Finanțele instituțiilor

publice

II.1.2. Indicați răspunsul corect pentru următoarele întrebări grilă (doar unul corect):

1. Dintre instituţiile publice care funcţionează în baza reglementărilor Legii nr. 500 din 11 iulie
2002 privind finanţele publice fac parte:
a) Parlamentul, Guvernul, Consiliile Judeţene;
b) Parlamentul, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Banca Naţională a României;
c) Parlamentul, Guvernul, Primăriile, Consiliile locale;
d) Guvernul, Primăriile, Consiliile Judeţene.

2. Creditele de angajament din cadrul instituţiilor publice reprezintă:

a) Alocaţii periodice puse la dispoziţia instituţiilor publice de la un anumit buget public;
b) Credite contractate şi garantate de către stat;
c) Credite contractate de către stat de la Uniunea Europeană şi care urmează a fi rambursate
din bugetul public;
d) Credite obţinute prin acorduri cu Fondul Monetar Internaţional.

3. Conform Legii nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale, instituţiile publice
reprezintă denumirea generică ce cuprinde:
1) Comunele, oraşele, municipiile;
2) Trezoreria statului, Ministerele;
3) Sectoarele Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti;
4) Parlamentul, Guvernul.

a) = 2,4 b) = 2,3,4 c) = 1,2,3 d) = 1,3

1
 4. Principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi
utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în
procesul bugetar sunt stabilite prin:
a) legea bugetului de stat;
b) legea finanţelor publice;
c) codul fiscal;
d) Constituţia României.

5. Instituţile publice pot fi definite ca entităţi patrimoniale care desfăşoară:

1) activităţi de regulă sociale, de administrare şi conducere, în folosul comunităţii;
2) activităţi care nu produc venituri sau produc venituri evaluate la preţul factorilor care au
contribuit la realizarea activităţiilor şi care nu sunt suficiente acoperirii cheltuielilor
proprii;
3) activităţi care deservesc interesul privat prin furnizarea de bunuri şi servicii private;
4) activităţi producătoare de bunuri care se distribuie, de regulă, contra unui cost.

a) = 1,3,4 b) = 1,2,4 c) = 1,2 d) = 3,4

6. Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice stabileşte:
1) principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi
utilizarea fondurilor publice locale;
2) responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar;
3) principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi
utilizarea fondurilor publice;
4) principiile, cadrul general şi procedurile privind elaborarea, aprobarea, executarea şi
raportarea bugetelor locale.

a) = 1,3,4 b) = 1,2,4 c) = 2,3 d) = 3,4

7. Instituţiile publice desemnează denumirea generică ce include :

a) comunele, oraşele şi judeţele;
b) Preşedinţia, Guvernul, instituţiile juridice, ministerele, alte servicii publice organizate la
nivel central;
c) comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, Municipiul
Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea instituţiilor menţionate mai sus,
cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora;
d) Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul şi Prefectura.

8. Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sunt:

a) Parlamentul, Guvernul, Ministerele, alte servicii publice organizate la nivel central;
b) Preşedinţia, Guvernul, instituţiile juridice, ministerele, alte servicii publice organizate la
nivel central;
c) Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, instituţiile juridice, ministerele, alte instituţii şi
servicii publice organizate la nivel central;
d) Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, Prefectura, ministerele, instituţiile juridice.
II.1.3. Indicați răspunsul corect pentru următoarele întrebări grilă (doar unul corect):

1. După nivelul ierarhic instituţiile publice se clasifică in:

1) Instituţii publice superioare- conducătorii acestora au calitatea de ordonatori principali
de credite şi sunt finanţate de la bugetul de stat;
2) Instituţii publice superioare- conducătorii acestora au calitatea de ordonatori
secundari şi terţiari de credite si sunt finanţate de la bugetul de stat;
3) Instituţii publice subordonate- conducătorii acestora au calitatea de ordonatori
principali de credite şi sunt finanţate de la instituţiile publice ierarhic
superioare;
4) Instituţii publice subordonate- conducătorii au calitatea de ordonatori secundari şi
terţiari de credite şi sunt finanţate de la instituţiile publice ierarhic superioare

a) = 1,2 b) = 2,3 c) = 1,4 d) = 2,4

2. Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale sunt:

a) Consiliile comunale şi orăşeneşti, Primăria, Prefectura, serviciile publice organizate la
nivel local;
b) Consiliile judeţene, Prefectura, Primăria, servicii publice organizate la nivel local;
c) Primăria, Prefectura, Consiliile comunale şi orăşeneşti, alte servicii publice locale;
d) Consiliile comunale şi orăşeneşti, Prefectura, Primăria, Consilile judeţene, instituţiile şi
serviciile publice organizate la acest nivel.

