Sunteți pe pagina 1din 36

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/340454074

Aiud în Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967),


studiu introductiv de Cristina Roman, postfaţă de Marius Oprea, Editura
Polirom, Iaşi, 2008, ISBN 978-973-46-...

Chapter · January 2008

CITATIONS READS

0 1,001

1 author:

Andrei Muraru
National University of Political Studies and Public Administration
20 PUBLICATIONS   1 CITATION   

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Andrei Muraru on 06 April 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


Andrei Muraru (coordonator), Clara Mareº, Dumitru Lãcãtuºu,
Cristina Roman, Marius Stan, Constantin Petre, Sorin Cucerai
Dicþionarul penitenciarelor din România comunistã (1945-1967)
Referen]i [tiin]ifici: Ioan Ciupea, Dorin Dobrincu, Robert Fürtös

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România


Preºedinte: Marius Oprea
Director General: Stejãrel Olaru
Secretar General: Lucia Hossu-Longin
www.crimelecomunismului.ro

© 2008 by Editura POLIROM

www.polirom.ro

Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37;
P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

Dicþionarul penitenciarelor din România comunistã: (1945-1967) / Andrei Muraru (coord.),


Clara Mareº, Dumitru Lãcãtuºu, ...; studiu introd. de Cristina Roman; postf. de Marius Oprea. –
Iaºi : Polirom, 2008
ISBN 978-973-46-0893-5
I. Muraru, Andrei (coord.)
II. Mareº, Clara
III. Lãcãtuºu, Dumitru
IV. Roman, Cristina (pref.)
V. Oprea, Marius (postf.)
343.8(498)”1945/1967”
Printed in ROMANIA
Studiu introductiv de Cristina Roman
Postfa]\ de Marius Oprea

POLIROM
2008
Contribu]ia autorilor:
Andrei Muraru: Aiud, Bac\u, Boto[ani, Buz\u, Caransebe[, Codlea, Dej, Dumbr\veni,
Ia[i, Oradea, Timi[oara, Vaslui
Clara Mare[: Balta Br\ilei, Canalul Dun\re-Marea Neagr\
Dumitru L\c\tu[u: Bacurile-închisori din Delta Dun\rii (Balta Br\ilei), B\ndoiu (Balta
Br\ilei), Brad, Bucure[tiul [i împrejurimile, Caracal, Carasu (Canalul Dun\re-Marea
Neagr\), Cernica, Chilia Veche (Balta Br\ilei), Gala]i, Jilava, M\rcule[ti, One[ti, Oravi]a,
Perie]i, Peri[, Râmnicu S\rat, Sighet, Slobozia, Târgovi[te, Tecuci, V\c\re[ti, Zal\u, Zlatna
Cristina Roman: F\g\ra[, Giurgeni (Balta Br\ilei), Minele de plumb, Sfântu Gheorghe,
Vl\deni (Balta Br\ilei)
Marius Stan: Bra[ov, Cluj, Coliba[i, D\eni (Balta Br\ilei), Gherla, Hâr[ova/Vadul Oii
(Balta Br\ilei), M\rgineni, Pite[ti, Slatina, Stoene[ti (Balta Br\ilei), Suceava, Târg[or,
Târgu-Ocna, Turda
Constantin Petre: Alba-Iulia, Arad, Br\ila, Craiova, Deva, Foc[ani, Lugoj, Ocnele Mari,
Ploie[ti, Satu Mare, Sibiu, Târgu-Jiu, Târgu-Mure[, Tichile[ti, Tulcea, Turnu-M\gurele,
Turnu-Severin
Sorin Cucerai: Miercurea-Ciuc, Mislea
A

AIUD
Penitenciarul Aiud, alãturi de Sighet, Gherla sau Râmnicu Sãrat, a fost un loc de
exterminare pentru diferite categorii de deþinuþi din gulag-ul românesc. Aiudul a
rãmas în istoria comunismului drept cel mai important ºi mai dur loc de detenþie, unde
au existat deþinuþi politici pânã la sfârºitul anilor ’801.

Aºezare geograficã
Penitenciarul Aiud, cel mai mare din Transilvania, este situat în oraºul cu acelaºi
nume, în judeþul Alba, pe cursul mijlociu al Mureºului, la circa 70 de km de oraºul
Cluj-Napoca ºi la 35 de km de Alba-Iulia. Penitenciarul se aflã în partea de nord-est
a oraºului (între cursul Mureºului ºi ºoseaua Bucureºti-Cluj).

Penitenciarul de la înfiinþare pânã în 1945


Atestat documentar ca loc de detenþie încã din 17862, Aiudul a funcþionat ca închi-
soare-tribunal în contextul organizãrii comitatului. De altfel, unitatea carceralã a
funcþionat pe lângã Tribunalul Districtual ºi Judeþean Aiud 3. Iniþial, penitenciarul
(compus din corpul de celule ºi cel pentru birouri) nu era foarte extins, dar, pe mãsurã
ce numãrul deþinuþilor a crescut, în special în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea,
s-au adãugat alte corpuri de clãdire (imobilul Tribunalului ºi un spital care deservea
deþinuþii). De asemenea, spaþiul destinat detenþiei a fost extins ºi prin preluarea unei
clãdiri militare ºi a altor imobile4. Lucrãrile de amenajare ºi de extindere a peniten-
ciarului Aiud au continuat pânã la jumãtatea secolului XX, când au fost anexate o

1. Marius Oprea a identificat un document care atestã acest fapt pentru anii 1965-1989 (Marius
Oprea, „Rezistenþa anticomunist㠖 cazuri între 1964-1989”, în volumul O enigmã care
împlineºte ºapte ani, Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 1997, pp. 19-30).
2. „Penitenciarul cu regim de maximã siguranþã Aiud”, accesibil online la adresa http://
www.anp-just.ro/unitati/aiud.htm (23.04.2007).
3. AANP, fond Pazã ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I, f. 1.
4. În istoricul întocmit de lucrãtorii Direcþiei Generale a Penitenciarelor la sfârºitul anului 1967
se vorbeºte inclusiv de existenþa a trei capele (pentru trei confesiuni diferite), un spital, magazii
ºi ateliere (ibidem, f. 2). Când regimul comunist din România a pus în practicã un mare val de
arestãri, în perioada 1958-1959, fostele capele, transformate în magazii, au þinut loc de celule
Aiud 74

serie de terenuri utilizate ca grãdini sau pentru diferite întrebuinþãri domestice1.


Numãrul tot mai mare de deþinuþi a determinat construirea, în anii 1881-1882, a unui
nou pavilion-etaj de piatrã (62-64 de celule), numit „Zarcã”2, pentru izolarea deþi-
nuþilor recalcitranþi. Creºterea numãrului de condamnaþi la muncã silnicã (de pe raza
Curþilor de Apel Cluj ºi Tg.-Mureº) a determinat, din nou, mãrirea capacitãþii
penitenciarului, între 1889-1892, la trei etaje, în forma literei „T”, cu 312 celule
individuale3. Pentru cei care primeau pedepse disciplinare, exista chiar o camerã de
torturã, o încãpere tipicã pentru sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX,
cu verigi de fier montate în betonul celulei pentru fixarea trupului deþinutului4. Tot în
aceastã perioadã au fost ridicate ºi alte dependinþe pentru cadre, dar ºi pentru nevoile
administrative tot mai mari ale închisorii, precum farmacia, arhiva, cabinetul medical,
dar ºi diferite ateliere meºteºugãreºti (þesãtorie, tâmplãrie, tipografie etc.)5. Lucrãrile
pentru canalizarea penitenciarului s-au fãcut abia în perioada 1949-1953. Deþinuþii
aveau la dispoziþie douã curþi pentru plimbare, cu 12 spaþii separate pentru izolare6.
În perioada 1856/1857-18727, închisoarea a fost destinatã femeilor, capacitatea
fiind de aproximativ 210 persoane. Deþinutele de aici prestau diferite munci în atelierele
penitenciarului, dar ºi pe terenurile agricole aflate în proprietate. Începând cu anul
1880, Aiudul a fost catalogat ca închisoare districtualã, având o capacitate de peste
1 000 de deþinuþi8.

pentru deþinuþi. Potrivit lui Ion Ioanid, majoritatea celor care au fost închiºi în aceste capele
erau preoþi (Ion Ioanid, Închisoarea noastrã cea de toate zilele, ediþia a II-a, vol. I, Editura
Humanitas, Bucureºti, 1999, p. 490). Existenþa celor trei capele – ortodoxã, (greco-)catolicã ºi
protestantã (calvinã) – în faþa clãdirii care adãpostea secþiile 5 ºi 6 este confirmatã ºi de alte
mãrturii din epocã (OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps,
1951-1971, box 435, Item no. 5259/59, f. 2; Ibidem, Prisons and Camps, 1951-1955, box 435, Item
no. 7768/53, f. 6; ibidem, Prisons and Camps, 1948-1955, box 435, Item no. 8189/55, f. 6). 
1. La Aiud, pãmântul aflat în proprietatea penitenciarului era lucrat, spun documentele, încã de la
1870. Suprafaþa arabilã, aflatã în zona esticã a oraºului, a fost mãritã dupã 1918 ºi 1947,
ajungându-se, prin exproprierea unor suprafeþe din împrejurimi, la aproximativ 32 ha (AANP,
fond Pazã ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I, ff. 5-6).
2. Termenul provine din limba maghiarã (zárka = „carcerã”, „celul㔠< zár = „a închide”) ºi
defineºte un spaþiu de izolare, de reþinere. Generic, „carcerã”, „celulã”, „închisoare”; cf. DEX
Online, accesibil online la adresa http://dexonline.ro/search.php?cuv=zarca (24.04.2007).
3. AANP, fond Pazã ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I, f. 3; Lucia Hossu-Longin, Memorialul
Durerii: o istorie care nu se învaþã la ºcoalã, Editura Humanitas, Bucureºti, 2007, p. 160.
4. AANP, fond Pazã ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I, f. 3.
5. Ibidem, ff. 3-4.
6. Ibidem, f. 5; OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps,
1951-1971, box 435, Item no. 9832/56, f. 1. 
7. Un alt document din Arhiva DGP precizeazã cã, în 1856, un grup de femei au fost transferate
de la Gherla la Aiud, unde a funcþionat o secþie pentru femei pânã în 1869 (AANP, fond Pazã
ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I, f. 241). Probelemele financiare ale penitenciarului au
determinat schimbarea destinaþiei acestuia ca loc de detenþie. Astfel, în 1872, autoritãþile
austro-ungare au decis mutarea femeilor închise aici la închisoarea „Maria Noastr㔠ºi la o
mãnãstire aflatã la aproximativ 50 de km de Budapesta. Cu toate acestea, femeile au continuat
sã fie deþinute la Aiud, alãturi de bãrbaþi.
8. AANP, fond Pazã ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I, ff. 3-5.
75 Aiud

În perioada interbelicã, penitenciarul Aiud a fost catalogat ca unitate principalã1,


fiind rezervat deþinuþilor de drept comun, dar ºi celor politici cu condamnãri mari. În
legislaþia celui de-al doilea rãzboi mondial, Aiudul a fost destinat deþinuþilor con-
damnaþi la muncã silnicã, iar într-o secþie separatã erau închiºi cei osândiþi la temniþã
grea de la 3 la 20 de ani 2. Din documentele de arhivã reiese cã aici au fost încarceraþi
143 de simpatizanþi sau membri ai Partidului Comunist3. De asemenea, Aiudul a
servit drept spaþiu de detenþie pentru cei consideraþi agenþi sovietici infiltraþi în
România, pentru trãdãtori ºi spioni, dar ºi pentru infractori de drept comun cu
pedepse mari, legionari ºi militari, aceºtia din urmã cu precãdere în timpul rãzboiului.
Însuºi Alexandru Nicolschi, viitorul director general adjunct al Securitãþii, a fost adus
la Aiud în septembrie 1941. Acesta era condamnat la muncã silnicã pe viaþã pentru
spionaj4. Aflat în penitenciarul de la Aiud, Gheorghe Gheorghiu-Dej ar fi încercat sã
întreþinã legãturi cu persoane din afara închisorii prin intermediul unei femei din oraº
ºi al unui bãrbat din comuna Gârbova de Sus (judeþul Alba)5. De asemenea, comuniºtii
închiºi la Aiud au pus la cale o evadare de proporþii în iulie 1941, tentativã care a fost
descoperitã la timp6. În vremea celui de-al doilea rãzboi mondial, comuniºtii închiºi
aici au desfãºurat o activã propagandã printre ceilalþi deþinuþi, în special cu sprijinul
primit de la sovietici.
Între cele douã rãzboaie mondiale, media anualã a deþinuþilor de la Aiud nu a
depãºit 750 de persoane. Deþinuþii care nu aveau de executat pedepse grele au putut
lucra pe terenurile agricole aflate în proprietatea penitenciarului sau pe cele luate în
arendã. În aceastã perioadã, penitenciarul a avut mai multe secþii în comunele Unirea,

1. Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit.,p. 240.
2. INST, Regimul penitenciar..., ed. cit., p. 13.
3. Istoricul penitenciarului Aiud întocmit de angajaþii DGP oferã câteva nume în acest sens:
Gheorghe Gheorghiu-Dej (viitorul secretar general al PCR/PMR), Boris ªtefanov (secretar
general al PCR în perioada 1936-1940), Alexandru Nicolschi (director general adjunct al DGSP
din 1948), Vladimir Mazuru (director general adjunct al DGSP în perioada 1948-1953),
Gheorghe Stoian, Gheorghe Ivanov ºi Vladimir Veþ. De asemenea, sursele documentare din
arhiva DGP semnaleazã regimul dur de detenþie pentru condamnaþii politici cu convingeri
comuniste. Informaþia trebuie privitã cu rezerve, datã fiind tentaþia propagandisticã a perioadei.
Condiþiile grele de detenþie ar fi determinat familiile celor închiºi sã recurgã la redactarea unei
petiþii în iulie 1935. Deþinuþii comuniºti au fost transferaþi apoi la Doftana ºi Târgu-Jiu (AANP,
fond Pazã ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I, ff. 6-10; Comisia Prezidenþialã pentru
Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 240).
4. Alexandru Nicolschi (Boris Grunberg) avea doar 26 de ani când a trecut fraudulos graniþa în
România, fiind arestat la numai douã ore de la trecerea frontierei. Trimis la Aiud, acesta a intrat
în atenþia directorului închisorii pentru o faptã pe care nu o comisese (deteriorarea gratiilor
celulei de cãtre deþinuþii de drept comun care ocupaserã celula înaintea sa). Pentru cã l-a ferit
în timpul executãrii sentinþei de pedepse suplimentare, Nicolschi l-a protejat pe directorul de la
Aiud dupã 1944. Viitorul director general adjunct al DGSP a stat încarcerat la Aiud alãturi de
alþi spioni sovietici, printre care Vladimir Gribici, Simion Zeiger ºi Afanasie ªiºman. Nicolschi
a pãrãsit închisoarea Aiud, ca ºi ceilalþi spioni sovietici, la 28 august 1944 (Marius Oprea,
Banalitatea rãului, ed. cit., p. 563; Doina Jela, Drumul Damascului: spovedania unui fost
torþionar, Editura Humanitas, Bucureºti, 1999, p. 194).
5. AANP, fond Pazã ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I, f. 7.
6. Ibidem, ff. 7-8.
Aiud 76

Teiuº, Galda, Ciuguzel, Cistei (în judeþul Alba) ºi Câmpia Turzii (judeþul Cluj).
Deþinuþii consideraþi periculoºi au avut posibilitatea de a lucra în incinta peni-
tenciarului, pânã în anul 1950, confecþionând diferite obiecte artizanale, care, ulterior,
erau comercializate într-un loc special amenajat în unitate sau în pieþele publice1. La
Aiud au fost închiºi ºi legionarii care l-au asasinat pe prim-ministrul I.G. Duca în
septembrie 1939 (Nichi Constantinescu, Ioan Caranica ºi Doru Belimace)2. Conform
documentelor DGP, cei trei legionari au beneficiat, cel puþin pe parcursul anului 1936,
de drepturi suplimentare (haine civile, tratament preferenþial din partea conducerii ºi
a gardienilor, acces la bibliotecã ºi la poºtã) 3. Între anii 1937 ºi 1944, în penitenciarul
Aiud au fost închiºi, în medie, 2 280-2 300 de deþinuþi4. Aceºtia lucrau în cadrul
întreprinderilor industriale ºi comerciale „Ing. A.I. Stoica” (industrie metalurgicã) ºi
pe terenurile agricole din împrejurimi.
La sfârºitul lunii august 1944, penitenciarul Aiud a înregistrat un mare numãr de
evadãri. Astfel, între 26 august ºi 7 septembrie, închisoarea a fost evacutã din cauza
luptelor care aveau loc în vecinãtate, deþinuþii fiind mutaþi la penitenciarul Alba-Iulia.
Evacuarea nu s-a fãcut în totalitate ºi în mod organizat, cu mijloace mecanizate.
Astfel, nu mai puþin de 264 de deþinuþi au evadat, iar trei au fost împuºcaþi mortal de
gardieni5. Pânã la sfârºitul anului, alte 31 de persoane au reuºit sã fugã de la Aiud. De
asemenea, în aceastã perioadã închisoarea a fost afectatã din cauza sustragerii sau
distrugerii de bunuri. Evadãrile au continuat chiar ºi dupã 19446; în perioada
1946-1949 au evadat 16 persoane7.

