Abstractizarea este o operație a gîndirii care constă în extragerea proprietăților generale,

comune ale unui grup de obiecte, lăsîndu-se la o parte proprietățile lor particulare.
Abstractizarea este legată indisolubil de limbaj și stă, împreună cu generalizarea, la baza
formării noțiunilor.

Daca concret inseamna ceva apartinand modurilor realitatii abstractul este o modalitate
apartinand spatiului conceptual, este prelucrarea concretului si transformarea lui intr-un
produs nou care reflecta proprietati ale concretului dar nu mai poate avea existenta concreta.
Spre exemplu conceptul de 'linie geometrica' este o abstractiizare a unei frontiere care
margineste un obiect, dar linia geometrica este definita ca varietate cu o singura dimensiune,
anume lungime, pe cand obiectele concrete, reale, sunt toate tridimensionale. Abstracte sunt
toate reprezentarile de obiecte geometrice, carora li se atribuie numai acele proprietati care
pot fi formalizabile, pot fi descrise relational sau cantitativ prin functii logice sau matematice.
Dar am putea spune ca intrega matematica este alcatuita din obiecte si reguli operante
abstracte, capabile sa descrie unitar multimi de forme sau procese reale. Si intre cuvintele
vocabularului limbajului natural intalnim multi semnificanti abstracti. Un exemplu ilustrativ
este predicatul a actiona, care inglobeaza totalitatea comportamentelor umane orientate catre
realizarea unei transformari de stare in spatiul realitatii sau intr-un spatiu conceptual, exemplu
matematica. Dar exista si o extensie abstracta a 'actiunii' care defineste procese naturale
epurate de particularitati si descriptibile formal. Si predicatul a misca-miscare este abstract, el
cuprinde multimea schimbarilor particulare pe care le sufera continuu diferite intervale ale
realului.

Exista si substantive abstracte, exemplu fiind: functie, miscare, analiza, proprietate,

rationament, etc, ele expliciteaza calitati ale formelor si miscarilor, dar nu sunt concretizabile
distinct ca forme, relatii sau schimbari explicit reprezentabile.

Fara termenii abstracti limbajul nostru nu ar fi capabil sa analizeze si descrie calitativ sau
cantitativ mai mult de un singur obiect, sau schimbare particulara si practic comunicarea ar fi
imposibila. Intrega stiinta dar si arta implica diferite feluri de abstractizari. Sa luam cuvantul
sentiment. Oricat ar parea de ciudat 'sentiment' este un sens abstract, nici um om nu are un
sentiment, are numai un anume fel de traire atractiva sau repulsiva in raport cu o parte a
ambientului sau cu un semen al sau. La o analiza atenta am putea spune ca fiecare cuvant din
vocabular 'este abstract', pentru ca el inglobeaza-semnifica o multime unitara de invarianti
modali, sociali sau reali, pusi impreuna prin apartenenta la un singur nucleu semnificant.
Sensul abstract 'copac' inglobeaza semnificantii frunza, ramura, floare, trunchi, radacina.

Cuvantul 'libertate' este abstract, el pune impreuna totalitatea imaginarilor sau realizarilor
libertatilor personale, asa cum le inchipuie sau desfasoara-asuma fiecare individ.

Deasemni conceptele : 'democratie, tiranie, opresiune, placere, generozitate, furie, bunavointa,

implicare', sunt familii de sensuri abstracte, caracterizand diferite structuri sociale sau
comportamente umane.

Cuvantul 'masina' pare un sens concret, dar el acopera si echivaleaza totalitatea agregatelor
care produc energie fizica dar la limita si energie spirituala. Creierul este o masina
informationala care dezvolta si utilizeaza modele de realitate.

Axiomatizare – procedeu de organizare şi expunere a cunoştinţelor şi

metodă de producere şi întemeiere a unor enunţuri noi. Etapele constituirii unui sistem
axiomatic sunt: introducerea alfabetului sau a semnelor iniţiale în sistem; enunţarea regulilor
de formare a expresiilor construite corect; enunţarea definiţiilor sau a regulilor de prescurtare;
introducerea axiomelor; definirea regulilor de inferenţă; dezvoltarea teoremelor sistemului.

Axiomatizarea intervine pe o treaptă avansată de dezvoltare a unei ştiinţe şi operează cu

următoarele concepte: axioma sau propoziţia acceptată iniţial ca adevărată; termeni primi,
adică termenii nedefiniţi explicit în sistem, dar admişi iniţial în modul de expunere; regulile,
ca propoziţii ce prescriu modul de operare asupra semnelor şi expresiilor sistemului;
teoremele sau propoziţiile obţinute din axiome, respectiv, din propoziţiile admise anterior prin
intermediul regulilor de inferenţă; postulat, adică mulţimea axiomelor, definiţiilor şi regulilor
admise iniţial; derivarea, care constă în aplicarea de un număr finit de ori a regulilor de
inferenţă asupra axiomelor sau propoziţiilor anterior admise; sistem formal, înţeles ca o
construcţie artificială şi un ansamblu de reguli care într-o interpretare dată prezintă interes
ştiinţific sau practic aplicativ. Metoda axiomatizării organizează sistemul de cunoştinţe, oferă
rigoare demonstraţiilor şi permite cercetarea proprietăţilor formale ale unei mulţimi de
enunţuri ale ştiinţei.