3. Diferenţierile între instituţiile publice şi entităţile economice conduse după principii

comerciale vizează:
1) diferenţieri privind obiectivele şi sursele de finanţare a celor două tipuri de instituţii;
2) diferenţieri privind organizarea contabilităţii şi raportarea financiară în cadrul celor
două tipuri de instituţii;
3) diferenţieri privind creditarea şi utilizarea informaţiilor privind organizarea
managementului celor două tipuri de instituţii;
 4) diferenţieri privind terminologia utilizată în cadrul celor două tipuri de instituţii

a) = 1,3,4 b) = 1,2,4 c) = 2,3 d) = 3,4

4. Localizarea organizaţiilor publice se referă în general, la următoarele domenii de activitate:

1) infrastructură, transport, locuinţe şi amenajarea teritoriului;
2) doar în mediul urban de natura locuinţe şi amenajarea teritoriului;
3) învăţământ, cultură, artă, religie, sport, sănătate şi asistenţă socială;
4) servicii publice generale, ordine şi siguranţă publică, armată, justiţie, poliţie,
jandarmerie, relaţii externe şi cooperare internaţională şi regională

a) = 1,3,4 b) = 1,2,4 c) = 2,3 d) = 3,4

5. Având în vedere tipologia instituţiilor publice după domeniul în care sunt localizate, acestea
pot face parte din:
1) Domeniul social-cultural, domeniul apărării naţionale, economic
2) Domeniul diplomatic, tehnic
3) Domeniul ordinii publice, autorităţii publice, diplomatic
4) Domeniul apărării naţionale, cultural

a) = 1,3,4 b) = 1,3 c) = 1,2,3 d) = 3,4

6. Diferenţierile dintre instituţiile publice şi entităţile economice sunt :

a) Obiectivele, sursele de finanţare, raportarea financiară;
b) Raportarea financiară, terminologia, organizarea contabilităţii , obiectivele;
c) Obiectivele, sursele de finanţare, raportarea financiară, organizarea contabilităţii,
terminologia;
d) Obiectivele, raportarea financiară, sursele de finanţare, organizarea contabilităţii.

II.1.4. Indicați răspunsul corect pentru următoarele întrebări grilă (doar unul corect):

1. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate ?

1) Managementul este ansamblul proceselor şi relaţiilor de management din cadrul unei
organizaţii prin care se urmăreşte realizarea unor obiective definite;
2) Managementul înseamnă organizare, arta de a conduce , de a administra;
3) Managementul reprezintă o stare de spirit specifică, reflectată de un anumit fel de a
vedea, a dori, a căuta şi accepta progresul;
4) Managementul reuneşte un aparat format din instituţii ale statului create pentru a aplica
regulamente, proceduri, politici şi acte normative.
a) = 1,3,4 b) = 1,2,3 c) = 2,3,1 d) = 3,4

2. Între principiile noului management public regăsim :

a) Principiul eficienţei, echităţii, flexibilităţii;
b) Principiul centralizării, eficienţei, echităţii;
c) Principiul continuităţii, descentralizării, prudenţei;
d) Principiul flexibilităţii, echităţii, centralizării.

3.Între principiile şi valorile de bază aplicate managementului public din cel privat , regăsim :
1) Orientarea pe termen scurt;
2) Orientarea pe termen lung;
3) Orientarea către un management participativ;
4) Orientarea către un management proactiv.

a) = 1,3,4 b) = 1,2,3 c) = 2,3,4 d) = 3,4

4. Cu ajutorul căror mărimi economice poate fi măsurată performanţa bunurilor şi serviciilor

publice:
1) Măsurarea eficienţei, măsurarea eficacităţii;
2) Economia de resurse, măsurarea calităţii serviciilor;
3) Nivelul de confort şi solicitudinea beneficiarilor;
4) Măsurarea calităţii serviciilor, măsurarea eficienţei.

