita spre sotia lui.
- Ai innebunit? ii sopti el doamnei cu par roscat, alegandu-se cu o
privire iritata din partea ei.
Si iata ca Ryker se trezi ca era de acord cu contele acela afurisit.
Caci, dupa toate lucrurile care se intamplasera in ultimele doua zile,
nici unei persoane prezente acolo nu i-ar fi putut trece prin minte ca
era ceva catusi de putin romantic in aceasta uniune nefericita.
Dupa care mireasa aparu in prag. Intr-o alta rochie ingrozitoare
din dantela, atat de voluminoasa incat era imposibil sa ii distingi
formele. Totodata, o simtise in bratele lui in gradina suficient cat sa
stie ca nu ascundea prea multe moliciuni femeiesti.
Aceasta lady, isi zise el zambind usor... „Ar trebui sa-mi spui
Penelope..."
Penelope ii intMni privirea din prima clipa cu ochii ei albastri.
Pe la doisprezece ani, Ryker furase un colier cu safire de la o doam-
na, in fata teatrului Drury Lane. Apoi scosese fiecare nestemata din
colierul acela elegant ca sa le vanda separat si analizase indeaproape
una dintre pietre. in viata lui nu vazuse ceva mai albastru de atat.
Nici macar cerul. Cu atat mai putin cel londonez care era singurul pe
care il vazuse vreodata.
Pana acum.
Penelope facu o scurta reverenta, iar o bucla ii aluneca pe ochi. Isi
dadu parul dupa ureche, iar miscarea aceea il arunca in prezent.
Ce naiba ii trecea prin minte...? Ryker isi indrepta spatele si isi
fixa privirea pe crestetul ei in timp ce ea incepu sa traverseze acelasi
culoar pe care il traversase copila de mai devreme, oprindu-se in cele
din urma in dreapta lui.
Lord Sinclair o lua de mana cu palmele lui imbracate in ma-
nusi albe.
- Penny, stii ca nu te obliga nimeni sa faci asta.
Ryker il privi cu admiratie pe conte - acesta nu se sinchisi de pre-
zenta lui. Asta spunea multe despre caracterul lui. Dar chiar era asa
o mare surpriza dupa intamplarea din gradina Helenei?
Penelope se uita spre Ryker si buza de jos incepu sa ii tremure.
Se astepta cumva sa primeasca si aprobarea lui? Daca da, ei bine,
avea sa ramana dezamagita. Deja ii explicase foarte clar de ce era
avantajos sa ramana impreuna. Clubul sau nu era important doar

80
 — Onoarea unui taffiar ■

din prisma faptului ca reprezenta intreaga sa avere, ci si pent™ toti

oamenii care depindeau de el.

c L T S t S 'a t a r n a singur cuvant.

frate ar alege sa-si vada sora maritata cu cineva ca Ryker? Chtar si c
u r a tlu s iln d ic o s , duhoarea strazilor era intipanta
Stran e d n dinti. Si sa fi putut. nu ar ft vrut sa renunte mciodata la
p a rtra sm L el care il ajlitase se transforme in genul de persoa-

trase adanc aer in piept.

d S f l a O Stam de... liniste deplina. Ryker se grabi sa u dea drumul.

iar Penelope isi lasa bratul sa-i cada pe langa corp.
Preotul isi drese glasul si spuse;

SU st t o « p u ceremonia. Cu toate ca nimeni nu mergea la spdnzu-

ratoare tensiunea era palpabila. In biblioteca aceea plma de oam _
- tintnit lanea Penelope si rochia ei volummoasa. Pe

respect Dar nu putu sa ramana indiferent in fata curajului er In an

daregretelorimparta^ted^jmm^^^^^^
lui, fara nici o expresie pe chip, m timp ce p

i r a t t r ^ S e r S t a judecatii de Apoi. atunci cand toate

s e e m " fi Izvlluite. va'cer acum sa spuneti daca exista vreun

impediment in calea uniunii acestor doi tmen...

81
 Cfiristi Cafcfweff'-

O zari cu coada ochiului pe Penelope uitandu-se spre el. Stia ca

si ea era perfect constienta de circumstantele acestei uniuni. Cand
nimeni nu se impotrivi, preotul carunt isi relua predica.
Ryker isi petrecuse atata amar din viata ducandu-si traiul pe strazi
si consolidandu-si imperiul, meat nu-i trecuse niciodata prin minte
cum ar fi fost sa isi lege destinul de altcineva. Dupa toate faradelegile
pe care le comisese si dupa toti dusmanii pe care si-i castigase, ar fi
fost de-a dreptul nesabuit sa accepte orice femeie in viata sa. Mai
ales una din inalta societate. Oamenii lui Diggory, acum oamenii lui
Killoran, erau intotdeauna pe urmele lui, urmarindu-i indeaproape
slabiciunile, asa ca evitase dintotdeauna sa adauge o noua persoana
pe lista.
Nu avea de ce sa-si duca numele mai departe. Clubul avea sa con­
tinue sa dainuie pentru Adair, Calum, Niall si Helena. Dupa moartea
lor, cui avea sa-i mai pese de bogatiile adunate?
Doar ca acum aparuse femeia asta in viata lui. Nu avea nici o in-
doiala ca era perfect capabil sa ii poarte de grija, la fel cum o facuse
cu Helena vreme de aproape douazeci de ani. Nu, nu avea nici o in-
doiala. Dar nici nu era incantat de perspectiva de a o primi pe aceasta
lady in clubul sau.
-Ryker Banbury, accept! sa...
- Te cheama Ryker Banbury?
Preotul ramase cu vorba-n gura. Soapta deloc discreta dovedea ca
domnisoara avusese mare noroc ca se nascuse in sanul unei familii
de nobili. Nu ar fi rezistat o zi pe strazile din Dials.
Ryker incuviinta din cap.
Preotul dadu sa vorbeasca.
- Dar mi-ai zis sa-ti spun domnul Black.
lar Ryker, care nu se considerare niciodata un barbat credincios,
se ruga Celui de Sus sa-i dea rabdare.
-Num ele meu este Ryker Banbury.
Era numele pe care il pierduse acum multi ani dupa ce ii cazuse
prada lui Diggory. De-abia in urma unei discutii dintre acesta si pros-
tituata care avea sa-i devina sotie, afiase ca prin venele lui curgea
sange de duce. Era o discutie pe care o impartasise doar cu fratii sai
si pe care nu avea de gand sa i-o povesteasca lui Penelope. Mai ales de
fata cu atatia martori. Ryker ii facu preotului semn sa continue.
-Accept! sa o iei in casa...
- Si atunci de ce mi-ai spus ca te cheama Black? sopti ea.

82
 Onoarea unui tdfficir

- Penny, ocertafratelesau.
-Chiar vrei sa purtam aceasta discutie de fata cu rudele tale.
o intreba el, cautand sa amane raspunsul.
Lady Penelope clipi, arunca o privire in jur, dupa care se mtoarse
spre preotul agitat, care se tragea de guler.
-Puteti continua, spuse ea imbujorata.
Ryker incuviinta si el. _ i r- -
-Accept! sa o iei in casatorie pe aceasta femeie - recita el fara
sa-si traga suflarea - ca sa traiti impreuna sub oranduiala Domnu-
lui? Promiti sa o iubesti si sa o ocrotesti la bine si la greu, pana ce
moartea va va...
- Da, se grabi el sa raspunda.
desparti? completa preotul. Penelope Pippa Tidemore, ac­
cept! sa il iei in casatorie pe barbatul aceasta ca sa traiti impre­
una’ sub oranduiala Domnului? Promiti sa il asculp, sa il slujesti,
sa il iubesti si sa il ocrotesti la bine si la greu, pana ce moartea va
va desparti? ^ j u -
- Da, raspunse el pe un ton surprinzator de hotarat.
Preotul dadu din nou sa vorbeasca.
-M aiputinparteacuslujitul. . „. j .
Ryker isi duse mana la cap. Nu avea nici cea mai niica indoia a
ca micuta scorpie nu avea de gand sa i se supuna. I-ar fi fost impo^
Sibil, li venira din nou in minte toate motivele pentru care nu ar h
trebuit sa se insoare... care nu mai aveau nimic de-a face cu pozitia
ei in societate, ci erau strict legate de faptul ca nu se putea abtine sa

- Milady, mi-e teama ca nu poti pur si simplu ca modifici juramin-

tele, zise preotul uluit. Fie accept!, fie... nu. ^ -
Poppy Tidemore incepu sa tuseasca, de parca ar fi vrut sa spuna
nu spune ca nu“, dar mama ei se grab! sa o reduca la tacere.
Ryker nu stiu cum sa reactioneze in fata acestor oameni care nu
se ]e L u sa-si exprime sentimentele, cad fratii lui invatasera sa si le
ascunda atat de bine. Asa ca nu zise nimic si continua sa priveasca

Daca refuza, macar decizia avea sa ii apartina doar ei. In felul

aceasta. toti cei care ii purtasera ranchiuna lui Ryker pentru episo-
dul din gradina puteau fi dati uitarii, daca nu lertati. „Spune ca nu...
spune ca nu... spune ca nu...
- Da, fagadui ea, de-abia indurandu-se sa vorbeasca.
83
 Cfinsti CaCcfweff'

Preotul isi relua discursul, iar pana la finalul ceremoniei, Ryker

Black, acum Banbury, cel care dispretuia profund marea nobilime, se
trezi legat de ei si de femeia aceasta.
Pana ce moartea ii va desparti.

CapitoCuC 8
Dragd Fezzimore,
La nunta mea o sd ofer prdjituri si budinca. Si portocale.
Ah, si cremd de ananas, desigur. Nici nu md intereseazd dacd
mama n-o sd vrea sd avem doar dulciuri la masa. La urma urmei,
eu sunt mireasa.
Penny
8 ani

Dupa ceremonie, scartaitul penitei pe hartiile de semnat umplu

biroul cavernos al lui Jonathan.
Acesta ramase la cativa pasi in spatele lor, alaturi de mama lui, ca
un fel de straja. Cu degete tremuratoare, Penelope isi scrise numele
langa semnatura zorita, aproape ilizibila a lui Ryker Black - de fapt,
Ryker Banbury. Da, puteai citi multe despre un om daca priveai cu
atentie in jur.
Iar semnatura repezita si neglijenta a lui Ryker dadea de inteles
ca de-abia astepta sa-si vada de viata lui.
„Nu asa visasem ca o sa fie ziua nuntii mele.“ Copila fiind, visase
cu ochii deschisi la un rasfat cu multe dulciuri. Femeie fiind, isi ima-
ginase o uniune cu iubire, rasete, mult mai mult de atat.
Arunca o privire asupra actelor.
„Ryker Banbury. Locul si data nasterii: Londra, 21 mai 1791.“
„Urmeaza ziua lui cat de curand..." isi zise Penelope uimita. Genul
acesta de detalii intime, dar atat de importante despre barbatul care
ii devenise sot ii erau complet necunoscute. Se infiora. Nu stia abso-
lut nimic despre el.
-M ilady, o atentiona preotul, facandu-i semn sa semneze
documentele.

84
 Onoarea unui tdCfiur

Asa ca isi inmuie din non penita in cMimara cu cerneala si con-

tinua sa isi semneze numele. Toata copilaria sa visase la o lubire
adevarata, spre disperarea mamei ei. In adolescenta, fusese mai
discreta in a-si impartasi astfel de visuri. La urma urmei, i?i propu-
sese sa fie manierata si cuviincioasa. Dar nu renuntase niciodata la
visul ei. Niciodata. . . , i
Pana acum. Inlemni cu penita in mana si ramase privind in go ,
in timp ce o picatura de cerneala cazu pe coala alba de hartie. O in-
cerca o urma de regret, stiind prea bine ca acceptase sa se marite cu
un barbat care nu voia altceva de la ea decat sa-1 ajute sa-si salveze
clubul de la ruina. .
„Poate ca o sa se schimbe. Poate ca o sa-ti cladesti un viitorul ala-
turi de omul acesta...“
-Milady, o striga din nou preotul, trezind-o din reverie.
Asa ca Penelope isi semna numele pe urmatoarele pagini, cu ace-
leasi degete tremuratoare si puse penita de masa. Gata, s-a terminat.
Ma rog, de indata ce avea sa termine si Ryker de semnat.
-Trebuie sa ne pregatim de plecare.
Poate ca pur si simplu era obosita dupa ceremonia aceasta lunga.
Sau poate dupa doua zile pline de tot felul de ganduri si decizii luate
in graba. Sau poate ca pur si simplu nu il auzise bine.
- Poftim? zisera Penelope si mama ei la unison.
Un lucru era sigur; mama si fiica erau in asentiment.
-Trebuie sa ne pregatim de plecare, repeta Ryker, parca adresan-
du-se hartiilor pe care tocmai le semna. isi mazgali numele pe toate
documentele oficiale, unul cate unul.
Cu inima bubuindu-i, Penelope se uita cu o privire socata la mama
ei uimita si la fratele furios.
-D ar... am pregM t micul dejun, zise ea, in timp ce domnu
Banbury, domnul Black, Lord Chatham sau oricum prefera el sa
i se spuna, se grab! sa-si arunce semnatura de nedeslusit pe ulti-
mele pagini. , r- - -
- Trebuie sa ma intorc degraba la club, mormai el, fara sa mai stea
ladiscutii. i • -
Ce treaba avea tocmai astazi la club? Si in adancul sufletului sau,
Penelope stiu ca, de cum va iesi pe usa casei la bratul acestui barbat,
viata ei nu avea sa mai fie niciodata la fel. Casa aceasta nu mai era
cask ei. Vremurile acelea in care isi petrecea intreaga zi sicanand-o
pe Poppy ori complotand cu ea ca sa o necajeasca pe mama lor erau
85
 C fiH sti CafcCweCf'

de mult apuse. Rasetele fara noima, toate amintirile frumoase...

nimic nu mai conta. De parca nu ar fi existat niciodata.
- Nu, rosti ea, iar indarjirea acelui refuz il uimi pe sotul ei.
Preotul tusi nervos si se grabi sa-si stranga lucrurile. Facu o scur-
ta plecaciune si se repezi imediat spre usa, fara sa astepte permisiu-
nea de-a pleca.
- Poftim?
Ar fi preferat de o mie de ori sa auda furie in glasului lui, decat
cuvantul acela lipsit de emotie.
Simti din nou fiori reci. Cum era posibil ca un om care emana ata-
ta caldura din trupul lui bine cladit sa fie atat de distant?
Penelope isi inclesta pumnii pe langa corp.
- Mama, Jonathan, va rog sa ne lasati cateva clipe, vreau sa stau
de vorba cu dom... incepu ea sa spuna, dar se opri cu un suras trist.
Tocmai se legase pe viata de barbatul acela si nici macar nu indraz-
nea sa ii spuna pe nume? Cu Ryker, se corecta ea.
Mama si fratele sau ramasera tintuiti locului.
- Penny, esti sigura? o intreba fratele sau.
- V-am rugat sa ne acordati cateva clipe, repeta ea, iar mama ei se
uita cu ochi rugatori spre fiul sau.
Lui Jonathan deja i se zhktea. un ochi, dar o conduse pe mama sa
spre usa.
- Va rog sa inchideti usa in urma voastra, le zise Penelope.
Si o clipa mai tarziu auzi clinchetul usii, dupa care intreaga inca-
pere fu cufundata in tacere.
Se vazu fata-n fata cu noul ei sot, al carui chip nu trada nici o
emotie si rabufni:
- Ryker, inteleg ca nu ai vrut sa te casatoresti cu mine, zise ea,
facand un pas spre el. Sotul sau o privi lung cu ochii lui de un albas-
tru-inchis, dar nu spuse nimic, alimentandu-i si mai mult toate frus-
trarile. Inteleg ca nu intentional sa iti alegi ca sotie o lady din inalta
societate si sunt sigura ca ai multe lucruri importante de rezolvat
la club. La urma urmei, nici macar nu avea motive sa fie suparata.
Normal ca nici el nu era incantat de faptul ca tocmai se insurase cu o
tanara pe care abia o cunoscuse. Si totusi, tu ai ales sa te casatoresti
cu mine, continua ea sa spuna, prinzand curaj cu fiecare cuvant ros-
tit. Mama si cumnata mea ne-au pregatit micul dejun. Dintr-odata
se trezi prea aproape de silueta aceea inalta si impunatoare si se opri

86
 Onoarea unui tdffiar

degraba. Asadar, normal ar fi sa mergem la masa si sa stai fara sa

comentezi oricat de mult ar fi sa dure...
Ryker ii inchise gura cu un sarut neasteptat si intens care o lasa
fara sufiare. Inlemni. Primul ei sarut. Niciodata nu isi imaginase alt-
ceva decat un simplu sarut scurt, insotit mai degraba de soapte de
iubire. Nu visase niciodata la un astfel de sarut arzator, gata sa o
sufoce. Suspina usor si isi prinse degetele in jurul gatului lui, impin-
gandu-se in pieptul lui masiv.
El o saruta din nou si din nou peste suspinele ei. Ryker isi stre-
cura limba printre buzele ei deschise si o dezmierda usor. Penelope
simti o caldura imensa care ii invada tot corpul. O degusta cu limba,
o explora. Facu dragoste cu gura ei cu nerusinare si pasiune si, cu
toate acestea, cu fiecare noua atingere simti ca trupul ei se aprindea
si mai tare.
Prinsa la pieptul lui, Penelope descoperi ca voia ceva mai... mult.
Avea gust de coniac, doar ca pe buzele lui se simtea o aroma mult
mai diferita fata de bautura pe care o gustase candva, in copilarie. Ii
simti respiratia ametitoare, imbatatoare. Gemu de placere si isi simti
picioarele moi. Ryker o cuprinse in bratele sale, savurandu-i gemete-
le de dorinta. Se retrase usor, iar ea isi musca buzele ca sa nu planga
de dorul lui, dar el isi muta sarutarile pe gatul ei, adulmecand-o cu
pasiune. Simti un nou val de placere.
Stia prea bine ca oaspetii ii asteptau la micul dejun, dar simti ca
dack avea sa se elibereze din stransoarea lui, avea sa ramana singura
si infrigurata.
Dupa care Ryker ii cuprinse fesele cu palmele. Simti o caldura
cand o trase mai aproape de coapsele lui. II simti tare si doritor pe
pantecul ei. Gemu pierduta, iar el se lipi si mai tare de ea, ca sa ii
simtabarbatia. Ce nemernic! Ce rusinos! Ce minunat! Penelope il cau-
ta cu buzele, iar el se supuse, dezmierdandu-i din nou gura cu limba.
Ea se lasa purtata de dorinta si se lipi de el, miscandu-se la unison.
Voia ceva mai mult... nu stia exact ce, ci doar ca totul se ascundea
in pantecul ei fierbinte. Si ca nimeni altcineva decat Ryker nu ar fi
putut sa o satisfaca.
intr-o clipita el se desprinse de buzele ei, iar ea lasa sa ii scape un
suspuin mgator. De-abia isi mai gasi sufiul. Inchise ochii. Niciodata.
Niciodata in cei optsprezece ani de viata, aproape nouasprezece nu
simtise altceva care sa se asemene cu binecuvantarea aceea dureros
de minunata de a se afla in bratele lui.
87
 Cflnsti CafdwefC-

Cum de reusise barbatul acesta sa ii starneasca astfel de place-

K'V Fusese ceva magic. Extraordinar. Ar fit vrut sa o cViprinda din non
ID hrate, sa nu-imai dea drumul niciodata, niciodat^,^ jQvrut...
- Trebuie sa plecam.
Soapta aspra si grava a lui Ryker avu acelasi asupra ei de
|).\rca i-ar fi turnat o galeata de apa rece in cap. Se bratele
ci, lasand in urma lui un gol, in locul acelei pasiuni ^>aistuitoare.
Se vazu aruncata din nou cu picioarele pe paman^:^ un fel
<le avcrtizare.
,;i’rebuie sa plecam...?“ Chiar asta spusese? De ce; xm „Nu am mai
simtit niciodata asa ceva“? Sau „Daca nu ma pierd d i^ sarutul
tau, o sa mor“? Ci doar un simplu „Trebuie sa plecariu“ ?
- Poftim ? il intreba ea ametita.

sarutat-o.“
Initial, ii acoperise gura doar ca sa o reduca la tac;ej,g ju clipa
in care buzele lor se int^nisera, ceva se trezise la vi^^a in el si uitase
de ce se grabise sa o sarute... si isi dori cu ardoare continue sa ii
exploreze trupul minunat.
Si nu doar ca o sarutase, ci o sarutase cu atata salbaticie de parca
ar fi fost o tarfa din Dials sau una dintre prostituate^e din clubul sau,
si nu o tanaralady. O domnisoara necunoscatoare. Idniunea dintre ei
avea sa-i ^peasca pana si ultima farama de inocen^a. Chiar daca ea
nu parea sa-si dea seama de acest lucru.
Dorinta arzatoare de mai devreme fu inlocuita cie o groaza cres-
canda. Caci era cu atat mai periculos ca primise in q femeie
pe care ar fi dat orice s-o sarute din nou.
_ Poftim?
Incerca cu disperare sa-si tina in frau dorinta pentru femeia ace-
ea, altfel ar fi ramas socat de intrebarea ei. Da, in clip^^ aceea simti ca
trebuia sa piece degraba, ori avea sa isi piarda mintif^
- Ai spus ca vrei sa plecam?
Durnnezeule, ce tenace era. Poate ca indrazneala asta ar fi aju-
tat-o sa se descurce si pe strazile primejdioase dirx Dials. Si ii veni
in minte o imagine cu ea incercand sa le tina piep^- oamenilor lui
Killoran. Marai amenintator, scrasnind nervos din dinti.
- Ai marmt la mine?
-Ti-am spus deja ca trebuie sa plecam, zise el, l§norandu-i intre­
barea. Am lucruri de rezolvat si...

»»
 Onoarea unui tdffiar

-N u-m i place cand fad asta, zise ea, stramband din nas.
El o privi nedumerit.
- Cand imi vorbesti asa doar ca sa faci dupa cum te taie capul. Sa
stii ca nu mi-e teama de accentul tau... E un simplu accent.
Cuvintele acelea spuneau multe despre naivitatea ei. Ea nu parea
ca inteleaga ca, odata nascut in Dials, nu paraseai niciodata cu adeva-
rat locul acela. lar faradelegile savarsite acolo nu puteau fi date nicio­
data uitarii. Nu cand avea sa-si plateasca datoriile diavolului, nu de
cei pe care ii infruntase in drumul lui. Nu trebuia sa uite niciodata ca,
desi avusese un moment de ratacire in bratele ei... ea nu facea parte
din lumea lui. Poate ca ii devenise sotie in acte, dar nimic mai mult.
-P oti sa stai acolo fara sa spui nimic, dar... dar sa stii ca eu n-am
de gand sa plec. Vocea ei sovmtoare o dMu de gol. Nu plecam nica-
ieri, adauga ea.
Ryker reduse spatiul dintre ei atat de repede, incat Penelope scoa-
se un icnet.
- Crezi c-o sa-mi dai tu mie ordine?
Pana si Helena si fratii lui stiau ca nimeni nu-i impunea nimic lui
Ryker.
Penelope ramase cu rasuflarea tmata. Oare de dorinta? Sau de
teama? De teama, bineinteles.
Si totusi...
- Ryker, sa stii ca nu mi-e frica de tine. Insa toata lumea se temea
de el. Chiar daca banuiesc ca nu-ti place ca-ti spun asta, zise ea, tin-
tuindu-1 cu privirea. Nu ma intereseaza ce ai tu de gand sa faci, eu ma
due sa iau micul dejun impreuna cu familia mea. Si mi-ar placea sa iei
si tu parte la... sarbatoare, spuse ea, strambandu-se.
La sarbatoare? Macar era lesne de inteles ca era si ea perfect con-
stienta de absurditatea situatiei.
- Dar daca chiar nu poti sa mai astepti doua ore, atunci esti liber
sa pleci. O sa-1 rog pe fratele meu sa ma duca cu trasura acasa la
tine... la noi.
Ryker nu-si dorise niciodata o sotie. Cu atat mai putin una din
inalta societate, insa fata aceasta avea o personalitate puternica si
aprecie acest lucru la ea. Sotia lui incapatanata dadu sa piece, dar
Ryker o prinse cu putere de bratul ei delicat.
Ochii lui Penelope scaparara spre stransoarea lui. Totusi, se citea
teama in adancurile lor albastre. Carevasazica, curajul ei era doar de
fatada. Chiar ii era teama de el. Ce fata isteata.

89
 Cfinsti CaC({weff-

- Asta crezi tu? Ca o sa locuim intr-o casa somptuoasa?

Penelope isi musca usor buzele, iar Ryker urmari fara sa se poata
abtine miscarea aceea seducatoare.
’-D a...N u?
Tonul ei nedumerit il trimise cu gandul departe de visele erotice.
- Nu ce? se rasti el, nemultumit de dorinta pe care ea o trezise in el.
Fata asta cu soldurile ei inguste si cu sani micuti nu era cu nimic
mai presus decat toate celelalte femei pe care le adusese in patul lui.
Cu toate astea, si-o dorea cu o ardoare care nu se putea compara cu
nimic de pana atunci.
-Adica nu o sa locuim intr-o casa in oras? il intreba ea. M-ai in-
trebat daca eu cred ca...
- Eu locuiesc in club.
Asadar, pentru siguranta ei, acolo avea sa locuiasca si ea. Chiar
daca nici unul din ei nu parea incantat de acest aranjament...
Ea isi duse socata mana la gura, iar el se pregati sa fie potopit de
un val de suspine si reprosuri.
-Adica vrei sa spui ca vom locui in clubul tau de jocuri de noroc?
sopti ea. Ah, ce minunat! exclama ea, si isi lasa mana de la gura ca sa
dezvaluie un zambet pana la urechi. Intotdeauna mi-am dorit sa vi-
zitez un astfel de club. Cand eram mica, obisnuiam sa fac fel de fel de
planuri cu Prudence si cu Poppy despre cum sa ne strecuram intr-un
astfel de club. Dar nu mi-am inchipuit niciodata ca o sa se intample
cu adevarat.
Ryker isi duse mainile la tample. Fata asta avea sa-i dea numai
dureri de cap.
-D e fapt, as putea spune ca am fost deja intr-un astfel de club,
spuse ea. Cand am venit la biroul tau. Am reusit sa arunc o privire
in celelalte incaperi inainte ca servitorul tau sa ma tarasca la tine in
birou. Nici nu mai conteaza acum, pentru ca o sa ajungem cat de
curand la clubul nostru.
Clubul nostru? Auzise bine? Tocmai isi adjudecase clubul lui?
Penelope se indrepta spre usa cu buclele ei negre si saltarete.
- Penelope, o opri el.
In ciuda asteptarilor ei eronate, sotia lui nu avea sa strabata nici­
odata strazile din St. Giles. Era de datoria lui sa ii poarte de grija.
Ea ii arunca o privire inocenta peste umar.
- Ryker?
Nu se simtise in viata lui mai fara de pacat decat in clipa aceea.
Nici macar atunci cand venise pe lume ca un copil nevinovat si fusese

90
 - Onoarea unut tdffiar

smuls din bratele mamei sale si incredintat blestematului aceluia

de Diggory.
- Vin si eu cu tine la micul dejun.
Penelope il rasplati cu un suras fermecator.
- Minunat, zise ea si ii intinse bratul de parca ar ft fost oricare alt
nobil din Londra, si nu unul dintre cei mai de temuti proprietari de
cluburi de jocuri de noroc. Hai sa mergem.
Ryker se apropie in graba de ea si o lasa sa il ia de brat Ce gest
nefiresc! Ce miscare ciudata! Era un simplu pungas de rand care isi
juca rolul de print.
Vazuse suficient de multe tarfe pe strazile din Dials si pe cori-
doarele clubului sau ca sa stie ca se foloseau de astfel de zambete
cuceritoare doar ca sa ajunga la banii unui barbat. Dar ce voiafetis-
cana asta de la el? Traversara in liniste coridorul, zgomotul pasilor
lor bind inabusit de covorul care il acoperea.
- De ce zambesti? o intreba el, sperand sa o inteleaga mai bine pe
femeia cu care tocmai se casatorise.
Ea ii arunca o privire nedumerita.
-Tocm ai te-ai casatorit cu un barbat pe care nu-1 cunosti Cu pro-
prietarul unui club, un barbat pe care familia ta nu si-1 doreapentru
tine. „Si pe buna dreptate.“ Ce e asa amuzant?
Penelope isi domoli pasul, astfel incat Ryker trebui sa aleaga in-
tre a continua sa-si vada de drum, tarand-o dupa el sau a se opri.
Asa ca se opri. Ea ii cerceta chipul, zabovind asupra cicatricei din
coltul ochiului.
-C e altceva imi ramane de facut? sopti ea. Ai prefera saplang si
sa-mi Western soarta? Sau sa construiesc ceva din putinul pe care
il am?
„Sa construiesc ceva din putinul pe care il am...“
Cuvintele ei atinsera o coarda sensibila. Nu avea nimic incomun
cu domnii si domnisoarele care il asteptau la micul dejun. Si totusi,
sotia lui ii vorbi de parca 1-ar fi vazut renascand din cenusa din Dials.
Impresionat de spusele ei, ii facu semn sa isi continue drumul si o
lasa sa il conduca spre salonul pentru micul dejun.
Un hohot neasteptat de ras izbucni dintr-o incapere. Urmat de
vocea suparata a contesei vaduve.
-T o t ce incerc sa spun e ca numai pe Penelope o credin stare
sa puna o multime de intrebari in timp ce preotul incearca sa tina
91
Jill
 C fin sti CaCcCweCf-

slujba cununiei... se auzi glasul lui Poppy, urmat de o noua remarca

usturatoare din partea mamei sale.
Penelope se facu rosie la fata si nu indrazni sa se uite la el. Cu-
vintele acelea care razbateau din salonul pentru micul dejun, oricat
de nevinovate ar fi fost ele, il ajutau sa descopere mai multe detalii
despre domnisoara pe care o gasise ascunsa sub banca Helenei. Se
incrunta. In mod surprinzator, nici macar nu se obosise sa se intre-
be mai devreme cum de o gasise ascunsa tocmai acolo. De fapt, nici
nu mai conta. Tanara lui sotie cu interesele si actiunile ei cu tot nu
aveau nici o influenta asupra existentei lui.
Mireasa lui ridica privirea spre el si se impiedica. Ryker o prinse
de brat si nu se grabi sa-i dea drumul. „Ca matasea." Pielea ei era ca
matasea de fina. Dar ii intMni privirea nedumerita si se grabi sa ii
dea drumul. El, cel care savarsise toate faradelegile imaginabile, sim-
ti cum ii ia pielea foe. Ii facu semn sa intre inaintea lui.
Discutia lua brusc sfarsit, si toate privirile se atintira asupra lor.
De regula, nimeni nu obisnuia sa se holbeze la el. Nici ostentativ, nici
impertinent, nicicum. Dar oamenii acestia nu-si putea lua ochii de la
el. Simti un gol in stomac, dar nu reactiona in nici un fel. Nu avea de
gand sa ii lase sa observe cum il afecta atentia lor.
Toti membrii familiei se grabira sa se ridice in picioare pentru ca
Ryker si Penelope sa se aseze la locurile lor. Ryker ii arunca o privire
manioasa lacheului care se grabi sa ii traga scaunul. Nu avea nevoie
de ajutorul unui servitor ca sa se aseze.
Soda sa id puse o mana brat, iar el intepeni. Apoi ii oferi un
zambet. Un zambet linistitor care ii lasa gura uscata si ii facu inima
sa i-o ia la goana. Oare cate alte emotii blestemate putea sa tre-
zeasca acea simpla miscare a buzelor? Era un adevar pe care nu il
aflase pana acum, pentru ca era de preferat ca un om ca el sa nu-si
exprime sentimentele.
- Ryker, asaza-te, ii sopti ea, iar el aproape ca rosi.
Se aseza usor, fara sa se grabeasca, gata sa indure ce era mai rau.
In tacere. Tacerea lui reusise dintotdeauna sa ii intimideze pe angaja-
tii de la club. Nici familia sotiei sale nu avea sa faca exceptie.
- Inteleg ca id place ca fumezi tigari de foi, se auzi glasul lui Poppy
din capatul celMalt al mesei. Ofta si se uita urat la sora ei mai mare.
Lady Prudence. Ce? Incerc sa fac conversatie. La urma urmei, acum
face parte din familie. Ar trebui sa aflam si noi cate ceva despre el,
nu-i asa?

92
 Onoarea unui tdffiar'—

Familie? Ryker se ineca si apuca un pahar cu apa pe care il sorbi

dintr-o singura inghititura, spre uimirea familiei Tidemore. O fami­
lie in care sora lui Penelope isi propusese sa il primeasca cu bratele
deschise. Fuse paharul gol pe masa, iar lacheul se grabi sa i-1 umple
din nou.
- Ce cred ca incearca sa spuna sora mea, zise Lady St. Cyr uitan-
du-se la sora ei mai mica, este ca... Se imbujora. Cred...
- Ar vrea sa ne spui ceva despre tine, interveni Penelope.
-S a va spun ceva despre mine? repeta el, complet debusolat.
Dar povestile scandaloase le-ar fi socat pe doamne si i-ar si ma-
niat pe domni.
Contesa vaduva ii oferi surasul ei binevoitor de parca fiica sa
tocmai s-ar fi casatorit cu un nobil respectabil, si nu un barbat care
omorase ca sa supravietuiasca.
-Eu... „Nu m-am simtit vreodata mai expus decat acum.“ Nici
macar in fata celor pe care ii numea fratii lui. Nu avea nici o obligatie
fata de ei. Acceptase sa se insoare cu fata lor; nu avea de ce sa le dea
socoteala si sa se prefaca acum ca facea parte din familie. Am trei
frati, mormm el. Si o sora.
- Trei frati? intreba Penelope. Nu am stiu ca ai si alti frati, in afara
de ducesa.
Mai bine, o noua dovada a faptului ca erau doi straini si ca asa
aveau sa si ramana.
- Asadar, vicontele are trei frati, iar tu. Penny, ai trei surori. Ceea
ce inseamna ca aveti ceva in comun, concluziona Poppy incantata. Si,
continua ea prinzand curaj, are si el o sora, Penelope, asa cum si tu ai
un singur frate. Cat de intere... au!
Urma un nou mormait din partea domnisoarei la fel de guralive
ca sora mai mare si alte cateva priviri iritate menite sa o reduca la
tacere, iar Poppy nu avu incotro decat sa se supuna.
Din fericire, membrii familiei Tidemore pareau obisnuiti sa
manance in tacere, asa ca Ryker profita de masa aceea care parea
interminabila ca sa-i studieze pe furis. Inalta societate se aratase
dintotdeauna nemiloasa fata de pungasii de rand. Si nepasatoare la
amaraciunea unui copil al strazii. Important era sa le fie lor bine,
insa in familia aceasta zambitoare si iubitoare... in care toti pareau
sa puna pe primul plan binele celuilalt... adevarul acesta general va-
labil nu parea sa se adevereasca.
93
 CfinsH CaCdweff'

- Nu am stiut despre fratii tai, auzi glasul lui Penelope in dreap-

ta lui.
-N u mi s-a parut relevant sa mentionez acest lucru la singura
noastra intalnire.
Ea continua sa se joace cu mancarea de care de-abia daca se atin-
sese, iar el ridica din nou paharul cu apa.
- Cum ii cheama?
Ryker inlemni, cu paharul la gura. Dupa toate eforturile lui de a
le proteja identitatea, ea se astepta sa le afle numele fara nici o alta
explicatie. Ryker arunca o privire spre ceilalti meseni.
-Calum, Adair, Niall si Helena, bineinteles.
- Cati ani au?
Ryker ridica din umeri si duse paharul la gura.
Raspunsul lui fu urmat de o privire uluita.
-N u stii cati...? dar nu apuca sa-si mai termine fraza pentru ca
Ryker o fulgera cu privirea.
- Chiar tii neaparat sa stii ca Niall si Adair nici macar nu stiu in ce
zi s-au nascut? ii spuse el intr-o soapta manioasa. Poate ca nu sunt
sange din sangele meu, dar sunt fratii mei de cruce. Habar n-ai tu,
rabufni el, disperat sa puna din nou distanta intre ei.
Penelope se uita urat la el.
- Ce te fad sa crezi ca eu nu pot sa inteleg conceptul de frate de
cruce? Doar pentru ca m-am nascut intr-o familie de nobili? Daca
vrei sa stii, Juliet, zise ea, facandu-i semn discret spre contesa rosco-
vana de langa fratele ei, a venit sa lucreze la noi ca guvernanta dupa
ce am reusit sa le punem pe fuga pe toate celelalte femei de dinaintea
ei. Aveam treisprezece ani pe atunci.
In clipa aceea, ii deschise usa spre trecutul ei, spre copilaria ei,
una care nu fusese presarata cu batai pe strada si cu nopti nedormite
cu stomacul gol, ci cu pozne nevinovate din care iesea intotdeauna
victorioasa.
- Ne-am purtat ingrozitor cu ea, zise ea cu un zambet trist, ac-
centuand cuvantul acela. O cunosc de doar sase ani, dar as fi in stare
sa-mi dau viata pentru ea, la fel cum as face-o pentru Poppy, Pruden­
ce ori Patrina. Asa ca nu te minti spunandu-ti ca nu stiu ce inseamna
loialitatea doar pentru ca ne-am nascut in medii diferite.
Isi termina discursul si isi cobori din nou privirea in farfurie.
Ryker isi ridica din nou paharul. Se obisnuise sa vada lucrurile
doar in alb si negru, fie in interactiunea cu oameni noi, fie in relatia
cu propria familie si in raport cu afacerile clubului.

94
 Onoarea unui tdffiar

Si atunci, cum se facea ca tanara aceasta cu bucle intunecate reu-

sea sa arunce nuante de gri in viata lui?
Acestea fiind spuse, Ryker si sotia sa continuara sa manance
in tacere.

Capita fuC9
Dragd Fezzimore,
Te rog sd nu mai spui la nimeni, dar astdzi eu. Prudence si
Poppy am pus la cale un plan ca sd ne strecurdm intr-un club.
E foarte important ca mama sd nu afie nimic.
Penny
10 ani

De la micul dejun nu-si mai spusesera nici un cuvant.

De fapt, nu-si mai spusesera nici un cuvant dupa ce Penelope avu-
sese grija sa ii demonstreze ca isi facuse o impresie gresita despre ea.
Se cufundara intr-o tacere apasatoare. Cel putin asa o percepu ea.
Cad in continuare nu putea deslusi nimic pe chipul lui. Poate chiar
isi imaginase sarutul acela patimas de dinaintea micului dejun.
„E1 e barbatul cu care m-am maritat..." Incerca din greu sa-si tina
in frau panica aceea care ameninta sa o sufoce. Durerea era si mare
pentru ca urma sa se desparta de familie... de surorile si de fratele
ei, si de mama care o pusese de atatea ori la colt, dar care o ocrotise
si o iubise in toti anii acestia. Ca sa piece acum si mca pentru tot-
deauna... cu un barbat care nu stia nimic despre ea si care nu parea
dispus sa vrea sa o cunoasca.
Ramase tintuita in holul de la intrare, in timp ce servitorii se
grabira sa ii aduca hainele. Jonathan, Juliet si mama lor susoteau
intre ei. Se uitau din cand in cand la ea, apoi la Ryker. El se dadu
deoparte, un intrus in scena aceea de ramas-bun, ceea ce o necaji si
mai tare pe Penelope. ^ .j i
Nu ii spusese niciodata ca avea trei frati. lar tacerea lui de la mi­
cul dejun era graitoare, cad nu parea dispus sa cladeasca o relatie
cu familia ei. ,.Ce-am facut...?" Poppy aparu de nicaieri si se arunca
in bratele ei. Penelope incepu sa bombane, facand un pas in spate
95
 Cdnsti Cafdweff-

sub greutatea imbratisarii surorii sale, insa recunoscatoare pentru

gestul ei.
- Oh, Penny, o sa-mi fie tare dor de tine, ii sopti Poppy la ureche.
Cu un nod in gat, Penelope o lua in brate si o stranse la piept.
- Mincinoaso, zise ea, pe un ton mult mai tremurator si indurerat
decat si-ar fi dorit.
- Cine o sa ma certe cand fac prostii? Cine o sa ma apere de mama
si de Jonathan?
Penelope simti lacrimi in ochi si o stranse si mai tare in brate pe
sora ei. Chiar daca incercase sa se transforme intr-o domnisoara cu-
viincioasa, sigura de acest fel din familia Tidemore, avea sa ramana
intotdeauna o Tidemore. Toate cele trei fete pe care fratele lor mai
mare le invatase sa calareasca, sa scuipe, sa-si dea palme sanatoase,
erau acum trei adevarate domnisoare. Planse de dorul inocentei fu-
rate si pentru viitorul pe care nu avea sa-1 aiba niciodata. O lacrima
ii cazu pe obraz.
-Promite-mi ca o sa-i tii piept sotului tau, ii sopti Poppy. Esti
o Tidemore. Se dezlipi de ea si ii oferi un zambet slab. Cum sa nu
te iubeasca?
Uite asa. Arunca o privire peste umar spre Ryker si simti un fior
rece cand ii intalni privirea inexpresiva in timp ce se uita la ea si la
Poppy. Ryker Black nu parea capabil sa iubeasca. Dar cum se facea ca
trupul lui care emanase atata caldura si pasiune mai devreme sa fie
acum atat de distant?
Prudence li se alatura, iar Poppy ezita inainte sa ii dea drumul
surorii sale pentru ca cealalta sa vina sa isi ia ramas-bun.
- Imi pare atat de rau, sopti Prudence, mangaind-o pe crestet la
fel cum facuse in copilarie, cand Penelope se impiedicase si cazuse
intr-un tufis de trandafiri. Mi-as fi dorit ceva mai bun pentru tine.
Cuvintele ei erau departe de incurajarile romantice ale lui Poppy,
care inca mai credea ca Penelope avea sa-i castige inima lui Ryker.
Pentru ca vorbele acestea veneau din partea unei surori care trecuse
si ea printr-un scandal si care stia prea bine mersul lucrurilor.
- O sa fie bine, sopti Penelope, cu un zambet fals. O sa fiu fericita.
Oare mintea de dragul surorii sale? Sau incerca sa se minta singura?
Prudence dadu sa mai spuna ceva, dar fu intrerupta de Jonathan
si de Juliet. De Juliet, femeia aceasta care ii devenise ca o sora. O fe-
meie pe care o detestase cu toata fiinta ei la prima lor intalnire. Insa
adevarul era ca Penelope fusese un copil problematic, care se purtase

96
 — Onoarea unui tdffiar

ingrozitor cu toate guvernantele. Juliet o intampina cu bratele des-

chise, iar Penelope se arunca in imbratisarea ei.
- Penelope, ce mare te-ai facut, ii zise cumnata ei. Dar promite-mi
ca n-ai s-o dai uitarii pe Penny.
Penelope de-abia reusi sa incuviinteze cu o scurta miscare
din cap.
Jonathan facu si el un pas in fata.
-Penny, spuse el pe un ton solemn.
Penelope isi cobori privirea in pamant.
-Jonathan.
Singurul ei frate, barbatul care ii fusese mai mult un tata decat
orice altceva, o prinse usor de barbie si ii ridica privirea.
- i t i mai aduci aminte de doamna Jenkins?
Penelope il privi nedumerita. Doamna Jenkins, una dintre multe-
le guvernante pe care fetele Tidemore reusisera sa le izgoneasca, care
o batuse in copilarie.
-A m gresit fata de tine atunci, zise el, iar Penelope simti un cutit
in inima si dadu sa protesteze.
-B a da, insista el, lasandu-si bratul sa cada pe langa corp. La fel
cum am gresit pentru ca nu ti-am acordat nici tie si nici surorilor tale
suficient de multa atentie. Daca as fi facut-o, poate ca n-ai fi ajuns
niciodata in gradina aceea.
Penelope isi musca buza de jos.
- Oh, Jonathan, pentru ca intelese ca si de data acesta o ierta
pentru tot. lata ca o ierta din nou pentru greselile ei, respectan-
du-i decizia. Nu e vina ta.
Daca nu 1-ar fi iubit atat de mult pentru devotamentul de care da-
duse de atatea ori dovada, i-ar fi dat chiar atunci una dintre palmele
acelea zdravene pe care tot el o invatase sa le dea.
Jonathan continua de parca nici macar nu ar fi auzit-o.
- Daca se atinge de tine, vin sa te aduc inapoi acasa. Intotdeauna
vei fi bine-venita aici.
Penelope se ridica pe varfuri si isi saruta fratele pe obraz.
- Jonathan, tu esti cel care m-a invatat sa am grija de mine. O
sa fie bine, sopti ea, nestiind din nou pe cine incerca sa linisteasca
mai tare.
Jonathan arunca un ochi in spatele ei, iar Penelope ii urmari
privirea.
Ryker facu un pas in fata.
97
 CfirisH CaCcfwefC'

„Nu! Nu sunt pregatita.. “ Si totusi, avea sa fie vreodata pregatita

pentru despartirea aceasta?
Jonathan ii intinse mana fara prea multa tragere de inima, sotul
ei se uita lung la ea, iar pentru o clipa ingrozitor de lunga si chinu-
itoare, Penelope se temu ca avea sa ii refuze gestul de bunavointa.
Rasufla usurata atunci cand Ryker ii stranse mana fratelui ei.
Si apoi se indrepta spre usa. Nu se sinchisi sa ii ofere bratul.
Sau sa o ia de mana. Penelope isi trase pelerina pe ea si il urma cu
capul sus.
Mama le iesi in cale, iar Penelope se pregati sa asculte discursul
obisnuit al mamei sale despre cat de tare o dezamagise. Dar fu in-
tampinata de o privire plina de caldura.
-O h , Penelope, zise ea, apucand-o cu atata dragoste de obraji,
incat Penelope simti din nou lacrimi in ochi. Tu ai fost sigura care
s-a straduit sa se poarte frumos, dar nu ti-am spus niciodata ca sunt
mandra de tine pentru tot ce esti tu. Dumnezeule, o sa-mi fie atat de
dor de tine.
O lacrima ii aluneca pe obraz si, stiind prea bine ca ar fi izbucnit
in plans daca ar fi deschis gura sa spuna ceva, isi saruta singurul pa-
rinte ramas in viata si dadu sa piece.
-T e iubesc, mama. Oh, Dumnezeule!
Trase adanc aer in piept si arunca o ultima privire spre intreaga sa
familie. Prudence ramase tinandu-se de mana cu Christian. Poppy,
Juliet si Domnul Credincios care zabovea la picioarele lor se uitara
lung la ea. Penelope reusi sa isi ia ramas-bun cu un ultim zambet
chinuit, dupa care traversa pragul casei parintesti. Venise momentul
sa inceapa o viata noua - ca Penelope Black.... Sau Banbury.
Cu un sot care nici macar nu se sinchisi sa o insoteasca pana la
trasura. „Si la ce te asteptai? La un sot atent la nevoile tale?“
O bucla ii aluneca pe frunte, iar Penelope isi dadu parul dupa ure-
che. S-ar fi multumit macar cu un sot politicos.
Penelope bombani ceva in sinea ei, dupa care incepu sa coboare
treptele, dar se opri brusc. Nu mai ploua. Isi dadu capul pe spate. Nu
mai ploua, iar printre norii plumburii zari o raza slaba de soare.
Inima i-o lua la goana. Cu siguranta, era un semn. Isi indrepta pri-
virea spre trasura neagra langa care Ryker statea de vorba cu vizitiul.
De ingrijorare isi stranse degetele.
 Onoarea unui tdffiar

Obrazul drept al barbatului aceluia inalt, cu o infatisare s^ -

batica fusese marcat cu un T mare. Se uita socata la semnul acela
infiorator. Ce durere! Care era relatia dintre el si sotul ei?
Amandoi se uitara la ea si se facu rosie la fata, stiind ca fusese
descoperita holbandu-se. isi dadu buclele pe spate si porni spre ei.
Ryker ii intinse mana ca sa o ajute sa urce in trasura. Urea mai apoi si
el, si aproape ca umplu intreaga trasura cu silueta lui masiva.
Vizitiul inchise usa in urma lor si, o clipa mai tarziu, urea si el pe
capra. Dupa care porni la drum, rupand-o definitiv de casa in care
copilarise si ducand cu el toate sperantele pe care le nutrise pentru o
dragoste sincera. Penelope simti din nou lacrimi in ochi. Se cuibari in
pelerina de catifea si se lipi de perete, indreptandu-si privirea trista
spre fereastra.
Dumnezeule, iar incepuse sa planga!
Dar chiar o putea invinovati? Nici o femeie normala nu ar fi ales
vreodata sa isi lege destinul de un netrebnic nemilos si fara suflet
ca el. La fel cum nici el nu intentionase vreodata sa cladeasca vreo
legatura cu inalta societate. Mai putin cand venea vorba de clubul
sau, bineinteles.
Continua sa o studieze ingandurat. El nu cunostea alte emotii
decat teama, furie si ura. Sentimentele acestea pustiitoare erau cele
care il ajutasera sa se ridice si care ii dadusera forta sa-si infrunte
dusmanii ca sa-i protejeze pe cei care inca mai depindeau de el.
Doar ca acum, pentru prima oara in viata sa, uitandu-se la proas-
pata sa sotie deznadajduita, pe Ryker il incerca un nou sentiment,
un sentiment de care nu se crezuse niciodata capabil - vinovatie.
La naiba! Se simti vinovat cand o vazu suspinand si tremurand
din toate incheieturile. La naiba! Dar ea fusese cea care venise la el sa
ii propuna sa se casatoreasca. Si chiar si asa, sentimentul de vinova­
tie refuza sa-i dea pace, si il simtea ca pe un gol in stomac.
-Plangi? intreba el brusc si fara rost. Era evident ca plangea.
-N u , raspunse ea, cu un glas infundat, stergandu-si discret
obrazul.
Ryker miji ochii. Oamenii lui stiau sa nu-1 minta niciodata. Asta
ar fi insemnat sa ii puna in pericol si pe ceilalti.
- De ce minti?
- De ce iti place sa ma chinui? ii raspunse ea, infruntandu-i
privirea.
99
 CfiHsH Cafcfweff'

Cand ii vazu ochii inlacrimati, Ryker se simti ca si cum i-ar fi dat

cineva un pumn in stomac. Se crezuse dintotdeaunaimun la... la ori-
ce, la drept vorbind. Insa lacrimile acelea pe care Penelope incerca-
se sa le ascunda il afectara mai mult decat s-ar fi asteptat. Nu mai
spuse nimic, iar Penelope isi indrepta din nou atentia spre peisajul
de pe fereastra.
-S i daca as fi o mincinoasa, ce problema ai tu cu asta? zise ea
intr-o doara.
Ryker ramase pe ganduri. Nu, nici o problema. Si atunci, de ce o
intrebase asa ceva? La urma urmei, stia deja raspunsul, asa ca de ce
mai simtise nevoia unei confirmari?
-U na mare, sopti el.
Penelope il privi uluita.
- Stiu si eu ce inseamna sa fii chinuit, dar eu nu sunt asa. Sunt
direct si sincer... dar nu sunt crud.
- Vrei sa spui ca tu ai fost chinuit? intreba ea socata.
Ceafa ii tanspira. Impartasise prea multe. Nu mai avea inco-
tro, asa ca incuviinta din cap si se pregati sufleteste pentru un sir
interminabil de intrebari din partea acestei femei care nu stia cand
sa se opreasca.
Ochii lui Penelope, plini de durere, il scrutara pana in adancul
sufletului. Ryker ramase nemiscat.
-Uneori, sinceritatea si cruzimea merg mana-n mana, nu crezi?
spuse ea si trase perdeluta de la geam. Uneori sinceritatea poate fi
cea mai mare cruzime.
Ryker se incrunta. Era ceva mai aberant decat cererea ei in casa-
torie de acum doua zile.
Ambalandu-se, Penelope isi ridica palmele.
-D e ce nu ai vrut sa ma Iasi sa-mi traiesc durerea? il intreba
ea, iar Ryker simti din nou fiorul acela de vinovatie. Stii prea bine ca
voiam sa plang in tacere, de ce nu m-ai lasat sa o fac?
Cuvintele ei erau sincere si intelepte.
-Pentru ca astfel de sentimente te pun in pericol, raspunse el,
stiind ca era pentru binele ei sa accepte acest adevar. Lacrimile si
zambetele tale pot fi folosite impotriva ta. Nenumaratii lui dusmani
devenisera acum si ai ei, asa ca orice slabiciune era un pericol.
Sotia sa se uita la el de parca i-ar fi crescut inca un brat.
-D oa r nu crezi ce spui, nu?

100
 Onoarea unui tdCfiar

-A sta e adevarul, milady, si trebuie sa inveti sa accepti situatia,

daca vrei sa-ti fie bine in lumea mea.
Vazu teama din ochii ei inainte sa isi fereasca privirea. Trase
din non perdeluta si continua sa admire peisajul. Ryker continua sa
studieze profilul sotiei sale in timp ce traversara strazile elegante
din Grosvenor Square si ajunsera pe alte strazi mai murdare si mai
aglomerate. li observa zambetul trist. lar pe masura ce inaintara pe
aleile primejdioase din St. Giles, Penelope isi lipi fruntea de gemulet
ca sa vada mai bine.
Ryker nu o scapa o clipa din priviri. Oare ce parere avea ea despre
peisajul dezolant care se intindea la picioarele ei? Cu tarfe la fieca-
re colt de strada. Cu batai intre talhari pe fiecare alee. Unul dintre
ei scoase un cutit. Penelope icni de teama. Ryker intinse bratul si
trase draperia.
„Nu ar fi trebuit sa fac asta." Dar trebuia sa o lase sa vada cum
arata viata in Dials. Si atunci, de ce simtise nevoia sa o protejeze de
viata asta? se intreba el, dar incerca sa dea uitarii astfel de ganduri.
Asa cum sora lui fusese tinuta sub protectie in ladul si Pacatul, la fel
avea sa se intample si cu Penelope. Acum ca era casatorita cu el, nu
mai avea nici un motiv sa mearga la evenimentele acelea mondene
sau sa iasa din club.
Trasura se opri, iar Ryker se grabi sa deschida chiar el usa. Cobori,
dupa care ii intinse mana, iar Penelope i-o accepta fara ezitare. Cat
de credula era fata asta.
Increderea in alti oameni era o prostie. Invatase asta de mic, lan-
ga Diggory.
„Hai, Ryker. la painea... ia pmnea..."
ii veni in minte imaginea lui Diggory aproape strivindu-i degetele
in stransoarea lui puternica si ii veni sa urle de durere.
Penelope tresari, iar Ryker se grabi sa ii dea drumul. Trecusera
aproape douazeci si cinci de ani de cand scapase din ghearele lui
Diggory, iar amintirea lui inca il facea vulnerabil.
- Ryker?
De-abia deslusi glasul lui Penelope, iar toate zgomotele strazii in-
cepura sa se auda din nou din ce in ce mai tare, pe masura ce se trezi
din visare.
Simti ca erau urmariti.
Arunca o privire in jur. Da, in St. Giles era imposibil sa tii un se­
cret. Toata lumea avea sa afle cat de curand ca Ryker se casatorise

101
 Cfinsti CafdweCC-

si ca facea acum parte din inalta societate. De la barbatii care isi pier-
dusera averile in clubul lui, pana la cei care il vedeau ca pe un zeu.
Toate privirile aveau sa fie atintite asupra lui. Simti un fior rece pe
sira spinarii.
Doar ca toate privirile avea sa fie atintite si asupra ei, un detaliu
pe care alesese sa-1 ignore pana ieri. Doar ca acum o vazuse plan-
gand si statuse la masa cu oamenii cei mai importanti din viata ei,
cu familia sa. Acum avea o noua persoana careia sa ii poarte de grija,
Penelope il lua de brat.
- Ce-ai patit? il intreba ea, pe un ton ingrijorat.
- Nimic, minti el.
Terry, vizitiul, il citi imediat. Schimbara cateva priviri, iar vizitiul
se grabi sa-si scoata pistolul.
- Hai, zise Ryker, punandu-se intre ea si strada. Killoran avea
ochi peste tot, iar setea lui de razbunare avea sa fie domolita doar
atunci cand unul dintre oamenii lui Ryker avea sa plateasca cu pre-
tul vietii moartea iubitului sau sef. Intrase in acest parteneriat doar
ca sa salveze reputatia lui Penelope si a clubului sau, insa de-abia
acum incepu sa constientizeze adevaratele ramificatii ale uniunii
dintre ei.
Ryker o apuca de brat si o indemna sa urce treptele care duceau
spre club.
Niall deja ii astepta la intrare si se grabi sa deschida usile. Nu avu
nici o reactie la aparitia neasteptata a unei tinere in rochie alba.
O tanara in rochie alba care ramase cu gura cascata si facu ochii
mari de indata ce intra in club. Ochii ei albastri radiau de entuziasm.
Un entuziasm nebun. Era clar - fata asta avea sa le dea mari batai
de cap, isi zise Ryker furios. Ultimul lucru de care avea nevoie era o
sotie tanara cu idei romantice si nerealiste despre ce se intampla in
clubul lui.
- Ryker, il intampina Niall, fara sa se uite macar o clipa in directia
lui Penelope.
Da, poate ca Ryker acceptase sa se insoare cu ea, si pentru asta
aveau sa ii poarte de grija, dar nu avea sa fie niciodata accep-
tata de barbatii acestia care impartaseau acelasi dispret pentru
inalta societate.
Ryker ii saluta din priviri pe domnii adunati pe hoi care nu se
putura abtine sa nu se holbeze la ei.
- Hai, mormai el, si isi apuca sotia de brat, tarand-o pe scM .

102
 Onoarea unui tdffiar

-Mai incet, striga ea, oprindu-se langa o ruleta. Ce e asta?

- O ruleta, bolborosi el, punand din nou la indoiala sanatatea
iivintala a sotiei sale.
Oare chiar isi imagina ca avea sa-i faca un tur al clubului? Ryker
() zari pe Clara si ii facu semn sa vina, disperat sa scape de soda sa si
de curiozitatea ei debordanta.
Matroana tarfelor din club, o blonda voluptuoasa, se grabi sa le
vina in intampinare.
- Clara, du-o pe... doamna Black, in apartamentul meu, baigui el.
Matroana facu ochii cat cepele, dar isi ascunse repede uimirea.
-Doamna Black, imi pare bine de cunostinta, ii zise ea.
-S i mie, raspunse Penelope cu zambetul pe buze. Cum te nu-
mesti? intreba ea, intinzandu-i mana.
Clipind frenetic, Clara se uita la mana tinerei si, pentru prima
oara de cand o cunostea Ryker pe tarfa devenita femeie de afa-
ceri, rosi.
- Clara, doamna, raspunse ea in cele din urma, strangandu-i mana.
- Imi pare bine, Clara. Cu ce te ocupi aid?
Femeia ramase cu gura cascata si ii arunca o privire disperata
lui Ryker.
-E u... baigui ea, deja rosie la fata ...ma ocup de fetele care lucrea-
za aid.
—Ah, ce frumos! Cat de progresiv din parte ta sa ai atatea angajate
de sex feminin, zise ea, iar Ryker incepu sa tuseasca nervos. Pene­
lope il cerceta cu privirea, dupa care isi reindrepta atentia asupra
Clarei. Multumesc pentru ajutor, spuse ea, dandu-si manusile jos.
Ochii i se luminara brusc cand zari o figura cunoscuta si incepu sa ii
faca bucuroasa cu mana. Oh, uite-1 pe Lord Maxwell!
Ryker il cauta cu privirea pe lordul cu par castaniu care juca la
una dintre mese. Acesta flutura din mana si ii zambi. Jumatatea ace-
ea afurisita de ranjet arogant. Ceva salbatic si crud se dezlantui in
Ryker ca un sarpe veninos.
- Ma due sa-1 salut pe Lord Maxwell inainte sa merg in aparta-
ment, zise ea.
Ryker se holba mut de uimire cand ea dadu sa traverseze sala.
- Ce naiba crezi ca faci?
Soda sa se opri din drum, privindu-1 nedumerita.
- Ma due sa-1 salut pe Lord Maxwell, zise ea facandu-i semn spre
lordul care inca se uita in directia lor cu zambetul acela arogant
103
 Cfinsti Cafdweff-

pe chip, fara sa se sinchiseasca sa se prefaca. Este cel mai bun prieten

al lui Christian. Ma rog, unul dintre prietenii sai apropiati, pe langa
ducele de Blackthorne.
- Cine naiba este Christian? Sau ducele de Blackthorne, daca tot
veni vorba.
-C in e e.,.? Penelope ii studie chipul. Apoi un raset limpede,
cristalin se revarsa de pe buzele ei. Silueta ei delicata se zgudui de
veselie. Oh, ma tachinezi. Doar il stii pe Christian, cumnatul meu.
A fost si el la nunta noastra. Cine e Christian? il imita ea amuzata.
De fapt, Ryker nu-si amintea asa ceva. Barbatul in cauza era mar-
chizul de St. Cyr, candva clientul lui. In afara de vizitele sale la club,
nu stia absolut nimic altceva despre el.
Inca muta de uimire, Clara se holba cu ochi mari de la unul la
altul.
-N u suntem la o petrecere, mormai el. Ci intr-un club de jocuri
de noroc.
Zambetul de pe chipul lui Penelope pieri usor, iar Ryker simti
pentru o clipa ca intr-adevar o chinuia cu comportamentul sau, exact
cum il acuzase mai devreme.
-A m treaba, ii zise el, iar de indata ce rosti acele cuvinte isi dadu
seama ca el, Ryker Black, ajunsese sa... sa dea socoteala cuiva pentru
actiunile sale. Si vazu pe chipul uluit al Clarei ca si ea isi daduse sea­
ma de acest lucru.
-Bine, ofta Penelope. Atunci poate o sa-mi fad mai tarziu turul
clubului nostru?
Al nostru? Chiar spusese asta din nou? Ce femeie nebuna! Dupa
care dadu din nou dovada de nebunie, cand se intoarse spre lord ca
sa ii faca din nou cu mana. Ryker incerca sa se uite in alta parte,
dar ingheta, cu privirea atintita pe colturile incordate ale buzelor
ei pline.
Zambetul ei era atat de larg ca vibra, apoi disparu. Isi miji ochii,
iar el ii urmari privirea spre un alt dandy care statea la o masa de joc
cu o prostituata in poala.
- Ryker, sopti Penelope. Ce se intampla acolo? zise ea, aratandu-i
pe cei doi cu degetul. Gentlemanul prinse in mana sanul femeii, ri-
dicandu-1 la gura...
Dumnezeule mare, simti cum i se inroseste gatul. Ryker ii
arunca o privire neajutorata Clarei, iar aceasta se dadu cativa pasi
in spate.

104
 Onoarea unui tdffiar

La naiba. Nimeni nu-i sarea in ajutor.