1. AANP, fond Pazã ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I, ff. 6-7.


2. În noaptea de 29/30 decembrie 1933, ca urmare a scoaterii în afara legii a Gãrzii de Fier, la
sfârºitul anului electoral (10 decembrie 1933), premierul liberal I.G. Duca a fost asasinat prin
împuºcare de la micã distanþã pe peronul gãrii Sinaia. Acesta se întorcea dintr-o audienþã de la
Regele Carol al II-lea. Asasinii, numiþi ulterior „Nicadorii” (prin alipirea primelor silabe ale
numelor), au fost: Nicolae (Niki) Constantinescu, Io(a)n (Iancu) Caranica ºi Doru Belimace,
ultimii doi fiind studenþi macedoneni/aromâni. Asasinii au fost condamnaþi la închisoare pe
viaþã (Francisco Veiga, Istoria Gãrzii de Fier, 1919-1941. Mistica ultranaþionalismului, tradu-
cere de Maria ªtefãnescu, ediþia a II-a, Editura Humanitas, Bucureºti, f.a., pp. 197-198, 202;
Dragoº Zamfirescu, Legiunea Arhanghelul Mihail de la mit la realitate, Editura Enciclopedicã,
Bucureºti, 1997, pp. 187-195).
3. AANP, fond Pazã ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I, f. 8.
4. Ibidem, f. 9.
5. Ibidem, ff. 9-10.
6. O evadare s-a produs la Aiud ºi la începutul a anilor ’50, autorii acesteia fiind trei deþinuþi
(cãpitanul de aviaþie Tudor Greceanu, un student din Timiºoara, Valeriu Sirianu, ºi comandorul
Gheorghe Spulbatu). Ei au reuºit sã fugã deconectând transformatorul de la reþeaua electricã.
Cu toate eforturile disperate ale fugarilor, cei trei au fost capturaþi ºi condamnaþi. Spulbatu ºi
Sirianu au fost condamnaþi la moarte, fiind executaþi chiar în penitenciar. Trupurile lor au fost
expuse apoi pentru a fi vãzute de deþinuþi (Iuliana Lalescu, „Lecþii despre teroare”, în Romulus
Rusan, coord., Exerciþii de memorie, postfaþã de Ana Blandiana, Fundaþia Academia Civicã,
Bucureºti, 1999, pp. 97-98; Lucia Hossu-Longin, op. cit., pp. 313-314, 319-327).
7. Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 242, n. 6.
77 Aiud

Aiudul ca penitenciar comunist


Dupã 23 august 1944, la Aiud au fost încarceraþi atât deþinuþi politici, cât ºi deþinuþi de
drept comun. Deþinuþii politici de la Aiud proveneau din rândul membrilor partidelor
politice, legionarilor, criminalilor de rãzboi, armatei, poliþiºtilor, jandarmilor, Siguranþei,
SSI-ului sau clericilor 1. Iatã cum descrie un fost CR-ist penitenciarul Aiud:
Aceastã închisoare uriaºã, în formã de T, domina oraºul Aiud; ziduri de peste 6 m
înãlþime cu reþele de sârmã împrejmuiau închisoarea, iar din 100 în 100 de m, santinele
cu puºtile-mitraliere îndreptate cãtre interiorul închisorii ºi cu proiectoare stãteau de
veghe permanent2. Închisoarea avea un celular impunãtor, cu o capacitate de circa 3 000 de
oameni. A doua clãdire era Zarca, cu o capacitate de 600 de oameni, iar al treilea
pavilion era secþia carantinã, cu o capacitate de 1 000-1 500 de oameni 3.
Potrivit unor mãrturii din anii ’50, principalele corpuri de clãdire ale stabilimentului
erau „Celularul mare” (cu 3654 de celule de câte patru persoane, dar în care erau
cazate adesea câte opt persoane), secþiile 6 ºi 5 (cu aproximativ 100 de celule de 5x5 m,
care puteau adãposti între 10 ºi 16 persoane, cu un total de 1 300-1 500 de deþinuþi)5,
Zarca (putea gãzdui între 600 ºi 1 200 de persoane)6, fabrica ºi spitalul. „Celularul
mare” beneficia de sistem de încãlzire centralã (nefuncþional), sistem care favoriza

1. Dat fiind numãrul mare de persoane condamnate pentru infracþiuni cu caracter politic care au
trecut prin închisoarea aiudeanã, existã astãzi o bogatã literaturã de detenþie cu privire la
aceastã unitate a sistemului concentraþionar. Multe dintre titluri se regãsesc în aparatul critic al
acestui studiu, altele le enumerãm doar: Ion Antohe, Rãstigniri în România dupã Ialta, Editura
Albatros, Bucureºti, 1995, pp. 141-343, 426-479; Grigore Caraza, Aiud însângerat, Editura
Vremea XXI, Bucureºti, 2004, passim; Ioan Muntean, La pas prin „reeducãrile” de la Piteºti,
Gherla ºi Aiud sau Ridicã-te Gheorghe, ridicã-te Ioane, Editura Majadahonda, Bucureºti,
1997, pp. 172-300; Petre Baicu, Povestiri din închisori ºi lagãre, Biblioteca Revistei Familia,
Oradea, 1995, pp. 327-349; Leonard Kirschen, Deþinut al justiþiei roºii, traducere de Lidia
Ionescu ºi Brenda Walker, prefaþã de Andrei Pippidi, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2002,
pp. 134-187; Nistor Chioreanu, Morminte vii, ediþie îngrijitã ºi prefaþatã de Marius Cristian,
Institutul European, Iaºi, 1992, passim.
2. Descrierea reþelei de împrejmuire a penitenciarului este confirmatã ºi de alte surse care precizeazã
cã zona de securitate era luminatã, atât în interior, cât ºi în exterior, de 2 000 de becuri electrice
(OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box 435,
Item no. 7768/53, f. 6; ibidem, Prisons and Camps, 1948-1955, box 436, Item no. 2530/55, f. 4).
Soldaþii care aveau sarcina de a asigura paza stabilimentului stãteau în gherete special amenajate
ºi dotate cu proiectoare de luminã (Leonard Kirschen, op. cit., p. 134).
3. Ioan Gheorghe Mitucã, „Schelete ambulante”, în Arhivele Totalitarismului, nr. 1/1993,
pp. 114-116. De aceeaºi pãrere sunt ºi alþi foºti deþinuþi care estimau capacitatea penitenciarului
Aiud la aproximativ 5 000 de unitãþi. Totuºi, unele documente infirmã aceste estimãri (OSA
300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box 435,
Item no. 7768/53, f. 5).
4. Altã sursã indicã 375 de celule (câte 125 pe fiecare etaj), în care puteau fi cazate în jur de 2 000 de
persoane (OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955,
box 435, Item no. 7768/53, f. 6).
5. Ibidem.
6. Ibidem.
Aiud 78

comunicarea între deþinuþi prin intermediul alfabetului Morse. Spitalul, o clãdire cu


trei etaje, adãpostea 40 de paturi, deseori neocupate, întrucât conducerea unitãþii
carcerale fãcea apel la infirmerie doar în cazuri excepþionale1.
Conform lui Dumitru ªandru, la Aiud, acest „complex uriaº de clãdiri vãruite”2,
spre deosebire de alte centre de detenþie, regimul concentraþionar a fost unul lejer
între 1944 ºi 1947, mai ales în privinþa legionarilor închiºi aici3. Pe terenul arabil al
închisorii (50 ha preluate în arendã în 1946) se organizase o colonie de muncã. Pe
suprafaþa arabilã aflatã în judeþul Turda, în vara anului 1947 lucrau 38 de deþinuþi,
dintre care 33 erau legionari. Când timpul liber le permitea acest lucru, deþinuþii
confecþionau diferite obiecte de artizanat (perii, piepteni). În cãutarea unui cumpãrãtor,
în deplasãrile din vecinãtatea penitenciarului, dar ºi în oraºele Turda ºi Cluj, legionarii
de aici angajau relaþii strânse cu exteriorul, chiar cu alþi camarazi4.
De fapt, aºa cum aratã ºi unii autori, situaþia din perioada interbelicã nu s-a
schimbat în mod radical în anii imediat urmãtori momentului 23 august 1944. Astfel,
accesul la presã, dar ºi dreptul la pachet, corespondenþã ºi vizite erau încã respectate
între 1944 ºi 1948. De asemenea, supravegherea deþinuþilor nu era la fel de strictã
cum avea sã fie dupã 19485. Iatã cum descria Nicolae Mãrgineanu6, psihologul care
a petrecut 16 ani în închisorile comuniste, metamorfoza regimului penitenciar:
În regimurile premergãtoare, raþia de alimente a deþinutului se compunea dintr-o jumã-
tate de kilogram de pâine, plus cafeaua de la dejun ºi douã gamele pline cu 200 grame
fasole ori arpacaº sau cu 300 grame cartofi, care totalizau peste 2 500 de calorii. În
plus, deþinuþii aveau dreptul sã-ºi cumpere pâine ºi sã primeascã lunar un pachet cu
alimente. Alte alimente le puteau aduce familiile lor, cu ocazia vizitei lunare. Camerele
erau încãlzite, iar dreptul la odihnã în pat nu era limitat. Obloanele la ferestre erau
necunoscute. Peste zi, deþinuþii puteau pãrãsi celula pentru a merge în curte sau la
bibliotecã. Acum aveam o raþie de mâncare ce putea urca la cel mult 800 de calorii!
Drept la pachet nu aveam, iar foc în 1948-1949 am avut numai de la 15 ianuarie la

1. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1971, box
435, Item no. 5259/59, ff. 1-2.
2. Leonard Kirschen, op. cit., p. 134.
3. Dumitru ªandru, „Evadãri din centrele de internare 1944-1948”, în Arhivele Totalitarismului,
nr. 3/1995, p. 48.
4. Ion Bãlan, op. cit, pp. 58-59.
5. Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., pp. 241-242.
6. Autor a numeroase lucrãri de psihologie, profesorul Nicolae Mãrgineanu (1905-1980) a fost
închis în perioada 1948-1964 (mai exact, 16 ani ºi douã luni de temniþã). Doctor în psihologie/
filozofie, Mãrgineanu a avut numeroase specializãri în Germania, Franþa, Marea Britanie ºi
Statele Unite ale Americii. Promiþãtoarea carierã a lui Nicolae Mãrgineanu a fost curmatã în
1948, când a fost arestat pentru activitatea sa în slujba Asociaþiei Româno-Americane, al cãrei
vicepreºedinte era. A fost condamnat la 25 de ani de muncã silnicã pentru înaltã trãdare în
aºa-zisul proces al Marii Finanþe. Cei 16 ani de închisoare i-a petrecut în mai multe penitenciare,
printre care Malmaison, Jilava, Piteºti, Aiud ºi Gherla. Pentru biografia sa, vezi Nicolae
Mãrgineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, Editura Fundaþiei Culturale Române,
Bucureºti, 2002; Nicolae Mãrgineanu, Amfiteatre ºi închisori, ediþie îngrijitã ºi studiu intro-
ductiv de Voicu Lãscuº, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991; Nicolae Mãrgineanu: un psiholog
în temniþele comuniste, ediþie îngrijitã de Cristina Anisescu, prefaþã de Adrian Neculau, Editura
Polirom, Iaºi, 2006; Doina Jela, op. cit., pp. 151, 184-185.
79 Aiud

1 martie. Nu aveam nici pat, nici saltea, ci doar o jumãtate de rogojinã ºi o jumãtate de
pãturã, ruptã ºi ea. Mai târziu ni s-a interzis ºi odihna de la 5 dimineaþa ºi pânã la ora
10 seara. Iar dacã, singuri fiind, încercam sã schimbãm o vorbã cu vecinii de camerã,
pe la uºã ori prin perete, atunci eram nu numai bãtuþi, ci ºi pedepsiþi cu reducerea
mâncãrii la jumãtate. Mai era astfel un motiv de mirare cã mureau deþinuþii în fiecare
an cu sutele la Aiud?1.
Penitenciarul Aiud a fost catalogat închisoare de categoria I (alãturi de Gherla ºi
Jilava), fiind destinat deþinuþilor politici. Conform unei decizii luate în 1947 de cãtre
Dimitrie Bãzãlan, directorul Penitenciarelor ºi al Institutelor de Prevenþie, închisoarea
Aiud urma sã fie destinatã majorilor, adicã celor cu pedepse grele (muncã silnicã pe
viaþã). Acelaºi document a decis împãrþirea sa în douã cartiere: pentru deþinuþii
politici cu condamnãri la închisoare pe viaþã ºi pentru alte categorii2. Militarizarea
sistemului penitenciar (prin trecerea acestuia în subordinea Ministernului Afacerilor
Interne) ºi adoptarea unui nou regulament intern (septembrie 1948) a determinat
înrãutãþirea rapidã a condiþiilor de detenþie, inclusiv la Aiud. În plus, în închisori ºi-au
fãcut apariþia ofiþerii politici care au avut un rol decisiv asupra tratamentului aplicat
de gardieni deþinuþilor 3. O decizie a DGP din septembrie 1948 stipula cã penitenciarul
Aiud urma sã fie locul de detenþie pentru deþinuþii periculoºi acuzaþi de delicte politice
grave, criminali de rãzboi ºi intelectuali (avocaþi, arhitecþi, comercianþi, farmaciºti,
medici, ingineri, învãþãtori, profesori, preoþi, scriitori, subofiþeri, ziariºti, bancheri,
chiaburi, moºieri, industriaºi ºi patroni)4. Conform unei mãrturii din 1947, situaþia
deþinuþilor a început sã se deterioreze rapid. Frigul, bãtãile ºi lipsa asistenþei medicale,
precum ºi a condiþiilor minime de igienã au fost primele semne ale sistemului
concentraþionar comunist, dupã cum relata un fost ministru din guvernarea Antonescu.
Totuºi, erau evidente unele elemente rãmase din perioada interbelicã precum pachetele
cu alimente sau vorbitorul5.
Numãrul celor deþinuþi la închisoarea Aiud a cunoscut importante variaþii în
perioada 1945-1948. Astfel, în 1945 se aflau aici 163 de deþinuþi politici, dintre care
unul era în regim de prevenþie, pentru ca, trei ani mai târziu, cifra sã înregistreze o
creºtere considerabilã (889 de condamnaþi ºi 1 269 de preveniþi). În anii urmãtori,
numãrul deþinuþilor a crescut continuu ca urmare a valurilor succesive de arestãri din
toate pãturile sociale6. Cu toate acestea, aºa cum aratã documentele, populaþia

1. Nicolae Mãrgineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, ed. cit., pp. 336-337.
2. Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., pp. 232
(n. 5), 242-243; INST, Regimul penitenciar..., ed. cit., p. 18.
3. Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 231.
4. Este vorba despre ordinul nr. 17249 al DGP (ibidem, p. 241).
5. Dennis Deletant, Teroarea comunistã în România. ed. cit., pp. 253-255.
6. Numãrul deþinuþilor politici identificaþi pe ani de membrii Comisiei Prezidenþiale pentru Analiza
Dictaturii Comuniste din România pentru penitenciarul Aiud: 851 de condamnaþi ºi ºase
preveniþi, în 1944; 163 de condamnaþi ºi un prevenit, în 1945; 345 de condamnaþi ºi 93 de
preveniþi, în 1946; 256 de condamnaþi ºi 314 preveniþi, în 1947; 889 de condamnaþi ºi 1 269 de
preveniþi, în 1948. Este important de menþionat faptul cã un alt document vorbeºte despre alte
cifre pentru aceeaºi perioadã. Trebuie însã precizat faptul cã mulþi deþinuþi au fost aduºi la
Aiud nu în baza unor condamnãri, ci a unor acte emise de organele de poliþie (Comisia
Aiud 80

concentraþionarã a Aiudului nu a depãºit 3 200 de deþinuþi politici pânã în 19641. În


anii 1945-1948, nu mai puþin de 149 de persoane au decedat în penitenciarul Aiud,
jumãtate dintre aceºtia fiind acuzaþi de delicte politice. Aºa cum arãtam mai sus,
situaþia de la Aiud a suferit modificãri importante în privinþa regimului deþinuþilor, în
sensul interzicerii unor drepturi ºi libertãþi: vizitele ºi vorbitorul, dreptul la cores-
pondenþã ºi pachet2 (alimente, medicamente sau îmbrãcãminte), pãrãsirea spaþiului de
detenþie, accesul la cãrþi, ziare ºi reviste, reducerea timpului de plimbare. În aceste
condiþii, starea de sãnãtate a deþinuþilor a început sã se ºubrezeascã, astfel încât numai
în anul 1947 la Aiud s-au înregistrat 110 decese 3. În cele mai grele perioade de detenþie,
numãrul morþilor de aici a crescut la cca 100 în douã luni4. Conform actelor nominale
de deces de la Primãria Aiud, în perioada 1948-1964, aici au decedat 437 de persoane,
deºi alte estimãri indicã 700 de decese5. Majoritatea celor decedaþi în perioada
1950-1964 aveau vârste de pânã la 60 de ani, astfel încât cauza morþii nu poate fi

Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 242). În 1949,
penitenciarul era deja populat de 4 009 deþinuþi politici (ibidem, p. 244). Media pentru urmãtorii
ani indicã o cifrã apropiatã de 2 200 de deþinuþi, iar pentru anii 1953-1954, o medie de 2 300
(ibidem, pp. 244-245). Într-o notã-raport din anul 1955 se precizeazã capacitatea maximã a
penitenciarului Aiud – 2 500 de deþinuþi –, numãrul celor întemniþaþi la 2 iunie 1955 fiind de
1 729 persoane (AANP, fond Secretariat, dosar nr. 118/24, f. 99). De asemenea, în 1961, dar
ºi mai devreme, penitenciarul Aiud era considerat de cãtre conducerea Direcþiei Generale a
Penitenciarelor ºi Coloniilor de Muncã unul extrem de aglomerat (Comisia Prezidenþialã pentru
Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 244; AANP, fond Secretariat, dosar
nr. 1/1961, dosar nepaginat). La sfârºitul anilor ’90, aceeaºi instituþie (Direcþia Generalã a
Penitenciarelor) comunica faptul cã, în perioada 1950-1964, numãrul deþinuþilor politici de la
Aiud a fost de 14 193; în perioada 1958-1964, numãrul celor încarceraþi pentru delicte politice
a fost de 7 819 (Dosarul-rechizitoriu al colonelului [r.] Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999,
ff. 252, 273. Mulþumim pe aceastã cale domniºoarei Raluca Grosescu, care ne-a semnalat
existenþa ºi ne-a facilitat accesul la acest dosar). Cezar Zugravu, într-o analizã cantitativã
bazatã pe propriile deducþii, apreciazã cã, în perioada 1948-1956, la Aiud se aflau, în medie,
circa 3 000 de deþinuþi politici (Cezar Zugravu, „Câteva consideraþii de ordin static privind
deþinuþii politici din închisoarea Aiud, pentru perioada 1948-1956” în Romulus Rusan (coord.),
Analele Sighet 6. Anul 1948 – Instituþionalizarea comunismului. Comunicãri prezentate la
Simpozionul de la Sighetu Marmaþiei [19-21 iunie 1998], Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti,
1998, pp. 870-877).
1. Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 246.
2. Pachetele care erau trimise pe adresa închisorii erau returnate familiilor fãcã nici o expli-
caþie (OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, 1948-1955, box 436, Item
no. 372/52).
3. Sorin Tulea afirmã cã, în perioada 1949-1951, condiþiile de exterminare de la Aiud au determinat
decesul unui numãr foarte mare de deþinuþi, în medie între patru ºi opt persoane pe zi. Vezi
„Tehnologia penitenciarã ºi politica internaþionalã”, în Romulus Rusan (coord.), Analele Sighet 7.
Anii 1949-1953 – Mecanismele terorii. Comunicãri prezentate la simpozionul de la Sighetul
Marmaþiei, Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 1999, p. 601.
4. Constantin Lãþea, „Exterminare prin moarte naturalã”, în Arhivele Totalitarismului, nr. 1/1993,
p. 120.
5. Ioan Ciupea, Stãncuþa Todea, „Represiune, sistem ºi regim penitenciar în România. 1945-1964”,
în Ruxandra Cesereanu (coord.), Comunism ºi represiune în România, ed. cit., p. 66.
81 Aiud

justificatã prin vârsta înaintatã1. De altfel, Ion Ioanid a observat c㠄media vârstei la
deþinuþii din Zarcã era mai mare decât în oricare altã închisoare”2. Iatã tratamentul
aplicat, conform Luciei Hossu-Longin, celor în etate: „O soartã nefericitã au avut-o,
aici, generalii armatei regale, arestaþi la vârste de peste ºaizeci, ºaizeci ºi cinci de ani.
Nici unul nu a rezistat în hrubele Aiudului mai mult de doi, trei ani”3.
Începând cu anul 1948 s-au luat mãsuri administrative pentru izolarea deþinuþilor
politici de cei de drept comun4. Cei care urmau sã fie încarceraþi la Aiud erau aduºi
cu trenul, în vagoane-dubã, sau cu autoutilitare speciale ale MAI, în grupuri, ºi
închiºi, la început, în camere comune de tranzit5, dupã ce, în prealabil, fuseserã
identificaþi, percheziþionaþi ºi li se reþinuserã bagajele pentru magazie. Deþinuþii erau
tunºi ºi raºi, iar baia se fãcea o datã pe lunã sau la câteva luni 6. Baia se fãcea în
grupuri de cãtre 50 de persoane ºi dura aproximativ 15 minute7. Detenþia în camerele
de tranzit putea dura de la câteva ore pânã la câteva sãptãmâni, în funcþie de capacitatea
penitenciarului din acel moment, de disponibilitatea conducerii închisorii sau de
componenþa grupului de deþinuþi8.
Celulele aveau 2x4 m ºi înãlþimea de aproximativ 3 m, iar majoritatea celor care
erau închiºi în Zarcã erau izolaþi în celule individuale9. Totuºi, existau ºi situaþii în
care într-o asemenea camerã de detenþie erau înghesuite pânã la ºapte persoane10.
Pereþii dinspre coridor aveau în jur de 80 cm, iar camera de detenþie era pardositã cu
cãrãmidã ºi era dotatã cu o tinetã pentru nevoile fiziologice ºi un hârdãu cu apã de

1. Dosarul-rechizitoriu al colonelului [r.] Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999, f. 332.


2. Ion Ioanid, op. cit., pp. 489, 550.
3. Lucia Hossu-Longin, op. cit., p. 161.
4. O adresã-ordin din 29 mai 1948 tranºa chestiunea regimului aplicat deþinuþilor politici de la
Aiud, constatând c㠄infractorii politici au beneficiat de un regim de favoare” ºi propunând
unul mult mai dur: „fãrã nici o îngãduinþã, fãrã nici o slãbiciune pentru aceºti infractori, care,
la timpul lor, n-au fãcut decât sã împrãºtie mizerie ºi suferinþã în sânul poporului muncitor”
(Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 243).
5. Camerele pentru „sortarea” deþinuþilor se aflau într-o clãdire specialã, numit㠄Secþia de
tranzit” – un imobil mare ºi vechi, având doar parterul, cu 22 de celule mari. În fiecare celulã
puteau fi reþinuþi de la 20 la 40 de deþinuþi (Cezar Zugravu, op. cit., p. 871).
6. Nicolae Mãrgineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, ed. cit., p. 334; AANP, fond
Secretariat, dosar nr. 1/1956, vol. III, ff. 316-317.
7. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1948-1955, box
436, Item no. 2306.
8. Ion Ioanid, op. cit., p. 467.
9. Regimul de izolare strictã a fost recunoscut chiar de Gheorghe Crãciun, comandant al peni-
tenciarului din Aiud în anii ’60: „Regimul cel mai aspru era aplicat la deþinuþii din zarcã;
aceasta avea o clãdire izolatã cu celule de aceiaºi (sic!) mãrime ca ºi cele din celular, cu
scânduri pe jos, dar cu supravegherea mai bunã ºi cu posibilitãþi de control, cãci deþinuþii luau
mai greu legãtura între ei, fiind lipsiþi de posibilitãþi de a comunica cu semne acustice sau când
ieºeau la plimbare” („Documentar privind unele mãsuri luate de organele MAI pentru a se
ºterge urmele ilegalitãþilor sãvârºite în legãturã cu procesul Pãtrãºcanu”, în Marius Oprea,
„Bastionul cruzimii. Documente privind represiunea comunistã”, în manuscris).
10. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box 435,
Item no. 11193/53, f. 1; ibidem, Prisons and Camps, 1951-1955, box 435, Item no. 7768/53,
f. 6; ibidem, Prisons and Camps, 1948-1955, box 436, Item no. 2530/55, f. 3.
Aiud 82

bãut. Ferestrele în douã canate ale celulelor (camere de tranzit sau cele din Zarcã),
aºezate sus, în partea opusã uºii, au fost acoperite de la un timp cu obloane de
scânduri care nu permiteau contactul vizual al deþinuþilor cu exteriorul ºi, mai mult,
menþineau o temperaturã constant scãzutã ºi o umiditate ridicatã 1. Gratiile ferestrelor
erau duble, douã grilaje împletite descurajând astfel orice tentativã de evadare. De
asemenea, uºile grele de stejar erau dotate cu trei zãvoare ºi vizete de fier, împiedicând
contactul între deþinuþi. Încãlzirea celulelor ºi a întregului penitenciar era proble-
maticã, cu atât mai mult cu cât aprovizionarea cu lemne era extrem de greoaie. În
aceste condiþii, în august-septembrie 1954, la Aiud fusese achiziþionat2 doar jumã-
tate din necesarul de lemne. Lemnele ºi soba erau aduse în celulele deþinuþilor dupã
15 ianuarie, când frigul devenea de-a dreptul insuportabil3. Programul în penitenciar
era ºi el extrem de rigid: deºteptarea se dãdea la ora 5 dimineaþa, iar la ora 6 se servea
micul dejun compus din terci fierbinte (50 g de fãinã), mãsurat cu un polonic de
mãrime medie. Prânzul ºi cina constau în supe foarte slab calorice, de arpacaº,
cartofi, fasole, varzã, gogonele murate4, sau zeamã de sfeclã, iar cantitatea de ulei
conþinutã de aceste supe nu era mai mare de 4 g/porþie5. Deseori, aceste alimente erau
alterate, fapt recunoscut chiar de conducerea penitenciarului6. Pâinea era alimentul
cel mai consistent al deþinuþilor din Zarcã, câte 200-250 g. Unul dintre alimentele
frecvente pe care le primeau deþinuþii aiudeni era turtoiul7. Valoarea caloricã nu
depãºea aproape niciodatã 700-800 unitãþi pe zi. Cu toate acestea, regimul alimentar
putea suferi modificãri, fie prin raþionalizarea meniului, fie prin îmbunãtãþirea 8 lui, în

1. Ion Ioanid, op. cit., p. 467; Nicolae Mãrgineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, ed. cit.,
p. 334.
2. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 3/1954, dosar nepaginat.
3. Ion Ioanid, op. cit., pp. 544, 549.
4. Iatã ce relata o sursã a postului de radio Europa Liberã despre închisoarea Aiud, la jumãtatea
anilor ’50: „Hrana era foarte rea. Într-un timp s-a dat de mâncare numai ciorbã de gogonele
(pãtlãgele mici murate) ºi varzã împuþitã, de aceea cei mai mulþi din deþinuþi au devenit
tuberculoºi ºi distrofici” (OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and
Camps, 1951-1971, box 435, Item no. 9832/56, f. 1).
5. Ion Ioanid, op. cit., p. 560; Nicolae Mãrgineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, ed. cit.,
p. 334.
6. La sfârºitul lunii martie 1955, deþinuþii care lucrau în fabrica închisorii Aiud au refuzat micul
dejun invocând starea preparatelor alimentare, varza ºi arpacaºul. Iatã explicaþia oficialã a
conducerii penitenciarului: „E drept cã formaþiunea noastrã [formaþiunea 0622 Aiud, n.n.], la
începutul anului 1955, a primit prin egalare 14 000 kg arpacaº de la formaþiunea Oneºti, care
avea un miros slab de mucegai. Pentru remediere, arpacaºul a fost dat la trior, întins la 10 cm
grosime în magazie ºi lopãtat din 3 în 3 zile timp de o lunã de zile. Dupã ce ne-am convins cã
arpacaºul poate fi consumat, el s-a dat în consum fãrã nici un fel de reclamaþiune” (AANP, fond
Secretariat, dosar nr. 1/1955, dosar nepaginat).
7. „Turtoiul” era un aliment foarte slab calitativ, la fel ca majoritatea produselor de panificaþie
distribuite deþinuþilor. De forma unui trunchi de con, de culoare brun-negru, turtoiul avea coaja
extrem de durã ºi miezul (nu mai mare decât un ou de gãinã) de culoare galben-verzuie,
amintind de mucegai. Acest produs a constituit hrana deþinuþilor de la Aiud pentru perioade
îndelungate de timp (Ion Ioanid, op. cit., pp. 479-480).
8. Este cazul unei perioade relativ îndelungate de timp din 1954, relatat de Ion Ioanid. Fasole cu
carne (capete de porc, de oaie sau de vitã, slãninã, carne macrã) în porþii consistente a fost
83 Aiud

funcþie de dispoziþiile conducerii MAI. Deþinuþii primeau, dupã perioada de carantinã,


o rogojinã ºi jumãtate de pãturã, apoi erau mutaþi în celule. Contactul între ei ºi
conversaþiile erau interzise, contravenienþii urmând sã fie pedepsiþi cu reducerea
porþiilor de mâncare timp de cinci, zece zile ºi cu trimiterea la carcerã1. În spaþiul de
60x60 cm fabricat din scânduri, cei pedepsiþi erau depuºi în condiþii incomode ºi în
întuneric2. De altfel, pedepsele aplicate deþinuþilor erau deosebit de dure. Izolarea cu
regim sever era aplicatã pentru contactul cu alþi deþinuþi prin fereastra celulei sau
pentru atitudine sfidãtoare ºi insulte adresate gardienilor 3. Despre condiþiile de
detenþie, Ruxandra Cesereanu nota: „Înrudit cu Gherla, Aiudul – «Mãnãstirea-Acade-
mie» – era renumit prin exigenþa sa disciplinarã ºi prin doi agenþi exterminatori
legalizaþi de autoritãþi: frigul ºi foamea, «cei doi F», cum îi numesc majoritatea
memorialiºtilor”4.
Plimbarea în curtea închisorii, în þarcuri de ciment, era permisã doar anumitor
categorii de deþinuþi, câte 10-15 minute zilnic, cu mâinile la spate, în cerc, la distanþã
de doi, trei paºi unul de altul, cu privirea orientatã în jos, sub strictã supraveghere5.
O notã-raport din octombrie 1956 semnala faptul cã dreptul la plimbare nu a fost
respectat unor deþinuþi din cauza numãrului mare de persoane încarcerate la Aiud, precum
ºi a curþilor insuficiente destinate acestei activitãþi6. Potrivit lui Ion Ioanid, la Aiud exista
procedeul ca deþinuþii, în special cei politici, consideraþi foarte periculoºi, sã fie scoºi
la plimbare în toiul nopþii, pentru a limita posibilitatea contactului între cei încarceraþi7.

hrana deþinuþilor din Zarcã pentru câteva luni. Alteori, carnea a fost înlocuitã cu subproduse de
la fermele de pãsãri, jumãri presate de la resturile animale. Aceastã alimentaþie bogatã, alãturi
de îmblânzirea regimului de detenþie (renunþarea la pedepsele corporale aplicate deþinuþilor
care încãlcau regulamentul sau ordinele gardienilor) erau urmarea unor evenimente interne sau
externe, generând „dezgheþ” în sistemul penitenciar românesc. Regimul dur a revenit însã
treptat în închisorile comuniste (Ion Ioanid, op. cit., pp. 471, 481, 489; Ion Ioanid, „Zodii
(ne)favorabile la Aiud”, în Arhivele Totalitarismului, 1/1993, pp. 121-122). Sorin Tulea face o
succintã analizã a regimului din penitenciarul Aiud ºi constatã faptul cã, în parte, regimul
deþinuþilor politici era determinat ºi de evenimentele internaþionale, cu implicaþii pentru regimul
comunist de la Bucureºti, precum Festivalul Mondial al Tineretului (1953) sau rãzboiul din
Coreea (1950-1953) (Sorin Tulea, op. cit., pp. 600-605).
1. O dovadã în acest sens o constituie rapoartele de pedeapsã aplicate deþinutului Valerian Turtureanu
în anii 1959-1960 – izolare cu regim sever ºi reducerea porþiilor de hranã (Dosarul-rechizitoriu
al colonelului [r.] Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999, ff. 199-201). În funcþie de gravitatea
faptei, se aplicau ºi alte sancþiuni (confiscarea patului ºi a pãturii, obligaþia de a dormi pe jos)
(OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1948-1955, box 436,
Item no. 2530/55, f. 4).
2. Nicolae Mãrgineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, ed. cit., pp. 334, 341; Ion Ioanid,
op. cit., pp. 513, 560-561.
3. AANP, fond Secretariat, dosar FN/1956, dosar nepaginat.
4. Ruxandra Cesereanu, Gulagul în conºtiinþa româneascã, ed. cit., pp. 119, 201.
5. Nicolae Mãrgineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, ed. cit., pp. 341-342; Petre
Pandrea, Reeducarea de la Aiud, Editura Vremea, Bucureºti, 2000, p. 74; Ion Ioanid, op. cit.,
p. 495; OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1948-1955,
box 436, Item no. 2530/55, f. 4.
6. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 1/1956, vol. II, dosar nepaginat.
7. Ion Ioanid, op. cit., p. 482.
Aiud 84

Totuºi, au existat cazuri în care deþinuþii politici de la Aiud nu erau scoºi din celule
sãptãmâni întregi1.
Asistenþa medicalã de la Aiud nu se deosebea cu nimic faþã de cea din sistemul
penitenciar comunist2. La început, în 1947-1948, dispoziþiile obligau administraþia sã
trateze cazurile grave în incinta penitenciarului; doar în baza unei aprobãri speciale
de la centru se putea lua hotãrârea internãrii în spital3. Starea deplorabilã de sãnãtate
în care se gãseau deþinuþii a fost recunoscutã chiar de conducerea penitenciarului, aºa
cum aratã un raport din anul 1950:
Starea sanitarã a deþinuþilor este foarte rea, cu mult mai rea decât în lunile trecute,
înrãutãþire care reiese din numãrul crescut al deceselor ºi al bolnavilor internaþi în
infirmerie, precum ºi din numãrul crescut al celor suferinzi de caºexie ºi avitaminozã.
Aceastã înrãutãþire a sãnãtãþii deþinuþilor este datoratã alimentaþiei insuficiente cantitativ,
a lipsei de medicamente, precum ºi a proastei lor cazãri, o mare parte dintre deþinuþi
fiind lipsiþi de paturi ºi saltele, fiind nevoiþi a dormi pe duºumea fãrã saltea, acope-
rindu-se numai cu o pãturã slabã de reformã (sic!), fiind închiºi câte 5-6 deþinuþi într-o
celulã cu o capacitate de una, douã persoane. Toate aceste lipsuri au contribuit la

1. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box 435,
Item no. 11193/53, f. 1; ibidem, Prisons and Camps, 1948-1955, box 436, Item no. 2530/55, f. 3;
ibidem, Prisons and Camps, 1948-1955, box 436, Item no. 11193/53, f. 1.
2. Oferim, în continuare, douã declaraþii concludente ale doctorilor ªerban Gheorghe ºi Bogãþeanu
Victor, medici în anii ’50 la penitenciarul Aiud. ªerban Gheorghe: „Alimentaþia, deºi caloric
corespundea, era monotonã-glucidicã, ºi schimbarea, acordarea altor regimuri alimentare, se
fãcea cu multã greutate de cãtre conducere la cererea noastrã. În general, sufereau [cei de la
Zarcã, n.n.] de distrofie prin lipsa proteinelor, cu toate consecinþele de ordin patologic ulterior
acestora. Acordarea unui regim alimentar necesita aprobãrile organelor superioare ºi, de cele
mai multe ori, sosea cu întârziere. De asemenea, internarea în spital se fãcea cu foarte mare
greutate ºi numai în cazuri de extremã urgenþã, grave, din cauza aprobãrilor… Reþetele pentru
o anume categorie de medicamente – antibiotice, vitamine, B12, PAS, Hidrazid㠖 ºi, uneori,
pentru aceastã categorie de deþinuþi ºi celelalte medicamente, se aprobau de conducerea
penitenciarului. Aceastã secþie din cadrul penitenciarului Aiud era cea mai grea prin izolarea
indivizilor, condiþiile de viaþ㠖 din camere –, regimul alimentar monoton, fix cantitativ,
asistenþa medicalã dirijat㠖 impusã de sus –, în cantitatea de medicamente acordatã, greutatea
în investigaþiile necesare, dar mai ales prin faptul cã majoritatea indivizilor erau în vârstã,
resemnaþi, cu condamnare mare”. Victor Bogãþeanu: „Condiþiile din secþia zarcã erau mult
deosebite de ale celorlalte secþii. Deþinuþii erau izolaþi în celule câte unul, maximum douã
persoane; dormeau pe rogojini aºternute pe duºumea; tratamentul medicamentos era mult mai
greu de executat ºi mai redus decât la ceilalþi deþinuþi (controlul medicamentelor era mai greu
aprobat de comandant ºi biroul K). Bolnavii nu puteau fi internaþi în staþionarul penitenciarului,
ci erau internaþi pe loc, cu unele îmbunãtãþiri de cazare – saltele în loc de rogojini. […] Ulterior,
s-a aprobat ca deþinuþii bolnavi din aceastã secþie sã fie internaþi în staþionarul penitenciarului,
într-o camerã destinatã acestei secþii, numai unul în camerã ºi numai cu aprobarea comandantului
ºi ºefului de birou K” („Documentar privind unele mãsuri luate de organele MAI pentru a se
ºterge urmele ilegalitãþilor sãvârºite în legãturã cu procesul Pãtrãºcanu”, în Marius Oprea,
„Bastionul cruzimii. Documente privind represiunea comunistã”, în manuscris). Despre Victor
Bogãþeanu, un fost deþinut politic de la Aiud spunea cã acesta era maior de Securitate ºi îl
descria drept „o bestie care a determinat moartea a câtorva deþinuþi prin refuzul de a acorda
îngrijire medical㔠(OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and
Camps, 1951-1971, box 435, Item no. 5259/59, f. 4).
3. Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 244.
85 Aiud

creºterea numãrului caºecticilor, a avitaminozelor ºi a tuberculozei ºi, odatã cu ele, ºi


la creºterea mortalitãþii1.

În martie 1955, la penitenciarul Aiud se raporta cã, în anul în curs, penitenciarul


nu primise nici un medicament2. Cele mai frecvente afecþiuni se datorau stresului,
torturilor fizice3 ºi psihice aplicate, înfometãrii accentuate ºi frigului. Aceste boli
cronice afectau organele vitale ale corpului (inima, ficatul, plãmânii, stomacul,
rinichii) ºi determinau bulversarea metabolismului, pierderea excesivã în greutate ºi
slãbirea sistemului imunitar4. La un moment dat, în Zarcã a luat fiinþã un cabinet
medical improvizat, având un medic-deþinut5. Iatã descrierea unui fost CR-ist referi-
toare la starea de sãnãtate a deþinuþilor politici de la Aiud: „Erau numai foºti miniºtri,
subsecretari de stat ºi generali. Starea lor de slãbiciune era înspãimântãtoare. I-am
vãzut odatã dezbrãcaþi la baie ºi am crezut cã sunt niºte vedenii cu pielea întinsã pe
schelet. Mulþi erau aºa de slabi, cã, în timpul plimbãrii, se sprijineau câte 3-4 între ei”6.

1. Documentul, redactat de serviciul sanitar al penitenciarului la 5 mai 1950 de cãtre medicul


închisorii, dr. Ranca, continuã cu câteva propuneri pentru remedierea asistenþei medicale în
penitenciar. Mãrirea raþiei de hranã pânã la 2 000-2 200 de calorii ºi reintroducerea unui
supliment dimineaþa erau considerate cele mai importante mãsuri pentru îmbunãtãþirea regimului
deþinuþilor. Alte sugestii vizau posibilitatea ca deþinuþii sã poatã primi alimente ºi medicamente
de la familii, introducerea paturilor, saltelelor ºi pãturilor, precum ºi angajarea personalului
medical necesar. „Fãrã aceste îmbunãtãþiri, starea sanitarã a deþinuþilor se va agrava ºi mai
mult, iar mortalitatea va creºte îngrijorãtor, întrucât aceastã creºtere a bolnavilor ºi a deceselor
este datoratã numai cauzelor arãtate mai sus.” (AANP, fond Secretariat, dosar nr. 1/1956,
vol. III, ff. 316-317)
2. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 3/1954, dosar nepaginat.
3. Însuºi comandantul închisorii Aiud din perioada 1958-1964, Gheorghe Crãciun, recunoaºtea
violenþa personalului faþã de deþinuþii politici, dar menþiona cã acest ordin venise de la generalul
Gheorghe Pintilie: „La Aiud sunt bandiþi ºi trebuie bãtuþi la cur... sã [intri] în fiecare camerã,
sã [bagi] frica în ei [spunând] eu sunt ºeful puºcãriei, bat la voi la cur dacã bateþi la calorifer
ºi nu fii disciplinat. [...] Trebuie sã bãgãm frica în ei cu duritate ºi, la nevoie, bãtaie, noi trebuie
sã facem la ei reeducarea” (Dosarul-rechizitoriu al colonelului [r.] Gheorghe Crãciun, dosar nr.
15/P/1999, ff. 319-320).
4. Documentele care fac referire la decesele din penitenciarul Aiud din perioada 1950-1964
menþioneazã urmãtoarele cauze: tuberculozã, pneumonie, congestie pulmonarã, caºexie, cancer
(intestinal, duodenal, pulmonar, prostatic), ocluzie intestinalã, septicemie, paralizie cardiacã,
insufiecienþã hepaticã, insuficienþã cardiacã, insuficienþã renalã, distrofie, hemoragie cerebralã,
meningitã, cirozã. Evident, aceste afecþiuni au fost cauzate de relele tratamente la care au fost
supuºi deþinuþii: înfometarea, frigul excesiv, asistenþa medicalã insuficientã sau absentã (Dosa-
rul-rechizitoriu al colonelului [r.] Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999, ff. 137-146, 332,
334, 351; AANP, fond Secretariat, dosar nr. 3/1954, dosar nepaginat).
5. Cabinetul medical beneficia de spaþiul unei celule (celula nr. 10), câteva piese de mobilier ºi un
pat. Medicul Cornel Petrasievici a reuºit în timpul scurt cât a funcþionat cabinetul sã facã viaþa
mai uºoarã multor deþinuþi, fie încercând sã amelioreze diferitele afecþiuni (chiar fãcând mici
intervenþii chirurgicale), fie comunicând doar cu deþinuþii, deºi regulile erau dintre cele mai
stricte: interzicerea accesului pe coridor fãrã însoþitor, tratarea deþinuþilor doar cu acordul con-
ducerii închisorii, refuzul acordãrii unor medicamente de strictã necesitate (Ion Ioanid, op. cit.,
pp. 503-511, 520).
6. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1948-1955, box 436,
Item no. 2530/55, f. 3.
Aiud 86

Din cauza numãrului mare de deþinuþi ºi în lipsa unor echipamente sanitare


adecvate, condiþiile de igienã erau precare. Iatã ce declara, încã din 1947, un fost
deþinut de la Aiud despre grupurile sanitare: „WC-ul este o adevãratã nenorocire.
Fiecare etaj are 90 de celule. La unele etaje sunt doi sau chiar trei deþinuþi politici în
fiecare celulã. Toþi aceºtia au la dispoziþie ºase gãuri fãrã apã, care se umplu dupã trei
folosiri. Ele sunt curãþate doar o datã la 24 de ore. Puzderie de ºobolani miºunã prin
sistemul de canalizare al închisorii”1. Deþinuþii consideraþi periculoºi, în special cei
din Zarcã, erau scoºi, în anumite perioade de timp, la grupurile sanitare pe timpul
nopþii. Spãlatul era permis doar în limita câtorva minute, între intervale mari de timp2.
În schimb, la bucãtãria penitenciarului, primitivele condiþii de igienã erau mult mai
bune decât la alte penitenciare din þarã. Meritul era al deþinuþilor, care fãceau eforturi
considerabile pentru a le menþine la un nivel acceptabil 3. Cu toate acestea, prezenþa
unor paraziþi de origine animalã în hrana deþinuþilor nu putea fi evitatã. În Zarcã,
echipamentul deþinuþilor era, obligatoriu, haina vãrgatã; lenjeria de corp putea
aparþine fiecãruia. În plus, orice obiect de vestimentaþie era confiscat la percheziþiile
sãptãmânale inopinate, dacã nu corespundea regulamentului 4. În general, deþinuþii
primeau târziu (în toiul toamnei) haine pentru iarnã, iar în mijlocul verii, când zilele
erau fierbinþi, beneficiau de haine „adecvate” (pantaloni scurþi ºi vestoane con-
fecþionate din petice de diferite forme ºi culori). Îmbrãcãmintea deþinuþilor era
confecþionatã din deºeuri de la fabricile de confecþii. Toate aceste obiecte vestimentare
erau slabe calitativ, ponosite ºi rupte5.
Viaþa cotidianã la închisoarea Aiud nu era diferitã de cea din întreg sistemul
penitenciar românesc. Gardienii se plimbau necontenit pe coridoarele închisorii pentru
a împiedica tentativele de încãlcare a regulamentului ºi a suprima orice formã de
socializare. Uneori mergeau încet pentru a putea surprinde prin vizetã discuþiile,
deseori în ºoaptã, între deþinuþi, ocupaþiile cotidiene (cusutul, jocurile improvizate),
privitul pe fereastrã agãþaþi de gratiile de fier sau conversaþiile prin perete cu deþinuþii
din celelalte celule. În anii ’50, la Aiud s-a utilizat deseori bãtaia ca instrument de
menþinere a sentimentului de fricã printre deþinuþi 6. Unii deþinuþi de drept comun sau
chiar politici care erau utilizaþi la diferite munci în interiorul penitenciarului (în
special pe coridoare), erau folosiþi ca informatori, având mai mult spaþiu de manevrã
decât ceilalþi ºi raportând totul ofiþerului politic din închisoare. Aceste persoane erau
detestate ºi izolate de colegii de suferinþã pentru activitatea lor în reþea. În schimb,
deþinuþii informatori puteau beneficia de un regim mai lejer, de o alimentaþie mai
bogatã, de un timp mai îndelungat petrecut la infirmerie sau chiar de reducerea
cuantumului de pedeapsã7.

1. Dennis Deletant, Teroarea comunistã în România, ed. cit., p. 254.


2. Ion Ioanid, op. cit., pp. 482-483.
3. Ibidem, p. 489.
4. Dennis Deletant, Teroarea comunistã în România, ed. cit., p. 254-255.
5. Ion Ioanid, op. cit., p. 498-499.
6. Iuliana Lalescu, op. cit., pp. 99-102.
7. Ion Ioanid, op. cit., pp. 476-478; OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit,
Prisons and Camps, 1948-1955, box 436, Item no. 2679/55, f. 2.
87 Aiud

Petre Pandrea era frapat de numãrul mare de deþinuþi care se rugau de dimineaþã
pânã seara la Aiud, deºi acest lucru era cu desãvârºire interzis1:
Aici erau oameni care recitau sute de rugãciuni zilnic. Se ajunsese la rugãciunea
neîntreruptã, pânã în pragul somnului ºi reînceputã cu deºteptarea. Erau oameni cu 14
ore pe zi de rugã fierbinte. Nu greºesc când afirm cã 95% din aiudeni îºi fãceau, zilnic,
rugãciuni. Cei mai slabi rugãtori aveau rugãciunea matinalã, rugãciunea de noapte,
rugãciunea de terci, de prânz ºi cinã, deci minimum cinci rugãciuni cotidiene. Nivelul
mistic al anahoreþilor de la Aiud a fost rival cu al confraþilor yoghiºti ºi lamasieni din
Himalaya ºi Tibet2.
Conform unei mãrturii din 1953, la Aiud se aflau atunci 40 de preoþi ortodocºi ºi
30 de preoþi greco-catolici3.
Prima ºi cea mai importantã regulã în celulã era convieþuirea între cei patru pereþi,
unitatea în faþa gradienilor ºi a conducerii închisorii. Deþinuþii care se aflau în celule
separate comunicau prin uºã, când gardienii nu se aflau pe coridor, ori purtau lungi
discuþii privitoare la subiectele din aria de activitate a fiecãruia (ºtiinþifice, profe-
sionale, politice) prin sobele care comunicau între ele4. De asemenea, comunicarea
între persoanele aflate în celule diferite se putea face ºi cu ajutorul cãnilor de bãut
apã, lipite pe peretele relativ subþire al celulei 5. Cei surprinºi erau pedepsiþi cu zile
întregi de izolare ºi regim sever6. Cele mai preþioase erau informaþiile cu privire la
politica externã ºi internã, dar ºi veºtile despre alþi deþinuþi. Spre exemplu, George
Manu, profesor de fizicã nuclearã, inventase o metodã de comunicare prin alfabetul
Morse, pe aþã, în Zarcã. Manu mai dãdea lecþii de istorie a Franþei ºi Angliei, scrise
pe sãpun sau pe fundul gamelei fãcea comentarii literare, dezbãtea Constituþia Statelor
Unite ale Americii ºi þinea cursuri despre marile descoperieri geografice, utilizând
chiar hãrþi improvizate7.
La Aiud, un numãr mare de deþinuþi a lucrat de-a lungul timpului în atelierele
penitenciarului8. În 1952-1953, deþinuþii care lucrau la fabrica închisorii erau în
numãr de aproximativ 2 500, iar unii care aveau cunoºtinþe de inginerie coordonau
munca ºi chiar organizau cursuri de ucenicie. Existau ateliere de tâmplãrie ºi o fabricã

1. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box
435, Item no. 7768/53, f. 7.
2. Petre Pandrea, op. cit., p. 80.
3. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box
435, Item no. 7768/53, f. 7.
4. Nicolae Mãrgineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, ed. cit., p. 340; Iosif Corpaº,
Secvenþe din fostele închisori politice, Editura Humanitas, Bucureºti, 2003, p. 12; Ion Ioanid,
op. cit., p. 565.
5. Ion Ioanid, op. cit., p. 483.
6. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 3/1954 DPLC, dosar nepaginat.
7. Ruxandra Cesereanu, Gulagul în conºtiinþa româneascã, ed. cit., p. 254.
8. Conform unui plan de muncã pentru anul 1950, la penitenciarul Aiud funcþionau douã ateliere:
unul de tâmplãrie mecanicã ºi altul de lãcãtuºerie mecanicã. Închisoarea mai avea ºi alte ateliere
mici pentru cizmãrie ºi croitorie, acestea asigurând necesarul de obiecte vestimentare pentru
penitenciar. Capacitatea de lucru era estimatã la 180 de deþinuþi pe schimb, la atelierul de
tâmplãrie, ºi 32 de deþinuþi, la atelierul de lãcãtuºerie (AANP, fond Secretariat, dosar nr. 1/1956,
vol. III, ff. 330-331).
Aiud 88

de obiecte de metal unde se confecþionau birouri, mese, dulapuri, rafturi, ferestre,


uºi, tocuri pentru uºi, obiecte din rãchitã (fotolii, geamantane, coºuri), butoaie,
scaune, paturi metalice, cãruþe militare, lãzi, uneori chiar subansamble pentru echi-
pamente militare sau proiecte îndrãzneþe, precum ºalupe fluviale1. Un fost deþinut de
la Aiud îºi amintea cã aici, în 1955, a fost produs chiar un prototip de motocicletã2.
Însã de cele mai multe ori, aceste bunuri erau slabe calitativ din cauza obligativitãþii
de a realiza, într-un timp foarte scurt, „planul de muncã”3. Comenzile erau primite fie
de la instituþii de stat, fie de la unitãþi ale Ministerului Forþelor Armate4. Cei mai
mulþi dintre deþinuþi îºi manifestau disponibilitatea de a lucra în închisoare. Motivele
erau diverse (contactul cu ceilalþi deþinuþi, activitatea zilnicã, libertate de miºcare în
incinta închisorii, hrana îmbunãtãþitã)5 ºi conduceau, de cele mai multe ori, la ridicarea
moralului celui încarcerat6. Într-o adresã din 1957, conducerea MAI solicita ca
deþinuþii condamnaþi pentru delicte politice sã nu mai poatã lucra în fabrica de la
Aiud, locul acestora urmând sã fie luat de deþinuþii de drept comun 7. În plus, deþinuþii
care lucrau în cadrul fabricii de la Aiud erau sub atenta supraveghere a conducerii
închisorii, care nu rata ocazia de a-i acuza de sabotaj, aºa cum s-a întâmplat cu Ion
Z. Gheorghe sau Radu Niculescu-Buzeºti, pedepsiþi cu 15 zile de izolare8. În schimb,
cadrele din sistemul penitenciar erau premiate pentru îndeplinirea ºi chiar depãºirea
„planului de producþie”9. Tot în anii ’50, un numãr mic de deþinuþi lucrau pe terenul
agricol al închisorii ºi la grãdinã 10. Munca în ateliere era extrem de istovitoare (uneori
peste 10 ore zilnic, chiar 12 ore pe zi în perioada 1948-1960), realizatã de persoane
subnutrite, în condiþii de detenþie extreme. Potrivit unor mãrturii, la sfârºitul anilor ’50
ºi începutul anilor ’60, la fabrica de la Aiud existau ºi specialiºti, mai ales în
prelucrarea metalului11. Iatã cum descrie un fost subofiþer din perioada 1962-1977
condiþiile de muncã ale deþinuþilor care lucrau aici în trei schimburi: „Era (sic!) vreo