a) = 1,3 b) = 2,3 c) = 1,2 d) = 3,4

5. Diferenţele dintre sectorul public şi sectorul privat, care au reprezentat argumente pentru
o formă specializată de management în sectorul public sunt:
1. Deciziile în sectorul public au caracter obligatoriu, caracteristică ce nu poate fi atribuită
mediului privat;
2. Sectorul public nu întâmpină dificultăţi în măsurarea rezultatului/ eficienţei, la fel ca
sectorul privat;
3. Managerii sectorului public trebuie să facă faţă unei agende impuse din exterior, de
către conducerea politică;
4. Sectorul public are forme diferite de responsabilitate în comparaţie cu sectorul privat.

a) = 1,3,4 b) = 1,2,3 c) = 2,3,1 d) = 3,4

6. Interesul public şi politic are ca trăsături:

1) Este precizat de puterea politică;
2) Are un grad de generalitate;
3) Se delimiteză de nevoia socială;
4) Este o reflectare a nevoii sociale.

a) = 1,3,4 b) = 1,2,3 c) = 2,3,4 d) = 1,2,3,4

7. Caracteristicile domeniului managerial public sunt:
a) Puterea publică, autoritatea;
b) Interesul public şi politic, puterea publică şi autoritatea;
c) Interesul privat şi politic, autoritatea;
d) Interesul privat şi politic, puterea publică.

8. Sunt adevărate enunţurile:

1) regimul juridic al serviciilor publice este reglementat de regulile dreptului privat;
2) serviciile publice furnizate la un anumit moment reprezintă rezultatul unor decizii
politice;
3) serviciile publice răspund nevoilor unui număr restrâns de membrii ai comunităţilor;
4) serviciile publice satisfac nevoile unor grupuri largi de membrii ai comunităţii prin
intermediul unor entităţi publice.

a) = 1,3,4 b) = 1,2,4 c) = 2,3 d) = 2,4

9. Noul managementul public are ca obiectiv:

a) creşterea eficienţei şi profitului serviciilor publice la nivel central şi local;
b) orientarea către o dezvoltare pe termen lung, vizând maximizarea veniturilor pe o durată
relativ lungă de timp şi nu maximizarea acestora pe termen scurt;
a) folosirea raţională a resurselor la nivelul administraţiei publice centrale şi locale;
b) creşterea eficienţei sistemului de administraţie publică şi reducerea cheltuielilor bugetare;

10. Unul din efectele transpunerii în practică a noului model de management public constă în:
a) multiplicarea structurilor organizaţiilor de servicii publice;
b) îngrădirea parteneriatelor de tip public – privat în producţia de bunuri şi servicii;
c) spargerea monopolului şi introducerea concurenţei în producerea bunurilor şi serviciilor
publice, prin utilizarea eficientă a resurselor alocate;
d) satisfacerea prevalentă a nevoilor consumatorului în raport cu cele ale birocraţiei,
prin privatizarea unor servicii.

11. Unul din efectele transpunerii în practică a noului model de management public constă în:
a) satisfacerea prevalentă a nevoilor consumatorului în raport cu cele ale birocraţiei,
prin privatizarea unor servicii;
b) introducerea monopolului în producerea bunurilor şi serviciilor publice;
c) multiplicarea structurilor organizaţiilor de servicii publice;
d) stimularea parteneriatelor de tip public – privat în producţia de bunuri şi servicii

12. Unul din principiile noului model de management public este:

a) orientarea către o dezvoltare pe termen lung, vizând maximizarea veniturilor pe o durată
relativ lungă de timp şi nu maximizarea acestora pe termen scurt;
b) aplicarea managementului centralizat la nivelul autorităţilor şi a deciziilor;
c) în activitatea desfăşurată de către organizaţiile publice, accentul trebuie pus doar
pe dezvoltarea unor servicii;
 d) finanţarea trebuie să se realizeze pe criterii politice, fapt care ar conduce la
creşterea eficienţei resurselor alocate de la buget.

13. Unul din principiile noului model de management public este:

a) încurajarea monopolului în locul competiţiei;
b) aplicarea unui management de tip proactiv şi o planificare riguroasă a activităţilor
ce urmează a fi desfăşurate şi a resurselor aferente;
c) aplicarea managementului centralizat la nivelul autorităţilor şi a deciziilor;
d) în activitatea desfăşurată de către organizaţiile publice, accentul trebuie pus doar
pe dezvoltarea unor servicii.