- Hai sa mergem, mormai el, apucand-o de brat. Ultimul loc unde
trebuia sa se afle o lady din inalta societate era in mijlocului pacatu-
lui si al depravarii de la club.
Soda sa se uita la mana lui, iar el isi lasa bratul sa-i cada pe langa
corp..
- O sa plec.
„Multumesc blestematului de diavol", isi zise el. Se pare ca pati-
mise destul in ziua aceea.
- Dar doar dupa ce-mi explici ce cauta femeile acestea - si facu
semn spre niste femei sumar imbracate care se plimbau printre me-
sele de joc - aici.
- Nu e evident? se rasti el.
De data asta, obrajii ii luara foe.
- Nu, pentru ca sunt convinsa ca nu este ceea ce pare si ca nu esti
la conducerea unui... unui... Obrajii aceia rosii erau in pericol de a in-
cendia clubul. Unui astfel de stabiliment, spuse ea intr-o soapta atat
de joasa, incat aproape ca nu o auzi in forfota din club.
Ryker inchise ochii si incepu sa numere pana la cinci. Ii deschise
din nou si o fixa cu privirea.
- Nu am de gand sa port aceasta discutie aici cu tine. Nu acum.
De fapt, niciodata.
Penelope isi puse mainile in solduri si il infrunta cu o privi-
re sfidatoare, ca sa-i dea de inteles ca nu avea de gand sa piece
nicaieri.
- Sunt prostituate, i-o spuse el pe sleau
Penelope gemu.
- Ingrozitor, spuse ea intr-o soapta scandalizata.
Ryker isi trecu o mana peste ochi.
- E o afacere profitabila, iar toate aceste femei sunt in siguranta
aici. Poate ca tie ti se pare o munca rusinoasa, dar lucreaza intr-un
mediu protejat.
Penelope nu mai zise nimic, asa ca Ryker ii multumi Celui de Sus
si ii facu din nou semn Clarei sa se intoarca, iar aceasta se apropie
chiar cand Penelope spunea:
-D ar i-ai fi permis surorii tale sa... sa faca... asa ceva?
Clara se retrase.
- Sa fie prostituata? zise Penelope, ca sa fie sigura ca se face bine
inteleasa.
105
 CfinsH Caf({weC['-

Oare chiar purta aceasta discutie cu soda sa? Daca i-ar fi auzit
cineva vorbind astfel pe strazile din Dials, Ryker ar fi fost un om
ruinat pentru totdeauna.
-Sora mea se ocupa de contabilitate, raspunse el.
- Si cine face asta acum? insista ea.
Ryker rasufla usurat. Ar fi preferat de o mie de ori sa raspunda la
intrebari despre contabilitate decat despre prostituatele care lucrau
la club.
-Adair se ocupa momentan de asta pana ii gasim un inlocuitor.
Arunca o privire in jur si observa mai multe perechi de ochi atintite
asupra lor. Chiar trebuie sa merg in biroul...
- Hm, mormai Penelope, cu bratele incrucisate.
„Nu spune nimic. Nu spune nimic...“
- Ce mai e acum? rabufni el.
- Daca sora ta s-a dovedit extraordinar de iscusita, sunt sigura ca
ti-ai pus problema sa angajezi tot o femeie in locul ei, nu-i asa? As
prefera genul acesta de siguranta decat...
Ryker ridica o spranceana.
- ... cel precedent, zise ea. Ryker, nu cred sa existe vreo femeie
care ar alege sa faca asa ceva. Orice femeie viseaza la o viata lipsita
de pericole.
- Sunt de acord, raspunse el, iar Penelope se lumina la fata. Tocmai
din acest motiv vreau sa pleci. Zambetul ei p^i usor. Chiar acum.
Si inainte sa se mai poata impotrivi, Ryker ii facu din nou semn
Clarei care de data aceasta chiar se grabi sa o conduca pe Penelope
afara din sala de jocuri.
In timp ce se indeparta, Ryker arunca o privire spre mesele de joc,
numarand in gand toate locurile goale. O sotie nu facea altceva decat
sa-1 incurce, si nu avea nevoie de asta. Mai ales daca era vorba de o
aristocrats care deja incepuse sa ii puna la indoiala toate alegerile.
Sigura lui constants, singurul loc in care se simtea in sigurantS era
intre aceste ziduri.
E drept cS veniserS mai multi oameni decat in ziua precedents,
dar nici pe departe la fel de multi ca in trecut. ZSbovi asupra lordului
Maxwell. Acesta il urmSri si el cu privirea si, intr-un mod similar cu
gestul din dimineata aceasta al lui Lady Poppy, isi duse si el degetul la
coltul ochiului.
Netrebnicul indrSznea sS il ameninte in propriul club? Oa­
re so^in lui avusese vreo legSturS amoroasS cu el inainte ca Ryker

I0()
 Onoarea unui tdffiar

sa o gaseasca ascunsa sub banca din gradina? Simti din nou fio-
rul acela animalic. Si asta pentru ca Penelope era acum sotia lui,
astfel incat se astepta la aceeasi loialitate din partea ei ca si din
partea...
- O sa-ti faca viata amara.
Tresari cand auzi glasul lui Adair. Acesta se uita lung la el.
- Ai auzit ce ti-am spus?
- Da, minti Ryker.
-N u mi-am inchipui niciodata ca o sa ajung sa-1 vad pe Ryker
Black insurat cu o fetiscana imbracata in rochie alba, spuse el, razand
pe infundate.
„Am optsprezece, aproape nouasprezece ani...“ Nu fusese nimic
inocent in felul in care isi lipise trupul infierbantat de el, gemand
de placere.
- Nu e o fetiscana.
- Poftim? intreba Adair nedumerit.
-N u mai conteaza, bolborosi el, scrasnind din dinti. Unde e
Calum?
- L-am trimis sa duca bagajele doamnei in apartamentul vostru.
Doamnei.
-Trimite-1 la mine cand e gata, raspunse Ryker nervos, indrep-
tandu-se spre biroul sau.
-A i de gand sa lucrezi pana tarziu chiar si in noapte nuntii?
il tachina fratele sau. Nici nu ma asteptam la altceva din partea lui
Ryker Black.
Intr-adevar, acesta era Ryker Black, isi alesese o sotie ca sa-si
salveze clubul, dar la urma urmei continua sa fie acelasi ne-
trebnic ambitios pentru care tot ce conta era clubul sau - ladul
si Pacatul.

CapitoCuC 10
Dragd Fezzimore,
Tu esti singurul care md intelege. Sigurul cdruia pot sd-i po-
vestesc despre supdrdrile mele. Si am sd-ti mdrturisesc care este
cea mai mare tristete a mea. Nu am fast niciodata sdrutatd. Pdnd

107
 Cfinsti Caf(£veff-

si Poppy rade de mine cd nici mdcar unul dintre bdietii obraznici

din sat n-a incercat vreodatd sd-mi fare un sdrut... Si mi-e teamd
cd o sd mor... nesdrutatd.
Penelope
13 ani

Clubul sotului sau adapostea o multime de prostituate. Tinere

neajutorate, dependente de nevoile barbatilor, obligate sa-si vanda
trupul si respectul de sine. lar sotul ei nu facea nimic sa le opreasca.
Nu, asa ceva nu era normal. Ofta. Visase dintotdeauna sa viziteze un
club de jocuri de noroc, iar acum ajunsese sa locuiasca in unul. Doar
ca... ceea ce-si imaginase era... atat de diferit de realitate.
Tropotul ghetelor Clarei rasuna pe coridoare in timp ce o condu-
cea pe Penelope spre noua ei camera.
Femeia se opri brusc, iar Penelope aproape ca se impiedica de ea.
-A m ajuns, milady, murmura femeia si deschise o usa.
Dezamagirea ei fu inlocuita din nou de o farama de entuziasm.
Fara indoiala ca avea sa intre intr-un apartament luxos, extravagant,
demn de un club de jocuri de noroc.
Dar cand pasi in incapere, i se stranse inima.
- Asta e tot? mormai ea. Unde e cuvertura rosie? Covorul elegant?
Frescele provocatoare? Cuprinse dintr-o singura privire intreaga in­
capere in care se aflau doar un pat mare din lemn de mahon, un du-
lap, o noptiera, o masa din lemn suflata in bronz, si nici un accesoriu
care sa decoreze spatiul steril. Nici macar un tablou. Ori o fereas-
tra. Nimic. Dezamagirea ei nu cunostea limite. Nici macar un birou.
Unde naiba avea sa scrie in jurnalul ei?
Clara ranji.
-N u va place camera, doamna Black? o intreba Clara pe un ton
malitios pe care numai un prost nu 1-ar fi sesizat.
Penelope ii raspunse cu un zambet fals:
- E - „absolut oribil" - perfect, raspunse ea, gandindu-se ca o s-o
doara falcile daca mai trebuia sa zambeasca fals.
- Va mai ajut cu ceva, milady?
-N u , o linisti ea, nerabdatoare sa ramana singura. Multumesc,
Clara.
Iar de indata ce femeia aceea inalta cu silueta spartana inchise
usa in urma ei, Penelope incepu din nou sa studieze noua sa camera.
Tr.»v<-rsn incaperea si nimic nu o ajuta sa se simta mai bine.

Hilt
 Onoarea unui tdifiar

Ziua aceasta nu se desfasurase conform planurilor sau astepta-

rilor ei. Isi incepuse dimineata cu ceremonia aceea trista si cu un
mic dejun linistit. Dupa care descoperise... iadul sotului ei. Pentru ca
acum sa paseasca in aceste camere.
Nu era vorba ca ar fi avut nevoie de nimicuri colorate ca sa fie feri-
cita... dar avea nevoie de o farama de... amuzament. Un tablou vesel,
precum preferatele ei pictate de Julia, cumnata sa. Sau de o vaza cu
flori. Ceva care sa inspire fericire.
Calca pe podelele reci din lemn masiv si se cutremura. Macar un
covor. Nici macar unul bogat ornamentat, dar macar unul pufos
in care sa-si afunde picioarele in timp se scria la birou.
In timp ce scria...
I se stranse inima.
Jurnalul ei. Camerista ei primise instructiuni dare sa ii puna in
bagaj si cartulia ei iubita.
Cineva bMu la usa, iar intregul sentiment de panica fu inlocuit de
o bucurie sincera. Ryker! II judecase prea aspru ca bind nepoliticos si
rece. Nu uitase de ea.
Traversa in goana incaperea si deschise larg usa.
- Ry... Oh, sopti ea cand se trezi fata-n fata cu o silueta inalta, cu
par inchis la culoare. O silueta familiara.
- Milady, o saluta el. Acelasi barbat pe care il intalnise in biroul lui
Ryker in seara aceea in care venise pe furis la clubul Iadul si Pacatul.
-Penelope, il corecta ea. Si tu esti...?
Barbatul ezita sa raspunda, astfel incat Penelope se intreba daca
ii intelesese sau nu intrebarea.
- Calum, zise el, la fel de imbufnat ca fratele sau.
Isi indrepta privirea spre mai multi servitori fiorosi din spatele
lui, care ii carau bagajele si se lumina la fata.
- Oh, perfect! exclama ea si se dMu din usa ca sa le faca loc sa
intre.
Barbatul brunet o cerceta din cap pana-n picioare.
Ce naiba mai facuse acum? Picase cumva un test secret?
Calum le facu semn servitorilor sa intre, iar acestia ii carara ba-
gajele pana la dulap. Unul dintre ei, un individ chel si masiv, se uita
la ea cu coada ochiului. Penelope facu un pas in spate, speriata de
privirea lui dispretuitoare. Apoi, fara nici o alta explicatie, iesira din
camera unul cate unul si inchisera usa in urma lor. Dar nu inainte sa
mai vada si o urma de antipatie pe chipul servitorului chelios.

109
 - CfirisH Cafdweff-

Dezamagirea isi infipse ghearele in sufietul ei. Si, odata rama-

sa singura, toate zambetele cu incurajarile acelea false incepura sa
atarne greu pe umerii ei. Privi tinta spre usa. „Nu am de gand
sa plang.“
Nu conta ca angajatii sotului ei nu o simpatizau. Nici nu mai con-
ta ca fusese trimisa in camera ei ca o fetita obraznica si pedepsita,
„Mincinoaso“, isi zise ea, incercand sa se consoleze. Ba conta.
Sotul ei se purta cu ea de parca ar fi fost o copila si parea sa fie de
acord cu Jonathan si cu mama lor despre faptul ca Penelope facea
alegeri indoielnice. Si totusi, in ciuda naivitatii de care o credeau toti
in stare si in ciuda sperantelor ei romantice care erau, intr-adevar,
reale, cu siguranta nu era intr-atat de credula incat sa nu-si dea sea-
ma ca toata lumea de aid o detesta.
Poate ca ei toti aveau dreptate si nu era altceva decat o simpla
copila. Cad in clipa de fata ar fi dat orice ca fuga inapoi la familia ei,
la tabieturile ei, la Jonathan care nu contenea sa se planga despre
surorile lui neastamparate. La mama si la discursurile ei. La Poppy si
la prostioarele ei. La jocurile cu Domnul Credincios. Si la...
Suspina usor, dar incerca din rasputeri sa nu planga. „Mai esti
si patetica." Pe langa faptul ca deja era o copila rasfatata, mai era si
patetica. Se indrepta spre bagajele ei si se prabusi langa ele.
Nu avea nici macar o camerista. Fata care o slujise cu devotament
in ultimii doi ani refuzase sa se mute intr-un club de jocuri de noroc.
Bineinteles, familia ei nici macar nu indraznise sa insiste cu o astfel
de propunere.
Se casatorise cu un barbat care alesese sa lucreze in ziua nuntii
sale si care nu zambea niciodata. Si, in plus, nu stia mai nimic despre
el. Dar aveau sa imparta acelasi pat.
Penelope cerceta din nou cu privirea camera aceea pustie si fara
viata. intelesese deja ca Ryker Black era atat de patruns de respon-
sabilitatile clubului sau, ca lucruri precum confortul nu aveau nici o
importanta pentru el.
In ciuda asteptarilor pe care le avea ea din partea unui so^ unui
mariaj, in ciuda asteptarilor lui din partea sotiei sale, destinele lor
erau acum legate. Asa ca fie aveau sa ramana nefericiti pentru tot
restul vietii... fie merita sa incerce sa faca o schimbare.
Exista un singur dulap. Prea bine, atunci aveau sa-1 imparta pana
<) sn nduca unui nou. Penelope prinse un nou avant, asa ca isi lua
( .'iliinnra cu cerneala si jurnalul si, folosind noptiera pe post

I in
 Onoarea unui tdCfiar

de birou, se apuca sa faca o lista cu lucrurile de care avea nevoie ca sa

transforme camera aceasta intr-o camera adevarata.
Penelope isi petrecu urmatoarele ore sortand toate hainele lui Ry-
Icer pe pat. Dupa care se apuca sa-si scoata toate rochiile din cufere.
Apoi aranja toti pantofii lui si toti pantofii ei sub pat, astfel incat sa
li se vada doar varful.
Lucra de zor pana simti o durere apasatoare in spate si pana ce
parul ei frumos prins in coc de fosta ei camerista ajunse sa ii atar-
ne pe umeri. Pe masura ce continua sa isi completeze lista, simti o
durere in stomac, semn ca incepuse sa i se faca foame. Usor iritata,
Penelope arunca o privire spre ceasul de metal de pe polita de deasu-
pra semineului.
Nu-si putea crede ochilor. Chiar trecusera cinci ore? Petrecu-
se ultimele cinci ore singura, facand liste si curatenie in camera?
Poate ca daca ar fi avut o nenorocita de fereastra in incaperea ace-
ea, si-ar fi dat seama de trecerea timpului. Si, in plus, mirele ei era
de negasit. Si se intreba daca macar aveau sa manance impreuna.
Putea sa inteleaga ca avea treburi urgente de rezolvat. Dar de aici
si pana la a-ti inchide sotia in camera si a uita complet de ea, chiar in
ziua nuntii, era cu totul altceva.
Penelope batu darabana pe rochie. Daca Ryker chiar isi imagina
ca avea sa ramana singura in camera ei, fara nimeni care sa-i tina
companie, se insela amarnic. Ea avea de gand sa fie o sotie buna -
chiar daca el nu parea domic sa fie un sot bun.
Asa ca Penelope porni hotarata spre usa.
Venise timpul sa-si gaseasca sotul.

Ryker continua sa cerceteze sala de jocuri, dar simti privirea lui

Calum in ceafa.
- Ce vrei? intreba el, nerabdator.
Acesta nu se sinchisi sa se prefaca a nu intelege.
-I n ultimele trei zile in continuare au venit prea putini oameni.
Si mai devreme am asistat la o cearta intre doi membri.
Ryker il privi ganditor. In timp ce Diggory se multumise sa ii
serveasca pe cei de cea mai joasa speta, inlocuitorul sau —ucenicul
despre care nu se stia mai nimic - facuse eforturi mari sa atraga in
clubul lui gentlemeni din inalta societate.
- Oamenii lui Killoran?
Ill
 Cfinsti CafcCweCf-

-D a, raspunse Calum, inclestandu-si pumnii. Nu mai e pentru

nimeni un secret ca vrea si el sa se puna bine cu lumea buna.
Ryker nu spuse nimic. In ciuda pericolului pe care il reprezenta
Diggory si in ciuda incercarilor sale de a-i afecta clubul, nu se cer-
tasera niciodata pe aceiasi client!. Client!! lui Ryker nu erau clientii
lui Diggory. Insa dupa moartea lui Diggory, Killoran preluase fraiele
clubului, iar regulile nescrise dintre cei doi fusesera renegociate.
—Am auzit vorbe pe la mese, spuse Calum, intrerupandu-i si-
rul gandurilor. Despre netrebnicul din Dials care s-a culcat cu fiica
unui conte.
Zvonuri lansate, cel mai probabil, de barbati cu datorii mari, pe
care Killoran reusise sa ii gaseasca si sa ii puna la treaba.
- Nu m-am culcat cu ea, sopti Ryker manios, avand grija sa nu se
faca auzit de clientii de la mesele vecine. „Am facut ceva mult mai pe-
riculos de atat... Am sarutat-o. Si, Dumnezeule, ardea de nerabdare
sa o sarute din nou.
- Nu conteaza, raspunse Calum prea putin interesat. Asta crede
lumea.
Ryker stranse din dinti, plimbandu-si privirea printre mesele de
jocuri, la barbatii adunati acolo sa bea, sa faca pariuri si sa se bucure
de serviciile oferite de prostituate. Nerusinatii acestia care indraz-
neau sa dea buzna in clubul lui si sa-i tina morala despre propriile
fapte. Ce pretentii sa mai ai de la un nobil?
- M-am casatorit cu ea.
- E adevarat, si asta o sa ne ajute, in parte, incuviinta Calum.
In parte? Ryker scrasni din dinti. isi pariase clubul si intregul vii-
tor pentru o solutie temporara?
Dintr-odata se auzira tipete din fundul salii, si toate privirile se
indreptara intr-acolo. II zari pe NiaU inconjurat de mai multi client!,
punandu-1 pe unul dintre oaspeti la perete si luandu-1 la pumni. Fi’l-
fizonul incepu sa strige ca din gura de sarpe.
Dumnezeule!
Ryker porni spre ei, urmat indeaproape de Calum. isi facu loc prin
multime si il prinse pe Niall de brat chiar pe cand acesta era gata sa
isi loveasca din nou adversarul.
- Gata! porunci Ryker.
Clientul, caruia deja ii curgea sange din nas, isi cobori bratul, insa
Calum ii prinse mainile la spate cu atata violenta, incat barbatul in­
cepu sa urle de durere.

112
 Onoarea unm taifxar

Asemenea unui animal sMbatic, Niall incerca sa se elibereze din

stransoarea lui Ryker.
- Ajunge, racni Ryker, zbatandu-se sa-1 stapaneasca. li facu semn
lui Oswyn care veni numaidecat sa-1 ajute.
- Da-mi drumul, zbiera barbatul, incercand sa scape din stransoa­
rea lui Calum.
- Da-1 afara, ii porunci Ryker paznicului.
-Afara cu tine, latra Oswyn, apucandu-1 de umeri si purtandu-1
spre iesire.
Toti cei din jurul lor incepura sa susoteasca intre ei, iar Adair reu-
si cu greu sa-si faca loc prin multime.
- Un rand de coniac pentru clientii nostri, striga el, iar toti dom-
nii adunati in jurul lor se grabira sa se intoarca la mese,
- Hai in biroul meu, scrasni Ryker, dandu-i drumul lui Niall.
Si nici unul dintre ei nu mai scoase nici un cuvant pana nu se
vazura in birou, iar Ryker tranti usa in urma lor.
- Ce naiba a fost asta? intreba el.
-S-au pus tot felul de pariuri, raspunse fratele sau, cu o privire
sfidatoare.
- Doar de asta suntem aid, raspunse Ryker, nedumerit.
- Pariuri pe seama ta. Ca o sa ajungi vaduv, marai Niall.
Bineinteles ca toti clientii care treceau pe la mesele lor faceau fel
de fel de scenarii despre toate pacatele pe care le savarsise Ryker de
dragul imperiului sau. Ryker scrasni din dinti. Dar nu le facuse nicio-
data nici un rau celor carora trebuia sa le poarte de grija.
- Cine era individul ala?
- Un client nou. Wickshaw. Un negustor.
Ryker lasa sa-i scape o injuratura. Fiecare client nou insemna o
noua mina de aur, insa fiecare nou membru insemna un rise asumat.
Ryker se indrepta spre bar si isi turna un pahar de coniac. Ultimul
lucru de care avea nevoie erau certuri intre angajati si clienti. Dadu
paharul pe gat, savurand bautura tare.
- Nu conteaza ce vorbe auzi, trebuie sa inveti sa te controlezi, ii
zise el.
Niall era un bataus devotat, care nu avea nici o problema sa atace
fara sa puna intrebari. Putini erau cei care puteau tine piept talente-
lor sale innascute. Dar nu-si putea tine in frau temperamentul.
-T oti cei care vin la noi trebuie sa se simta in siguranta aici.

113
 — Cfinsti Cafcfweff'

11na era sa fii la limita respectabilitatii, si cu totul altceva era ca

mclubrii inaltei societati sa isi riste vietile in localul lui.
Poti sa pled.
Niall incuviinta cu o miscare scurta din cap si se indrepta spre
ns.'i. In prag se trezi fata-n fata cu Calum si se intelesera din priviri,
l.\ra vorbe.
Ryker se duse la biroul sau, cu paharul in mana, gata sa treaca
I.) Ireaba.
- Unde sunt rapoartele privind bautura?
- Nu sunt gata, raspunse Calum. Adair isi da toata silinta, dar stie
l.i Cel de multe despre pregatirea rapoartelor ca mine si Niall. Tu ar
I rcbui sa te ocupi de ele.
Ryker simti un gol familiar in stomac. Trebuia sa existe cineva
priceput in care sa poata avea incredere.
-D a-m i niste oameni din care sa aleg, zise el si scoase un re-
j'istru. Toate literele acelea pictate in cerneala ii faceau parca in
{ iuda, si simti o furie arzatoare care il cuprinse din nou, facandu-1 sa
se dispretuiasca.
Oh, ce ironie a sortii! Fiul nelegitim al unui duce, care renascuse
din propria cenusa - cu mai multi bani in buzunare decat majorita-
tea clientilor sai. Probabil cel mai temut hot din Dials. Si nu era in
stare sa citeasca actele propriului club. Ryker se abtinu din greu sa
nu dea cu registrul de pereti.
- Vreau sa vorbim, ii zise Calum.
- Despre ce? intreba Ryker.
- Despre sotia ta.
Ce naiba mai facuse fetiscana aia? Calum isi permitea mai multe
libertati cu el pentru ca erau prieteni si frati de mai mult timp decat
cu ceilalti. Cu toate acestea, nu obisnuiau sa discute alte subiecte in
afara de bunastarea celorlalti frati si de afacerile clubului.
- Ce s-a intamplat?
- I-am dus cuferele in camera.
Deja avea destule lucruri pe cap cu problemele clubului si cu bata-
ile intre angajati si clienti, si nu avea timp de ocolisurile lui Calum.
-S i?
-A m batut la usa si mi-a deschis.
Ryker isi duse mana la cap. Era clar, noua lui sotie habar n-avea
cum sa-si poarte de grija. Aceeasi femeie care angajase un sarlatan

114
 — Onoarea unui tdffiur

ca sa o ajute sa sa furiseae pe strazile din St. Giles ca sa li lanseze o

cetereincasatorienuintelegeapericolelevietu.
- E in siguranta in camerele private, raspunse el, dar numaidecat
Isi dadu seama ca nu fusese o minciuna plauzibila.
■ - §i cumnatul tau a reusit cumva sa ajunga in aceste camere pnva-
te ii atrase Calum atentia.
’ Dupa care ajunsese sa se si casatoreasca cu Helena. Helena, ex-
perta in arta contabiHtatii, pe care Ryker alesese sa o tma ascun-
sa pentm binele ei - nu-?i imaginase niciodata ca avea sa aleaga sa
traiasca in inalta societate. Insa fusese decizia ei, si, drept urmare,
Ryker se trezise intr-o casatorie nedorita. Cu o sotie cu buze volup

sa^stau eu de vorba cu ea, spuse el, cu toate ca ar fi preferat

T v L r nu obisnuia sa spuna prea multe si nu vorbea cu oricine.

Duse paharul la buze si mai lua o gura de comae, Bataile ceasului
marcau fiecare secunda tensionata.
-C e mai vrei? rabufni el deranjat de privirile msistente ale lui
Calum.
-N u vorbim aid de Helena. ,
Nu, normal ca nu. In graba sa de a se casatori cu sora contelui de
Sinclair, se gSndise la clubul sau si la binele angaj atilor lui. Dar se m
gandise si la reputatia surorii sale in lumeabuna. acum se pneop-
sise cu aceasta Penelope, o tanara guraliva, care nu stia sa-si ascun a
trairile si care ajunsese acum in grija lui. . r .
-Helena stia cum sa se apere pe strazile astea, u aminti fratel
sau Pentru c’a o facuse de atatea ori. Ea fusese cea care il anihilase pe
Diggory. Cred ca ai tu mai multe sanse sa dansezi cu regma Angliei
decat are easa scape vie ?inevatamatadintr-oincaierare. ^ ^
Sfatul lui Calum era clar: Ryker trebuia sa aiba grija sa o inve-
te pe Penelope sa-si poarte de grija. Ryker ezita o clipa, dupa care

“ " - Nu am nevoie sa-mi spui tu cum sa am grija de sotia mea_ O sa

am o grija s-o invat cum sa tina un cutit in mana si cum sa-1 infiga in
cin ev l Dar oricat de multe lectii sangeroase as putea eu sa-i ofer.
nu va fi niciodata pregatita pentru ce se intampla in lumea noastra_
li veni in minte o imagine cu Penelope in gradina, gata
intre picioare, plasandu-i un crofeu de dreapta m stomac. §i o ad
ra pentru asta. Sotia lui cea apriga avea instmete bune. Doar ca... lar
115
 C firisti Cafcfw eff'

gandurile lui mersera mai departe: se imagina deasupra ei, miscan-

du-se usor... Gata, pleaca, zise el, facandu-i semn spre usa.
Fratele sau nu mai zise nimic si se indrepta cu pasi mari spre
usa.
Ryker isi reindrepta atentia asupra registrelor sale.
-Vai.
Ridica privirea si o zari in pragul usii pe Penelope, cu bujori
in obraji.
- Buna, zise ea cu un zambet timid.
Dumnezeule, oare ascultase pe la usi? Poate ca era mult mai iscu-
sita decat si-o imaginase el. In primul rand ca status e atat de tacuta
sub banca din piatra, tragand cu ureche la discutia dintre el si Calum.
Si acum o gasi ascultand pe la usi. Se uita lung la ea.
- Ry-Ryker. Oare nu avea de gand sa renunte niciodata la zambe-
tul acela care ii facea gropite in obraji?
- Du-te.
Penelope facu un pas in spate.
- Desigur, sopti ea, dand ca piece.
-M a refeream la Calum, zise el, iar Penelope facu stanga
imprejur.
Calum iesi pe usa, iar Penelope arunca o privire scurta in
urma ei. Ryker se ridica in picioare.
- Mai intM te gasesc ascunsa pe sub banci, iar acum te prind as­
cultand pe la usi, ii spuse el pe un ton grav. Chiar si la cativa pasi de
ea, o auzi inghitind in sec.
-N u... nu este adevarat. Nu stia deloc sa minta. Ar fi fost vai de
ea daca s-ar fi nascut in lumea lui Ryker. Privirea lui fugi spre ga-
tul ei lung si ar fi dat orice sa ii atinga pielea catifelata. Voiam doar
sa... sa...
Un vai de dorinta il stranatu, in timp ce studia un mic semn din
nastere pe pielea ei alba ca portelanul, o inima distorsionata. Propria
piele si pielea celorlalte femei pe care le dusese in patului lui nu erau
fine, pentru ca erau trecute prin greutatile vietii. Dispretuise orice
femeie cu chip alb si piele catifelata care ii iesise in cale. Cine ar fi
crezut ca un asemenea semn din nastere ar fi putut starni aceasta
dorinta de nestavilit in el?
Penelope isi umezi buzele.
- De ce te uiti asa la mine?
-A sa cum? sopti el, apropiindu-se de ea.
 Onoarea unui tdffiar ■

- De parca nu ai sti daca sa ma p^muiesti sau daca sa ma saruti.

Ryker inchise ochii. Nu spusese una ca asta, nu?
Dear nu reusise el sa dea peste singura fecioara din inalta socie-
tate care vorbea atat de deschis despre sarutari si pMmuiri, ceea ce,
Dumnezeule, nu facu decat sa ii aduca in minte imagini interzise cu
ea pe genunchii lui... incepu sa respire din ce in ce mai greu si ramase
cu ochii inchisi. Nu se presupunea ca domnisoarele din inalta socie-
tate stiau ce sa spuna si ce nu?
- Ce cauti aici? isi facu el curaj s-o intrebe.
- Pe tine, raspunse ea, cu sinceritatea ei caracteristica, dandu-si o
bucla dupa ureche care se incapatana sa ii alunece din nou pe fata.
Ar fi dat orice sa isi treaca degetele prin parul ei.
-inteleg ca esti ocupat, dar...
Doar nu avea sa-i faca morala, nu?
-Sunt sotia ta si este ziua nuntii tale... ziua nuntii noastre. Cu
toate ca inteleg ca ai fi preferat sa nu te casatoresti cu mine, zise ea,
uitandu-se lung la el.
- Ce vrei? intreba el iritat.
- Mancare. Vreau mancare, raspunse ea usor dezamagita.
Mancare, nimic altceva. Confortul material il putea asigura.
- O sa poruncesc sa ti se aduca ceva de mancare. Ryker dadu sa se
intoarca la birou, dar simti ca atmosfera tensionata umplu usor, usor
incaperea. Isi duse mana la ochi. Ce mai vrei?
Domnisoara se uita urat la el. Cum de nu ii era frica de el. Toti ii
stiau de frica. Toata lumea il evita.
-N u inteleg de ce esti asa ursuz. Pur si simplu am crezut ca vom
manca impreuna inainte sa... Si ezita sa mai vorbeasca, facandu-se
rosie in obraji. Inainte sa...
-inainte sa? repeta el prosteste.
-inainte sa... trecem la... treburile maritale.
Carevasazica, asta o preocupa pe ea. Era atat de rosie la fata, ca
avea sa ia foe.
-L a treburile maritale? o intreba el, prefacandu-se nedumerit.
Dumnezeule, nu simtise niciodata atata placere in a tachina
pe cineva.
Penelope freca podeaua cu varfurile pantofilor ei din satin.
-PM... da. Stii tu. Treburile maritale... din pat. isi cobori vocea
pana la o soapta conspirativa.

117
 CfinsU Cafdweff-

Ryker isi musca obrazul ca sa se abtina sa nu rada in hohote. Ino-

centa nu il starnise nidodata, dar se uita acum la sotia lui, rumena
in obraji, pe gat, pe decolteu si simti o placere infinita in... lipsa ei
de experienta.
Ar fi preferat sa se gandeasca la ea ca la sora rasfatata a unui con-
te. O fata plictisitoare. Cuviincioasa. Dar odata ce auzi pe buzele ei
cuvantul „pat“, ii venira in minte tot felul de fantezii cu ea zbatan-
du-se in bratele lui. Se abtinu sa nu geama de placere. De ce refuzau
sa-i dea pace gandurile acestea?
- Penelope, zise el, disperat sa o faca sa piece.
Singurul motiv pentru care se casatorise cu ea fusese ca sa-si sal-
veze clubul. Nu-si dorea o sotie, nu avea nevoie de asa ceva.
- Da, Ryker? intreba ea, inconjurandu-si talia cu mMnile.
- Muncesc zi si noapte. N-o sa se schimbe nimic doar pentru ca
m-am casatorit.
- Ne-am.
-Ce...
- Pai, dupa cum bine ai spus-o chiar tu, „pentru ca m-am casa­
torit"... doar ca te-ai casatorit cu cineva, cu mine... asa ca impreuna
ne-am casatorit.
Ryker se indrepta spre ea, iar ea facu un pas inapoi, semn ca in-
drazneala ei de mai devreme fusese doar de fatada. Ryker trecu pe
langa ea si ii deschise usa.
- Ne vedem la masa.
Penelope se uita lung la el.
-Trebuie sa recunosc ca am auzit discutia dintre tine si Calum,
dar fara sa vreau.
- Fara sa vrei? intreba Ryker ridicand din sprancene.
Da, ar fi fost vai si amar de ea si de minciunile ei.
Penelope isi trecu degetele peste rochia ei alba, de matase.
- Da, raspunse ea, observand privirea lui atintita asupra mainilor
sale. Dadu drumul rochiei si il infrunta cu privirea. Poti sa crezi ce
vrei, dar sa stii ca nu sunt o sclifosita. Fratele meu m-a invatat sa trag
cu arma, sa calaresc si sa dau pumni. Sunt sigura ca pot sa invat sa
manuiesc un cutit.
Asadar, Sinclair era motivul pentru care domnisoara se aparase
atat de bine in gradina. Cat de straniu ca, in ciuda diferentelor dintre
ei, atat el, cat si Sinclair avusesera grija sa isi invete surorile cum sa
se apere, fiecare in lumea ei.

118
 Onoarea unui tdikar

- Te-a invatat sa tragi cu arma? repeta el, intr-o soapta abia auzi-
ta, apropiindu-se usor de ea.
Sotia sa se retrase din calea lui, dar el nu se opri.
-S i in ce ai tras, Penelope? In ceva animalute la ferma familiei?
Penelope parca ii citi gandurile si se uita urat la el. Ai impuscat vreo-
data pe cineva? sopti el, bind deja la un pas de ea.
- Bineinteles ca nu, raspunse ea, impreunandu-si bratele la piept,
evidentiindu-si sanii micuti, astfel incat Ryker nu se putu abtine sa
nu o priveasca, blestemandu-si zilele.
- A impusca un om si a injunghia un om sunt doua lucruri foarte
diferite, zise el cu un fior rece in glas. Se apleca usor sa-si scoata
pumnalul din gheata.
Lumina lumanarilor se oglindi in lama, iar Penelope facu un pas
in spate. Oare acesta era momentul in care intelese si ea in cele din
urma cat de periculos era barbatul cu care alesese sa se casatoreasca?
Daca da, acesta fusese primul ei gest cu adevarat intelept.
-N u ma astept sa fiu nevoita sa impusc sau sa injunghii pe ci­
neva. Iar raspunsul ei era o noua dovada a faptului ca nu avea sa fie
niciodata in siguranta in lumea lui, pentru ca locul ei nu era acolo.
-C e crezi ca faci? o tachina el. Te joci cu mine?
-N u , exclama ea, rosie in obraji.
- Sau cauti ceva cu care sa-ti umpli zilele, continua el, de parca
nu ar fi auzit-o vorbind. Dar sa stii ca atunci cand lama cutitului te
atinge aid... Penelope inghiti in sec, in clipa in care Ryker o atinse
usor pe burta cu varful cutitului. Cand simti cutitul in tine, parca uiti
ca ai ras vreodata in viata ta.
Culoarea din obrajii ei pali, iar Ryker se simti din nou cuprins
de sentimentul acela nou, nefiresc si neplacut - vinovatie. Hotari sa se
desprinda de sentimentele acelea care il slabeau si care i-ar fi lasat pe
amandoi vulnerabili.
- Cand simti lama cutitului taind din tine, sopti el, plimband var­
ful cutitului pana spre buricul ei. Daca il infigi chiar aid, o sa-ti stra-
punga fiecare organ, iar tu o sa speri din tot sufletul ca o sa fie bine,
cu toate ca stii prea bine ca...
Zari teama din ochii ei.
-C a ce? se auzi soapta ei printre buzele tremurande.
- Ca urmeaza clipa aceea in care te vei ineca cu sangele care iti iese
pe gura, stiind ca sfarsitul este aproape.

119
 Cfinsti CafcCweCf'

Intreaga incapere se cufunda in tacere. Citi groaza si scarba de

de chipul ei in timp ce ea se uita disperata prin camera, cautand o
scapare.
Prea bine, ea voia sa piece, iar el o voia plecata.
Dar ea era singura persoana aparent capabila sa ii tina piept, si el
o redusese la fiinta aceasta speriata si pierduta. Cobori usor cutitul.
- Sa stii despre mine ca nu sunt viconte, zise el pe un ton dur.
Nu sunt un lord. Nu sunt nici macar fiul iubit al unui duce. Azvarli
pumnalul pe podea, unde ateriza cu un zgomot infundat. E mai bine
sa afli asta acum, ca sa nu-ti faci cine stie ce iluzii.
Asa era mai bine pentru amandoi. Pericolele strazii il transforma-
sera in barbatul care era astazi, unul care ar fi fost in stare de orice ca
sa supravietuiasca.
Penelope nu mai indrazni sa spuna nimic, ci fugi pe usa.
Urma o noua tacere apasatoare, iar Ryker isi cobori privirea in po­
dea. Nu se crezuse niciodata capabil sa simta vinovatie sau orice alta
emotie. Si iata-1 acum ros de remuscM. „Esti un prost. Dar e pentru
binele ei.“ Aceasta lectie nemiloasa avea sa fie prima din multe alte
lectii pe care le avea pregatite pentru Penelope. Dar era pentru binele
ei. Viata ei depindea de capacitatea sa de a prinde curaj si de a invata
din experienta lui.

CapitoCuC 11
Dragd Fezzimore,
Dcicd e so. pdtitneciscd. cinevci in inchisocireci Newgcite pentru
greseala lui Poppy, prefer sd fiu eu aceea, si nu ea. De (apt, as pre-
fera ca nici una dintre noi sd nu aibd de suferit. Dar eu sunt sora
mai mare, asa cd e de datoria mea sd o protejez pe Poppy...
Penny,
9 ani

Penelope ramase intinsa pe pat, cu privirea atintita spre usa. Nu

se miscase din locul acela de mai bine de o ora. Cina pe care o ceruse
cu atata insistenta cu cateva ore mai devreme ramase neatinsa pe
tava, pe o masuta rotunda din lemn de mahon.

120
 Onoarea unm tdffiar

Focul ardea in semineu, iar bataile ceasornicului continuara sa

ramana singura ei companie dupa ce Clara se grabise sa o conduca
pana in camera ei, dupa ce isi primise cuferele cu haine si dupa ce pri-
mise tava cu mancare. In plus de asta, toate aceste interactiuni erau
prea putin importante, cad nici unul dintre servitori si nici Calum,
fratele lui Ryker, nu se aratara incantati de prezenta ei acolo.
Se foi nervoasa in pat si ramase cu ochii atintiti spre tavanul alb.
„Dar oricat de multe lectii sangeroase as putea eu sa-i ofer, nu va
fi niciodata pregatita pentru ce se intampla in lumea noastra..."
Cuvintele lui Ryker inca ii rasunau in minte. Inalta societate se ui-
tase intotdeauna de sus la ea din cauza trecutului scandalos al fami-
liei sale, iar acum nu reusea sa-si gaseasca locul nici printre oamenii
cu care avea sa-si duca traiul... pentru tot restul vietii.
Pentru tot restul vietii.
Lectia lui Ryker ii dovedise inca o data ca era un strain perfect
pentru ea.
Se casatorise cu el din dorinta de a salva reputatia lui Poppy si de
a-si cladi o noua viata.
insa de la balul ducelui si ducesei de Somerset si pana acum, totul
se desfasurase in mare graba. Iar acum ramase intinsa pe pat, astep-
tand sa devina doamna Ryker Black. Sau doamna Banbury.
Barbatul acela care o sarutase cu atata pasiune era acelasi care o
atinsese apoi cu varful unui cutit. Lama aceea ascutita pe rochia ei de
satin fusese primul pas spre lumea lui de moarte.
Si asemenea copilei sperioase pe care el o vedea in ea, dMuse buz-
na din camera, abtinandu-se din greu sa nu vomite. Cine era barba­
tul acesta si de unde ura aceasta atat de inversunata fata de inalta
societate astfel incat sa ajunga sa isi refuze titlul si drepturile din
nastere? Scenele descrise de el... Ramase din nou cu rasuflarea ta-
iata. Scenele descrise de el erau unele pline de violenta si de primej-
die, iar ea, care visase dintotdeauna la o viata palpitanta, intelese in
cele din urma naivitatea propriilor ganduri.
Penelope isi plimba degetele pe abdomen, pana spre buric, acolo
unde Ryker o impunsese cu varful cutitului.
Ceea ce o duse cu gandul la alte discutii recente despre si sabii si
sulite.
Penelope isi simti gura uscata, incercand din rasputeri sa-si amin-
teasca discutiile dintre ea, Juliet si Prudence despre „bataile inimii“
si „pantec infierbantat". Ii venira in minte si cuvintele mamei sale.

121
 C d n sti CaCdfweCf-

Se apropia momentul acela.... cel in care avea sa fie rapusa de o

sabie, isi zise ea, strangandu-si degetele de la picioare. Ce-i drept,
mama ei folosise alte cuvinte ca sa descrie intreaga actiune, insa cu
f^cuse referire la arma aceea. Se intreba cum de reusise sa
ramana insarcinata cu cinci copii cand nu parea dispusa sa discute
aceste subiect altfel decat in termeni de lupta.
Un bustean trosni in vatra, iar Penelope tresari usor. in tot acest
timp, sotul ei nu-si facu aparitia —nu-1 mai vazuse de cand dadu-
se buzna din biroul lui si apoi se inchisese in dormitor. Penelope se
muta pe o parte si dadu cu pumnul in perna de nervi, dar si din incer-
carea de a sta mai confortabil. Ceea ce parea de-a dreptul imposibil
pe salteaua aceea plina de cocoloase.
Cum era posibil ca unul dintre cei mai instariti proprietari de clu-
buri de jocuri de noroc sa traiasca intr-un loc atat de anost? Totusi,
acum ca ii devenise sotie, Penelope isi propuse sa schimbe acest lu-
cru. Se roti din nou pe partea cealalta si, din lipsa de alta activitate,
incepu sa-si faca in minte o lista cu toate modificarile pe care avea sL
le aduca noii sale locuinte.
Patul trebuia schimbat. Avea de gand sa achizitioneze un birou si
un scaun confortabil. Aveau nevoie de un dulap in plus. Si biroul po-
nosit al lui Ryker avea nevoie disperata de o schimbare. Se simti din
ce in ce mai adormita pe masura ce continua sa lucreze la lista ei.
Auzi un zgomot de clanta si facu ochii mari, incercand sa deslu-
seasca ceva prin intunericul acela de nepatruns ca sa-si dea seama
unde se afia. Si isi aminti totul. Nunta. Dumnezeule! Sotul ei. Sabia.
Penelope inchise degraba ochii si se concentra pe propria respiratie
in timp ce Ryker inchise usa in urma lui.
Inima incepu sa i-o ia la goana si parea auzi glasul lui Poppy. „Nu
fi prostuta, Penelope Pippa. Sotul tau nu este un criminal..."
La un moment dat, focul se stinsese si se lasase racoare in camera.
Incerca sa nu faca nici o miscare, dar il auzi mormaind in intuneric.
Da, in incercarea ei de a-si aranja lucrurile printre hainele lui,
facuse mai multe modificari prin camera. Cu toate acestea, nu stia
nimic despre preferintele lui, asa ca nu reusi sa ii intuiasca reac-
tia. Oare avea sa o arunce din nou pe jos, asa cum o facuse in gra­
ding ca sa o ia la intrebari? Sau oare avea sa ii porunceasca sa nu
se mai atinga de lucrurile lui, folosindu-se de glasul lui autoritar,
de razboinic?

122
 Onoarea unui tdCfiar

in schimb, il auzi mergand cu grija si alegandu-si hainele, si un

singur gand incolti in mintea ei. Cum se facea ca un om atat de masiv
( a el sa fie atat de silentios in miscari?
Deschise incetisor ochii si il urmari facandu-si loc printre perechi
de cizme, rochii si pantaloni. Se apropie de biroul improvizat al lui
Penelope si se opri brusc. Observa numaidecat mancarea neatinsa
de pe tava, iar Penelope rasufia usurata ca ramasese ascunsa sub pa-
tura calduroasa. Deja putea sa-si imagineze ce parere avea sa-si faca
despre ea. Fie ca era o domnisoara rasfatata cu gusturi mult prea
pretentioase, fie ca era o mireasa indurerata care nici macar nu gasea
puterea sa manance. Ambele optiuni erau la fel de deplorabile.
Ryker isi indrepta acum atentia asupra ei, iar Penelope incerca
sa-si controleze respiratia, la fel ca in copilarie pe cand se prefacea ca
doarme ca sa o enerveze pe Poppy. Auzi scartaitul scaunului, semn
ca sotul sau hotarase sa se aseze.
Poc.
Bataile inimii se intetira cand sotul sau isi arunca gheata, iar zgo-
motul fu inabusit de rochiile ei aranjate pe jos.
Oh, Dumnezeule mare! incepuse sa se dezbrace.
Poc.
Penelope inlemni. In doar cateva clipe avea sa se aseze langa ea in
pat, sa ii ridice camasa de noapte si sa isi infiga sabia in teaca ei.
Penelope nu indrazni sa deschida ochii, rugandu-se cu ardoare la
Cel de Sus. Cu siguranta nu exista nimic mai dureros decat sa hi stra-
punsa de sabia unui barbat... exact acolo. Auzi podeaua scartmnd sub
greutatea pasilor sm, doar ca... parea sa se indeparteze de pat.
Facu ochii mari si il zari pe Ryker intins pe jos.
Doar nu avea de gand sa...
-A i de gand sa dormi pe jos? il intreba repede, uitand ca pana
atunci se prefacuse ca dormea.
Ryker ofta.
- Da, raspunse el. Sau prefer! sa vin langa...
-N u ! striga ea, rosie la fata.
Actiunea descrisa de mama ei era mult prea intima pentru doi
strain!. Penelope apuca cealalta perna, tinti in directia lui si i-o arun­
ca. Ateriza usor la picioarele lui.
Ryker insfaca degraba perna alba si si-o puse sub cap.
Penelope se cuibari din nou pe saltea. Cat de ciudat ca, dintre toa-
te lucrurile ramase acasa, cel dupa care tanjea cel mai tare era patul.
Se foi de cateva ori, incercand sa stea mai confortabil.
123
 Cfinsti CafcfweCf'

-A sa te foiesti mereu?
Inima ei o lua la goana.
- Inc6rc sa-mi gascsc locul, atata tot, mccrca 6a sa S6ap6r6. E pri-
ma oara cand dorm in patul asta.
Nici un raspunse. Dupa care...
- Vrei sa spui ca nu toate paturile sunt la fel?
- Bineinteles ca nu, raspunse ea, intorcandu-se pe partea cealalta.
Incerca sa-i desluseasca silueta in lumina slaba a focului din semi-
neu. Unele saltele sunt umplute cu pene. Altele au numai cocoloase.
Mai sunt si saltele... Si il zari intins pe spate. Sunt sigura ca nu stai
bine acolo. E adevarat sa nu se simtea pregatita sa-si indeplineasca
datoria de sotie, dar nici nu i se parea corect sa ii ceara sa patimeasca
intr-un asemenea hal.
Ryker isi duse mana la cap si vorbi pe un ton plictisit:
-A m dormit eu in locuri mult mai inconfortabile de-atat.
-D a, dar...
Ryker isi duse bratele pe langa corp, iar Penelope se infiora. Cum
era posibil sa emane cineva atata salbaticie si atata senzualitate in
acelasi timp?
- Esti sigur ca nu vrei sa vin langa tine in pat?
Penelope se facu rosie la fata. Doar ca intrebarea lui reusi sa-i star-
neasca imaginatia. Stiau atat de putine lucruri unul despre celalalt.
Erau casatoriti, meniti sa ramana impreuna pana la finalul zilelor, si
cu toate acestea habar n-avea macar care era mancarea lui preferata.
Sau ce carti ii placea sa citeasca. Se foi din nou in pat, sprijinindu-se
in cot.
- Ce fel de locuri?
Ryker se ruga la Dumnezeu sa o faca sa taca din gura, ceea cei
se paru destul de curios, caci Ryker Black nu parea tocmai o usa
de biserica.
-N -ai somn? o intreba el pe un ton retoric.
Ea clatina din cap, dupa care isi dadu seama ca nu avea cum sa o
vada pe intuneric.
-N u.
—Ani dormit pe strada, sub cerul liber, in ploaie. In zapada. Deci,
da, in locuri mai inconfortabile de-atat, mormai el. Dupa ce umbla-
sem descult pe strazile din St. Giles, mancand came stricata. Esti
curioasa sa-ti povestesc mai multe?
- Nu, sopti ea cu inima indurerata.

124
 Onoarea unui tdCfiar

Ziarele de scandal povesteau despre un criminal fara suflet, un

om de afaceri lipsit de scmpule. Dar nu faceau nicidecum referi-
re la toate dramele prin care trecuse ca sa ajunga in stadiul in care
era acum.
-T u ai dormit vreodata pe strazile murdare din Londra? o tachi-
na el.
intrebarea lui o lovi direct in inima. Cu toate intrebarile ei fara
rost, nu se gandise niciodata cu adevarat la toate incercarile prin care
trecuse el, un barbat nascut intr-o alta clasa sociala, care luase viata
in piept ca sa razbeasca.
- Nu, sopti ea. Am dormit o singura data in aer liber, raspunse
ea, incovoindu-si atat de tare degetele de la picioare, incat simti un
carcel in talpa. Ce prostie sa mentioneze macar noaptea aceea dupa
toate cate ii povestise el.
- De ce?
-A m avut la un moment dat o guvernanta rautacioasa, ii marturi-
si ea, jucandu-se cu patura. Focul continua sa arda linistit. Penelope
se uita cu o privire pierduta spre umbrele aruncate de fiacarile din
semineu. Imi placea sa o chinui si eu pe ea, la fel cum ma chinuia ea
pe mine. Doamna Jenkins era o adevarata scorpie. Avea intotdeauna
cu ea o sticluta cu coniac. Asa ca sora mea. Poppy, s-a strecurat intr-o
noapte in camera ei si i-a furat-o.
- Ca sa luati si voi prima voastra dusca? o intreba Ryker, razand.
Oare cat de des rMea? Viata ei fusese intotdeauna plina de glume
si rasete. Dar ar fi pus pariu pe intreaga sa colectie de jurnale ca el
dusese o viata plina de amaraciune.
incerca sa lase melancolia deoparte.
-N u, deloc, raspunse ea. Deja avuseseram noi grija cu mult timp
inainte sa gustam niste coniac. Si ne-a fost suficient sa ne convingem
ca nu e pentru noi.
Penelope ii facu cu ochiul, iar Ryker bufni in hohote de ras. Pe­
nelope incepu sa rada si ea de rasul lui contagios. Ce frumos era ca
rada impreuna. Petrecuse atat de multi ani incercand sa se transfor­
me intr-o domnisoara cuviincioasa si respectabila incat uitase cat de
placut era sa fie doar atat - Penelope. Mai bine asa decat sentimentul
acela permanent de teama si ezitari.
- Poppy i-a varsat bautura in oala de noapte, iar doamna Jenkins
si-a gasit sticla goala in dimineata urmatoare. Si a venit sa ne scoto-
ceasca prin camere pana ce a gasit-o.
125
 Cfinsti Cafdweff'-

-U nde ati ascuns-o? o intreba el.

- In dulapul men.
Astfel incat doamna Jenkins a dat vina pe tine, presupuse el in
mod corect.
- Exact. Si m-a batut pentru ca i-am furat bautura, zise ea, du-
candu-si degetele pe obraz, parca inca simtind palma ei usturatoare
dupa atatia ani. Mi-a spus ca fetele care nu sunt cuminti sunt az-
varlite in Newgate si ca paznicii ma vor rupe in bucatele. Asa ca am
fugit de acasa. Dar nu pe o strada murdara din Londra. Eu si surorile
mele obisnuiam sa ne jucam intr-un crang. Era si un lac acolo. De
fapt, inca e acolo, se corecta ea. Locul unde invatase sa inoate. Si am
ramas toata noaptea acolo, asteptand sa fiu dusa la inchisoare. Spre
deosebire de strazile reci pe care dormise el, in cazul ei pamantul
fusese acoperit de frunze si muschi de padure.
Se auzi un marait amenintator, aproape animalic din locul in care
zacea intins Ryker. Dar nu mai zise nimic. Nici o intrebare. Nici o
incercare de a o consola.
Nu mai impartasise povestea aceasta despre doamna Jenkins cu
nimeni altcineva, nici macar cu mama ori cu fratele ei. Ramasese un
secret intre ea si Poppy. Isi iubea fratele si surorile din tot sufletul si
ar fi fost in stare de orice ca sa-i protejeze.
Si cu toate ca ea si Ryker se nascusera in lumi diferite si ca nu im-
partaseau aceleasi opinii despre rasete si dragoste, si el nutrea ace-
lasi devotament fata de cei pe care ii avea in grija sa. Ceea ce insemna
ca ii unea ceva, poate cea mai importanta legatura dintre toate.
O cuprinse dorul de casa, dorul dupa surorile ei. Acestea nu aveau
sa-i calce in veci pragul casei. Nu aveau sa-si aduca niciodata copiii
in vizita.
Penelope se intinse din nou pe spate si isi atinti privirea in ta-
vanul alb. Zari o fisura si o urmari cu privirea.
-N u pot sa dorm, zise ea cu voce tare, tanjind dupa alt gen de
companie in afara gandurilor sale singuratice. Oare surorile ei casa-
torite traisera aceeasi tristete la gandul celor lasati acasa? Ca raspuns
la tacerea lui enervanta, Penelope se uita spre el si continua: Si acum
ar trebui sa ma intrebi de ce nu pot sa dorm.
- Daca chiar vrei sa stiu, de ce nu mi-o spui direct? raspunse sotul
ei, oftand.
Avea si el dreptate. Si totusi...
Esti sotul meu, iar eu sunt sotia ta, spuse ea pe un ton pragmatic.
126
 - Onoarea unui tdCfiar

- Da, sunt constient de asta.

Penelope hotari sa ignore raspunsul lui sec si sa se faca mai bine
inteleasa.
- Doi oameni casMoriti trebuie sa invete sa-si acorde atentie, sa
observe cand celalalt este fericit si ce anume il face sa zambeasca, zise
ea, amintindu-si de salonul de pictura pe care Jonathan il organiza-
se pentru Juliet. Si cat de tare se bucurase cumnata ei de surpriza
aceea. Rasetele lor voioase atunci cand Juliet se aruncase in bratele
sotului ei. Sarutul lor romantic. Penelope simti lacrimi in ochi. Si
daca vezi ca cel de langa tine e supa... suparat, trebuie sa incerci sa-1
faci sa se simta mai bine.
- Oh, Dumnezeule, doar n-ai de gand sa incepi din nou sa plangi,
nu-i asa?
Penelope il privi furioasa, uitand pentru o clipa de propria
suferinta.
- Ai o problema cu asta?
-Bineinteles, raspunse el, sprijinindu-se in cot. Plansul e o dova-
da de slabiciune, genul de slabiciune de care altii se pot folosi pentru
a te distruge, ii marturisi el din proprie experienta.
- Dar eu nu am dusmani.
- Nu? o tachina el. Cineva a avut grija sa povesteasca lumii despre
episodul nostru din gradina. Inca mai crezi ca nu ai nici un dusman?
zise el, dandu-i clar de inteles ca discutia luase sfarsit, dupa care se
intinse din nou pe spate.
Penelope ramase privind in gol, cu un nod in gat. Dumnezeule,
avea dreptate. Fusese atat de preocupata de naruirea tuturor speran-
telor sale si de repercusiunile scandalului, ca nici macar nu isi pusese
problema ca cineva chiar isi propusese sa ii distruga reputatia. Si sa
ii rapeasca orice sansa la un sot iubitor si devotat.
„Dar poate ca nu e prea tarziu pentru tine si Ryker.“ E adevarat,
Ryker nu avea sa fie niciodata sotul acela binevoitor si fermecator care
era Christian, cumnatul ei. Si nici unul dragastos si jucaus precum se
dovedise a fi Weston fata de Patrina. E adevarat, casniciile surorilor ei
erau diferite de a ei. Dar poate ca aveau si ei o sansa la fericire, nu?
Din clipa in care o smulsese din ascunzatoarea ei, capatase o tea-
ma de el. Dar barbatul care intrase tiptil in camera lui nu era aceeasi
bestie nemiloasa care ii trimisese fiori pe sira spinarii.
Ci...
Sforaitul lui rupse tacerea.

127
 Cfinsti CaC({weCC-

Poftim. Adica... Adica... Adormise pur si simplu? In mijlocul unei

conversatii? Intr-adevar, nu fusese o discutie cu adevarat relevanta
Penelope se lungi pe tot patul. Dupa toate temerile pe care le avuse-
se despre noaptea nuntii, cu un barbat pe care de-abia il cunoscuse
avea toate motivele sa rasufle usurata sa acesta sforMa la cativa pasi
de ea. Asa ca rasufla u^urata. Chiar recunoscatoare. ’ ’
Apoi inchise ochii. in sfarsit, se putea odihni.
. 2gomotele noptii erau incarcate de bataile ceasului si de sforMtul
inabusit al sotului ei.
Renuntand la orice speranta de a mai dormi, isi duse user m^inile
ia gura.
-Ryker? sopti ea. Ryker? repeta ea, ceva mai tare de data asta.
- Ce vrei? mormm el.
-N u mi-ai spus niciodata ce de te cheama Ryker.
Numele era primul indidu al identitatii sale si, pentru ca acum
erau legati pe vecie, ar fi vrut sa il inteleaga mai bine.
-Num ele meu? repeta el 5ntr-o soapta adormita. Parea la fel de
iritat dupa cinci minute de somn ca dupa cinci ore.
Penelope se foi din nou in pat, atarnand pe marginea saltelei.
‘" ‘™P"'c®remoniei,preotulti-a spus pe numele tau adevarat-
Ryker Banbury. Nu Black, completa ea.
Ryker ramase la fel de tacut, asa ca Penelope insista;
incercat si atunci sa te intreb, dar...
- Imi amintesc, i-o taie el.
- Ei bine? il intreba ea, decisa sa nu renunte.
^ - Mama mea, Delia Banbury, a fost amanta ducelui de Wilkinson,
incepu el, de parca ar fi avut raspunsul pregMit. La nasterea mea nu
s-a dat nici o petrecere, nu a fost nici o sarbatoare. Nimeni nu a ras.
Nimeni nu a zambit.
Vorbele lui descriau un episod atat de trist despre ziua aceea de
douazeci si unu mai, iar Penelope isi imagina nefericita lui copilarie.
„iu esti cea care a insistat sa afie mai multe lucruri despre el. Esti
multuniita acum?“ ’
-M oasa mea m-a vandut unui barbat pe nume Mac Diggorv ii
spuse el pe un ton complet detasat, dar Penelope se ghemui in pa-
ura calduroasa. Povestile acelea despre inceputurile lui modeste
o mgrozira si simti un fior rece pe sira spinarii si o teama ca sen-
zatia aceea nu avea sa dispara niciodata. Mi-am kies singur nume-
e, m copilarie. Nu voiam sa am de-a face cu nemernicul acela care
128
 Onoarea unui tdCfiar

m-a crescut si nici cu femeia care mi-a dat viata. Da, Penelope, aceas-
ta este pbvestea numelui meu. Am reusit sa-ti satisfac curiozitatea?
Spera ca aceasta remarca tafnoasa si rece sa o descurajeze in a mai
pune si alte intrebari.
Penelope se stradui sa-si gaseasca vorbele:
- De ce ai ales tocmai Black?
El isi intoarse capul spre ea, iar albul ochilor lui sclipi puternic
in intuneric.
- Pentru ca mi-am dat seama inca din copilarie cat de negru e su-
fletul meu. Ai face bine sa nu uiti asta, Penelope.
De ce tinea mortis sa ii fie teama de el? Teama era, bineinteles, cea
mai sigura varianta de a-i tine pe ceilalti la distanta si de a te proteja
de... suferinta. Si totusi, in mod paradoxal, il privi fara nici o frica. Era
singura in camera cu el, dar lucru acesta nu.o inspaimanta. In schimb,
ar fi dat orice sa darame fortareata aceea pe care el o construise in
jurul sau, ca sa ajunga sa-1 cunoasca pe adevaratul Ryker Banbury.
Dupa cateva clipe, isi feri privirea.
De data aceasta, de indata ce il auzi din nou sforaind, il lasa sa se
odihneasca.
Cu cine se casatorise? Isi miji ochii prin intuneric, incercand sa
desluseasca trasaturile aspre si frumoase ale sotului sau. Insa dis­
tanta dintre ei si lumina slaba nu o lasara sa vada nimic. El era cel
despre care scriau toate ziarele de scandal. Un barbat temut de toti
cei din jurul lui... si, la drept vorbind, chiar si ei ii inspira frica. Dar
era acelasi barbat care se casatorise cu ea ca sa-si salveze clubul. Ceea
ce spunea multe despre devotamentul lui fata de afacerea sa.
Gandurile nu-i dadeau pace, si nu reusi nicicum sa adoarma. Pene­
lope se intinse din nou pe spate, cu ochii in tavan. Oare cum ii venise
ideea unui club de jocuri de noroc? Ce fel de persoana fusese inain-
te sa devina un om de afaceri prosper? Sforaitul lui rupse tacerea
intr-un mod ciudat de placut. Respiratia lui parca il facea sa para mai
real, mai uman, departe de strainul acela rauvoitor si distant.
Penelope inchise ochii - si, cumva ciudat, pentru prima oara de
cand se culcase in patul acela inalt si singuratic, reusi sa adoarma in
doar cateva clipe.
- Oh, Dumnezeule. Nu. Te rog, nu.
Penelope sari din pat si simti de parca inima avea sa-i iasa din
piept. Inca ametita de somn, incerca sa desluseasca ceva in intune-
ricul de neptouns. Unde se afla? Incepu sa isi aminteasca. Nunta.

129
 Ckristi CafcfweCf-

Noaptea nuntii. Se freca usor la ochi, dupa care puse din nou capul
pe perna. ^
Avusese un vis atat de real. Auzise pe cineva plangand.
Se auzi un suspin usor si isi indrepta privirea spre locul cu prid-
na. II vazu pe Ryker zbatandu-se pe podea,
- Nu, implora el, gafaind dureros, dand din cap in toate directiile.
enelope se uita la el cu inima cat un purice. Oare ce demon! ii
mvadasera somnul?
-Nuuuu, suspina el, aproape plangand.
in clipa aceea, Penelope sari ca arsa din pat. Ignorand cu desa-
varsire podeaua rece. se grabi sa ajunga la el. Ingenunche langa el
dintr o singura miscare si ii puse mana pe umar.
-R y... insa cuvintele ei se incheiara cu un tipat.
Ryker ndica o mana si o lovi cu putere peste obraz, iar Penelope
tipa de durere, se dezechilibra si cazu in fund, pe jos.

CapitoCuC 12
Dragd Fezzimore,

A fost absolut ingrozitor. Am avut un cosmar in care md pier-

dusem, eram singurd si incercam sd scap de doamna Jenkins si nu
era nimeni acolo sd md ajute. Fezzi, promite-mi cd n-o sd md Iasi
niciodatd singurd. ’
Penny
9 ani

Cosmarurile nu !1 ocolisera. Si, de data asta, spre deosebire de ce-

lelalte dati, fusese cineva acolo cu el. O domnisoara fara nici o vina
Sotia sa,
Simti un gol in stomac.
Oh, Dumnezeule!
Si o lovise.
Dmtre toate bataile la care fusese partas, batai in care razbise
51 castigase, nu lovise niciodata o femeie. Nici macar pe tarfa lui
Diggory care obisnuia sa il bata cu o vergea de metal pe spinare.
130
 Onoarea unui tdffiar ■

Penelope cazu intinsa pe spate cu camasa de noapte ridicata pana

la genunchi. isi acoperi obrazul cu palma. Se pregati sufleteste sa
vada spaima din ochii ei.
In schimb, il privi cumva ingrijorata si indurerata.
- Ce voiai sa faci? mormM el, apropiindu-se usor de ea. Ce naiba
fusese in capul ei sa vina spre el in timp ce dormea? Ryker o lua usor
de mana ca sa ii vada obrazul si simti ca i se taie respiratia. Vazu inti-
parita pe obrazul ei de portelan urma rosiatica a palmei sale.
- Voiam sa... sopti ea, muscandu-si buza de jos, iar dovada aceea
de durere il mahni profund. Am vazut ca aveai un cosmar si am vrut
sa te trezesc.
Discutia de mai devreme despre Diggory si despre copilaria lui
ii trezise cele mai negre cosmaruri. Isi duse mana la cap. Sofia sa isi
asuma rolul de salvatoare: salvatoarea surorii sale si acum si salva-
toarea lui.
Si asta dupa ce el trmse dintotdeauna cu impresia ca domnisoare-
le din lumea buna isi cautau propriul interes. Ryker ii mangaie usor
vanataia, iar ea tresari.
-Te-am mai lovit si altundeva? o intreba el, mangaind-o pe
tampla.
Omorase atat de multi oameni cu o simpla lovitura la cap. Si
aproape ca o omorase si pe ea acum. Gandul acela ii intoarse stoma-
cul pe dos.
Ea clatina din cap.
- Primul lucru pe care trebuie sa-1 stii, mormai el, e ca nu e nici-
odata bine sa trezesti pe cineva daca nu esti pregatita sa-ti asumi
consecintele, zise el, dupa care se ridica in picioare cu ea in brate.
- Ryker, pot sa merg si singura, insista ea, impingandu-se in el in
timp ce el dadu sa deschida usa.
-M a asculti? intreba el, coborandu-si privirea spre ea si atin-
gand-o usor cu nasul.
-N u ... nu sunt un copil la scoala, sopti ea tafnoasa.
Oricine altcineva in locul ei ar fi izbucnit in plans. Si totusi, tana-
ra lui sotie, in ciuda celor cateva lacrimi din coltul ochilor, ii intalni
privirea cu curaj.
Ryker deschise usa fara sa ii dea drumul din brate si o inchise
usor in urma lor. Se indreptara impreuna spre capMul coridorului
invaluit in intuneric. Din loc in loc se zarea cate un sfesnic de perete,
iar umbrele aruncate de lumina lumanarilor dansau ciudat in intu-
nericul de nepatruns.