1. Sorin Tulea, op. cit., pp. 602-604; AANP, fond Secretariat, dosar nr. 1/1956, vol. III, f. 370;
AANP, fond Secretariat, dosar nr. 1/1956, vol. III, ff. 330-331; OSA 300-60-1, RFE Research
Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box 435, Item no. 8383/55, f. 3;
Ibidem, Prisons and Camps, 1948-1955, box 436, Item no. 2679/55, ff. 1-2.
2. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1971, box
435, Item no. 5259/59, f. 2; Ibidem, f. 5; Ibidem, Prisons and Camps, 1951-1971, box 435,
Item no. 9832/56, f. 2.
3. Nicoale Mãrgineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, ed. cit., pp. 357-358; Iosif Corpaº,
op. cit., pp. 12-13.
4. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 1/1956, vol. III, f. 370; AANP, fond Secretariat, dosar
nr. 1/1956, vol. III, ff. 330-331.
5. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box 435,
Item no. 8383/55, f. 3; ibidem, Prisons and Camps, 1948-1955, box 435, Item no. 2530/55, f. 3.
6. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1948-1955, box
436, Item no. 2679/55, f. 2.
7. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 9/1956-1962, vol. III, dosar nepaginat.
8. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 3/1954, dosar nepaginat.
9. Ibidem.
10. Ibidem.
11. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1960-1968, box
435, Item no. 2428/62, f. 11.
89 Aiud

opt mii ºi ceva de deþinuþi1. O parte lucrau în fabricã, ceilalþi erau la celule”. Imaginea este
a unui adevãrat lagãr de muncã: „Dimineaþa la ºase jumate intrau în fabricã, la ºapte
sunam, se încolonau, îi numãram ºi mergeam la lucru, iarã pânã la douã când ieºeau ºi
mâncau... ºi veneau alþii” – povesteºte Ioan Kis, gardian la Aiud în perioada 1961-19642.
„Fabrica” din penitenciarul Aiud a reprezentat un important capitol al vieþii
deþinuþilor internaþi aici. Dupã un fost deþinut, Ion Hui, care a lucrat aici timp de patru
ani (1952-1956),
aceastã fabricã era compusã din douã secþii. În prima secþie se afla turnãtorie, lãcãtuºãrie
uºoarã ºi grea, secþie specialã de ajustare, matriþerie ºi electricitate. Cea de-a doua
secþie era de tâmplãrie, unde se pornea de la sculpturã artisticã ºi se ajungea pânã la
confecþionarea de cãruþe dupã comezile ce existau pentru deþinuþi. […] Cei care lucrau
în fabricã primeau mai multã mâncare ºi, fireºte, timpul trecea mai uºor decât în celulã.
Însã nu pot spune cã în fabricã ar fi fost mai uºor, deoarece fiecare deþinut avea o normã
de producþie, pe care dacã nu ºi-o realiza era pedepsit, respectiv noaptea nu mai era dus
la dormitor, ci ºi-o petrecea în carcerã3.
În 1955, comandantul penitenciarului Aiud, colonelul ªtefan Koller, era informat,
din ordinul generalului-maior Ady Ladislau, cu privire la regimul „deþinuþilor CR”
aflaþi în aceastã unitate penitenciarã. Aceºtia, spune documentul,
nu vor beneficia de primire de pachete, scrisori ºi vorbitor, adicã toþi deþinuþii legionari
ºi cei din secþia „Zarcã”. Totodatã, deþinuþii legionari nu vor avea dreptul la cearºaf ºi
faþã de pernã. Deþinuþii CR nelegionari, care sunt în sectorul productiv, vor avea dreptul
la pachet, scrisori ºi vorbitor numai cu aprobarea DPLC, care va fi cerutã de la caz la
caz de cãtre dvs., în raport de felul cum deþinuþii se evidenþiazã la muncã. Deþinuþii de
DC care sunt în muncile de deservire a penitenciarului vor primi toate drepturile
prevãzute în regulamente4.
În acelaºi an, 1955, foºti demnitari ºi membri ai PNÞ ºi PNL au fost aduºi la Aiud
de la penitenciarele Sighet ºi Oradea5.
În timpul evenimentelor din Ungaria, din toamna anului 1956, foºti membri ai
PNÞ au fost transferaþi de la Oradea la Aiud, ca o mãsurã de precauþie. Într-o notã din
1956, colonelul Ilie Bãdica raporta cã liderii þãrãniºti ºi liberali, dar ºi cei care au
ocupat funcþii publice în timpul regimului antonescian încarceraþi la Aiud urmau sã fie
întemninþaþi la Râmnicu Sãrat, penitenciar cu o capacitate de 300 de locuri, dar care
oferea condiþii mai bune de izolare. În celulele din Zarcã urmau sã fie izolaþi legionarii
recalcitranþi de la Aiud6. În celulele comune puteau fi cazate de la 20 pânã la 50 de
persoane, deseori din rândul acestora lipsind personalitãþile, cãrora le era destinat un

1. Numãrul deþinuþilor care lucrau la Aiud, aºa cum îl indicã fostul gardian, este fãrã îndoialã
exagerat, lipsit de o bazã documentarã solidã.
2. Marius Cristea, „Procesul de reeducare în universul concentraþionar comunist din România.
Metoda Aiud”, în AIIO, IV, Cluj-Napoca, 2003, p. 249.
3. Emil ªimãndan, Puterea Libertãþii. Interviuri, Fundaþia Cultural㠄Ioana Slavici”, Arad, 1995,
pp. 131-134.
4. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 1, 1956, vol. II, dosar nepaginat.
5. Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 245.
6. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 1, 1956, vol. II, dosar nepaginat.
Aiud 90

regim de izolare1. La Aiud au fost încarcerate inclusiv persoane care au participat la


protestele de la Timiºoara, din toamna anului 19562. Unii deþinuþi care au fost
transferaþi de la penitenciarele din vestul þãrii la Aiud sesizau aici un regim de detenþie
îmbunãtãþit, atât din punctul de vedere al hranei, cât ºi al igienei celor închiºi3.
Regimul sever de detenþie de la Aiud determina, nu de puþine ori, atitudini
protestatare printre cei încarceraþi. Cea mai rãspânditã formã de nemulþumire era, ca
în toate închisorile din sistemul carceral românesc, greva foamei. Rezultatele erau,
aproape invariabil, o indiferenþã totalã a administraþiei sau hrãnirea forþatã a protesta-
tarilor. Grevele, de cele mai multe ori spontane, dar uneori determinate ºi de evenimente
istorice marcante (spre exemplu, 24 ianuarie), durau de la câteva zile pânã la sãptãmâni
întregi ºi vizau obþinerea, în fapt respectarea, unor drepturi pentru cei încarceraþi,
acces la presã, corespondenþã, încetarea pedepselor corporale etc. Spre exemplu, pe
tot parcursul anului 1957, la Aiud au existat mai multe proteste de acest tip, conducerea
închisorii încercând sã-i tempereze pe deþinuþi, promiþând trimiterea lor la fabrica
închisorii sau ameninþându-i cu diferite pedepse4. Ion Diaconescu vorbeºte despre
declanºarea celei mai mari greve din sistemul carceral românesc, la Aiud, în aprilie
1957, ca urmare a restricþiilor dure impuse de autoritãþi dupã revoluþia din Ungaria.
La protestul care a durat 23 de zile au luat parte în jur de 700 dintre persoanele
încarcerate aici5. Consecinþa imediatã a fost, în urma unei decizii a conducerii DGP,
transferarea liderilor revoltei din Zarcã la penitenciarul Râmnicu Sãrat, considerat un
penitenciar care oferea condiþii optime de izolare6. Deþinuþii au fost transportaþi cu „o
cursã specialã, vagon-penitenciar”, iar paza a fost „asiguratã de 3 militari, plus 2 militari
supraveghetori de vagon”7.
Condiþiile de detenþie de la Aiud au fost uneori chiar foarte aspre pentru anumite
categorii de deþinuþi. Este vorba despre grupul de condamnaþi din procesul fostului
lider comunist Lucreþiu Pãtrãºcanu: Belu Zilber (eliberat în august 1964), Emil
Calmanovici (decedat la Aiud la 13 martie 1956), Jack Berman (eliberat în iulie 1957),
Alexandru ªtefãnescu (decedat la Aiud la 15 februarie 1956), Nicolae Betea (eliberat în
martie 1958), Herant Torosian (eliberat în ianuarie 1957), Harry Brauner (eliberat în
ianuarie 1962), Constantin Pavel ºi Ion Mocsony-Stârcea. Cei întemniþaþi la Aiud au
fost încarceraþi în secþia Zarcã din ordinul expres al conducerii Ministerului Afacerilor
Interne. ªtefan Koller, comandantul penitenciarului Aiud din acea perioadã, declara:
Nu reþin exact data, în anul 1955, au fost transferaþi pentru executarea pedepsei un grup
de deþinuþi, printre care ºi deþ[inutul] Berman Ja[c]k, Zilber, Betea ºi Calmanovici.

1. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1948-1955, box
436, Item no. 11193/53, f. 1; Leonard Kirschen, op. cit., p. 136.
2. Dosarul-rechizitoriu al colonelului [r.] Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999, f. 217v.
3. Smaranda Vultur, Istorie trãit㠖 istorie povestitã. Deportarea în Bãrãgan (1951-1956), Editura
Amarcord, Timiºoara, 1997, p. 363.
4. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1971, box
435, Item no. 5259/59, f. 5.
5. Ion Diaconescu, Temniþa, destinul generaþiei noastre, Editura Nemira, Bucureºti, 1998, pp. 224-228.
6. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 9/1956-1959, vol. III, f. 60.
7. Ibidem.
91 Aiud

Trecând la repartizarea lor pe secþii, organele „D”, dacã reþin bine – ºeful biroului cpt.
Bãdilã, a spus cã are indicaþii ca aceºtia sã fie repartizaþi la zarcã, fiecare singur. Lucru
ce am ºi fãcut…
La rândul sãu, colonelul Gheorghe Crãciun, un alt fost comandant al peniten-
ciarului Aiud, relata în legãturã cu acest subiect:
În toamna anului 1963 am primit din transfer pe deþinutul Zilber, pentru care am primit
ºi telefon de la tov[arãºul] Negrea Vasile, adjunct al ministrului Afacerilor Interne.
Ordinul telefonic suna aproximativ cam aºa: am dat ordin sã fie trimis Zilber la Aiud.
Vezi cã el trãncãneºte, pune-l izolat sau cu un om de la administraþie (agent) [deþinut
informator, n.n.]. Nu pot preciza dacã a spus la zarcã sau nu, dar loc de izolare la Aiud
nu era mai potrivit ca la zarcã.
Documentele despre întemniþarea grupului Pãtrãºcanu demonstreazã cã persoanele
condamnate în cadrul acestui lot au avut parte, în genere, de un tratament dur, în
strictã conspirativitate (gardienilor le era interzis sã cunoascã identitatea deþinuþilor,
iar izolarea era strictã). Unul dintre deþinuþi, Belu Zilber, declara mai târziu: „În
primele sãptãmâni eram scos la analizã Waserman sau la baie, cu ºervetul sau pãtura
pe cap. Gardianul mirat m-a întrebat «Cine eºti d-ta cã avem ordin sã nu te vadã
nimeni la faþã ºi nu þi se dã numele?»”. Mizeria din celule era, ca ºi în cazul altor
deþinuþi, endemicã. Iatã ce declara unul dintre medicii penitenciarului din acea
perioadã, ªerban Gheorghe: „Cei mai mulþi locuiau singuri în camerã, cu rogojini pe
jos, fãrã foc. În ultima perioadã li s-au introdus mai întâi saltelele, apoi paturi din
metal ºi surcele pentru a se încãlzi seara la o sobã din tablã”. Referitor la acest
subiect, Belu Zilber îºi amintea:
Medicul n-a venit niciodatã, chiar ºi atunci când aveam febrã mare. În luna mai 1963,
mâinile ºi picioarele îmi erau încã degerate. Condiþiile deþinerii mi-au provocat o hernie
bilateralã ca urmare a slãbiciunei. În 1963-1964 n-am avut nici un fel de îngrijire
medicalã ºi nici n-am fost chemat la raport când am cerut. De asemenea, în iarna lui 1957,
am conctractat o gripã foarte gravã care a durat patru luni, fãrã îngrijire medicalã, deºi
am cerut-o insistent.
Regimul diferit aplicat deþinuþilor politici ºi celor din lotul Pãtrãºcanu este evident:
„...sub orice pretext eram trimis la izolator, cu mâcare o datã la trei zile, întuneric, cu
17 ore în picioare ºi apoi dormit pe scâduri! În acelaºi timp, legionarii se plimbau
prin curte, aveau ziare ºi cãrþi. Cine a ordonat acest regim de exterminare?”1. Cerând
clarificarea situaþiei ºi soluþionarea cazului sãu de cãtre Comitetul Central, Emil

1. Citatele ºi informaþiile privind tratamentul aplicat lotului Pãtrãºcanu în penitenciarul Aiud au


fost extrase din „Documentar privind unele mãsuri luate de organele MAI pentru a se ºterge
urmele ilegalitãþilor sãvârºite în legãturã cu procesul Pãtrãºcanu”, în Marius Oprea, „Bastionul
cruzimii. Documente privind represiunea comunist㔠(în manuscris). Pentru alte detalii legate
de procesul Lucreþiu Pãtrãºcanu, vezi Lavinia Betea, Lucreþiu Pãtrãºcanu. Moartea unui lider
comunist. Studiu de caz, Editura Humanitas, Bucureºti, 2001, passim. Despre condiþiile de
detenþie ale lotului Pãtrãºcanu la Aiud, vezi Belu Zilber, Actor în procesul Pãtrãºcanu. Prima
versiune a memoriilor lui Belu Zilber, ediþie îngrijitã de G. Brãtescu, Editura Humanitas,
Bucureºti, 1999, pp. 133-150, 159-163.
Aiud 92

Calmanovici1 a intrat în greva foamei2. În urma regimului de izolare la care erau


supuºi deþinuþii, apãreau frecvente cazuri de dezechilibre psihice, tentative de suicid
sau atitudini recalcitrante. Harry Brauner, unul dintre condamnaþii procesului Pãtrãºcanu,
care prezenta simptome de alienare, a declarat cã este gata sã se sinucidã dacã nu va
avea dreptul sã lucreze, aºa cum i se promisese la proces3.

Reeducarea
Unul dintre episoadele care au rãmas în memoria închisorilor comuniste în legãturã
cu penitenciarul Aiud este fenomenul reeducãrii, petrecut aici în perioada 1960-1964,
ulterior celui de dimensiuni reduse, eºuat în 1952. Este evident faptul cã aceastã
reeducare coincide cu perioada în care Gheorghe Crãciun4 a fost comandant al acestui