II.2.2. Indicați răspunsul corect pentru următoarele întrebări grilă (doar unul corect):

1. Dintre conceptele utilizate pentru definirea unui sistem nu fac parte:

a) Componentele, structura;
b) Elementele, ambientul;
c) Eficienţa, productivitatea;
d) Conexiuni, traiectoria de evoluţie.

2. Conceptele utilizate pentru definirea unui sistem sunt:

1) Componentele, structura, traiectoria de evoluţie;
2) Conexiuni, ambient;
3) Eficienţa, productivitatea;
4) Comportament general, stare.

a) = 1, 2 b) = 1, 2, 3, 4 c) = 2, 3, 4 d) = 1, 2, 4

3. Sistemul de servicii publice este un produs al gândirii, deciziei şi acţiunii factorului uman,
creat pentru a răspunde unor:
a) Obiective financiare;
b) Obiective financiare, la care s-au adăugat şi obiective de natură social-culturală;
c) Obiective financiare, la care s-au adăugat şi obiective de natură economico-socială;
d) Obiective sociale, la care s-au adăugat şi obiective financiare.

4. Robusteţea:
a) Este capacitate a sistemului de a-şi menţine eficacitatea în condiţiile în care o parte
din structura acestuia îşi pierde funcţionalitatea;
b) Arată gradul de satisfacere a finalităţii sistemului;
c) Reflectă modul de organizare a unui sistem;
d) Este proprietatea sistemului de a funcţiona normal în condiţiile prezenţei unor
 perturbaţii generate de mediul exterior, în limita unor restricţii.

5. Ultrafiabilitatea:
a) Este capacitate a sistemului de a-şi menţine eficacitatea în condiţiile în care o parte
din structura acestuia îşi pierde funcţionalitatea;
b) Arată gradul de satisfacere a finalităţii sistemului;
c) Reflectă modul de organizare a unui sistem;
d) Este proprietatea sistemului de a funcţiona normal în condiţiile prezenţei unor
perturbaţii generate de mediul exterior, în limita unor restricţii.
6. Eficacitatea:
a) Este capacitate a sistemului de a-şi menţine eficacitatea în condiţiile în care o parte
din structura acestuia îşi pierde funcţionalitatea;
b) Arată gradul de satisfacere a finalităţii sistemului;
c) Reflectă modul de organizare a unui sistem;
d) Este proprietatea sistemului de a funcţiona normal în condiţiile prezenţei unor
perturbaţii generate de mediul exterior, în limita unor restricţii.

7. Structura:
a) Este capacitate a sistemului de a-şi menţine eficacitatea în condiţiile în care o parte
din structura acestuia îşi pierde funcţionalitatea;
b) Arată gradul de satisfacere a finalităţii sistemului;
c) Reflectă modul de organizare a unui sistem;
d) Este proprietatea sistemului de a funcţiona normal în condiţiile prezenţei unor
perturbaţii generate de mediul exterior, în limita unor restricţii.

8. Eficacitatea şi structura unui sistem:

1. Arată gradul de satisfacere a finalităţii unui sistem;
2. Reflectă modul de organizare a acestuia;
3. Arată capacitatea acestuia de a funcţiona normal în condiţiile prezenţei unor
perturbaţii generate de mediul exterior, în limita unor restricţii;
4. Arată raportul matematic dintre rezultatele sistemului şi consumul de resurse
ocazionat de funcţionarea sistemului.

a) = 1,3 b) = 3, 4 c) = 2, 3 d) = 1, 2

9. Eficienţa şi robusteţea sistemului:

1. Arată gradul de satisfacere a finalităţii unui sistem;
2. Reflectă modul de organizare a acestuia;
3. Arată capacitatea acestuia de a funcţiona normal în condiţiile prezenţei unor
perturbaţii generate de mediul exterior, în limita unor restricţii;
4. Arată raportul matematic dintre rezultatele sistemului şi consumul de resurse
ocazionat de funcţionarea sistemului.

a) = 1,3 b) = 3, 4 c) = 1,4 d) = 1,2

10. După importanţa socială serviciile publice se clasifică în:

a) Naţionale, locale;
b) Administrative, industriale şi comerciale;
 c) Vitale şi facultative;
d) Monopolizante, în parteneriat, autorizate spre realizare unor firme private.