131
 Cfiristi Cafdweff-

„As fi putut s o omor... As fi putut s-o nimicesc cu o singura

lovitura..." ^
I?i simti stomacul revoltandu-se, lasandu-1 fara suflu. Dupa ce
reusise sa scape dm ghearele lui Diggory, se transformase in pro-
tectorul apropiatilor sai, si iata ca acum o pusese pe Penelope la
pamant cu o singura lovitura gresita. Isi mtoarse capul spre ea si ii
intalni privirea.
Nu pot sa-mi dau seama daca esti o ametita sau cea mai curajoa-
sa femeie pe care am intalnit-o vreodata.
Uimirea licari in adancurile ochilor ei albastri.
-N u e un compliment, bombani el, indreptandu-se spre camera
servitorilor.
Lui Penelope incepu sa ii tremure buzele si, chiar si in intunericul
acela, o simti tresarind.
- Si totusi, ma indoiesc ca o sa primesc vreodata un altfel de com­
pliment din partea ta.
La ce altceva s-ar fi putut astepta din partea unei fetiscane in-
draznete care fusese in stare sa dea buzna in biroul lui si aproape sa-i
faca o cerere in casatorie?
- La cat de nechibzuita esti, o sa ajungi in mormant. Trebuia sa o
invete ca pericolele pandeau la fiecare colt; era pentru binele ei.
- Asta e o... o amenintare? sopti ea, lingandu-si buzele.
- Eu nu obisnuiesc sa amenint pe nimeni, raspunse el, oprindu-se
la capatul treptelor. Eu tree direct la fapte. Isi fixa privirea pe buzele
ei rosii. Ii veni in mmte sarutul pe care il impartasisera, iar acum ca o
avea m brate ^i cand singurul lucru care ii despartea era o bucata de
material alb, simti ca se dadea o lupta apriga in inima lui. Sa nu te mai
atmgi niciodata de mine atunci cand dorm. Niciodata.
Dmtre toate femeile cu care fusese,^ nu ramasese sa doarma cu
nici una dupa ce actul fusese consumat. In parte pentru ca fusese pur
SI simplu yorba despre sex, dar si pentru ca se temea de cosmarurile
care mca il mai torturau. Astfel de episoade incepusera inca din co-
pilarie. Calum si Adair se alesesera de multe ori cu nasul insangerat
pentru ca incercasera aceeasi prostie ca sotia lui.
Ryker isi vazu in continuare de drum.
- Dar nu puteam sa-ti ignor plansetele, ii zise ea.
Ryker se opri, rosu la fata.
-B a nu pldngeam. Ultima oara cand plansese se intamplase pe
cand avea patru ani si fusese palmuit de tarfa lui Diggory.
132
 Onoarea unui tdffiar
/
-Ah... nu, nu. Bineinteles ca nu plangeai. Dumnezeule, fata asta
nu stia deloc sa minta. Dar daca ar fi fost sa te aud plangand, spuse
ea pe un ton perfect normal, de parca ar fi stat de vorba intr-un salon
elegant si nu cuibarita in bratele lui, lipita la pieptul lui, tot nu m-as
fi putut indura sa te las. Nu sunt genul de femeie care sa ignore pe
cineva care are nevoie de ajutor.
Ryker isi cobori din nou privirea spre ea, simtindu-i respiratia
pe gat.
- Esti o necugetata, milady. O femeie asa ca ea, capabila sa se lege
pe viata de un barbat ca el, sa deschida usa fara nici o ezitare si sa il
trezeasca in miez de noapte, nu avea cum sa o sfarseasca bine. Simti
un fior pe sira spinarii. Sa faci bine sa incui usa data viitoare, mormai
el si o aseza pe banca lunga din bucatarie.
- Ce usa? intreba ea, aruncand o privire in jurul ei.
Ryker scrasni din dinti.
- Oh, vrei sa spui pe viitor, sopti ea, rumena in obraji.
O expresie atat de inocenta si atat de diferita de oamenii sleiti de
sentimente cu care obisnuia sa interactioneze Ryker.
Hotarat sa puna la cale un set de reguli care sa ii protejeze viata,
Ryker isi puse mainile pe masa, incoltind-o.
- Sa nu te mai apropii niciodata de mine atunci cand dorm. Gata
cu intrebarile. Si sa nu ai incredere in nimeni. Aceste trei reguli s-ar
putea sa-ti salveze viata.
S-ar putea. Fara indoiala ca fata aceasta avea sa inventeze noi mo-
dalitati prin care sa-si riste viata.
Penelope il privi imbufnata, iar Ryker se vazu din nou atras de
buzele ei voluptuoase. „Dumnezeule, cred ca am s-o sarut din nou.
Dorinta puse stapanire pe el si se apropie usor de buzele ei.
-I n primul rand, daca tin bine minte, ai formulat patru reguli.
Ryker se opri la doar cativa centimetri de buzele ei, vrajit de cu-
tezanta ei.
-I n al doilea rand, poti incerca cat oi vrea sa ma intimidezi, dar
nu te cred in stare sa-mi faci vreun rau.
Cuvintele ei il facura sa o priveasca cu si mai multa admiratie.
Insa increderea aceea de neclintit il si nelinisti. O femeie capabila
sa-si depuna toata increderea in el, un barbat pe care il cunostea de
doar trei zile, nu avea ce cauta in lumea lui. Dar daca ar fi fost sa o
trimita inapoi la familia ei la fel de nestiutoare, asta ar fi insemnat
sa o puna in pericol in calea lui Killoran.
133
 Ckristi CaCcfweCf-

Deja ti-am facut rau, ii spuse el, mangaindu-i obrazul umflat.

^ - Bine atunci. Ryker, sunt sigura ca nu ai fi m stare sa-mi fad rau
in mod intentioncit. E o diferenta.
Si pe ce isi baza ea aceasta afirmatie?
- Ne cunoaste de doar trei zile, mormai el.
-M i-ai face vreodata intentionat rau? il intreba ea direct.
- Nu, recunoscu el. Nu.
- Na, poftim.
insa se intamplase de multe ori sa isi loveasca fratii care incer-
casera si ei sa il trezeasca din cosmarurile care il torturau noapte de
noapte. Conta prea putin daca o facuse sau nu intentionat, impor­
tant era ca suferea din cauza lui.
-Trebuie sa respecti o serie de reguli care-ti pot salva viata.
^ celeasi reguli datorita carora reusise si el sa supravietuiasca
pana la treizeci si doi, aproape treizeci si trei de ani.
-Bine, dar n-am de gand sa respect nici o regula daca asta in-
seamna sa ignor suferinta ori durerea altor oameni...
- Nu ma durea nimic, bombani el.
- Daca tu alegi sa ignori pe cineva care are nevoie de ajutor, asta e
a egerea ta. Si asta inseamna ca suntem doi oameni foarte diferiti.
Cuvintele ei erau de prisos.
. Se ochi in ochi, fara sa clipeasca, de parca s-ar fi dat o lupta
mtre ei. Si Ryker nu stia daca sa o certe sau daca sa o sarute pentru
incapatanarea si namtatea ei. Incepura sa respire la unison. Oare sa
o sarute? De unde fascinatia asta nefireasca pentru buzele ei ispiti-
toarej' Pentru mireasma ei... pentru savoarea ei...?
Ryker scoase un geamat gatuit.
- Ti s-a facut din nou teama?
- Nu mi-a fost niciodata teama, raspunse el iritat. Doar ca pielea
ei satmata radia o caldura care era o primejdie mai mare decat cele
de pe strazile din Dials.
- Milady, obisnuieste-te cu ideea ca te pandesc fel de fel de peri-
cole la fiecare pas. ^
Ryker se mdeparta de langa masa si se duse spre dulapurile de pe
perete. Lua cateva carpe pe care le inmuie in galeata de apa pregatita
de bucatareasa pentru spMatul rufelor de a doua zi. Stoarse bine car-
pa de apa. Simti privirea lui Penelope atintita asupra lui.
Ryker se mtoarse la masa si se aseza pe banca, langa ea.
- Da-mi sa-ti vad obrazul, sopti el.
134
 — Onoarea unui tdikar

Ea il asculta, increzatoare, si isi intoarse chipul in profil. Ryker

ii cerceta cu privirea gatul lung si grades. Ar fi. dat orice sa ii sarute
pielea cadfelata, sa o muste user, sa o alinte si sa...
Penelope il privi intrebatoare.
Ryker isi plimba usor degetele pe barbia ei, dandu-i usor capul pe
spate. Ii apasa obrazul umflat cu carpa uda, iar Penelope tresari.
- Imi pare rau, ii spuse el, ros de remuscari. Cuvintele pe care nu
le mai rostise niciodata pana acum. Nu avea niciodata nici un motiv
pentru care sa isi ceara iertare pentru gandurile si actiunile sale.
Pana acum.
-N u -i nimic, raspunse ea cu un zambet timid. Oi fi eu o lady, dar
am crescut cu trei surori neastamparate, care au avut grija sa se per-
fectioneze in arta pugilismului. Fratele nostru ne-a spus intotdeau-
na ca e important sa invatam sa ne aparam, ii explica ea.
Dar fratele ei ar fi fost in stare sa-1 rupa in doua daca ar fi
vazut-o in clipa aceea cu obrazul rosu. Odata ce compresa se incalzi
usor, o arunca deoparte si lua una noua. ii sterse din nou obrazul,
admirandu-i parul matasos care capata parca o nuanta albastruie
in lumina lumanarii. Ardea de nerabdare sa isi treaca degetele prin
suvitele ei, sa vada daca erau la fel de fine pe cat pareau.
-Ryker, lasa-ma pe mine sa tin compresa, zise ea, atingandu-i
degetele.
El ii dadu imediat drumul, multumindu-i lui Dumnezeu pentru
lumina slaba care ii acoperea roseata din obraji. Cum era posibil sa
se imbujoreze de parca ar fi fost un baiat neinitiat care mergea pen­
tru prima oara la femei? Ce altceva avea sa se mai intample? Lectii
de vals?
Penelope il cerceta din nou cu privirea. Intensitatea din ochii
ei il inspaimanta chiar mai mult decat teama lui de grupuri
mari de oameni. Ramase asezat pe banca si isi scoase o tigara de foi
din haina.
-A m stranutat.
Ryker inlemni, cu mana intinsa spre sfesnicul de pe masa.
- Cand erai in gradina ducesei de Somerset si stateai de vorba cu
Calum, la un moment dat ati auzit un zgomot. Fratele tau a crezut
ca era o rafala de vant. Dar am stranutat eu, zise ea, cu un zambet
poznas. Sa stii ca ma gadila pe nas, zise ea, aratand cu degetul spre tra-
bucul lui. Fratele meu obisnuia sa fumeze, dar s-a lasat pentru ca...

135
 CH risti CaCcCweCf-

Pares nu tanjise niciodata atat de mult la o tigara de foi la sen-

tunentul acela de r e W e cand trSgea In piept f u L l amSrui R ^^r

i n « p ; s S a m e T tIc e ™
- Te pricepi, ii spuse ea.
Ryker se uita lung la ea, urmarindu-i privirea pe deasupra carpel
albe care u acoperea obrazul. Avea toate motivele sa fie priceput !n-
cepuse sa joace carti pe bam pe strazile din Dials inca de la cind ani
deopSe lisand carpa

Ryker continue sa amestece cartile. Uniunea dintre ei fusese gan-

rer? unui parteneriat pur strategic - o legatura de afa-
cen. Acesta era singurul motiv pentru care sa-ti iei o sotie, Indeosebi
o dommsoara dm inalta societate. Insa Penelope insista sa schimbe
termenii parteneriatului.
„Dar, nu ai discutat concret cu ea despre toti acesti termeni."
Nu raspund la intrebari care ma vizeaza in mod direct
De,a h impartasise mai multe detalii despre el intr-o singura zi
decat o facuse vreodata cu toti fratii sai adunati la un loc.
Penelope il privi uimita.

raspunse^T

o " " “ mpromis. isi cladise

o fortareata in jurul sau ca sa se protejeze. O fortareata care nu avea
sa fie daramata cu una, cu doua de o domnisoara guraliva. Dadu sa o
descurajeze de orice ganduri romantice. dar nu mai apuca.
D1 aratand spre pachetul de carti.
Ryker ii intinse cartile cu o privire neincrezatoare

domn^oS ™
- Inainte sa se casatoreasca, fratele meu isi invita adesea prietenii
sajoace whist zise ea, fara sa-si ia ochii de la pachetul de carti Obis-
nuiam sa ma furisez sa ma uit la ei. Incerca si ea sa-i urmeze exemplu
SI sa amestece cartile, dar scapa cSteva pe masa. Intotdeauna mi s-a
parut un joc tare amuzant aruncatul cu zarurile acelea.
- Hazard, mormai el,
Penelope il privi intrebatoare.
- Hazardul se joaca cu doua zaruri.
-A h , da? intreba ea,

136
 Onoarea unui tdffiar

Oare fusese si el vreodata la fel de naiv ca ea? Ryker incuviinta cu

o scurta miscare din cap.
- Hm, zise ea, clatinand usor in cap, iar o suvita de par ii aluneca
pe frunte. As fi jurat ca jucau whist.
Ryker stranse toate cartile imprastiate si i le dadu inapoi. Dege-
tele lor se atinse cateva clipe, si simti o explozie de caldura inainte
sa se retraga speriat. Ce fel de putere avea femeia aceasta asupra lui?
Inainte sa o cunoasca, nu ar fi intors niciodata capul dupa silueta
ei firava, cu soldurile inguste si sanii mici. Si atunci cum se explica
ca acum tanjea dupa ea?
Penelope isi dadu parul dupa ureche si baga cartile in packet.
- in fine, tin minte ca jucau pe pariuri. Si tot felul de pariuri rusi-
noase, nu doar pe bani, ii sopti ea complice. Ce zici?
Ce incerca sa-i spuna?
-Facem un joc? Daca castig eu, am dreptul sa-ti pun orice in-
trebare imi trece prin minte si tu trebuie sa-mi raspunzi. Daca tu
castigi, ei bine, atunci pod sa ma intrebi ce vrei tu, ii propuse ea. Sau
pod sa nu ma intrebi nimic. Tu decizi.
Ryker se folosea de zaruri si de card de joc ca sa-si stoarca clien-
tii de bani. Jocurile despre care vorbea ea erau mai potrivite pen-
tru nobili plictisiti si copiii rasfatati. Ryker ofta adanc si incepu sa
amestece cartile.
-W hist. Se joaca in directia acelor de ceasornic, iar asul, popa,
dama si valetul sunt cartile cele mai mari, in ordine descrescatoare,
pana la doi care este cea mai mica carte, ii explica el, dupa care puse
pachetul de card pe masa. Taie.
-C e sa...? il intreba ea cu ochii ei mari.
Ryker ii facu o scurta demonstratie, impartind pachetul in doua,
dandu-i ei o jumatate si pastrand-o el pe cealalta.
- Da tu prima si apoi dau eu. Castiga cartea cea mare, se grabi el
sa-i explice. Castiga cine ajunge primul la cinci. Ai inteles?
Aproape ca vazu toate rotitele intorcandu-se in mintea ei.
-Cred ca... da, raspunse ea, muscandu-si varful degetului intr-un
gest care ar fi facut-o sa se dea de gol si sa piarda o avere la un veri-
tabil joc de card.
Penelope isi lua cartile de pe masa, muscandu-si buza de jos,
Ryker se uita cu jind la buzele ei voluptuoase de culoare capsuni-
lor coapte si ar fi dat orice sa guste savoarea lor. Trecuse prea mult
timp de cand fusese ultima oara cu o femeie. Altfel de ce 1-ar fi starnit

137
 Cfiristi Cafcfweff--

un p s t atat de inocent incat sa-i vina sa rupa de pe ea rochia aceea

alba si sa faca dragoste cu ea pe masa din bucatarie, fara sa mai tina
seama de cei din casa?
Penelope puse pe masa un zece de romb.
Ryker incerca din rasputeri sa-si controleze impulsurile, isi studie
cartile si scoase un as.
- La naiba, mormai ea.
Castigul acela ii dadea dreptul la o intrebare... sau, daca ar fi fost
sa mearga dupa regulile ei, ii dadea lui dreptul la liniste.
- De ce erai ascunsa sub banca aceea?
Penelope isi stranse jenata cartile la piept.
- De lasa, sopti ea.
Lasa? O fata care facuse rost de o birja care sa o duca pe strazile
din St. Giles ca sa se furiseze in clubul lui si sa il ceara in casatorie?
O astfel de fata nu avea cum sa fie o lasa. Da, poate ametita. Dar
nicidecum lasa.
- De ce spui asta? o intreba el, venind mai aproape de ea.
Penelope puse cartile pe masa.
-A sta e deja o alta intrebare.
Fara sa-si la ochii de la ea, Ryker puse jos un valet de inima
rosie.
Penelope scoase o injuratura deocheata, una care i-ar fi socat
pe multi dintre clientii clubului sau. Ryker ranji pe sub mustata,
iar muschii gurii lui protestara la gestul acesta atat de nefamiliar
si graitor.
- De ce spui ca te-ai ascuns din lasitate? o intreba el, chiar inainte
ca ea sa apuce sa puna pe masa treiul de inima rosie.
Isi infipse privirea in cartile din mana ei, de parca ar fi gasit acolo
raspunsul la toate intrebarile sale.
-Susoteau cu totii pe seama mea, spunand lucruri ingrozitoare
despre mine si familia mea. Asa ca le-am pus la punct pe cele doua
lady, raspunse ea pe un ton dispretuitor care impartasea propriile lui
sentimente fata de inalta societate. Si apoi am fugit din sala de bal.
De parca as fi fost un copil suparacios si plangacios.
Si iata ca tocmai decizia asta a ei reusise sa ii distruga viata.
Se asternu o tacere apasatoare intre ei, intrerupta doar de’trosne-
tul focului care ardea in semineu.
-M a Iasi pe mine sa fac cartile? il intreba ea. Nu stiu sa le ames-
tec, dar as vrea sa incerc.

138
 Onoarea unm tdffiar

Exista oare ceva ce sa nu indrazneasca sa faca femeia asta?

Si, pentru prima oara in viata lui, Ryker se uita oarecum admirativ
la o lady.
Aduna toate cartile si i le inmana.
Ea lua pachetul de card si incepu sa le amestece cu deosebita iscu-
sinta. Ryker o privi socat.
Fata il privi cu un suras jucaus in timp ce se grabi sa imparta
cartile.
- Ryker? zise ea, iar el isi fixa pierdut ochii in cartile pe care le
avea in mana.
Cata siretenie, isi zise el. Insusi Ryker Black, regele jocurilor de
noroc, fusese tras pe sfoara.
- Domnisoara, vad ca te pricepi, ii zise el.
-E foarte usor sa-ti fa d o anumita parere despre oameni si sa nu
te mai razgandesti, ii sopti ea, venind mai aproape de el.
Se infierbanta cand ii simti mirosul floral.
- Sa nu mai crezi ca nu sunt in stare de anumite lucruri doar pen­
tru ca m-am nascut o lady.
Era lesne de inteles ca iar trasese cu urechea pe la usi. Ar ft trebuit
sa fie furios pe ea pentru ca reusise din nou sa il pacMeasca. Si totusi,
Penelope reusi sa creasca din nou in ochii lui.
- Daca vrei sa-ti raspund la intrebare, va trebui sa castigi si mana
asta.
- Nu era o intrebare, mormai el.
Cat de usor ii fusese sa il joace pe degete. Daca 1-ar fi vazut fratii
lui acum, s-ar fi ales praful de reputatia lui.
-Stiu, sopti ea cu o sclipire vicleana in ochi. Te sicanez si eu,
Ryker.
Mai intm il provocase la un joc. Apoi se apucase sa ii faca morala.
Pentru ca acum sa inceapa sa il sicaneze.
Ryker arunca pe masa o dama de romb.
Penelope il batu cu un popa.
-C e iti aduce fericire? Altceva in afard de jocurile de noroc? adau-
ga ea cand el dadu sa vorbeasca.
- Nimic, raspunse el, automat, dar sincer.
in afara de imperiul pe care reusise sa-1 cladeasca in St. Giles,
nimic altceva nu-i oferea nici o satisfactie. Ii facu semn sa conti­
nue jocul.
Ea se foi pe scaun si il atinse usor cu genunchiul.
139
 Cfiristi CaCdwefC-

- Chiar nimic? il intreba, cu dezamagire in glas.

- Asta e deja alta intrebare.
Penelope morniM ceva in sinea ei si ii facu semn sa dea o carte.
Ryker scoase un rege de inima rosie.
- Bine. Poate ca acum nu-ti mai doresti nimic de la viata. Dar la ce
visai cand erai mic? zise ea inainte sa apuce sa intoarca cartea.
La ce visase in copilarie? Pufni dispretuitor.
- Penelope, copiii nascuti pe strada nu au astfel de visuri. Ea nu
vazuse niciodata uratenia ce se ascundea in spatele acestor pereti
care o inconjurau, asa ca nu avea de unde sa stie sentimentul acela
de pustietate. Incerci pur si simplu sa treci de la o zi la alta, n-ai
timp de pierdut cu fel de fel de visuri.
Penelope il privi cu ochi tristi.
- Si chiar nu e nimic ce ti-ai ft dorit sa ai?
Protectie. Un adapost. Mancare. Toate nevoile de baza la care
tanjea orice animal erau singurele lucruri la care si-ar fi permis sa
viseze. Ar fi vrut sa continue sa ii impartaseasca si mai multe detalii
obscure ca sa ii distruga orice sperante naive, cand zari un pahar de
cristal pe masa si inlemni.
„Am vazut un domn mancand o bucata de sticla... Pe cuvant. Pe
cuvant ca 1-am vazut, daca indrazneste careva sa ma faca mincinos,
vai s-amar de el...“
Parca auzi in urechi rasetele de demult ale lui Calum si Adair, atat
de vii de parca ar fi fost aievea.
- Zahar candel, sopti el.
Normal ca sarmanii vagabonzi de pe strada erau recunoscatori
cand apucau sa manance o bucata de paine. Deserturile erau un lux
de care se bucurau doar domnii din inalta societate si copiii lor rasfa-
tati. Amintirea aceea il puse din nou fata in fata cu realitatea.
-A m terminat acum, zise el.
Sotia lui ar fi fost in stare sa il poarte pe un drum pe care il daduse
de mult uitarii. O mangaie usor pe obraz.
- Sunt bine, il asigura ea.
Dar nu era bine. Se grabi sa stranga cartile de pe masa. Alta feme-
ie in locul ei ar fi plans de mama focului si pe buna dreptate.
- Esti prea iertatoare.
Ceea ce era o alta dovada de slabiciune. Una care, cu doar trei zile
inainte, 1-ar fi facut sa o dispretuiasca. Doar ca acum il incerca un alt
sentiment - neliniste. Caci devenise din ce in ce mai evident ca locul

140
 Onoarea unui tdffiar

ei nu era in clubul ladul si Pacatul, alaturi de barbati indoielnici si

femei culesese de pe strada. Se uita lung la ea si ii spuse:
- Domnisoara, trebuie sa inveti sa fii cu bagare de seama. Dupa
care baga pachetul de carti in buzunar si se ridica in picioare.
Penelope sari si ea de pe banca si se apropie de el, parca sa-i de-
monstreze ca nu ii era teama. II privi sfidatoare.
- Fata de tine? il intreba ea, emanand o cMdura imbatatoare.
Ryker isi plimba privirea de la buzele ei voluptuoase la semnul de
nastere de pe gat. Semnul acela discret in forma de inimioara care il
facea sa-si piarda mintile si sa tanjeasca dupa ea.
- Mai ales fata de mine.
„Trebuie sa o sarut...“
O prinse de ceafa si o saruta pMmas, gemand de placere. O saru-
ta din nou si din nou.
-Ryker, sopti ea cu rasuflarea tmata, ceea ce ii alimenta si mai
mult dorinta.
Ryker gafai usor, o bestie neimblanzita care nu voia altceva decat
sa o simta in bratele lui. Sa o descopere. Penelope il prinse de dupa
gat, cuibarindu-se la pieptul lui. Suspina usor, iar in clipa in care isi
departa buzele, el continua sa o exploreze cu limba. Ar fi vrut sa o
tina la distanta. Ar fi vrut sa ii demonstreze ca era in mare pericol
de cand se casatorise cu un barbat ca el.
Doar ca acum ucenicul devenise maestru, acum cand sotia lui ii
demonstra cu trupul ei infierbantat de dorinta cat de periculos era
sa o primeasca in bratele lui. O saruta lung si cu pasiune; o uniune
intensa pe care ea o accepta bucuroasa, gemand de placere.
Ce sarut nebun. Ar fi trebuit sa se opreasca. Si totusi... Ryker
continua sa o alinte cu buzele, fericit sa o auda suspinand de extaz.
Ea veni mai aproape de el, arcuindu-si soldurile intr-o invitatie pati-
masa. El incepu sa o mangaie pe spate, lasandu-si mana sa alunece
pe soldurile ei dupa care o apuca de fese si o trase mai aproape de
barbatia lui.
Penelope se lipi de el, starnindu-1 si mai tare. Ryker se retrase
usor, iar ea isi plimba degetele prin parul lui in timp ce el incepu sa
o sarute pe gat, facand-o sa suspine de placere. Simti parfumul de
fiori al pielii ei care actiona ca un afrodiziac puternic. O musca usor
de ureche, gata sa se piarda in mirosul acela imbatator de puritate
si inocenta.

14 1
 CfirisH CaCcfwefC-

O intinse pe podea si trase de decolteul camasii de noapte, elibe-

randu-i sanii micuti, perfect! cu sfarcuri savuroase, asemenea unor
merisoare, iar el era flamand dupa ele. Ryker isi lipi buzele de mu-
gurul acela inflorit si supse user din el. Urmara gemete de extaz, iar
Penelope isi infipse degetele prin parul lui.
- Ryker, suspina ea, iar soldurile ei incepura sa se legene usor.
Ryker continua sa li sarute sanul si ii ridica usor camasa de noap­
te. li departa picioarele cu genunchii si isi strecura o mana intre
coapsele ei, urmandu-i chemarea. O auzi gemand profund, purtan-
du-1 intr-o calatorie nebuna in care nu mai fusese niciodata. Pentru
el sexul fusese dintotdeauna un schimb avantajos intre doi oameni
care nu voiau altceva decat sa-si satisfaca nevoile. Nu simtise nicio­
data dorinta aceasta molipsitoare de a explora si de a prelungi mo-
mentul la nesfarsit. Isi strecura degetul in interiorul ei fierbinte, iar
ea isi arcui spatele de placere.
Simti picaturi de sudoare pe frunte si continua sa o mangaie pa-
timas. O dezmierda acum cu doua degete, iar ea isi incolaci picioa­
rele in jurul maini sale, gafaind fara incetare. Soldurile ei incepura
sa se legene intr-o miscare intensa, convulsiva. Era atat de aproape
de extaz. Setea lui era manata de o dorinta primitiva de placere, una
irationala si inexplicabila. Isi indrepta acum atentia spre celalalt san
pe care il neglijase pana atunci, iar Penelope il stranse la piept.
-T e rog, suspina ea, iar glasul ei il excita si mai tare.
Ryker continua sa o descopere cu degetele, iar ea isi ridica usor
soldurile la chemarea lui. Isi strecura un alt deget in interiorul ei
umed, iar intregul ei trup se incovoie. Dupa care gematul ei asurzitor
se auzi ca un ecou in intreaga incapere, isi arcui spatele si incepu sa
gafaie usor, tot mai usor.
- Ryker, sopti ea, dupa care se prabusi.
Respiratia ei intretaiata ii sufla in ureche, la unison cu bataile ini-
mii lui. Un zambet pierdut aparu pe chipul ei, de parca nu i-ar mai
fi lipsit nimic de la viata. Ryker se intoarse si el pe spate si ramasera
unul langa celalalt, umar la umar.
Reusise sa ii inchida gura, isi zise el, in lipsa de alte cuvinte. Ori-
cum, vorbele nu fusesera niciodata specialitatea lui.
Dumnezeule! Ce fusese asta? Simti un gol in stomac. Contrac-
tul de afaceri intre ei doi nu includea nimic altceva. Insa acum ca
se imbatase cu mirosul ei floral si ca degetele lui erau inca umede

142
 — Onoarea unui tdffiar

de la orgasmul ei, casatoria lor luase o noua intorsatura care mergea

impotriva regulilor stabilite initial.
Un sforMt lin ii intrempse sirul gandurilor si intoarse capul
spre ea.
Adormise?
Adormise.
Nici alta femeie nu primise incuviintarea de a dormi in patul lui,
daramite in bratele lui. Apropierea ei il inspaimanta mai tare decat
orice bataie la care fusese partas pe strazile acelea periculoase. Ryker
ii multumi Celui de Sus pentru somnul ei. Chiar daca dorinta inca
mai zvacnea in el, prefera de o mie de ori tortura asta in locul emotiei
necontrolate pe care o vazuse in privirea lui Penelope. Isi duse mana
la cap frustrat. Cum de reusise sa isi piarda mintile si sa o atinga -
din nou? Era o foame inexplicabila care nu avea nici un sens. Nu avea
nevoie de asa ceva. In clipa aceea stiu ca o femeie ca Penelope, care
reusise sa il puna la punct si care ii intorcea lumea cu susul in jos de
fiecare data cand intra intr-o incapere, avea sa ii puna in pericol clu-
bul si sanatatea mintala.
Trebuia sa aiba grija sa ii explice care era locul ei in ladul si Pa-
catul, ca sa isi puna din nou viata pe un fagas normal. Se ridica in
picioare, ii aranja camasa de noapte si o ridica in brate. Ea se cuibari
la pieptul lui, dovedind ca era la fel de naiva si in somn. Dumnezeule,
dorinta se trezi din nou in el cand o simti foindu-i-se in brate.
lesi pe coridorul intunecat. Cand ajunse in dreptul scarii care
dadea spre camerele private, paznicul Oswyn tresari. O zari pe
Penelope cuibarita in bratele lui Ryker si isi feri privirea. Ryker isi
continua drumul, iar treptele scartaira usor sub greutatea lui.
Odata ajuns la usa dormitorului, simti fiori pe sira spinarii si
arunca o privire in jur. Umbrele parca dansau periculos pe peretii
coridorului pustiu. isi scutura capul si intra in camera, inchise usa in
urma lui si o incuie cu cheia. Isi facu loc prin haosul pe care il facuse
Penelope in camera lui si o intinse usor pe pat. Pe patul lui. Nu, pe
fostul sau pat.
Facu un pas in spate, pregatindu-se sa piece. Dar se intoarse si
trase cuvertura peste silueta zvelta. Fiind nevoit sa aleaga intre
a ramane in aceeasi incapere cu ea, in timp ce trupul lui inca tanjea
s-o posede, sau a renunta la orice incercare de a mai dormi in noap-
tea aceea, Ryker alese sa piece.
143
 Cfinsti CaCcfweff'-

Clubul sau fusese intotdeauna o modalitate perfecta de a-si lua

gandul de la problemele de zi cu zi. Doar ca nu simtise nicioda-
ta pana atimci o mai mare nevoie de a-si lua gandul de la tot ce
se intampla.

CapitoCuC 13
Dragd Fezzimore,
Nu e covect cd. Jonathctn are voie sd meargd la club, in timp ce
eu sunt obligatd sd rdmdn acasd si sd suport lectii ingrozitor de
plictisitoare despre bune maniere si conduitd. Bdrbatii sunt singu-
rii care se distreazd...
Penelope
12 ani (Aproape 13. In curdnd.)

In timp ce Clara o ajuta sa se pregateasca in dimineata aceea, Pe­

nelope isi studie chipul in oglinda. Obrazul ei nu purta nici o urma
a intamplarii neasteptate de seara trecuta. Zambi. De fapt, i se citea
entuziasmul debordant pe obrajii rumeni si in sclipirea din ochi, o
bucurie pe care nici macar starea de iritare a Clarei nu ar fi putut'sa
o strice.
Penelope isi fagaduise sa fie cuviincioasa, dar poate ca toata po-
vestea asta cu norme si bune maniere nu avea pana la urma nici un
sens. Caci fara indoiala ca pasiunea din sarutul lui Ryker si extazul
pe care il descoperise in bratele lui nu aveau pret.
Aseara, strainul acela sMbatic de care invatase sa ii fie teama cu
doar cateva zile inainte o invitase la un joc de card si isi deschisese
sufletul in fata ei. „Incerci pur si simplu sa treci de la o zi la alta, n-ai
timp de pierdut cu fel de fel de visuri... Zambetul ei pali usor. Ajun-
sese sa-1 vada pe acest Ryker Black ca pe un strain distant! de nein-
duplecat care starnea teama si pentru care nu conta nimic altceva, in
afara de clubul sau. Totusi, noaptea trecuta o lasase sa fie martora la
o urma de vulnerabilitate care il ajutase sa se transforme in barbatul
din prezent. Noaptea trecuta avusese grija de ea cu o gingasie care
contrazicea toate cuvintele nemiloase pe care le auzise la adresa lui.
Clara ii aranja parul intr-un coc si facu un pas in spate.

144
 Onoarea unui tdffiar

- Doamna Black, mai aveti nevoie de ceva? intreba ea, rupand ta-
cerea. De mancare, De un prieten. De sotul dumitale.
Dar isi dadu seama din tonul vocii ei ca ar ft preferat sa isi taie o
mana decat sa o ajute cu altceva, asa ca Penelope raspunse cu zam-
betul pe buze:
-N u , Clara. Mxiltumesc.
Mama obisnuia sa spuna ca mai repede castigi pe cineva de partea
ta cu vorba buna. De-abia acum isi d ^ u seama cata dreptate avea. Si
totusi, nu observa nici o reactie pe chipul ei neinduplecat.
Clara facu o scurta reverenta si se retrase, inchizand usa in urma
ei. Penelope era hotarata sa nu puna la suflet comportamentul ei.
Toti angajatii de la club stiau prea putin despre ea. Cel mai pro-
babil o considerau o lady rasfatata si aroganta care se uita de sus
la ei.
Si poate ca in cei patru ani in care se straduise sa adopte o ati-
tudine cuviincioasa ajunsese sa fie genul de lady enervanta care sa
strambe din nas in fata unui astfel de club. Doar ca ea era mai practi­
ce decat oricine altcineva.
Ce stia in momentul de fata? Ryker Black era proprietarul unui
club de jocuri de noroc.
Ce altceva? Ryker Black ar fi preferat sa o stie pe ea moarta, decat
sa-si puna in pericol afacerea.
Ce altceva? Clubul lui devenise si casa ei si nu avea de gand sa se
lase data la o parte in timp ce el isi vedea de afacerea lui.
Dupa cateva clipe, Penelope reusi sa gaseasca drumul spre buca-
tarie. Deschise larg usa si intra - toata lumea se opri imediat din
treaba. Calum ramase cu furculita la gura, alaturi de ceilalti trei bar-
bati cu care statea la masa, toti trei la fel la fel de fiorosi si plini de
cicatrice pe fata. II recunoscu pe unui dintre ei ca fiind paznicul care
o tarase pana la biroul lui Ryker cu cateva zile inainte.
Penelope ramase in prag.
Prea bine. Aparent regula aceea cu „hai sa ne ridicam in picioare
cand intra o doamna in camera ‘ nu era valabila aici. Totodata, nu se
aflau tocmai intr-un salon londonez elegant, ci in bucataria unui club
de jocuri de noroc, plina ochi cu servitori care umblau de colo, colo
Tacerea aceea tensionata continua sa se prelungeasca, asa ca
Penelope facu un pas in fata, cu zambetul pe buze.
Servitorii isi vazura mai departe de treburile lor.
Penelope se apropie de Calum, fara sa renunte la surasul fortat.

145
 - CfinsH CafdwefC-

-Buna...
Barbatul inalt, chel, cu cicatrice pe fata, care sedea la dreapta lui
Calum, se ridica brusc in picioare. Vazand ura care mocnea in ochii
lui, Penelope inghiti in sec. Insa individul nu spuse nimic, doar isi
trecu un picior peste banca.
—... dimineata, sopti Penelope dupa ce bestia aceea iesi pe usa.
- El este Stone... doctorul nostru, ii explica Calum, facand referire
la barbatul care tocmai ce iesise din bucatarie.
De ce aveau nevoie de un doctor la club? Mintea ii vuia de intre-
bari. Ce fel de pericole o asteptau? Cumnatul ei ii facu semn spre
celelalte doua brute care aveau deja privirile atintite asupra ei.
-E l e Adair. lar el e Niall. Ceilalti frati ai lui Ryker. Penelope
Black, soda lui Ryker.
Soda cu care Ryker nici macar nu se sinchisise sa le faca cu-
nostinta. Penelope incerca sa nu se lase intimidata si facu o scurta
reverenta.
-Im i pare bine de...
Insa cei trei deja isi reindreptasera atentia spre mancarea din
farfurie, savurand-o cu lacomie. Continuara sa vorbeasca intre ei cu
mancarea-n gura, fara nici o jena.
In ciuda faptului ca tocmai facuse cunostinta cu cei trei frati,
Penelope nu se simd in largul ei. Ryker de-abia daca ii vorbise
despre fratii si sora sa. Oare in ce masura decizia lui de a se casa-
tori cu ea fusese influentata de dorinta lui de a-si proteja fratii?
Fratii acestia care mancau cot la cot. Ce atmosfera placuta si fa-
miliara. Si in familia Tidemore se punea pret pe familie si pe devo-
tament, asa ca nu se putu abtine sa nu simta o legatura cu acesti
strmni necizelati.
Dupa care isi dadu seama ca lipsea cineva si arunca o privire in
jurul ei. Oare unde era Ryker?
-Adair, registrul de contabilitate trebuie sa fie gata pana la pranz,
zise Calum, intrerupandu-i gandurile.
Strainul cu par saten musca hulpav dintr-o bucata de paine.
- Dar trebuie sa mai verific ultima comanda de coniac.
- Stii prea bine ca nu pot sa-i spun una ca asta. Ai grija sa-1 ai gata
la timp.
Cei trei frati isi continuara discutiile de parca Penelope nu ar fi
existat, iar ea isi indrepta atentia spre banca. Adair si Niall stateau
146
 Onoarea unui tdffiar

asezati pe marginile bancii, asa ca nu avea incotro decat sa treaca

peste ea.
Dar invatase sa calareasca barbateste inainte sa stapaneasca pe
deplin tehnica laterala. Prin urmare, isi sufleca faldurile rochiei si
ridica piciorul de partea cealalta a bancii.
Discutia se opri de indata, iar Calum se ineca cu mancarea in gura.
Penelope se uita in directia lor cu un zambet timid. Oare o credeau
prea cuviincioasa ca sa se aseze astfel de o banca? Ei bine, noua ei
familie avea sa descopere ca nu era nici pe departe o lady cu nasul pe
sus. Penelope il batu pe cumnatul ei pe spate.
- Cred ca ar fi mai bine sa iei dumicati mai mici si sa nu mai vor-
besti cu gura plina, ii sugera Penelope dupa ce acesta reusi in cele din
urma sa-si traga suflul.
Penelope se aseza la masa, iar Adair izbucni in ras si, chiar si dupa
ce Niall ii arunca o privire urata, Penelope simti atmosfera mai putin
tensionata.
O tanara servitoare se grabi sa ii aranjeze farfuria, servetul si ta-
camurile, iar Penelope ii multumi. Lua servetul alb si si-1 intinse in
poala, dupa care isi taie o bucata de sunca si incepu sa manance.
-S o tu l meu a mancat deja? intreba ea dupa ce termina de
mestecat.
Cand vazu ca nimeni nu se grabi sa-i raspunda, lua o noua
inghititura.
-Ryker nu mananca cu noi, ii explica Calum, luand o gura de
apa.
Penelope dMu vorbeasca, dar se razgandi de cateva ori.
-Niciodata? izbucni ea. Cu siguranta ca nu.
- Ryker nu ne lasa sa-i fim alaturi, zise Adair incet.
- La micul dejun?
Cu siguranta sotul ei nu era o persoana atat de retrasa incat sa nu
isi deschida sufietul nici macar in fata familiei sale, nu?
-A re el motivele lui, mormai Adair. Ryker ne tine pe toti la dis-
tanta. Si n-o sa faca o exceptie pentru tine.
Acestea bind spuse, fiecare dintre cei trei frati se ridica de la masa
si iesi din bucatarie, lasand-o pe Penelope singura. Penelope isi in-
clesta pumnii in poala si isi fixa privirea in farfurie. Probabil ca acum
familia Tidemore era adunata in jurul mesei, bucurandu-se de com-
pania celorlalti. Simti cateva lacrimi in coltul ochilor.
„Sa nu plangi. Sa nu plangi."
147
 Cfinstt CafcfweCC-

- Milady, va servesc cu un pahar cu apa? o intreba aceeasi tanara

servitoare de mai devreme, care parea de-o varsta cu Poppy.
I se facu dor de casa. Cat de mult ii lipsea sora ei! Penelope clipi de
cateva ori, incercand sa-si stapaneasca lacrimile.
- Nu, raspunse ea. Si te rog sa-mi spui doamna Black. Daca sotul
ei era hotarat sa se descotoroseasca de legaturile sale aristocratice,
atunci nici ea nu avea sa se complice cu formalitati inutile. Care este
numele tau?
-Amanda, doamna, raspunse fata uitandu-se la ea cu ochii mari.
Oare si copila aceasta o credea o snoaba plina de aere?
- Multumesc, Amanda, repeta ea.
—Amanda, urla bucatareasa din coltul celalalt al bucatariei, iar
fata se inrosi.
- Doamna, se grabi ea sa-si ia la revedere cu o reverenta.
Penelope ramase locului, cu ochii in farfuria abia atinsa, simtind
toate privirile servitorilor atintite asupra ei. Ofta din tot sufletul si
iesi din bucatarie.
Sotul ei nu avea de gand sa ia masa cu ea. Cumnatii ei se grabisera
sa piece de parca i-ar fi blestemat. Pana si servitorii o dispretuiau.
Ei bine, nu avea nici un rost sa-si planga de mila.
Penelope isi continua drumul pe scari si pe coridorul lung care
ducea spre apartament. Sotul ei o credea o fata naiva care nici macar
nu stia diferenta dintre un joc de hazard si whist. Poata ca locul aces-
ta nu era casa eleganta si primitoare in care se visase locuind alaturi
de sotul ei nobil, dar acesta era acum caminul ei.
Penelope trecu pe langa biroul lui Ryker si auzi voci.
- Dar, Ryker, sunt sora ta.
Glasul iritat al ducesei de Somerset ajunse pana la urechile ei, iar
Penelope inlemni. Arunca o privire spre usa, dupa care cerceta co­
ridorul. Oare de cate ori nu fusese mustrata pentru obiceiul ei de a
asculta pe la usi? Stia prea bine ca facea o greseala, dar nu se putu
abtine sa nu-si lipeasca urechea de usa.
-Ryker, vrei sa spui ca nu ti s-a parut relevant sa ma inviti
la nunta ta? Durerea si socul din glasul ei fura intampinate de o ta-
cere stoica.
Penelope isi simti inima bubuind.
„Chiar nu ai nimic de spus?“
Oare fusesera cuvintele ei sau ale ducesei?

148
 Onoarea unm taikar

-A m acceptat sa ma casatoresc cu o lady. „Lady?“ Barbatul aces-

ta care ii dezmierdase trupul cu atata iscusinta si cu care impartise
rasete la masa din bucatarie o vedea ca pe o simpla „lady“? Am facut
ceea ce astepta societatea, continua el. Societatea ta.
Se incrunta. El ar fi acceptat oricand sa se rupa de lumea aceea
din care facea ea parte, isi spuse Penelope.
- E si societatea ta, striga ducesa, dand dovada de un curaj impre-
sionant. Penelope o aprecie enorm pentru ca nu se ferea sa spuna
adevarul. Esti fratele meu. As fi participat bucuroasa la nunta ta.
-N e-am casatorit din interes. Nimic mai mult. Ea are nevoie de
un nume si de protectie pentru sora ei, iar eu vreau sa salvez reputa-
tia clubului meu, raspunse sotul ei, pe un ton care dadea de inteles
ca discutia luase sfarsit.
Era determinarea unui barbat care nu dadea socoteala nimanui si
care, prin urmare, considera subiectul incheiat.
Penelope se holba fara sa clipeasca la usa, fara aer, de parca cineva
ar fi lovit-o in capul pieptului. Chiar daca stia prea bine ca spunea
adevarul. Chiar daca ea fusese cea care ii propusese acest aranjament
de pe urma caruia beneficiau amandoi, jocul intim din bucatarie si
imbratisarea aceea exploziva ii alimentasera speranta ca ar putea fi
ceva mai mult intre ei. El o primise in bratele sale noaptea trecuta
si o trezise la... viata cum nu ar fi crezut niciodata ca era posibil.
-D oar pentru ca de la asta a pornit aranjamentul vostru, nu in-
seamna ca nu poate fi mai mult de atat, zise ducesa, ca un ecou al
dorintelor secrete ale lui Penelope. Si, spune-mi, ai de gand sa o Iasi
pe Clara sa ramana aid?
Clara? Schimbarea brusca a subiectului o facu sa ridice din spran-
cene. De ce o interesa pe ducesa daca...?
- Te pot ajuta cu ceva?
Penelope tresari. Se trezi fata-n fata cu Adair care o privi suspi-
cios cu ochii lui verzi. Teama. Neincredere. Cruzime. Toate pericolele
care pandeau pe holurile noii sale case.
- N-nu, raspunse pe un ton sovaitor.
Cumnatul sau se uita lung la ea, dupa care ii oferi bratul. Pene­
lope ezita cateva clipe, dupa care il lua. El ii facu semn spre o came­
ra, iar ea intoarse capul sa se uite spre usa camerei ei. lata ca un alt
barbat din infernul acesta ar fi vrut sa o inchida intr-o inchisoare
fara ferestre. Ei bine, nu avea de gand sa-i dea lui socoteala pentru
planurile ei.

149
 CfinsH Cafdweff'

-Multumesc... dadu ea sa spuna, intorcandu-se cu fata spre el,

doar ca sa constate ca holul era gol. Ar fi putut la fel de bine sa-si
imagineze intreaga conversatie. Cum reuseau barbatii acestia atat de
masivi sa se miste cu atata usurinta?
Scrasni din dinti, imbratisand furia aceea sanatoasa care o cu-
prinse in valuri. O primi bucuroasa. Caci astfel reusi sa dea uitarii
discursul nemilos al sotului ei.
Ryker. Fratii lui. Toti angajatii clubului se asteptau ca ea sa accep-
te sa actioneze dupa voia lui. Se comportau de parca ar fi fost o carpa,
si nu o femeie capabila de propriile sale pareri.
Ei bine, oricare ar fi fost noul ei nume, fie el Banbury sau Black,
avea sa ramana intotdeauna o Tidemore.
O lua din nou la pas pe coridor, cobori treptele... si se ciocni de un
munte de om.
Scoase un mic tipat de spaima si simti doua maini imense pe
umerii ei. Insa barbatul nu facu altceva decat sa o tina sa nu cada.
Era Oswyn. Acelasi care o gasise la panda in spatele clubului cu doar
cateva zile in urma si care o tarase pana in biroul lui Ryker. Era un
barbat masiv, care ar fi fost in stare sa o rupa in doua intr-o clipita.
- Doamna Black, o intampina el cu o deosebita neincredere, incat
Penelope facu un pas in spate. Va ajut cu ceva?
- Nu, raspunse ea cu un suras timid. Pur si simplu ma gandeam
sa vizitez... clubul.
Mai bine asa decat sa-1 numeasca ce era in realitate, un iad. Oare
cum se gandise sa-i dea tocmai numele acesta? ladul adapostea fel de
fel de creaturi meschine... Penelope se lasa manata de curiozitate si
trecu pe langa paznic, continuandu-si drumul.
Insa acesta o opri.
- V-a dat domnul Black voie sa facet! asta?
Sa-i dea voie? Daca Ryker Black, servitorii si fratii lui sau insusi
Dumnezeu traiau cu impresia ca ea avea de gand sa ceara voie sa um-
ble de colo, colo, mai ales in propria casa, inseamna ca erau nebuni
de legat.
- Da, raspunse ea, caci la urma urmei, nici nu ii spusese ca nu avea
voie sa se plimbe. In definitiv, ii prezentase doar patru reguli noapte
trecuta si nici una nu facuse nici o referire la dreptul ei de a vizita sau
nu sala de jocuri.
Oswyn o cerceta din priviri, iar ea incerca sa nu schiteze nici un
gest. Oare voia sa se convinga ca nu mintea?

150
 Onoaxea unut tdfftar

Pentru prima oara in viata ei ar fi. dat orice sa se fi nascut si ea cii

usurinta lui Poppy de a inventa povesti. Oswyn facu un pas in lateral,
iar Penelope rasufia usurata. Isi flutura parul pe spate si isi vazu mai
departe de drumul ei-
Simti privirea lui arzatoare in ceafa si mari pasul inainte ca acesta
sa isi dea seama ca fusese pacalit.
Ryker si angajatii lui trebuiau sa priceapa ca nu avea nici cea mai
mica intentie sa le urmeze regulile. Era o diferenta intre a respecta
normele de conduitu si bune maniere si cu totul altceva sa isi lase
viata ghidata de aceste reguli.
Era o Tidemore- Chiar daca sotul ei inca nu parea sa inteleaga
semnificatia numelui cu care se nascuse. Caci era o... Penelope in-
lemni, privind socata in jurul ei.
in ziua nuntii sale, fusese zorita spre camera ei si nu apucase sa
descoperea grandoarea acestui loc. Si acum facu ochii mari, ca sa fie
sigura ca nu-i scapa nici cel mai mic detaliu. Cerceta totul de la co-
vorul rosiatic la rnesele de joc imbracate in catifea. Iar domnii adu
nati in jurul acelor mese stateau cu privirile atintite spre cartile din
mana lor de parca intreaga lor viata ar fi depins de jocul acela.
Scoase un suspin lung pentru ca stiu in clipa aceea ca toate
promisiunile pe care i le facuse mamei sale de a fi cuminte si cuvi-
incioasa nu aveau sa se concretizeze vreodata. Caci simti cum entu-
ziasmul acela din copilarie puse din nou stapanire pe ea, o dorinta
nebuna de explorare, motivul pentru care toti servitorii o porecli-
sera „Poznasa“.
Penelope pasi tantosa in sala de jocuri. Crupierii se uitara unul ca
tre unul in directia- g1>privind-o uluiti pret de cateva clipe, dupa care
nu aveau incotro decat sa-si indrepte din nou atentia spre clientii
de la masa. Soaptele domnilor care ii observara prezenta in cele din
urma ii umplura urechile.
Penelope ramase cu privirea atintita inainte. Cu fiecare pas
simti ca nodul diri gat avea sa o sufoce. Cumva, peste noapte, se
transformase intr""® tanara fara casa. Parasita de inalta societate
din cauza scandalurilor in care se implicasera fratii ei si acum din
cauza scandalului pe care ea insasi il starnise, Penelope simti ca
nu-gi gasea locul xiici in universul lui Ryker Black. Dorul de casa
o lovi din nou. Er^ o reactie prosteasca, infantila la care mai mult
ca sigur ca Ryker se astepta din partea sotiei sale. Si, da, avea drep-
tate. Caci macar in casa Tidemore fusese sicanata, enervata si...

151

IIIIIIIIMIIIIIIHIIIIIIIIIIIIM dllllllllllMIIIIIII I
 Cfiristi CaCdweff-

observata. Aici toata lumea se uita la ea ca la o ciudatenie, o fiin-

ta bizara care fusese smulsa din habitatul ei natural si aruncata
intr-un loc necunoscut.
Oh, Dumnezeule! Simti un gol dureros in stomac si incerca sa se
concentreze doar pe durerea aceea, incercand sa se abtina sa nu iz-
bucneasca in plans.
Intoarse spatele la toate privirile lor iscoditoare si se aseza la o
masa goala. Se apropie de ruleta si o invarti usor cu varful degetelor.
Chiar si miscarea aceea simpla o impinse intr-o cursa nebuna. Cer-
ceta cu privirea toate numerele care zburau prin fata ochilor sai, cu
petele de rosu si negru.
-N u ai ce cauta aici.
Tresari cand auzi vocea lui Calum, dar nu se intoarse cu fata la el.
El era barbatul - ba nu, fratele - pe care il vazuse alaturi de Ryker in
noaptea aceea in care totul se sfarsise.
- Si unde altundeva sa ma due? il intreba ea, pe un ton sarcastic.
Toti pareau sa stie mai bine decat ea unde ii era locul.
Roata se opri usor, iar Penelope dadu sa o invarte din nou. Calum
veni mai aproape de ea si o opri. Stia prea bine ca de data aceasta ve-
nise randul lui Calum sa ii tina morala, si era sigura ca avea sa izbuc-
neasca in plans in mijlocul clubului, de fata cu toata lumea. Iar toti
nobilii aceia aveau sa piece acasa si sa barfeasca pe seama ei cu...
- Ce numar?
-Poftim ? il intreba ea, nedumerita. Nu avea de gand sa o izgo-
neasca si el?
-Spune-mi ce numar vrei sa alegi, ii explica el, prinzand intre
degete bila alba.
- Doi, se grabi ea sa raspunda.
Cad trecusera doua zile de cand renuntase la viata ei pentru a se
aventura in noua ei realitate scandaloasa.
Calum invarti roata si arunca bila in directia opusa.
Penelope privi cu nerabdare intregul joc, chiar daca stia ca nu
avea nimic de castigat, poate doar o mica bucurie. Roata incepu sa in-
cetineasca, iar bila sari usor de la un numar la celalalt. Tret. Atat de
aproape de un castig, ceea ce nu insemna altceva decat ca pierduse.
Penelope ofta cu tristete.
- S-ar putea sa crezi ca ai sanse de castig. Sunt doar treizeci si sap-
te de numere, ii zise el fara sa-si ridice privirea de la masa. Dar e mai
l)ino sa te obisnuiesti cu ideea ca n-ai cum sa castigi. Nu aici.

I S'.'
 Onoarea unui tdCfiar

Penelope se uita lung la el. Asadar, si aceasta fusese un fel de lec-

tie, Nu avea sa castige niciodata cu adevarat un loc in iadul acela.
Sau incerca sa ii spuna ceva mai mult? Poate facea referire la sotul ei,
la Ryker?
Penelope intinse mana si apuca bila alba.
- Presupun ca depinde de ce intelegi tu prin castig, Calum. Pene­
lope ii imita miscarea de mai devreme si invarti roata, aruncand bila
in directia opusa. Eu nu vad castigul ca fiind negru sau rosu, ci fiorul
acela de entuziasm. Capacitatea de a incerca si de a obtine ceva cand
toata lumea pariaza impotriva ta. Chiar daca bila ta nu aterizeaza in
spatiul corect, tot exista bucuria de dinainte. Roata incepu sa inceti-
neasca, iar Penelope observa ca bila cazu pe numarul doi. As spune
ca este un alt fel de castig.
Poate ca nu avea sa aiba niciodata parte de un sot iubitor, dar
asta nu insemna ca nu-si putea culege fericirea din alte lucruri. Nici
in ruptul capului nu avea sa-i permita lui Ryker Black, fratelui sau
sau oricarui alt angajat al cubului sa ii dicteze cum sa-si traiasca
propria viata.
Calum o cerceta cateva clipe cu privirea, dupa care facu o miscare
atat de scurta din cap ca aproape ca ar fi ratat-o daca nu ar fi avut
privirea atintita asupra lui.
-A i si tu dreptatea ta, milady. Era un fel de incuviintare. Un ar-
mistitiu, chiar daca unul tulburator.
-Penelope, insista ea. Chiar daca era doi straini, faceau totusi
parte din aceeasi familie, macar cu numele.
Dintr-odata se auzira mai multe tipete in spatele lor. Izbucnise o
cearta intre doi domni destul de nervosi. Calum reactiona imediat.
O prinse de mana si se grabi sa traverseze salonul cu ea.
Penelope vazu doi barbati care se luasera la bataie. Unul dintre
ei ii dadu un pumn in nas celuilalt, iar sangele tasni peste tot. Pe­
nelope simti ca i se intoarce stomacul pe dos si ca avea sa vomite in
orice clipa.
Isi aminti un episod din copilarie in care isi fugarise sora prin
Kent si cazuse cu genunchiul pe o piatra ascutita, patandu-si rochita
alba cu sange. De atunci, de fiecare data cand vedea sange, simtea ca
o ia cu ameteala.
-Doam na Black? o intreba Calum ingrijorat.
Penelope trase adanc aer in piept. Era hotarata sa nu le mai arate
nici o urma de slabiciune.

153
 Cfinsti Cafdweff-

-Sunt bine, raspunse ea, grabindu-se sa iasa din salon. Odata

ajunsa la treptele care dadeau spre apartamentul privat, se uita in
urma ei spre barbatul acela care o urmari indeaproape de parca ar fi
fost cainele credincios al lui Poppy. Du-te. Sunt sigura ca ai lucruri
mai importante de facut decat sa stai cu ochii pe mine.
-T u esti responsabilitatea mea.
Responsabilitatea. Cum, necum, exact asta devenise - o respon-
sabilitate pentru Ryker, pentru barbatul acesta, pentru menajera
nemultumita care trebuia sa ii poarte de grija. „Si totusi, doar asta
ai fost dintotdeauna, nu?“ Iti promit ca pot sa urc singura pana in
camera mea, nu am nevoie de ajutor, il asigura ea.
Calum ezita o clipa, dupa care facu o scurta plecaciune si se grabi
sa se intoarca in sala de jocuri.
Odata ramasa singura, Penelope se lasa sa cada langa perete. In-
cerca sa isi controleze respiratia si sa alunge greata. Strigatele ina-
busite care se auzeau dintre sala mare reusira sa-i distraga atentia
de la imaginea aceea cu nasul rupt si sange imprastiat peste tot...
Penelope gemu, si asta nu facu altceva decat sa invite din nou amin-
tirea aceea.
Copila bind, obisnuise sa auda povestile fascinante ale fratelui
sau despre asemenea cluburi, astfel incat si le inchipuise ca pe niste
locuri minunate pe care ar fi dat orice sa le cunoasca in realitate.
Oricat de incitant ar fi parut sa petreci ore intregi visand cu ochii
deschisi la un astfel de club, era cu totul altceva sa fii martor la bata-
ile violente care explodau la tot pasul.
Deschise ochii si privi in gol spre capatul celalalt al scarii. La fel
cum se pacalise singura ca isi putea transforma casnicia in una plina
de iubire, la fel se inselase si in privinta acestor localuri blestemate.
In visurile ei, niciodata nu fusese inchisa intr-o incapere fara fe-
restre, fara mobila si fara companie.
Auzi pe cineva tipand si tresari, luand-o la goana pe scari. Chiar
si pe timp de zi, penumbra domnea pe coridoarele acelea inguste,
accentuata de podeaua inchisa la culoare din lemn masiv si de pereti
goi, fara nici un tablou.
Merse fara noima pe holurile acelea intortocheate, intrand din-
tr-o camera in alta, una mai pustie ca urmatoare, de parca doar fan-
tomele ar fi locuit acolo.
Inca din copilarie piesele de mobilier, tablourile, decoratiunile de
tot felul i se parusera lucruri... firesti. Peretii amintirilor ei erau im-
 Onoarea unui tdCfiar

podobiti cu tablouri cu peisaje si portrete ale strabunilor. Erau vaze

pline cu flori puse pe masute elegante. Tapet din satin in culori vi-
brante. Oare asa fusese dintotdeauna casa ei? Sau poate ca si mama
ei ajunsese dupa casatorie intr-o locuinta pustie, care avea nevoie de
bunul ei gust? Un lucru era cert: mama si cumnata ei nu ar fi ezitat
sa aduca modificari in casa.
Penelope ajunse la cea din urma camera si deschise larg usa. In-
hala o gura sanatoasa de praf. Incerca din greu sa desluseasca ceva
in intuneric si privi in urma. Se astepta ca in orice clipita unul dintre
angajatii nervosi ai lui Ryker sa apara de nicaieri si sa o izgoneasca.
isi petrecuse toata viata incercand sa-si multumeasca mama, fra-
tele si, odata ajunsa la varsta adolescentei... societatea. Dar oare se
obosise vreodata sa se gandeasca la ea insasi? Se intrebase vreodata
ce anume o facea pe ea fericita?

Numerele scrise cu cerneala neagra din registrul lui Adair ince-

pura sa devina din ce in ce mai neclare. De fiecare data cand petre-
cea mai mult de jumatate de ceas cu ochii in paginile registrului, se
intampla acelasi lucru. Ryker scutura din cap, incercand sa isi focali-
zeze privirea asupra lor.
Asta trebuia sa fie singura explicatie, de ce altfel ar fi petrecut
atata timp cu nasul in documentele acelea? Chiar daca cuvintele
ramasesera dintotdeauna o enigma pentru el, in decursul anilor
invatase macar sa faca ordine printre numere.
Insa acum insiruirea aceea de numere parea la fel de misterioasa
ca paginile cartilor pe care nu stia sa le citeasca.
„Pai, dupa cum bine ai spus-o chiar tu, «pentru ca m-am casa-
torit... doar ca te-ai casatorit cu cineva, cu mine... asa ca impreuna
ne-am casatorit».“
Lumea lui luase sfarsit. Nu exista nici o cale de scapare.
Amintirea gemetelor ei de placere continua sa il tortureze, facan-
du-1 sa tanjeasca dupa ea. Ar fi dat orice sa-si treaca din nou degetele
prin parul ei matasos si bogat. Buclele acelea minunate care ar fi me-
ritat sa se odihneasca pe o perna si nu pe o podea de piatra. Tranti
registrul pe masa imprastiind hartii pe jos.
De-a lungul timpului se culcase cu nenumarate femei. Singura
amanta fidela fusese Clara, insa era doar un aranjament lipsit de
emotii, din care amandoi avusesera de castigat. Doi oameni care
se foloseau reciproc ca sa-si satisfaca dorintele carnale, stiind prea
bine ca nu insemna nimic mai mult.

155
 Cfinsti Cafdweff-

Nu i se intamplase niciodata sa ramana cu gandul la Clara sau la

oricare alta femeie. Nu simtise niciodata chemarea aceasta naucitoa-
re si nebuna care il facea sa se gandeasca la ea... si, mai mult decat
atat, sa isi doreasca sa o vada in fata ochilor.
Ryker isi scoase o tigara de foi din cizma si o aprinse la fiacara
lumanarii. Trase adanc aer in piept, savurand fumul care ii invada
plamanii. Toate regulile pe care si le impusese, zidurile pe care le con-
struise in jurul sau, erau daramate de pairii lui care ii distrusesera
viata dintr-o simpla neintelegere. De o sora care isi facuse curaj sa ii
spuna ce credea despre faptul ca Ryker ii tinea pe cei din jur la distan-
ta. De o sotie care isi gasise placerea in bratele lui.
Trase din nou din tigara. Stia prea bine ca nu avea sa-si gaseasca
linistea, asa ca iesi din birou si traversa coridorul intunecat, in drum
spre observator. Deschise larg usa si facu un pas in fa^.
II gasi pe Calum la fereastra, cercetand salonul de jocuri. Acesta
ii arunca o privire peste umar, dupa care isi indrepta din nou atentia
asupra meselor.
- De regula, nu vii la observator la ora asta.
Remarca lui avea mai multe substraturi.
Ryker se apropie de el si se aseza la dreapta lui, umar la umar.
El nu dadea nimanui socoteala. „Si totusi, tu ai ales sa te casato-
resti cu mine... Asa ca, normal ar fi sa mergem la masa si sa stai fara
sa comentezi...“
Ryker zambi fara sa-si dea seama. Calum ii vazu chipul oglindit in
geam si il intreba uluit:
- Chiar zambesti?
- Nu, se grabi Ryker sa raspunda. Fiecare om avea micile lui bucu-
rii, iar Ryker se resemnase de mult cu ideea ca el nu-si dorea nimic,
nu tanjea dupa nimic si nu avea nevoie de nimic.
Celalalt barbat se uita ciudat la el, dupa care isi vazu in continuare
de treaba lui, aceea de a veghea la linistea localului. in seara aceasta
aveau din nou acelasi numar de clienti care obisnuiau sa le treaca
pragul inainte de scandalul care aproape ca il ruinase. Ryker isi roti
gatul de la stanga la dreapta ca sa isi dezmorteasca muschii.
- E plin, observa el, tragand din nou din tigara.
- Iar s-au luat unii la bataie, zise Calum, observandu-i reactia cu
coada ochiului.

i:>(i
 Onoarea unui tdffiar

-S e mai intampla, ii reaminti el. Alcoolul menit sa deschida

buzunare si sa elibereze inhibitii avea acelasi efect si asupra tempe-
ramentelor greu de controlat.
Auzi usa deschizandu-se in spatele lor si il zarira pe Adair in pra-
gul usii. Acesta intra in camera si se aseza langa ei la fereastra.
- Era si sotia ta in salonul de jocuri cand a izbucnit bataia.
Atmosfera din incapere se schimba. Ryker se uita lung la el.
-N -a patit nimic, se grabi Calum sa-1 linisteasca, aranjandu-si
lavaliera. Am avut eu grija sa piece la timp.
Ryker ii arunca o privire necrutatoare.
- Si cum se face ca abia acum afiu asta?
- Stiu ca nu-ti place sa te intrerupem cu nimicuri, raspunse Ca­
lum pe un ton atat de nonsalant, incat Ryker se abtinu sa nu il dea
cu capul de pereti.
-A id e vorba de altceva, mormai el, nervos ca fratele sau indraz-
nise sa ii arunce in fata propriile sale reguli. Doar vedea si el diferen-
ta, nu?
insa Calum nu mai zise nimic, iar Ryker il impunse cu degetul.
-T i-o spun acum ca sa ma asigur ca ma fac bine inteles: Vreau sa
stiu tot ce are de-a face cu Penelope, pana la ultimul detaliu. Era res-
ponsabilitatea lui. Acesta era singurul motiv pentru care devenise atat
de posesiv. Nu vreau sa umble prin salonul de jocuri. Ne-am inteles?
- Desigur, raspunse Calum. Vreau sa spun, eu am inteles asta. Dar
cred ca sotia ta n-o sa fie la fel de binevoitoare.
Penelope se dovedise a fi problematica inca de cand o gasise as-
cunsa sub o banca din piatra, asemenea unui pungas de rand din Di­
als. Oare chiar nu intelegea toate riscurile la care era supusa pentru
ca era sotia lui? Dar isi dadu singur seama ca nu avea sanse de izban-
da. Bineinteles ca o femeie ca ea nu avea sa accepte sa fie incuiata in
casa, chiar daca ar fi fost pentru propria ei protectie.
-Trebuie sa ii explici sotiei tale care sunt asteptarile tale de la ea,
la fel cum ai facut cu Helena.
Gravitatea acelui sfat il duse cu gandul in alta parte. Si-o imagina
pe Penelope cu un cutit in mana, in timp ce el o invata cum sa se lup-
te, cum sa se fereasca; si-o imagina pierduta in bratele lui si se abtinu
cu greu sa nu suspine.
Genul acela de lectii presupunea sa ramana singur cu minuna-
ta lui sotie, care il punea in mai mare pericol cu privirea ei sincera

157
 - CfirisH CafdweC[-

si cu surasul plin de sperante decat oricare dintre brutele lui Diggory

sau ai lui Killoran.
- Helena avea cinci ani cand am gasit-o noi.
O copila care fusese izgonita cu mama ei din casa lor frumoasa si
care ajunsese pe strazi cu Diggory, dupa care cu Ryker si cu micuta
lui gasca. Nu, sora lui nu fusese genul de domnisoara de societate
care nu cunoscuse in veci durerea si necesitatea de a munci.
-Ryker, asta inseamna ca prezenta ei in lumea noastra e chiar
mai periculoasa.
Cuvintele fratelui sau ii provocara un fior rece pe sira spinarii.
Ryker ii arunca o noua privire fioroasa.
-N u mai avem ce discuta, ii zise el si porni in cautarea sotiei
sale.
Pentru numele lui Dumnezeu, nu se presupunea ca domnisoare-
le de societate ar fi trebuit sa dispretuiasca astfel de localuri? lar el
reusise sa o gaseasca pe singura fata din intregul regat care ardea de
nerabdare sa-i exploreze clubul. Nu avea nimic in cap. Poate ca il de-
ranjase sfatul lui Calum de a-si instrui soda in tehnicile elementare
de supravietuire, insa fratele sau avea si el dreptate - daca spera sa-si
vada vreodata linistit de viata lui, nu avea incotro decat sa o invete
toate regulile. Doar atunci avea sa si-o scoata din minte si sa-si cana-
lizeze intreaga atentie spre afacerea sa.
Asa ca Ryker porni in cautarea lui Penelope.

