Sunteți pe pagina 1din 15

Tunderea pomilor fructiferi

Postat de Informatii Profesionale in (productie de servicii) la data de 17/03/2010

Pomii fructiferi trebuie tunsi in mod regulat si in niciun caz la intamplare

• Pomii fructiferi au nevoie de grija si intelegere.


Perioada potrivita tunderii pomilor fructiferi si a celor mai multi arbori ornamentali este perioada
de vegetatie. Astfel, tunderea se va face primavara devreme, atunci cand au trecut ingheturile
puternice si cand bobocii nu au inceput sa se desfaca.Este clar ca exista si exceptii, si anume
soiurile care infloresc primavara devreme, cum ar fi liliacul sau forstitia.

• Prin aceasta taiere, sau tundere mai bine zis, trebuie sa se conduca arbustii spre forma lor
finala, fara a se ignora insa caracterele specifice soiului. Primavara, se vor taia mai intai crengile
rupte si inghetate. Ramurile prea lungi vor fi scurtate la marimea normala.

• Tunderea pomilor fructiferi trebuie facuta in asa fel incat copacul sa fie adus catre forma sa
finala fara a i se influenta. In primavara se indeparteaza toate ramurile rupte si uscate sau cele
afectate de inghet. Se indeparteaza si ramurile ce se intersecteaza , cele care au tendinta de
crestere catre interiorul copacului sau care sunt prea apropiate. Ramurile prea lungi se taie la
dimensiunea lor normala .

• Pomii fructiferi care au ramurile crescute de la nivelul solului, au nevoie regulat de taieri de
mentinere. Tunderea are ca scop formarea de noi ramuri tinere si indepartarea celor batrane .
De data aceasta, crengile vechi se taie cat mai scurt pentru ca cele tinere sa aiba loc sa se
dezvolte .

• Intervalul intre taieri este de regula de cativa ani . Este obligatoriu sa se execute regulat taieri
de mentinere decat sa se astepte un interval mai lung de timp.

• La pomii fructiferi care au multe crengi imbatranite sau nu au mai fost tunsi o perioada mare
de timp este indicat sa se efectueze o taiere de intinerire. In acest caz, crengile imbatranite se
taie foarte scurt, circa 30 – 40 cm de trunchi. Dupa aceasta taiere pomii dezvolta lastari noi,
tineri si vigurosi

Sfaturi pentru tunderea copacilor - Profi Family


Adaugati frumusete si longevitate copacilor dumneavoastra printr-un tuns corect al
copacilor. Facut corect, tunsul copacilor poate imbunatati sanatatea si aspectul copacilor
dumneavoastra.

Aspectul
Facut cu cap, tunsul copacilor va imbunatatii aspectul lor indiferent daca este doar o
"redecorare" sau o tunsoare la scara mare. Unii copaci isi pun in evidenta mai bine coaja
frumoasa si florile atractive daca sunt tunsi asa cum trebuie.

Sanatatea
Tunsul poate sa va ajute la pastrarea copacului dumneavoastra sanatos. Crengile bolnave
pot fi inlaturate inainte ca sa infecteze intreaga coroana, dar asigurativa ca ati inmuiat
lama cu care tundeti intr-o solutie cu 10% inalbitor, intre taieturi, pentru ca sa evitati
raspandirea bolii. Crengile uscate sau rupte trebuie inlaturateinainte ca acestea sa devina
locuinte pentru insecte.

Siguranta
Daca tundeti copacii corect, puteti evita unele situatii dezastruoase. Taierea crengilor care
pot ajunge la liniile de curent pot evita accidente serioase, dar va recomandam sa chemati
un profesionist pentru astfel de operatii. Crengile mari si uscate sau rupte partial trebuie
inlaturate pentru ca pot cadea peste masini sau chiar oameni. Crengile care ating peretii
casei cand este vant puternic deasemenea trebuiesc taiate inainte sa ii deterioreze.
Copacii care abia au inmugurit ar putea fi slabiti daca ii tundeti prea devreme. Cel mai
bine este sa o faceti la sfarsitul verii.
Daca taiati copacii pentru a le da o anumita structura si forma, este mai bine sa o faceti
dupa ce cad frunzele iar crengile pot fi vazute clar.
Indepartati lemnul uscat in timpul verii, cand crengile sanatoase sunt acopeite de frunzis,
iar cele moarte pot fi usor identificate. Taiatul la scara mare, nu ar trebui facut din luna
Ianuarie pana in Martie.
Insectele care infecteaza stejarii sunt active de la sfarsitul primaverii pana la mijlocul verii.
Daca in zona dumneavoastra a aparut vreo boala ce afecteaza acesti copaci, nu ii tundeti in
perioada respectiva.