11. Serviciile publice se clasifică în interne şi extrateritoriale, civile şi militare, după:

a) Gradul de cuprindere;
b) Criteriul juridic;
c) Modul în care se realizează interesul general;
d) Raportul cu colectivităţile publice de care depind.

12. Serviciile publice se clasifică în: servicii publice cu caracter exclusiv administrativ şi
servicii publice care pot fi încredinţate altor persoane private după:
a) Modul în care se realizează interesul social;
b) Criteriul delegării;
c) Raporturile cu serviciile private;
d) Criteriul juridic.

13. După criteriul juridic întâlnim:

1. Servicii publice administrative;
2. Servicii publice industriale;
3. Servicii publice comerciale;
4. Servicii publice civile.

a) = 2, 3 b) = 2, 4 c) = 1, 2, 3 d) = 1, 4
 II.2.3. Indicați răspunsul corect pentru următoarele întrebări grilă (doar unul corect):

1. Principiile de bază ale organizării şi funcţionării serviciilor publice sunt:

1. Eficienţei, centralizării;
2. Echităţii;
3. Eficienţei, descentralizării;
4. Eficacităţii, descentralizării.

a) = 1, 2 b) = 2, 3 c) = 3 d) = 2, 4

2. Deplasarea centrului de greutate al serviciilor publice de la ˮcentruˮ către comunităţile

teritoriale stă la baza principiului:
a) Eficienţei;
b) Centralizării;
c) Egalităţii;
d) Descentralizării.

3. Afirmaţia conform căreia administraţia este obligată să găsească cel mai bun raport între
eforturile (costurile) făcute şi efectele obţinute, respectiv cantitatea şi calitatea serviciilor prestate
cetăţenilor stă la baza principiului:
a) Echităţii;
b) Eficacităţii;
c) Eficienţei;
d) Descentralizării.

4. Care dintre următoarele nu face parte din regulile care trebuie aplicate de administraţia publică
pentru ca serviciile publice să fie aplicate în condiţii de eficienţă?
a) Regula continuităţii;
b) Regula discontinuităţii;
c) Regula flexibilităţii;
d) Regula cuantificării.

5. Se mai numeşte şi principiul egalităţii:

a) Principiul eficienţei;
b) Principiul descentralizării;
c) Principiul eficacităţii;
d) Principiul echităţii.

II.2.4. Indicați răspunsul corect pentru următoarele întrebări grilă (doar unul corect):

1. Dintre relaţiile ce se stabilesc între serviciile publice nu fac parte:

a) Relaţii de interdependenţă;
b) Relaţii de control;
c) Relaţii de reprezentare;
 d) Relaţii ierarhice.

2. Relaţiile de control, în funcţie de caracterul facultativ sau obligatoriu, pot fi:

1) Ierarhice;
2) Funcţionale;
3) Formalizate;
4) Neformalizate.

a) = 1,2,3,4 b) = 1,3 c) = 2,3,4 d) = 3,4

3. Relaţiile de autoritate pot fi:

a) Ierarhice şi funcţionale;
b) Ierarhice şi formalizate;
c) Funcţionale şi juridice;
d) De subordonare şi formalizate.

4. Relaţiile întâlnite cel mai des în raport cu cetăţenii sunt:

a) Relaţii de reprezentare;
b) Relaţii de prestări servicii;
c) Relaţii de cooperare;
d) Relaţii de autoritate ierarhice.

5. Relaţia care este întâlnită în special în raport cu elementele exterioare sistemului de

administraţie publică este:
a) Relaţia de control;
b) Relaţia de cooperare;
c) Relaţia de autoritate;
d) Relaţia de reprezentare.

II.3.2. Indicați răspunsul corect pentru următoarele întrebări grilă (doar unul
corect):

1) Reprezintă ordonatori principali de credite:

a) miniştrii.
b) conducătorii instituţiilor private cu personalitate juridică finanţate din bugetul de stat.

13
 c) conducătorii organelor de specialitate ale instituţiilor din subordinea administraţiei
publice locale.
d) directorii trezoreriilor locale.