CdpitoCuC 14
Dragd Fezzimore,
Casele vopsite in alb si roz sunt atdt de plictisitoare. Sunt toate
la fel. Am sa insist ca viitoarea mea casa sa fie vopsitd in rosu.
Mama o sd fie de-a dreptul scandalizatd.
Penny
11 ani

Dupa cateva minute de mutat piesele de mobilier si alte mici ni-

micuri de colo, colo, parul incepu sa i se desfaca din cocul ingrijit.
 Onoarea unm tdifiar

inchisa in camera de depozitare, Penelope isi sterse sudoarea

de pe frunte si continua sa exploreze comorile care zaceau ascunse
acolo. Fiecare coltisor era ticsit cu piese de mobilier masive, din vre-
muri de demult. Isi facu loc cu grija prin spatiul acela intortocheat.
Poalele rochiei care maturau usor podeaua era sigurul zgomot care
umplea tacerea din camera. Penelope cerceta cu atentie fiecare pie-
sa de mobilier, incercand sa uite cuvintele dure si nemiloase pe care
Ryker i le adresase surorii sale.
Lemn de mahon, materiale inchise la culoare - intregul mobili­
er depozitat acolo parea sa fie in culori sumbre. Tresari de fericire
cand zari cu coada ochiului o pata de albastru, singura nuanta vesela
intr-un spatiu intunecat si uitat.
Penelope se strecura intre un bufet si un birou si se impiedica de
un taburet aurit.
Intinse cu respect mmnile spre masuta de scris, trecand cu var-
ful degetelor peste cuplul de dansatori gravat. Era o piesa de m o­
bilier superba care te ducea cu gandul la zile de vara si la inocenta
simpla, biroul si raftul de card fiind decorate cu fiori pictate in roz
si galben.
Era perfect. Mai mult decat atat... era un semn. Intr-un loc lipsit
de veselie si culoare, gasise totusi o pata de lumina. Simti lacrimi in
ochi, dar se abtinu sa nu planga, cad speranta incoltise din nou in
sufletul ei. Uitase de supararile de mai devreme. Plina de forte proas-
pete, Penelope cerceta cu atentie comorile care o inconjurau.
Pasi peste o otomana rosie, din satin, si sari pe podea, razand cu
gura pana la urechi. Petrecuse patru ani incercand din rasputeri sa
fie cuviincioasa, fortandu-se sa ignore entuziasmul de a merge impo-
triva asteptarilor societatii, ca sa fie pur si simplu... ea insasi.
Acum era casatorita, iar casatoria ei cu Ryker ii oferea libertatea
pe care si-o refuzase in tot timpul acesta. Libertate de miscare, liber­
tatea de a alege de una singura ce rochii sa poarte, libertatea de a lua
propriile decizii, fara teama de a fi mai judecata.
Se opri langa o serie de tablouri inramate.
„Penelope, nu se cade sa pictezi oameni..." Parca auzi vocea ma-
mei sale ca un ecou in camera straina. Incepu sa se uite printre ta-
blourile cu rame aurite si frumos ornamentate cu un entuziasm care
ar fi inspaimantat-o pe mama ei. Penelope scoase un icnet de spaima
si le scapa din mana atat de brusc, incat se lovira cu zgomot unele de
celelalte. Facu ochii mari. Era o diferenta intre a picta portrete si...

159
 Cfinsti Cafcfweff-

Se uita cu coada ochiului spre tablourile de la picioare ei - nuduri. Fe-

mei complet goale, fara nici o bucatica de material care sa le acopere
trupurile voluptuoase, deloc subtirele.
Lasa tablourile si se indrepta pasi spre o canapea din lemn de ci-
res tapitata, usor zgariata. Materialul se decolorase. Probabil fusese
o piesa de mobilier atat de fmmoasa la vremea ei, colorata, vesela.
Dar timpul era neiertator.
Si era la fel fie ca era vorba de obiecte sau de oameni, nu? Timpul
lasa urme.
Se aseza pe canapea, iar praful pluti usor in aer. Arcurile din
perne, ponosite de trecerea timpului, scartmra zgomotos. Cerceta
nedumerita camera in care se afla. Oare de ce se incapatana Ryker
sa traiasca in mediul acesta saracacios cand avea un depozit ticsit cu
lucruri uitate? Era oare atat de preocupat de bunul mers al clubului
incat nici macar nu-si dadea seama care erau acele mici detalii care
transformau o casa intr-un... ei bine, intr-un camin? Penelope isi
odihni mana pe bratul canapelei si isi intinse degetele spre masuta
din bronz cu blat de marmura de langa ea, continuand sa cerceteze
camera aceea plina de comori care o facea sa isi puna fel de fel de
intrebari despre barbatul cu care tocmai se casatorise.
Zari un orologiu de un verde smarald, stil Ludovic al XV-lea, za-
cand langa un perete, uitat si abandonat; timpul se oprise in loc la
doua si zece minute. Penelope se ridica si lua piesa aceea grea, cu
inima indoita. Un ceas atat de frumos, ferit de privirile celorlalti...
Vru sa-1 puna la loc cand zari cu coada ochiului...
Se imbujora toata cand vazu desenul obscen pictat pe cadranul
ceasului. Arunca o privire spre usa deschisa si dupa ce se asigura ca
nimeni nu avea sa o descopere, se apleca usor spre desen, cercetand
cu atentie cuplul si imbratisarea lor patimasa. Femeia zacea intinsa
pe spate cu picioarele desfacute, iar barbatul domnea deasupra ei,
intre picioarele ei. Artistul reusise sa surprinda muschii incordati de
pe fundul barbatului, iar Penelope il privi fascinata. Insa nu forma
perfecta a trupului barbatului fu cea care o fermeca, ci extazul din
ochii femeii, gura ei usor deschisa, intr-un tipat surd pe care Pene­
lope aproape ca si-1 imagina...
- Ce cauti aid?
Penelope tresari si aluneca pe marginea canapelei, aterizand pe
burta, cu fundul in aer. Inghiti in sec cand dadu cu ochii de silueta
masiva a sotului umpland cadrul usii. Ochii ii scaparau de furie.

KiO
 Onoarea unui tdffiar

La naiba! Penelope ii arunca in zambet timid. „Am acceptat sa ma

casatoresc cu acea lady..." De ce venise dupa ea daca ii spusese foarte
clar ducesei ca nu avea mare nevoie de ea?
- Buna.
Macar un „buna“ ar fi putut si el sa spuna. In schimb, se uita direct
la... fundul ei. Penelope tresari speriata si se ridicain genunchi, aran-
jandu-si rochia in jurul picioarelor, acoperindu-si pielea expusa.
- Ryker, nu te-am vazut la micul dejun in dimineata asta, spuse
ea, pe un ton cumva acuzator.
- Prefer sa mananc sigur, raspunse el.
- Nici macar cu familia ta? il intreba ea.
El o privi iscoditor.
- Nu, nu mananci nici macar cu familia ta. Dar ar trebui sa o faci.
E important sa-ti incepi zi...
- Ce cauti aici? i-o taie el, iar Penelope il privi socata.
Ce-i mai placea sa o intrerupa, chiar daca nu ar fi recunoscut nici-
odata acest lucru. Poate ca era prea tarziu pentru el sa se schimbe.
- Stiai ca ai o intreaga incapere ticsita cu mobila aici? il intreba ea,
hotarata sa reia la un moment dat subiectul despre micul dejun.
Un ranjet rautacios aparu pe chipul lui facandu-i inima sa-i bata
mai tare in piept. Miscarea aceea curbata a buzelor sale il transforma
intr-o fiinta adevarata, in came si oase.
-N orm al ca stiai, mormm ea, dupa alte cateva clipe de tacere.
Mi s-a parut ciudat ca toate camerele tale sunt atat de saracacioase.
Am crezut ca poate clubul nu-ti aduce profit.
- Stai linistita, clubul o duce bine, raspunse el pe un ton sec. Stii
ce era locul asta inainte sa-1 cumpar eu? Un bordel.
inchise usa in urma lui si odata cu ea orice raza de lumina.
-U n... sopti ea.
-U n bordel, repeta el. Piesele acestea de mobilier erau ale ma-
troanei care a detinut stabilimentul.
- Clubul tau nu este cu mult mai diferit decat bordelul acela, ii
spuse ea.
Ryker se uita urat la ea. Chiar nu avea de gand sa renunte la
ideea asta?
-A i aici un grup de fete care nu au alta varianta decat sa... sa isi
vanda trupul pentru o sansa la viata, zise ea, inrosindu-se.
- i n schimbul muncii pe care o depun, eu le garantez protectie,
ii reaminti el.

161
 CfirisH CaCdweCC-

Cum de nu reusea sa inteleaga situatia?

-A sa e. Dar ai putea la fel de bine sa le garantezi protectie si daca
ar lucra la bar sau daca ar face curat in camere...
Ryker facu cativa pasi spre ea, iar Penelope nu reusi sa-si mai ga-
seasca cuvintele.
- Spune-mi, Penelope, esti o reformatoare?
Prezenta lui atat de aproape de ea o infierbanta. Nici un bar-
bat nu merita sa fie atat de inalt cand ea de-abia daca ii ajungea
la piept.
- Poate ca...da, sopti ea, incercand sa nu se lase ametita de dorin-
ta apasatoare care o invalui usor. Te-ar deranja daca as fi? indrazni ea
sa intrebe, stiind prea bine ca raspunsul lui cantarea greu.
El se apleca usor spre ea, sprijinindu-se de bratul canapelei.
-M a deranjeaza daca continui sa te plimbi prin salonul de jo-
curi, raspunse el cu atata nonsalanta, incat dorinta aceea ametitoa-
re se risipi. La naiba cu el si cu indiferenta lui! Nu vreau sa cobori
in salon.
- Mi-am dat seama.
De fapt, daca ar fi fost dupa el, nici macar n-ar mai fi iesit din
camera. Aproape ca simti pe buze mirosul masculin de tigari de foi si
coniac din respiratia lui.
- Si iata ca tot ai ales sa o fad.
-A h , desigur, raspunse ea. Trase adanc aer in piept, imbatan-
du-se cu mirosul lui. Ryker, cred ca a venit momentul sa stam se-
rios de vorba, zise ea, sperand sa reuseasca sa isi tina sub control
simturile printr-o furie indreptatita.
- Chiar asa?
Penelope incuviinta din cap, ignorand tonul lui arogant.
- Refuz sa fiu o prizoniera in propria mea casa.
Ryker o cerceta cu ochii lui albastri, aproape negri.
- Asta numesti tu locul acesta? sopti el, luand-o usor de dupa cea-
fa. Casa ta?
-N u e? Locuim aid ca sot si sotie, impreuna cu fratii tai. Stiu ca
nu este tocmai o locuinta traditionala...
Ryker ii inghiti vorbele cu un sarut, devorandu-i gura intr-o im-
bratisare pasionala si acaparatoare. Apoi o intinse pe canapea, dez-
mierdandu-i gura cu limba, trezindu-i simturile, iar ea se topi in
bratele lui, pMrunsa de focul dorintei careia i se darui bucuroasa.
 Onoarea unui tdffiar

- Cine esti tu, Penelope Tidemore? gafai el, plimbandu-si buzele

pe gatul ei lung si subtire.
Penelope isi dMu capul pe spate, permitandu-i sa ajunga mai bine
la carnea ei sensibila.
- Black, sopti ea, infiorandu-se usor in timp ce el ii sugea pielea,
muscandu-o usor, venerand-o. Sunt Penelope Black.

Cuvintele ei il incitara si mai tare. Cuvintele acelea care o desem-

nau ca fiind femeia lui. Cuvintele care indicau ca stia ca ii aparti-
nea. lar gemetele ei de placere il aruncara intr-un vartej de dorinta
si nebunie.
O intoarse cu spatele si incepu sa ii desfaca nasturii delicati cu
perle.
- Sa-i ia naiba de nasturi, mormai el. .
- Ce rochie enervanta, nu-i asa? sopti ea, in timp ce el o saruta si
o musca usor de ureche.
Era fina ca matasea. Exista oare vreo mica particica a trupului ei
care sa nu fie catifelata? Trase de dantela rochiei, iar nasturii plesni-
ra, umpland podeaua cu zgomote delicate. Ryker o dezbraca de ro­
chie, nerabdator sa o vada goala. O dezbraca de camasuta si o saruta
pe sira spinarii.
Ea isi arcui spatele de placere, ca o felina.
Ryker ii apuca sanii in palme, mangaidu-i sfarcurile doritoare
pana ce gemetele ei de placere reverberara in incapere.
Dar voia mai mult. Voia sa o vada toata. Ryker se retrase usor,
ignorand suspinele ei de protest. Ii trase rochia pana la solduri, iar
ea se lasa dezbracata, pana ce ramase goala in fata lui.
Ryker ii cuprinse cu privirea trupul subtire si mlMios, forma
ispititoare a soldurilor. Sanii mici ca doua mere, sfarcurile ca doi
boboci de trandafiri, tentatia care il manase pe Adam s-o ia pe
drumul pierzaniei.
Penelope se foi si dadu sa se acopere.
-N u , sopti el, prinzand-o de brat.
Oricare alta domnisoara din lumea buna s-ar fi pierdut sub privi­
rea lui patrunzatoare.
Dar Penelope isi lasa bratele pe langa corp. Ea era genul de
femeie neinfricata, care statea ascunsa sub o banca din piatra
si care se aventura pe strazile din St. Giles ca sa se intalneasca

163
 Cfiristi Cafcfweff'

cu un barbat de care toata lumea se ferea, iar asta il facea sa o do-

reasca si mai tare.
Fara sa o scape din priviri, Ryker se dezbraca de haina si o arun-
ca pe jos. Isi trase camasa peste cap si o arunca si pe aceasta peste
mormanul de haine de la picioarele lor. Penelope facu ochii mari si
dorinta pali in ei cand ii vazu cicatricele care ii mutilau pieptul.
El inlemni, convins ca avea sa citeasca repulsie si dispret pe
chipul ei, la vederea pielii sale crestate si distruse de prea multe lupte
cu cutitul.
Dar ea ridica privirea, si el citi in ochii ei atata tandrete incat
simti ca i se taie respiratia.
- Oh, Ryker, sopti ea.
Emotia aceea, o duiosie pe care nu o mai intalnise pana atunci
ii trimise fiori pe sira spinarii. Dorinta era acolo. Stia cum sa
o satisfaca.
Cu un marait salbatic, isi cobori capul in sfarsit si revendica sfar-
cul tare al unui san. Un geamat tremurator iesi de pe buzele ei si
isi infipse instinctiv degetele in parul lui, tintuindu-1 in timp ce el ii
venera si devora sfarcul. Isi trecea limba in jurul mugurelui, apoi su-
gea cu putere smulgandu-i acele gemete guturale care il aruncau la
marginea nebuniei. O intinse pe sofaua rosie, isi cobori mana intre
ei si ii deschise faldurile cu degetele.
Gafaind, isi strecura un degetul in interiorul ei umed.
- Esti atat de uda pentru mine.
Penelope isi musca buza de jos si se impinse in palma lui, unduin-
du-si soldurile, iar el continua sa o exploreze cu doua degete, incura-
jat de gemetele ei de placere. Continua sa o dezmierde, cu miscari din
ce in ce mai viguroase pana ce incepura sa gafaie la unison.
Soldurile ei incepu sa se miste frenetic si se stranse cu putere in
jurul mainii lui. El isi retrase degetele, si un tipat de protest scapa de
pe buzele lui Penelope.
Ryker se ridica in picioare si isi duse mainile la betelia pantalo-
nilor. Ochii ei incetosati de pasiune ii urmarira fiecare miscare, si o
scanteie de nervozitate licari in adancurile lor albastre. In cele din
urma Ryker isi dadu jos pantalonii si-i arunca deoparte.
Penelope ramase incremenita la vederea madularului lui
proeminent.
- N-o sa mearga, sopti ea mai mult pentru sine, iar Ryker ii zam-
bi, aplecandu-se usor asupra ei.

164
 Onoarea unui tdffiar

- Ba da, ai sa vezi, sopti el, sarutandu-i buzele.

- Dar... nu vad cum e posibil una ca asta, sopti ea in timp ce Ryker
isi indrepta din nou atentia asupra sanilor ei frumosi. Esti prea...
ma-mare, se balbM ea.
Urase dintotdeauna cuvintele, caci fusesera singurul obstacol din
viata lui pe care nu reusise sa il doboare, dovada propriilor limite si
slabiciuni, de teama sa nu fie dispretuit si batjocorit de fiecare client
si muncitor care ii calca pragul clubului. Asta spre deosebire de Pene­
lope care reusea sa trezeasca in el o tandrete de care nu s-ar fi crezut
niciodata capabil, cu vorbele ei sincere.
- M-ai auzit? il intreba ea, batandu-1 usor pe umar.
- Ma flatezi, iubito, sopti el.
- Cred ca nu m-ai inteles bine, zise ea, foindu-se pe canapea. Ry­
ker, asta nu era un compliment, zise ea, in timp ce el continua sa co-
boare usor cu sarutarile. E... e... suspina ea, incercand sa se sprijine
in coate. Ce fad acolo?
Ryker se opri cu fata intre picioarele ei, jucandu-se cu parul cret,
umed de dorinta.
- Vreau sa fac dragoste cu tine, sopti el inainte sa-|i strecoare lim-
ba in interiorul ei umed, iar Penelope cazu pe spate. Ii venera miezul
umflat, tachinandu-1, degustandu-1, pana cand ea se zvarcoli innebu-
nita sub el.
Ii prinse capul intre degete, tinandu-1 lipit de ea, impingandu-se
in gura lui.
- Ryker, implora ea.
Rugamintea disperata facu sangele sa invadeze madularul urias
al lui Ryker.
Se ridica brusc, iar tipatul ei de durere se revarsa prin incapere.
Ryker se aseza intre picioarele ei, patrunzand-o centimetru cu cen-
timetru. Simti picaturi de sudoare alunecandu-i pe frunte, in timp
ce canalul ei de fecioara se stranse in jurul lui, tragandu-1 tot mai
adanc intr-o lume de senzatii pure in care tanjea sa isi uneasca trupul
cu al ei.
- larta-ma, ii sopti el la ureche, prinzandu-i gura intr-un sarut,
in timp ce isi facea loc tot mai adanc. Ii ingbiti tipatul, in timp ce tot
trupul ei tresalta in bratele lui.
Agonia il incolti si simti din nou in interiorul sau dorinta aceea
blestemata de a o patrunde din nou si din nou, ca sa o umple cu
samanta lui.
165
 Cfinsti CafdwefC-

Te ai inselat, sopti ea, incercand sa-si recapete suflul. Vazu o

lacrima alunecand pe obrazul ei, dovada a durerii sale. Ti-am spus ca
esti prea mare ca sa ma strapungi.
Ryker ii sterse usor lacrima de pe obraz.
-S a te strapung? o intreba el, caci ar fi dat orice sa nu se miste
de langa ea.
-A sa ii spune mama, zise ea intr-o soapta timida.
Ryker isi dadu capul pe spate si incepu sa rMa cu o veselie pe
care nu o mai simtise de mai multi ani de cati isi putea aminti. Sau
poate chiar niciodata. Dumnezeule, cum era posibil sa se gandeasca
la mama ei in astfel de momente?
- Ryker, nu inteleg ce ti se pare atat de amu...
Insa cuvintele ei fura urmate de un icnet de placere in timp ce el
incepu sa se miste din nou in ea. Se legana usor, obisnuindu-i teaca
cu senzatia si marimea sabiei sale.
Dupa CAteva clipe, Penelope incepu sa gafaie la unison cu el, ali-
mentandu-i miscarile.
- Ai avut dreptate. E chiar placut.
~Am spus eu asta? sopti el, intrand si iesind din ea. Impingan-
du-se si retragandu-se. lar soldurile ei se prinsera in ritmul lui.
-Cred ca da, suspina ea, inchizand ochii si arcuindu-si spatele.
Sau poate ca m-am inselat.
Avea cuvinte pentru orice ocazie, iar asta il intarata si mai tare.
O patrunse tare, tot mai tare.
- Hai, o implora el, tanjind dupa orgasmul ei, gata sa se piarda cu
ea intr-o clipa de extaz.
Penelope isi musca tare buza de jos, dupa care facu ochii mari si
se zgudui din tot corpul, topindu-se in bratele lui, strigandu-i nu-
mele in valuri de placere; iar extazul ei il facu sa se predea. Ryker o
patrunse pentru ultima oara, pierzandu-se in cMdura ei, gemand
de extaz. in clipa aceea simti o placere imensa amestecata cu dure-
re, intr-un moment care ar fi vrut sa nu se sfarseasca niciodata.
Ryker isi prabusi pe trupul ei subtire, strangand-o la piept, respi-
rand greu. Nu mai traise niciodata o asemenea senzatie cu nici o alta
femeie, iar gandul acela il sperie.
Ea isi plimba degetele delicate pe spatele lui ranit, atat de gingas
ca simti de parca avea sa adoarma in bratele ei. Cum de nu era revol-
tata si ingrozita?

166
 Onoarea unui tdffiar

Ryker se retrase din ea si se intinse pe spate, si o ridica peste el,

•:l And impreuna incolaciti unul in bratele celuilalt, in timp ce buclele
ri bogate se revarsara ca o cascada pe pieptul lui. Isi plimba mana pe
spatele ei, mangaind-o user.
- Nu am simtit niciodata asa ceva, zise el, iar respiratia ei ii ridica
11rele de par de pe piept.
Daca ar fi fost genul de barbat care sa stie cum sa se foloseasca de
(uvinte, poate ca ar fi gasit vorbele potrivite prin care sa-si exprime
incantarea de a face dragoste cu ea; dar el nu invatase niciodata cum
sa complimenteze o femeie, asa cum o faceau alti barbati nobili. Si
oare de ce ajunsese asta sa il mahneasca?
Penelope isi odihni palmele si barbia pe pieptul lui.
- Ce ciudat!
-C e anume? o intreba el, continuand sa o mangaie pe spate,
pe fund.
—Ar trebui sa stiu mai multe despre tine. Stiu ca ai gust de coniac
si de menta. Stiu ca ai o sclipire anume in ochi cand ma atingi, dar
sunt inca atat de multe lucruri pe care nu le stiu despre tine. Isi plim­
ba degetul pe cicatricea de pe partea dreapta, iar el tresari la atinge-
rea ei. Nu stiu cum te-ai ales cu semnele astea. Nu stiu ce anume iti
provoaca cosmaruri.
Adevarul i-ar fi furat inocenta.
- Crede-ma, nu vrei sa stii, raspunse el pe un ton grav.
Se casatorise cu ea ca sa salveze Infernul, dar oricat ar fi fost el de
nemilos, era hotarat sa ii crute inocenta, aceeasi inocenta care lui ii
fusese refuzata.
Penelope isi lipi obrazul de pieptul lui. simtindu-i inima batand
cu putere.
- Sunt sigura ca asta alegi tu sa crezi, sopti ea. Sunt sigura ca vrei
sa crezi ca ma poti tine la distanta, pe mine si pe toti ceilalti, zise
ea, iar Ryker isi simti gura uscata. Penelope ridica din nou privirea
spre el. Dar vreau sa stiu mai multe despre baietelul acela care poftea
la dulciuri.
in toti acesti ani se crezuse invincibil, doar ca sa descopere acum
ca ii era imposibil sa priveasca in ochii ei. Ryker isi lasa capul pe spa­
te si inchise ochii, simtind nevoia sa o puna din nou la punct. Sa o
tina la distanta, dupa cum bine o spusese chiar ea. Caci asta nu schim-
ba cu nimic faptul ca era o lady - din lumea celor aroganti si plini de
ei, pe care nu-i interesa ce se intampla in jurul lor. Doar nu avea sa dea
167
 C fin sH CaCdfweCC-

uitarii treizeci de ani de dispret dupa patru zile petrecuse alaturi

de ea.
- Chiar vrei sa stii adevarul? o intreba el cu un glas aspru.
- Da, raspunse ea, neinfricata ca de obicei, fara sa ezite.
- Copil bind, umblau din casa-n casa, furand manerele de alama
de la usi. Eram destul de bun la asta.
„Prea bun , isi zise ea. Unii oameni se nascusera sa fie pungasi.
- Barbatul care m-a crescut, mi-a observat acest... talent, spuse el,
in lipsa de alt cuvant, si s-a folosit de mine ca sa fure din buzunarele
domnilor si doamnelor. A celor ca ea, intelese Penelope, dar nu spuse
nimic. Barbatul care m-a crescut m-a invatat sa ma perfectionez.
- Cum a facut asta?
Simpla ei intrebare trezi in el amintiri care pareau la fel de vii in
mintea lui de acum ca la varsta de cinci ani.
Ryker simti un gol in stomac.
- Obisnuia sa ma lase in aglomeratia din Drury Lane ca sa fur de
la oamenii de acolo, isi continua el povestea. Ar fi fost o lasitate din
partea lui sa se opreasca acum. Cand ma vedea cu mana in buzu-
narul unui domn sau pe bijuteria unei domnisoare, incepea sa tipe,
zise el cu umorul lui negru. Isi aminti mainile acelea care il apucau
de nicaieri, tarandu-1 printre lorzii aceia lacomi. Intr-o buna zi, ca
sa ma invete o lectie despre bode si tacere, 1-a pus pe unul dintre
oamenii lui sa se prefaca a fi un lord, iar pe un altul sa se dea drept
politai. Isi aminti groaza care il coplesise in clipa in care crezuse ca
fusese prins in flagrant si tarat pe o alee laturalnica, amenintat
ca avea sa fie spanzurat. Isi aminti ca vomitase de frica, murdarin-
du-si hainele. Mentorul meu organizase chiar o mica sceneta, cu
oameni si cu o spanzuratoare improvizata.
Aceia fusese momentui in care incoltise in el teama aceea de a fi
inconjurat de prea multi oameni.
- Oh, Ryker, sopti ea, sarutandu-i o cicatrice pe umarul drept, de
la o rana de glont.
Toate povestile acelea de demult, cele pe care nu le discutase ni-
ciodata cu nimeni, pe care le pastrase doar pentru el, la care nici
macar nu se mai gandise de cand isi cladise imperiul din St. Giles, re-
usisera cumva sa se strecoare prin usa deschisa de ea. Cum de nu se
arata ingrozita? Tematoare? Dezgustata? Impartasise aceste povesti
cu ea tocmai fiindca se astepta sa reactioneze asemenea oricarei alte
domnisoare de societate. In schimb, ea il privi cu atata caldura in
ochii ei albastri ca nici nu stia cum sa-i mai vorbeasca.

168
 Onoarea unui Xaifiar

- Ce s-a intamplat cu tat^ tau adevarat? Cu tatal sau adevarat?

I)ucele?
Nu acceptase niciodata nici un ban din partea barbatului care ii
(liiduse viata. Singura lui asociere cu acel nobil bogat fusese datoria
lui fata de Helena.
- Nu am nici o treaba cu el.
-D ar nu te-a renegat, ii reaminti Penelope.
-A sa ea. Incercarea ducelui de a-si asuma rolul de tata venise
mult prea tarziu.
- S-a purtat urat fata de tine?
Din clipa in care Wilkinson aflase de existenta lui Ryker, incerca-
se sa il gaseasca si sa il ajute.
-N u am avut niciodata nevoie de ajutorullui.
- Stia ca fusesesi vandut acelui barbat?
Dumnezeule, chiar nu avea sa inceteze cu toate intrebarile
astea?
- Era responsabilitatea lui sa afle, mormai el, iritat.
Oare avea de gand sa ii gaseasca scuze? Wilkinson si-o alesese pe
Delia Banbury drept amanta, o lasase gravida. Un barbat onorabil
avea grija sa se preocupe de propriul sau copil.
insa Penelope nu era gata sa renunte.
- Dar stia sau nu?
Ryker dadu din cap ca nu.
- Ryker, nu lasa ura sa te macine.
Se auzi o bataie la usa, si fu salvat de un sir lung de intrebari des-
pre subiecte de mult ingropate.
-Ryker, avem probleme in sala de jocuri, striga Calum.
Ryker scapa o injuratura, intorcandu-se din nou la realitate.
Penelope se facu rosie. Nu suportase niciodata la o femeie roseata
aceea din obraji, un semn de slabiciune. Dar obrajii ei rumeni ii fa-
ceau sangele sa fiarba in vene.
- Stie ca suntem aici? sopti ea, grabindu-se sa se ridice, lasandu-1
sa-i simta lipsa.
- Ryker? insista Calum.
-V in acum, latra el. Ryker scoase o batista din buzunarul de la
haina si incepu sa stearga petele dintre picioarele ei. Calum stie in-
totdeauna unde sunt, asta e treaba lui, ii spuse el, dupa ce o curata.
Arunca batista si se grabi sa se imbrace. Penelope se ridica in pi-
cioare si se acoperi cu mmnile.
169
 — CfiHsti Cafdweff'-

Ryker ii insfaca rochia de pe jos, i-o arunca, iar Penelope se grab!

sa o prinda.
- Nu vreau sa mai mergi in sala de jocuri, nu esti in siguranta aco-
lo, ii spuse el, dandu-i deja prea multe explicatii. E responsabilitatea
mea sa am grija de tine. Sunt multi cei care ar putea incerca sa ajunga
la mine prin tine. Du-te in camera noastra si inchise usa in urma ta.
Calum batu din nou nerabdator la usa.
- La naiba, vin acum, urla el. Ryker ii arunca o ultima privire si
iesi din camera. De indata ce iesi pe usa, dadu nas in nas cu Calum.
Ce s-a... dar observa obrazul vinetiu al fratelui sau si sangele care ii
curgea din nas.
-Iar s-auluat labataie, zise Calum, incercand sa-si traga suflul.
Ryker scapa o injuratura si o lua la goana pe coridor, cu Calum
pe urmele lui. Fugi pe scari si dadu de Oswyn care statea de garda la
intrarea spre apartamentele private. Auzi o serie de tipete si strigMe
violente si vazu mai multi clienti luandu-se la pumni.
Dumnezeule! Parca se trezise pe strazile periculoase din St. Giles.
Unii isi atacau inamicii cu pumni necrutatori, in timp ce altii incer-
cau sa fuga, calcand peste cei intinsi la podea.
Se vazu cuprins de aceeasi sete de sange pe care o simtise cand-
va in timpul unei lupte cu Diggory. Cu un strigat, se dezbraca de
haina si se aventura in multime. Unul dintre clienti ateriza in fata
lui, fiind impins de un altul, iar Ryker il prinse de umeri.
-U nde este Niall? intreba el, straduindu-se sa-i desparta pe
cei doi.
- La masa de ruleta, urla Calum, incercand si el la randul sau sa
linisteasca apele.
Ryker incerca din rasputeri sa faca ordine in multime, blesteman-
du-si zilele pentru ca alesese sa-si abandoneze responsabilitatile fata
de clubul sau si sa nu ramana acolo unde era mai mare nevoie de el.
Acolo unde era locul lui. Si totul din vina lui Penelope.
Unul dintre clienti navali asupra lui, dar Ryker se feri.
„Asta patesti daca te Iasi pacalit de o femeie...“
La naiba, doar nu avea sa-si piarda clubul si puterea... de dragul
unei femei. Chiar si daca aceasta era sotia lui.
Ryker isi inclesta maxilarul si porni la atac cu un nou strigat
de lupta.

170
 Onoarea unui tdCfiar

Capita CuC IS
Dragd Fezzimore,
Am aflat cd Pru si Poppy au secrete fatd de mine. M-am simtit
datd la o parte. E tare nepoliticos sd tii secrete. N-am sd mai vor-
besc niciodatd cu ele.
Penny
12 ani
P.S.: Decdt dacd imi cer scuze
P.P.S: Si sd fle o scuzd convingdtoare

Penelope ramase cu gandul la cuAuntele de final ale lui Ryker si

incerca sa se imbrace cu camasuta si cu rochia complet distrusa. Nu
mai avea cum sa o incheie la spate, cad Ryker avusese grija sa rupa
toti nasturii de perle.
Scoase capul pe usa inainte sa iasa din camera si isi spuse ca nor­
mal ar fi fost sa simta macar o urma de rusine pentru ca umbla pe hoi
cu rochia rupta la spate. In schimb, inca se gandea cu entuziasm la
momentele petrecute alaturi de Ryker, intrebandu-se totusi ce anu-
me se intamplase in sala de jocuri.
Clubul era frecventat de nobili si de lorzi. De barbati care isi
petreceau ziua la birou, cu un pahar de coniac si cu ochii in regis-
trele lor comerciale. Astfel de barbati nu faceau dragoste pasional
cu sotiile lor pentru ca apoi sa piece in graba sa aplaneze un con­
flict domestic.
Simti un gol in stomac. Caci adevarul era ca nu suporta sa-1 stie
in pericol. Cicatricele de pe trupul sau vorbeau despre un barbat
care deja se int^nise de prea multe ori cu moartea. Un astfel de
barbat nu ar fi acceptat niciodata sa isi renege existen^a si sa devi-
na un simplu lord, sa se mute in provincie si sa organizeze partide
devanatoare. ^
in plus de asta, ea nu visase niciodata la un astfel de sot. Tanpse
dupa un sot pasional, care nu se dadea in laturi de la nimic. Pene­
lope ajunse’in fata usii de la dormitor, isi tinu rochia sa nu cada si
reusi sa deschida usa cu cealalta. Se inchise in camera, hotarata sa
ramana acolo.
171

III It' III

 - CfinsH CaCcfweff'-

Simti un aer rece care o infiora, o stare de neliniste care nu-i mai
dadea pace.
- Nu fi prostuta, Penelope, sopti ea.
Starea ei de neliniste se datora faptului ca sotul sau fusese
nevoit sa piece degraba spre un pericol iminent. Facu un pas in
fata, iar lectiile nemiloase ale lui Ryker o facura sa se opreasca.
Incuie usa in urma ei si se indrepta spre dulap. O parte dintre
hainele ei inca mai zaceau pe podea si pe mobila. Se dezbraca de
rochia rupta, lasand-o sa cada pe podea. Alese o rochie simpla cu
maneci bufante si incepu sa se imbrace, insa observa ceva care
o facu sa incremeneasca. Zari o bucata de hartie aruncata pe patul
aranjat impecabil.
Nelinistita, Penelope isi trase rochia pe ea. Insa bucatica aceea de
hartie continua sa o cheme. O ridica si simti fiori pe tot corpul. Cine-
va intrase in camera ei. Arunca o privire in jur, dupa care despaturi
hartia si incepu sa citeasca scrisul acela necunoscut.

Penelope Pippa Banbury-Black,

Dd-mi voie sa te felicit in cinstea cdsdtoriei tale, citi ea, in-
cruntata.
Nimeni din Dials nu l-ar fi crezut vreodata pe Ryker Black
capabil sa isi uneascd destinul de o tdndrd lady. Ce bdrbat no-
rocosl Sd locuiascd sub acelasi acoperis cu gingasa sa sotie si cu
amanta sa.

Inima incepu sa-i bata cu putere incercand sa priceapa cuvintele

acelea. De-abia reusi sa mai traga aer in piept. „Ce vrea sa...?“ Dar se
forta sa citeasca si cea din ultima fraza.

Dar pdnd si un bdrbat ca Ryker Black ar trebui sd stie cd nu se

cade sd ii permitd amantei sale sd fie chiar camerista sotiei. Sau
poate cd nu stiai acest mic detaliu?
Al tdu,
Un prieten

Penelope isi simti picioarele fara vlaga si lasa scrisoarea sa ii

alunece din mana. Simti fiori fierbinti si reci in acelasi timp, amin-
tindu-si cuvintele rasfirate pe bucata aceea de hartie.

172
 — Onoarea unut tdCfiar

Oh, Dumnezeule! Clara era... amanta lui Ryker. Simti ca i se in-

toarce stomacul pe dos. E adevarat, nu ii trecuse prin minte sa poarte
o discutie despre fidelitate cu strMnul cu care tocmai se casatorise
pentru ca, isi spusese ea, atunci cand fad un legamant celui de langa
tine, acela e si un legamant de onoare, nu? incerca sa se minta sin-
gura, spunandu-si ca umilinta aceea era singurul motiv pentru care
simti de parca cineva i-ar fi infipt un cutit in inima.
Fara sa vrea, il prinsese in capcana ei, isi zise ea, muscandu-si
buzele. Acesta era motivul pentru care el se aratase atat de distant
si pentru care Clara o dispretuia. Ii venira in minte toate visurile pe
care le pierduse ca urmare a casatoriei cu Ryker, dar pana in clipa
aceasta, pana sa primeasca un bilet din partea unui necunoscut, fu-
sese prea egoista sa se gandeasca daca nu cumva exista altcineva in
viata lui.
Clara.
Si, iat-o pe ea, increzatoare intr-un viitor alaturi de Ryker, um-
bland de colo, colo ca o zapacita, preocupandu-se de decorul noii sale
locuinte. Se infiora amintindu-si ca marea ei preocupare fusese de­
corul casei.
Suspina usor, ridica biletelul de pe jos si il indesa in saculet.
Nu avea alta solutie decat sa fuga. Sa scape din casa aceea bleste-
mata. Deschise larg usa si porni in goana pe coridor. Simti o durere
intepatoare intre picioare. „M-am daruit lui...“ Facuse dragoste cu ea,
o mangaiase si o gustase in feluri cu siguranta pacatoase, iar pentru
el fusese un simplu act de pasiune nebuna.
Lasa sa-i scape un suspin si goni pe aceleasi trepte pe care le ur­
ease acum doua zile. Doua zile care pareau o vesnicie dupa toate cele
care se intamplasera de atunci.
Penelope se impiedica in faldurile rochiei si se tinu de balustrada
sa nu cada. Se redresa si isi continua fuga. Traversa in goana corido-
rul, ignorand privirile curioase ale servitorilor.
Ramanand cu privirea atintita spre usa din departare care repre-
zenta calea ei spre libertate, mari pasul si iesi pe usa.
O lovi un aer incarcat si rece de primavara. De teama ca fu­
sese deja deconspirata, fugi degraba spre strazile murdare din
St. Giles. Din clipa in care pasi de pe alee, simti privirile acelea ne-
miloase si fiamande atintite asupra ei. Arunca o privire speriata
spre club.
173
 CfiHsti CafcCweCC-

Isi simti gura uscata si fiori de teama si de uimire. Arunca o pri-

vire de-a lungul strazii, sperand sa zareasca o trasura si o facu. isi
stranse saculetul la piept si tasni spre birja.
—Grosvenor Square, numarul 44, sa grabi ea sa spuna, iar vizitiul
o ajuta sa urce.
Dupa cateva clipe care parura interminabile, vizitiul mana caii,
purtand-o tot mai departe de sotul sau. In linistea birjei, scoase din
saculet scrisoarea, cu degete tremuratoare, si o citi. Din nou si din
nou. Si din nou.
Insa chiar daca ar fi citit-o de o suta de ori, cuvintele erau aceleasi.
Stranse scrisoarea in palma, facand-o ghemotoc. Fara indoiala ca al-
teia in locul ei nici macar nu nu i-ar fi pasat daca era adevarat. Insa
pentru Penelope adevarul conta. Pentru ca, in familia ei, era impor­
tant sa fii direct si sincer. Si, mai ales, devotat.
Poate ca nu era adevarat...
„Si, spune-mi, ai de gand sa o Iasi pe Clara sa ramana aici...?“
Isi aminti discutia dintre Ryker si sora lui si o parasi si cea din
urma farama de speranta, isi zise ea suspinand si amuzandu-se
amar de propria sa naivitate. Asa prostuta cum era, nu se obo-
sise sa se intrebe oare de ce se aratase ducesa atat de preocupata
de soarta menajerei sale. Doar ca problema nu fusese menajera,
ci amanta.
Agonia aceea nu-i mai dMea pace, si t rase adanc aer in piept
printre plansete si suspine.
Era o reactie prosteasca si nefireasca. Intelegerea dintre ei fu­
sese clara de la bun inceput, si nu se pusese niciodata problema
de afectiune. Erau doar doi strain!. E foarte adevarat, doi strMni
casatoriti. De ce o interesa pe ea cu cine alegea Ryker Black sa-si
petreaca timpul?
Pentru ca te astepti la devotament din partea sotului tau. Vi-
sezi la un barbat loial, asa cum este Sin fata de Juliet, Weston
pentru Patrina si Christian lui Prudence. Si dupa toate lucrurile
pe care le sacrificase in casatoria cu Ryker, ar fi putut macar spera
la fidelitate.
„Dupa tot ce am citit in jurnalul tau, normal ca ne-am facut griji
despre asteptarile tale romantice legate de sezon...“
Ce moment trist in viata unei femei sa descopere cata drep-
tate avea fratele sau in privinta naivitatii ei. Doar ca nu avusese
dreptate pe de-a-ntregul. Isi odihni capul pe fereastra si incepu din

174
 Onoarea unui tdfdar

nou sa suspine si sa rada amar. Nu avusese asteptari romantice de la

sGzon... ci de la viata.
In cele din urma trasura opri. Scoase cativa banuti din saculet
si dadu sa coboare. Atinse in graba biletul acela blestemat si sari ca
arsa, fericita ca vizitiul coborase sa-i deschida portiera.
Acesta o ajuta sa coboare, iar Penelope il rasplati cu o mica avere
si fugi pe treptele casei parintesti fara sa se mai uite in spate. Batu
cu pumnul in usa. De-abia atunci observa toate privirile indreptate
spre ea si isi cerceta infatisarea. Parul despletit ii atarna pe spate in
valuri. Se intorsese acasa intr-o trasura inchiriata, fara ca macar sa-si
fi pus o pelerina pe ea.
Oh, deja isi imagina toate vorbele care aveau sa iasa pe seama ei.
Dar era imposibil sa dai doi bani pe parerile celorlalti cand viata ta se
naruise intr-o clipita.
Batu din nou la usa, si in sfarsit cineva in deschise.
Majordomul facu ochii mari cat cepele.
- Domnisoara Pene... Chatham, se corecta el, facandu-i loc sa
intre.
Strathmore. Un nume chiar mai strain decat Black si Banbury.
- Sunt acasa?
-N u , sunt la cina la Lord si Lady Beaufort, raspunse el.
O cuprinse tristetea cand isi dadu seama ca viata continuase in-
tr-un mod la fel de previzibil, sigur si familiar pentru ai ei, in timp
ce ea incercase sa isi construiasca o noua existenta. Nu se simtise
niciodata mai singura decat in clipa aceea in holul linistit al fostei
sale locuinte.
Servitorul isi franse mainile si privi in jur.
- Nu-i nimic, ii zise ea, cu un zambet care se voia a fi linistitor. Ce
mai fac Rose si Rhys? intreba ea despre nepoata si nepotul ei, inca-
pabila sa intre in casa. Nu acum. Nu inca.
-Sunt in camera copiilor, zise majordomul.
- Merg pana la ei.
- Desigur, milady, raspunse el, iar Penelope se grabi sa traverseze
holul.
Ridica privirea spre frescele acelea colorate cu rame elegante si
aurii. Admira peretii cu tapet moale, din satin, in contrast puternic
cu locul pe care Penelope il numea acum noua sa casa.
Ajunse la usa si o mangaie usor inainte sa o deschida. Aceeasi
camera in care copilarise si ea alaturi de Poppy, Prudence si Patrina.

175
 Cfinsti CaCcCweff-

Penelope inchise ochii si parca auzi in minte un ecou de rasete si

cantece.
„Eu o sa ma casatoresc cu un razboinic fermecator care se lupta
cu balauri..."
„Penny, vorbesti prostii. Nu mai exista razboinici si balauri. Toata
lumea stie ca toti balaurii au fost nimiciti..."
Zambi trist si isi aminti cat de exasperata fusese Prudence de vi-
sul lui Penelope. Ce visuri romantice impartasisera amandoua! Su-
rasul de pe chipul ei pali usor. Pentru ca unele fete erau norocoase
sa traiasca fericite pana la adanci batraneti cu printul din poveste
care omora balauri... in timp ce altele... ei bine, altele aveau nesansa
de a se casatori cu straini care aveau amante. Simtind o intepatura
in inima, puse mana pe clanta si intra in camera unde o astepta o
altfel de intampinare.
- Matusica Penny!
Nepotica ei cu par de foe tasni in bratele ei. Penelope scapa sacu-
letul din mana si o stranse la pieptul ei pe micuta de patru anisori,
acceptand toata iubirea aceea neconditionata.
Bona care il legana pe fiul lui Jonathan si al lui Juliet, care nu
implinise inca un anisor, o privi uluita.
Penelope o saluta din priviri.
-Tocm ai ma jucam cu toti cavalerii mei. Vrei sa te joci cu mine?
- Vrei sa ne jucam de-a cavalerii mesei rotunde? Desigur, raspun-
se ea, iar Rose o duse de mana la aceeasi masuta la care se jucase si
ea in copilarie.
-E o masa patrata, ii explica Rose, asezandu-se langa ea.
Penelope schita primul ei zambet sincer de cand lumea se naru-
ise la picioarele ei. Masa candva rotunda fusese sculptata in ceva de
parea un patrat.
- Incap mai multi oameni la o masa patrata, ii explica micuta, in-
tinzandu-i doua figurine argintii.
Trecerea timpului le decolorase usor armurile candva sclipitoa-
re, acum decojite. Penelope se uita lung la cele doua figurine din
palma sa.
-A sa e, sopti ea.
- Dadaca zice ca ar trebui sa merg la culcare, spuse Rose.
- Iar tu esti prea entuziasmata ca sa poti dormi, nu-i asa?
-N u pat, incuviinta Rose bucuroasa, facand-o pe Penelope sa
zambeasca din nou. Acelea fusesera unele dintre primele cuvinte

176
 Onoarea unut tdffiar

pe care le mvatase copila aceea precoce. Inainte sa invete numele ma-

joritatii membrilor familiei, inainte sa invete sa salute, se obisnuise
sa repede in mod mecanic „nu pat“.
Minutele se scursera usor in timp ce matusa si nepoata incepura
sa se joace de-a cavalerii.
-N -am sa las pe nimeni sa-i faca rau fratelui meu, zise Rose,
incercand sa imite o voce groasa de barbat.
Spirtul acela de loialitate o induiosa pana la lacrimi. Asa erau
membrii familiei Tidemore. Incredibil de loiali fata de fratii si surori-
le lor. Chiar daca golul din sufletul ei nu avea sa se umple niciodata,
Penelope stiu ca avea sa gaseasca o consolare in asta.
- Matusa Penny, plangi?
-N u , o linisti ea pe cea mica.
Doar ca simtea nevoie sa planga - din nou.
- Pari suparata.
-P u r si simplu am multe pe cap, raspunse ea, hotarand ca era cel
mai sigur adevar pe care sa i-1 impartaseasca copilei.
- Te gandesti la sotul tau?
Copila aceea avea perspicacitatea unei femei de douazeci si patru
de ani si nu a unei fetite de patru ani.
- La sotul meu? repeta ea.
Rose se intinse in poala ei.
- L-am auzit pe tata spunandu-i mamei ca sotul tau e o adevarata
bestie. Ai fugit ca sa te ascunzi de el?
Penelope simti un nou in gat.
-N u este o bestie, sopti ea. Poate ca Ryker Black era un barbat
care dispretuia inalta societate si care conducea un club de jocuri de
noroc, dar ar fi fost oricand in stare sa-si dea viata pentru cei care se
adaposteau in clubul lui. „Esti pur si simplu o alta persoana careia
trebuie sa ii poarte de grija... nu esti cu nimic mai presus. Si cu nimic
mai prejos." intr-o uniune intre doi straini, asta ar fi trebuit sa fie
suficient, insa nu era. Nu avea cum sa fie. El e... Cu ce cuvinte sa o li-
nisteasca pe cea mica cand stia prea bine ca ar fi mintit-o? Ce cuvinte
ar ' f i putut micuta ca inteleaga? Asemenea tatalui tau, si el are frati si
o sora la care tine din tot sufletul. Chiar daca tanjea dupa o casnicie
fericita, plina de iubire, nu avea cum sa nu il admire pe Ryker pentru
loialitatea lui fata de familia lui.
- Chiar asa? intreba Rose, mahnita. Mi-ar fi placut sa te stiu casa-
torita cu o bestie.
177
 CfiHsH CaCdwefC'

Chiar asa? raspunse Penelope, ciupind-o usor de nas.

-A r fi fost mult mai interesant decat cu un lord, zise fetita
entuziasmata.
- Ei bine, imi pare rau sa te dezamagesc, dar Ryker este un frate
foarte bun, care isi iubeste tare mult sora si fratii si care ar fi in stare
de orice ca sa-i protejeze. „La fel ca mine. Si sa stii ca nu ar trebui
sa pleci urechea la barfe. Propria ei familie cazuse de prea multe ori
prada acelor ziare de scandal.
Rhys incepu sa se foiasca in patut. Penelope se ridica in picioare
cu inima indoita.
- Chiar trebuie sa mergi la culcare acum. Trebuie sa-1 lasam pe
fratele tau sa doarma, iar noi cei din familia Tidemore avem intot-
deauna grija de fratii nostri.
-Prea bine, matusa Penny, raspunse tare mandra cea mica.
Penelope o saruta pe crestet, isi lua saculetul si iesi din odaie,
pornind agale pe coridor. Pacat ca toti copiii trebuiau sa se opreasca
din jocuri si visare. Cobori treptele, fara sa se grabeasca, dar se opri
pe la jumatatea scarilor.
Jonathan isi arunca pelerina pe jos si tasni prin usa de la intrare
larg deschisa de majordom.
- Penny, striga el, pasind pe pardoseala de marmura. Urea trepte­
le doua cate doua si o prinse in brate. Strathmore mi-a trimis vorba
ca te-ai inters acasa. Majordomul se retrase in graba, ca sa-i lase sin-
guri. Ai patit ceva?
„Oh, Jonathan , isi zise ea cu inima plina de iubire.
- Nu. Nu am vrut sa te sperii. Doar ca... Fratele sau o cerceta din
priviri. Daca i-ar fi spus adevarul despre propria suferinta, i-ar fi fa-
cut viata amara. Doar ca... am vrut sa-i vad pe Rose si pe Rhys, ii zise
ea, aruncand o privire spre usa de la intrare. Dar acum trebuie sa
plec. Nu putea ramane acolo pe vecie. Nu voia sa faca asta.
Dar era fata-n fata cu propriul sau frate, care ii fusese mai mult
ca un tata, chiar daca nu unul foarte bun. Jonathan nu o scapa
din priviri.
- Ce ti-a facut?
-Nim ic, sopti ea, deloc convingatoare. Daca i-ar fi marturisit
lui Jonathan despre scrisoare, acesta ar fi fost in stare sa-1 omoare
pe Ryker. Iar Penelope stia ca nu ar fi avut nici o sansa. Si nici nu
voia sa se ajunga la o lupta insangerata din cauza ei. Vreau sa ma
due acasa, spuse ea, avand grija sa foloseasca exact acele cuvinte.
178
 Onoarea unui tdifiar

Ca sa il faca pe fratele ei sa creada ca era propria decizie. Asa cum

fusese si casatoria.
Jonathan ezita pret de cateva clipe. Dupa care scapa o injuratura
nervoasa si isi trecu degetele prin par.
Se indreptara spre trasura in tacere. Nu-si mai spusera nimic
pana ce pornira la drum.
- Ce s-a intamplat?
Bineinteles ca Jonathan nu avea sa accepte tacerea ei. Intotdeau-
na stiuse sa anticipeze cand sora lui punea ceva la cale. Penelope
trase perdeluta si arunca o privire pe geam, spre cerul fara stele.
-N im ic, raspunse ea, evitandu-i privirea.
Fratele sau se dadu mai aproape. O prinse usor de barhie, ca sa se
uite direct in ochii ei.
- Penelope, orice casatorie trebuie sa respecte anumite reguli.
- Stiu, sopti ea.
-C e vreau sa spun e ca... daca sotul tau te raneste in vreun fel, o
sa am grija sa te due undeva departe, ca sa nu te gaseasca niciodata.
-O h , Jonathan, zise ea cu ochii in lacrimi. Intotdeauna ai incer-
cat sa ne protejezi.
-A m incercat, dar am esuat, raspunse el cu o voce trista.
Orice barbat, fie ca era vorba de sotul ei, de Jonathan ori de
cumnatii sm, se incapatanau sa isi puna in carca nenorocirea celor
apropiati. Si, alergand inapoi la fratele ei ca o fetita speriata, nu fa-
cuse altceva decat sa ii alimenteze aceasta nevoie.
-Jonathan, nu e vina ta, il linisti ea, hotarata sa il faca sa se ierte
de vina pe care nu avea nici un motiv sa o poarte in sufletul sau.
Nu ai facut nimic. Eu am luat hotararea asta din cauza propriilor
mele actiuni.
lar prin faptul ca fugise la adapostul familiei sale il impovara si
mai tare cu sentimentul de vina si le demonstra incapacitatea ei de
a-si face ordine in propria viata.
’ - Nu conteaza, zise el extrem de mahnit. Nu ar fi trebuit sa te las
sa te casatoresti cu el.
- lar eu nu te-as fi lasat sa ma opresti.
-Penelope, sperasem la mult mai multe lucruri frumoase pentru
tine, sopti el, iar tristetea din cuvintele lui o infiora.
Si, in clipa aceea, pe cand se indreptau spre noua ei casa, Pene­
lope gasi taria sa recunoasca fata de sine insasi ca si ea sperase la mai
mult de la viata.
179
 - Cdristt Cafdweff-^

CapitoCuC 16
Dragd Fezzimore,

Until dints bdistii din sat mi-ci zis cd fstsle sunt infevioaTS bd-
ietilor. Iti vine sd crezi una ca asta, Fezzi? Si tu esti bdiat, asa cd
poti sd-ti dai seama cd e o prostie. Dar nu e cazul sd-ti fad gdji.
1-am dat un pumn in nas si a inceput sd pldngd de mama focului.
Sper cd si-a invdtat lectia cd fetele sunt mult mai puternice decat
crede el.
Penelope
14 ani

In cei zece ani de cand inaugurase clubul, nu se intamplase nicio-

data ca atatia clienti sa fie dati afara in suturi - pana in seara aceea.
Ryker ramase in mijlocul salonului de jocuri, cu maxilarul umflat,
cercetand cu privirea intreaga incapere pustie.
Pe podea zaceau mese si scaune rupte. Servitorii se miscau de
colo, colo ca sa faca curatenie si sa mature cioburile de pe jos. Mai
multe prostituate plangeau imbratisate intr-un colt. Clubul ladul si
Pacatul deja parea un local de cea mai joasa speta pentru oameni
indoielnici si nu clubul acela respectabil pentru lorzi.
Stiind prea bine ca angajatii sai se asteptau sa-1 vada vesnic incre-
zator, Ryker isi puse din nou masca bine studiata.
Dar in tot timpul acesta in mintea lui se dadea o lupta. Succesul
acestui local, chiar si pe strazile periculoase din St. Giles, se datora-
se faptului ca toti clientii sai se simtisera intotdeauna in siguranta
aici. E adevarat ca se mai intamplase sa izbucneasca cate o cearta,
insa acesta fusesera mereu solutionate rapid, iar domnii mai neli-
nistiti fusesera calmati cu bautura din partea casei.
- E din ce in ce mai rau, zise Niall.
Ryker incuviinta cu o miscare scurta din cap, fara sa intoarca pri­
virea spre fratele sau. Ani de zile principala lor amenintare fusese
^^§§0^7- Sau cel putin asa crezuse Ryker. Cativa paznici se mobi-
lizara sa ridice masa de ruleta. Dar se inselase amarnic. Broderick
Killoran, mostenitorul lui Diggory in Grota Diavolului, cu setea lui
180
 Onoarea unui tdfftar

de putere si cu dorinta de razbunare, reprezenta un pericol mult

mai mare decat Diggory.
- Cine a inceput cearta?
Niall isi duse batista insangerata la nasul care fusese spart de nu
mai putin de cinci ori de cand il cunoscuse Ryker si pana atunci.
- Nu stiu exact. Cineva de la masa de hazard, zise el, aratand spre
centrul camerei. Acolo langa masa de ruleta si mesele private din
cole Au fost implicati mai multi lorzi.
Ryker ramase pe ganduri. Nu avea nici o logica. Oamenii lui Kil-
loran nu erau de vita nobila. Isi facu tot felul de scenarii in minte,
incercand sa-si dea seama care era legatura dintre inlocuitorul lui
Diggory si respectivii clienti.
-L ord Fitzpatrick si Lord Tamarack, zise Calum, alaturandu-se
fratilor sai. Sudoarea ii aluneca pe frunte si se sterse cu maneca.
Ei sunt de vina. Cei ca ei erau in stare de gesturi necugetate. Cred ca
sunt pe mana cu Killoran, zise e l..
Daca noul stapan de la Grota Diavolului reusise sa isi extinda in-
fluenta pana la ei, asta insemna ca ladul si Pacatul era intr-un pericol
si mai mare decat crezuse initial. Ryker isi masa umerii incordati. In
doar cateva ceasuri trecuse de la a face dragoste cu sotia lui la a cule-
ge ramasitele clubului sau destramat. Si cand te gandesti ca inainte
de asta cea mai mare primejdie i se paruse foamea aceea acapara-
toare pentru sotia sa.
- Ai grija sa fie totul in ordine pana maine, ii porunci el lui Niall.
Deschidem la ora sase.
Niall ii arunca o privire socata.
-D oar nu...
-Deschidem mmne la sase, i-o taie el. Stone! striga el, fiind
urmat indeaproape de barbatul masiv care in toti acesti ani avu-
sese grija sa se ocupe de ranile angajatilor sai. Vezi cine are nevoie
de ajutorul tau. Barbatul incuviinta cu o scruta miscare din cap si
porni la treaba. Aceia dintre voi care n-ati patit nimic, puneti osul
la treaba, se adresa el cu voce tare tuturor angajatilor. Fara excep-
tii, adauga el, facandu-le semn celor cateva prostituate care sta-
teau inca ascunse intr-un colL lar femeile se grabira sa ajute si ele
la curatenie.
„Dar ai putea la fel de bine sa le garantezi protectie si daca ar lucra
la bar sau daca ar face curat in camere...“

181
 Cfinsti Cafdweff'

Ryker isi duse mana la cap. De ce ii venisera tocmai acum m

minte ideile ridicole ale sotiei sale? Fata asta avea sa-i arda afacerea
din temelii,
Niall batu din palme si se pregati sa organizeze oamenii.
Ryker iesi din salon, iar Callum porni dupa el.
-Spune-i lui Adair sa-mi faca o lista cu toti clientii care ne da-
toreaza cei mai multi bani. Genul de barbati care ar fi putut fi cum-
parati. Vreau ca Niall si ceilalti paznici sa fie cu ochii pe ei, zise el in
drum spre birou.
- Au rupt patru mese. Nu vad cum le-am putea inlocui pana
mmne.
- Verifica in camera de depozitare... incepu sa el spuna, dar se opri
cand zari cu coada ochiului usa deschisa de la capatul coridorului.
- Ce s-a intamplat? il intreba Calum.
Existau o multime de motive pentru care usa care dadea spre ca-
mere sa fie deschisa. Dar viata il invatase sa caute intotdeauna moti­
ve de ingrijorare. Calum il striga din nou, dar Ryker il ignora si porni
in goana pe hoi, cu inima cM un purice, alergand pana ajunse in fata
usii de la dormitor.
- Penelope? striga el. Arunca o privire spre camera dezordonata.
Vazu cateva rochii aruncate pe mobila si patura neatinsa pe pa-
tul facut. Si gol. Simti un gol teribil in stomac. Penelope? zbiera
el, deschizand fiecare camera care ii iesea in cale, intr-o nebunie
fara seaman.
Bineinteles ca era undeva acolo. Pe unde altundeva sa umble la
ora asta?
Calum intra dupa el in camera, fara sa spuna nimic, insa tacerea
lui era mult mai graitoare si mai periculoasa decat orice acuzatie sau
atac. Din ziua in care o intalnise, Calum insistase ca Ryker sa o invete
tehnicile esentiale de supravietuire.
lar Ryker fusese mai preocupat sa faca dragoste cu gura si cu
trupul ei, decat sa o pregateasca pentru noua sa viata in St. Giles.
Inlemni. Camera de depozitare... desigur. Ryker traversa corido-
rul in graba si deschise larg usa.
-Penelope? striga el. Cum se facea ca nu ii tremura deloc
vocea? Cerceta cu multa atentie camera intunecata; insa in afara
de parfumul ei floral si de amintirea tipetelor ei de placere nu gasi
nimic altceva.

182
 Onoarea unui tdffiar

Zari batista pe care o folosise ca sa o stearga inainte de a fugi

sa se ocupe de nebunia din salonul de jocuri. Se lasa in genunchi,
culese de pe jos batista patata si o baga in buzunar. Simti ca i se in-
toarce stomacul pe jos. Oh, Dumnezeule!
Panica puse stapanire pe el, iar gandirea rationala fu inlocuita de
o teama paralizanta.
Auzi pasi in spatele sau si se intoarse sa-1 vada pe Calum in pragul
usii. Barbatul clatina din cap. Orice farama de speranta murise.
isi duse mana la cap.
- A facut-o intentionat, ca sa-mi distraga atentia, sopti el. O ma-
nevra bine gandita menita sa le ia ochii tuturor angajatilor de la club,
inclusiv marelui Ryker Black. Era un true atat de simplu, isi zise el,
simtind un gol in stomac. „Dumnezeule. Simt ca mi se face rau.“ Fata
ramasese in grija lui de doua nopti si deja patimise de pe urma gre-
selilor lui.
- Sunt sigur ca trebuie sa existe o explicatie, zise Calum pe un ton
care se voia a fi convingator.
Ryker scoase un strigat de furie si tasni pe usa, traversand in gra-
ba coridorul.
Calum porni pe urmele lui, in timp ce Ryker fugi pe scari. Poate ca
mireasa lui cea pusa pe sotii ii ignorase ordinele si alesese sa coboare
in salonul de jocuri. Isi facu loc printre angajatii care lucrau de zor la
curatenie si o cauta in fiecare coltisor.
Nu era nicaieri.
Poate ca fusese un simplu vis al imaginatiei sale.
incepu sa respire greu, iar mai multi angajati il intampinara cu
priviri curioase.
- Niall! zbiera el dupa fratele sau.
Niall era de partea cealalta a salii si se opri din discutia cu Adair.
Se intelesera din priviri, iar Niall se grabi sa ajunga la el.
-S o d a mea a disparut. Oare cum de reusi sa-si pastreze cal-
mul si sa vorbeasca pe un ton atat de distant in timp ce panica
deja pusese stapanire pe el? Cine statea de paza la dormitoarele
private?
Niall pali, cu o privire pierduta.
-Era o nebunie curata. I-am chemat pe toti sa ne ajute.
Ryker il apuca de revere si il scutura bine.
-S a nu mai Iasi niciodata dormitoarele nesupravegheate, suie-
ra el, dandu-i repede drumul. Cerceta cu privire intreaga incapere.

183
 — C fin sH CafcfweCf'

Nu mai era nimic de facut. El, Niall si toti ceilalti angajati ai sM facu-
sera o greseala catastrofala.
Calum si Niall incepura sa faca fel de fel de planuri in timp ce
Ryker simti ca lumea lui se naruise. „M-a distrus... Ce mi-a facut
femeia asta de nu sunt in stare sa mi-o scot din m inte..Zam betul ei.
Rasul ei sincer si inocent intr-o lume atat de falsa.
Paznicul de la intrare deschise larg usa si doua figuri cunoscute
isi facura aparitia.
Ryker ramase cu rasuflarea taiata. Penelope intra la bratul frate-
lui sau, facand ochii mari.
in clipa urmatoare Ryker rasufla usurat, cum nu o mai facuse
niciodata in viata lui. Se intorsese acasa. inchise ochii si ii multumi
Celui de Sus in care nu-si mai pusese de mult nadejdea. Deschise
ochii si se lasa din nou manat de gandurile sale rationale.
Femeia asta chiar nu avea nimic in minte? Chiar nu dadea doi
bani pe propria sa viata? Fel de fel de imagini dureroase incoltira in
mintea lui. Cu Penelope pe strada, cu rochia ridicata pana in talie, in
timp ce golanii o dadeau de la unul la altul. Penelope cu gatul tmat.
Ar fi vrut sa tipe de furie.
-A i face bine sa ai o explicatie buna, femeie, racni el, dupa care
totul se cufunda intr-o tacere socata.