Unde sa taiati ?
Nu taiati prea aproape de trunchi. Astfel de taieturi sunt prea mari si intarzie vindecarea.
Nu taiati nici prea departe de trunchi pentru ca veti lasa un ciot urat, care poate fi usor
invadat de insecte. Rana nu se va vindecat decat dupa ce ciotul este inlaturat.

Faceti taietura chiar dupa guler (partea mai umflata unde creanga se intalnste cu
trunchiul). Aceasta parte contine substante care grabeste formarea tesutului ce sigileaza
taietura.

TAIEREA POMILOR FRUCTIFERI

Tăierea pomilor fructiferi este poate cea mai dificilă operațiune din grădină, nu pentru că ar
fi foarte complicată, însă necesită cunoștințe specifice și experiență iar probabilitatea de a
greși este mare, putând afecta grav evoluția pomilor. Este o lucrare obligatorie în livadă,
fiind importantă din punct de vedere a rodirii, de aceea, dacă nu suntem siguri de modul
corect de efectuare a acesteia, mai bine cerem ajutorul unui specialist.

În funcţie de vârsta şi de gradul de dezvoltare a pomului putem vorbi de tăieri de formare,


la pomii tineri (1-5 ani) şi tăieri de menţinere la cei maturi, care este defapt tema acestui
articol.

Astea fiind spuse, aș dori să vă prezint, cât se poate de sumar, ce trebuie să ştiţi despre
tăierea pomilor fructiferi, pentru a evita greșelile grave.

De ce este necesară tăierea pomilor, și când se face?


De obicei se efectuează în perioada de repaus, după căderea frunzelor (în afară de cireș,
vișine și piersic, care se tai vara după recoltare) și are ca scop următoarele:

• menținerea echilibrului dintre creștere și rodire


• îmbunătăţirea sau menţinerea calităţii recoltei
• controlul formării coroanei
• păstrarea coroanei aerisită și luminată
Unelte necesare

Dacă ne hotărâm să efectuăm singuri tăierea pomilor, vom avea


nevoie de următoarele unelte:

• foarfecă de grădină
• foarfecă de crengi cu mâner ergonomic
• fierăstrău cu ramă
• fierăstrău cu lamă retractabilă (opțional)
• scară extensibilă
• tocătoare de crengi (opțional)
• mănuși de grădină (mai ales dacă temperatura este sub 0 grade)

Cum să tăiem pomii fructiferi?


Cel mai important de reținut este faptul că tăierea este o măsură de stimulare a creșterii,
și nu de limitare a acestuia, dacă portaltoiul este un soi viguros, nu putem limita creșterea
acestuia, indiferent cât de drastic am tăia! Cu cât se taie mai mult cu atât creşterea va fi
mai vigoroasă, proporţionalitatea asta directă fiind principiul de bază al tunderii plantelor.
Tăierile se efectuează la temperaturi de peste peste -5 C, în concordanţă cu tăierile din anii
anteriori.

Iată câteva sfaturi de bază:

• prima dată eliminăm ramurile uscate, rupte sau rănite


• este foarte important să îndepărtăm ramurile afectate de boli
• când tăiaţi ramuri să faceţi tăietura cât mai aproape de baza lor (inelul ramurii), fără
a răni scoarţa
• trebuie îndepărtate ramurile care se intercalează sau se ating
• se îndepărtează ramurile îndreptaţi spre interiorul coroanei
• totdeauna se taie la o ramificaţie, înlocuind lăstarii bătrâni cu lăstari mai tineri
• să nu uităm nici de normarea mugurilor de rod
• dacă nu avem ramificaţie (în special la tăierile de formare) se taie oblic, deasupra
unui mugure orientat spre exterior, fără a-l răni, dar nici prea departe de acesta
• dacă rana are diametru mai mare de 2 cm se aplică mastic special (de obicei pe bază
de ceară) pentru a preveni infecţiile şi a stimula vindecarea lor
Dacă nu s-au efectuat anual tăierile de menținere la un pom, s-ar putea ca după tăiere
(care este obligatoriu mai severă) să avem o recoltă săracă sau să nu avem deloc, dar după
primul an cu siguranţă vom observa efectele benefice a tăierilor.