1. Despre destinul lui Emil Calmanovici, vezi Robert Levy, „Naivitate fatalã: tragedia lui Emil
Calmanovici”, în Despre Holocaust ºi comunism. Anuarul Institutului Român de Istorie Recentã,
vol. I, Editura Polirom, Iaºi, 2002, pp. 268-281.
2. AANP, fond Secretariat, dosar FN/1956, dosar nepaginat.
3. AANP, fond Secretariat, dosar nr. 3/1954, dosar nepaginat.
4. Gheorghe Crãciun s-a nãscut la 24 iulie 1913 în comuna Mintiu Gherlii (Cluj), într-o familie de
þãrani cu ºase copii. A fost membru de partid din 1945, de profesie cazangiu (la Atelierele CFR
Cluj), cu patru clase industriale, fiind încadrat în Ministerul Afacerilor Interne în anul 1945. În
1934, Crãciun a fost încorporat în Regimentul 81 Infanterie, încheind carierea militarã cu
gradul de caporal. Dosarul de cadre al fostului colonel Gheorghe Crãciun vorbeºte despre
activitatea acestuia din perioada interbelicã menþionând faptul cã acesta ar fi intrat în anturajul
unei „organizaþii profasciste” ºi, mai mult, cã ar fi refuzat, în 1933, sã ia parte la grevele de la
atelierele CFR Cluj, fiind chiar ostil organizaþiilor sindicale. De asemenea, a fãcut parte din
mai multe „organizaþii reacþionare”, aducând „calomnii la adresa PCR, a sindicatului, cât ºi a
Uniunii Sovietice”, având chiar relaþii cu unii legionari ºi informatori ai Siguranþei. În 1945,
Gheorghe Crãciun a fost numit, în baza relaþiilor pe care le întreþinea cu unii membri ai PCR,
chestor de poliþie la Sibiu, apoi la Cluj. Pânã în 1947, a îndeplinit mai multe funcþii în poliþie.
La înfiinþarea Securitãþii, în 1948, Gheorghe Crãciun a fost avansat la gradul de locote-
nent-colonel, fiind numit ºef al Direcþiei Regionale MAI Sibiu. În 1951, comisia de control a
partidului l-a sancþionat pe Crãciun pentru acuzaþiile referitoare la legãturile sale de dinainte de
1944 cu „vot de blam cu avertisment”. De asemenea, în 1959 Crãciun era cercetat de Colegiul
de Partid. În perioada 1951-1952, Gheorghe Crãciun a fost ºeful Direcþiei Regionale de
Securitate Craiova, apoi a fost mutat la Direcþia Lagãre ºi Colonii de Muncã. Dupã îndeplinirea
funcþiei de director al Întreprinderii de Construcþii a MAI, Crãciun a fost numit ºef al grupului
operativ din munþii Fãgãraº ºi locþiitor-ºef al Direcþiei Regionale Braºov. Pentru rezultatele
obþinute în luptele împotriva partizanilor, Crãciun a fost promovat ºef al Direcþiei Regionale
MAI Braºov, cu gradul de colonel. Din noiembrie 1958, Gheorghe Crãciun a fost comandant al
penitenciarului Aiud. Pentru rezultatele muncii sale, spune caracterizarea direcþiei de cadre din
Securitate, Crãciun a fost recompensat cu bani în mai multe rânduri, precum ºi cu ordine ºi
medalii. În autobiografia redactatã la 2 noiembrie 1951, Crãciun recunoaºte comportamentul
brutal de care a dat dovadã în cadrul MAI. În 1959, într-o adresã a Comitetului Regional Cluj
cãtre Secretariatul CC al PMR se arãta cã, având în vedere legãturile din tinereþe ale lui Crãciun
cu unii legionari, Comitetul Regional de Partid Cluj a fost împotriva numirii lui în funcþia de
comandant al penitenciarului Aiud ºi solicita, în continuare, destituirea acestuia ºi încadrarea
lui în Miliþie (Dosarul-rechizitoriu al colonelului [r.] Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999,
ff. 45-65). Pentru alte detalii ale biografiei lui Gheorghe Crãciun ºi pentru opiniile sale asupra
reeducãrii de la Aiud, vezi ºi Cristina Anisescu, „Compulsie la repetiþie. Colonelul de Securitate
Gheorghe Crãciun” în Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii, Arhivele
93 Aiud

penitenciar. Procesul reeducãrii de la Aiud a fost precedat de modificãri importante


ale componenþei populaþiei penitenciare de aici. Astfel, majoritatea deþinuþilor de
drept comun au fost mutaþi la alte închisori, iar la Aiud au fost aduºi foºtii legionari
din toatã þara1. Spre deosebire de fenomenul reeducãrii de la Piteºti, care se produsese
cu mai bine de un deceniu înainte (1949-1952), la Aiud a fost impus un alt model „în
care erau perfecþionate metodele lente, ºocurile psihice, picãtura chinezeascã ºi
mutaþiile de naturã sã dezechilibreze psihicul deþinuþilor” 2. Trecerea la metode mai
puþin brutale este elementul care face diferenþa între cele douã cazuri de reeducare. La
Aiud, accentul a fost pus pe perioada mai lungã de timp ºi pe starea avansatã de
degradare fizicã ºi psihicã a persoanelor supuse acestui proces.
Izolarea, frigul ºi foamea erau elementele constitutive pentru aducerea deþinutului
în starea de a accepta reeducarea3. Scopul izolãrii era depersonalizarea deþinutului,
desfiinþarea sa ca entitate socialã, uzura psihicã a acestuia, inducerea unei lipse de
coordonare a funcþiilor psihice4. În plus, foamea aducea deþinutul într-o stare de
dezorganizare psihicã, provocându-i un haos al gândurilor care silea raþiunea la o
permanentã luptã pentru supravieþuire, pentru întreþinerea funcþiilor psihice ºi fizice.
„Degradarea fizicã induce degradarea psihicã. Pierderi temporare sau totale ale raþiunii
sunt exemple dese în închisoarea Aiud.”5 Schimbãrile în alimentaþie, aºa-numitele
ºocuri alimentare, aveau menirea de a ºubrezi deja slãbitul organism al deþinuþilor, o
pedeapsã în plus pentru cei care refuzau reeducarea. De asemenea, munca la Aiud era
consideratã o metodã de reeducare (sloganul afiºat fiind „Prin muncã spre eliberare!”).
De fapt, o parte dintre deþinuþii politici au acceptat sã munceascã în atelierele-fabricã
de la Aiud: deºi aceastã muncã nu era remuneratã, ocazia de sta alãturi de alþi deþinuþi,
depãºirea plictisului din celulã ºi suplimentul de hranã puteau îndepãrta deþinutul de
gândurile negre ºi de izolare. Termenul reeducare a fost utilizat pânã la obsesie la
Aiud: dictonul „Prin muncã spre eliberare” a devenit „Prin muncã spre reeducare”.
În tot acest proces al reeducãrii aiudene, un rol foarte important l-au jucat gardienii6.
Existã informaþii care dovedesc existenþa unei unitãþi speciale în penitenciar, în vremea

Securitãþii, vol. II, Editura Nemira, Bucureºti, 2004, pp. 386-429; Viorel Cacoveanu, Satani-
zarea României, Editura Obiectiv, Craiova, f.a., passim. În ultima carte citatã, autorul îi oferã
renumitului torþionar prilejul unei cinice autodisculpãri.
1. În perioada ianuarie-octombrie 1959, la Aiud au fost aduse 1 834 de persoane ºi au fost
eliberaþi, graþiaþi sau transferaþi de aici cãtre alte unitãþi penitenciare 1 451 de deþinuþi. În anii
1960-1962, la Aiud se aflau aproximativ 3 200 de deþinuþi politici (Comisia Prezidenþialã
pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 246).
2. Marius Cristea, op. cit., p. 242.
3. Ibidem.
4. Ibidem, pp. 243-244.
5. Ibidem, p. 246.
6. Gardienii de la Aiud au fost parte integrantã a procesului reeducãrii de aici, succesul acestei
etape depinzând în mare mãsurã de ei. Aceºtia erau recrutaþi cu grijã dintre candidaþii cu pregãtire
slabã ºi cu „origine sãnãtoasã”. De asemenea, atitudinea faþã de deþinuþi trebuia sã fie în confor-
mitate cu decizia administraþiei ºi cu politica regimului. Aplicarea cu stricteþe a regulamentului,
precum ºi atitudinea severã, chiar brutalã, faþã de deþinuþi erau încurajate. Abaterile de la regulament
ale personalului erau strict sancþionate, mergând pânã la carcerã. În acelaºi timp, gardienii care
aplicau cu lejeritate regulamentul erau marginalizaþi de conducere (ibidem, pp. 250-252).
Aiud 94

mandatului colonelului Gheorghe Crãciun. Mihai Bajuþ, gardian la Aiud, declara în


cadrul procesului intentat fostului comandant Crãciun cã a ajuns la Aiud direct de pe
bãncile ºcolii de ofiþeri de la Bãneasa, în 19591. La acea datã, la Aiud se constituise
o formaþiune a Securitãþii, Grupul Operativ Aiud (UM 0622 Aiud). Ofiþerii sub aco-
perire care lucrau în aceastã unitate îndeplineau în penitenciar atribuþiile plutonierilor,
iar colonelul Crãciun era ºeful GOA. La rândul sãu, Crãciun era subordonat direct lui
Alexandru Drãghici, ministru de Interne la acea datã. Funcþia lui Crãciun era una
foarte importantã în aparatul de Securitate, acesta fiind asimilat, ca ºef al GOA, unui
director regional de Securitate. Scopul misiunii era „depistarea comandamentului
legionar despre care se bãnuia cã existã în penitenciarul Aiud”, precum ºi racolarea
de informatori din rândul deþinuþilor politici. Aceastã activitate beneficia inclusiv de
consilierea unui agent sovietic care îl însoþea pe ministrul Drãghici în deplasãrile sale
la Aiud. Pentru îndeplinirea obiectivului, GOA a luat o serie de mãsuri pe linie
operativã, cum ar fi instalarea de tehnicã de ascultare în celule. Activitatea GOA a
durat pânã în 1960 ºi s-a ajuns la concluzia cã un astfel de comandament nu exista la
Aiud2. Acest lucru a fost confirmat ºi de alte mãrturii3, precum ºi de un subofiþer de
la Aiud. Cu toate acestea, motivaþiile referiotare la prezenþa ofiþerilor de Securitate în
penitenciar diferã: „Între noi erau doisprezece subofiþeri cu gradul de plutonier-major.
útia toþi erau ofiþeri de Securitate ºi fãceau pe secþii ca noi. Erau angajaþi. Aveau
misiunea de a urmãri cum reacþioneazã cadrele ºi deþinuþi[i]. Era dublã securitate...
ºi pentru cadre, ºi pentru deþinuþi. Cadrele, cum se poartã cu deþinuþii ºi dacã se
respecta regulamentul interior” 4.
Reeducarea de la Aiud a fost una ideologicã. Discursul celor reeducaþi, fie cã era vorba
de o „convertire” realã sau doar de prefãcãtorie, era unul procomunist, cu pregnante
accente propagandistice. Etapele în reeducarea deþinutului presupuneau „asaltul asupra
structurii interioare a victimei, forþarea complexului de vinovãþie, trãdarea de sine a
victimei, gãsirea punctului de cedare ºi frica de a fi anihilatã complet, aparenta
îmblânzire a hãrþuirii pentru a face ca victima sã clacheze, constrângerea confesiunii
autocritice, dirijarea vinovãþiei victimei, dezonorarea victimei cãreia i se dovedeºte cã
nu este ceea ce considerã a fi, adaptarea victimei la situaþia sa, confesiunea finalã,
renaºterea ºi identificarea cu agresorul, eliberarea victimei reeducate”5. Acceptarea
reeducãrii în schimbul unor avantaje (îmbunãtãþirea alimentaþiei, anularea pedepselor
pentru încãlcarea regulamentului, drepturi acordate conform deciziilor administraþiei
ºi, în ultimã instanþã, eliberarea) urma sã fie rãsplãtitã prin intrarea într-unul din
„cluburile reeducãrii”. Numit㠄spãlarea creierului” sau „reforma gândirii”, reeducarea
de la Aiud a fost strâns legatã de numele lui Gheorghe Crãciun, acuzat de numeroase

1. Dosarul-rechizitoriu al colonelului (r.) Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999, ff. 216-218.
2. Ibidem.
3. Un fost deþinut politic de la Aiud, încarcerat aici în perioada decembrie 1956-martie 1958,
menþiona cã prizonierii politici de la Aiud erau pãziþi de ofiþeri de Securitate, numiþi „caralii”
în argoul celor încarceraþi. Este important de precizat cã mãrturia face trimitere la perioda în
care închisoarea aiudeanã era condusã de colonelul ªtefan Koller (OSA 300-60-1, RFE Research
Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1971, box 435, Item no. 5259/59, f. 2).
4. Marius Cristea, op. cit., p. 252.
5. Ibidem.
95 Aiud

abuzuri în aceastã funcþie1: „Odatã cu venirea la comanda penitenciarului a înv[inuitului]


col. (r) Crãciun Gheorghe, situaþia s-a agravat ca urmare a iniþiativelor acestuia [subl.
din dosar, n.n.] în cadrul unui aºa numit proces de «reeducare» [subl. din dosar, n.n.].
Cei ce refuzau reeducarea erau supuºi pedepselor, precum ºi unui regim de lentã
exterminare”2. Refuzul, aºa cum menþioneazã documentele, putea determina represalii
dure: „Acesta consta în raþii alimentare reduse ori chiar în suspendarea hranei,
condiþii igienico-sanitare necorespunzãtoare, celule igrasioase ºi îngheþate (fãrã încãlzire)
care duceau la îmbolnãviri ºi decese, îmbrãcãminte subþire, neadecvatã, lipsa plimbãrilor
în aer liber, lipsa asistenþei medicale”3. Mai mult, întreþinerea unei incertitudini totale
în privinþa eliberãrii era un motiv în plus de presiune psihicã. În schimb, cei care
acceptau nu mai erau numiþi „bandiþi”, limbajul ºi comportamentul gardienilor fiind
unul politicos, înþesat de expresii comuniste precum „morala comunist㔠sau „Vitejia
este esenþa omului comunist”. Dacã în varianta Piteºti tortura a fost pionul principal,
la Aiud cheia procesului reeducãrii a fost limbajul 4.

1. Gheorghe Crãciun a fost comandant al Penitenciarului Aiud între 1 noiembrie 1958 ºi 1 octom-
brie 1964, potrivit Direcþiei Generale a Penitenciarelor, perioadã în care au avut loc cele mai
multe decese: 138 decese în perioada menþionatã, dintr-un total de 216 înregistrate în intervalul
1950-1964 (Dosarul-rechizitoriu al colonelului [r.] Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999,
ff. 348-349). Gheorghe Crãciun este acuzat cã ar fi împuºcat mortal în închisoare pe fratele
lui Nicolae Mãrgineanu împreunã cu alþi ºase þãrani din comunele Galda ºi Mihalþ, judeþul
Alba (Nicolae Mãrgineanu, Mãrturii asupra unui veac zbuciumat, ed. cit., p. 341; Nicolae
Mãrgineanu, Amfiteatre ºi închisori, ed. cit., p. 249). Asasinarea acestor þãrani, implicaþi în
susþinerea grupului de rezistenþã armatã condus de maiorul Nicolae Dabija în Munþii Apuseni,
s-a produs în 1950, dar nu la Aiud, ci la Cluj. În decembrie 1998, împotriva lui Gheorghe
Crãciun a fost depusã o plângere penalã de cãtre Asociaþia Românã a Foºtilor Deþinuþi Politici
ºi Luptãtori Anticomuniºti pentru sãvârºirea infracþiunii de genocid, încadrarea fiind schimbatã
ulterior în omor deosebit de grav. Procesul a fost întrerupt pentru cã fostul comandant de la
Aiud a decedat între timp. Rechizitoriul instrumentat împotriva colonelului Gheorghe Crãciun
în data de 7 septembrie 2000 de cãtre procurorul militar Alic Saiciuc din cadrul Parchetului
Militar de pe lângã Curtea Militarã de Apel a constatat abuzurile ºi încãlcãrile grave ale
drepturilor deþinuþilor de cãtre fostul comandant (Dosarul-rechizitoriu al colonelului [r.]
Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999, passim).
2. Ibidem, ff. 344, 348.
3. Ibidem, f. 346.
4. Despre reeducarea de la Aiud, Ruxandra Cesereanu nota: „Aproape douã decenii mai târziu va
fi iniþiatã a doua reeducare, la Aiud, strict ideologicã (spre deosebire de cea de la Piteºti),
înruditã cu metodele chinezeºti, urmãrind compromiterea ºi desolidarizarea deþinuþilor, în
special a legionarilor, în ºedinþele publice («cluburi de reeducare»). Ea este echivalentã etapei
propuse cândva de Bogdanovici la Suceava. Deþinuþii, de preferinþã legionari, erau convinºi sã
îºi renege trecutul ºi sã îºi denigreze principiile de odinioarã; autocritica era mai întâi redactatã
în scris ºi apoi cititã public, pentru a produce efectul scontat asupra auditoriului care comenta
mostrele autodenigratoare. Intransigenþii care nu au cedat presiunilor au perceput acest gest ca
pe o lepãdare, în sens teologic, de Dumnezeu. Regimul miza, în acceptarea autocriticii, pe
faptul cã rezistenþa deþinuþilor politici devenise minimã în urma numeroºilor ani de regim
carceral dur, aceºtiia fiind, prin urmare, vulnerabili (fizic ºi psihic) ºi, implicit, mai puþin
recalcitranþi la ideea de reeducare pe care o parte dintre victime au acceptat-o în cele din urmã.
Autocritica era obligatoriu secundatã de elogiul adus comunismului ºi Partidului, ºi acesta era
lucrul care dezamãgea profund în lepãdarea reeducaþilor. […] În sfârºit, reeducarea de la Aiud
Aiud 96

Reeducarea presupunea critica ºi autocritica („analiza” ºi „autoanaliza”) publicã,


în legãturã cu faptele comise, cu atitudinea faþã de regimului comunist sau cu
denunþarea crimelor politice comise înainte de venirea la putere a comuniºtilor. În
aceste cluburi se citeau cãrþi, ziare sau broºuri cu caracter propagandistic, iar în
secþiile închisorii au fost instalate difuzoare pentru intimidarea celorlalþi deþinuþi. Mai
mult chiar, de la un timp, deþinuþii primeau caiete ºi instrumente de scris pentru a-ºi
redacta „autoanaliza” cerutã de regim1. Reeducarea a avut ºi o variant㠄artisticã”, o
expoziþie de picturã ºi graficã ce parodia Miºcarea Legionarã ºi religia creºtinã2. Nici
cei care lucrau în fabricã nu erau scutiþi de reeducare 3. Discuþiile ºi dezbaterile din
cadrul acestor cluburi erau conduse de reeducatori sau ºefi de club. Chiar comandantul
Crãciun a iniþiat aceste discuþii ºi a fost înfiinþat un comitet de reeducare. Acest proces
complex a angrenat un numãr mare de cadre din sistemul penitenciar, dar ºi ofiþeri de
Securitate, profesori universitari invitaþi pentru conferinþe, membri de partid special
detaºaþi, ziariºti sau membri ai sindicatelor 4. Discursurile reeducatorilor, antrenaþi în
arta manipulãrii, prezentau nu doar avantajele de care puteau beneficia deþinuþii care
acceptau târgul propus de conducerea penitenciarului, ci ºi realizãrile din þarã ale
regimului comunist. Marile construcþii, industrializarea, colectivizarea, îmbunãtãþirea
infrastructurii erau doar câteva dintre subiectele abordate la aceste întâlniri. Desele
conflicte între reeducatori (uneori dintre deþinuþi) ºi cei întemniþaþi priveau atitudinile
politice faþã de regim ºi faþã de trecutul celor închiºi. Reeducarea a avut în vedere în
primul rând schimbarea profilului ideologic al celor care fuseserã încadraþi în Miºcarea
Legionarã ºi, din acest punct de vedere, majoritatea discuþiilor s-au purtat în jurul
acestui subiect5. Majoritatea deþinuþilor politici au acceptat aceastã mascaradã pusã la
cale de conducerea penitenciarului. Totuºi, putem traduce acest demers printr-o
reeducare exterioarã, un discurs autodenigrator impus de condiþiile detenþiei ºi de
ºantajul instrumentat de regim6.