-N u am de gand sa te las sa ramai aid, spuse Jonathan.

Ei bine, reactia lui Jonathan nici nu era de mirare dupa scena
in care nimerisera: cioburi imprastiate peste tot, mobila rupta pe
podea, toate acestea la unison cu urletul animalic al lui Ryker.
Daca nu ar fi simtit atingerea delicata a sotului sau in dupa-amia-
za aceea, poate ca ar fi inteles si ea teama lui Jonathan. Doar ca avu-
sese ocazia sa ii simta mangaierile si sa cunoasca un barbat care nu
s-ar fi dat in laturi de la nimic ca sa-si protejeze familia. Un astfel
de barbat nu ar fi incercat niciodata sa-i faca rau. Doar ca erau multe
alte modalitati de a-i face rau cuiva.
Penelope simti o intepatura in inima. Ryker goni spre ea, traver-
sand sala in graba, sarind peste scaune rupte.
- Vreau sa vii cu mine, ii sopti Jonathan la ureche.
-Jonathan, nu plec nicmeri, ii raspunse ea. Asta e viata mea.
Si n-am sa fug de ea. Deja luase aceasta hotarare acum cateva zile
in biroul fratelui sau.
- Unde naiba ai umblat? tuna Ryker, oprindu-se in fata ei.

184
 Onoarea unui tdffiar

Penelope ar fi vrut sa-1 intrebe despre urmele de pe chipul lui si

(lespre dezastrul din club. In clipa aceea se simti patetica si debusola-
Ia, caci, in ciuda tradarii lui, o duru sufletul cand il vazu lovit.
Jonathan facu un pas in fata, insa Penelope il opri.
O liniste tensionata se asternu peste ei, si simti toate privirile
atintite asupra lor. Ryker nu se lasa si spuse din nou:
-Te-am intrebat...
- Da, te-am auzit, raspunse ea pe un ton incordat. Domnule
black, vreau sa ma fac bine inteleasa, zise ea, facand un pas spre
el. Nu am de gand sa fiu o prizoniera in propria mea casa; si nici nu
accept sa ma iei la intrebari de parca as fi un copil obraznic. Dupa
care se intoarse spre fratele sau, se ridica pe varfuri si il saruta pe
obraz. Sunt obosita. Dar o sa fiu bine, ii spuse ea. Minti pentru ca
nu suporta ideea de a-1 lasa sa piece stiind regretul pe care il purta
in sufiet.
- Penny, o implora el din tot sufletul. Nu...
Penelope il intrerupse cu o privire si se uita spre sotul sau.
- Va rog sa ma scuzati.
Cu capul sus, trecu pe langa sotul ei care ramase privind socat in
urma ei si traversa sala de jocuri, intrebandu-se ce anume se intam-
plase acolo, pentru ca era mai usor sa se concentreze pe asta si nu pe
privirile iscoditoare si uluite ale servitorilor. Sau pe furia care emana
din trupul sotului sau. Ori pe tradarea lui.
Se grabi sa treaca peste o masa rasturnata, intinzandu-si picio-
rul ca sa traverseze piesa de mobilier. In clipa aceea o zari cu coada
ochiului pe Clara.
Penelope se impiedica si facu un pas in spate. Simti o furie
arzatoare.
isi lua cu greu ochii de la femeia aceea si grabi pasul. „Sunt o
proasta." Pentru prima oara in cei optsprezece, aproape nouaspre-
zece ani ai ei fu recunoscatoare pentru lectiile de bune maniere care
o ajutara sa-si faca iesirea gratioasa. Incepu sa urce treptele intune-
cate, cu inima cat un purice, rugandu-se la Dumnezeu ca sotul ei sa
nu fie pe urmele sale.
Dar in starea in care se afia acum clubul, Ryker cu siguranta avea
chestiuni mult mai importante de rezolvat decat o sotie pe care
nu si-o dorea. Luand in calcul iubirea pe care o purta afacerii sale, ea
cadea pe planul secund.
-U nde te dud?
185
 Cfinsti CafcfweCf-

Penelope nu se opri din drum.

-I n camera mea, raspunse ea, sperand sa il faca sa piece. Sa piece
si sa se ocupe de clubul lui blestemat. Furia ii mana pasul grabit si Pe­
nelope o imbratisa, cad mania aceea parea sa ii dea puteri nebanuite
ca sa nu mai fie patetica fetiscana care visa cu ochii deschisi in timp
ce sotul ei isi trimitea amanta sa-i fie menajera.
- Nu vreau sa pleci nicaieri de una singura. Chiar nu-ti dai seama
ca te-ai pus in primejdie? Dupa tonul lui nelinistit si nervos, mai ca
ar fi crezut ca-i pasa.
Penelope se opri atat de brusc si se intoarse cu fata spre el, incat
Ryker aproape ca se ciocni de ea. Ea il impunse cu degetul.
- Lord Chatham, cred ca nu m-ai inteles, zise ea si se bucura sa
vad cat de mult il deranja sa i se adreseze cu titlul acela pe care il
ura atat de tare. Nu mai incerca sa-mi tii morala. Mama nu a reu-
sit niciodata sa o faca. La fel si fratele meu. Nici macar cele sapte
guvernante. Sau surorile mai mari, zise ea impungandu-1 din nou
doar ca sa se loveasca de pieptul lui tare ca piatra, ceea ce o facu sa
se enerveze si mai mult, simtind ca avea sa-si piarda controlul. Ar
fi mai bine sa stii de pe acum ca n-am de gand sa accept sa primesc
ordine de la tine.
Ryker o privi socat, iar Penelope savura aceasta victorie
prea putin importanta si intra in dormitorul ei. Profita pe iner­
tia sotului ei care ramasese cu gura cascata si apoi incuie usa in
urma ei.
Odata despartiti de usa de la camera, lasa tensiunea sa se scurga
din trupul sau. Se sprijini de usa, incercand sa traga puteri din forta
acesteia si inchise ochii.
Un blestemat!
Insa deschise ochi, cad Ryker zgaltai clanta.
-Te-ai inchis in camera? intreba Ryker extrem de socat.
Penelope deschise saculetul si scoase scrisoarea.
- Penelope Pippa Black, nu ai nimic in minte, striga el, dand cu
pumnii in usa.
In timp ce el continua sa bata in usa si sa injure, ea reciti fiecare
cuvintel, cu toate ca citise scrisoarea de atatea ori, incat deja o stia
pe de rost.
- Deschide odata usa!

186
 Onoarea unui tdCfiar

Ea continua sa il ignore si isi plimba degetele pe fiecare cuvant in

parte. Cine ii lasase biletul acela pe pat si de ce? Oare fusese insasi
Clara? Oare de durere si de suparare ca Ryker se casatorise cu alta
femeie, Clara isi propusese sa ii spuna tot adevarul? Ryker batu in
usa cu atata putere incat o zdruncina.
- Penelope... zise el, iar ea se astepta la o noua rafala de tipete. Te
rog, deschise usa.
Penelope intentionase sa ignore ordinele lui nemiloase, sa se
arunce in pat si sa ignore informatia pe care o primise pana ce avea
sa se calmeze si sa poarte o discutie rationale cu el. Doar ca...
„Te rog.“ Un barbat ca Ryker Black care poruncea si care se astepta
ca toata lumea sa i se supuna orbeste nu era genul de persoana care
sa lanseze rugaminti. Dar el tocmai o facuse. De dragul ei.
Asa ca Penelope ii deschise usa.
Ryker o prinse in brate cu atata putere incat biletelul ii scapa din
mana si o intinse pe podea. Dintr-o singura miscare Ryker se intoar-
se cu spatele pe podea si o ridica deasupra lui. Incepura sa respire
greu de furie, soc si frustrare.
-S a nu mai faci...
Dar ea ii arunca o privire fioroasa, iar Ryker nu mai spuse nimic.
Nu avea de gand sa accepte sa fie tratata astfel. Si, spre surprinderea
ei, Ryker se imbujora la fata. Cine 1-ar fi crezut capabil de asa ceva?
- De ce mi-ai inchis usa? mormai el.
Penelope se ridica usor si puse distanta intre ei. Lua scrisoarea de
pe jos si i-o intinse.
-U ite ce am primit, zise ea, incercand sa-si controleze mana sa
nu mai tremure.
- Ce e asta? intreba el nelinistit, dupa ce citi biletul.
- O scrisoare.
Ryker arunca o privire peste umar la usa inca deschisa.
-Trebuie sa...
Penelope isi ridica poalele rochiei si sari se inchida usa, lipindu-se
cu spatele de ea. Daca voia sa piece, nu avea incotro decat sa o miste
din loc.
- Ryker, tu ai venit dupa mine, ii spuse ea. Aproape ca ai scos usa
din balamale ca sa intri dupa mine. Nu pleci de aici pana nu stam de
vorba despre continutul acestei scrisori.
187
 Cfinsti CaCdwefC-

CapitoCuC 17
Dragd Fezzimore,
Nu existd pldcere mai mare decdt cititul Md ajutd sd md gdn-
desc la altceva decdt la ndzbdtiile surorilor mele.
Penny
12 ani

In urma cu mai putin de zece minute, Ryker fusese manat de do-

rinta de a-si gasi sotia. Isi fagaduise in tacere sa o tina departe de ochii
lumii si sa se izoleze si el ceilalti, daca asta ar fi insemnat sa o stie
in siguranta.
Acum ar fi dat orice sa poata scapa de ea si de interogatoriul ei.
Ramase ca o stana de piatra sub privirea ei iscoditoare.
Astepta ceva de la el. Avea nevoie sa stie mai multe.
- Ai primit o scrisoare, repeta el prosteste;
Penelope incuviinta, iar Ryker isi simti palmele transpirate si o
fierbinteala enervanta. isi duse bratele la piept.
-S a inteleg ca scrisoarea aceasta ma priveste in mod direct?
intreba el, uitandu-se lung la ea, iar ea ii intoarse aceeasi privire
intensa. Cine ti-a scris? rabufni el, urand faptul ca nu putea afla
de unul singur motivul pentru care ea fugise, pentru ca nu ar fi putut
in vecii vecilor sa desluseasca scrisul acela.
Penelope apuca scrisoarea cu degetele ei lungi si elegante.
- Poftim.
Iritarea din cuvintele acelea insistente trezi in el panica atat
de cunoscuta.
- Chiar vrei sa-ti citesc corespondenta? rabufni el, lasandu-se
controlat de vesnicul sentiment de dispret fata de sine insusi. Chiar
daca stia ca se purta ca un netrebnic.
Asa fusese dintotdeauna - din toate punctele de vedere. Isi
vanduse sufletul pe strada ca sa supravietuiasca; nu mai era nici o
farama de bunatate in el. Ceea ce-1 facea sa se urasca si mai tare.
- Poftim, repeta ea, nervoasa.
Scrisoarea tremura in mana ei, dar Penelope incerca din raspu-
teri sa se controleze. Si, pentru prima oara de cand se cunoscusera
188
 Onoarea unui tdCfiar

111 gradina, Ryker fu nevoit sa accepte ceva ce nu ar fi crezut nici-

odata posibil de la o lady. Faptul ca o admira. In ciuda siluetei sale
mignone si a vocii deseori sovaitoare, aceasta lady era neinfricata
( uin putin barbati erau.
Penelope facu un pas spre el si ii intinse din non scrisoarea.
Oh, Dumnezeule! lar el, necmtatorul Ryker Black, un barbat te-
timt de lumea intreaga, ar fi vrut sa-1 inghita pamantul cand ea ii
haga pagina aceea blestemata in mana,
Vazu negru in fata ochilor si se simti din nou ca in tinerete, scos
la lectie de profesorul pe care il angajase pentru fratii sai. Fara sa
inteleaga nimic. Se simti umilit si frustrat si, mai presus de orice,
I Lisinat. Se uita spre bucata de hartie fara sa schiteze nici un gest.
Ar fi dat orice sa afle ce scria acolo; niciodata in viata sa nu simti-
;;e o nevoie mai acuta, nici macar pe cand cutreiera strazile in cautare
de mancare.
- Ei bine? il intreba ea.
Ryker se forta sa faca ceva, orice. Se intoarse cu spatele la ea si
arunca hartia pe masa deja ticsita cu haine.
- Daca tot esti aici, am sa te rog sa-mi explici ce te-a determinat
sa fugi pe strazile din St. Giles de una singura, fara paznic, o intreba
el, amintindu-si ce groaza si teama il incercasera cand descoperise ca
fugise de acasa.
Era mai usor sa dea vina pe ea pentru calvarul prin care trecuse
din cauza ei decat sa faca ce-1 punea ea sa faca. Era mai usor asa.
Penelope isi incrucisa bratele la piept.
- Citeste scrisoarea.
Ryker isi duse mainile la cap.
-Chiar nu vrei sa spui odata ce ai pe sufiet? Oare chiar el rostise
aceste vorbe rugatoare?
Penelope se apropie de el si se rezema de marginea mesei
dezordonate.
-T u ai ales sa te casatoresti cu mine, ii spuse ea. Si nu sunt
intr-atat de naiva... Chipul i se stramba usor si trase adanc aer in
piept... incat sa cred ca cineva ca tine - „ Cineva ca mine?“ - ar fi fost
vreodata in stare sa aiba sentimente pentru mine. Sau macar sa ma
placa, zise ea, ultima parte hind mai mult o completare pentru ea
insasi.
Chiar credea ce spunea? „Totusi, nu e ca si cum ai lasat-o sa crea-
da altceva."
189
 Cfiristi CaCdweCf'

- Dar chiar imi place de tine, mormai el, surprins de adevarul spu
selor sale. O placea foarte mult. Intr-un mod exasperant, pentm ca il
innebunea si il inveselea in acelasi timp.
- Multumesc, raspunse ea pe un ton sec, dar cu o sclipire de furic
in ochi. Si chiar daca nu m-am asteptat vreo clipa sa-ti castig vreoda-
ta inima... Ar fi trebuit in primul rand sa aiba una ca sa o poata darui
cuiva. M-am asteptat macar sa fiu respectata.
- Dar te respect.
De mic copil se uitase de sus la cei ca ea, oameni din inalta socie-
tate... insa devotamentul ei fata de sora sa si spiritul ei neinfricat ii
demonstrasera ca ea era cu totul diferita de cei din lumea din care se
tragea.
- Chiar asa? intreba ea pe un ton ironic, facandu-i semn spre
scrisoare.
Lemnul din foe trosni usor.
In decursul vietii sale se detestase de multe ori. Atunci cand omo-
rase pentm prima oara. Nici nu mai conta ca nenorodtul acela sarise
la gatul lui cu un cutit, pe vremea cand Ryker avea doar noua ani,
ca sa ii ia banii pe care ii furase la randul sau. Sau atunci cand nu re-
usise sa o salveze pe Helena inainte ca Diggory sa o supuna acelorasi
torturi pe care le simtise si el pe propria piele. Cand de ciudat ca sim-
ti si acum acelasi dispret fata de sine insusi sub privirile indurerate
ale sotiei sale.
- Citeste-o, ii porunci ea.
Ryker despaturi scrisoarea, trase adanc aer in piept si incerca sa
o citeasca. Scrisul acela elegant si ordonat apartinea cuiva care se
bucurase de sprijinul unor profesori iscusiti. Spre deosebire de scri­
sul indescifrabil al lui Adair, Calum si Niall. Urmari fiecare cuvant in
parte. Era un scris greoi care nu semana cu liniile acelea gratioase si
delicate ale surorii sale Helena. Se infiora simtindu-i privirea atintita
asupra lui.
Ryker impaturi la loc scrisoare si o puse pe masa.
- Ei bine?
Ryker ezita. Ar fi dat orice sa stie ce naiba spuneau cuvintele ace­
lea blestemate pe care le aruncase fix sub nasul lui.
- Nu stiu ce sa spun, zise el pe un ton detasat, cu care era deja
atat de obisnuit. Era singurul adevar pe care i 1-ar fi putut spune
atunci. Si spera ca vorbele acelea lipsite de continut sa fie cea mai
sigura varianta.

190
 Onoarea unui tdffiar

y ,A inteleg ca e adevarat? sopti ea, curemurandu-se.

,('<> ^;a fie adevarat?", ar fi vrut el sa urle. Ramase tacut, cu ochii

I, ■ ^i.'ioarea de pe masa, incercand sa inteleaga ce msemnau cuvin-
I. !«• .i(olea.
I P i p p a Black-Banbury...
( hiar nu ai de gand sa spui nimic?
( V sa spuna cand de-abia daca stia sa citeasca vreo cateva cuvinte
,, pM.priul sau nume? Totusi, il intrebase ceva in legatura cu ce scria
•II bilet. O intrebare cu da sau nu. O intrebare manata de firea ei
.I.-:, l,isa si de libertatea pe care o cauta in clubul si in viata lui. Asa
1.1 I.»cu ce ar fi facut orice om normal intr-un club de jocuri de noroc.
r.u ic pe raspunsul corect.

Da? sopti ea, uluita. lar sclipirea aceea de fericire dm ochii ei

p.ili. Oh, Dumnezeule.
Oh, Dumnezeule!

Penelope se prabusi in scaun, prinzandu-se de bratele scaunului.

-le s i afara, zise ea obosita. Mergi sa vezi de clubul tau.
Avand in vedere ca afacerea sa era in mine si ca, cu fiecare secun-
(la in care clubul ramanea gol, pierdea o multime de bani, normal ar
li fostsaplece. . ^
Doar ca Penelope incepu sa planga, iar panica il mcolti pe
neasteptate. __ ^
isi muta privirea de la sotia sa la scrisoarea aceea blestemat .
O lacrima aluneca pe obrazul ei. ^
-Penelope... o implora el. Ar fi fost in stare de orice numai sa o
opreasca din plans, sa o faca sa isi ia gandul de la biletul acela, de la
propria ei suferinta. Se prabusi la picioarele ei. Spune-mi ce vrei sa
fac, sopti el, mangaindu-i obrazul. . - j u- j -
- O iubesti? zise ea intr-o soapta atat de joasa ca de-abia daca
o auzi. ^
-D aca o iubesc? repeta el ca un prost, asezandu-se pe scaun. Pe
cine sa iubeasca? Isi lasa bratele sa-i alunece pe langa corp.
Penelope inchise ochii si o noua lacrima aluneca pe obrazul ei.
- Nu mai e nevoie sa spui nimic.
Ryker simti ca isi pierde mintile, uitandu-se cand spre scrisoare,
cand spre sotia sa. Persoana care ii lasase scrisoarea aceea o facuse
intentionat ca sa bage zazanie intre ei doi.
- Pe cine? intreba el.
191
 Cfiristi CaCcfweCf-
Penelope deschise gura sa vorbeasca, dar nu reusi sa-si gaseasca
cuvintele, iar dupa cateva dipe il privi socata.
-A i citit-o macar? striga ea.
Ryker simti un nod teribil in gat.
Penelope isi duse mana la piept.
- N-ai citit-o, zise ea uluita, iar Ryker se foi in scaun. Penelope
sari furioasa in picioare. Si atunci de ce te-ai uitat la ea? urla ea. De ce
te~ai prefacut c-o citesti? zise ea, facand semn spre scrisoare. Si cand
se uita in ochii lui, intelese totul.
Ryker deja cobori privirea.
Penelope isi duse mana la gura. Bineinteles ca o domnisoara su-
ficient de inteligenta incat sa stie ca nu aveau alta solutie decat sa se
casatoreasca pentru a-si salva clubul si reputatia avea sa inteleaga
totul. Ca un copil crescut pe strazile din Dials nu avusese o sansa la
un viitor.
-N u stii...
Nervos, Ryker impinse scaunul cu atata fo r ^ incat zgarie
podeaua.
- Haide, spune ce ai de spus, suiera el. Spune tot de crezi. Acelasi
adevar pe care fara indoiala ca il banuiau si Calum, Adair si Niall, dar
pe care nici unul dintre ei nu avusese vreodata curaj sa il spuna cu
voce tare. Dadu cu pumnul in masa, zgomotul puternic bind inabusit
de randul de haine. Haide!
Sotia sa facu un pas in spate si se adaposti in spatele noptierei.
-T ii mortis sa ma provoci la fiecare pas, rabufni el, simtind
ca toate nesigurantele sale dadeau sa iasa la suprafata. Si acum
nu mai zici nimic? adauga el, prinzand-o de umeri, iar Penelope
isi musca buzele.
- Nu stii sa citesti, sopti ea, iar Ryker o stranse mai tare.
in sfarsit, cineva rostise adevarul. Pentru prima oara. Nici ma­
car el nu spusese niciodata aceste cuvinte. Ryker ii dadu drumul de
parca ar fi simtit focul ei arzator si facu un pas in spate. Penelope
reusise sa-1 expuna drept escrocul care si era. Se uita disperat la ea,
incercand sa gaseasca cuvinte prin care sa o contrazica. „Spune-i ca o
prostie, fa-i pe plac. Minte-o. Orice, numai sa piece odata. Descope-
rirea aceasta avea sa-i distruga reputatia in ochii angajatilor si clien-
tilor sai. Mai mult decat atat, rusinea propriului sau esec ameninta
sa-i distruga sufletul.
Simti un gust amar.

192
 Onoarea unui tdffiar

Penelope isi umezi buzele.

Oh, sopti ea, iar el schita un suras trist la ironia faptului ca toc-
m.ii ea, Penelope, parea sa nu-si mai gaseasca cuvintele.
hi, care infruntase toate privirile celorlalti, nu indrazni sa ridice
<i<liii spre soda sa. Pentru ca nu ar fi rezistat sa vada scarba si socul
(I111 ochii ei. Ar fi preferat de o mie de ori sa fie din noubMetelul acela
)'al a sa mearga la spanzuratoarea falsa, decat sa fie fata in fata cu ea,
<11 adevarul plutind intre ei.
- Ce scrie in bilet? o intreba el.
Ea ramase cu scrisoarea in mana, analizand fiecare cuvant in
|).irte.
- E adevarat ca ea e amanta ta? Clara? intreba ea din senin.
Stia.
La fel cum stia ca scrisoarea aceea nu venise din partea unui prie-
I(>n. Citise adevarul pe obrajii rosii ai sotului sau.
Si ar fi dat orice sa nu simta agonia aceea.
Nu putu sta pe loc, asa ca impaturi scrisoarea si se indrepta spre
jurnalul sau. Puse scrisoarea printre paginile jurnalului, simtind pri-
virea lui Ryker indreptata asupra ei.
- Ryker, nu mi-am imaginat niciodata ca o sa ajungi sa ma iubesti,
spuse ea, rasfoind paginile jurnalului, privind spre toate visurile si
sperantele pe care le insirase pe paginile acelea si care se dovedisera
la fel de trecatoare ca in viata reala. Dar macar ma asteptam sa-mi fii
loial, sopti ea, oprindu-se la o anumita pagina.
„Cand o sa-mi intMneasc si eu marea dragoste...?"
-Macar atata lucru meritam si eu, bolborosi ea, cu ochii in lacrimi.
Ryker o cuprinse de umeri, iar ea tresari. Oare avea vreodata sa se
obisnuiasca cu usurinta miscarilor lui?
- Clara a fost amanta mea.
A fost. Nu mai este. Si totusi, adevarul era la fel de dureros.
Ce ciudat!
- Si ti-ai trimis amanta sa-mi fie menajera, zise ea cu amaraciune
in glas.
- Da, pentru ca sunt putine persoane in care am incredere, si am
incredere in ea.
Raspunsul lui sincer o rani pana la lacrimi. Caci apropierea aceas-
ta pe care o simtea fata de Clara, increderea in ea, insemna mai mult
decat doi oameni care erau simpli amanti. Pentru ca Ryker Black nu
avea incredere in nimeni. Gelozia puse stapanire peste ea.

193
 CfiHsti Cafdweff'-

—Inteleg, raspunse ea. Si chiar intelegea, mai bine decat si-ar fi

dorit sa o faca.
Ryker ii lua jurnalul din mana si il puse pe masa.
—Nu ma asteptam sa ma casatoresc, zise el, cu o sinceritate care o
mahni profund. Clubul meu mi-a fost dintotdeauna suficient.
In sufletul ei inca nutrea speranta ca avea sa-i spuna ca ajunsese
sa tina la ea. Ce prostie! Cum ar fit fost posibil asa ceva? Se cunosteau
de cateva zile. Si ati impartasit o pasiune asa intensa, ca nu vei putea
niciodata sa uiti atingerea si sarutarile lui...“ Ryker o prinse usor de
barbie si ii ridica privirea.
—Dar acum sunt un barbat casatorit si, cu toate ca ea mi-a fost
amanta, atunci cand m-am casatorit cu tine am facut un legamant.
Poate ca sunt un netrebnic de pe strada, dar ti-am facut o promisiu-
ne si am sa ma tin de cuvant pana la moarte.
Si-ar fi dorit sa-1 urasca din tot sufletul. Ar fi vrut sa urle la el,
sa il bata. Cobori privirea spre gatul lui. Dar nu putea sa faca una ca
asta. Nu ii promisese niciodata nimic mai mult. De fapt, ea venise
la el. Ea ii propusese sa se casatoreasca si sa ramana impreuna
pana la moarte. Avea tot dreptul la loialitatea lui, iar el ii fagaduise
sa i-o ofere. „Doar ca vreau mai mult... mult mai mult...“
-Im i citesti, te rog, scrisoarea? sopti el.
Penelope se uita lung la el, stiind cat de greu trebuia sa fie pen-
tru un barbat asa de mandru ca Ryker Black sa faca o astfel de
rugaminte.
Penelope scoase scrisoarea din jurnal si i-o citi. Dupa ce termina
de citit, ridica privirea spre sotul ei, asteptandu-i reactia. Zari furia
din ochii lui si inca ceva... regret.
Penelope trase adanc aer in piept, dupa care facu un pas in
spate.
- Ar trebui sa pled. Angajatii tai au nevoie de tine.
Ryker o privi la fel de impenetrabil precum o fortareata.
- Nu a fost niciodata intentia mea sa te ranesc.
Doar ca o facuse, chiar si fara sa vrea. Adevarul plutea undeva in
aer. Doar ca nu era vina lui. La urma urmei, erau doi strmni. Pene­
lope lua jurnalul si il stranse la piept. Nu se gandise niciodata la tot
ce sacrificase el ca sa se casatoreasca cu ea.
Ryker ii arunca o ultima privire, dupa care se indrepta spre usa.
-Ryker? spuse ea, oprindu-1. El se intoarse cu fata spre ea. As
putea sa te invat sa citesti. Te-ai casatorit cu mine fara sa-ti doresti
acest lucru. Mi-ai dat numele tau. Ai salvat reputatia surorii mele.
 — Onoarea unui tdffuir

.lurnalul H atam a greu la piept. Macar atata lucru sa faca si ea pen-

tru el Altfel nu era altceva decat o femeie care u acceptase numele.
schimbandu-i viata pe care el nu ar fi vrut s-o schimbe, si toate aces-
tea fara sa-i dea nimic la scbimb. Da-mi voie sa te ajut.
Ryker se sprijini de perete.
-E o pierdere de timp.
Oare chiar nu se credea in stare sa invete?
-Poate ca da, raspunse ea, rasfoind paginile. Dar n-o sa stn sigur
pana nu ma Iasi sa te ajut. Ca sa poti sa dtesti si tu aceste cuinnte
L s f o i paginile, dar nu mai reu?i sa gaseasca scrisoarea pe care toe
mai o avusese in m ina In urma cu cateva clipe. Disparuse. Scrisoarea

Scoase .m icnet de spaima cand Ryker facu cativa pasi grabiti spre
ea si ii flutura scrisoare pe sub nas. ^ ^
- Cum ? De ce...? Insa nu mai reusi sa-si gaseasca cuvmtele.
- Trebuie sa Snveti si tu ceva. O sa te las sa ma toveti, dar incepand
de maine ne vom ocupa si de lectiile tale. Stateau atat de aproape
unul de celalalt, si simti din nou cbemarea aceea apasatoare.
- Lectiile mele?intrebaea. . -
-N-o sa supravietuiesti niciodata in lumea asta daca nu inveti sa-
ti porti de grija. Pericolul te pandeste la orice pas. Chiar si de la cei pe
rare ii crezi prieteni. Pe strazile pe care le cutreieri de una singura.
Ryker ii prinse o suvita de par intre degete 51 o mangaie user.
Dupa care inlemni si se grabi sa-i dea drumul. Ramasera nemiscati,
orivindu-se ochi in ochi. • - ^
Poate ca sotul ei facuse o prostie sa i-o dea drept menajera p
fosta lui amanta si, cu toate acestea, cu toate ca oricare a t barba
in locul lui i-ar fi putut spune ca dorintele, sperantele ?i suferin,
erau prea putin iraportante, el nu o facu. Ci alesese sa 11 fagaduiasc
din Zu fidelitatea sa si ii impartasise un secret pe care nimeni altci
nevanu-1 mai stia.Clipa aceea pareaun nou inceput.
Penelope ii intinse mana, iar el se uita lung la degete ei lungi.
- Ce e asta?
-Un nou inceput, iispuseeacublandete.
Ryker ezita dupa care ii prinse degetele in pumnul lui puternic.
—MMne, raspunse el si ii dadu drumul.
Penelope ii zambi si se indrepta spre usa, dar nici nu apuca sa

Ryl^r fe puse in fata ei, miscandu-se cu agilitatea unei feline.

195
 C fristi CaCdfweCf-

- Ce fad?
-M a due sa ajut. Am vazut cum arata sala de jocuri si ma astept
sa vrei ca toata lumea sa contribuie, nu?
Se pare ca inca nu se obisnuise cu ideea ca nu era genul de domni-
soara rasfatata care sa ramana ascunsa in camera ei. Oricat de inten-
sa ar fi fost dorinta lui de a o proteja, Penelope nu avea sa renunte la
a-si trm viata din cauza pericolelor care o pandeau, fie ele adevarate
sau imaginare. Ar fi fost o viata atat de plictisitoare.
Se astepta ca el sa incerce sa o opreasca si se pregati sufletes-
te pentru o noua rabufnire, cum stia ca ii sta in fire. Dar el o lasa
sa treaca.
Dupa care traversara impreuna coridorul, umar la umar.
- Cine e de vina pentru scandalul din sala? il intreba ea.
- Un barbat pe nume Killoran, raspunse el cu maxilarul incordat.
El este proprietarul clubului concurent. Grota Diavolului.
Penelope isi propose sa retina numele acela.
- Crezi ca e posibil ca tot el sa-mi fi trimis scrisoarea?
Ryker incuviinta cu o miscare scurta din cap.
Coborara treptele in tacere, adevarul nerostit plutind inca in aer.
Scopul scrisorii fusese sa bage zazanie in casnicia lor si reusise sa isi
gaseasca calea spre dormitorul lor, spre patul lor.
Ceea ce insemna unul dintre angajatii sm complota cu Broderick
Killoran.

CapitoCuC 1 8

Dragd Fezzimore,
Astdzi Sin ne-a luat cu el la vdndtoare si am impuscat prima
mea cdprioard. Am plans ca un copil dupd. Imi pare atat de rdu
pentru ce am fdcut. N-o sd mai ating o armd in viata mea.
Penny
11 ani

O bataie crunta.
O mahmureala de la prea multa bautura.
Un sut direct intre picioare.
196
 Onoarea unui tdffiar

Prin in imbulzeala dc pe Bond Street, Ryker continua sa enumere

in mintea lui toate pedepsele la care ar fi preferat sa se supuna decat
sa puna piciorul in cea mai eleganta zona londoneza. Mintea ii fugi
spre amintiri de mult uitate si ingropate.
Se vazu inconjurat de o multime de vanzatori ambulanti, iar stra
zile erau ticsite de trasuri; stranse din dinti incercand sa se rupa de
invazia aceea. Ramase cu privirea atintita drept in fata, gata oricand
sa Sara la atac, stiind prea bine ce pericole pandeau la tot pasul.
Doar ca pericolul care ii iesi in cale era cu totul diferit. Lorzii care
obisnuiau sa ii frecventeze localul se uitara la el cu gurile cascate si,
vazandu-i privirea incruntata, se grabira sa fuga din calea lui.
-Vrei sa mergi la incet? ii zise Penelope, gafaind, iar Ryker ince-
tini pasul.
Sotia sa, flancata de o parte si de cealalta de Adair si de Niall,
se straduia din rasputeri sa tina pasul. Cei doi frati erau cu ochii-n
patru. Ryker isi vazu de drumul lui, fara sa scoata nici un cuvant.
Killoran prinsese curaj, asta era clar dupa scrisoarea pe care o pri-
misera si dupa tot ce se intamplase la ladul si Pacatul. Setea lui de
razbunare nu avea sa aiba castig de cauza, caci Ryker era hotarat sa-i
tina piept - Ryker care fusese pana atunci in stare de orice ca sa su-
pravietuiasca. Nu avea nici cea mai mica intentie sa fie pus la pamant
de un novice care fusese crescut sa -1 divinizeze si sa -1 idolatrizeze pe
afurisitul de Diggory.
Ryker dadu sa traverseze strada aglomerata si inlemni cand zari
un baietel cu o privire manioasa si bucle negre furisandu-se intre o
mare de domni si doamne care nubanuiau nimic. Simti ca i se opreste
respiratia. Se ridicase din cenusa strazilor din Dials ca sa-si cladeasca
o viata bogata si confortabila. Dar oare cati aid copii nu ajunsesera la
streang si, de data aceasta, cu adevarat si nu intr-una dintre farsele
nemiloase ale lui Diggory de care se folosea ca sa-si puna ucenicii la
respect? Baiatul arunca o privire in jurul sau.
Era evident. Prea evident. Un hot de doi bani care avea sa-si ga-
seasca sfarsitul la spanzuratoare pana la finalul anului - asta daca
norocul avea sa fie de partea lui.
„Nu e responsabilitatea ta.“
—Ryker? auzi el vocea sotiei sale in zgomotul infernal de pe
strada.
197

nllllll4»l
 CfinsH Cafdw eff'

Ryker scapa o injuratura si se indrepta spre baiat tocmai cand

acesta isi scoase mana tremuratoare din buzunaml unui gentleman,
lar Ryker il prinse de brat.
- Hei, da cine te crezi sa... dMu bMatul sa spuna, dar ramase fara
glas cand vazu silueta impunatoare a lui Ryker. Toata culoarea i se
scurse din obraji. Domnu pe cuvantul meu ca nu faceam nimica...
Ma jur...
- Esti un hotoman de tot rasu’, ii sopti Ryker.
Bmatul il privi socat.
- Cine esti? Ca domn sigur nu esti, il intreba bmatul pe un ton
oarecum acuzator, asa ca Ryker nu se putu abtine sa nu ranjeasca.
-Nu, nu sunt, raspunse el, oferindu-i o punguta cu bani. Sunt
seful de la clubul ladul si Pacatul. Daca vrei o munca cinstita, urca-te
intr-o trasura si spune-le paznicilor de la intrare ca eu te-am trimis,
Ryker Black.
Copilul deschise punguta si o indesa in buzunar.
- Mai am o sora. E responsabilitatea mea, domnule, zise el, batan-
du-se cu pumnul in piept.
La naiba! Normal ca mai avea si o sora. La fel ca Helena.
- Atunci i-o si pe sora ta si vino cu ea. Daca esti sigur ca vrei sa pui
osul la treaba, adauga el.
Inca zari o urma de indoiala in ochii copilului.
-Sper ca nu esti genu ala. care sa vrea sa ma vada despuiat,
nu-i asa?
Ryker simti ca i se intoarce stomacul pe dos. FarMelegile acelea
despre care vorbea el erau lucruri cu adevarat macabre pe care nici
macar el nu le trmse in Dials.
Penelope se grabi sa vina in intampinarea lui, iar copilul facu ochii
mari de parca insasi Regina Angliei venise la el.
- Pot sa te asigur ca domnul Black este un barbat onorabil. Pene­
lope ii intinse mana, iar baiatul ezita o clipa inainte sa ii stranga
manusa cu degetele lui murdare. Eu sunt doamna Penelope Chat­
ham, sotia vicontelui.
- E viconte? o intreba copilul, iar Penelope incuviinta.
- Da, si poti sa ai incredere in promisiunea lui, ii spuse ea, zam-
bindu-i cu caldura baiatului deja fermecat.
Copilul ii arunca un suras visator si ii dadu cu greu drumul la
mana. Manusa ei alba era acum patata cu praf negru.
Baiatul isi dadu sapca jos de pe cap.
198
 Onoarea unui tdifiar

- Milady.
-Du-te dupa sora ta, ii zise ea.
Baiatul ezita cateva clipe, dupa care porni in goana pe strada.
Ryker ramase privind in urma lui, si simti privirea sotiei sale in-
dreptate asupra lui. Se imbujora usor.
- Ce? rabufni el.
-A fost un gest foarte frumos, ii spuse ea.
-N u am facut nimic. Nu avea nevoie de laudele ei nemeritate.
- Chiar crezi ca nu i-ai ajutat pe bmetelul acesta si pe sora lui? il
intreba ea, ridicand din sprancene.
La adapostul din ladul si Pacatul, devenise imun la durere, sufe-
rinta si slabiciune. Nu se mai gandise la nesansa celorlalti. Pe el nu-1
ajutase nimeni sa razbeasca. Daca sperai la ceva mai bun, trebuia sa
te salvezi singur. Dar vazandu-1 pe bmatul acela, la fel cum fusese si
el acum multi, multi ani, intelese ca se inselase amarnic. Si ca fusese
foarte cinic.
- Hai odata, o grabi el. O prinse de mana si o impinse usor in fata,
astfel incat ea sa stabileasca ritmul de mers, indreptandu-se spre ba-
zarul Pantheon.
ii deschise usa sa intre, iar Adair ramase in fata magazinului, cu
mana in buzunar.
Penelope isi dadu gluga pe spate si isi largi clema de la gat. Cer-
ceta magazinul cu o sclipire entuziasta in ochi, cu inocenta ei carac-
teristica. Aceeasi inocenta pe care o purta cu rochiile ei albe si cu
zambetul sincer.
Ryker o urmari indeaproape. Inainte de a ajunge sa o cunoasca
mai bine, nu ar fi lasat-o sa piarda vremea uitandu-se la fel de fel de
produse si i-ar fi reamintit care era singurul motiv pentru care veni-
sera acolo - sa ii cumpere o arma. Trebuie sa-si canalizeze intreaga
atentie spre afacerea sa si nu avea timp de pierdut cu nimicuri.
Dar continua sa se uite lung la ea. Ce anume ii facea placere?
in afara de jurnalul pe care il purta in brate, nu avea nici cea mai
mica idee despre ce anume ii placea sa faca sau despre cum isi pe-
trecea zilele. Erau intrebari irelevante in contextul unei casatorii
de convenienta. Sau asa ar fi trebuit sa fie... Totusi, cum, necum
regulile acestei legaturi de afaceri se schimbasera pe parcurs. Fata
aceea ii devenise... confidenta, amanta, o femeie pe care o admira
cu adevarat.
199
 Cfiristi Cafcfweff-

Penelope trecu repede peste blanuri, palarii si panglici, nimicu-

rile acela pe care cu siguranta multe femei s-ar fi oprit sa le admire,
Se opri in cele din urma in fata unui stand cu jucarii si card pentru
copii. Prinse o carte intre degetele ei lungi si incepu sa o cerceteze.
Vanzatorul, un barbat in varsta cu par carunt, veni in intampinarea
ei si ii spuse ceva care o facu sa zambeasca. Vanzatorul se uita lung la
ea, dupa care ii zambi si el cu surasul lui stirb.
Da, Ryker il compatimi. Penelope Pippa avea efectul acesta asupra
barbatilor, facandu-i sa uite unde erau si ce-si doreau de la viata.
Mai schimbara cateva vorbe, dupa care Penelope scoase cativa
banuti din saculet. Vanzatorul ii primi si incepu sa-i impache-
teze cadoul.
-Ii faci ochi dulci sotiei tale? il intreba Niall pe un ton acuzator,
strecurandu-se in spatele lui.
-N u fac ochi dulci nimanui, raspunse el, aruncandu-i o privire
iritata fratelui sau, Dar in clipa aceea zari ura din ochii fratelui sau si
simti fiori pe sira spinarii. Ura era un sentiment care reprezenta tot
o slabiciune, Caci ura risca sa-ti intunece mintea si sa te faca necuge-
tat. „Oare ar fi in stare sa ii faca rau...?“ Insa de indata ce gandul acela
neloial incolti in mintea lui, hotari sa-1 alunge.
Poate ca Niall o dispretuia pe Penelope pentru faptul ca era o lady,
dar nu ar fi fost niciodata capabil sa-i faca rau. Ura din privirea frate­
lui sau si propria sa indoiala ii provocara o stare de neliniste, asa ca
Ryker se indrepta spre Penelope care tocmai isi incheia tranzactia.
Ea il privi usor mirata, dupa care ii intinse pachetul,
- Vrei sa-1 tii tu? intreba ea, iar Ryker il accepta.
Isi reluara cercetarile. La cateva standuri distanta, sclipirea argin-
tie de cutite si pistoale ii atrase atentia, iar Ryker dadu sa-i reamin-
teasca sotiei sale motivul vizitei lor la bazar.
Dar Penelope se opri la un stand cu panze, carbune pentru desen
si acuarele, la care se uita cu drag.
- Iti place sa pictezi, Penelope?
De unde veneau toate intrebarile acestea? „Din nevoia acu­
ta de a afla mai multe despre femeia cu care ti-ai unit destinul.“ O
decizie pe care o regretase in urma cu cinci zile. Nu si acum. Acum
nu stia cum sa interpreteze dorinta aceasta de a discuta cu o alta
fiinta umana.
-In copilarie eram foarte nepriceputa la pictura, zise ea,
zambind.
200
 Onoarea unui tdffiar

Penelope reusise din non sa-i distraga atentia de la amalgamul lui

de ganduri, purtandu-1 cu ea pe un taram non, in copilaria sa. Pro-
babil ca fusese o mare zvapmata. Era de mirare ca nu-i scosese peri
albi fratelui sau.
- S i schitele mele in creion erau chiar mai ingrozitoare. Am mun-
cit mult. Petreceam ore intregi cu carnetul de schite si sevaletul in
fata, ii zise ea, uitandu-se lung la el. Pana intr-o buna zi cand mi-am
dat seama care era problema.
- Si care era? intreba el, fara sa se poata abtine.
O simpla propozitie, menita sa ii ofere mai multe informatii des-
pre noua sa sotie, despre o alta fiinta umana, dupa toti anii in care
evitase sa puna orice fel de intrebare.
-Munceam din greu si eram atat de frustrate de mine insami,
ca nu puteam sa tree peste presiunea pe care o punem chiar eu pe
umerii mei.
Ryker inlemni, cunoscand prea bine sentimentul acela.
- Si asa ai ajuns un artist desavarsit, spuse el. Pentru ca orice lady
adevarata reusea sa-si indeplineasca orice isi propunea si ar fi fost in
stare sa puna pariu pe clubul sau ca nu exista nimic ce Penelope sa
nu poata face.
- Oh, nicidecum, raspunse ea razand. Cu siguranta n-ai sa-mi vezi
niciodata tablourile intr-un muzeu.
Ryker isi simti buzele tresarind. Cum era posibil sa zambeasca
pentru prima oara in ani de zile si toate acestea dupa scrisoarea
aceea si stiind prea bine ca afacerea ii era in pericol? Ce fel de vraja
pusese stapanire pe el?
- Ma bucur sa aud asta, zise el pe un ton sec.
Penelope se uita lung la el, dupa care ii zambi.
- Nu cred ca intelegi. Nu am nevoie sa fiu Rembrandt sau Bellini.
Ryker nu avea sa se puna intr-o postura si mai jenanta recunos-
cand ca n-avea nici cea mai mica idee despre cine erau cei doi.
-Accept faptul ca arta pur si simplu e menita sa ma faca sa ma
simt bine si asta e suficient pentru mine.
Doar nu incerca sa-i sugereze ca intr-o buna zi avea sa descopere
si el bucuria cititului, nu? El care ar fi fost in stare sa arunce toate
cartile in foe decat sa...
- Pot sa va ajut cu ceva? ii intrerupse vanzatorul, iar Ryker il bles-
tema in sinea lui.
-Nu, i-o taie Ryker, iar barbatul ramase cu gura cascata.
201
 Cfinsti CafcCweCf-

- Cred ca ceea ce incearca sotul meu sa spuna e ca momentan nu

avem nevoie de nimic, multumesc, zise ea cu zambetul pe buze.
Penelope il lua de mana, il dupi usor, indemnandu-1 sa piece.
Si revenira impreuna la singurul motiv pentru care venisera pe
Bond Street.
Ryker o conduse spre standul ticsit cu cutite de diferite marimi si
lungimi. Le analiza pe toate din priviri. Penelope ii dadu drumul
si apuca un cutit gros cu maner greu, pe care il simti atarnand greoi
in mana.
-Uite, zise Ryker, ducandu-si degete il jurul mainii ei. Prinde-1
bine. Cum ti se pare?
- Destul de greu, raspunse ea fara sa stea pe ganduri.
Ryker o ajuta sa faca cateva miscari in aer, ca sa-1 testeze.
-Daca cineva sare la atac, chiar si cea mai mica ezitare te poa-
te costa viata, ii sopti el la ureche. Asadar, Penelope, e foarte im­
portant sa-ti alegi un cudt pe care sa-1 pod scoate si folosi usor.
Sa te misti cu atata usurinta incat sa fii intotdeauna cu un pas in
fata inamicului.
Vanzatorul veni degraba spre ei, dar se opri la semnalul lui
Ryker. Acesta continua sa analizeze colectia de cutite, parand sa pre-
fere doua in mod special, dupa care alese unul cu un maner incrustat
cu safire.
Culoarea ochilor ei, isi zise el, amintindu-si cuvintele lui Niall.
- Poftim, spuse el, intinzandu-i cutitul.
Penelope il lua sa-1 incerce, si in clipa aceea auzi mai multi oameni
susotind in spatele ei.
-C e nerusinata... Si totusi, la ce altceva sa te astepti din partea
celor din neamul Tidemore?
Un sentiment de furie oarba puse stapanire pe el, aceeasi sete de
razbunare pe care o simtise si pe strazile periculoase din Dials.
Marai, insa soda lui nu paru sa schiteze nici un gest ca raspuns la
aceste comentarii rautacioase. Doar ca... se uita la ea cu coada ochiu-
lui. O vazu usor incruntata si imbujorata.
-Im i place, ii spuse ea, dandu-i cutitul inapoi.
Nerabdator sa piece din locul acela si sa se intoarca in mediul sau
familial din St. Giles, Ryker ii intinse cutitul vanzatorului alaturi de
cateva monede. Tanarul chel ramase cu gura cascata cand vazu acea
mica avere.

202
 Onoarea un u i tdffiar -

- Eram si curioasa sa afiu ce fel de barbat ar fi in stare sa se casa-

toreasca cu una dintre fetele Tidemore. Si acum m-am lamurit. Un
bastard adunat de pe strada.
La auzul acelei remarci absurde, Ryker inlemni. Devenise de mult
imun in fata dispretului inaltei societati si, cu toate ca nu dadea doi
bani pe ce se vorbea pe seama lui, era macinat de dorinta de a distru-
ge pe orice ii batjocorea sotia.
Isi spuse ca nevoia aceasta de a o proteja era din simplul motiv ca
se simtea obligat sa le poarte de grija celor din familia sa.
Si totusi, de ce simti se parca s-ar fi mintit pe sine insusi?
-S e pare ca e un criminal...
Ipoteza aceea nu tocmai neadevarata fu urmata de o serie
de chicote.
Dintr-odata Penelope se intoarse pe calcme si se indrepta in di-
rectia lor. Ryker se abtinu sa nu scape o injuratura, insfaca cutitul pe
care il cumparase pentru sotia sa si porni dupa ea, dar inlemni.
Cu mainile infipte in solduri si o privire infiacarata, Penelope pa-
rea o printesa razboinica gata sa nimiceasca orice biet nesabuit care
ar fi indraznit sa-i iasa in cale.
- Chiar vreti sa stiti cu ce fel de barbat m-am casatorit? le intre-
ba ea pe cele doua doamne cu ten de portelan si bucle aurii, care
ramasesera cu gura cascata. M-am casatorit cu un barbat care a fa-
cut o avere fara sa cerseasca de la altii, ci doar prin propriile sale
puteri, prin iscusinta si curaj, le zise ea cu inversunare. Si nu pot
spune acelasi lucru despre bietii domni care au avut nesansa sa se
casatoreasca cu voi. Penelope facu un pas in fa^ , iar domnisoa-
rele se retrasera speriate. In plus de asta, sotul meu este un erou.
Care a fost onorat de insusi regele. Asadar, daca nu cumva indraz-
niti sa puneti la indoiala cuvantul regelui, ati face bine sa taceti
din gura.
Ryker ramase nemiscat, cu gura cascata, probabil la fel de socat ca
domnisoarele pe care le infruntase sotia sa. Nimeni din inalta socie-
tate nu sarise vreodata in apararea lui. Nu se uitasera niciodata in
directia lui, fiind un simplu gunoi in ochii lor. Si iat-o acum pe femeia
aceasta neinfricata cu care se casatorise din obligatie care le provoca
pe detractoarele lui cu mandrie si curaj.
-D a, nu vad ce altceva ar mai fi de spus, zise Penelope fluturan-
du-si buclele. Se intoarse spre sotul ei si ii intMni privirea.
203
 Cfinstt Cafdweff-

Ryker ii zambi pierdut. Un zambet ar fi putut fi un semn se slabi-

ciune intr-un loc atat de public, dar nu se putu abtine. Ryker se uita
lung la ea si ii oferi bratul. Facu un pas spre el, cand auzi glasul uneia
dintre domnisoare:
- Daca esti atat de feridta cu noua ta viata, atunci presupun ca o
sa-i ramai vesnic recunoscatoare celor care au avut grija spuna ce au
vazut in noaptea aceea.
Sotia sa inlemni, dar nu se lasa intaratata. Se apropie de el si il
lua de brat.
- Sunt gata de plecare, zise ea intr-o soapta deosebit de timida
spre deosebire de excesul de zel care tocmai ce ii pusese adversarele
la respect. Si totusi, pana si cel mai slabi oponenti reuseau sa dea
o lovitura.
Ele doua fusesera de vina. Si asa ajunsesera el si Penelope sa isi
pecetluiasca destinele. insa oare de ce nu i se mai parea un lucru atat
de nefericit ca acum cinci zile? Expresiile rautacioase de pe chipurile
lor si ranjetele acelea rautacioase erau dovada clara a faptului ca ele
fusesera cele care o ruinasera pe Penelope. Si dupa atatea dati in care
se mandrise ca nu dadea doi bani pe parerile si pe faptele celor din
jur, rautatea aceasta gratuita impotriva sotiei sale il infiora.
Marm aproape animalic, iar femeile acelea fara suflet se facura
albe la fata si se grabira sa dea bir cu fugitii.
- Sunt bine, zise Penelope. Hai sa plecam de aici.
- Nu era nevoie sa fad asta, raspunse el. Nu voia sa-i ramane
indatorat, nici ei, nici altcuiva. Felul in care sarise in apararea lui,
fara ca el sa ii ceara sa faca una ca asta, il facu sa constientizeze un
adevar din ce in ce mai clar. Ea nu era genul de lady care sa-si caute
propriul interes. Ci o femeie puternica, curajoasa, de caracter, care
apara cu acelasi devotament toate persoanele apropiate.
Inclusiv pe el - un netrebnic.
- Ryker, am auzit adesea multe barfe rautacioase pe seama mea,
ii spuse ea cu Jumatate de gura. Si eu, si surorile, si fratele meu. Nu
puteam sa nu fac nimic si sa le las sa te vorbeasca de rau. Ti-am spus
deja, nu sunt genul acela de femeie. Nu mi-e frica sa sar la atac.
11cuprinse din nou un sentiment de panica. Auzise acelasi discurs,
aceea logica eronata din partea multor barbati care ajunsesera sa fie
injunghiati pe strada. Era genul de slabiciune adanc inradacinata in
sufietul unui om, care nu putea fi reeducata. Genul de slabiciune care
204
 Onoarea un u i tdCfiar

te punea in pericol. isi inclesta dintii cu atata putere incat o durere

intensa radie din maxilarul sau.
- Chiar e atat de important pentru tine ce spune lumea? o intreba
el. Acum ca isi unise destinul de un bastard, din toate punctele de
vedere, era inevitabil ca oamenii sa o vorbeasca de rau. Lucrul aces-
ta nu ar fi trebuit sa il deranjeze, dar o facu din diferite motive pe
care nu avu timp sa le constientizeze in aglomeratia din bazar.
- Dar ma deranjeaza cand e vorba de acuzatii neadevarate, zise ea
pe un ton pragmatic.
incerca sa-si imagineze toate rautatile pe care sotia sa fusese ne-
voita sa le accepte printre membrii inaltei societati, atat de asemana-
toare si totusi atat de diferite de toate cele prin care trecuse el. Caci
in ciuda faptelor ingrozitoare care se petreceau pe strazile din Dials,
macar oamenii erau cinstiti. Orice barbat sau femeie care iti iesea in
cale voia sa puna mana pe banii tM si ar fi fost in stare de orice, ceea
ce in sine era o certitudine simpla.
Se uitase intotdeauna de sus la lorzii care ii calcau pragul cu
vietile lor cuviincioase si alese. Doar ca sa descopere acum ca poate
era o cruzime mult mai inversunata la mijloc. II observa pe Naill in
spatele sau.
Cei trei traversara in tacere bazarul in contrast cu rasetele si con-
versatiile de pe fundal. Nimeni nu mai scoase nici un cuvant pana
cand urcara in trasura si se indreptara spre casa.
Penelope trase perdeluta si arunca o privire pe fereastra, cer-
cetand strazile elegante. Oare ce-i trecea prin minte? Oare ajun-
sese sa regrete ziua in care venise la el la club sa-i propuna sa
se casatoreasca?
Bineinteles, cum altfel? Ce fel de femeie ar fi visat vreodata sa
isi uneasca destinul cu un barbat ca el? Chiar daca se impacase cu
certitudinea aceea evidenta si pragmatica inca din clipa in care
isi spusesera juramintele, in clipa aceasta il incerca un sentiment
nou - regret. O lady atat de inocenta nu avea ce sa caute intr-o lume
in care era nevoita sa stea inchisa sub cheie, cu moartea si primejdia
pandind la tot pasul.
Nu, locul ei era alaturi de unul dintre lorzii aceia surazatori si na-
ivi, care cautau pericolul doar in vizitele voluntare in Dials.
Isi inclesta furios pumnii macinat de dorinta de a-1 lua la pumni
pe barbatul aceia fara chip, mult mai merituos decat el.
205
 CfirisH Cafcfweff-

-D e ce esti atat de sigura ca tot ce se spune despre mine este

o minciuna?
- Pentru ca, desi nu te cunosc de mult timp, Ryker, stiu ca esti un
om de caracter, un barbat onorabil. Barbatii onorabil nu ucid,
Simti din nou regretul acela apasator si pentru prima oara in via-
^ ar fi dat orice sa fi fost ceva mai mult decat hotul pe care il cunos-
tea toata lumea. Cad renuntase la onoare si mandrie si alesese sa isi
vanda sufletul ca sa ajunga barbatul care era astazi.
- Nu am nevoie sa ma aperi, zise el pe un ton dur ca sa rupa tace-
rea aceea prea linistita care domnea in trasura.
Penelope trase perdeluta si se uita lung la el.
- Si ce ai prefera sa fac? Sa-i las sa spuna minciuni despre tine?
- Esti atat de sigura ca sunt minciuni.
Tonul lui ironic arunca o urma de indoiala in sufletul ei.
-Adica vrei sa-mi spui ca esti un criminal? intreba ea in gluma,
iar Ryker fu luat pe neasteptate.
De fiecare data cand ii zambea, de fiecare data cand il apara, reu-
sea sa darame o noua caramida din zidul de protectie pe care Ryker
si-1 construise in jurul sau. Ryker isi puse palmele pe genunchi si se
apleca usor spre ea, micsorand distanta dintre ei. Penelope scoase un
icnet de spaima, iar gestul ei il frustra si mai tare.
- M-ai intrebat candva daca am ucis vreodata, ii zise el.
Penelope isi umezi buzele.
-V rei sa-ti spun adevarul? o necaji el, un netrebnic fara suflet,
disperat sa-si recladeasca zidul de protectie. Sau esti multumita sa
crezi in minciunile care te fac sa te simti in siguranta?
Penelope il privi incordata, dar alese sa il ignore, isi dadu manusi-
le jos si le plesni intre ele.
-N u am de gand sa port aceasta discutie cu tine.
Doar ca nu avea nici o alta solutie. El puse palmele pe bancheta,
incoltind-o.
- Pentru ca nu ma crezi? Sau pentru ca nu vrei sa afli adevarul?
continua el sa o tortureze. Am ucis.
Penelope pali, si Ryker citi un val de emotii in ochii ei - soc, ne-
incredere, teama, dupa care refuz sa creada. Penelope isi indrepta
spatele si se uita fix in ochii lui.
- Nu te cred, zise ea. Nu stiu de ce te incapatanezi sa incerci sa ma
faci sa-mi fie frica de tine. Dar sa stii ca nu...
-Trei barbati, ii marturisi el.
■MM)
 Onoarea u n u i tdCfiar

Penelope isi duse mainile la gura, refuzand sa creada.

- Nu te cred, spuse ea, doar ca de data aceasta Ryker nu mai citi
nici un fel de convingere in glasul ei.
Nu avea de gand sa o lase sa isi faca o imagine gresita despre el,
de parca ar ft fost un barbat onorabil pentru care ar fi putut ajunge
sa aiba sentimente. Aceeasi rautate care salasluise in inima lui Mac
Diggory traia si in sufletul lui Ryker, Crescut si ingrijit de barbatul
acela, sufletul lui devenise negru, si nimic nu mai putea aduce lumi-
na de partea lui. Nu dupa atata timp in care trmse in umbra. Ryker se
retrase pe bancheta lui,
-T rei barbati, repeta el pe un ton la fel de taios precum cutitul pe
care il purta in cizme. Asa ca data viitoare cand vei vrea sa speri la
mai mult de la mine, aminteste-ti asta.

Mintea lui Penelope gonea nebuneste. Cum de putea sa vorbeasca

cu atata usurinta despre moarte? se intreba, strangandu-si manusile
in palma. Si nu doar despre moarte, ci despre crima. O diferenta mi­
nora, dar semnificativa, si care ii zgudui lumea din temelii.
Si totusi... Se uita la el pe furis, cercetandu-i cicatricea din
coltul ochiului. Cicatricele de pe maini. Isi aminti ranile adanci de
pe pieptul lui frumos si sculptural. Si tipetele disperate din miez
de noapte.
Visase dintotdeauna la cum avea sa fie. Viata ei. La fel cum obis-
nuia sa admire schitele cumnatei sale, Penelope isi construise o lume
perfecta in mintea sa. Scandalurile familiei sale nu aveau sa o traga si
pe ea in jos. Dragostea pentru fratii ei avea sa-i ghideze intotdeauna
calea. Viitorul ei sot urma sa fie fermecator, surazator si fara jena in
a-si exprima sentimentele.
Cobori privirea spre manusa alba din satin incalcita intre degete-
le ei. Culoarea puritatii si a inocentei, in care mama ei se incapatana-
se sa o imbrace mereu. Ridica privirea si se uita cu alti ochi la chipul
frumos al sotului sau. Un chip parca sculptat in granit, care refuza sa
schiteze orice emotie, si, privindu-1, intelese adevarul cutremurator.
Din clipa in care incepuse sa analizeze lumea si locul ei in sirul
acesta de evenimente, totul se impartise in nuante de negru si alb.
Nu exista nici un compromis, nici o nuanta de gri. Cautase perfec-
tiunea intr-o lumea imperfecta.
Penelope isi lasa manusile pe locul de langa ea.
207
 CfirisH CaC({weCf-

PrintrE cei trci barbati S6 ninnara cumva si barbatul car6 a incer-

cat sa-1 omoare pe ducele de Somerset? il intreba ea.
Tacerea lui veni ca o confirmare. O confirmare care vorbea despre
0 lupta la care refuzase pana atunci sa se gandeasca. Un act de curaj
despre care se scrisese pana si in ziare. Un act de curaj considerat
astfel de ea insasi si de ducesa.
Doar ca era cu mult mai mult de atat. Era un episod in care Ryker
se luptase din greu ca sa razbeasca. Si din care ar fi putut la fel de
bine sa iasa infrant.
Penelope simti un nod in gat si isi inclesta pumnii.
El fusese atat de aproape de moarte... Si totusi, din propriile
sale marturisiri, se regasise de alte doua ori fata-n fata cu moartea.
Cel putin. Nu indrazni sa-i infrunte privirea, asa ca isi cobori ochii,
uitandu-se la propriile sale degete atat de delicate, neatinse de greu-
tatile vietii.
- Acum nu mai ai nimic de intrebat? marai el. Nu vrei sa stii cum
1 am omorat? rabufni, iar cu fiecare cuvant al lui, Penelope se simti
coplesita de un val de emotii, nestiind ce sa-i raspunda.
Acum cativa ani plecase sigura la calarit, fara sa ceara voie, si ga-
sise un caine ranit, cu picioarele rupte, care chelMaia de ti se rupea
sufletuL Se apropie de biata creatura, cu mana intinsa, incercand sa
o ajute, iar cainele latrase si isi infipsese coltii in degetele ei.
Penelope se musca de buza de jos pana la sange si nici macar gus-
tul acela usturator si metalic nu reusi sa ii distraga atentia. in clipa
aceasta, Penelope era din nou in fetita aceea speriata si neajutorata,
care si-ar fi dorit cu disperare sa il vindece, doar ca nu stia cum
sa o faca.
Trasura se clatina puternic, trezind-o la realitate.
- De ce i-ai omorat? il intreba ea.
- Mai conteaza? raspunse el.
Chiar nu intelegea diferenta? Pana nu avea sa o vada, nu avea nici
cea mai mica sansa sa-si gaseasca linistea.
Arunca o privire spre mana lui dreapta care inca se odihnea langa
genunchiul ei si i-o cuprinse in palma.
-D a, sopti ea. Eu cred ca intr-adevar conteaza.
Cu aceeasi blandete cu care se apropiase de catelusul ranit, isi
plimba degetele pe cicatricea de pe mana lui.
- Cine erau?
Ryker se cutremura la atingerea ei si dadu sa se retraga, dar ea il
prinse de incheietura. Ryker inchise ochii si intoarse capul.
208
 Onoarea u n m tdffiar

-Atunci cand iti duci veacul pe strazi, toate lucrurile de care ai

tievoie ca sa supravietuiesti - bani, bijuterii furate de la domni sau
doamne ca sa iti castigi painea - te fac o prada usoara. Primul bar-
bat pe care 1-am omorat m-a urmarit pe o alee. „Oh, Dumnezeule.
A venit pe la spate si a incercat sa ma stranga de gat.
Penelope ramase cu rasuflarea tMata. Ryker deschise ochii, si ea
vazu groaza din privirea lui si ar ft dat orice sa il trezeasca din amin-
tirea aceeaingrozitoare. •j-
- Cand cineva incearca sa te stranga de gat, e chinuitor. Dai dispe-
rat din maini si din picioare, faci orice ca sa incerci sa scapi.
Care dintre ei respira asa greu? El sau ea? ^
-O h , Ryker, reusi ea sa rosteasca mangaierea aceea inutila. li
ceruse sa o lase sa intre in lumea lui, iar el facuse intocmai, acum
ceva in ea se schimbase pentru totdeauna. Iar chinul groazmc pe care
il impartasise cu ea avea sa o bantuie pana la finalul vietii.
-T e zbati din rasputeri sa respiri, intri in panica, te scapi pe
tine, zise el, scuturandu-si capul de parca ar fi incercat sa-si faca
ordike printre ganduri. Avea un cutit la spate, zise el cu amara-
ciune. In timp ce ma strangula, am... am reusit sa i-l lau si... sa
il injunghii.
Acesta fusese al doilea barbat pe care il omorase.
- S i ce s-aintamplat cu celalalt? intreba ea sovMtoare, deja astep-
tandu-se sa ii porunceasca sa taca din gura.
- I n ziua in care 1-am eliberat pe Niall din mana lui Diggory -
„Nenorocitul acela care 1-a facut pe sotul meu sa fure ca sa-?i salveze
viata“ - unul dintre oamenii lui 1-a injunghiat, spuse el, ranjind amar.
Nu s-a invatat niciodata minte. A facut greseala sa pastreze jumatate
din bani, zise el, iar zambetul de pe chipul lui pali, hind inlocuit de
masca neiertatoare a unui om care nu s-ar da in laturi de la a omori
din nou pe cineva. Avea de gand sa-1 omoare pe Niall...
Asa ca Ryker ii venise de hac. Penelope se uita lung spre chipul
lui intunecat. _ „
- Cati ani aveai pe atunci? il intreba ea cu rasuflarea taiata, stiind
prea bine ca nu ar fi vrut sa afle raspunsul, dar ca avea nevoie sa
stie adevarul.
-Nouaani. ^ ^ ^
Penelope de-abia se abtinu sa nu inceapa sa planga. Si-1 imagina
pe Ryker in copilarie. Un baietel pparat cu ochi infiacarati si obraji
murdari, cu o claie de par negru. In timp ce ea fusese o copila razga-
iata, care le daduse mari batm de cap guvernantelor care nu faceau
209
 Cfinsti CafdweCf'

altceva decat sa incerce sa-si castige painea, Ryker fusese un biet

baiat care se zbatea pe strazi ca sa-si salveze viata. Regreta din tot
sufletul ca acesta fusese costul inocentei sale. Regreta din tot sufle-
tul ca nu se bucurase si el de o copilarie fericita. Si se ingrozi de rau-
tatea care exista in lumea larga si pe care ea fusese prea naiva ca sa
o vada din timp.
Rusinea ii strangea pieptul, ingreunandu-i respiratia. Nici nu era
de mirare ca Ryker dispretuia inalta societate. Acum intelegea de ce
isi renegase titlul si rangul in randul nobilimii. Oamenii aceia ale-
geau sa ignore suferintele si problemele celor din jurul lor. In timp
ce principala tragedie din viata ei de adult fusesera scandalurile care
patasera reputatia familiei sale, Ryker fusese nevoit sa-si riste viata
pe strazi.
-N ici nu e de mirare ca ma urasti, sopti ea, mai mult pentru sine.
Cum sa simta altceva decat dispret fata de nobilii aceia prea preocu-
pati de propriile lor vied, care nu sareau in ajutorul celor nevoiasi ce
isi duceau veacul pe strazile acelea periculoase. Nici nu vreau sa ma
gandesc cati oameni au trecut pe langa tine fara sa-ti dea o mana
de ajutor.
Fusese un simplu copil. Cu doar cativa ani mai mare decat Rose.
-N u te dispretuiesc, ii spuse elincruntat. Confirmarea aceea, nici
pe departe cuvintele incurajatoare la care ar fi sperat o lady sa le auda
din partea sotului ei, era atat de specifica lui Ryker.
Penelope isi strecura usor degetele printre ale lui si ii ridica palma
in poala.
El tresari.
-Su n t atat de pline de cicatrice.
-Asa e, raspunse el pe un ton aspru.
La fel ca el. Adevarul aceia nerostit ramase plutind in aer.
- Faptele tale sunt marturia tariei tale de caracter, a greutatilor
prin care ai trecut. Barbatii aceia pe care i-ai omorat nu i-ai omorat
din sete de sange, si e o diferenta intre a supravietui si a ucide.
-A sa crezi tu? rosti el cu greu. Atunci cand infigi cutitul in cine-
va si il auzi cand isi trage ultima suflare, cand vezi groaza din ochii
lui pentru ca stie ca sfarsitul e aproape... crezi ca asta inseamna
supravietuire?
Penelope se cuibari pe bancheta, langa el.
- Da, eu asa cred, sopti ea, hotarata sa il faca sa inteleaga adeva­
rul. Simti o durere patrunzatoare in sufiet. Sotul ei supravietuise.