Ca să nu fie numai teorie, în articolul următor vă voi prezenta, tăierea pomilor fructiferi în
practică, la mine în grădină! Până atunci, un singur lucru vă mai întreb, voi apelaţi la
specialişti sau efectuaţi tăierile singuri?

Sa nu uitati de rarirea recoltei!

Taierea corespunzatoare a pomilor este doar una dintre modalitatile lor de intretinere, este doar un instrument. Ea ar
trebui completata, cel putin, de rarirea recoltei. Acest lucru poate inseamna ca, in ciuda faptului ca au fost lasate mai
putine crengi, pomul poate sa produca prea multe fructe, ele fiind agatate pe crengi in ciorchini. Acest lucru, evident,
nu ar trebui sa fie permis, deoarece, pe langa faptul ca reprezinta o povara in plus pentru pom, strica si calitatea
fructelor. In mod surprinzator, indepartarea unui numar suficient de fructe, va creste productia!

Un profesor universitar a spus, la o practica de taiere dintr-o livada de piersici, ca dintr-un piersic trebuie culese
atatea fructe coapte incat printre piersicile coapte sa mai incapa, cate una.
(Atunci inca nu m-am gandit ca, la 10 de ani dupa terminarea facultatii, in fiecare primavara, timp de cateva
saptamani ma voi bucura de "frumusetile" taierii).

Fructele ramase in urma raririi recoltei vor fi mult mai mari, mai frumoase, mai sanatoase.
Daca aveti doi pomi fructiferi din acelasi soi, predispusi la supraproductie si avand aceeasi conditie, atunci puteti sa
va convigeti de eficienta acestor practici facand un experiment simplu: pe un pom sa lasati toate fructele iar pe
celalalt sa le rariti asa cum am amintit la piersic. Rezultatul va fi socant.

Dar sa ne reintoarcem la curatarea prin taiere!

Soiurile diferite de pomi fructiferi vor fi curatate in moduri diferite.


Cea mai intensa curatare prin taiere o necesita piersicul. El poate sa
piara cu usurinta, dar poate de asemenea, sa nu aiba rod cel putin 4-
5 ani.
Situatia este agravata de catre agentii patogeni care traiesc in mod
parazitar pe trunchiul pomului, carora le pot face fata, daca sunt tinuti
in putere printr-o taiere ( si prin rarirea roadelor) corespunzatoare. In
caz de neglijenta, aceste microorganisme ii pot distruge cu usurinta.
De asemenea, piersicul este diferit de alti pomi fructiferi, prin faptul
ca mugurii roditori pot fi gasiti pe primii vlastari, astfel incat
renuntarea la ele ar inseamna, de asemenea, un mijloc de curatire a
copacilor slabiti.
taierea pomilor
Reintinerirea coroanei roditoare la pomii fructiferi

La ceilalti pomi fructiferi, va fi perfect acceptabil ca dupa formarea initiala a coranei, sa facem doar cateva reintineriri
anuale, adica eliminarea crengilor batrane sau a cioturilor din trunchi, in locul carora vor creste altele noi. Aceasta
este si logica lasarii cioturilor mici, dat fiind ca din baza unei parti tinere inmuguresc mai usor mugurii ascunsi.

Curatirea prin taiere intensiva

De intretinere intensiva beneficiaza si culturile de mere, produse la scara larga, din cauza ca, pentru producerea a
40-50 de tone de recolta la hectar, trebuie sa fie foarte bine intretinute. Ele, din pacate, nu sunt intinerite, iar dupa 15-
20 de ani, "luptatoarele obosite" sunt scoase din pamant cu ajutorul utilajelor. Astfel, un alt profesor a spus: "Pomul
fructifer este un mijloc de productie si nu un monument istoric". Suna crud, dar daca existenta noastra depinde de el,
atunci, din pacate, este adevarat. Producatorii care ii cresc in mod traditional, fara a folosi substante chimice si care
si-au dedicat viata ingrijirii copacilor de peste 100 de ani, se comporta mult mai uman cu soiurile vechi... (De la un
gradinar bio armean am auzit ca, fructele cultivate in mod traditional, apropiat de conditiile naturale ajung la
randamentul pe care il dau livezile supra - fertilizate, irigate care dau productie la scara larga!). Gradinarii incepatori
au de multe ori experiente foarte dezamagitoare privind primele curatari prin taiere. De multe ori am vazut
proprietarul stand langa pom neputincios sau facand al cincisprezecelea înconjor al copacului, si in cel mai fericit caz,
taind ceva odata la 5 minute.