nu a fost decât o formã mult mai blândã ºi mai reþinutã a reeducãrii de la Piteºti, dar legãtura
ºi continuitatea dintre cele douã reeducãri ºi închisori sunt evidente cel puþin pentru substratul
autodemascãrii morale publice, care a constituit fundamentul comun, vizat de reeducatorii
comuniºti” (Ruxandra Cesereanu, Gulagul în conºtiinþa româneascã, ed. cit., pp. 217, 232-234).
1. Octavian Voinea vorbeºte chiar de redactarea unei „antologii” a reeducãrii sub îngrijirea lui
Valeriu Anania, un volum de 700-800 de pagini, în format mare ºi pe hârtie de calitate
superioarã. Textele redactate de Valeriu Anania, Simion Ghinea ºi Petre Þuþea ar fi ferit
„ponegrirea” Miºcãrii Legionare de cãtre regimul comunist. În final, lucrarea ar fi ajuns la
Ministerul Afacerilor Interne (Octavian Voinea, Masacrarea studenþimii române în închisorile
de la Piteºti, Gherla ºi Aiud, mãrturii redactate de Gheorghe Andreica, Editura Majadahonda,
Bucureºti, 1997, pp. 187, 192-193).
2. Dosarul-rechizitoriu al colonelului (r.) Gheorghe Crãciun, dosar 15/P/1999, f. 194.
3. Ibidem, f. 190.
4. „Documentar privind unele mãsuri luate de organele MAI pentru a se ºterge urmele ilegalitãþilor
sãvârºite în legãturã cu procesul Pãtrãºcanu”, în Marius Oprea, „Bastionul crizimii. Documente
privind represiunea comunist㔠(în manuscris).
5. Octavian Voinea, op. cit., pp. 173-209.
6. Petre Pandrea a redactat, în condiþiile reeducãrii, un „Decalog al bunului puºcãriaº” – un set de
reguli pentru buna convieþuire între deþinuþi ºi gardieni, dar ºi pentru supravieþuirea puºcã-
riaºului în condiþiile date. Cele zece sfaturi aiudene sunt grãitoare pentru atmosfera din
penitenciar din acei ani: „1. Nu se vorbeºte despre gastronomie. 2. Nu se vorbeºte despre eroticã.
97 Aiud

Iatã cum descrie Petre Pandrea reeducarea din acest penitenciar: „«Universitatea
din Aiud» dintre anii 1961-1964, a fost o treaptã a vieþii, o ieºire din suferinþa moralã
cruntã ºi din deznãdejdea politicã asupra realitãþilor þãrii mele, oglinditã cu fidelitate
în sectorul judiciar”1. La sfârºitul anilor ’50, regimul de la Aiud s-a modificat simþitor:
a apãrut cearceaful ºi faþa de pernã, salteaua de paie, masa de lemn, gardienii nu mai
insultau deþinuþii, cei întemniþaþi primeau reviste, ziare, cãrþi, hârtie ºi instrumente de
scris, iar artiºtii, ustensile pentru activitãþile culturale, se puteau practica jocuri de
societate (ºahul). Dintre lucrãrile care se „prelucrau” la Aiud în timpul reeducãrii,
amintim: Poemul pedagogic (A.S. Makarenko), Manualul de economie politicã,
Bazele filozofiei marxiste etc.2. Cei mai apreciaþi erau cei care reuºeau sã-ºi însuºeascã
limbajul de lemn ºi expresiile propagandistice ale comuniºtilor, ºabloanele lingvistice,
lozincile sau îndemnurile muncitoreºti. Se fãceau excursii cu automobilul în þarã
pentru a-i convinge pe deþinuþi de realizãrile regimului ºi se difuzau chiar filme pentru
deþinuþi3; „...se stimula discuþia sincerã, deschisã, fãrã arme ºi argumente contondente,
s-a ajuns la o muncã intelectualã, cu referate sociologice, recenzii literare, informaþii
economice, filozofie marxistã, într-un cuvânt s-a ajuns la universitatea din Aiud, cu
toate facultãþile, laboratoarele ºi secþiile-anexe”4. Colectivul de reeducare cuprindea ºi
deþinuþi politici, mulþi legionari. „Spovedaniile” legionarilor care denunþau crimele ºi
activitãþile desfãþurate în perioada interbelicã, mai ales cele din timpul guvernului
naþional-legionar ºi al rebeliunii legionare, erau urmate de dezbateri5. Printre figurile
importante care au fost supuse acestui proces al reeducãrii îi regãsim pe prinþul Alexandru
Ghica, Nichifor Crainic, Radu Demetrescu-Gyr, Petre Þuþea sau Valeriu Anania.
Condiþiile de exterminare instituite la penitenciarul Aiud au fost recunoscute, în
parte, ºi de persoane care au lucrat în administraþia închisorii (comandanþi sau
gardieni)6. Colonelul Crãciun declara cã persoanele încarcerate în „Celular ºi Zarcã
se aflau în iad... Am în vedere cã în «Celular ºi Zarcã» era aglomeraþie mare, se aplica
un regulament deosebit de sever, era o practicã învechitã sã se aplice pedepse aspre
pentru abateri minore de la regulament”7. Crãciun declara cã a fost ajutat de colegi în
exercitarea atribuþiilor sale, în impunerea unui anumit regim la Aiud ºi chiar de

3. Nu se vorbeºte despre eliberare. 4. Sã începi a vedea latura pozitiv-constructivã a socialis-


mului. 5. Sã începi a vedea pãrþile întunecoase ºi reale ale gândirii sau acþiunii proprii
(autocriticã sau psihologie abisalã). 6. Sã ridiculizezi drama confortului. 7. Sã ajungi la «pacea
uitãrii de sine». 8. Sã fii amabil (faþã de gardieni) ºi sã nu te transformi în codoº-sicofant,
fiindcã riºti a fi dispreþuit chiar de administraþie ºi de co-deþinuþi. Administraþia se informeazã
prin anchete penale rãbdãtoare ºi sistematice. (Nu se mai bate la Aiud). 9. Sã pãstrezi higiena
psihico-fizicã, bunele maniere ale convieþuirii de familie ºi de salon, sã nu fii morocãnos, sã nu
deznãdãjduieºti, fiindcã molipseºti; pe scurt, sã fii om feeric. 10. Sã pãstrezi regulile secretului
impenetrabil din noul sistem penitenciar”.
1. Petre Pandrea, op. cit., p. 36.
2. Ibidem, pp. 94-96.
3. Ibidem, pp. 53, 92-93; Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România,
op. cit., p. 247.
4. Petre Pandrea, op. cit., p. 92.
5. Ibidem, pp. 93-94.
6. Dosarul-rechizitoriu al colonelului (r.) Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999, f. 332.
7. Ibidem, f. 334.
Aiud 98

Gheorghe Gheorghiu-Dej1. Rechizitoriul împotriva lui Crãciun conchide foarte clar cã


la Aiud a existat un regim de exterminare, desfãºurat în mod organizat, încãlcând
convenþiile pentru respectarea drepturilor omului la care România era parte. „Toate
declaraþiile [din dosar, n.n.] foºtilor deþinuþi politici din Aiud descriu cu lux de
amãnunte existenþa unei acþiuni represive de naturã sã ducã la suprimarea fizicã [subl.
din dosar, n.n.] a acestora.”2
Deþinuþii care mureau în penitenciar erau înhumaþi în cimitirul închisorii. În 1957,
acest cimitir a fost scena unui conflict între administraþia închisorii ºi un grup de
persoane care participau la deshumarea fostului preot romano-catolic Gajdatsy Adalbert,
decedat la Aiud cu cinci ani înainte3.
Dupã 1964, când au fost emise de cãtre Consiliul de Stat al RPR ultimele „decrete
pentru graþierea de restul pedepsei” a persoanelor condamnate pentru infracþiuni politice,
regimul comunist a susþinut mereu cã România nu a mai avut deþinuþi politici dupã aceastã
datã. Totuºi, în perioada 1964-1989, penitenciarul Aiud a „gãzduit” în continuare deþinuþi
politici, aºa cum demonstreazã mai multe surse. Un astfel de document-registru, deºi
incomplet, a fost publicat în 1997, cu 324 de nume, ultimul fiind eliberat în 22 decembrie
1989. Majoritatea celor care erau arestaþi ºi judecaþi pentru delicte politice erau încadraþi
la delicte de drept comun, pentru a camufla detenþia politicã din România ceauºistã.
Cele mai frecvente infracþiuni priveau uneltirea sau complotul împotriva ordinii
sociale4, rãspândirea publicaþiilor interzise sau propagandã împotriva regimului5. În

1. Dosarul-rechizitoriu al colonelului (r.) Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999, f. 340.


2. Ibidem, ff. 341-342, 353-354.
3. În dimineaþa zilei de 4 noiembrie 1957, plutonierul Andrei Bairo, ºofer al închisorii, a sesizat
prin telefon conducerea unitãþii cã un grup de patru, cinci persoane încearcã de deshumeze un
cadavru din cimitirul penitenciarului. La faþa locului au sosit imediat cadre ale Miliþiei ºi
persoane din conducerea penitenciarului, inclusiv comandantul ªtefan Koller. Din cercetãrile
preliminare a rezultat cã grupul încerca deshumarea rãmãºiþelor pãmânteºti ale fostului preot
romano-catolic Gajdatsy Adalbert Arpad, nãscut la 16 ianuarie 1887 la Viena, condamnat la 20 de
ani de detenþie pentru înaltã trãdare ºi decedat la Aiud la 14 septembrie 1952. Procuratura a
stabilit ºi identitatea persoanelor care fãceau parte din grup, rude ºi angajaþi ai Arhiepiscopiei
Romano-Catolice din Alba-Iulia, ºi, deºi persoanele aveau autorizaþia SANEPID-ului din localitate
pentru acþiunea lor, a dispus reînhumarea cadavrului ºi predarea grupului, pentru cercetãri,
Securitãþii. S-a stabilit, de asemenea, cã Ilea Saxon, fost paznic al cimitirului, furnizase
informaþii familiilor cu privire la locul ºi identitatea mai multor deþinuþi (Constantin Buºilã,
Nicolae Macici, Gheorghe Coslinschi, Gavril Szentivanyi) înhumaþi în cimitir, în schimbul unor
sume de bani. La domicilul fostului paznic au fost descoperite mai multe înscrisuri provenind
din registrul ofiþerului stãrii civile (AANP, fond Secretariat, dosar nr. 25/1957, ff. 118-122).
4. Pentru propagandã împotriva orânduirii socialiste, Grigore Caraza, un cunoscut al temniþelor
României comuniste, a fost reîncarcerat în martie 1970, dupã ce fusese eliberat în 1964.
Condamnat la 10 ani de închisoare, Caraza a fost eliberat la 22 iulie 1977, „o zi mai târziu dupã
ce Zarca Aiudului rãmãsese goal㔠(Mihai Lungeanu, „Explicaþie”, accesibil online la adresa
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/gcaraza/aiud/explicatie.htm
[27.07.2007]). Tot la Aiud a fost încarcerat ºi pãrintele Gheorghe Calciu, dupã ce fusese arestat
la 10 martie 1979 ºi condamnat la 10 ani de închisoare, pedeapsã modificatã ulterior la 7 ani ºi
jumãtate (Virgil Ierunca, Fenomenul Piteºti, Editura Humanitas, Bucureºti, 1 990, p. 48).
5. În 1984, la Aiud, 30 de deþinuþi politici erau încarceraþi pentru infracþiunea de propagandã
împotriva orânduirii socialiste sau complot (Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii
Comuniste din România, op. cit., p. 369).
99 Aiud

epoca Nicolae Ceauºescu, deþinuþi politici au existat ºi în alte penitenciare din România
(Jilava, Craiova, Poarta Albã). La Aiud, în aceastã perioadã au existat peste 300 de
condamnaþi pentru tentativã sau trecere frauduloasã a frontierei1. De asemenea, fiºele
matricole penale aflate în Arhiva Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor dovedesc
existenþa unor cazuri de condamnãri pentru fapte contra securitãþii statului de la
sfârºitul anilor ’60 pânã în 19892. În plus, chiar ºi dupã 1965, dreptul la pachet,
vorbitor ºi corespondenþã era rezervat doar celor care prestau munci în folosul
penitenciarului3.
O mãrturie interesantã ºi extrem de bogatã în amãnunte despre detenþia politicã de
la Aiud din 1968 o avem din arhiva Europei Libere. Un fost deþinut explica astfel
situaþia celor de aici: „Deºi în repetate rânduri s-a subliniat cã în þarã nu mai existã
deþinuþi politic[i], numãrul celor aflaþi la Aiud se ridicã la peste 5004. În aceastã
închisoare existã, de asemenea, 600 de deþinuþi condamnaþi pentru diferite alte delicte,
care lucreazã în exterior, 500 care lucreazã în interiorul închisorii ºi 500 care lucreazã
la o fabricã de produse metalice din Aiud (IPM Aiud)”5. Multe dintre aspectele
referitoare la detenþia de dupã 1964 sunt aproape identice cu cele din perioada
anterioarã, aºa cum reiese din documentul citat. Deþinuþii purtau haine vãrgate cu
inscripþia DC, ºi se continua aplicarea bãtãii celor închiºi. Regimul alimentar6,

1. Marius Oprea, „Rezistenþa anticomunist㠖 cazuri între 1964-1989”, în op. cit., pp. 19-30.
Într-o adresã din 6 februarie 1969 se preciza c㠄Având în vedere cã în noul Cod Penal,
infracþiunea de trecere frauduloasã a frontierei nu mai este inclusã în capitolul infracþiunilor
contra securitãþii statului, deþinuþilor condamnaþi pentru asemenea fapte urmeazã sã li se aplice
regimul deþinuþilor de drept comun”. Astfel, bãrbaþii (cetãþeni români sau strãini) condamnaþi
definitiv ºi care mai aveau de efectuat peste trei luni din pedeapsã urmau sã fie transferaþi la
pentienciarul Aiud (AANP, fond Secretariat, dosar nr. 163/1969, dosar nepaginat).
2. Potrivit unor estimãri recente, în Arhiva Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor (Jilava) se
gãsesc peste 90 000 de fiºe matricole finale. Numeroase fiºe din aceastã arhivã dovedesc
existenþa deþinuþilor închiºi pe motive politice ºi dupã 1964.
3. Într-o notã-raport din 25 noiembrie 1967, colonelul Nicolae State, ªeful Direcþiei Generale a
Penitenciarelor, prezenta cererea Clarei Beer care intenþiona sã-ºi viziteze soþul închis la Aiud
începând cu 1967, fiind condamnat pentru subminarea economiei naþionale. În final, se preciza:
„Deþinutul, fiind inapt, nu poate fi folosit la munci, motiv pentru care nu beneficiazã de pachet,
vorbitor ºi carte poºtalã, decât cu aprobarea conducerii ministerului” (AANP, fond Pazã ºi
Regim, dosar nr. 26/1967, dosar nepaginat).
4. O altã sursã confirmã numãrul deþinuþilor politici închiºi la Aiud în perioada de dupã anul 1964,
un alt fost deþinut indicând cifra de 600 de persoane (OSA 300-60-1, RFE Research Institute,
Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1971, box 435, Item no. 138/71, f. 1).
5. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1960-1968, box 435,
Item no. 2126/68, f. 1.
6. Iatã cum descrie fostul deþinut hrana celor închiºi la Aiud în perioada ceauºistã (mãrturia face
referire la anul 1968): „Se serveºte ca mic dejun o ceaºcã de... cafea fãcutã din arpacaºul ars
rãmas din mâncarea neconsumatã din ziua precedentã. Odatã cu aceastã cafea, se dã ºi porþia
de pâine pe toatã ziua, adicã, dupã normã, 95 de grame, în realitate însã cam 80 de grame. […]
Masa de prânz ºi de searã se compune invariabil din trei alimente de bazã: arpacaº, varzã
(îndeobºte stricatã), cartofi ºi rareori fasole. Extrem de rar li se anunþã deþinuþilor cã vor primi
carne. Atunci, se aduc de la abator burþi de vitã care sunt aruncate pe cimentul curþii închisorii.
Un deþinut de la bucãtãrie le spalã... cu un furtun ºi apoi, tãiate în bucãþi, sunt aruncate în
cazanul comun” (ibidem, f. 1). O altã mãrturie din 1969 confirmã, în mare parte, regimul
Aiud 100

asistenþa medicalã1, regimul penitenciar, aspectul celulelor, tratamentul aplicat deþinuþilor