210
 Onoarea u n u i tdffiur

El supravietuise in timp ce sufletul lui pierise. Fereastra aceasta spre

L cT tu l lui'ii oferise o mica ?ansa de a-1 cunoa?te maxbme pe bar
batul cu care se casatorise in urma cu dear cateva zde, un barbat
torturat de deciaiile pe care fusese nevoit sa le la. ^ "
salvezi. Ai omorat ca sa-ti salvezi cumnatul. Ai omorat ca sa-1 salvezi
pe Niall Ce alta dovada mai mare de sacrifiem, mbire, cura) si onoare.
zise Penelope, strangandu-1 de mana. Ryker, e important sa mtelegi

'' “ ntinuara calatoria in tacere, iar Ryker nu isi ridica prhdrea

de la imbratisarea degetelor lor. Traversara zona londoneza elegant
Jld in tra ^ d in p e s triz ile in tu n e c a te sip rim e jd io a se ^
sau se luptase, supravietuise, pentru ca apoi sa razbe , P
intelese in cele din urma macar o parte din personalitatea sotulu
sau-faptulcatrebuiasaseprotejeze?isaseapere.
Si s/ il ajute sa inteleaga ca nu era barbatul a « la mort pe dmau
tru si lipsit de scrupule pe care il prezenta lumii.

CcLpitoCuC 19

Dragd Fezzimore,
Doamna Dundlebottom ne-a spus sa nu care cumm sa nu as-
cultam de ea, cad cuvdntul ei e lege. Asa ca am inceput sa-i impu-
iem capul cu fel de fel de intrebdri pdnd a hotarat de una singura
sd piece.
Penny
8 ani
RS: Mama e tare supdratd pe not

Toata lumea stia ca, intr-adevar, cuvantul lui Ryker era lege.
Sau cel putin asa fusese in trecut.
Dar situatia se schimbase dupa ce Ryker fusese invitat sa partici-
pe la balul surorii sale, dupa care ajunsese sa se *
cu o vulpita cu talente nebanuite, care reusea sa il faca sa spuna
lucruri dear de el stiute.
211
 CfinsH CafcfweCf'

- C e vrei sa fac? il intreba Niall socat, de parca Ryker tocmai 1-ar

fi aruncat in strada.
Nimeni nu mai spuse nimic, singurele zgomote fiind scartaitul
podelelor sub greutatea pasilor lui Calum si Adair.
Ryker isi incrucisa bratele la piept si se tolani in scaun.
- indraznesti sa mi se impotrivesti?
Da, poate ca legatura lor era mai puternica decat dintre doi frati
prin venele carora curgea acelasi sange, insa cu mica avere pe care
reusise sa o castige, Ryker fusese cel care pusese clubul pe picioare.
Niall avea si el dreptul la o parte din actiuni, insa, in definitiv, inca
era dator sa ii dea socoteala lui Ryker.
-A i luat-o pe aratura, spuse fratele sau nervos.
Sau macar obisnuise sa ii dea socoteala.
Lumea lui candva atat de oranduita luase o noua intorsatura, iar
lucrurile pareau sa se duca pe apa sambetei.
- N-am de gand sa ma repet, zise Ryker pe ton infipt, hotarat sa
nu mai discute pe seama subiectului.
Niall facu un pas in fata.
- Clubul este pe duca, clientii sar la bataie in fiecare zi, si tu vrei
sa stau s-o pazesc pe nevasta ta? intreba el pe un ton batjocoritor
care il soca pe Ryker. Cum reusea fratele tau sa se prefaca atat de
fermecator fata de client!, dupa care sa-si dea arama pe fata cu
atata usurinta?
Ryker se sprijini cu mainile pe birou si se apleca usor in fata.
- Este sotia mea si are dreptul la aceeasi protectie ca si mine, le
spuse el celor trei barbati care se uitara la el care mai de care mai
sceptic. Cineva a patruns in apartamentele private.
Se asternu o tacere profunda.
- Din nou? intreba Adair.
Ryker incuviinta din cap.
- Imposibil, zise fratele sau.
- Ba te asigur ca asa s-a intamplat, raspunse Ryker.
Poate ca si el ar fi fost de aceeasi parere in urma cu cateva zile.
insa acum, dupa cum evaluase situatia din ultima perioada si fiind
perfect constient de faptul ca inamicul sau castiga din ce in ce mai
multa influenta, aveau probleme mai mari decat sticlele de coniac
sparte. Ryker scoase biletul din buzunar si il puse pe masa.
Calum facu un pas in spate si il lua. Il citi incruntat.
C(’ nniba e asta? zise el, intinzandu-i scrisoarea lui Adair.

I'.’
 Onoarea un u i tdCfiar

Adair o citi in graba si i-o dadu mai departe lui Niall care o exa-
mina sceptic.
- L-a gasit pe patul nostru.
Dupa care le explica intregul episod prin care in mod evident
cineva incercase sa le distraga atentia de la acest fapt, provocand
panica in salonul de jocuri.
- E chiar mai tupeist decat Diggory, zise Adair.
Mai tupeist si mai periculos, asa cum Diggory nu fusese niciodata.
- Dupa cum puteti vedea, Penelope nu e in siguranta, concluziona
el, impaturind scrisoarea pe care i-o intinse Niall.
- Atunci trimite-o in alta parte.
Focul trosni in semineu, iar tensiunea pluti in aer odata cu suges-
tia lui Niall.
„Atunci trimite-o in alta parte." Da, avea dreptate, isi zise el cu un
gol in stomac.
- Si pe Helena ai trimis-o de acasa. Nu vad de ce ti-ar fi asa de greu
sa o trimiti altundeva pe domnisoara asta simandicoasa cu care nici
macar nu ai vrut sa te casatoresti, continua Niall, parca urmarind
sirul gandurilor lui Ryker.
Si, cu toate acestea, nu il lasa inima sa o faca.
Calum, cel care se desemnase de mult impaciuitorul grupului,
facu un pas in fata.
- Niall, zise el pe un ton calm, punandu-i mana pe umar.
Insa Niall reactiona violent si se feri de fratele sau.
-E sti alt om... si pentru cine? ii spuse el lui Ryker. Pentru fata
asta rasfatata pe care o cunosti de cinci zile?
- Este soda mea. Femeia careia ii impartasise mai multe secrete
decat o facuse vreodata fata de fratii sau sora sa. Furia puse stapani-
re asupra lui. Bineinteles ca vreau sa o stiu protejata.
Si totusi, chiar era singurul motiv?
Niall continua sa insiste, cu un curaj la care nimeni altcineva nu
mai visase inainte.
- Clubul obisnuia sa fie pe primul loc, zise el, iar fiecare cuvant
al lui spori atmosfera apasatoare din incapere. Niall facu cativa pasi
grabiti spre birou si batu cu pumnul in masa. Dar acum pleci degraba
din sala se jocuri ca sa pornesti in cautarea ei, ii faci ochi dulci si o
duci la cumparaturi. Si ne mai faci si pe mine si pe Adair sa mergem
cu tine. Si acum ti s-a nazarit sa ma pui sa am grija de ea, spuse el,
si scuipa.

213
 Cfiristi CaCcfweCf-

Ryker fu invadat de o energie arzatoare si impinse scaunul atat de

tare cand se ridica, incat zgarie podeaua si se rasturna.
-Taci dracului din gura!
Niall ramase cu gura cascata si il studie pe Ryker din cap pana-n
picioare.
- Barbatul pe care obisnuiam sa-1 numesc fratele meu nu si-ar fi
pierdut niciodata cumpMul.
Ryker se incorda, facand haina parca sa explodeze pe el. Pen-
tru ca, oricat de mult ar fi vrut sa-1 ia pe Niall de gat si sa-1 dea cu
capul de masa, adevarul era ca... avea dreptate. Inainte ca Penelope
sa apara in viata lui, nu facuse niciodata ceva atat de irational pre-
cum sa paraseasca sala de jocuri intre orele in care isi programase sa
fie acolo. Si nici nu plecase la cumparaturi. Adair si Calum se ocupa-
sera intotdeauna de astfel de lucruri.
- Stii si tu ca am dreptate, zise Niall calm.
Indiferent daca era adevarat sau nu, Ryker nu avea de gand sa se
recunoasca infrant. Nici macar in fata celor pe care ii considera ca
fiind fratii sm, care omorasera pentru el si alaturi de el.
Ryker i.si indrepta spatele si ii arunca fratelui sau o privire
infioratoare.
- Fiecare dintre voi aveti o responsabilitate, zise el, uitandu-se la
Calum si la Adair. Penelope face acum parte din familia noastra.
Inca din clipa in care rosti cuvintele acelea si citi socul de pe chi-
purile fratilor sau, de obicei atat de lipsiti de sentimente, Ryker isi
insusi adevarul acela.
Dumnezeule, avea dreptate. Cu toate ca urase dintotdeauna inal-
ta societate, sotia lui precoce, incredibil de naiva si de inocenta isi
castigase locul in infernul lui.
-D oar nu crezi ce spui, nu? intreba Niall agitat, uitandu-se cand
spre Adair, cand spre Calum.
- Ba da, raspunse Ryker, tulburat de acel adevar.
- Ea n-o sa faca niciodata parte din familia noastra, izbucni Niall.
Adair il trase spre el si ii sopti ceva la ureche.
Ryker batu din palme si se duse spre dulapul cu bauturi.
- In orice caz, ea ne-a ajutat sa aducem afacerea pe linia de plutire
cand a acceptat sa se casatoreasca cu mine - „Cand ar fi putut la fel de
bine sa astepte pana sa gaseasca un domn respectabil" - ca sa salvam
reputatia clubului. Loialitatea ei trebuie rasplatita prin loialitate.
 Onoarea unut tdCfiar

-A sta e singurul motiv? interveni Calum pe un ton calm. Loiali-

tatea fata de ea este sigurul motiv pentru care vrei ca Niall sa renun-
te la toate indatoririle lui? Chiar vrei ca cea mai buna straja din Dials
sa ii poarte de grija sotiei tale?
Urma aceea de invinuire cerea mai multe lamuriri de la Ryker, cu
toate ca Calum fusese dintotdeauna cel insarcinat cu aplanarea con-
fiictelor. Dar intrebarile lui ramasera intotdeauna fara raspuns.
-N u sunt obligat sa dau socoteala nimanui, concluziona Ryker,
turnandu-si un pahar de whisky. Nu v-am chemat aici ca sa dezba-
tem problema, ci doar ca sa va anunt ca cineva s-a infiltrat in dormi-
toarele private si ca trebuie sa fim vigilenti.
-N u e tocmai adevarat, zise Adair cu un zambet fortat. Am venit
sa discutam si despre node indatoriri ale lui Niall.
Acesta se repezi inainte si se ciocni cu umarul in pieptul lui Adair,
care se dezechilibra sub forta impactului neasteptat.
- Gata, rabufni Ryker, iar Calum se grabi sa-i desparta pe cei
doi frati. Ryker lua o gura de whisky. Nu va mai certati pentru ca
nu stau la discutii cu voi. Niall, ti-am spus deja care sunt node
tale atributiuni.
- S i care sunt atributiunile ei? suiera Niall, eliberandu-se din
stransoarea fratelui sau, uitandu-se urat la Calum.
-V-am pus deja, le repeta Ryker, nu dau socoteala nimanui.
Dupa care isi lua paharul de whisky si se duse la birou.
-Numai sotiei tale, spuse fratele sau spre supararea lui Ryker
care devenise totusi expert in a-si ascunde gandurile.
Toti cei care il cunosteau pe Niall stiau despre devotamentul fata
de munca sa, cu orice preL
-Vrei sa spui ca nu esti in stare sa-ti asumi aceste indatoriri? il
provoca Ryker, intentionat, iar spusele sale avura efectul scontat.
Niall inlemni.
- Du-te dracu, Ryker!
Ryker ridica scaunul cu mana libera si se aseza.
-Vreau sa stati de vorba cu fiecare angajat in parte. Cineva aici
ne este neloial.
- Doar cineva neloial poate ghici un altul.
Aluzia rautacioasa a lui Niall d infurie de-a dreptul. In zonele
marginase ale Londrei, sigurul lucru care mai conta cu adevarat era
onoarea. Cuvantul era onoarea sa. Iar Niall parea sa puna sub sem-
nul intrebarii ani intregi de loialitate.
215
 CfirisH Cafdweff'

- Ce-ai spus? intreba Ryker lasand paharul pe masa, dupa care se

ridica de la birou si se indrepta agale spre fratele sau.
Niall il privi sfidator, fara sa se miste. Calum intalni privirea lui
Niall si clatina usor din cap.
Ryker continua sa se indrepte spre Niall pana ajunsera fata-n
fata. Chiar daca Niall era fratele lui, nu ar fi ezitat o clipa sa-1 arunce
in suturi pe strada. Daca i-ar fi permis sa ii puna la indoiala cuvantul,
toti angajatii sai ar fi intrat la banuieli si ar fi riscat ca nimeni sa nu
mai asculte de el.
-Atunci cand nu ai grija de Penelope, responsabilitatea ta este
sa stai de vorba cu paznicii si cu angajatii de la mese. Adair, ii zise el
fratelui sau, vreau ca tu sa stai de vorba cu prostituatele. Ati inteles
ce aveti de facut? intreba el uitandu-se fix spre Niall.
Acesta ii arunca o privire neiertatoare. Inca de la bun inceput im-
partasisera o ura intensa fata de nobilime. Cu toate acestea, dispre-
tul lui Niall fata de inalta societate, nascut din fapte si intamplari
doar de el stiute, il depasea pe al tuturor. Chiar daca era intotdeauna
cu zambetul pe buze in fata clientilor din sala de jocuri, odata ce pa-
rasea sala, era liber sa-si manifeste necenzurat ura.
-D a, milord, marai el, dupa care ii intoarse spatele si iesi din
camera, trantind usa in urma lui.
Ryker ii arunca lui Adair o privire cu subinteles.
Aceasta incuviinta cu o scurta miscare din cap si pleca.
De indata ce ramasera singur, Calum spuse:
- Nu as fi indraznit niciodata sa te contrazic in fata lui Niall...
Ryker se intoarse la birou sa-si ia paharul de whisky.
-A r fi mai bine sa nu ma contrazici de fata cu nimeni altcineva,
zise el, clatinand usor paharul in mana.
Calum pufni si isi turna un pahar de coniac. Se auzi clinchetul
sticlei lovind paharul de cristal si apoi lichidul care curgea in pahar.
- E o prostie sa il retragi pe Niall de la intrare. Killoran...
- Killoran deja a dovedit ca e in stare de mult mai mult decat sa ne
fure din stocul de bautura. A reusit sa se infiltreze printre noi. Simti
o teama ingrozitoare, de care nu s-ar fi crezut niciodata capabil. Ar fi
putut s-o omoare.
Calum ii arunca o privire peste umar.
- Ar fi putut sa omoare pe oricare dintre noi.
Ryker dadu pe gat restul bauturii.

I N (')
 Onoarea un u i tdCfiar ■

- Si nu pretind sa cred ca Penelope are aceeasi capacitate de a se

apara ca tine, mine sau oricare alt angajat al nostru.
Cum de nu intelegea diferenta? il incerca acum un sentiment mai
sanatos si mai sigur decat teama de mai devreme - frustrare.
Calum ramase cateva clipe cu privirea in pahar.
- Ce e? rabufni Ryker.
- Angajatii cred ca ai pus clubul pe plan secund.
„Clubul si cei care traiesc aici sunt mai presus de orice. Intotdeau-
na.“ Tocmai regula aceasta pe care o sMise in mintile angajatilor sM
se intoarse impotriva lui.
- Asta spune lumea? intreba el.
Calum dadu din umeri, iritat.
-Toata lumea a vazut cum ai reactionat cand ai vazut-o pe Pene­
lope. E limpede ca ai ajuns sa tii la ea.
„Sa tin la ea...?“ Ryker dadu sa spuna ceva, dar nu reusi sa-si ga-
seasca cuvintele. Sa tina la ea? Fetiscana aia reusea sa-1 supere si sa-1
enerveze de la o clipa la alta. Dar il facea si sa rada, cand el nu s-ar fi.
crezut in stare nici macar de un simplu zambet.
- Din acest motiv, lumea se intreaba daca nu cumva clubul a cazut
pe plan secund, continua Calum.
Ryker ar fi vrut sa-1 contrazica, dar isi dadu seama ca nu are rost.
Avand in vedere fascinatia lui Ryker pentru Penelope, angajatii sai
aveau dreptul la parerile lor. Dupa episodul de ieri de la club, singu-
rul sau obiectiv fusese sa isi gaseasca sotia... si asta dupa ce facuse
dragoste cu ea mai devreme.
-Nimic nu e mai important decat ladul si Pacatul.
-Spui asta ca sa ma linistesti pe mine? il intreba Calum. Sau pe
tine insuti?
- Poti sa pleci, zise Ryker incordandu-si maxilarul. Trebuie sa ma
intorc in sala de jocuri.
Ryker trecu pe langa Calum ca sa isi reia treaba la sala de jocuri,
insa nu reusi sa-si scoata din minte cuvintele fratelui sau.

Trebuie sa fie un loc placut. Nu poti sa citesti oriunde si oricum.

Trebuie sa creezi un spatiu placut, un loc in care sa te simti in
largul tau. Un spatiu in care sa te pierzi in cuvintele insiruite pe pa-
ginile cartilor, ca sa uita ca esti la lectie.
Doar ca o femeie ca ea nu putea sa faca toate acele modificari
esentiale fara ajutor.
217
 Cfinsti CafdwefC-

Penelope incercase sa o faca. Fara succes. Isi sterse sudoarea de

pe frunte si o bucla razvratita ii aluneca pe ochi. Sufla sa o dea la o
parte, dar fara sanse de izbanda. Ce urma acum?
Isi muta privirea de la rama aurie care zacea in pragul usii camerei
de depozitare la silueta nemiscata de la capatul coridorului. Cumna-
tul acela inalt cat un munte care nici macar nu se sinchisise sa se uite
in directia ei.
Oare avea probleme cu auzul? Cam asta lasase de inteles din cele
cateva schimburi de replici. Totodata, nici nu i-o spusese clar. Doar
ca... Penelope il privi incruntata.
Penelope isi drese glasul si isi duse palmele in jurul gurii.
- Hei, striga ea suficient de tare incat vocea ei sa se auda cu ecou.
Lumina lumanarilor invaluia peretii in umbre, iar Penelope isi miji
privirea in coridorul acela intunecat. Dar Niall nu schita nici un gest,
semn ca nu o auzise. Te-am strigat, nu stiu daca ma auzi, zise ea, de
data asta si mai tare.
- Te-am auzit.
Carevasazica, nu avea probleme cu auzul.
- M-am gandit ca poate nu auzi bine...
- Aud foarte bine, i-o taie el fara sa se uite macar in directia ei.
Hm. Asadar, pur si simplu preferase sa o ignore.
„Dar de ce te mira? Nu se vede clar pe chipurile tuturor angajati-
lor clubului ca nimeni nu te poate suferi?"
Cine erau barbatii acestia care erau la conducerea clubului? Care
mai de care mai tafnos si iritat.
Penelope isi indrepta spatele si isi reindrepta atentia spre tabloul
frumos ornamentat. Singura piesa de mobilier fara influence erotice.
O apuca de una dintre margini si trase cu putere. Daca s-ar fi oferit
cineva sa o ajute... si se uita cu coada ochiului spre capatul coridoru­
lui. Insa Niall nu schita nici un gest. Bine, fie. Ar fi preferat de o mie
de ori sa indure unele dintre discursurile nesfarsite ale mamei ei des-
pre eticheta si bune maniere decat sa se roage de cineva sa o ajute.
Trase de tablou de cateva ori pana ce se dezechilibra si cazu
in fund.
- La naiba, mormm ea, alegandu-se cu o durere de spate, si ma-
sandu-si usor zona lombara.
Se musca de buze dupa care se ridica in picioare si ii arunca o
privire lui Niall.
-Am nevoie de ajutor.

218
 Onoarea unu i tdffiar

De indata ce rosti acele cuvinte, isi stranse degetele de la picioare

in pantofi. Nu ii statea in fire sa se umileasca in fata cuiva care in
mod evident nu o simpatiza, dar nici nu tinea neaparat sa se umple
de vanatai.
Nervoasa, scoase o injuratura care 1-ar fi facut pe cumnatul sau
Sin sa se faca rosu la fata.
- Ce e? rabufni NialL
Penelope il privi nelinistita. „Este fratele lui Ryker... Este fratele
lui Ryker.“ Doar ca, oricat de mult ar fi repetat acele cuvinte, nu reusi
sa scape de nelinistea aceea.
- Cumva nu auzi bine? striga el, intorcandu-se cu fata la ea.
Penelope il intampina cu un suras fermecator si facu semn spre
tablou.
-Am nevoie de ajutor.
Lui Niall ii zvacni un muschi in coltul gurii. Fara indoiala ca sin-
gurul ajutorul la care s-ar fi putut astepta din partea lui ar fi fost sa
cheme o trasura ca sa piece odata de la ladul si Pacatul.
- incerc sa due tabloul acesta, zise ea, facandu-i semn spre tabloul
aflat la picioarele ei, in camera aia, aratandu-i cu degetul spre biroul
lui Ryker.
- In camera aia? intreba el nedumerit.
Penele dadu din cap ca da.
- In camera aia?
Poate ca nu stia ca are probleme cu auzul?
- In biroul lui Ryker, il lamuri ea. Cu toate ca, avand in vedere
responsabilitatile lui si cat de familiarizat era Niall cu clubul, cu si-
guranta stia despre ce camera era vorba.
Niall cobori incet privirea spre peisajul din tablou. Un camp
de lalele galbene si mov, un fundal vesel in atmosfera aceea de
austeritate.
- Nu-i asa ca e frumos? intreba ea dupa ce el ramase in continuare
tacut.
Felul acela in care isi arcuia buzele ar fi parut un suras pe chipul
oricarui alt barbat. Insa nu si in cazul lui. Niall emana un aer barbar,
care o infiora.
- Unde vrei sa-1 pun? o intreba el, facand un pas in fata, ridicand
tabloul aparent fara nici un efort.
De teama sa nu care cumva sa se razgandeasca, Penelope o lua in
fata lui si deschise usa de la biroul lui Ryker. Odata ajunsa inauntru,
219
 CftrisH CafdweCC-

cerceta incaperea din priviri. Zari imediat tabloul acela deprimant

din spatele biroului. Schita aceea monotona si dezolanta, o dovada
clara a faptului ca sotul sau tanjea dupa o piesa de arta in spatiul ace­
la atat de important pentru el. Avand in vedere marimea tabloului si
cuiul deja batut in perete, i-ar fi fost foarte simplu sa le inlocuiasca.
-Acolo, zise ea, aratand cu degetul spre peretele din spatele sca-
unului de piele.
- Vrei sa-1 dau jos? ii spuse el cu atata bucurie in glas incat Pene­
lope nu se putu abtine sa nu se uite lung la el. Dar mai devreme se
aratase atat de dezinteresat sa o ajute. lar acum parea sa nu aiba nici
cea mai mica pro...
-Te-am intrebat daca vrei...
- Da, se grabi ea sa raspunda.
CMeva clipe mai tarziu, peisajul cu flori trona in noua sa casa bine
meritata. larba aceea verde. Cerul albastru, norii albi si pufosi inspi-
rau o atmosfera campeneasca idilica, ce contrasta cu tonurile intu-
necate si austere din camera aceea sumbra. Penelope analiza tabloul
ganditoare. Era doar inceputul in crearea unui spatiu in care Ryker
sa-si gaseasca linistea.
-T e mai ajut cu ceva, milady?
Penelope alese sa ignore tonul lui ironic si incuviin^.
- Vreau sa scapam de astea, zise ea, ar^and cu degetul spre scau-
nele anoste din fata biroului sotului sau. Era imposibil sa discuti des-
pre afaceri asezat pe scaunele acelea ingrozitoare. Am gasit cateva in
depozit cu care as vrea sa le inlocuiesc.
- E de datoria mea sa te servesc, milady, raspunse el, cu o pleca-
ciune obraznica.
- Nu-ti place de mine, nu-i asa? il intreba Penelope incruntata.
-Are vreo importanta? raspunse Niall ridicand din umeri.
-D a, zise ea.
Dupa toate cate ii povestise Ryker despre legatura dintre el si bar-
batul acela, chiar conta foarte mult. Cu toate acestea, Niall avea toate
motivele sa fie cu bagare de seama in preajma oamenilor ca ea. Asa ca
nu se astepta sa-1 atraga de partea ei in mai putin de o saptamana.
- Nu, nu-mi place de tine. Te mai ajut cu ceva? o intreba el iritat.
„Sinceritatea e una, politetea e alta.“
- Da, te rog sa aduci scaunele, spuse ea.
Niall mormm ceva, dar se arata gata de munca. Niall chiar ar fi
avul multe de invatat din unul dintre discursurile acelea de bune

2‘A)
 Onoarea u n u i tdCfiar

maniere pe care fusese nevoita si cumnata ei sa le asculte. Pene­

lope era hotarata sa nu-1 lase pe morocanosul acela sa ii ruineze toate
eforturile. El o privi intrebator. Penelope isi drese glasul.
-P e aici, te rog, zise ea si, fara sa verifi.ee daca Niall pornise pe
urmele ei, Penelope tasni pe usa si se indrepta spre depozitul dezor-
donat de la capatul coridorului.
Auzi podeaua scartMnd in urma ei, ceea ce insemna ca Niall o
urma. Ii simti privirea indreptata spre ea, dar incerca sa nu se lase
intimidata. Bineinteles ca nu avea nici un motiv pentru care sa-i fie
teama de el. Doar era fratele lui Ryker.
Si totusi, odata ce ajunsera in pragul camerei intunecate, ezita.
- Ei bine? bombani el.
Penelope facu un pas in fata, cu Niall pe urmele ei. Cerceta in-
caperea din priviri; zari canapeaua rosie pe care facuse dragoste
cu Ryker pentru prima oara. Simti bujorii din obraji si ii multumi lui
Dumnezeu ca era intuneric in camera.
-Vrei sa ma ajuti sa...? dadu ea sa spuna, dar Niall deja se apu-
case sa-si faca loc printre piese de mobilier ca sa scoata canapeaua
cea rosie.
Penelope zambi in sinea ei. Poate ca surpriza lui Ryker avea sa fie
gata mai repede decat ar fi crezut.
In urmatoarele doua ore Penelope munci cot la cot cu Niall, ca-
rand piesele de mobilier mai mici, in timp ce Niall transporta piesele
mai mari si mai grele, aparent fara nici un efort.
Si astfel camera se transforma dintr-un birou auster, intr-un sanc-
tuar frumos colorat. Penelope analiza multumita rezultatul muncii
sale. Da, era spatiul ideal pentru a-si incepe lectiile. Muta in colt o
mica biblioteca, canapeaua rosie si o masuta de cafea. Canapeaua
avea nevoie sa fie retapitata. Poate in galben. Nu, galbenul era prea
feminin. Poate un albastru-deschis.
- Pot sa te mai ajut cu ceva?
Si, din nou, tonul acela binevoitor o facu sa-si indrepte din
nou atentia catre barbatul care nu se ferise sa ii dea de inteles ca
nu o simpatiza. Si, cu toate acestea, continuase sa o ajute, fara
sa comenteze.
-N u, Niall, raspunse Penelope intinzandu-i mana. Iti...
Insa Niall se grabi sa iasa din camera, trantind usa in urma lui cu
atata avant incat tabloul se clatina pe perete.
221
 CfirisH Cafcfweff'

- ... multumesc, isi termina ea fraza, ducandu-si mana pe lan-

ga corp.
Niall n-avea decat sa ramana imbufnat. Nu transformase spatiul
acela pentru el, ci pentru sotul sau.
Penelope iesi imediat pe usa. Fara indoiala ca Ryker avea sa se
intoarca cat de curand si voia sa aranjeze in biblioteca toate cartile pe
care i le cumparase, pentru ca surpriza sa fie completa.

CapitoCuC 20

Dragd Fezzimore,
Dmperiile din Salonul Roz emu absolut oribile. Emu. Am incer-
cat sd o ajut pe mama decupand cu foarfeca fel de fel de modele in
material. Md asteptam sd se arate mai incdntatd.
Penny
1 ani (aproape 8)

Avand in vedere orele intregi pe care le petrecea in sala de jocuri,

nimeni nu ar fi putut pune la indoiala devotamentul lui Ryker fata
de club. De dis-de-dimineata de cand se trezise si o privise dormind
cu spatele la el, cuibarita sub asternuturi, nu o mai vazuse toata ziua.
Bineinteles, dupa ce o avertizase sa nu mai puna piciorul in sala de
jocuri, ar fi trebuit sa fie incantat de faptul ca hotarase in cele din
urma sa il asculte. Si, cu toate acestea, ramasese toata ziua in astep-
tarea ei.
Urea scarile care duceau spre dormitoarele private si dadu nas in
nas cu Niall. Fratele sau il saluta cu deosebit respect in mod ironic.
Fascinatia lui nefireasca fata de propria sa sotie era nebunia care
intarea acuzatiile lui Niall. Acuzatii care puneau sub semnul intreba-
rii devotamentul lui Ryker fata de Infern si fata de barbatii si femeile
care depindeau de el. Si pe buna dreptate, caci nu si-o putea scoate
din minte pe vulpoaica aceea care reusea sa-1 traga de limba cu atata
usurinta si care ii facea trupul sa tresara. Ryker pufni dezgustat.
Scoase un trabuc din buzunarul de la haina si se opri langa un
sfesnic de perete ca sa si-1 aprinda. Dupa care isi continua drumul,

222
 Onoarea u nu i tdffiar

d.a.r se opri p6 la jumatatea coridorului. S© uita lung sprc usa inchisa

de la camera sa.
Avand in vedere ora tarzie, fara indoiala ca Penelope deja dor-
mea. Cu siguranta era imbracata cu camasa aceea de noapte simpla,
care ar fi putut la fel de bine sa fie un neglijeu senzual, dupa efectul
pe care il avea asupra lui,
-G ata, mormai el si facu stanga imprejur, indreptandu-se spre
biroul sau, sanctuarul sau.
Deschise larg usa. In toata agitatia aceea in care se transformase
viata lui dupa ce o cunoscuse pe Penelope, stia ca inca isi mai putea
gasi alinarea in... Ryker inlemni.
Camera era cufundata in intuneric.
Nu exista nici o alta explicate pentru faptul ca avea vedenii.
Ryker se freca la ochii, nedumerit. Poate gresise camera? Se invar-
ti in cere fixandu-si privirea spre birou, centrul regatului sau. Mor-
manele de documente si registre care zacusera candva imprastiate pe
biroul sau fusesera aranjate in teancuri ordonate.
Scaunele micute din fata mesei fusesera inlocuite cu doua fotolii
man.
Tabloul sinistru, morbid, care obisnuia sa stea atarnat deasupra
biroului fusese inlocuit cu un peisaj floral vesel, in culori vibrante si
dezgustatoare.
Ryker ramase cu gura cascata. Ce gluma proasta era asta? Cui i-ar
fi trecut prin minte sa ii goleasca biroul si sa lase in locul lui ceva atat
de voios si...
- Penelope! racni el.
isi stinse trabucul si il arunca in vaza de portelan de pe semineu.
lesi din camera, traversa holul, cu fiecare pas din ce in ce mai nervos.
Biroul sau era un sanctuar. Era locul pe care il decorase dupa bunul
plac, astfel incat sa fie un simbol al puterii sale. Mai mult decat atat,
cum naiba reusise fetiscana aia sa mute mobila dintr-o camera in
cealalta? Da, servitorii care o ajutasera in acest demers aveau sa fie
concediati. Sotia lui facea dupa cum o taia capul - fie ca se urea in tra-
sura si pleca de acasa dupa bunul ei plac, fie ca venea in sala de jocuri
de fiecare data cand avea chef. Insa barbatii si femeile care lucrau
acolo stiau prea bine care erau cerintele si asteptarile lui. Ajunse in
fata dormitorului sau... al dormitorului lor si puse mana pe clanta.
-S -a intamplat ceva? auzi vocea seaca a lui Niall din capatul
coridorului.
223
 Cfinsti CafdweCf-

Ryker se uita in directia lui. Chiar si de la distanta aceea, numai

un orb ar fi ratat ranjetul lui de satisfactie. II auzi razand si deschise
nervos usa de la camera.
Penelope scoase un icnet de spaima, si Ryker o zari in mijlocul
patului, scriind ceva in jurnalul ei, imbracata cu camasa aceea de
noapte atat de ridicola si totusi atat de ispititoare. Ea ridica ochii si
il privi surprinsa.
- Ryker, m-ai speriat.
- Nu dormi, mormm el, inchizand usa cu cheie in urma lui.
- Nu, zise ea. Si daca credeai ca dorm nu cred ca ar fi trebuit sa
intri asa in camera.
Fetiscana asta era de-a dreptul nebuna. Asta era clar. Cerceta din
priviri mormanul de carti rasfirate pe salteaua mare, din pene. Se
dezbraca nervos de haina, aruncand-o pe gramajoara de haine inca
imprastiate prin toata camera.
- Esti suparat? indrazni ea sa-1 intrebe.
- Biroul meu, fura singurele cuvinte pe care reusi sa le scoata.
In clipa aceea privirea ei tematoare fu inlocuita de un zam-
bet larg.
-O h, minunat! Inseamna ca 1-ai vazut.
Ryker se apropie usor de pat, isi sprijini mmnile saltea si se apleca
spre ea.
- Da, 1-am vazut, suiera el.
Zambetul el pali dintr-odata si isi lasa tocul pe noptiera.
- Sa inteleg ca... nu-ti place?
Intrebarea ei il lasa cu gura cascata. Dintr-odata uita toate re-
prosurile furioase pe care se gandise sa i le faca. inca din clipa in
care cumparase clubul, una dintre prioritatile lui fusese sa isi cre-
eze un spatiu numai al lui. Un loc in care sa se izoleze de restul
lumii si in care sa-i primeasca doar pe cei desemnati de el si doar in
anumite conditii.
- imi placea biroul meu asa cum era.
Penelope isi inchise jurnalul si il lasa pe pat.
- Si nu-ti place mai mult acum?
Nu, ar fi vrut el sa spuna. Dar ceva nu-1 lasa sa o faca. Sovmala din
ochii ei, ai acestei femei de o indrazneala sora cu nebunia, era de-a
dreptul incitanta.
- il placea mai mult cum era inainte.
Sotia sa se ridica din pat si se indrepta spre el ca o ispita.

224
 Onoarea unu i tdffiar

- De ce?
Ryker o privi incruntat.
- De ce iti placea mai mult cum era inainte? completa ea.
intrebarea ei il puse pe ganduri. Atmosfera austera a acelui loc
venise ca o extensie a felului strict in care alesese sa isi traiasca viata.
Scaunele tari si inguste erau menite sa nu fie confortabile. Tabloul
acela morbid era o metafora a felului in care sfarseau cei care nu sa
razbeasca pe strazi,
-S tii ce cred eu, Ryker? il intreba ea, odihnindu-si palmele de
pieptul lui.
Simti mireasma aceea imbatatoare de flori de vara. O mireasma
care ii fura min tile. Reusi sa dea din cap ca nu.
- Cred ca toata viata ai avut grija sa-i tii pe ceilalti la distanta.
Din toate punctele de vedere. Daca se vede cu ochiul liber ca sca­
unele nu sunt confortabile, oamenii nu vor vrea sa ia loc. Daca te
arati iritat si artagos, oamenii se vor feri de tine, zise ea uitandu-se
fix in ochii lui cu o pasiune arzatoare. Sau poate pur si simplu oglin-
deau propriile lui dorinte. Dar nu e nimic gresit in a-ti deschide
inima, Ryker.
Fara sa-si dea seama, ajunsesera cumva sa vorbeasca despre ceva
mai mult decat biroul lui, iar capacitatea ei incredibila de a vedea
pana in sufletul lui il inspaimanta.
Ryker inghiti o injuratura si isi trecu degetele prin par. Se uita la
dezordinea pe care o facuse si in patul lui.
Ea ii urmari privirea.
- Pregateam lectiile noastre pentru saptamana ce urmeaza.
Lectii? isi zise el cu un nod in gat si o privi incruntat.
- Doar nu ai uitat ca ai fost de acord sa...
-N u am uitat, zise el, aruncand un ochi spre usainchisa.
Dumnezeule, adevarul avea sa-1 distruga. Arunca o privire spre
cartea pe care ea o citea. Si simti din nou un gol in stomac, caci ajun-
sese din nou sa fie un barbat umilit, furios si stanjenit, care depindea
de cei din jurul sau ca sa inteleaga noima cuvintelor rasfirate pe o
pagina. Ryker insfaca abecedarul. Ar fi vrut sa urle la ea si sa o certe
pentru ca reusise din nou sa il faca sa-i fie rusine de sine insusi. Az
varli cartea pe masa si isi inclesta pumnii, bucuros sa simta unghiile
care ii intrau dureros in came.
Penelope ii puse mana pe umar, iar el tresari sub atingerea ei
delicata.
225
 Cfiristi Cafdweff'

-Am avut odata o guvernanta care mi-a explicat ca numerele sunt

mult mai abstracte decat cuvintele, ii sopti ea.
- Guvernanta ta nu avea dreptate, i-o taie el.
Ii era mai usor cand venea vorba de numere. Acestea nu aveau
nevoie sa fie analizate si puteau fi oranduite astfel incat sa aiba
un inteles.
Penelope isi lasa mana sa cada pe langa corp, iar el tanji dupa
atingerea ei. Se sui pe pat si isi infipse degetele in saltea.
-A sa e, de multe ori nu avea dreptate. Dar in privinta asta avea, ii
zise ea cu o sclipire jucausa in ochi.
Ce fel de copil fusese ea? La cat de problematica era ca femeie
adulta, in copilarie probabil ca nici o guvernanta nu i-ar fi putut
tine piept.
-Cred ca i-ai scos peri albi tatalui tau, spuse el.
Zambetul ei pali. Se uita absenta la carte. Dar nu inainte ca el sa
zareasca tristetea care strMucea in ochii ei albastri si sa se simta de
parca cineva 1-ar fi lovit in stomac. Durerea asta pentru altcineva era
un concept cu totul nou pentru el; era o durere fata de care se credea
de mult timp imun. Insa se inselase.
- Nici macar nu mi-1 amintesc pe tata, zise ea. Aveam doi ani cand
a murit.
El insusi isi petrecuse primii ani din viata blestemandu-1 pe du-
cele de Wilkinson, astfel incat nu avea cum sa inteleaga durerea ace-
ea. Singurul barbat care jucase rolul de tata in viata lui obisnuia sa
il bata aproape zilnic, singura persoana care il batea mai des fiind
curva aceea pe care o avea drept sotie. Cu toate acestea, in clipa de
fata, ar fi dat orice sa fi stiut cum sa o consoleze. Ar fi dar orice sa ii
aline durerea si sa ii puna din nou zambetul pe buze. Dar nu fusese
niciodata genul acela de barbat. Si nu avea sa fie niciodata.
Si pentru prima oara de cand scapase din ghearele lui Diggory
facu un compromis fata de altcineva.
- Putem incepe lectiile acelea blestemate, zise el ducandu-si mana
la cap.
Daca cineva i-ar fi spus in urma cu o saptamana ca avea sa ajunga
sa se insoare cu o lady, careia avea sa-i marturiseasca faptul ca nu
stia sa citeasca si ca avea sa accepte sa ia lectii de la ea, ar fi fost in
stare sa puna pariu pe clubul sau ca era o nebunie si 1-ar fi pierdut.
- Da, numerele le inteleg.
Cateva ore mai tarziu, focul inca mai ardea slab in semineu, iar
Penelope ramase intinsa pe burta langa el. Din toate bataile pe care

226
 Onoarea u nu i tdffiar

le castigase pe strazi, cu toti barbatii care pusesera gand rau clubu-

lui sau, nu se simtise niciodata mai infrant decat se simtea in clipa
aceasta, pus la colt de un abecedar. Ura, dispretul si rusinea fata de
sine insusi il ingradeau sa faca ordine printre cuvinte.
Penelope isi plimba degetul pe litera mare E desenata pe pagina.
-E u se scrie „eu“, incerca ea sM explice rabdatoare, insa se
pronunta „iGu”, cu un i in fata... Ryker? il intreba ea, ridicandu-se
in sezut.
lar Ryker rabufni si sari din pat ca ars.
-Nenorocitul Ma de i nu apare in cuvant, dar eu tot trebuie sa-1
pronuny Nu are nici un sens.
- Da, e destul de ciudat, nu-i asa? ii spuse ea, zambind.
- E o prostie, marM el, nervos.
Penelope inchise cartea.
- Mai incercam si maine, bine? Chiar se asteptase ca avea sa-1 in-
vete sa citeasca din card pentru copii dupa ce el nu reusise sa o faca
in tot timpul acesta?
- Maine nu pot.
Penelope puse abecedarul pe masa.
-Bine, atunci o lasam pe poimmne, zise ea, hotarata sa nu dea
inapoi.
O femeie asa de perseverenta nu avea sa se lasa oprita cu una, cu
doua. Avea sa-si vare coada in lumea lui, sa-i atraga clubul, angajatii
si pe el insusi de partea ei si nu avea sa se lase pana ce lumea lui nu
avea sa fie exact asa cum si-o imaginase ea.
-D in clipa in care ai intrat in clubul meu, spuse el pe un ton in-
cordat, ai incercat sa schimbi lucrurile dupa bunul tau plac. Penelope
deschise gura, vrand sa il contrazica. Vrei sa schimbi rolul femeilor
care lucreaza aici, ii reaminti el.
Penelope isi impreuna bratele la piept, la fel de razvratita ca in
acea prima noapte.
- Nici o femeie nu vrea sa lucreze ca prostituata, insista ea. Ryker
ar trebui sa aiba dreptul la un loc de munca care nu presupune sa-si
vanda trupul, ii zise ea.
Samanta aceea de vina pe care o sadise cu cateva zile inainte ince-
puse sa rodeasca in mintea lui, si era frustrat ca ajunsese sa se gan-
deasca ca poate ea avea dreptate.
- Ai facut modificari in biroul meu. Acela era spatiul meu personal,
pe care il decorasem dupa bunul meu plac. Si tu ai hotarat ca nu era
227
 Cfiristi CafcCweff-

un spatiu potrivit, asa ca 1-ai schimbat, asa cum vrei acum sa ma si

schimbi pe mine. Penelope facu ocbii mari si dadu sa spuna ceva, insa
Ryker nu o lasa. Vrei sa ma scbimbi de parca as fi noul tau proiect.
- Nicidecum, rabufni ea. Nu e vorb...
- Penelope Tidemore, tu visezi la perfectiune. Ryker arunca o pri-
vire in jurul sau si zari jurnalul pe care il avea mereu cu ea. II lua de
pe noptiera si facu cativa pasi in spate, rasfoindu-i paginile. Ce tot
scrii tu aici?
- Da-mi-1 inapoi, striga ea, sarind spre el.
Ryker ridica jurnalul deasupra capului, stiind prea bine ca nu ar
fi putut intelege in veci cuvintele insirate acolo. Cuvinte care erau
portita spre lumea ei.
- Scrii despre visurile si dorintele tale?
„Cum se face ca as da orice sa aflu ce scrie aici?“ Insa faptul ca
nu stia ca citeasca il infurie si mai tare. Era furios pe sine insusi.
Pentru ca-i pasa. Pentru ca se ura pe sine insusi. Pentru ca devenea
constient de propriile sale slabiciuni. De barbatul care era cu adeva-
rat si de cel care nu avea sa devina niciodata.
Penelope se ridica pe varfuri si ii smulse jurnalul din mana, stran-
gandu-1 la piept.
-C e e asa rau in a avea visuri si dorinte? Tu nu ti-ai dorit sa
construiesti clubul asta? il intreba ea. De ce e asa de diferit fata de
sperantele pe care le-am avut si eu candva?
Candva. Sperante despre care vorbea la trecut.
- Clubul meu a fost un vis pe care 1-am construit cu toti banii pe
care ii aveam in buzunare. Ca sa castig suficienti bani cat sa am ce
manca si ca sa am mereu un acoperis deasupra capului.
- Ryker, eu cred ca vrei mai mult de atat, zise ea, parca uitandu-se
adanc intr-o mica particica din sufletul lui despre care nici macar nu
stia ca exista - inainte de clipa aceasta. Nu, inainte sa o cunoasca
pe ea.
Teama il cutremura si facu un pas in fa^.
- Atunci sa stii ca te inseli. Vrei ca lumea sa fie asa cum ti-o ima-
ginezi tu si vrei ca sotul tau sa fie o cu totul alta persoana. Penelope
isi musca buzele. Era adevarat ca de fiecare data cand se gandise la
viitorul ei sot, nu-si imaginase niciodata o matahala analfabeta de
pe strada.
- Cum ti-1 inchipuisesi? Sa-ti citeasca sonete? o tachina el. Sa-ti
scrie poezii de dragoste?

228
 Onoarea un u i tdffiar

Penelope se imbujora si isi feri privirea. Bineinteles ca avusese

dreptate.
- Eu n-am sa fiu niciodata omul acela. Oricat de mult ai incerca tu
sa ma inveti ca sa ma prefaci in...
-N u am incercat niciodata sa te prefac in altcineva, striga ea,
rosie la fata. Nu am vrut sa fac altceva decat sa te ajut.
Ryker tresari. Sa il ajute. De parca ar fit fost una dintre bietele
creaturi demne de toata mila carora doamnele plictisite le acordau
din cand in cand cateva clipe de atentie, cand voiau sa se arate mari-
nimoase fata de cei sarmani. Ryker o apuca brusc de umeri, iar Pene­
lope scapa jurnalul pe jos.
- Hai sa ne intelegem, sopti el peste strigatul ei de spaima. Nu-mi
doresc si nici nu am nevoie de ajutorul tau.
- Ryker, cu totii avem nevoie de ajutor din cand in cand, zise ea
intr-o soapta de-abia auzita.
Ryker se uita la chipul ei jignit si ii dadu drumul atat de brusc,
incat Penelope se impiedica si se lovi cu genunchiul de saltea, ca-
zand pe pat. Isi petrecuse toata viata supravietuind. In afara de
fratii sai care supravietuisera acelui iad acela cot la cot cu el, nimeni
altcineva nu mai intrase in lumea lui. Pana la Penelope. Aceasta
Penelope care ii luase apararea cu atata inflacarare in fata altor
domnisoare din inalta societate, de care ar fi trebuit sa se simta
mult mai apropiata decat fata de el. Aceasta Penelope ale careir
atingeri feminine, zambete inocente si lectii de citit veneau sub
forma unor cadouri ispititoare pe care nu isi dorea sa le primeasca.
Nu cand stia prea bine ca astfel de cadouri nu faceau altceva decat
sa il faca mai neputincios.
- Milady, nu am nevoie de nimic, zise el. Vreau sa fim intelesi.
Si inainte sa faca o nebunie ca, spre exemplu, sa o apuce in brate
si sa ii sarute buzele acelea voluptuoase, Ryker ii intoarse spatele si
iesi din camera.
in toata viata lui nu se simtise la fel de mizerabil.
Stiind prea bine ca somnul avea sa-1 ocoleasca, se indrepta spre
observator. Calum arunca o privire peste umar, dupa care isi indrep­
ta din nou atentia asupra salonului de jocuri.
Ryker inchise usa in urma sa, se aseza langa fratele lui la fereas-
tra si cerceta din priviri incaperea aglomerata. Cu toate ca nu aveau
acelasi public numeros ca in urma o saptamana, inainte de scan­
dal, bataia iscata acum doua zile nu le parea sa afecteze bunul mers
al lucrurilor.
229
 Cfinsti Cafdweff'

-Clientii continua sa se intoarca la noi, observa Calum,

Oare chiar isi inchipuise cineva ca astfel de nobili plictisiti urmau
sa renunte la ani intregi de placeri personale pentru un scandal iscat
din cauza unei lady? „Da, tu
Si tocmai pentru ca ii fusese asa de teama, acum se alesese cu o
sotie. O sotie care ii intorsese lumea cu fundul in sus. Nu-si putea
senate din minte expresia indurerata de pe chipul ei si simti un nod
in gat.
Hotari sa dea uitarii dovada aceea de slabiciune. Penelope trebuia
sa inteleaga odata si odata care era contextul casatoriei lor si care era
rolul ei in afacerea si in viata lui. In caz contrar, avea sa continue sa
ii faca viata amara.
- Vreau sa o inveti pe Penelope cum sa manuiasca un cutit.
Calum se uita lung la el. Ryker vazu chipul fratelui sau oglindit in
geam si citi expresia lui de uimire. De ce il privea atat de nedumerit?
Intotdeauna obisnuise sa delege altora atributiunile care nu aveau
direct de-a face cu clubul. Penelope nu era deloc o exceptie. „Minci-
nosule! Ti-e teama de ea cum nu ti-a fost in veci de Mac Diggory."
-Am un interviu cu un contabil nou maine-dimineata. Si trebuie
s-o invete cineva.
- S i nu crezi ca e responsabilitatea ta in calitate de sot al ei? il
intreba fratele sau pe un ton ironic.
Ryker nu-si lua ochii de la mesele de joc.
-T o t ce conteaza este sa invete sa se apere singura. Atata tot. Si
0 sa invete de la tine.
Observa o femeie frumoasa, imbracata intr-o rochie roz, care se
apropie usor de unul dintre clienti si incepu sa isi plimbe degetele pe
umarul lui. Calculand dupa ridurile adanci de pe chip si dupa gusa la-
sata, barbatul i-ar fi putut fi bunic. Domnul incepu sa o sarute pe gat,
dandu-i capul de spate intr-un unghi ciudat care o facu sa-si intoarca
fata in directia lui Ryker. Asa ca ii fu imposibil sa nu observe privirea
dezgustata de pe chipul ei.
„Nici o femeie nu vrea sa lucreze ca prostituata... Ar trebui sa aiba
dreptul la un loc de munca care nu presupune sa-si vanda trupul..."
Isi spusese dintotdeauna ca femeile care lucrau in clubului lui
drept prostituate duceau o viata mai buna decat altele. Nu rabdau
de foame. Erau bine pazite. Daca unul dintre clienti devenea violent,
1 se interzicea sa se mai atinga de prostituate. Doar ca acum nu-si
putea senate din minte acuzatiile lui Penelope, facandu-1 sa puna
230
 Onoarea unu i tdffiar

la indoiala vietile femeilor care lucrau in sala de jocuri si rolul lui in a

incuraja o viata in care sa-si vanda trupurile pe bani.
Ryker era infuriat. Iritat si de-a dreptul infuriat.

Penelope ramase cu gura cascata fara sa-si poate lua ochii de la

usa pe care sotul sau o trantise in urma lui. Fugise de ea de parca ar
fi fugit de insusi diavolul.
Era hotarat sa o tina la distanta. Sa nu o lase sa intre in inima lui.
Avand in vedere aranjamentul strict pe care il incheiasera pen-
tru propria lor siguranta, reactia lui era fireasca. Chiar de inteles. In
afara de faptul ca isi unisera destinele ca sa se salveze, ce treaba mai
aveau unul cu celalalt?
Doar ca Penelope si-ar fi dorit mai mult de la el. Si-ar fi dorit mai
mult pentru el. Si nu din cauza uniunii contractual pe care o in­
cheiasera in urma cu aproape o saptamana, ci pentru ca ajunsese sa
tina la el.
Simti un nod in gat si isi duse bratele la piept. Era periculos sa se
indragosteasca de un barbat ca Ryker. Penelope intepeni, simtindu-si
inima batandu-i cu putere in piept. Sa se indragosteasca de un bar-
bat ca Ryker? Cum de ii venise un astfel de gand in minte? De-abia
daca se cunosteau.
„Nu e tocmai adevarat."
La urma urmei, stia atat de multe lucruri despre el. Stia despre
devotamentul pe care il purta fratilor sai, oameni de dragul carora
fusese chiar in stare sa omoare. Stia despre devotamentul sau fata de
club si fata de toti angajatii care contau pe el pentru protectie. Stia
ca in ciuda copilariei sale mizere, pe strazile saracacioase ale Lon-
drei, reusise sa se ridice pe propriile picioare, iesind invingator cand
altii in locul lui s-ar fi lasat invinsi. Era un barbat care purta o masca
dura, dar care traversase cu ea in brate tot clubul ca sa ii ingrijeasca
obrazul ranit.
„Oh, Dumnezeule! Il iuhesc...“
Penelope ramase cu ochii inchisi cateva clipe. Si mai stia ca Ryker
nu voia sa aiba nimic de-a face cu ea. Da, poate ca nu o ura, dupa cum
avusese grija sa-i reaminteasca, dar era ceva mai mult de atat. Nici
macar nu tinea la ea. Si dupa toate reprosurile pe care i le facuse, era
oare de mirare ca nu voia nimic de la ea?
Ryker credea ca voia sa il schimbe. Sa il modeleze dupa viziunea
ei al sotului ideal. Penelope se indrepta agale spre mormanul de carti
231
 Cfiristi CafdwefC-

aruncate pe pat si le strans6 intr-un colt. Isi ridica de pe jos jurnalul

parasit. „Si atunci, daca si reprosurile lui sunt intemeiate?" Penelope
rasfoi paginile jurnalului, incercand sa gaseasca paragrafele in care
construise imaginea sotului ideal. Sperantele acelea care veneau din
partea unui copil care nu avea nici cea mai vaga idee despre viata
adevarata si firea umana.
Se intinse pe jos, se sprijini cu spatele de pat si incepu sa citeasca
din jurnal.
„0 sa-mi citeasca sonete...“
Isi stranse involuntar degetele de la picioare pe podeaua rece din
lemn masiv.
„Avea sa-ti citeasca sonete? Sa-ti scrie poezii de dragoste...?"
Intelese acum ca acuzele lui se dovedisera a fi pe deplin adevarate.
Erau sperantele unei fete care nu stia ce insemna dragostea. Ah, cat
visase la un barbat onorabil si curajos... si iata ca se casatorise cu
unul. Pur si simplu faurise detalii naive pe langa acele doua calitati
atat de importante si adaugase si elementul de dragoste.
Penelope continua sa citeasca.
„Vom valsa sub clar de luna, sub bolta cereasca...”
Ryker Black nu avea sa valseze niciodata. Viata ii demonstrase
cat de frivole erau acele baluri si serate in jurul carora se invartise
viata ei de familie. Ani intregi Penelope aspirase la perfectiunea des­
pre care vorbea Ryker. incercase din rasputeri sa fie fiica aceea per­
fects, care avea sa salveze reputatia familiei sale prin alegerea unui
sot onorabil. isi perfectionase bunele maniere si eticheta. Dupa care
intrase in casa lui Ryker si incercase sa perfectioneze infernul. Se
incapatanase sa ii transforme biroul intr-un loc care sa fie pe placul
ei. Exact cum o acuzase el.
Penelope se uita lung spre cuvintele insiruite pe paginile acelea
pana ce incepu sa le vada m ceata. Dar nu-si propusese nici o clipa
sa 1invete sa citeasca pentru ca i-ar fi fost rusine cu el. Voia sa-1 ajute
ca sa il dea si mai multa putere si sa il elibereze.
Era oare de mirare ca nu intelesese scopul ofertei venite din par-
tea ei dupa toate celelalte lucruri pe care ea il rugase sa le faca? Dupa
ani intregi in care tinuse ascuns secretul acesta dureros si rusinos,
i-ar fi fost imposibil sa se incredinteze cititului cu optimism privind
in motivatia ei si propriile lui abilitati. lar ea ar fi trebuit sa-si dea
seama de acest lucru.

232
 Onoarea unut tdffiar

Cineva batu la usa, iar Penelope sari in picioare. Se intorsese.

Speranta ii dadu avant, asa ca fugi spre usa, o deschise, iar in clipa
urmatoare simti un gol in stomac.
- Oh, sopti ea dezamagita fara sa se poate abtine.
Clara, frumusetea aceea voluptuoasa, ii arunca o privire cerceta-
toare. Clara era modelul clasic de frumusete feminina, cu soldurile
ei generoase si sanii la fel de plini, imbracata cu o rochie rosie care
ii imbratisa formele. Genul de frumusete feminina pe care artistii o
imortalizau in tablourile acelea obraznice la care visau toti barbatii.
Genul de frumusete care Penelope nu avea sa fie niciodata.
Iar Ryker o primise pe femeia aceasta in patul lui. Penelope se lasa
manata de o gelozie arzatoare.
Dupa ce aflase de legatura dintre Clara si sotul ei, una dintre
servitoarele de la bucatarie fusese cea care o ajutase pe Penelope in
ultimele zile cu nevoile ei de zi cu zi.
- Nu am nevoie de ajutor, zise ea pe un ton dur.
Dadu sa inchida usa, insa Clara o opri.
- Stai.
Penelope ar fi avut sansa sa ii tranteasca usa din lemn masiv
drept in nasul ei frumos, insa ezita. in cele din urma, cei optsprezece
ani de bune maniere cimentati in ea castigara si se uita lung la fosta
amanta a sotului sau.
-Spune ce ai de spus, ii porunci ea.
Ar fi vrut sa piece odata. Femeia aceasta in care sotul sau avea
atata incredere si care apartinea acelei lumi asa cum ea nu avea sa
o faca niciodata.
- Crezi ca nu-mi place de tine.
Nimeni din intregul club nu o placea. Ce motive ar fi avut sa o
faca? Era o intrusa care venise sa se amuze in lumea lor. O apuca
un dor teribU dupa familia ei vesnic surazatoare.
- Ce vrei? intreba Penelope.
- Pot sa intru?
Penelope nu zise nimic.
-T e rog, adauga Clara, iar Penelope ar fi fost in stare sa bage ma-
na-n foe ca femeia aceasta nu obisnuia sa se roage de nimeni.
Ar fi vrut sa o dea naibii si sa ii tranteasca usa in nas, asa cum ar fi
facut-o un copil razgaiat. In schimb, ii facu loc sa intre.
Curtezana pasi in rochia ei de satin, iar Penelope ii cerceta din
nou rochia minunata, cu decolteu adanc si dantela neagra, o tinu-
ta cu adevarat sofisticata. Se uita apoi spre propria rochie anosta,
233
 CUnsti Cafdweff-

simpla, din dantela alba. Da, ce barbat ar fit preferat o femeie in dan-
tela alba cand ar fi putut avea o sirena in rosu aprins? Penelope in-
chise usa in urma ei.
Clara vorbi fara alte ocolisuri;
- II cunosc pe domnul Black de aproape sapte ani.
Sapte ani. Penelope se musca nervoasa de obraz. In mod ironic,
Penelope il cunoscuse in urma cu sapte zile.
-A sa zid? rosti ea pe un ton monoton, doar de dragul de a
raspunde.
Frumusetea cu par auriu se apropie de mormanul de rochii albe
aruncate pe mobila si incepu sa le stranga. Oare de cand ori dormise
cu el in camera aceasta? Oare de cate ori facusera dragoste in patul
acela? De cate ori rasesera impreuna? Penelope simti un gust amar.
Fosta amanta a lui Ryker se propti in spatele scaunului.
-Am venit la el cu o mica avere pe care reusisem sa o string lu-
crand la un bordel unde eram una dintre cele mai solicitate curve.
Clara isi studie chipul in oglinda si intalni privirea lui Penelope
reflectata in oglinda. Privirea pustie din ochii verzi ii trimise fiori pe
sira spinarii.
- Era un loc special frecventat de barbati cu anumite inclinatii.
Penelope o privi nedumerita. Despre ce vorbea acolo?
-Barbati care prefera anumite perversiuni, ii spuse ea raspicat.
Domni din inalta societate care prefera un anumit timp de stimu-
lare - spre exemplu, sa bata o femeie, sa o lege... si alte astfel de
lucruri, concluziona ea.
Oh, Dumnezeule! Naivitatea sa o lua din nou prin surprindere
si nu mai stiu ce sa raspunda in fa ^ vinovatiei propriei sale puri-
tati si a durerii pentru tot ce indurase femeia aceasta. De atunci si
pana in prezent.
- Mi-am pastrat toate economiile si am venit la ladul si Pacatul
cu o propunere de afaceri pentru domnul Black. Am vrut ca eu sa
fiu cea care se ocupa de angajarea si de supravegherea prostituatelor
care urmau sa lucreze aici.
Ce femeie puternica, asa cum ea nu avea sa fie niciodata.
- Nu-i de mirare ca te iubeste, sopti Penelope, mai mult pentru
sine, cu sufletul indurerat.
Ea era genul de femeie pe care si-o dore... nu, mai mult decat atat,
de care avea nevoie langa el. Si in disperarea ei de a o salva pe Poppy
si de a-si recladi reputatia, ii furase acel drept.

234
 Onoarea unut tdffiar

- Ca ma iubeste? o intreba Clara socata.

Era oare de mirare ca Ryker se indragostise de Clara Waters? Prin
perseverenta, curaj si tarie de caracter, Clara reusise sa iasa la liman
din lumea aceea ingrozitoare din care se trageau amandoi ca sa-si
faureasca un non viitor.
-P o t sa te asigur ca domnul Black nu ma iubeste, zise ea un
zambet ascuns. Nu iubeste pe nimeni. Nu 1-am vazut nicioda-
ta zambind. Nu-si exprima niciodata gandurile. Nu calca in afara
acestor patru pereti, ii spuse Clara intorcandu-se cu fata spre ea.
Sau, cel putin, asa era in trecut. Dar in saptamana aceasta de cand
te-ai mutat tu aid 1-am vazut facand lucruri pe care nu 1-am vazut
vreodata facandu-te in acesti sapte ani de cand il cunosc.
Isi amintit brusc de toate acuzatiile lui furioase. Inca de la bun
inceput, Penelope il rugase sa faca fel de fel de lucruri atat de dife-
rite fata de felul in care isi traise el viata pana la momentul acela.
- Asta pentru ca nu-i dau de ales, marturisi ea.
- Nimeni nu-1 poate obliga pe Ryker Black sa faca ceva ce nu vrea,
pufni Clara. L-am vazut relationand cu fratii si cu sora lui, stiu ca si
pe mine m-a tinut intotdeauna la distanta. Nu 1-am crezut niciodata
in stare de sentimente. Asta pana sa apari tu in viata lui.
-Nu-i adevarat.
Furie. Nervi. Exasperare. Aceste erau singurele trairi pe care pe
vazuse la Ryker. Nimic mai mult. Femeia asta era nebuna de legat
daca isi imagina altceva. Nu avea de gand sa se certe cu ea.
Tanara frumusete ii arunca un zambet siret, atotstiutor.
- In orice caz, sper sa ajungem sa fim prietene intr-o buna zi.
Sa se imprieteneasca cu fosta amanta a sotului sau? Mama lui
Penelope ar fi lesinat daca ar fi fost martora la asa ceva. Si to-
tusi, Penelope avea suficienti dusmani in noua sa casa - oamenii
care ii voiau raul. Nu era atat de mandra incat sa refuze oferta ei,
pentru ca macar sa aiba o sansa sa-si trmasca linistita viata. Pe­
nelope ii intinse mana, iar cealalta femeie i-o stranse fara sa mai
spuna nimic altceva.
-T e las sa te odihnesti.
Penelope incuviinta si ramase privindu-i mersul gratios spre usa.
- Oh, doamna Black, adauga ea, intorcandu-se. Nu stiu exact ce
crezi ca s-a intamplat intre mine si Ryker... dar as vrea sa stii ca nu
m-a sarutat niciodata pe buze si nu m-a invitat niciodata in camera

235
 C firisH CaCcCweCf'

lui. Poti sa tragi singura ce concluzii crezi de cuviinta despre... senti-

mentele lui la adresa mea.
lar dupa marturisirea aceea socanta, Clara iesi agale pe usa, iar
Penelope ramase cu si mai multe intrebari despre barbatul acela pe
nume Ryker Black.