2) Sunt adevarate enunţurile:

1) ordonatorii principali de credite la nivel central sunt miniştrii;
2) ordonatorul este persoana care are dreptul de a repartiza creditele bugetare;
3) la nivelul instituțiilor publice finanțate din bugetele locale, ordonatorii principali de
credite sunt miniștrii;
4) ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităţilor
administrativ-teritoriale

a) = 1,2,3,4 b) = 1,2,4 c) = 1,3 d) = 3,4

3) Ţinând seama de definiţia ordonatorilor de credite arătaţi care sunt ordonatori principali
din următorii:
a) direcţiile sanitare judeţene
b) conducătorii ministerelor.
c) conducătorii agenţiilor guvernamentale din subordinea Prefecturii.
d) inspectoratele de muncă din judeţe.

4) Ordonatorii principali de credite pot delega această calitate:

a) oricăror persoane cu funcţii de conducere din cadrul instituţiei publice;
b) doar înlocuitorilor de drept sau altor persoane împuternicite;
c) doar secretarilor generali ai instituţiei publice;
d) şefului compartimentului financiar-contabil.

5) La nivelul bugetului asigurărilor sociale calitatea de ordonator principal de credite este

îndeplinită de:
a) Ministrul Muncii, Protecţiei sociale şi Familiei
b) Preşedinţii consiliilor judeţene;
c) Directorii trezoreriei locale;
d) Conducătorii agenţiilor guvernamentale din subordinea Prefecturii.

6) Care dintre urmatoarele afirmații este falsă:

a) Ordonatorii principali de credite sunt miniștrii. conducatorii celorlalte organe de
specialitate ale administrației publice centrale, conducatorii altor autorități publice și
conducătorii instituțiilor publice autonome;
b) Ordonatorii principali de credite nu pot delega această calitate;
c) În cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt secretarii
generali sau persoanele desemnate prin aceste legi;
d) Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor
principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite.

7) Calitatea de ordonator de credite poate fi delegată̆?

a) da;
b) nu;
c) da, dar numai înlocuitorului de drept;
d) da, dar numai în primul semestru al anului bugetar.
II.3.3. Indicați răspunsul corect pentru următoarele întrebări grilă (doar unul corect):
 1) Conform pincipiului prudenţei execuţiei bugetare, ordonatorii principali de credite
trebuie să repartizeze:
a) 90% din creditele bugetare în primul semestru şi 10% în cel de-al doilea semestru;
b) 80% din creditele bugetare în primul semestru şi 20% în cel de-al doilea semestru;
c) 85% din creditele bugetare în primul semestru şi 15% în cel de-al doilea semestru;
d) Nu trebuie să ţină cont de acest principiu.

2) Care dintre următorii ordonatori de credite au obligaţia de a repartiza credite bugetare;

a) Cei principali;
b) Cei secundari;
c) Cei principali şi cei secundari;
d) Toate categoriile de ordonatori de credite.

II.3.4. Indicați răspunsul corect pentru următoarele întrebări grilă (doar unul corect):

1) Ordonatorii de credite răspund potrivit Legii finanţelor publice nr. 500 din 11 iulie 2002
privind finanţele publice, cu modificarile şi completările ulterioare, de:
1) realizarea veniturilor;
2) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
3) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale;
4) politici fiscale bugetare.
a) = 1,2,3,4 b) = 1,2,4 c) = 1,2,3 d) = 1,3,4

2) Ordonatorii de credite răspund potrivit Legii finanţelor publice nr. 273 din 29 iunie 2006
privind finanţele publice locale, cu modificarile şi completările ulterioare, de:
1) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de investiţii publice
2) elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget propriu;
3) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale
4) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
aprobate şi a veniturilor bugetare posibil de încasat;

a) = 1,2,3,4 b) = 1,2,4 c) = 1,2,3 d) = 3,4

3) Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt adevărate?

a) Ordonatorii de credite de la nivel central nu au obligaţia de a asigura integritatea
bunurilor instituţiei pe care o conduc;
b) Ordonatorii de credite de la nivel local răspund de elaborarea şi fundamentarea
proiectului de buget propriu;
c) Ordonatorii de credite trebuie să utilizeze creditele bugetare în conformitate cu
principiul bunei gestiuni;
d) Ordonatorii de credite trebuie să monitorizeze programele de achiziţii şi investiţii
publice.

4) Care sunt atribuţiile comune ordonatorilor de credite de la nivel central şi ordonatorilor

de la nivel local?
1) Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
aprobate;
2) Organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de investiţii publice;
3) Organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale;
4) Organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora. a)

= 1,2,4 b) = 1,2,3,4 c) = 1,2,3 d) = 3,4