(inclusiv pedepsele corporale) 2, pedepsele cu regim de izolare severã (incluzând
anularea dreptului la pachet), drepturile3 celor încarceraþi, obligaþia prestãrii de munci
în folosul penitenciarului, toate acestea aratã cã regimul carceral rãmãsese practic
neschimbat4. În plus, noua conducere de la Aiud punea accent pe munca depusã de
deþinuþi în atelierele închisorii. Deþinuþii lucrau într-un ritm alert, având un program
istovitor, uneori chiar ºi duminica 5, de la 7 dimineaþa la orele 17 seara, cu o normã de
lucru care cu greu putea fi îndeplinitã chiar ºi de un individ în libertate. Deþinuþii
confecþionau diferite subansamble din metal6, lucrând „ca nebunii, pentru a îndeplini
norma ºi a evita pedepse ºi neplãceri”. Acestea constau, practic, în pedepse corporale
ºi înjurii la care erau supuºi cei încarceraþi7. Cu toate cã, oficial, trebuiau sã fie
remuneraþi pentru munca prestatã, cei închiºi la Aiud nu primeau aproape niciodatã
sumele cuvenite8.
În prima parte a regimului comunist, la Aiud au fost închise personalitãþi marcante
ale României interbelice, dintre care amintim pe generalii 9 Aurel Aldea (decedat la

alimentar descris mai sus (OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and
Camps, 1951-1971, box 435, Item no. 138/71, f. 2).
1. În secþia a III-a, a deþinuþilor politici, îngrijirea medicalã a celor 500 de persoane încarcerate
cãdea în sarcina unui singur medic-deþinut, în toatã închisoarea existând un felcer ºi un doctor
care venea de douã ori pe sãptãmânã. Infirmeria închisorii avea doar ºapte locuri, iar singurele
medicamente erau aspirinele, antinevralgicele ºi piramidoanele (OSA 300-60-1, RFE Research
Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1960-1968, box 435, Item no. 2126/68, f. 5).
2. Fostul deþinut politic de la Aiud indicã mai mulþi gardieni brutali, menþionând c㠄Toþi paznicii
de mai sus ºi cei al cãror nume nu este amintit bat în fiecare zi, uneori fãrã alegere, mai ales
când sunt beþi. Ei primesc þuicã în cantitãþi mari care-i animalizeazã, fãcându-i capabili de
orice” (ibidem, ff. 4-5). În schimb, un alt deþinut din 1969 de la Aiud precizeazã c㠄nu se mai
bate în închisoare” (OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and
Camps, 1951-1971, box 435, Item no. 138/71, f. 1).
3. Deþinuþii politici nu aveau dreptul la presã, instrumente de scris, iar pachete de acasã puteau
primi doar de trei ori pe an. În plus, corespondenþa cãtre familie trebuia sã respecte un anumit
tipar impus de autoritãþi, pentru a evita ca deþinutul sã ofere informaþii despre regimul
penitenciar (OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps,
1960-1968, box 435, Item no. 2126/68, ff. 3-4).
4. Ibidem, ff. 1-2.
5. Într-un profund dispreþ faþã de soarta celor închiºi, deþinuþilor de la Aiud li se comunica,
periodic, faptul c㠄la cererea lor, direcþia generalã a închisorilor din Bucureºti le-a acordat
«dreptul» sã lucreze ºi duminicile. Paznicii, spune un fost deþinut de aici, au obiceiul sã facã
glume de tipul «mã, cu munca asta de duminicã vã îmbogãþiþi precis»” (ibidem, f. 3).
6. Cu privire la obiectele confecþionate în fabrica de la Aiud, o mãrturie din 1969 enumera „sobe
de gãtit, scãri de pompieri, lãdiþe pentru conserve ºi fructe, resorturi, unelte de zidãrie” (OSA
300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1971, box 435,
Item no. 138/71, f. 2).
7. Doina Jela, op. cit., p. 79.
8. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1960-1968, box 435,
Item no. 2126/68, f. 2.
9. Pentru destinul generalilor români încarceraþi dupã 23 august 1944, vezi Alexandru Duþu,
Florica Dobre, Drama generalilor români (1944-1964), Editura Enciclopedicã, Bucureºti,
1997, passim.
101 Aiud

Aiud, 17 octombrie 1949), Ioan Arbore, Dumitru Dobre, Constantin Eftimiu (decedat
la Aiud, 19 octombrie 1950), Iosif Iacobici (decedat la Aiud, 11 martie 1952),
Nicolae Stoenescu, Constantin Pantazi, Nicolae Macici (decedat la Aiud, 15 iunie
1950), Nicolae ªova, Socrate Mardare (decedat la Aiud 9, februarie 1954), Ion
Sichitiu (decedat la Aiud, 29 aprilie 1952), Gheorghe Jienescu, Gheorghe Koslinski
(decedat la Aiud, 30 aprilie 1950), Dimitrie Popescu, Gheorghe Stavrescu (decedat la
Aiud, 10 ianuarie 1951), Ion Topor (decedat la Aiud, 22 iunie 1950), Constantin
Petrovicescu (decedat la Aiud, 8 septembrie 1949), Paul Teodorescu, amiralul Horia
Mãcellariu, foºtii miniºtri Ion Petrovici, Ghiþã Pop, Alexandru Marcu, I.C. Petrescu,
Istrate Micescu (decedat la Aiud, 29 mai 1951), Alexandru Alexandrini, Alexandru
Constant, Petre Tomescu, intelectualii Mircea Vulcãnescu (decedat la Aiud, 28 octom-
brie 1952), Radu Gyr, Nichifor Crainic, Dumitru Stãniloaie, Gheron Netta (decedat la
Aiud, 27 august 1955), Paul Zarifopol, Petre Þuþea, Constantin Noica, dar ºi Pantelimon
Halippa, Corneliu Coposu sau Ion Diaconescu. De asemenea, la Aiud a fost încarcerat ºi
fostul viceprim-ministru ºi ministru de Finanþe Vasile Luca, unde a ºi decedat în 1963,
familia fiind anunþatã un an mai târziu1.
Potrivit unor foºti deþinuþi care oferiserã informaþii postului de radio Europa
Liberã, la Aiud existau categorii diverse de deþinuþi politici închiºi ºi dupã 1965.
Astfel, aici se aflau 34 de foºti funcþionari din Ministerul Comerþului Exterior2, multe
persoane condamnate pentru tentativã sau trecere frauduloasã a frontierei3, foºti
„partizani din munþi” (eliberaþi prin decretele succesive de graþiere, apoi reîncarceraþi
sub diferite pretexte) ºi numeroºi membri ai diferitelor culte religoase, care, din
motive confesionale, refuzaserã satisfacerea stagiului militar (iehoviºti, adventiºti) 4.

1. La plenara de la sfârºitul lunii mai a anului 1952, „grupul” Pauker-Georgescu-Luca a fost


decapitat. Luca a fost supus celor mai teribile acuzaþii (atitudine antipartinicã ºi antistatalã în
aplicarea reformei monetare, promovarea unei linii antileniniste în problema cooperativelor).
La cererea lui Alexandru Moghioroº, Luca a fost supus anchetei Comisiei de Control a
Partidului. Comisia a decis retragerea calitãþii de membru de partid, dupã ce, anterior, fusese
demis din toate funcþiile pe care le deþinuse. Luca a fost arestat ºi supus unor anchete sãlbatice
în urma cãrora a recunoscut toate acuzaþiile aduse. În baza celor mai stranii destãinuiri, Luca
a fost condamnat la moarte, pedeapsã comutatã apoi în închisoare pe viaþã. Memoriile pe care
Luca i le-a scris secretarului general ºi fostului coleg de partid au fost primite cu cinism de Dej.
Fostul ministru de Finanþe a decedat în închisoarea de la Aiud la 23/27 iulie 1963, dupã 9 ani
de temniþã grea (Vladimir Tismãneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politicã a comunismului
românesc, traducere de Cristina ºi Dragoº Petrescu, postfaþã de Mircea Mihãieº, Editura
Polirom, Iaºi, 2005, pp. 167-168; Gheorghe Buzatu, Mircea Chiriþoiu (coord.), Agresiunea
comunismului în România. Documente din arhivele secrete: 1944-1989, vol. II, Editura Paideia,
Bucureºti, 1998, pp. 100-111; Ioan Ciupea, Stãncuþa Todea, op. cit., p. 69).
2. Membrii acestui lot, din care fãceau parte Aurel Marinescu ºi Micu Suzin, fuseserã condamnaþi
în 1959 la pedepse cuprinse între 25 de ani de închisoare ºi detenþie pe viaþã (OSA 300-60-1,
RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1960-1968, box 435, Item
no. 2126/68, f. 3).
3. Din acest grup, fostul deþinut de la Aiud aminteºte pe: Ion Bugan, Ion Preda, Vasile Gavrilescu,
Mihai Procarin. Aceastã informaþie privind existenþa unui mare grup de „frontieriºti” este
confirmatã ºi de documentul identificat de Marius Oprea (Marius Oprea, „Rezistenþa anti-
comunist㠖 cazuri între 1964-1989”, în op. cit., pp. 19-30).
4. OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1960-1968, box 435,
Item no. 2126/68, f. 3; Ibidem, Prisons and Camps, 1951-1971, box 435, Item no. 138/71, ff. 1-2.
Aiud 102

Iatã ºi câteva nume de deþinuþi politici închiºi la Aiud în anii ’70-’80: Radu Filipescu,
Gheorghe Nãstãsescu, preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Lucian Iancu, Marin
Iancu, Dumitru Iuga, Florentin Scaleþchi, Arpad Visky sau Iulius Filip1.

Conducerea penitenciarului
De la preluarea puterii de cãtre comuniºti ºi pânã la prãbuºirea regimului totalitar,
penitenciarul Aiud a avut urmãtorii directori ºi comandanþi: Alexandru Guþan (1945-
-1948)2, maior Alexandru Farcaº (1948-1950)3, cãpitan Nicolae Dorobanþu (1950-1953)4,
colonel ªtefan Koller (1953-1958)5, colonel Gheorghe Crãciun (1958-1964), colonel
Iorgu Volcescu (1965-1973), colonel Traian Moldovan (1973-1978), locotenent-colonel

1. Iulius Filip, Renaºtere împlinitã, Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2003, pp. 196-197.


2. Mandatul comandantului Alexandru Guþan s-a încheiat în urma unui control care urma sã
stabileascã regimul la care fuseserã supuºi deþinuþii politici. Printre acuzaþiile aduse conducerii s-a
numãrat ºi aceea de a fi fãcut campanie electoralã în martie 1948, pãrãsind astfel penitenciarul
(Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., p. 243).
3. O mãrturie din 1951 menþioneazã cã Alexandru Farcaº avea în jur de 40 de ani ºi fusese director
la STB Bucureºti (OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps,
1951-1955, box 435, Item no. 12986). Într-o altã sursã, Farcaº apare drept un „comunist sadic”
(OSA 300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box
435, Item no. 7768/53, f. 7).
4. Cicerone Ioniþoiu, Demostene Andronescu ºi Gheorghe Laghiu, foºti deþinuþi politici, îºi
amintesc abuzurile pe care care le-a comis Dorobanþu în calitate de comandant al Aiudului,
multe dintre pedepsele violente administrându-le foºtilor demnitari. Alte mãrturii amintesc de
comportamentul brutal al corpului de gardieni de aici ºi de comandantul care nu avea milã nici
mãcar de cei bolnavi (Grigore Caraza, op. cit., pp. 74-75). Uneori, cei care fuseserã deja
condamnaþi erau supuºi în continuare interogatoriilor (OSA 300-60-1, RFE Research Institute,
Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box 435, Item no. 11193/53, f. 2-3; ibidem,
Prisons and Camps, 1951-1955, box 435, Item no. 7768/53, f. 7). Nicolae Dorobanþu ar fi avut
ca locþiitor politic pe un anume Arion. Acesta obiºnuia sã-i pedeapseascã pe deþinuþi cu izolarea
la carcerã în zilele de sãrbãtoare ale regimului (Doina Jela, Aceastã dragoste care ne leagã.
Reconstituirea unui asasinat, Editura Humanitas, Bucureºti, 1998, p. 273). Dupã 1953, Nicolae
Dorobanþu, „fost muncitor petrolist”, a activat la penitenciarul de femei Mislea (Leonard
Kirschen, op. cit., pp. 135-136; Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste
din România, op. cit., p. 245, n. 26).
5. ªtefan Koller, unul dintre cei mai violenþi comandanþi de la Aiud, a rãmas în memoria deþinuþilor
politici drept cel care a impus obturarea ferestrelor cu obloane ºi rãspândirea deþinuþilor bolnavi
de TBC în toate celulele penitenciarului (ibidem, p. 245). Un fost deþinut de la Aiud declara cã
ªtefan Koller provenea dintr-o familie de evrei, despre ai cãrei membri se spunea cã fuseserã
executaþi de legionari. Rãmas infirm în urma unei rãni din timpul Rãzboiului Civil din Spania,
recãsãtorit, cu doi copii (o fatã ºi un bãiat), doctor în drept, Koller era descris astfel de un fost
deþinut: „Foarte înalt, gras, cântãrind circa 130 de kg” (OSA 300-60-1, RFE Research Institute,
Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1971, box 435, Item no. 5259/59, ff. 2-4). Alte
mãrturii îi amintesc, printre figurile cele mai dure de aici, pe trei fraþi gardieni Maier (OSA
300-60-1, RFE Research Institute, Romanian Unit, Prisons and Camps, 1951-1955, box 435,
Item no. 8383/55, f. 3; ibidem, Item no. 5731/55, f. 2). Pentru „munca” depusã la Aiud,
Koller a primit elogii din partea conducerilor DGP ºi PCR. „Fire sanguinarã, ascunsã sub
aparenþele unui bonom”, ªtefan Koller a emigrat în Israel, unde i s-a pierdut urma (INST,
Regimul penitenciar..., ed. cit., p. 24).
103 Aiud

Mihai Damian (1978-1981), colonel Vasile Rusu (1981-1987)1 ºi colonel Vasile Þãran
(Tartan) (1987-1991) 2.
Într-un document pus la dispoziþie de Ministerul Justiþiei în 1992 apar indicate
numãrul ºi datele cadrelor superioare din administraþia penitenciarul Aiud, în perioada
1948-1989. Dintre cele 26 de persoane, enumerãm: locotenent-colonel Ioan Peicu
(1952-1955), locþiitor pentru pazã ºi regim, colonel Alexandru Ioniþescu (1956),
locþiitor pentru servicii, colonel Dumitru Bãncilã (1956-1958), ofiþer politic, colonel
Veniamin Lorinþ (1957-1958) locþiitor pentru servicii, colonel Gheorghe Ionescu
(1959), ofiþer politic, locotenent-colonel Ioan Ivan (1959-1965), locþiitor pentru
servicii, colonel Martin Iacob (1960), ofiþer politic, colonel Gavrilã Hoza (1961-1966),
locþiitor pentru pazã ºi regim, colonel Ioszef Rotar (1966-1973), locþiitor pentru
servicii3.

1. Locotenent-colonelul Vasile Aurel Rus, comandantul penitenciarului Aiud în perioada 1 decem-


brie 1981-1 aprilie 1987, a îndeplinit în sistemul penitenciar ºi funcþiile de locþiitor-comandant
la penitenciarul Gherla (august 1973-1981) ºi ofiþer de serviciu prim-operativ la colonia de
muncã Periprava (1960-1966). Din 1987 pânã în 1994 a fost comandant al penitenciarului
Gherla. Vasile Rus s-a nãscut la 1 martie 1936 în satul Bârlea, comuna Corneºti, judeþul Cluj.
Dupã absolvirea cursurilor gimnaziale ºi liceale – ºcoala elementarã (1947-1953), ºcoala
pedagogicã de un an (1953-1954), liceul teoretic „Petru Maior” din Gherla (1954-1957) –, Rus
a urmat Facultatea de Drept la fãrã frecvenþã (1970-1975), iar apoi un curs postuniversitar în
criminologie (1981). Pregãtirea ideologicã ºi-a desãvârºit-o în 1977, când a absolvit Univer-
sitatea seralã de marxism-leninism de pe lângã Comitetul Orãºenesc de Partid Gherla. În
perioada 1957-1960 a fost încorporat la Centrul de Instrucþie Trupe de Securitate din Fãlticeni –
UM 0975 ºi la ªcoala Militarã de Ofiþeri Activi nr. 4 MAI Oradea UM 0102, profil pazã (în
primii doi ani) ºi penitenciare (în ultimul an). Alte cursuri de perfecþionare profesionalã: curs
de perfecþionare pentru cadre de conducere de un an la ªcoala Militarã de Ofiþeri Activi MAI
nr. 2 Bucureºti (1962-1963); curs de reciclare cu durata de 30 de zile la ªcoala de Subofiþeri
de la Hârºova UM 0402 DGP (mai-iunie 1974); curs de perfecþionare pentru locþiitori de
comandanþi, absolvit la UM 0900 Grãdiºtea (octombrie-noiembrie 1975); curs de reciclare
penitenciare de 30 de zile (1986). Rus a fost chiar funcþionar la Sfatul Popular al comunei Fizeºu
Gherlii, judeþul Cluj, ocupând, în iunie-octombrie 1957, poziþia de colector de carne, lapte,
lânã ºi cereale. Activitatea didacticã a lui Rus înregistreazã câteva poziþii importante: profesor
la ªcoala de Subofiþeri MAI Arad nr. 5 UM 0644 (1966-1968), profesor-ºef ºi comandant de
companie la ªcoala de Subofiþeri Penitenciare MAI nr. 9 Bucureºti UM 0191 (1968-1973),
profesor la ªcoala de Subofiþeri de la Hârºova UM 0402 (1973). Pe line politicã, a fost membru
UTM din 1952 ºi PCR din 1971 (AANP, fond Serviciul Cadre ºi Învãþãmânt, dosar nr. 1933,
passim. Mulþumim pe aceastã cale colegilor noºtri, Mihail Bumbeº, Mihai Burcea ºi Marius
Stan, care ne-au furnizat aceste informaþii.).
2. AANP, fond Pazã ºi Regim, dosar FN/1967-1968, vol. I; Comisia Prezidenþialã pentru Analiza
Dictaturii Comuniste din România, op. cit., pp. 240-241; Dosarul-rechizitoriu al colonelului
(r.) Gheorghe Crãciun, dosar nr. 15/P/1999, ff. 237, 267. Alte variante ºi nume pentru
conducerea penitenciarului Aiud: locotenent-colonel Mihail Dorobanþu (1951), locotenent
Ludovic Czegledi (1952-1953), colonel Gheorghe Crãciun (1959-1964), colonel Iorgu Volcescu
(1965-1972), colonel Traian Moldovan (1973-1977), colonel Vasile Rus (1982-1986), colonel
Vasile Tartan (1986-1989) – cf. INST, Regimul penitenciar..., ed. cit., p. 305. Am preferat sã
pãstrãm în text datele identificate de noi în documentele din arhiva DGP.
3. INST, Regimul penitenciar..., ed. cit., pp. 30, 34, 305-306.

View publication stats