CapitoCuC 21

Dragd Fezzimore,
Nona noastrd guvernantd are o multime de reguli pe care se
asteaptd sd le respectdm. Regulile sunt atdt de plictisitoare.
Penny
7 ani

„Regulile sunt esentiale. Regulile salveaza vieti.“

Stand in observatorul care dadea spre sala de jocuri, Penelope fu
nevoita sa accepte adevarul.
Intreaga ei viata era dictata de mantre.
Aceasta de acum, rostita de Calum, cumnatul sau, era totusi dife-
rita de mantrele enuntate de mama sa.
- S i inteleg ca regulile acestea sunt concepute de...
- De Ryker, zise Calum confirmandu-i banuiala.
Penelope ofta din tot sufletul, privind din nou cu regret spre viata
sotului sau. Normele sociale cimentate in mintea ei de nenumaratele
guvernante din copilarie si de mama sa i se parusera dintotdeauna
deosebit de plictisitoare, dar era o tristete deplina in regulile acestea
dupa care isi trma Ryker viata. Caci vorbeau despre o persoana care
nu incetase niciodata sa se lupte cu via^.
Calum se apleca brusc si scoase un cutit din cizma stanga.
Penelope se uita speriata spre lama stralucitoare a cutitului. Da,
poate ca fratii lui Ryker nu o simpatizau, dar nu ar fi fost atat de ne-
sabuiti incat sa o injunghie in plina zi, chiar in observator.
- Stai linistita, nu am de gand sa te omor.
Ranjetul rautacios o facu sa se inroseasca de rusine.
- Ryker mi-a zis sa te invat sa manuiesti un cutit.
- Ryker ti-a zis? repeta ea prosteste.

236
 Onoarea u nu i tdCfiar - --------------

Mult dupa ce Clara plecase, Penelope ramasese intinsa pe pat, cu

ochii in tavan, asteptandu-1 pe Ryker. Asteptase pana cand pleoapele
i se ingreunasera si adormise. Cand se trezise in dimineata aceea,
isi daduse seama ca nu stia daca el se intorsese. Pentru ca acum sa o
incredinteze fratelui sau.
Penelope stranse din buze.
- i t i raman recunoscatoare.
„Ce badaran!" Un badaran las si nenorocit care avea de gand sa o
evite. Sau poate ca nu era vorba de lasitate. „Poate ca pur si simplu
nu vrea cu adevarat sa ma vada. Dupa toate reactiile lui exagerate,
era oare de mirare?“
Calum scoase un alt cutit din cealalta cizma.
- Ryker mi-a zis sa ti-1 dau tie pe asta, spuse, intinzandu-i pum-
nalul impodobit cu nestemate pe care il cumparasera in urma cu
cateva zile.
Penelope il cerceta cu atentie, studiind toate pietrele acelea in
forma de lacrima. In inalta societate, safirele si alte asemenea pietre
pretioase impodobeau coliere si cercei, fleacuri fara importanta care
nu aveau un alt scop decat sa infrumuseteze o femeie. Inca o diferen-
ta intre lumile lor.
- Ai tinut vreodata un cutit in mana? o intreba el, intrerupandu-i
sirul gandurilor.
Penelope incerca sa-si limpezeasca mintea si se uita fix in
ochii lui.
- Fratele meu m-a invatat ca trag cu pistolul, sa manuiesc floreta
si sa ma bat cu pumnii.
Acestea fusesera singurele lucruri mai barbatesti pe care reusise
sa le invete. Spre usurarea mamei sale.
Calum incuviinta cu o scurta miscare din cap si se aseza pe masa
ingusta de la marginea ferestrei.
- Stii de ce e mai bine sa folosesti un cutit decat un pistol intr-o
lupta de strada?
O lupta de strada. Cat de repede trecuse de la o domnisoara cuvi-
incioasa la o doamna capabila sa discute cu usurinta despre arme.
- Presupun ca un pistol iti limiteaza optiunile, indrazni ea sa spuna.
-Asa e, raspunse Calum. De asemenea, vrei sa treci neobservat.
Reactia rapida a unui pistol te poate scapa de un dusman, dar te poti
trezi cu altii, si asta daca nu cumva retezi tinta. Sau daca praful de
pusca nu este ud.
237
 C firisH Caf({weCC''

Penelope isi lasa mana sa cada pe langa corp si se apropie de masa,

unde puse cutitul.
- Cand ati invatat tu si Ryker lectia asta? intreba ea dintr-o nevoie
disperata de a afla mai multe despre barbatul cu care se maritase.
Expresia lui Calum se intuneca.
Penelope isi plimba degetele pe manerul cutitului si se uita lung
spre sala de jocuri, Mesele erau pline cu domni pe care ii zarise la
balul ducesei de Somerset. Oameni pe care nu ii cunostea pro-
priu-zis. Nu se simtise niciodata atat de singura. il observa intrand
in club pe Lord Maxwell, cel mai bun prieten al cumnatului sau, si
simti o oarecare legatura cu viata ei de odinioara.
O frumusete voluptuoasa cu par rosu ca focul si buze rujate ii iesi
in cale. Femeia isi plimba degetele pe umarul lui, iar Penelope isi feri
privirea. Legatura se rupse.
Petrecuse o saptamana intreaga suspinand in tacere dupa tot ce
pierduse si dupa tot ce nu avea sa mai aiba niciodata. Atata timp
cat ramanea ancorata in fosta ei existen^, nu avea sa-si poata cladi
niciodata o viata alaturi de Ryker.
- Cum era inainte? il intreba ea incet. In copilarie, completa ea,
dorindu-si sa afle mai multe despre barbatul cu care se casatorise de
la cineva care fusese cu el in lumea aceea.
- Furios, se grabi Calum sa raspunda, fara sa incerce sa se prefaca
a nu sti despre cine era vorba.
Iar furia aceea nu il parasise niciodata si, fara indoiala, ca ajutase
sa supravietuiasca multor nenorociri.
- Chiar nu exista nimic care sa-1 faca fericit? il intreba ea cu rasu-
flarea taiata, sperand din tot sufletul la un raspuns afirmativ. Spe-
rand sa descopere ca la un moment dat, candva, existase ceva sau
cineva in viata lui care sa-i aduca fericire.
Calum isi freca barbia, ganditor.
- Singura data cand 1-am vazut pe Ryker zambind a fost in ziua in
care a calcat pragul acestui club in calitate de nou proprietar.
„Nu 1-am vazut niciodata zambind... inainte sa te cunoasca pe
tine...“ Inca nu-si putea scoate din minte cuvintele Clarei.
- Cum v-ati cunoscut? intreba ea, asteptandu-se sa auda despre
intalnirea dintre doi baieti, fiecare dintre ei dorindu-si cu disperare
un prieten.

238
 Onoarea unut tdffiar

-Tocmai se terminase un spectacol in Drury Lane, si 1-am vazut

pe Ryker furand punga cu bani a unui lord. L-am urmarit pe o alee
laturalnica, 1-am pus la pamant si am incercat sa-i fur banii.
Un barbat mandru ca Ryker nu ar fi acceptat niciodata una
ca asta.
- Si el cum a reactionat?
- Mi-a spart nasul.
Lui Penelope i se facu rau, dar se lupta cu senzatia de greata ca
sa nu-si arate slabiciunea. insa dupa forma nasului, aceea nu fusese
primul pumn pe care il incasase Calum Dabney vreodata.
-Ne-am luat la pumni, cad nici unul din noi nu voia sa se lase
invins, dupa care ne-am oprit cam in acelasi timp pentru ca ne-am
dat seama ca...
- Ca ce? il intreba Penelope cu rasufiarea la gura.
- Ca impreuna am putea fi. invincibili si ca ar fi fost mai bine pen­
tru noi sa ne unim fortele si sa ne ajutam.
Asemanator cu ceea ce se intamplase intre ei dupa noaptea aceea
din gradina. Dar de indata ce ii trecu prin minte acel gand, aproape
ca incepu sa rada. Ryker nu o considera un membru al „familiei“, dar
poate ca ar fi putut sa o faca. „Poate ca nu te vede ca facand parte din
lumea lui, pentru ca din clipa in care i-ai calcat pragul, nu ai facut
altceva decat sa incerci sa o schimbi", isi spuse ea.
Penelope ridica pumnalul de pe masa.
- Esti gata sa incepem?

Ryker ar fi trebuit sa se ocupe de gasirea unui inlocuitor potrivit

pentru Adair care preluase contabilitatea clubului dupa ce Helena se
casatorise in urma cu aproape un an.
In schimb, statea cu gandul la sotia sa pe care o lasase in grija
lui Calum. Fratele sau avea sa o invete sa se apere foarte bine. Dupa
Niall, Calum era cel mai neinfricat bataus din Dials.
Si, cu toate astea, ea era responsabilitatea lui. Protectia ei ar fi
trebuit sa cada in grija lui. Ceea ce era o nebunie, caci merge ea impo-
triva promisiunii sale de a pune intotdeauna clubul pe primul loc.
Ryker incerca sa isi limpezeasca gandurile si sa-si indrepte aten-
tia spre barbatul care se fastacea in fata lui. Era palid. Temator. Isi
ferea privirea de el. Acesta era unui dintre barbatii pe care Adair il
propusese pentru postul de contabil? Se uita spre Adair care ramase-
se in picioare in spatele acestuia si ii arunca o privire iritata.
239
 Cfinsti CafcfwefC-

Adair se sprijini cu spatele de usa si ridica plictisit din umeri.

- Vreti... Vreti sa va uitati peste scrisorile mele de recomandare?
intreba barbatul rasfoindu-si dosarul din care scoase o hartie pe care
o lasa pe biroul acum ordonat al lui Ryker.
Ryker ignora cu desavarsire scrisoarea.
—Am terminat, zise el pe un ton rece, iar barbatul deja palid se
facu alb ca varul.
Candidatul sari in picioare, rasufland usurat. Isi aduna lucrurile
in graba si tasni spre usa. Adair se dMu din drum, ii deschise usa si
iesira impreuna.
Se intoarse dupa cateva clipe, cu o privire incruntata.
- Asta ce mai avea?
- Chiar mai e nevoie sa ma intrebi? ii spuse Ryker, ridicandu-se
in picioare.
- Daca astepti un candidat care sa te priveasca drept in ochi, o sa
astepti pana la Pastele Cailor, zise el razand cand il vazu pe Ryker
facand un gest obscen. Mai asteptam un alt candidat.
- La ce ora?
- La unu si jumatate.
Ryker se uita agitat spre ceas. Agitat, insa fara sa stie de ce. Clu-
bul sau ii solicitase dintotdeauna intreaga atentie si apreciase mereu
lucru acesta. Doar ca...
- Ai vazut-o pe sotia mea in dimineata asta?
- Era cu Calum mai devreme, raspunse Adair surprins.
Cu Calum. Conform instructiunilor sale. II cuprinse o gelozie
irationala.
- Unde sunt acum?
La urma urmei, in calitate de sot al ei era responsabilitatea sa sa
vada cum decurgeau lectiile. Avea timp suficient sa mearga sa arunce
o privire inainte de cel de-al doilea interviu.
- Ultima oara cand i-am vazut, mergeau spre observator.
Ryker iesi pe usa si traversa coridorul cu privirea atintita spre usa
din capatul holului. Ryker mari pasul. Ajunse in fata observatorului
si inlemni.
- Ataca, Penelope. Nu asa de tare, auzi el vocea autoritara a frate-
lui sau si rasul vesel al lui Penelope. Da, asa. Asa e bine.
Dintr-odata vazu negru in fata ochilor si si-o imagina pe sotia sa
intr-un act interzis cu altcineva. Stia prea bine ca era un gand iratio-
nal si chiar si asa furia aceea puse stapanire pe el. Ryker deschise usa
240
 Onoarea u n u i tdikar

atat de brusc, ca aproape ricosa. Isi infipse dzma in prag ca sa nu se

trezeasca cu ea in nas... si inlemni.
O gasi pe Penelope cu mana intinsa, cu pielea lucind de tran-
spiratie, cu pumnalul in mana, uitandu-se cu ochi mari la el. Cu-
titul ii aluneca din mana si cazu cu zgomot pe podea, facandu-1
sa-si revina.
Ryker isi muta privirea de la Penelope la Calum care ramasese
doar in camasa si pantaloni si apoi din nou la sotia sa. In cele din
urma, isi fixa privirea asupra fratelui sau.
- Ce naiba se petrece aici? suiera el.
Penelope se apropie de Calum.
Un sentiment primitiv de proprietate puse stapanire pe Ryker.
-M a invata cum sa ma apar, raspunse Penelope cu o voce sur-
prinzator de calma. Pentru ca sotul meu.era prea ocupat ca sa ma
invete el insusi, completa ea, uitandu-se lung la el.
Calum schita un zambet.
Ryker simti un exces de furie si se lasa prada acelui sentiment
mult mai linistitor in comparatie cu monstrul acela nemilos care se
incolacise ca un sarpe in jurul sufletului sau, un monstru care aducea
a gelozie.
- Sa inteleg ca iei totul in joaca, nu? zise el, facand un pas in fata.
- Nu, se grabi Penelope sa raspunda.
-Te-am auzit razand. Oare o auzise vreodata razand in prezenta
lui? „Dar i-ai dat vreodata vreun motiv s-o faca?“ Oare de ce adevarul
ii incetosa gandurile? Totul e un joc pe care il joci din plictiseala, nu-i
asa? rabufni el, venind mai aproape de ea.
- Ryker, il opri fratele sau.
Ryker ridica pumnalul pe care ea il scapase pe jos si i-1 intinse.
-Milady, sa stii ca asta poate sa fie diferenta dintre viata si
moarte.
Oare de ce nu pricepea odata? Unul dintre oamenii lui Killoran ar
fi putut s-o omoare inainte ca ea sa apuce sa-si scoata pumnalul din
cizma. Nu, nu-i putea incredinta sarcina aceasta lui Calum.
- Calum, te rog sa ne Iasi singuri, ii spuse Penelope cumnatului
sau pe un ton elegant.
in clipa in care Calum inchise usa dupa el, Penelope se uita fu-
rioasa spre Ryker.
- Cum indraznesti? suiera ea, facand un pas spre el, iar el, pro-
prietarul acestui club de jocuri de noroc, facu un pas in spate. Ma Iasi
241
 Cfiristi CafdweCf'

in grija. fratElui tau cIg parca as fit un copil rasfatat dc care ai prefera
sa te descotorosesti.
- Calum GstG unul dintre cGi mai buni batausi din Dials, mormai
el, facand un nou pas in spate.
- Mai bun decat tine? il provoca ea. Caci in afara de Niall, nimeni
nu era mai iscusit la manuirea pumnalului decat Ryker. Mai intai
ma dai pe mana lui, zise ea, facand un nou pas spre el. Dupa care dai
buzna peste noi si...
- Nu am dat buzna nicaieri, se apara el.
- Sa ma iei la intrebari de ce rad, continua ea nervoasa, tragan-
du-si rasuflarea, atragandu-i atentia spre sanii ei mici si indrazneti
si, cu tot cu discursul ei mfiacarat, il coplesi o dorinta netarmurita.
Penelope nu se lasa insa afectata si se indeparta usor de el.
- Mai intai ma Iasi sa vad o particica din persoana care esti cu
adevarat, dupa care hotarasti sa ma tii la distanta, striga ea, arun-
candu-si mainile in aer. Ryker, te crezi neinfricat, invincibil, dar ade-
varul este ca ti-e teama.
Ryker o privi socat.
-T i-e teama sa-ti deschizi sufletul in fata altcuiva. Cuvintele
ei il lasara fara aer. Nici macar in fata fratilor si a surorii care au
luptat intotdeauna alaturi de tine. Adevarul cuvintelor ei il zdrun-
cina. Se uita pierdut in jur. La fel ca baiatul acela de cinci ani
condamnat la o spanzuratoare falsa. Penelope il prinse de obraji,
obligandu-1 sa o priveasca. Din cauza asta mai intai ma primesti in
sufletul tau si apoi ma dai afara. Ryker, chiar nu-ti dai seama ca nu
e nici o rusine in a vrea sa fii cu o persoana careia sa-i marturisesti
lucruri si pana cand...
Ryker o apuca de ceafa si ii devora gura, inghitindu-i cuvintele
in sarutarea lui. Ii scoase clama din par si ii lasa pletele sa ii cada pe
spate intr-o cascada intunecata, matasoasa, care curgea in valuri
pana in talie. Penelope gemu de placere si se lipi de el, prinzandu-1 de
gat. Roti usor capul ca sa simta si mai bine sarutul lui.
Oare chiar asa o sa o doreasca mereu? Era o nevoie disperata, care
il inspaimanta. Fata asta daduse buzna in viata lui perfect orandui-
ta cu zambete, rasete si cu o sinceritate fara limite, fara astampar.
Limbile lor se unira intr-un dans primitiv, iar Penelope isi undui sol-
durile in bratele lui.
Ryker se retrase usor, iar ea il privi cu ochi incetosati de pasiune.
242
 Onoarea unut tdffiar

- Ai facut asta ca sa-mi inchizi gura? sopti ea.

-N u am mai cunoscut niciodata pe cineva ca tine, zise el, speriat
de marturisirea pe care tocmai i-o facuse. Ma faci sa... simt lucruri,
cand stiu prea bine cat de periculos este,
Penelope ii stranse mainile in palmele ei.
- Nu e nici un pericol, zise ea cu un ras trist. E mult mai periculos
sa treci prin viata fara sa simti dragoste.
Dragoste.
Ryker clatina din cap. Ea dadu din cap ca da.
Ryker clatina din nou din cap ca nu.
- Te iubesc, Ryker.
Cuvintele ei illasara faragrai. „Sa nu iubesti niciodata..." Cea mai
simpla si sacra regula. Ryker isi duse mana la gura. Cuvintele ei iz-
vorau dintr-o inocenta careia nu ii fusese dat sa vada intunericul din
sufletul lui.
-N u stii ce...
-S tiu ca esti un barbat puternic si curajos care ar fi in stare
sa-si dea viata pentru mine, pentru fratii sai, pentru toti cei pe
care ii are in grija. Un barbat care a acceptat sa culeaga de pe strada
doi copii orfani si sa le dea de lucru aici ca sa-i salveze. Stiu ca esti
un barbat care nu a incercat nici macar o clipa sa ma transforme
intr-o sotie cuviincioasa, la locul ei, ci m-ai incurajat sa-mi iau viata in
propriile maini.
Ryker stia ca pe el nu-1 iubea nimeni. Si pe buna dreptate. Sufle­
tul lui era negru, si numai el stia pentru cate faradelegi avea sa dea
socoteala in flacarile iadului.
- Penelope, eu nu stiu ce e iubirea, ii spuse el cu un glas ragusit.
Erau atat de diferiti din acest punct de vedere. Ea, care crescuse in-
conjurata de o familie iubitoare si vesela. lar el, care invatase sa nu
simta... nimic. Chiar vrei sa stii cine sunt eu cu adevarat?
-Stiu deja cine esti, zise ea cu o voce iubitoare.
-M am a mea a fost curva ducelui de Wilkinson. In ziua in care
m-am nascut, nimeni nu s-a bucurat, nici macar parintii mei. Spre
deosebire de felul in care isi facuse ea intrarea in lume, mai mult ca
sigur. Dupa ce m-am nascut, moasa m-a dat pe mana unui ticalos de
pe strazi. Un barbat care m-a invatat sa fur, care m-a construit dupa
chipul si asemanarea lui.
-N u e adevarat, zise ea suspinand.
243
 Cfinsti Cafciweff-

- Ba da, o contrazise el. Am dormit pe strazi. Am cersit ca un cai-

ne. Am omorat oameni. E ca si cum dusese o viata de animal. Dar
era important ca ea sa afle acest lucru. Trebuia sa inteleaga odata ca,
desi erau casatoriti, ea nu avea sa faca niciodata cu adevarat parte
din viata lui. Mama si tatal care ii dadusera viata, ticalosul acela ne-
milos care il facuse fiul sau, nici unul dintre ei nu ii aratase vreodata
dragoste. Nu fusese altceva decat un biet nenorocit uitat de toti si
un pion util. Pana si fratii mei nu au alte sentimente fa^ de mine, in
afara de teama si respect.
Penelope clatina din cap inca inainte ca el sa termine de spus ce
avea de spus, scuturandu-si buclele intunecate.
- Refuz sa cred una ca asta. Fratii tai, Helena te iubesc. Vorbesc
atat de frumos despre toate lucrurile pe care le-ai facut pentru ei.
Ryker, ei stiu cat de mult valorezi. Penelope ii prinse din nou mana
intre palme. Tu esti singurul care e prea orb sa vada.
Cuvintele ei rasunara ca un ecou in mintea sa.
- Nu ti-am spus ca te iubesc pentru ca astept sa aud aceste cu-
vinte de la tine, ii marturisi ea. Pur si simplu acesta este adevarul si
refuz sa ma mai ascund.
Soda sa se indrepta spre masa si ridica pumnalul.
Ryker ii multumi lui Dumnezeu cand o vazu admirand cutitul
acela, nestiind cum sa raspunda marturisirii ei.
Penelope ridica bratul si facu o miscare ciudata cu pumnalul.
Ryker schita un zambet. Nu avea sa-i fie greu sa o invete pe Pene­
lope cum sa manuiasca cutitul, era cea mai sigura varianta pentru
el. Chiar si cu pumnalul acela in mana, era ceva atat de inocent la ea.
Insa zambetul lui pali usor, usor. Era un dar care risca sa se piarda
prin asociere cu el.
„Atunci trimite-o in alta parte... Ii veni in minte indemnul furios
al fratelui sau si simti un gol in stomac.
- Fii atenta, zise el imbufnat, asezandu-se in spatele ei, lipindu-se
de fundul ei. Regula numarul cinci: Intotdeauna trebuie sa fii gata sa
sari la atac ca sa te aperi.
Penelope incepu sa rada in hohote.
- Intotdeauna ti-ai trait viata dupa astfel de reguli?
-D a, raspunse el. Regulile...
-Salveaza vied, completa ea, facandu-i cu ochiul. Stiu de la
Calum, ii explica ea. • ’

244
 Onoarea unut tdffiar ■

Samanta de neliniste pe care o sadise Niall in sufletul sau cu ca-

teva zile inainte nu avea ce cauta in lumea lui plina de incertitudini.
„Atunci trimite-o in alta parte..."
- Fii cu bagare de seama, o repezi el, alungandu-i zambetul. Ma-
joritatea oamenilor nu stiu cum sa foloseasca un cutit, asa ca pri-
ma data cand injunghie pe cineva, ridica lama in aer si se napustesc
asupra inamicului. Ryker o prinse de dupa talie si ii roti usor mana.
Dar merge mai repede daca tii cutitul invers, ii sopti el la ureche. Ii
ghida mana in diagonals, dupa care o impinse in fata. Asa ar trebui
sa faci.
Penelope intoarse capul sa-1 priveasca.
- Probabil crezi ca sunt cea mai jalnica fiinta pe care ai cunoscut-o
vreodata, ii sopti ea, dupa ce pumnalul ii aluneca din mana si cazu cu
zgomot pe podea.
Buzele lor aproape ca se atinsera.
Ryker o mangaie usor pe obraz.
- Nu-i adevarat.
Era o lady care reusise sa se integreze in lumea lui, o lume in care
fusese tarata de nevoie.
Penelope zambi si se elibera din imbratisarea lui.
-H ai, zise ea, impungand aerul cu mana. Nu stiu sa ma descurc
cu un cutit. Daca merg asa pe strada sunt sanse mari sa mor din
vina mea. Ce spune asta despre mine? il intreba ea, emotia aprinzan-
du-i privirea.
-A sta nu inseamna ca esti o femeie slaba, zise el, apropiindu-se.
Cum de nu vedea cat de impresionante erau curajul ei si taria
ei de caracter? in vreme ce pana si fratii sai tremurau de frica in
fata lui, ea nu ezita sa-si sustina parerile si nu se temea sa-i tina
piept si lui, si oricui altcuiva.
- Nu? Si atunci ce inseamna? Vrei sa pui ca nu sunt o domni-
soara rasfatata? Stiu sa desenez, sa citesc si sa cant la pian, insa
destul de prost, adauga ea, iar inima pe care o crezuse de atata timp
incapabila de sentimente se induiosa in fata ei. Sotia sa ofta frus­
trate. Spune-mi, Ryker, cu ce ma ajuta toate aceste indeletniciri
in lumea ta?
-E sti o femeie care nu a avut niciodata nevoie de astfel de in­
deletniciri pana acum. De indata ce rosti acele cuvinte, Ryker simti
ca ramane fara aer. Caci vorbele lui aveau implicatii mult mai mari.
Erau adevarate. Atatia ani privise cu dispret spre marea nobilime
245
 CfrisH CafdweCC'—

pentru tot ce reprezentau ei si pentru faptul ca nu dadeau doi bani

pe cei din jurul lor. Pusese baza intregului sau regat pe ura aceea.
Si in tot acest timp nu reusise sa inteleaga ce vazuse Penelope la el
doar dupa o saptamana impreuna. In toti acesti ani se detestase. Se
urase pentru propriile slabiciuni. Se invinuise pentru ca isi vanduse
sufletul ca sa supravietuiasca.
Penelope ii arunca o privire lunga, plina de atat de multe intele-
suri, dupa care se lasa in genunchi si culese cutitul de pe jos,
-A sa cum nici eu n-am avut nevoie de anumite abilitati si cunos-
tinte, nici tu n-ai avut nevoie de ele. Viata este cea care ne arata care
sunt lectiile pe care inca le mai avem de invatat. Eu am inteles asta,
e timpul sa o faci si tu.
Acestea bind spuse, se indrepta spre usa.
- Penelope, striga el cu o voce aspra.
Penelope se intoarse cu fata spre el.
-A i dreptate. lar marturisirea aceea nu-1 costa nici mandrie, nici
tarie de caracter. Nu il slabi, ci il lega de ea, de singura persoana care
nu se ferise sa se uite in sufletul lui si sa vada ceva mai mult decat
acel Ryker Black, proprietarul clubului de jocuri de noroc.
Penelope il privi socata.
„Stiu ca tot am sa ajung sa-i fac rau.“ In lumea lui nu era loc
pentru inocenta ei. Se vazu nevoit sa admita cu strangere de inima
neasteptatul adevar - ea era slabiciunea lui.
- Vreau sa invat. Nu avea de gand sa faca niciodata parte din inal-
ta societate. Lumea aceea avea sa ramana intotdeauna un loc interzis
pentru el. Vrei sa ma inveti tu?
- E tot ce mi-as putea dori vreodata, sopti ea.
Ramasera acolo, privindu-se in ochi; Ryker simti valul de iubire
din partea ei si in clipa aceea stiu ca nici el nu-si mai dorea altceva de
la viata decat sa fie cu ea.

CapitoCuC 22

Dragd Fezzimore,
In seara asta Sin ne-a invatat pe mine si pe Poppy sa jucdm
hazard. Le-am bdtut pe Poppy si pe Prudence, asa ca acum inteleg
246
 Onoarea u nu i tdikar

de ce Sin petrece atdt de mult timp in cluburile acelea pentru bdr-

hap. Este foarte distractiv.
Penny
12 ani

- Ar ajuta la ceva daca ti-as spune ca nu ar trebui sa fii aid?

-N u, raspunse Penelope zambindu-i de langa fereastra care da-
dea spre observator.
-N ici nu ma gandeam, mormai Calum.
Dupa aproape doua saptamani de cand Ryker lasase garda jos,
Penelope reusise sa cladeasca o relatie si cu Adair si Calum cu care
obisnuia sa ia micul dejun in bucatarie in fiecare dimineata, in timp
ce discutau despre activitatile de zi cu zi ale clubului. Cumnatii sai
invatasera sa aiba incredere in ea si sa nu-i mai dea ordine.
Penelope se uita lung la Ryker, care se misca prin sala de jocuri
asemenea unui monarh in regatul sau. Clientii coborau privirile cand
il vedeau venind in directia lor; altii, in schimb, se holbau cu o admi-
ratie netarmurita. Da, de regula, acestea erau sentimentele pe care
sotul sau le insufla: cand teama, cand admiratie. Se vedea ca era in
elemental lui. La conducere.
Penelope isi musca buzele. Si totusi, un barbat care avea atat con­
trol asupra propriei vieti si asupra imperiului sau inca se temea sa
intre in lumea ei. In aceste ultime saptamani incercase sa il convinga
sa iasa din zona sa de confort, sa mearga in vizita la sora lui si la
sotul acesteia sau la familia ei, insa nu fusese chip ca el sa accep-
te. Avea registre de pregatit. Discutii cu angajatii sai. Interviuri cu
potentiali contabili. Pe scurt, Ryker reusea intotdeauna sa gaseas-
ca o sumedenie de motive pentru care sa nu-si poata abandona
responsabilitatile.
Isi petreceau zilele la povesti si noptile facand dragoste, astfel in­
cat viata lui Ryker era in mare partea la fel, aceeasi viata traita cu
determinare. In timp ce domnii din inalta societate trmau pentru
propriile lor placeri, Ryker trma pentru munca sa. Si cu toate ca ajun-
sese sa-I cunoasca intr-o oarecare masura, tot nu ar fi stiut sa spuna
ce anume il facea fericit.
Viata lui era plina si ambitioasa. In afara faptului ca ii mentiona-
se la un moment dat despre un desert mai deosebit la care poftise
candva, nu facuse niciodata referire la nici un fel de bun care sa nu
serveasca un scop bine stabilit.
247
 Cfinsti Cafcfweff'-

Zahar candel...
Penelope isi sprijini soldul de marginea mesei si ii arunca o privi-
re iscoditoare lui Calum.
-Cred ca sotul tau s-ar nelinisti daca ar vedea expresia de pe
chipul tau, ii spuse Calum.
-Am nevoie de un insotitor.
-Vorbeste cu sotul tau, ii porunci Calum, fara sa-si ia ochii de la
sala de jocuri.
-Vreau sa cumpar ceva pentru el. Asa ca nu pot sa-1 iau cu
mine, Calum.
Oare fratele sau nici macar nu-si amintea ca urma sa fie ziua
lui Ryker?
„Chiar tii neaparat sa stii ca Niall si Adair nici macar nu au habar
in ce zi s-au nascut...?"
Penelope se lasa din nou umilita de propria naivitate.
Usa se deschise, iar Niall facu un pas in fata.
- Iar umbla de nebuna.
Umbla de nebuna. De parca ar fi fost un catelus neascultator. Dar,
adevarul era ca Niall parea sa fie mai mult paznicul ei decat orice
altceva.
-lA i vazut-o cumva...?
Penelope ii facu cu mana. Dar Niall nu reactiona nicicum, rama-
nand la fel de indiferent ca in ultimele trei saptamani.
- Milady, ti-a venit escorta, ii zise Calum, facand semn spre Niall.
Penelope il batu usor pe brat.
-Ce? intreba Niall pe un ton rece.
Nu-i nici o problema, isi spuse Penelope, avusese ea de-a lungul
anilor de-a face cu un frate mult mai dificil.
Sari de pe marginea mesei.
-Am nevoie de un insotitor, repeta ea pentru urechile lui. Vreau
sa merg la mai multe magazine.
Calum incepu sa rada pe infundate, iar Niall se uita urat la el.
- Magazine?
Se uita la ea de parca i-ar fi cerut cheile de la ladul si Pacatul.
- Spune-i sotului tau sa te duca, o repezi el.
- Dar eu te rog de tine, zise ea, dandu-si manusile jos. Se indrepta
usor spre el si plesni cele doua manusi. Iar eu am de gand sa ma due
fie ca accept! sau nu sa vii cu mine. Penelope trecu pe langa el si il
auzi blestemandu-si soarta.

248
 Onoarea u nu i tdCfiar

-la -ti odata pelerina aia, mormM el.

Astfel incat, cateva ceasuri mai tarziu, Penelope poposi pe Bond
Street, hotarata sa nu-1 lase pe morocanosul care mergea in spatele
ei sa ii strice ziua.
Isi facu loc prin multimea de trecatori care se perindau pe Bond
Street, fredonand o melodie vesela. Fiecare domn si doamna care
trecura pe langa ea amncau priviri furise la strainul cu chip amenin-
tator care mergea in urma ei si apoi la ea.
Auzi £el de fel de soapte in spatele ei, dar alese sa le ignore. Bine-
inteles ca toata lumea era la curent cu noul scandal din viata fetelor
Tidemore. Dupa ce fusese baricadata in clubul sotului ei si izgonita
din sanul inaltei societati, incercase sa uite de vorbele si de barfele
care circulau despre ea.
-A r trebui sa-i fie rusine...
Cu barbia ridicata si fara sa grabeasca pasul, incerca sa nu-i lase sa
vada ca o afectau soaptele lor.
-E ra si ea perfect constienta de faptul ca nu ar fi avut cum altfel
sa-si gaseasca un sot...
Vorbele acelea rautacioase nu-i mai dadeau pace. II simti si pe
Niall uitandu-se in stanga si-n dreapta si se forta sa nu coboare
privirea. Nu avea de gand sa suporte si ofensele lui. Se obisnu-
ise cu ideea ca barfele nu aveau sa o ocoleasca niciodata nici pe
ea, nici pe familia ei. Si nu trebuia sa lase vorbele acestea sa o
defineasca. Doar ca nu avea cum sa nu se lase afectata, fie chiar
si putin.
Ii multumi Celui de Sus odata ce se vazu in pragul magazinului
Old Corner Bookshop. In timp ce majoritatea celor din inalta socie-
tate vizitau Temple of the Muses, Penelope preferase dintotdeauna
linistea din localul acela prafuit, mai putin umblat.
beschise usa fara sa astepte ajutor din partea lui Niall cel taciturn
si intra in magazin. Clopotelul de la usa ii anunta sosirea. Isi dadu
manusile jos si se uita spre rafturile incarcate. Facu un pas in fata si
se opri.
Cumnatul sau intra in ea fara sa vrea, dezechilibrand-o.
Penelope se redresa repede.
- Pot sa te asigur ca sunt in siguranta aici.
-Am ordin de la Ryker sa stau cu ochii pe tine, ii raspunse el
infipt.
249
 - CfinsH Caf({weff-

Totodata, Ryker se astepta si avea dreptul la intimitate.

- Prea bine, spuse Penelope. Mi-am uitat saculetul in trasura. Vrei
sa mi-1 aduci, te rog?
Niall o privi cu ochi albastri suspiciosi. Penelope se forta sa-i in-
frunte privirea, infigandu-si degetele in pelerina de catifea,
-S a nu iesi din magazin, o avertiza el si se grabi sa iasa.
Penelope nu irosi nici o secunda. De indata ce usa se inchise
in urma lui, se aventura prin magazin, cercetand toate rafturile,
oprindu-se in cele din urma in dreptul celui pe care il cunostea
cel mai bine, pe care il vizitase de multe ori impreuna cu cum-
nata sa.
Se uita in graba peste titlurile cartilor de copii si ii sari in ochi
Fabulele lui Esop, ilustrate de Bewick. O pescui dintre celelalte card
si rasfoi paginile deja familiare pe care Juliet obisnuia sa i le citeasca
fiicei sale. Dorul de casa o copies! din noi, sentimentul acela de linis-
te si pace pe care il simteai doar in sanul familiei Tidemore. Deschise
din nou cartea si citi prima pagina. Petrecuse atatia ani visand cu
ochii deschisi la ziua in care avea sa-si intalneasca sotul alaturi de
care urma sa duca o viata la fel de fericita precum fratii si surorile
sale mai mari.
Auzi din nou clopotelul de la intrare.
Penelope rasfoi paginile pana ce dadu peste imaginea baietelului
langa colivia sa.

O privighetoare in lat fu prinsd

Cu aripile pe langd micul trup cuprinse,
Si incercd eliherarea sd isi regdseascd
Si-n zbor sd se avdnte spre cerurile albastre.

Penelope isi plimba degetul pe fiecare cuvant in parte in timp

ce-1 citi:

Cdd incd mai sperd la dulcea eliberare

Dar cand seama isi dddu cd nu mai are cole de scdpare
Inimioara ei se umplu de furie si de mdnie
Cdd si dacd ar fi mutat-o intr-o colivie
Orice colivie, oricdt de frumoasd
I s-ar fi pdrut la fel de odioasd.

250
 Onoarea u n m tdffiar

Cu inima la gum inchise cartea cu un zgomot puternic. Dupa ata-

tia ani in care visase sa faca cumva sa intre intr-un club de jocuri de
noroc... si iata ca visul ei devenise realitate. Doar ca acum peretii
aceia o ingradeau ca un fel de colivie.
Penelope ar fi vrut sa dea cu cartea aceea de pamant, cu tot cu
adevarurile ei. in schimb, o stranse la piept, simtind colturile as-
cutite care o intepara prin pelerina si isi continua drumul. Se opri
din cand in cand ca sa mai adauge un nou titlu colectiei sale. Zari si
Little Pretty Pocket-Book de Newbery, citi titlul in tacere si lua cartea
de pe raft.
Cerceta cele sase carti de copii din bratele ei, le apuca mai bine si
dadu sa piece.
-Lady Chatham, daca sunteti interesata de card pentru copii,
v-as sugera Cdldtoriile lui Gulliver, auzi ea o voce de bariton la cativa
pasi mai in spate.
Penelope facu ochii mari. Toate cardie ii cazura din brate,
aterizandu-i la picioare. Cu inima cat un purice se uita spre ta-
narul inalt de la capatul culoarului. Un barbat zvelt si puternic.
Parul lui auriu si gropitele din obraji te duceau cu gandul la arhan-
ghelul Gabriel.
Veni agale spre ea, picioarele lui lungi scurtand distanta din-
tre ei.
- Dad-mi voie, sopti el, strangandu-i cardie.
Vocea lui o facu sa tresara si se lasa in genunchi in fata lui.
-V a cer scuze.
Strainul chipes ii arunca un zambet fermecator, amabil, care se
potrivea de minune cu ochii lui caprui.
- N-am vrut sa va sperii, milady, zise el, dupa ce termina de strans
teancul ei impresionant de card.
De-abia in clipa aceea isi aminti ce spusese. Lady Chatham? De
unde stia ca...?
Barbatul se ridica in picioare si ii intinse mana.
- I l cunosc pe sotul dumneavoastra, ii spuse el, de parca i-ar fi
citit gandurile.
Isi simd inima batand cu putere cand o ajuta sa se ridice. O cu-
prinse o stare de neliniste si ii venira in minte toate avertismentele
lui Ryker. Dar refuza sa se lase intimidata de gandul aceia irational.
- Chiar asa? intreba ea.
251
 Cfiristi Cafcfweff-

Dupa toate avertismentele sotului sau, incepuse sa vada demoni

peste tot. Si totusi, arunca o scurta privire in spatele strainului, spe-
rand sa-1 zareasca pe Niall.
-D a, raspunse el cu o sclipire rece ca gheata in ochii aceia ca-
prui. Dintr-odata tanarul aceia amabil se transforma intr-un strain
necrutator.
Penelope clip! si se trezi din non fata-n fata cu acelasi domn zam-
bitor care o ajutase mai devreme. Dar era sigura ca nu-si imaginase
sclipirea aceea de gheata.
De-abia atunci isi dadu seama ca facuse o greseala cand il trimise-
se pe Niall la trasura si facu un pas in spate.
-Lady Chatham, trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa va
gasesc aici.
Dupa nenumarate provocari puse la cale de sora ei Poppy, recu-
noscu de indata incercarile acestui barbat de a o intimida. Insa Pene­
lope era hotarata sa nu se lase prada fricii sau nelinistii si ii raspunse
cu un zambet:
-Domnule, mi-e teama ca sunt in dezavantaj.
Barbatul isi scutura reverul hainei de culoarea safirului.
- Milady, numele meu este Broderick Killoran, la dispozitia dum-
neavoastra.
Broderick Killoran. Proprietarul clubului rival. O cuprinse groa-
za. Nu era intr-atat de naiva incat sa creada ca era intr-adevar vorba
despre o simpla coincidenta ca aparuse in calea ei tocmai barbatul
care provocase atatea probleme afacerii lui Ryker.
- Multumesc pentru ajutor, ii spuse Penelope. Va las sa va vedeti
de la treaba. Dadu sa treaca pe langa el, dar el se puse in fata ei.
Inima i se stranse. Era o prostie sa se teama de el. Erau in mijlocul
unui magazin, ar fi fost suficient sa inceapa sa tipe, si vanzatorul
i-ar fi sarit in ajutor. lar Niall avea sa soseasca din clipa-n clipa. Cu
toate astea, privirea amenintatoare a barbatului ii trimise fiori pe
sira spinarii.
- Lady Chatham, stiti ce mi se pare chiar mai ciudat decat faptul
ca va gasesc aici... singura?
Penelope se incapatana sa nu-i raspunda. Simti pumnalul atar-
nandu-i usor in buzunarul pelerinei, iar acest lucru o ajuta sa se
mai linisteasca.
- Colectia de carti, zise el, plimbandu-si degetele pe coperta uneia
dintre ele. As fi curios sa aflu de ce aveti nevoie de card pentru copii?

252
 Onoarea u nu i tdfftar

o intreba el, privind-o cu ochi cercetatori, iar Penelope se simti de

parca ar fi avut acces la toate secretele ei.
-S u n t cadouri pentru nepotii mei, domnule Killoran, ma pre-
gatesc sa ii vizitez, spuse ea, fara sa stea pe ganduri. Va rog sa ma
scuzati. Si facu o reverenta.
De data aceasta Killoran nu mai incerca sa o opreasca, iar Pene­
lope grabi pasul in directia opusa.
-Lady Chatham, trebuie sa-1 felicit pe sotul dumneavoastra pen­
tru alegerea facuta, ii zise.
„Nu te opri, Penelope. Nu te opri.“
- Sunteti o sotie cu adevarat ingaduitoare, daca e sa dau crezare
zvonurilor cum ca si Clara continua sa locuiasca in noua dumnea­
voastra... casa.
El fusese cel care trimisese scrisoare. Reusise sa se infiltreze in
clubul lui Ryker, sa ajunga pana in camera lor. Chiar daca stia ca nu
ar trebui sa cada in plasa lui, in jocul acesta de-a soarecele si pisica,
Penelope se intoarse cu fata spre el.
- De ce nu spuneti odata tot ce aveti de spus? il infrunta ea, pe un
ton dur cu care mama ei n-ar fi fost de acord.
- Milady, va rog. Poate ca sunteti naiva, dar, cu siguranta, nu sun­
teti proasta, zise el cu un ranjet pe chip si cu o sclipire de rautate in
ochi care o inspaimanta.
-Dumneavoastra sunteti, daca va inchipuiti ca o sa reusiti sa ba-
gati zazanie intre mine si sotul meu cu minciunile dumneavoastra
dezgustatoare.
Barbatul clipi de cateva ori, apoi i se aprinsera ochii.
- Killoran.
Ea se rasuci pe calcaie. Rasufla usurata si nu se simti nicioda-
ta mai fericita sa il vada pe Niall in spatele ei, atat de incordat si
in alerta.
Cu toate ca nu fusese primita cu bratele deschise de cumnatul
sau, setea de razbunare din ochii lui in timp ce ramase cu privirea
atintita asupra lui Killoran o asigura ca Niall ar fi fost in stare sa o
apere cu pretul propriei vieti.
Domnul Killoran isi puse pe cap palaria neagra cu boruri largi.
-Marksman, ii zise el, tragandu-si usor in fata pMaria. Trans-
miteti-i salutarile mele lui Black. Strainul le arunca un ultim ranjet
viclean si isi vazu de drum.
Penelope inchise ochii.
253
 Cfinsti CafdweCC-

-T i-a facut ceva? o intreba Niall fara prea multa delicatete.

Ea clatina din cap, dupa care iti atinti privirea spre tejghea si tra-
versa culoaruL Vanzatorul batran si chel se grabi sa-i iasa in intampi-
nare. In timp ce el bombani ceva despre cerul senin, Penelope scoase
cateva monede din saculet.
Niall nu se mai dezlipi de ea. II observa cu coada ochiului ca
statea cu ochii-n patru. Dupa tranzactia simpla, vanzatorul ii in-
tinse cartile.
- Doamna Black, esti gata? o zori Niall.
Penelope se grabi sa-si stranga cartile si porni spre iesire, dispera-
ta sa se intoarca cat mai curand la adapostul clubului.
Niall o lua inaintea ei si ii deschise usa, facandu-i loc sa treaca.
Penelope iuti pasul si isi croi drum prin multimea de cumparatori.
Niall mergea in urma ei. Totul era atat de diferit pe strazi, insa
Penelope invatase ca rautatea din sufletele oamenilor nu era deter-
minata de clasa sau de pozitia sociala. In definitiv, fie ca era vorba
despre femei sau barbati, de domni sau de doamne, de angajati ai
unui club de jocuri de noroc sau de simpli strain! de pe strada - cu
totii aveau sufletele negre. Erau oameni care se bucurau sa faca
altora rau.
- Nu ti-ai uitat saculetul in trasura, observa Niall.
Acum ii vorbea. Toti acesti barbati laconic! pe care ii numea fa-
milia ei isi pazeau vorbele la fel cum armata regala apara regatul.
Penelope intimpina presupunerea lui corecta prin tacere.
- Penelope, lumea lui Ryker nu e sigura, ii zise pe un ton de rau
augur Niall, adresandu-i-se pentru prima oara pe numele de botez de
cand se casatorise cu Ryker.
„Lumea lui Ryker.“ Niall tinea mortis sa-i readuca aminte ca ea nu
facea parte din familia lor.
- Killoran ar fi putut sa bage cutitul in tine chiar acolo, in mijlocul
pravaliei si sa te lase sa mori intr-o balta de sange, daca nu m-as fi
intors la timp.
Penelope simti ca o ia cu lesin cand isi imagina o balta de sange,
o slabiciune a firii sale pe care o detesta. Ura faptul ca era depen­
dents de altii ca sa fie protejata, de parca ar fi fost un copil in grija
unei dadace.
Niall se folosi de slabiciunea ei.
- Casatoria cu Ryker iti pune viata in pericol. Ti-ar fi fost mai usor
daca ai fi ramas printre ai tai, ii zise el.
254
 Onoarea u nu i tdffiar

Ai t&i.
Penelope se opri atat de brusc in mijlocul strazii incat Niall
intra din non in ea. Coletul ii aluneca din brate si cazu uitat pe
pavajul murdar.
- Ce existenta trista si ingusta la minte traiesti tu, ii spuse ea,
facand abstractie de oamenii care se adunasera in jurul lor. Ce mai
conta, s-o vorbeasca pe la spate. Oricum aveau de gand sa o faca.
Treci prin viata urandu-i pe oamenii din clasa mea sociala, deja
ne-ai judecat si condamnat pe fiecare in parte.
Si dupa tot ce ii povestise Ryker, fiecare avea motivele lui sa nu
aiba incredere in nimeni.
Niall nu mai spuse nimic, iar Penelope isi flutura degetul pe sub
nasul lui.
—Sunt sigura ca deja cunosti o sumedenie de oameni pe strazile
din Dials care s-au dovedit a fi criminal! neloiali si nemilosi. Asta in-
seamna cumva ca toti oamenii nascuti si crescuti pe strazile acestea
sunt o apa si-un pamant?
-D a.
Penelope se infiora la auzul acelui raspuns ferm, hotarat. Se uita
lung la el, fara sa-i ocoleasca privirea.
-M i-e mila de tine, Niall Marksman. Penelope isi stranse cole-
tele de pe jos si mari pasul spre trasura.
Oare asa arata si viitorul ei alaturi de Ryker? Vesnic indragostita
de un barbat de la care, in cel mai bun caz, ar fi putut spera sa ajun-
ga sa tina la ea si cumnati care, in cel mai bun caz, aveau sa nu ii
placa de ea? Si care, in cel mai rau caz, ar fi dat-o pe mana oricui nu-
mai sa scape de ea?
Se auzi un zgomot puternic, inabusit de strazile aglomerate, iar
Penelope inlemni. Arunca o privire in jur si i se opri inima.
Doua matahale in haine ponosite il inconjurara pe Niall. Unul
dintre ei scoase un cutit, iar lumea din jur incepu sa tipe. Domnii
se grabira sa le apere pe domnisoare. Inima lui Penelope bubui in
timp ce lumea se misca cu repeziciune ametitoare. Arunca o privire
spre trasura care ii astepta si apoi spre Niall, care incepuse sa lupte
cu atacatorii.
Injurand, Penelope se avanta inainte. Niall arunca o privire peste
umar si se ingrozi.
- Fugi! urla el.
Unul dintre atacatori isi pregati pumnalul.
255
 Cfinsti CafdwefC '—

„Majoritatea oamenilor nu stiu cum sa foloseasca un cutit, asa

ca prima data cand injunghie pe cineva, inalta cutitul in aer si se na-
pustesc asupra dusmanului., “
-Niall! striga ea.
Niall se feri din calea loviturii fatale. Dar se impiedica de o piatra
din pavaj.
Celalalt atacator profita bucuros de noul avantaj. Penelope se opri
imediat cand il vazu pe Niall scotandu-si arma si, dintr-o singura
miscare fluida, infigand cutitul in mana barbatului.
Un tipat ingrozitor cuprinse strazile din Londra.
Cand Niall vru sa-si recupereze pumnalul, celMalt atacator se na-
pusti asupra lui.
Cu energia pompandu-i in vene, Penelope isi scoase pumnalul din
pelerina si se napusti spre el, dar reusi doar sa-i taie materialul pe­
lerine! de la spate. Barbatul se rasuci, se impiedica, dar isi recapata
imediat echilibrul. Racni, isi flutura cutitul si se repezi spre ea, insa
Penelope intinse bratul si il taie pe obraz.
O linie rosie aparu pe chipul ciupit de varsat al barbatului.
Penelope scoase un icnet de spaima si se holba neputincioasa la
sangele care curgea din rana.
Agonia facu ravagii in trupul ei. Simti o durere ascutita ca o ar-
sura. De pe buze iesi un suspin soptit, si se uita in jos, apoi in sus
cu uimire paralizata. Isi apasa palmele tremuratoare pe rana dintr-o
parte. O cMdura lipicioasa ii acoperi degetele. „Oh, Dumnezeule...
nu!“ Clatina din cap de cateva ori.
Ochii strainului devenira sticlosi de teama. Se indeparta potic-
nindu-se, apoi o lua la fuga schiopatand pe drumurile pietruite.
Dupa care timpul paru sa o fi luat razna, lumea paru sa se opreasca
in loc si apoi se invarti cu repeziciune. Un politist se apropie de ei,
iar domnii si doamnele inundara strazile in mijlocul susotelilor su-
rescitate. Niall isi infipse genunchiul in spatele atacatorului sau si
il intoarse.
Pe deasupra capetelor unei mici multimi, Niall ii prinse privirea.
Zambi cu jumatate de gura si isi atinse fruntea.
Penelope se legana pe picioare si cazu in genunchi. Se auzi un nou
val de tipete.
Orice urma de zambet disparu de pe chipul plin de cicatrice al lui
Niall in timp ce isi facu disperat drum prin multime. Se opri langa ea
si ii intinse o mana.

256
 Onoarea u n u i tdffiar

- Sa nu lesini acum...
Penelope ii intinse palmele tremuratoare, pline de sange.
-Am vrut sa... Cred ca...
Niall vazu petele de sange si pali.
-Dumnezeule!
Cu o injuratura violenta, o lua in brate lui si o rupse la fuga.
Cu fiecare pas grabit, cu fiecare miscare frenetica, durerea deveni
tot mai agonizanta. Penelope gemu. Acesta era iadul pe care il cunos-
cuse Ryker. lar el fusese doar un bmetel pe vremea aceea... Capul ii
cazu moale pe umarul lui Niall.
- Esti o nesabuita, scrasni el.
- Chiar ai fi vrut sa plec fara tine? sopti ea in timp ce durerea si
groaza se intreceau pentru suprematie.
-D a.
Ii era din ce in ce mai greu sa desluseasca ceva prin intunericul
care ii incetosa mintea.
- Nu mi-as parasi niciodata familia.
Nu se putea lasa sa alunece in bratele somnului. Caci somnul
ar fi putut insemna intunericul etern. „Nu vreau sa mor...“ Erau
inca atat de multe lucruri pe care ar fi vrut sa le faca. Voia sa aiba
copilasi cu par negru si cu gropite in obraji, ca tatal lor. Voia sa
valseze cu sotul ei sub o ploaie de stele si sa joace whist la miezul
noptii, dupa ce toata lumea se duce la culcare. Lacrimile ii alune-
cara pe obraji si incepu sa tremure din toate incheieturile. Gemu
de durere.
Niall il striga pe vizitiul Terry si acesta sari de pe capra. Penelope
abia daca il vazu deschizand portiera si luand-o de la Niall din brate
si apoi dandu-i-o inapoi in trasura. Inchise ochii fara voia ei, dar nu
inainte de a citi groaza de pe chipul lui. intunericul acela ameninta-
tor o inspaimanta si se forta sa tina ochii deschisi.
De indata ce portiera se inchise in spatele lor, Niall isi smulse
haina de pe el si rupse materialul cu mainile lui puternice. Penelope
se sprijini pe spatarul banchetei si se uita lung la el.
-Ryker o sa fie mandru de mine, nu-i asa? rosti atat de incet,
incat abia daca isi auzi propriile cuvinte.
- Va trebuie sa-1 intrebi chiar tu asta, raspunse Niall cu maxilarul
incordat. O sa-ti spuna ca esti o proasta si pe mine o sa ma omoa-
re. Asta meritam. Poftim. Niall ingenunche pe podeau trasurii care
257
 C fin sti CaCcfweCf-

gonea in viteza pe strazile aglomerate. li desfacu pelerina si trase aer

in piept printre dintii inclestati.
Nefiind in stare sa se uite spre rana care continua sa sangereze,
Penelope isi fixa atentia spre obrajii palizi al lui Niall.
- E ran, nu-i asa?
El incuviinta sovaitor din cap, iar Penelope isi musca obrazul.
- Ar trebui sa-mi dau deja seama? il intreba ea in timp ce el ii aco-
peri rana cu bucata de material, ca sa opreasca sangerarea.
- Despre ce sa-ti dai seama? o intreba el, fara sa se opreasca din
ce facea.
Ce ciudat. Toata viata ei ii fusese scarba de substanta aceea lipi-
cioasa si rosiatica. Cu toate astea, durerea reusi sa ii distraga atentia
de la greata.
-Daca a nimerit un organ, sopti ea, simtind in gura gustul acela
metalic care insemna o moarte imediata. Ryker zice ca...
- Nu a nimerit nici un organ, raspunse el, inlocuind bucata de ma­
terial imbibata in sange.
Penelope isi odihni capul pe bancheta.
-Niall, pentru un baiat crescut pe strazi, sa stii ca habar n-ai
sa minti.
Trasura continua sa goneasca in viteza, iar Niall ii infasura o bu­
cata de material in jurul taliei. Penelope simti o agonie care ii invada
intregul trup si tipa de durere, dand ochii pe spate.
- Sa nu te prind ca inchizi ochii, ii porunci el pe un ton atat de
aspru ca o facu sa zambeasca.
- Niall Marksman, nu-mi spune ca ti-e teama ca n-o sa ma mai
trezesc... sopti ea, simtindu-si pleoapele din ce in ce mai grele, sim­
tind din nou intunericul acela care o chema la el. Nu ii spusese ni-
ciodata lui Ryker cat de mult il iubea. Ca faptul ca se ascunsese sub
banca aceea se dovedise a fi o binecuvantare, cad asa intrase el in
viata ei. Nu avea sa devina niciodata mama, nu avea sa-i mai vada
niciodata pe fratele si pe surorile ei. Lacrimile continuara sa ii curga
siroaie pe obraji.
- Mi-e teama sa nu adorm, ii marturisi ea intr-o soapta pierduta.
-Atunci nu adormi.
- Nu pot sa mai stau... „treaza“. Ar fi vrut ea sa spuna, insa deja nu
mai putea. Penelope stia prea bine ca Ryker avea sa ia intreaga res-
ponsabilitate pe umerii sai si sa se invinovateasca pentru totdeauna.
258
 - Onoarea un u i tdffiar

Nu putea sa moara si sa-1 lase sa creada ca fusese din vina Im. Spune i
ca-1 iubesc.
- Ba sa i-o spui chiar tu, ii raspunse Niall pe un ton implora-
tor. Dadu cu putere in peretele trasurii, indemnandu-1 pe Terry sa
se grabeasca.
-N um aipot...
Si, in cele din urma, Penelope se lasa invinsa si cazu in amorteala
lipsita de durere pe care intunericului i-o aducea.

CapitoCuC 23

Dragd Fezzimore,
Am cdzut si am aterizat pe o piatrd ascutitd. Stiu cd nu pare
ceva atdt de grav, dar mi-a curs atdt de mult sdnge. Nu cred c-o sd
mai suport sd md uit la sdnge vreodatd in viata mea, Sau la pietre.
Nu poti avea incredere in pietrele astea ascutite.
Penny
9 ani

Lumea lui era din non asa cum trebuia sa fie.

Ryker ramase cu mainile la spate, cercetand cu privirea masele
pline din sala de jocuri. Clientii incepusera sa revina la club. Ba chiar
crescuse numarul acestora odata cu pericolul care inv^uise clubul
dupa atacul lui Killoran.
Paznicul deschise usa pentru trei filfizoni impopotonati care da-
dura iama beti in club, gata sa arunce cu bani in imperiul lui Ryker.
Aceeasi prostanaci care tanjeau dupa pericolul de pe strazi, dar care
habar n-aveau ce iad venea la packet cu acesta.
Candva, nu de mult, ii bagase pe toti acesti nobili fara minte in
aceeasi galeata. Nici unul dintre ei nu-si dovedise valoarea. „De fapt,
nu-i adevarat... cumnatul tau aproape ca si-a sacrificat viata ca sa o
salveze pe sora ta...“
Fusese un detaliu pe care alesese sa il ignore, ca sa nu accep-
te adevarul - asta inainte de a o cunoaste pe Penelope. Ea, sin-
gura femeie care ii pusese sub semnul intrebarii fiecare crez §i
fiecare regula, pentru ca tot ce crezuse pana la momentul respectiv
259
 Cfinsti CafcfwefC'

sa fie acum colorat in nuante de gri pe care inca mai incerca sa le

mai inteleaga.
Alt trio de clienti intra pe usa, iar barbatii aruncara o privire prin
incapere pana il vazura pe Ryker. Schimbara cateva vorbe intre ei,
dupa care se asezara la o masa de faraon din apropiere.
- Mesele sunt din nou pline, ii spuse Calum, stand la dreapta sa.
Ryker incuviinta.
- Si ce-mi spui de noua contabila?
„Daca sora ta s-a dovedit extraordinar de iscusita, sunt sigura ca
ti-ai pus problema sa angajezi tot o femeie in locul ei, nu-i asa...?“
Penelope reusise sa ii dea lumea peste cap. Nu ar fi recunoscut
nici in ruptul capului ca sotia sa fusese cea care il convinsese sa an-
gajeze o femeie.
- Nu se compara cu Helena, ii spuse Ryker fratelui sau.
Insa fusese cel mai bun candidat dintre toti ceilalti... astfel incat
Penelope avusese dreptate.
- Cine s-ar putea compara vreodata cu Helena? zise fratele sau
amuzat.
Tacuta, calculata, mai mult decat multumita sa ramana inchisa in
biroul ei facand ordine printre registre, femeia cu care avusese inter-
viu, doamna Hobbes, se dovedise diferita fata de celelalte contabile
emotionate si bMbaite, disperate sa se angajeze.
Zumzetul de mai devreme de la masa de faraon se raspandi ca
focul prin incapere. Hohotele aspre de ras se estompara, inlocuite de
palavrageala gentlemenilor care sedeau prin sala in timp ce aristo-
cratii faceau semne din cap in directia lui.
-C e naiba se intampla? mormm Calum.
Ryker ii privi incruntat. Orice mica schimbare reprezenta un pe-
ricol. Era o lectie de mult invatata pe care nu o uitase niciodata.
Cativa filfizoni bed si indrazneti aratara cu degetul spre Ryker,
clatinand usor din cap. Ryker tresari nelinistit si ramase cu ochii in
patru dupa oamenii lui Killoran.
-Unde e soda mea? intreba el, luand clubul la pas.
Calum se grabi sa-1 urmeze.
- Nu-ti face griji. Doamna a vrut sa mearga la cumparaturi, asa ca
Niall a insotit-o pe Bond Street.
Pana nu de mult, o astfel de marturisire 1-ar fi facut pe Ryker sa
pufneasca in ras.