Cu siguranta, intretinerea pomilor trebuie invatata de la un gradinar cu experienta sau un prieten al gradinii. Nu strica
nici parcurgerea unor carti de specialitate, dar adevarata scoala este oricum gradina in sine. Daca in fiecare an vom
vedea roadele muncii si rezultatele activitatilor din anul precedent, vom gasi stratagemele mult mai usor.

Unui lucru ar trebui sa-i acordam atentie, la mine cel putin a functionat: sa nu ne uitam
niciodata la ce taiem

Sa ne uitam la ceea ce ramane netaiat pe pom, astfel, surplusul, il putem indeparta cu viteza luminii. Cu aceasta
metoda nu va fi o problema curatirea a 100 de pomi pe zi. In cele din urma, sa nu uitam nici de instrumentul adecvat.
Desi e dificil de crezut, foarfecele pentru taiere de 300 lei este mai ieftin decat cel de 50 lei ! Foarfecii ieftini disponibili
peste tot pot sa ne strice ziua de munca in mod incredibil. Prin contrast, un instrument profesionist, care taie ramurile
ca si cum ar taia untul, este o bucurie pentru munca si in plus, este mai rapid, si protejeaza mainile. In cazul multor
copaci, a unei mosii mari, foarte usor poate aparea o inflamatie a invelisului tendonului!

Sanatatea arborilor este importanta, nu e indicat sa lasati mute cioturi, suprafete ranite, deteriorate pe ei! Exista o
paleta larga de mici fierastraie pliabile in magazinele de gradinarit, pentru care, chiar taierea ramurilor mai groase
( cu diametre de 10-12 cm) este o joaca de copii.
Pe scurt, acestea ar fi sfaturile cele mai importante privind munca de primavara in gradina, sfaturi care doresc sa
contribuie la culegerea unei recolte cat mai placute si mai imbelsugate!
Taierea pomilor fructiferi
Dupa ce am cumparat pomul fructifer si dupa ce l-am plantat vom efectua taieri pentru formarea si
dezvoltarea coroanei.

Un pom fructifer care nu este taiat(tuns), poate sa dea deja rod din anul urmator plantarii. Ramurile
se incovoaie si nu mai cresc sub povara fructelor. Pe masura ce pomul inainteaza in varsta, recolta
este din ce in ce mai slaba. Cu cat atarna mai multe fructe de o ramura, acestea raman mici si de
calitate slaba.

Formarea unei coroane se obtine in 4-5 ani de la plantarea pomului, prin taieri propriu-zise, prin
scurtari sau suprimari de ramuri sau prin diverse operatii de modificare a pozitiei de crestere a
ramurilor si lastarilor.

Cu ajutorul foarfecelui, prin taieri vom dirija energia pomului spre ramurile tinere, astfel incat ajutam
pomul sa isi dezvolte ramificatii puternice si sa isi pastreaza capacitatea vegetativa. Dupa formarea
coroanei, pomul trebuie ajutat in anii ce urmeaza prin taieri de intretinere si taieri de fructificare.

Taierea pomilor fructiferi trebuie sa inceapa abia dupa terminarea gerurilor. In principiu, inceputul
lunii martie este favorabil inceperii lucrarilor de taiere a pomilor. Taierile executate mai devreme pot
slabi rezistenta la gerurile care mai pot surveni. Pomii care nu au fost supusi taierilor au rezistat mai
usor gerurilor decat cei care au suportat actiuni de taiere inaintea aparitiei acestor geruri.
Taierile de vara
Pentru pomii fructiferi, pot fi aplicate si taierile de vara ce incep prin ruperea lastarilor cu crestere
incomoda(mai-iunie), crescuti pe lemn destul de vechi si care, prin dezvoltare, pot deranja
ramificatiile normale ale pomului. Ruperea cu mana a acestor lastari se va face inainte ca acestia sa
depaseasca 15-20 cm. La sfarsitul lunii iulie si inceputul lui august, se va continua taierea de
curatare pentru eliminarea ramificatiilor scurte care au format muguri terminali.

In cazul pomilor fructiferi care cresc puternic, dar au o productie redusa, se va efectua o taiere
pentru iluminare incepand cu mijlocul lunii august. Aceasta taiere poate determina o linistire a
cresterii mladitelor si o crestere a productiei pomului. Prin aceste taieri se inlatura parti intregi de
crengi, chiar daca pe ele se afla si fructe. Aceasta "taiere de august" se aplica cu succes cu conditia
sa inaintea ei sa nu se fi executat alta taiere timp de cel putin un an si jumatate.