260
 Onoarea u nu i tdCfiar

-L a cumparaturi, repeta el. De cand o cunoscuse si pana acum

Penelope nu se aratase niciodata interesata de nimicuri de genul
acesta. Insa rasufia usurat. II zari pe Adair in partea din fata a inca-
perii, cu mainile in solduri, supraveghind clubul din priviri.
Dupa care atmosfera din intreaga incapere se domolii, iar clientii
isi reindreptara atentia spre jocurile de noroc care ii adusesera pe
toti sub acelasi acoperis. insa linistea aceea parca prevestea si mai
tare un pericol iminent.
-Vezi ca totul sa fie in regula in dormitoarele private, sopti
Ryker.
Dintr-odata usile de la intrare se deschisera larg, si toata lumea
isi indrepta privirile in directia aceea. Ryker inlemni cand il vazu pe
Niall dand buzna pe usa, cu ceva in brate.
- Killoran, sopti Niall.
Un bazait surd umplu urechile lui Ryker amestecandu-i gandurile
si facandu-1 sa nu poata vorbi. Sau respira. NuJ Ryker scutura din
cap si facu un pas in fata. Tipetele disperate ale lui Niall se auzira
parca de la distanta, inabusite, incoerente. Penelope ramase cu capul
atarnandu-i moale.
Nu avea cum sa fie ea. Era altcineva. O alta femeie cu bucle intu-
necate si cu un semn din nastere pe gat.
- Ryker! Urletul lui Calum il elibera din ghearele iadului si il puse
in mis care.
Ryker iesi in intampinarea lui Niall si o lua pe Penelope in brate.
Simti un gust amar in gura.
-O h, Dumnezeule!
Rochia ei era imbibata in sange. Obrajii ii erau albi ca varul.
„E moarta...“
-In ca trmeste, striga Niall, iar Ryker inchise ochii. Imi pare atat
de rau.
„E numai vina mea. Ar fi trebuit sa raman cu ea. Nu exista nimic
mai important decat ea...“
Un mormmt chinuit ii iesi din gat si Ryker striga dupa un
doctor.
Manat de furie, traversa clubul cu Penelope atarnand fara vlaga
in brate. Clientii se grabira sa se dea la o parte din calea lui.
Porni in goana pe scari, urmat de Niall. Ajunsera in fata camerei
lui Ryker, iar fratele lui deschise larg usa, facandu-i loc sa intre.
261
 —CfiHsti Cafcfweff-

Respirand greu si repede, Ryker duse trupul lipsit de vlaga al lui

Penelope in pat si o intinse usor pe cuvertura. Cu degete tremuratoare
ii desfacu pelerina verde pe asternuturile albe, si o privi socat. Ro-
chia ei era plina de sange.
-Am incercat sa-i acopar rana, se auzi vocea chinuita a lui Niall.
Fasia de material era imbibata in sange. Sangele ei.
Inca un geamat agonizant iesi de pe buzele lui Ryker. Se lasa in
genunchi si, cu rasuflarea blocata in plamani, isi lipi urechea de piep-
tul ei. Ii auzi inima batand incet, dar sigur. Respirand superficial.
Inchise ochii o clipa. „Multumesc lui Dumnezeu."
- Doi dintre oamenii lui Killoran m-au atacat pe strada. Penelope
s-a intors dupa mine. Si a sarit la lupta, ii spuse Niall plin de remus-
cari. Imi pare atat de rau...
„Nu sunt genul de femeie care sa ignore pe cineva care are nevoie
de ajutor..."
Ryker suspina gatuit si isi scoase cutitul ca sa taie materialul.
Ignorand forfota din jurul sau, in timp ce servitorii intrara cu ban-
daje, panza si boluri cu apa, Ryker ii taie corsajul rochiei. O dezveli
cu degete tremuratoare ca sa ajunga la rana, iar sangele ii tasni prin-
tre degete.
„Ce femeie nesabuita."
Sangele continua sa curga din taietura aceea, lunga de doar cativa
centimetri, dar care ar fi fost putut sa-i alunge zambetul de pe chip.
Si rasul acela cristalin. Ryker simti ca i se incetoseaza privirea si se
uita pierdut spre palmele sale.
Sangele ei.
Cineva plangea.
Lacrimile ii alunecara usor in palme si privi uluit spre picaturile
acelea de apa care se amestecau cu rosul sangelui ei. „Eu. Eu plang.“
Niall apuca o bucata de panza si apasa pe rana.
- Nu cred ca i-a nimerit vreun organ, ii spuse el.
-Stone! urla Ryker. Doctorul acela blestemat nascut pe strazi,
care le ingrijea nasurile si mainile rupte si care ura pe oricine se tra-
gea din inalta societate era singurul care se putea ocupa de ea. Unde
naiba e Stone? „Dumnezeule!“ Ce de sange! Ce de sange!
- E plecat, ii raspunse Adair din pragul usii.
Plecat?
Ryker inlemni si se lasa pe podea cu mainile pline de sange.
Alungase pe toata lumea care avea o origine respectabila, iar acum

262
 Onoarea u nu i tdffiar

Penelope zacea acolo, doar cu el, Niall, Adair si Calum. Tragandu-se

<le par, sari in picioare. „Pentm numele lui Dumnezeu, gandeste-e
la o solutie!" Isi infipse degetele in tample, murdarmdu-se cu sangeie
lui Penelope. „N-am cum s-o ajut de singur...
- Ramai cu ea, porunci el.
O lua la goana, cu stdgatele lui Calum si Adair tn urma. Incepu sa
alerge, furia si groaza alimentandu-i fiecare pas. , „
-Adu-mi calul, ii striga servitorului care avu ghinionul sa ii lasa
incale. •
Tanarul dadu frenetic din cap si fugi in directia opusa.
- Unde te duci? striga Calum dupa el. , , ..
Ignorand strigatele innebunite ale fratelui sau. Ryker cobon m
goana strazile, traversa sala de jocuri acum goala. iesind pe usa pnn-
cipala unde il gasi pe servitor in strada, asteptandu-1 cu armasaru
deia pregatit. Aerul rece si incarcat, cu duhoarea aceea atat de famili-
ara, il facu sa tresara. Ryker incaleca si continua sa goneasca pana ce
strizileaceleadeveniradinpericuloasemoderne.
Opri in fata casei elegante si ii arunca fraiele unui pustan de
pe strada. aruncand o punguta cu monede in maimle lacome
ale acestuia. .. j - u-
- O sa primesti mai mult de atat, gafai el, urcand in graba
trGDtGlG*
O sa moara. Si totul pentru ca ai fost un egoist care s-a casatorR
cu ea doar ca sa-si salveze clubul.“ Penelope ar fi trebuit sa se mari-
te cu un gentleman adevarat, care sa o scoata la plimbare m Hyde
Park si care saii citeasca sonete romantice. Isi vanduse de Prea multe
ori sufietul, iar acum venise momentul sa plateasca. Fara sa mce-
tineasca pasul, Ryker deschise larg usa de la intrare si dadu buzna
in hoi. . ^
- Sinclair, urla el, iar servitorii iesira speriati sa-1 mtampme.
-N u puteti sa... dadu majordomul sa spuna, dar facu ochii man
cand vazu chipul patat de sange al lui Ryker. _
-Sinclair, urla Ryker din nou, facandu-si loc printre servitorii m-
cremeniti de spaima, urcand treptele in fuga.
Auzi pasi grabiti in spatele lui.
-C e naiba se intampla aici. Black? vru sa stie Sinclair, tonul lui
poruncitor facandu-1 pe Ryker sa se opreasca.
Se intoarse cu fata spre el, cu mainile pline de sange.
—Penelope, fu tot ce reusi sa mai spuna.
263
 C fin sH CaCcfweCf-

Contele se facu alb la fata si se uita pierdut cand la mainile insan-

gerate ale lui Ryker, cand la chipul lui indurerat. Facu un pas in spate
si scoase un icnet de agonie, de parca ar fi fost un animal ranit.
-Nu. Nu. Nu. Nu, suspina el.
Ryker incerca din greu sa-si gaseasca cuvintele.
- E inca in viata. Sau cel putin o lasase in viata. A avut loc o inca-
ierare. Pe strada, sopti el.
lar sotia lui cea naiva sarise in ajutorul unui barbat care se purta-
se ingrozitor cu ea in tot timpul acesta.
„Sa stii ca nu sunt o lasa, Ryker...“
- E la clubul meu - al nostru - dar... El, care nu ceruse niciodata
ajutor din partea nimanui, care preferase sa fure tot ce avea nevoie,
inainte sa cerseasca mila cuiva, tocmai el se umili in fata acestui om.
Am nevoie de un doctor pentru ea. Am nevoie de ajutor. Am nevoie...
Isi duse mainile la cap. Te implor, reusi el sa spuna, de dragul unei
femei care era mai presus de orice, mai presus de el insusi, de clubul
sau, de oricine altcineva.
Contele isi ingropa chipul in mainile tremurande.
- E inca in viata, sopti el. Dupa care cumnatul sau isi veni in sim-
tiri. Da-i de veste doctorului Carlson si trimite-1 degraba la ladul si
Pacatul, ii spuse el valetului sau, iar baiatul se grabi sa piece. Pre-
gMiti-mi calul, por unci el, cu o determinare in glas care reusi sa il
scoata si pe Ryker din abisul de nebunie.
-E ste deja pregatit, domnule, ii spuse majordomul, fugind
sa le deschida usa, iar Ryker si Sinclair plecara degraba. Gonira
pe strazile elegante din Londra, fiind intampinati cu strigate de
nemultumire.
Ryker isi potrivi respiratia cu zgomotul copitelor lui Fortune.
„Sa nu mori. Te rog sa nu mori...“ In timp ce goni, se ruga la Dum-
nezeul in care nu crezuse niciodata. „Sunt in stare sa renunt la tot
pentru ea, dar te rog sa n-o Iasi sa moara...“
Dupa o cursa infernala, ajunsera la club. Paznicii care asteptau la
intrare se grabira sa ia fraiele cailor, iar unul dintre servitori ii astep-
ta cu usa deschisa.
Ryker si Sinclair alergara, cot la cot, prin clubul pustiu, cuprins de
o tacere ca de moarte.
- E in camera noastra, reusi Ryker sa spuna.
264
 Onoarea unu i tdCfiar

Tot timpul incercase sa o tina la distanta - departe de viata lui,

de clubul lui insa locul lui era alaturi de ea. Ea era stapana peste
dubul sau, la fel si peste inima lui.
Intrara in camera, si simti din nou un junghi in inima. Camera era
cufundata intr-o liniste absoluta, iar fratii lui isi indreptara privirile
spre el.
- Mai...? incerca el sa vorbeasca. Te rog sa nu fi murit...
- E inca in viata, ii spuse Niall.
Contele ii cerceta trupul fara vlaga din priviri, se dezbraca de ha-
ina si o arunca pe o masa ticsita cu jurnale. Jurnalele lui Penelope.
Ryker merse dupa el, dupa acest barbat care o lasase pe sora sa in
grija lui. Isi duse mmnile la cap si ingenunche la capataiul sotiei sale.
„Am dezamagit-o. Am dezamagit-o din toate punctele de vedere.
Contele cazu in genunchi langa pat si o lua de mana alba
ca varul.
-O h, Penny, sopti el cu o voce indurerata. Ce-ai facut?
Iar masca lui de tarie de caracter ii cazu de pe chip si incepu sa
planga.
Ryker isi simti sufletul mdurerat cand auzi suspinele cumnatu
lui sau.
-S a mearga cineva dupa mama noastra, reusi el sa spuna printre
suspine.
Adair se uita spre Ryker, iar acesta incuviinta.
Cateva clipe mai tarziu, Oswyn deschise larg usa si in pragul usii
isi facu aparitia un domn inalt, cu ochelari, abia respirand.
- Carlson, sopti contele, ridicandu-se in picioare.
Doctorul Carlson nu mai pierdu timpul cu saluturi, ci se grabi
sa-si examineze pacienta. Nu mai era nevoie sa spuna nimic. Pe
chipul lui preocupat, Ryker citi cruntul adevar pe care il stiuse inca
de cand Niall intrase in club cu ea in brate.
Timpul se opri in loc. Si printre tipetele de durere ale lui Pene­
lope in timp ce doctorul ii curata rana cu alcool si incepu sa o coasa,
Ryker se arunca tot mai adanc in bratele nebuniei. „0 sa moara.
O sa moara si odata cu ea ori dorinta mea de a mai trai.“ Ryker isi
duse mainile la cap, infigandu-si degetele in tample.
„Nu pot sa indur.** Daca nu putea sa faca nimic pentru ea, avea
sa innebuneasca.
Se auzi un alt tipat cutremurator, iar Ryker sari in picioare.
265
 Cfinsti CafcfweCf'

Rasuflarea lui Penelope ii tortura gandurile. „0 sa moara.... O sa

moara din cauza mea si a lui Killoran.. “
-M ergi dupa el, spuse el intr-o soapta arzatoare.
Niall si Calum il privira uluiti.
- La Killoran, reusi sa spuna Ryker.
„Fa-o. Omoara-1. Stii ca vrei sa o fad. Infige-i un cutit in inima si
omoara-l...“
- Ce vrei? il intreba Niall, intuind deja raspunsul.
„Ryker, nu lasa ura sa te macine...“
- Raspunsuri. Nimeni nu mai avea sa moara de mana lui. Moartea
aducea cu sine si mai multa moarte. Ai grija sa nu-1 omori.
Porunca lui il puse pe fratele sau in miscare.
Ryker isi inabusi toate sentimentele. Rivalitatea aceea primej-
dioasa care ii daduse atatea puteri. Nevoia aceea de a avea clubul cel
mai de succes, o nevoie care nu ii adusese nici o bucurie. Ci doar bani
si putere. Bar in afara de asta, viata lui drept unul dintre cei mai bo-
gati barbati din Londra fusese la fel de pustie ca acum multi ani cand
fura pentru Diggory.
Penelope era tot ce conta cu adevarat. Viata ei. Fericirea ei.
„Orice femeie viseaza la o via^ linistita..."
Cuvintele acelea, cuvintele rostite candva de ea, reverberara in
mintea lui.
„Si o sa moara din cauza ta...“ Agonia ii sfasie pe dinauntru, mai
dureroasa decat orice rana de cutit sau de arma, iar in timp ce docto-
rul continua sa o ingrijeasca, Ryker incerca sa isi traga rasuflarea - si
sa se roage.

Lumea lui Penelope se desfasura intr-o agonie de nedescris si o

stare de confuzie.
Auzi in jurul ei mai multe voci inabusite si suspine indurerate.
- E grav, domnule Black... Ma tern ca e grav...
Deslusi verdictul acela sumbru printre suspinele mamei sale.
Doar ca Penelope incerca sa gaseasca un inteles in confuzia aceea
incetosata. Ce cauta mama ei acolo? Ea care nu crease niciodata
intr-un club de jocuri de noroc.
Penelope incerca sa deschida ochii. Ca sa o linisteasca pe mama
ei, ca sa-i spuna ca avea sa fie bine. Ca nu patise nimic, cu toate
ca nu reusea sa se miste sub patura grea care o invelea. „De ce nu pot
sa ma misc...?“

266
 Onoarea unut tdffiar

„Sanumori...“ , • • 4.-
Poppy. lar in clipa aceea, Poppy cea vesnic neinfricata si optimista
incepu sa planga in hohote. ^ ^
Ce vis era acesta din care nu reusea sa se trezeasca si in care
pana si Poppy ajunsese la club ca sa planga la capataiul ei? Penelope
incerca sa isi miste degetele, sa o mangaie usor si sa o asigure ca nu
aveasamoara. Penelope era hotaratasanum oara. , , . -
Doar ca intunericul acela linistitor continua sa o cheme la el si sa
o rapeasca din sanul familiei sale indurerate.
Gemu de durere, incercand din rasputeri sa se lupte pentru
viata sa.
—Sa nu mori Penelope Black. M-ai auzit?
Prin cosmarul acela agonizant, reusi sa zambeasca printre du-
reri. Auzi glasul lui Ryker. La fel de determinat si de neiertator
chiar si in chinul acela.
-N u pot sa traiesc fara tine...
Auzi suspinele lui Ryker prin cortina de intuneric si incepu sa isi
scuture capul. Intregul sau trup fu cuprins de o caldura arzatoare,
de parca cineva i-ar fi. dat foe si ardea pe rug.
„Mor... Mor...“ ^
lar in iadul acela in care ii fusese dat sa se zbata, realitatea ve-
nea In valuri, auzind-o pe mama ei porancindu-le servitorilor, pe
Poppy ?i pe Prudence plangand de jale si pe Ryker - cerandu-i lertare
iarsiiar. „ ^ i r, t
„Imi pare atat de rau. larta-ma. Te iubesc... O lubea. Luptan-
du-se cu intunericul care ameninta sa o inghita, Penelope gemu de
durere. cautand disperata mana lui Ryker, disperata sa primeasca
cadoul lui.
Dupa care totul se cufunda in intuneric.

CapitoCuC 24

Dragd Fezzimore,
Sper ca intr-o bund zi sd gdsesc un bdrhat care sd md ia in bra-^
tele lui si sd md poarte undeva departe. Nu sunt tocmai sigurd
267
 Cfinsti CafdwefC-

unde anume le poartd printii din povesti pe printesele lor, dar sunt
Sigurd cd undeva cu adevdrat minunat.
Penny
11 ani
P. S: Sd nu md pdrdsti mamei mele cd i-am gdsit colectia secretd
de romane gotice.

In zilele ce urmara, Ryker ramase la capataiul lui Penelope. Rasu-

flarea grea a sotiei sale rasuna zgomotos in camera tacuta, singurele
sunete pe langa soaptele contesei vaduve de Sinclair.
Ryker ramase in coltul camerei, cu spatele la perete, cu mainile la
spate, uitandu-se la tabloul induiosator al unei mame care isi ingri-
jea fiica. Contesa vaduva o lua de mana pe Penelope, fredonandu-i
un cantec ciudat.
Toata viata se gandise la toti membrii inaltei societati ca la niste
creaturi fara suflet, fara credinta, pentru care contau doar averea si
puterea. Isi trmse intreaga via^ fara caldura sufieteasca, fara senti-
mente nobile, incat reusise sa se convinga ca acestea erau genul de
iluzii pastrate de visatori neancorati in realitate, prea slabi de inger
ca sa supravietuiasca in viata adevarata.
li fusese mai usor sa creada ca dragostea, rasetele si caldura
omeneasca erau la fel de false ca o comoara de aur la capatul cur-
cubeului decat sa accepte ca erau cu adevarat daruri pe care soarta
i le refuzase lui Ryker Black.
Acum privi in tacere interactiunea plina de iubire dintre contesa
si fiica ei inca adormita, intr-un moment tandru care reusi sa dara-
me din temelii minciunile pe care isi cladise viata. Faptul ca atatea
dintre rudele devotate ale lui Penelope ajunsesera sa se perinde in
clubul lui si chiar in camera lor, un spatiu in care pana nu de mult el
fusese singurul care intrase, era o dovada in plus ca totul nu fusese
altceva decat o minciuna. Privirile lor preocupate, lacrimile pe care
nu se fereau sa si le stearga de pe obraji. Erau genul de oameni care
iubeau cu tot sufletul. lar el le rapise pe femeia aceasta care merita
toata dragostea din lume.
Simti un nod in gat si nu mai reusi sa respire. Ramase cu privirea
atintita in intunericul patrunzator intrerupt doar de focul care ardea
in semineu. Se dadu usor cu capul de perete.
Lumina fiacarilor din semineu cadea pe silueta lui Penelope.
Din cand in cand, ea isi rasucea capul pe perna, foindu-se pe saltea.
26 «
 - Onoarea un u i tdCfiar

Agonia nu o lasa sa doarma. Si ar fi dat orice sa ia durerea ei asupra

lui. Dar nu avea cum sa faca asta. O privi neputincios. Asteptand in
tot acest timp. Sa deschida ochii. Sa moara. Sa faca ceva, orice.
- Ssst, sopti mama ei, stergandu-i sudoarea de pe frunte. E mai
linistita cand te stie aproape.
Nu se putea preface ca nu aude vorbele mamei sale. Ar fi pu-
tut ramane un paznic in coltul camerei, un simplu observator,
nimic mai mult. Fara sa spuna nici un cuvant, Ryker se dezlipi de
perete si traversa incaperea cu pasi grei. Sovai in spatele scaunului
pe care statea asezata soacra lui, dupa care se aseza usor pe margi-
nea patului.
Ryker se forta sa se uite la sotia sa, iar acum ca o vazu atat de
aproape, infatisarea ei il inspmmanta. Cu obrajii supti si palizi, se-
mana prea putin cu fata aceea artagoasa, care nu se ferise sa spuna
lucrurilor pe nume inca de cand daduse buzna in biroul lui.
Oh, Penelope!
Ryker ii prinse degetele fara vlaga in inclestarea lui, cercetand
pielea fina si alba. Observa o mica cicatrice si isi plimba degetul pe
semnul acela ciudat. Ar fi vrut sa-i stie toate secretele. Toate poves-
tile din sufletul ei. Toate cuvintele pe care le imprastiase in jurnalele
ei, ar fi vrut sa le stie pe toate.
- Penny si surorile ei au avut o multime de guvernante in copila-
rie, pe care adorau sa le chinuie.
„Nu mai incerca sa-mi tii morala. Mama nu a reusit niciodata sa
o faca. La fel si fratele meu. Nici macar cele sapte guvernante..." in
copilMe, Penny obisnuia sa scrie in jurnalul ei. Oare mama ei stia
ca fiica ei inca facea asta?
ii spunea domnul Fezzimore, ii povesti soacra sa pe un ton me-
lancolic. intr-o buna zi, una dintre aceste numeroase guvernante
mi-a adus jurnalul ei, ingrijorata de ceva ce citise acolo.
Ryker continua sa o mangaie pe Penelope si se forta sa ridice pri-
virea spre mama lui Penelope. Aceasta ramasese cu privirea pierduta
in zare. Zambea usor, cu un suras atat de asemanator cu cel al lui
Penelope, incat Ryker se simti inghetat de un nou val de durere.
-Penelope scrisese acolo despre toate lucrurile scandaloase pe
care le facuse, despre locuri in care calatorise, despre zone rau fa-
mate din Londra pe care le vizitase. Ironia facea ca Penelope ajunsese
sa fie azvarlita tocmai pe strazile acelea primejdioase pe care spera-
se candva sa le cunoasca. Guvernanta ei mi-a zis ca Penelope este
269
 C fin sH CaCcfweCC'

o visatoare, isi continua soacra lui povestea, fara sa se astepte la

vreun raspuns din partea lui. Si avea dreptate, rosti ea intr-o soapta
abia deslusita. Si stii ce-am facut eu, Ryker?
Ryker dadu din cap ca nu.
-Am concediat-o, zise ea cu lacrimi in ochi si cu un raset cristalin.
Oh, le-am lasat pe Penny si pe surorile ei sa creada ca tot ele o puse-
sera pe fuga. Imi doream ca fetele mele sa fie bine-crescute. Mi-am
dorit sa fie respectabile si cuviincioase. Ryker ii simti mana fina, usor
ridata imbratisand-o pe a lui si se uita lung la ea. Ii intalni privirea.
Penelope este o visatoare, si nu am sa las pe nimeni niciodata, nici
pe guvernanta aceea si nici pe insasi regina Angliei sa o convinga pe
fata mea sa renunte la visurile ei.
Oare asta credea despre Ryker? Ca el fusese cel care ii furase stra-
lucirea aceea? Ryker de-abia reusi sa isi traga rasuflarea. „Asa e...
Penelope a pierdut totul din cauza mea...“
- Dar vrei sa stii ce mi-am dorit cel mai mult pentru copiii mei?
Vorbi inainte ca el sa apuce sa raspunda. Mi-am dorit sa fie fericiti.
Te-am urmarit cum ai ramas acolo tacut, in coltul camerei, zise ea,
schimband atat de brusc firul discutiei, incat Ryker o privi nedu-
merit. Un sot nerabdator sa scape de o sotie pe care nu si-a dorit-o
de la bun inceput nu ar fi ramas in acelasi colt, amarat, cu o pri-
vire pierduta de parca s-ar tangui cu insusi Cel de Sus pentru viata
lui Penny.
Doar ca prin neputinta lui de a-si salva sotia, adevarul propriei
sale invincibilitati se arata mai clar ca niciodata.
-Cred ca ai facut-o fericita, zise contesa vaduva, ridicandu-se
in picioare.
Femeia iesi din camera si inchise usa in urma ei, iar Ryker ad-
mira trasaturile frumoase ale lui Penelope. Inca din clipa in care
daduse navala in viata lui, il facuse sa simta lucruri de care nu se
crezuse niciodata in stare. II invatase sa rada, sa zambeasca, sa iu-
beasca. Si, in schimb, el ce ii oferise? O facuse prizoniera lui, pen­
tru propria ei siguranta, intr-un club de jocuri de noroc in care nici
macar nu putea umbla in voie. Si aproape ca isi pierduse viata din
cauza lui.
-Ryker, auzi soapta ei adormita si indurerata si tresari de
fericire.
Ridica privirea spre chipul lui Penelope care isi flutura usor genele
intunecate, cu un suras slab pe buze.
270
 Onoarea unui tdfficir

- Penelope, de-abia reusi el sa spuna si cazu in genunchi la capa

taiul ei, stmngandu-i mana fragila. lubita mea, m-ai spenat atat de
tare, zise el indurerat. Dadu sa se ridice ca sa cheme doctoru .
-Nu, sopti ea. Nu inca. Am vrut doar sa-ti spun ceva. El se apro-
pie de ea ca sa ii auda soapta abia rostita. Te iubesc.
Ryker simti ca un cutit in inima si o mangaie usor pe obraz.
- Odihneste-te, sopti el.
Si pentru prima oara de cand se cunoscusera, Penelope tacu
intocmai. Inchise ochii si adormi. Ryker ramase sa o priveasca odih-
nindu-se in liniste. Toata viata traise dupa un set de reguli menite
sa-1 ghideze, sa-i tina in siguranta. Si cea mai importanta regula din-
tre toate, cea pe care o incalcase, se dovedise a fi cea mai costisitoa-
re... pentru el... pentru ea. . . v
„Sa nu iubesti niciodata..." Si iata ca totusi se dovedise mai
egoist decat si-ar fi putut imagina vreodata, pentru ca adevarul era
ca inca o voia in viata lui. Inca o iubea. Inca avea nevoie de ea.
mai mult decat atat, spera sa devina un barbat care sa o merite
cuadevarat.
Auzi usa de la camera deschizandu-se usor si o zari pe Poppy
in prag. Fata il privi cu ochii rosii si umflati, cu un chip preocupat,
si aproape ca nu o mai recunoscu pe fata aceea vesela care il ame-
nintase cu doar cateva saptamani inainte, la nunta lor. Fata suspi-
na in tacere si facu un pas in fata. Ciudat era ca Ryker avea patm
frati, dintre care o sora mai mica pe care o salvase la varsta de sase
ani, si nu ii veni in minte nici un cuvant cu care sa o consoleze pe
fata aceea cu ochi tristi. Poppy inchise usa in urma ei si se sprijim
de perete.
- S-a trezit mai devreme, ii spuse.
Ar fi trebuit sa-i anunte pe ai ei, de indata ce Penelope desc i-
sese ochii, dar se dovedise inca o data la fel de egoist, mcapabil sa
piece de la capataiul ei.
Fata schita un zambet trist, dar zari lacrimile din ochii ei. Fara
sa-si ia ochii de la sora ei mai mare, Poppy se apropie de pat si se
aseza pe scaunul pe langa patul pe care se odihnea sora ei^Focul
continua sa arda in semineu, si ramasera in tacere, ascultand rasu
fiarea lui Penelope.
-Vrei sa stii ceva, Ryker?
Ryker deja nu mai stia nimic. Nu mai intelegea ce se petrecea in
jurul sau, cineva era el, cine ar fi vrut sa fie.
271
 C fristi CafcCweCC-

- Penny a fost dintotdeauna sora mea preferata, ii zise ea. Patrice

e prea serioasa. lar Prudence e cam ametita. Dar Penny... ea a fost
mereu partenera mea, pentru ca am visat impreuna la aventuri spec-
taculoase... Si nu si-a pierdut niciodata speranta in noi.
Ryker simti un nod in gat. Cat de puternica era legatura dintre
aceste doua tinere. Ryker petrecuse ani intregi crezandu-se puternic
si curajos pentru ca ii tinuse pe ceilalti la distanta, doar ca sa realize-
ze din cuvintele acestei fete ca ea si Penelope fusesera mai intelepte
si mai puternice decat el tocmai pentru ca descoperisera ca nu era
nici o rusine in a-ti impartasi viata cu cineva.
-Cand eram mid, Penelope obisnuia sa ma tarasca in curte de
fiecare data cand era furtuna ca sa ne luam la intrecere cu ploaia.
Imaginea aceea, atat de reala si atat de caracteristica lui Penelope il
facu sa-si inchida ochii. Dar acum zace fara vlaga.
Da, ramasese asa inca de cand o intinsese Niall pe pat.
-I-am spus mamei sa nu-si faca griji, ii zise ea, odihnindu-si bar-
bia in palme. Penny e prea incapatanata ca sa moara.
Ryker scoase un ras ragusit de oboseala si de frica.
- Dar inca imi fac griji pentru ea, recunoscu Poppy, uitandu-se
adanc in ochii lui, asa cum putin barbati indrazneau sa o faca. Pen­
tru ca o iubesc si n-ai cum sa nu-ti faci griji atunci cand iubesti
pe cineva, zise ea, fara sa-1 scape din priviri. Intelegi ce vreau sa
spun, Ryker?
Cat de usor ii era sa se strecoare in mintea lui si sa ii spuna pe
nume. Fata asta ar £i fost in stare sa conduca peste toate haitele din
St. Giles. Ryker isi simti gatul inrosindu-se.
- Oarecum, mormai el.
-Oarecum nu e suficient, ii spuse ea vizibil nemultumita si cu
multa hotarare in glas. Ar fi mai bine sa intelegi mult mai multe des-
pre asta, Ryker. Sa intelegi totul.
„Dar inteleg. Pentru ca simt toate acele lucruri pentru Penelope...
cu toata fiinta mea.“ Doar ca acele cuvinte trebuiau daruite mai intai
sotiei sale si nu acum cand se zbatea pe patul de moarte. Ryker tusi
ca sa isi dreaga glasul si isi indrepta privirea spre Penelope.
Poppy se intinse in scaun si isi odihni mainile pe bratele acestuia,
lovind lemnul cu varful degetelor.
-Inteleg, zise ea cu o intelepciune care ii depasea varsta. Spu-
ne-mi, Ryker, il intreba ea, atragandu-i din nou atentia asupra ei.
Odata ce Penelope se va trezi, ai de gand sa fii sotul pe care si 1-a dorit
272
 Onoarea unui tdffiar

dintotdeauna? il intreba ea, facandu-i semn spre jurnalele surorii

sale, iar el ii urmari privirea, cu teama si umilinta.
Nu avea de unde sa stie cum era barbatul la care visase toata via-
ta, la viitorul ei perfect.
-Toate raspunsurile sunt acolo... spuse ea, aratand din nou spre
jurnale. Si aici, mai zise ea, ducandu-si degetul la frunte. Si esti foar-
te norocos, Ryker.
-Norocos? intreba el.
- Da, norocos. Pentru ca te pofi baza pe ajutorul meu. Poppy in-
sfaca trei jurnale si le arunca in bratele lui.
Ryker le prinse din instinct. Stia la fel de multe despre cum sa
castige inima unei femei, precum stia sa desluseasca cuvintele
insiruite pe paginile acelea. Cu toate acestea, Penelope il invatase ca
nu era nici o rusine in a accepta ajutor din partea cuiva care il oferea
de bunavoie.
Si avea nevoie de orice ajutor ca sa devina genul de barbat care sa
o merite pe Penelope, chiar daca asta insemna sa primeasca ajutorul
din partea surorii ei, o fata de saptesprezece ani prea vorbareata si
bagacioasa.
Usa de la camera se deschise din nou, si amandoi isi indreptara
privirile spre nou-sosite. Celelalte surori ale lui Penelope facura un
pas in fata, parand la fel de ingrijorate ca ei. Ryker isi dadu seama ca
era un intrus in adunarea surorilor Tidemore si se ridica sa iasa din
camera. Inchise usa dupa el cu jurnalele lui Penelope inca in brate si
se indrepta spre biroul sau.
De indata ce intra, arunca o privire cercetatoare in jur.
Muschii fetei ii tresarira.
Ryker cerceta tabloul cu flori care atarna deasupra biroului si va-
zele din portelan care impodobeau mobila din lemn de mahon pe
care Penelope o tarase in aceasta incapere acum cateva saptamani.
Biroul sau nu mai avea acelasi aer sobru, rece, menit sa tina lumea la
distanta. Ci purta caldura atingerii lui Penelope. Ea facuse din spa-
tiul acela... un camin, unul in care inca mai auzea ecoul hohotelor
ei de ras.
„Locuim aici ca sot si sotie, impreuna cu fratii tai. Stiu ca nu este
tocmai o locuinta traditionala..."
Trase adanc aer in piept. Din clipa in care o zarise fara vlaga in
bratele lui Niall, inima lui Ryker, organul acela cu care nu crezuse
niciodata ca se nascuse, murise.
273
 Cfinsti CafcfweCf-—

Intra in camera si se lasa in genunchi. Fuse doua dintre jur-

nalele lui Penelope de-o parte si pastra unul pe care se forta sa il
deschida. Rasfoi usor paginile. „Draga Fezzimore...“ Citi cuvin-
tele acelea scrise cu cerneala invechita, care spuneau povestea
unei Penelope copile. O fata care visase candva la iubire si la via-
ta, visuri in care nu se regasise niciodata un talhar analfabet de
pe strada.
Astfel de lucruri nu fusesera niciodata importante pentru ea...
Ryker inchise ochii si isi permise sa se lase inghitit de durere in
valuri ascutite, cutremuratoare. Trase adanc aer in piept si inchise
jurnalul. Nu avusese nici un drept sa se insoare cu ea, la fel cum nu
avea nici un drept sa ii afle cele mai intime ganduri.
Daca ar fi fost un barbat onorabil, nu ar fi acceptat niciodata sa
se casatoreasca cu ea. Ar fi inteles ca locul ei era langa un nobil res-
pectat in societate. Dar el nu fusese niciodata un barbat onorabil.
Sufletul lui era negru, si nu exista cale de scapare.
Ea isi abandonase toate visurile, iar Ryker refuza sa se gan-
deasca la ce insemna cu adevarat aceasta decizie. Stia doar ca atat
timp cat avea jurnalele ei aproape, putea sa pastreze o parte din ea.
„Doar ca vreau mai mult...“
Cineva batu la usa, si simti un gol in stomac. „Oh, Dumnezeule!
Te rog sa nu fi murit!“
- Intra, pomnci el.
- Domnule Black, se auzi vocea Clarei. Cum se simte...?
- E inca in viata.
Clara intra neinvitata si se aseza pe canapea.
„Cred ca toata viata ta ai avut grija sa-i tii pe ceilalti la distanta.
Din toate punctele de vedere. Daca se vede cu ochiul liber ca scaune-
le nu sunt confortabile, oamenii nu vor vrea sa ia loc. Daca te arati
iritat si artagos, oamenii se vor feri de tine...“
Auzi cuvintele lui Penelope in mintea sa ca un ecou, la fel ca in
ziua in care i le spusese pentru prima oara in iadul acesta. Lua o gura
de alcool si savura lichidul care ii aluneca arzator pe gat. Doar ca ni-
mic nu o putea alunga din mintea lui, nici bautura, nimic.
- Ryker, eu am sa plec, zise Clara, intrerupandu-i gandurile.
El o privi incruntat, iar femeia aceea care ii fusese atat partenera
de afaceri, cat si amanta, repeta:
-Am sa plec.
274
 — Onoarea unut tdfficir

Atat clientii, cat si fratii sai se dovedisera socati de faptul ca Ryker

l.otarase sa renunte la prostituatele din club. Femeile care voiau sa
i.unana aveau sa ocupe alte posturi. O alta dintre schimbanle inspi-
i.ile de Penelope.
-N u esti de acord cu ultimele schimbari, spuse el, recunoscator
<a avea un motiv pentru care sa nu se mai gandeasca la starea de
sanatate precara a lui Penelope.
- Nu conteaza daca sunt sau nu de acord, raspunse ea.
intr-adevar, aceasta fusese atitudinea la care se asteptase dintot-
deauna din partea angajatilor sai. . , . c
Ryker era actionarul majoritar al proprietatii si al afaceni, fusese
dintotdeauna pianul sau sa fie seful clubului. Nu tolerase niciodata
sa ii puna cineva la indoiala alegerile. Asta inainte de a o cunoaste
pe Penelope.
- Dar nu esti de acord, repeta el. ‘
-Multe dintre fete erau multumite de fostul post pe care d j)cu -
pau Le este teama ca aceasta schimbare va afecta succesul clubului.
L e a scade numarul de client! si odata cu el profitul, primele care vor
fi date afara vor fi tinerele care servesc la bar si care fac curat in club,
zise ea. lar unele femei nu stiu sa faca altceva decat sa fie curve. Asta
e tot ce stiu sa faca. . , „ ^
-S i crezi ca as fi in stare sa le arunc pe strazi daca ar fi sa rama-
nem fara client!? . . j j- ;
- Nu conteaza ce cred eu, raspunse Clara ndicand dm umeri,
portant e ca ele asa cred... iar unele dintre ele vor sa piece cu mine.
-Unde te dud? ^ ...
Urma o pauza incordata, iar Ryker o cerceta din priviri.
-Ryker, sa stii ca n-am sa tradez niciodata secretele acestui clu ,
sopti ea.
- Si cu toate astea, o sa te duci sa lucrezi pentru Killoran.
Barbatul ale carui matahale aproape ca o omorasera pe Penelope
Clara se sprijini de speteaza si isi odihni mana pe bratu
canapelei. i • t-v
-Clientela domnului Killoran nu este aceeasi cu cea a lui Diggo y.
Nu, Killoran incepuse sa ii atraga pe lorzii care freeventau clubu
lui Ryker. Clara incepu sa bata darabana in canapea.
-S i sunt sigura ca intelegi si tu de ce nu mai pot ramane aici.
„Alaturi de sotia ta.“
Cuvintele acelea nerostite ramasera plutind in aer.
275
 C fin sti CaCcCweCf-

Da, in definitiv, din clipa in care Penelope se strecurase in ini-

ma lui si pusese stapanire peste clubul si mintea lui, din clipa aceea
stiuse ca Clara trebuia sa piece. Si nu ar fi fost niciodata in stare sa ii
ceara sa piece fara sa stie ca avea viitorul asigurat.
- Femeia asta te iubeste cu adevarat.
Ryker nu discutase niciodata despre Penelope cu Clara sau cu ni-
meni altcineva. Si nici despre chinul in care se zbatuse de cand Niall
se intorsese cu Penelope fara vlaga in bratele lui.
- Iti doresc tot binele din lume, ii spuse el.
Si chiar asa era. Cu toate ca nu vorbisera niciodata despre cos-
marurile si despre demonii care ii torturau, dintotdeauna fusese o
legatura intre ei, o legatura intarita de conexiunea aceea nerostita.
Cu toate ca ar fi vrut sa-1 stie pe Killoran arzand in fiacarile iadului,
spera ca Clara sa reuseasca sa-si gaseasca linistea care parea sa ii oco-
leasca pe femeile si pe barbatii nascuti de strazi.
Clara deschise gura de parca ar mai fi vrut sa mai spuna ceva, dar
hotari sa nu o faca si pleca.
Odata plecata, Ryker iesi si el din biroul sau si se duse s-o caute pe
Poppy, avand nevoie disperata de ajutorul pe care aceasta i-1 oferise.

CapitoCuC 25

Doud sdptdmdni mai tarziu

St. Giles

Dragd Fezzimore,

Sin a cerut-o pe Juliet in cdsdtorie. Nu sunt foarte sigurd cum

anume s-a intdmplat pentru cd se fac amdndoi rosii la fatd de fie-
care datd cand incerc sd-i intreb. Am hotdrdt cd vreau ca viitorul
meu logodnic sd ingenuncheze in fata mea, cu bratele pline de zme-
urd. Fezzi, iti dai seama ce frumos ar fi un bucket comestibil?
Penny
14 ani

Ma asteptam macar sa vdd sala de jocuri, se planse Poppy, iar

contesa vaduva de Sinclair se incrunta si incepu sa ii tina morala.
276
 — Onoarea unui tdCfiar

Poppy se intinse cu picioarele pe canapeaua rosie care fusese mu-

iata in dormitor cu cateva zile in urma.
-N u am spus ca as fi vrut sa o vizitez, explica ea. Ci macar s-o fi
udzut si eu. , i i
Jonathan ramase langa usa, sprijinindu-se de perete si cubratele
la piept.
- Sa nu te prind in sala de jocuri.
Penelope ramase intinsa in patul ei, cu jurnalul in poala, privind
zambitoare scena de ciondaneala dintre sora ei mai mica, mama si
fratele sau. „ „ - ^ . r -v
De cand se trezise acum in urm a cu doua saptam ani, tami la
nu se miscase de la capataiul ei. insa tachinarea si certurile amu-
zante dupa care tanjise in aceste ultime saptamani o facura sa se
simta pustiita.
Uitand-se la cei trei, se simti de parca ar fi privit dm exterior la o
lume din care facuse si ea parte candva. Insa dupa ce Ryker o acuza-
se ca nu voia altceva decat sa schimbe clubul si pe el insusi in viata
perfecta la care visase dintotdeauna, se agatase de amintirile fericite
ale copilariei sale.
Acum ar fi dat orice sa construiasca noi ammtiri... alaturi de
Ryker. Aici.
Ramase cu privirea atintita spre usa si simti o intepatura in
inima. In primele zile in care trecuse dintr-o stare de lesin la una
de reverie, si-1 imaginase intotdeauna pe Ryker acolo, alaturi de ea.
insa rugile lui sa nu moara si cuvintele de iubire fara indoiala ca
venisera ca urmare a dorintelor ei cele mai arzatoare. Dar care pa-
reau atat de reale.
- Penny, ce-ai patit?
Penelope tresari, cad nu il auzise pe Jonathan apropiindu-se.
—Sunt obosita, atata tot, minti ea.
Era cea mai sigura, cea mai simpla modalitate de a-i evita intreba-
rile, ca sa ramana cu propriile ganduri.
Mama ei sari in picioare si o tari si pe Poppy dupa ea.
—De ce trebuie sa plecam? se smiorcm Poppy. E asa de... Chiar
m-ai ciupit? o intreba ea pe mama ei.
- Sora ta are nevoie de odihna, o certa contesa ei.
Poppy arunca o privire in spatele ei.
277
 C fin sti CaCdweff-

-Nu-i adevarat. Vrea doar sa scape de... Au, mama, nu ma mai

ciu... insa nu mai apuca sa termine ce avea de spus, caci mama ei o
pofti spre usa si scoase un icnet de spaima.
Ryker aparu in pragul usii, cu o privire incordata care reusi impo-
sibilul si anume sa le reduca la tacere pe cele doua femei Tidemore.
Pana nu de mult si ei ii fusese la fel de teama de el. Insa acum
era barbatul care o purtase in bratele lui prin infernul acela si care
ii ingrijise obrazul ranit. Un barbat care daduse pe strada peste un
copil flamand si ii oferise un loc de munca. Acela era barbatul cu care
se casatorise.
Mama ei isi drese glasul.
- Hai sa-1 lasam pe Ryker sa stea de vorba cu Penelope.
Tonul contesei vaduve era oarecum acuzator. Insa daca Ryker se-
siza intentiile ei, nu arata ca le-ar fi inteles. Le facu loc celor doua sa
treaca. Jonathan ramase langa ea.
Du-te, ii sopti ea. Venise momentul ca fratele sau sa aiba increde-
re in Ryker.
Jonathan ezita, dar se indrepta in cele din urma spre usa.
Ryker ii sopti ceva la ureche. Fratele ei se uita lung la el, dupa care
incuviinta cu o scurta miscare din cap.
Sotul ei intra in camera si inchise usa dupa el.
- Penelope, zise el fara alte introducer!. Tonul lui rece si distant
parea sa vina din partea aceluiasi strain care o culesese de sub banca
in noaptea aceea de demult si nu barbatul cu care petrecuse nopti
intregi povestind despre copilariile lor atat de diferite.
O cuprinse un sentiment de neliniste. Se trezise in urma cu doua
saptamani ca sa-1 zareasca la capataiul ei, insa de atunci si pana acum
de-abia daca-1 mai vazuse, doar dis-de-dimineata cand obisnuia sa
vina in camera lor. Dormea langa ea si se trezea inaintea ei.
- Ryker, raspunse ea, umezindu-si buzele.
Se apropie usor de ea, cu trupul incordat.
-E sti bine?
Asta era tot ce avea de spus dupa doua saptamani? se intreba Pe­
nelope indurerata, insa hotarata sa nu-si arate durerea. Nu se as-
teptase sa-si abandoneze responsabilitatile la club, insa sperase in
secret ca macar sa ii pese suficient de mult de ea incat sa o viziteze
mai des, acum ca se trezise.
278
 —- Onoarea unui tdCfiar

- Da, raspunse ea dupa cateva clipe de ezitare, tragand de un fir

de ata din patura. M-am saturat sa stau numai in pat, spuse ea, in-
cercand sa detensioneze atmosfera.
Ryker se uita cu coada ochiului spre teancul ei de jurnale, iar ea ii
urmari privirea. „De ce se fereste sa se uite la mine? Penelope avu
un presentiment neplacut.
- Ce s-a intamplat? intreba ea.
- Clubul merge bine, raspunse el pe un ton distant care o facu si
mai nelinistita.
Penelope isi umezi din nou buzele.
- Ma bucur sa aud asta.
Ryker se uita in cele din urma la ea si clipi de cateva ori, de parca
de-abia ii observase prezenta.
-Ne-am casatorit cu doua scopuri in minte.
- Doua scopuri? repeta ea. Chiar asa avea de gand sa vorbeasca
despre uniunea lor?
-Tu cautai sa o protejezi pe sora ta, iar eu voiam sa salvez reputa-
tia clubului meu, o lamuri el.
- Da, Ryker, stiu motivele care ne-au adus impreuna, raspunse ea
pe un ton calm, in timp ce gandurile ei se derulau in viteza. Caci situ-
atia se schimbase —cel putin pentru ea. Insa tonul lui sec si privirea
pierduta ii trimiteau semnale de alarma.
-Te-am dezamagit, spuse el in cele din urma.
Penelope se simti eliberata de o parte din tensiunea din trup.
Oare din cauza aceasta nu venise sa o viziteze mai devreme? Pentru
ca se simtea vinovat fara un motiv anume?
- Ce s-a intamplat nu a fost din vina ta.
Stia prea bine ca sotul ei obisnuia sa se considere responsabil
pentru actiunile si pentru binele celor din jurul sau. Nici in conti-
nuare nu avea de gand sa renunte la acest rol.
- Ai patit ce-ai patit din cauza asocierii tale cu mine.
- Ryker, nu sunt partenerul tau de afaceri, ii raspunse ea. Sunt so­
da ta. Si nu avea sa-i permita sa isi asume responsabilitatea pentru
decizia ei de a-1 ajuta pe Niall.
- Casatoria noastra a fost un acord de afaceri, ii spuse el direct si
fara menajamente.
-Un... Un acord de afaceri? repeta Penelope socata. Ce vrei sa
spui? il intreba ea, satula de ocolisuri.
Simti de parca ar fi plesnit-o cu cuvintele acelea oribile.
279
 Cfiristi CaCdweCf-

Penelope incerca sa il inteleaga pe strainul acesta lipsit de senti-

mente care aparuse in fata ei si care o ataca cu vorbe mult mai dure-
roase decat cutitul acela pe care il primise in stomac.
Isi lasa jurnalul deoparte si se dezveli, insa se infiora cand simti
privirea lui ca de gheata.
-Atunci cand te-am vazut in bratele lui Niall, incepu, iar ea
simti pentru prima oara o slabiciune in glasul lui. Temerile care m-au
chinuit m-au transformat in barbatul care sunt astazi. M-am urat
pentru ca am acceptat sa ma casatoresc cu tine. Penelope tresari.
M-am urat pentru ca te-am lasat sa intri in...
Penelope se propti pe marginea patului, incercand sa se ridice.
- Ce vrei sa spui?
- Opreste-te, ii zise el, indemnand-o sa nu se ridice.
- Ce vrei sa spui? repeta ea deja furioasa.
-Am stat de vorba cu fratele sau, zise el.
Penelope gesticula, incercand sa se elibereze de mania care puse-
se stapanire asupra ei.
Tresari si isi muta privirea de la sotul ei la usa pe care tocmai ie-
sise fratele sau tradator si apoi inapoi la sotul ei.
- Ryker, sa stii ca nu sunt un copil. Dupa ce ii laudase curajul si
determinarea, acum discuta cu altcineva despre binele ei?
Ryker isi duse mainile la spate.
- La momentul potrivit o sa te conduca la parter, continua el de
parca nu ar fi auzit-o vorbind.
Blestematul acesta chiar indraznea sa o dea afara din club?
- De ce fad asta? il intreba ea.
- Pentru ca merit! mai mult decat iti pot oferi eu. Cuvintele lui ii
fransera inima. Ryker continua sa vorbeasca, aruncand din cand in
cand o privire peste umar. Am gresit cand te-am adus aici...
- Dar nu m-ai adus tu aici, striga ea, furioasa si disperata in ace-
lasi timp. Cat de usor ii era sa vorbeasca despre cum avea sa o lase sa
piece. Eu am venit de bunavoie. Eu am venit la tine, Ryker Banbury.
Eu sunt cea care te-a cerut in casatorie.
- Nu as spune asta.
Chiar avea sa se certe acum pe tema asta?
-E u sunt cea care a fugit sa-1 ajute pe Niall. Nu tu. Nu fratele
meu. Nici un alt barbat din clubul acesta sau din afara lui. Ci eu,
spuse ea cu infiacarare si cu o stralucire de determinare in ochi.
280
 Onoarea unui tdfficir -—^---------

isi blestema zilele si slabiciunea si ar fi vrut sa nu mai vada un pat

toata viata ei. , .
Ryker o cerceta din ochi, dupa care se opri cu privirea pe pansa-
mentul mare care ii acoperea talia.
- Pe curand, Penelope, zise el cu glasul hotarat al unui barbat care
era impacat cu decizia sa. ^ i i ••
Penelope simti un gol teribil in inima. li cerceta chipul, ochii
albastri, gura acea nemiloasa care ii aratase atata tandrete, cau-
tandu-1 cu disperare pe barbatul care o prinsese in brate. „Nu
ti-a spus niciodata ca te iubeste, cu toate ca... a recunoscut ca
te place..." . . . .
lar in secunda urmatoare, Ryker ii intoarse spatele si lesi pe usa.

Ryker iesi din camera lor cu inima batandu-i cu putere.

De mic copil pastrase o ranchiuna fata de inalta societate. Copi
bind, nobilii aceia eleganti se uitasera de sus la el ca la un gunoi
de pe strada, iar barbat bind, il ajutasera sa se imbogateasca insa
fara sa-si ascunda dispretul fata de el. Insa odata cu episodul prin
care trecuse Penelope, se vazuse nevoit sa se autoanalizeze si sa
se uite indeaproape la oamenii pe care petrecuse o viata intreaga
detestandu-i. La Penelope si la familia ei iubitoare, care prin de-
votamentul lor unui fata de celalalt il obligasera sa-si reexamineze
toata ura pe care o purtase in subet. Petrecuse ultimele saptaniani
incercand sa descopere regulile vietii ei, Ca sa devina barbatul pe
care ea il merita.
Insa tot evitase sa faca ceva anume. ...........................
Cumnata lui aparu de dupa colt, iar Ryker scapa o injuratura
Dumnezeule, ceva nu era in regula, daca fetiscana aceasta reusea sa-
iaprin surprindere. .
- Ce urat din partea ta, ii sopti Poppy. Dar bine gandit.
Ryker o privi incruntat.
- Ca te-ai prefacut ca o trimiti inapoi acasa, il lamuri Poppy, dand
ochii peste cap.
Ceea ce insemna ca ascultase pe la usi.
-N u am facut... mormai Ryker, ducandu-si manala cap. Desigur,
era de asteptat ca soda sa sa interpreteze situatia astfel. Arunca o
privire peste umar. Ar trebui sa ma due sa vorbesc cu... Insa Poppy i
lovi cu cotul in coaste.
- Sa nu te prind ca fad asta, ii porunci ea.
281
 C firisti CafcCwefC-

Ajunsera impreuna in fata biroului lui Ryker.

Helena era si ea acolo, cu mainile impreunate.
- Ryker, il intampina ea.
Poppy se uita cand la el, cand la ea.
- Ma due pana la Penelope sa ma asigur ca n-are de gand sa ga-
seasca pumnalul acela pe care i 1-ai dat si sa te injunghie.
Acestea fiind spuse, porni in directia opusa.
- Helena, ii spuse el surorii sale, deschizandu-i usa si facandu-i
semn sa intre.
Sora sa se aseza la biroul ordonat, deschise calimara cu cernea-
la si pregati o pana si o coala alba. Din clipa in care Penelope se
intorsese in bratele lui Niall, Ryker incercase din greu sa darame
zidurile acelea pe care ea il acuzase ca le construise ca sa-i tina pe
ceilalti la distanta. Sora lui il vizita zi de zi ca sa continue lectiile
pe care le incepuse cu Penelope. Si alte lectii despre normele bune-
lor maniere.
Instrumentele acelea de tortura, atat de frumos ordonate; Helena
se uita lung la el.
-Ryker, mai ai un singur lucru de facut, ii spuse ea, facandu-i
semn spre scaunul de langa ea.
Golul acela pe care il simtea intotdeauna in stomac, de fiecare
data cand vedea cuvinte insirate pe o pagina nu avea sa-1 paraseasca
niciodata. Insa macar acum reusea cumva sa le desluseasca. Chiar
daca inca se mai incurca cu cele mai lungi.
- Ai nevoie de ajutor? indrazni Helena sa spuna.
„Ryker, cu totii avem nevoie de ajutor din cand in cand...“
Pana nu de mult i-ar fi taiat gatul din simplu motiv ca ar fi indraz-
nit sa ii sugereze una ca asta.
Insa Penelope reusise sa ii deschida ochii in fata adevarului - ca
nu era nici o rusine in a cere ajutor. Asta nu te facea mai slab, ba din
contra, mai puternic.
- Ryker? repeta Helena.
lar Ryker se forta sa dea din cap ca da. Penelope il facea un barbat
mai puternic. Ryker se aseza la biroul ridicol de fragil si isi indrepta
privirea spre pagina goala.
Sub privirile surorii sale, Ryker ridica pana si simti ca i se opreste
inima in loc ca de fiecare data cand se vedea fata-n fata cu slabiciu-
nea sa fata de cuvinte. Petrecu cateva clipe uitandu-se lung la hartia
aceea, pentru ca teama sa inceapa sa diminueze.
282
 Onoarea unui tdffiar

in toti acesti ani nu se crezuse capabil sa invete sa citeasca. Doar

ca sa descopere ca nu exista motivatie mai puternica decat sa incerce
sa inteleaga ce anume spuneau literele acelea candva atat de miste-
rioase care aveau sa-1 ajute sa-si cunoasca mai bine sotia.
Helena trase hartia din inclestarea lui si o intinse usor.
-H ai ca poti.
Ryker isi inclesta pumnul pe masa.
- Ba nu pot. Acesta fusese singurul lucru pe care nu putuse nici-
odata sa il faca bine.
Sora lui se trase mai aproape de el si il lua de mana.
-B a poti. De doua saptamani tot faci exercitii. N-o sa fie perfect.
Dar n-o sa gasesti niciodata cuvintele perfecte cand esti indragostit.
indragostit. Da, o iubea pe Penelope din tot sufletul, iar daca s-ar
fi incapatanat in continuare sa nu ii dea drumul, aceea ar fi fost cea
mai mare dovada de egoism.
- Ryker, ii spuse Helena. Sotul meu aproape ca si-a pierdut via
ta incercand sa ma salveze. Stiu prea bine teama aceasta care te cu-
prinde, ca va fi luata de langa tine pentru crime pe care nu ai avut
incotro decat sa le comiti. Oare si sora lui traia cu acelasi sentiment
de Vina si spaima? Ce pkcat ca nu incercase niciodata sa descopere
legatura aceasta dintre ei. Si eu am aceeasi teama cand sunt cu sotul
meu, ii spuse ea cu sinceritate.
- Si dispare vreodata? o intreba el, disperat. Teama aceasta?
- Nu, raspunse ea. Raul ne cunoaste prea bine, asa ca amenintarea
pericolului va ramane mereu acolo. Dar chiar crezi ca asta inseamna
ca nu avem dreptul sa cunoastem bucuria iubirii si a veselei, doar de
teama ca am putea sa o pierdem? spuse ea.
Dupa atatia ani in care incercase sa-i insufle o serie de reguli
despre viata si supravietuire, se parea ca Helena intelegea viata
mult mai bine decat el. Ryker isi indrepta din nou atentia asupra
paginii.
- Pot, isi spuse el.
Sora lui il privi uluita.
Si, cu Helena la dreapta lui, baga pana in calimara si incepu sa
scrie cuvinte neglijente, cu scrisul sau dezordonat, insa munci pana
ce simti picaturi de sudoare pe frunte. Si odata ce termina, se sprijini
in scaun si se uita la cuvintele insirate pe hartie. Nu avea de ce sa-i fie
rusine ca parea un scris de copil sau sa regrete ca nu avea mai
de oferit. Ba din contra, se simti mandm de el insusi. „Am reusit.'
283
 C firisH CaC({weCf'-

Nu de unul singur. Ci cu ajutorul surorii sale, si nu avea de sa-i fie

rusine ca acceptase sprijinul ei.
- Multumesc pentru ajutor, spuse el. Dar o sa fac tot ce pot eu
sa fac.
Helena zambi si imprastie pulbere peste scrisoare ca sa se usuce
mai repede cerneala.
Cineva batu la usa.
- Intra, striga el.
Niall intra.
-A sosit momentul, il anunta el.
Ryker isi infipse palmele in bratele scaunului, infigandu-si un-
ghiile in lemnul firav. Venise momentul.
- Sa mergem, Ryker, ii spuse Helena, zambindu-i.
Cu gura uscata, Ryker impaturi scrisoarea si o baga in buzunar.
Venise momentul.

CapitoCuC 2 6

Draga Fezzimore,
Intr-o bund zi am sd md cdsdtoresc cu un bdrbat care sd md
iubeascd cu adevdrat. Dar tu o sd rdmdi in continuare prietenul
meu. Sotul meu va fi si prietenul meu, si al tdu.
Penny
12 ani

- Penelope, a venit momentul.

Asezata pe marginea patului, Penelope ridica privirea din poala.
Jonathan ramase la capul patului, uitandu-se fix in ochii ei, cu o pri-
vire pe care nu reusea sa o citeasca. Penelope ar fi vrut sa ofteze.
Fratele ei veghease asupra ei din clipa in care se intorsese la club.
Jonathan, Ryker - erau cu totii hotarati sa o protejeze de parca ar fi
fost o floare fragila.
-A venit momentul pentru ce? intreba ea iritata. Nu, nu avea sa
il lase sa o trimita acasa.
Jonathan dadu sa spuna ceva de cateva ori, aranjandu-si lavaliera.
- Pm... zise el, aruncand o privire in jurul sau.
284
 —Onoarea unui tdffiar

Ce las!
-E i bine, tin sa te anunt ca ma simt foarte bine aici, spuse Pene­
lope, ceea ce era o minciuna.
Ar fi preferat sa arda dormitorul acela din temelii decat sa rama-
na din non inchisa intre acesti patru pereti. In aceste cateva zile de
convalescents se plictisise teribil. Nimeni nu merita sa fie tinut pri-
zonier. Chiar daca era pentru binele ei.
-Aici? o intreba Jonathan, iar cand Penelope incuviinta, Jona­
than se uita indurerat la ea.
- Da, repeta ea de parca ar fi vorbit cu fiica lui. Aici. In propria
mea camera. A ei si a lui Ryker.
-Dar... dadu el sa vorbeasca, insa Penelope ii arunca o privire
intepata.
Fratele sau isi duse mainile la cap dupa care le lasa sa alunece pe
langa corp.
Penelope, chiar cred ca ar trebui sa vii cu mine.
Se parea ca fratele ei inca nu se invatase minte ca nimeni nu ii
putea spune lui Penelope ce sa faca cu viata ei - nici el, nici macar
Ryker - si nu avea de gand sa iasa din camera aceea inainte de a
vorbi cu sotul ei.
-N u am de...
- Pentru numele lui Dumnezeu, vrei sa asculti si tu odata si sa vii
cu mine? rabufni el, rosu in obraji. Te rog, adauga el, cu intarziere.
Penelope il privi uluita, cad vorbele lui o pusera pe ganduri.
-Ce...?
Jonathan inchise ochii si citi parca o rugaciune pe buzele lui,
ceea ce era foarte ciudat, pentru ca nu il stiuse niciodata ca fiind
un barbat religios.
-Penny, continua el, singurul meu rol este sa te fac sa iesi din
camera aceasta. Si nu ma ajuti deloc. Asa ca te rog sa ma iei de brat si
sa ma Iasi sa te conduc la parter.
Din ce in ce mai curioasa, Penelope se ridica in picioare si il lua
de brat.
- Penny, cand erai copil, zise el pe cand traversau coridorul, in
noaptea in care a murit tata, imi amintesc ca am ramas in camera ta,
cad nu reuseai sa adormi. Si ma tot rugai sa-ti spun povesti. Pene­
lope se intrista cu gandul la tatal pe care nu il cunoscuse niciodata.
Tin minte ca m-am uitat atunci la tine, uluit sa vM ca inca nu stiai ce
inseamna durerea adevarata. Se opri, lasand-o sa-si traga rasuflarea,
285
 Cfiristi Cafdweff-

si o mangaie usor pe obraz. Am ramas cu tine pana ai adormit. M-am

uitat pur si simplu la tine. Si m-am tot intrebat cum sa fac sa ma asi-
gur ca nu-ti vei pierde niciodata inocenta aceea. Penny, asta este tot
ce-mi doresc pentru tine. Fericire. lubire.
Sarmanul Jonathan! Vesnic atat de hotarat sa-si protejeze suro-
rile cu orice preL Inca nu era gata sa accepte adevarul - ca oricat de
mult ar fi incercat, nu avea cum sa le protejeze de suferinta pe ea,
pe Poppy, Prudence, Patrice sau pe propriii sai copii. La fel cum nu
putea sa insufle cu forta fericire si veselie in viata ei sau a oricarei
dintre surorile Tidemore. Dar avea sa-1 iubeasca intotdeauna pentru
intentiile sale nobile.
- Te iubesc, Jonathan, ii sopti ea, ridicandu-se pe varfuri ca sa-1
sarute pe obraz.
Jonathan lasa sa-i alunece o lacrima pe obraz, dupa care incepu sa
tuseasca ca sa-si dreaga glasul.
- Da, ei bine, am si eu rolul meu, zise el, facandu-i semn spre ca-
patul coridorului.
Penelope ii urmari privirea spre fundul coridorului acolo unde il
zari pe Ryker, care avea in brate un buchet de... Penelope facu ochii
mid, incercand sa vada mai bine.
- E cumva un buchet de...?
- Zmeura, striga Ryker, iar glasul lui rasuna ca un ecou. Pentru ca
meriti buchetul comestibil pe care ti 1-ai dorit dintotdeauna.
Penelope isi simti inima batandu-i cu putere.
- De unde ai stiut...?
-Am vrut sa aflu ce iti doresti cu adevarat de la viata. Am vrut
sa stiu care sunt lucrurile dupa care tanjesti ca sa pot sa ti le ofer,
ca sa devin barbatul la care ai visat dintotdeauna.
- Nu stiu ce... sopti ea, privindu-1 cu ochii intrebatori.
-Mi-ai spus candva ca orice femeie viseaza la o viata linistita.
Femeile din clubul meu nu mai lucreaza ca prostituate.
Jonathan tusi in spatele ei, iar Penelope ramase cu gura cascata
la auzul vestii.
-Le-am oferit alte locuri de munca, zise el, apropiindu-se usor
de ea. Jonathan facu un pas in spate, ca sa ii lase singuri. Ai avut
dreptate. Au dreptul la protectie din partea mea. La fel cum si tu
meriti mult mai mult. Ii intinse buchetul superb, legat cu o panglica
de catifea. Penelope se uita cand la buchet, cand la el. Vreau sa-ti
 — Onoarea unui taffiur

ofer mult mai multe. Vreau sa-ti ofer nunta, casnicia si viata la care
ai visat dintotdeauna, vreau sa fac parte din visul tau. Ryker inge-
nunche in fata ei, iar Penelope tresari. Penelope Pippa, vrei sa fii so-
tiam ea? . „ . . j
Penelope isi duse mana la gura si il privi nedumerita, incercand
sa-si adune gandurile.
—Dar Ryker, sun tern deja casatoriti, ii sopti ea.
-D e nevoie, o corecta el, cu un glas incarcat de emotii. Acum
vreau sa ne casatorim din nou pentru ca si tu ai nevoie de mine la fel
de tare cum am eu nevoie de tine. Pentru ca aceeasi dragoste pe care
osim teu pentru tine... ^
Penelope incepu sa planga de fericire si se arunca in bratele lui,
aproape scapand buchetul din mana. Ryker isi recapata repede
echilibrul.
- Rana ta, zise el, ridicandu-se in picioare. Rana ta...
Penelope se ridica pe varfuri si ii inchise gura cu un sarut.
-Da, sopti ea, cu lacrimi in ochi. Da, vreau sa fiu sotia ta. Din nou.
-Inca n-am terminat, mormai el, iar Penelope ii zambi usor. Pe­
nelope, e totul pregatit. ^ ^ 1
Penelope isi simti inima explodand de iubire si il mangMe pe obraz.
-Desigur, te rog, continua.
Cu o mana tremuratoare, Ryker scoase o scrisoare din buzunar
si i-o intinse. Penelope se uita spre bucata de hartie si apoi spre
sotulei. . .
’basa buchetul de zmeura din mana si lua scrisoarea. Isi plimba
degetele pe cele doua cuvinte scrise acolo.
- Sora mea a continuat cu lectiile de citit, ii spuse el. Cuvintele
inca ma sperie, Penelope. Asta nu se va schimba niciodata. N-am
sa pot niciodata sa-ti compun sonete sau poezii. Dar nu pentru ca
nu le-ai merita, ci pentru ca n-am fost niciodata priceput la cuvinte.
Penelope suspina in tacere. Dar sa stii ca te iubesc, zise el. Vreau sa
fiu barbatul la care ai visat dintotdeauna, chiar daca stiu ca asa ceva
e imposibil, asa ca ma ofer pe mine. Asa cum sunt eu. Un barbat care
o sa incerce sa fie...
Penelope suspina din nou si veni mai aproape de el.
-Opreste-te, il implora ea, acoperindu-i gura cu buzele. Nu mai
spune nimic. Nu vreau sa schimbi nimic la tine.
- Meriti un prinD
287
 C fin sti CafcCweCf-

- In copilarie visam la Fat-Frumos care avea sa vina pe un cal alb

ca sa ma salveze. Dar nu vreau sa fii barbatul la care visam pe cand
eram o copila care nu stia nimic despre viata. li apuca chipul intre
palme. Esti un barbat puternic, un barbat onorabil si curajos, tu esti
barbatul pe care il iubesc cu inima mea de femeie, zise ea, lipindu-si
fruntea de a lui. Nu vreau sa schimbi nimic la tine. Vreau sa ramai
acelasi barbat care m-a cules de sub o banca. Nu vreau altceva decat
sa ma iubesti.
-Te iubesc, ii sopti el, uitandu-se fix in ochii ei. Te vreau dear
pe tine. Pentru totdeauna. Alaturi de mine. Vreau sa construiesc un
camin cu tine si o familie cu fetite la fel de vesele ca tine si cu baietei
la fel de curajosi ca tine. Penelope lasa o noua lacrima sa-i alunece pe
obraz. lar casa mea o sa fie oriunde esti tu, zise el, aruncand o privire
peste umarul ei, iar podea scartai usor, semn ce Jonathan facuse un
pas spre ei.
- Termina-ti treaba, ii spuse Ryker, intinzandu-i mana lui Penelo­
pe, in timp ce el cobori la parter.
Penelope ramase privind in urma lui, cu inima plina de iubire.
-Estigata? o intreba Jonathan.
Cu lacrimi in ochi, Penelope dadu din cap ca da si ii permise sa o
conduca pana la capatul coridorului si apoi in jos pe scari. Cand ajun-
sera la cea din ultima treapta, simti ca o lasa genunchii. Jonathan o
prinse pe dupa umeri ca sa o sustina.
- Oh, Dumnezeule, sopti ea, uitandu-se spre clubul fara clienti,
caci in locul lor era intregul neam Tidemore, adunati printre rudele
lui Ryker, in hohote de ras si voie buna. La capatul unui altar impro-
vizat il zari pe Ryker alaturi de Calum. Preotul rasfoia printre pagi-
nile bibliei sale.
-N u am crezut niciodata ca o s a gasesti un barbat care sa te
merite cu adevarat, ii sopti Jonathan la ureche. Si in continuare nu
cred ca barbatul acesta exista. Dar cred ca Ryker e cel mai aproape
de idealul barbatului care sa te merite.
Chiar in clipa aceea. Poppy, care s ta te a de vorba cu Adair, ii spuse
ceva care il facu pana si pe barbatul acela umblat prin lume sa se
imbujoreze la fata.
- Matusica Penny! striga Rose, facan d toate privirile sa se intoar-
ca mspre Penelope si Jonathan.
Orchestra din coltul camerei incepu sa cante.
288
 Onoarea unui td(fiar

Invitatii se ridicara in pidoare. li zari printre lacnmi pe membr

fanailiei sale, impreuna cu famUia lui Ryker, si pasi pe culoarul deco­
rat cu petale de trandafiri. spre un Ryker cu un zambet larg pe uze...
si spre restul vietii sale.

289

iilllii
 OVLuCtumiri

Vreau sa ii multumesc lui Lauren Plude pentru ca a fost alaturi de

mine de la bun inceput, inca de cand Penny si Ryker erau o simpla
idee - ii multumesc pentru tot sprijinul ei, care m-a ajutat sa ajung
la acest final fericiti
Vreau sa ii multumesc si Louisei Cornell - ai fost persoana care
m-a incurajat intotdeauna si nu doar in cariera mea de autoare, dar
si in toate celelalte provocari pe care mi le-a aruncat viata... cu tot cu
reusite. Sunt mandra sa fiu prietena ta si iti sunt recunoscatoare ca
mi-ai fost alaturi sa-mi citesti povestile si sa dezbatem intrigi, eroi
si eroine.