Taierile anuale
Prin aceste taieri si urmareste reducerea incarcaturii excesivae cu muguri a pomilor fructiferi si
pentru a se stabili marimea ramurilor si intrepatrunderea lor.

Taierile de intretinere
Prin aceste taieri se urmareste echilibrarea vegetatiei intre baza si varf si pentru a lasa lumina sa
patrunda in adancimea coroanei. Stropirile se fac mult mai greu la pomii fructiferi care au coroana
deasa, existand si riscul ca solutia cu care se stropeste sa nu poata fi aplicata pe toate ramurile.

Taierile de fructificare
Sunt necesare pentru a mentine pomii intr-un echilibru fiziologic timp mai indelungat. La pomii
fructiferi aflati in plina rodire se urmareste normarea incarcaturii cu muguri floriferi in raport cu
potentialul acestor pomi.

Taierile de intinerire
Sunt recomandate atunci cand coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se
intinereste in majoritate. Taierea pomilor fructiferi trebuie facuta in perioada de repaus, eventual
primavara tarziu dar numai in cazul in care pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii
sanatosi de cei atinsi de ger.

Taierile in verde
Se executa la unii pomi fructiferi : cires, piersic (timpuriu), dupa culesul fructelor. Aceste taieri vin in
completarea unui ansamblu de lucrari fundamentale pentru pomii fructiveri , de care vor depinde
recoltele viitoare (sapatul in jurul pomilor, varuitul,stropiri).

Tăierea viţei de vie

Scris de huni pe 02.03.2010 in categoria Gradinarit (28 comentarii - (Fara comentarii))


Etichete: cazenave, cordon, taiere, taierea vitei de vie, taieri, veriga de rod, vie, vita de vie
sursa foto

Una dintre primele probleme cu care m-am confruntat, după ce ne-am mutat la casă, a fost
tăierea viţei de vie. Am moştenit câţiva butaşi de izebela, şi vreo doi dintr-un un soi alb de
masă, timpuriu (nu-i ştiu numele dar este foarte gustos), care erau conduşi pe şpalier şi
cordon.

Sunt destule informaţii pe internet şi în literatura de specialitate, însă mie mi s-a părut
destul de grea extragerea informaţiilor relevante din mulţimea de articole despre formele de
conducere, sisteme şi tipurile de tăiere. Am fost copleşit de cantitatea de informaţie, ceea ce
a fost agravat şi de faptul că eram absolut novice în grădinărit şi viticultură.

Noţiuni de bază
După ca am răsfoit mai multe cărţi de specialitate şi oarecum m-am pus la punct cu
elementele de bază, aş vrea să clarific câteva noţiuni, care pentru mine nu au fost evidente
de la început. La vie, coardele roditoare sunt cele de 1 an crescute pe coardele de 2 ani.

Sistemele de tăiere – se referă la lungimea coardelor roditoare şi se deosebesc 3 sisteme:


scurt, lung şi mixt.

Formele de conducere – se referă la înălţimea elementelor de poducţie şi se deosebesc


tot 3 forme: joasă, semiînaltă şi înaltă.

Tipul de tăiere – este combinaţia sistemului de tăiere aleasă cu una dintre formele de
conducere şi modul de dirijare al coardelor şi se cunosc destul de multe: Guyot, Cazenave,
Lenz Mozer etc. (google vă stă la dispoziţie)

Veriga de rod – alcătuită din cep, cordiţă, călăraş. Cepul are 2 ochi vizibili şi trebuie să fie
întotdeauna situat mai aproape de butuc decât celelalte elemente de rod. Cordiţa are 6-10
ochi, sau 8-12 ochi vizibili, în funcţie de vigoarea soiului şi de particularitatea de rodire (sunt
soiuri care rodesc la ochii 3-4 şi soiuri care rodesc pe lăstarii situaţi la ochiurile 5-6).
Călăraşul are între 4-6 ochi şi se lasă numai la soiurile vivace, pentru a stimula rodirea în
detrimentul unei creşteri buiace. (Mulţumiri lui vonheizer pentru definiţie!)

Formarea elementelor de rod pe cordon


De fapt aceasta este partea care m-a interesat pe mine în mod special, fiind tipul de tăiere
pe care vreau să-l practic, şi vă voi prezenta cum se obţin cepii de rod pe cordon, pas cu
pas. Despre formarea cordonului, voi vorbi într-un articol separat, când voi face acest lucru
cu butaşii mei, plantaţi anii trecuţi.

Primăvara coardele crescute pe cordon, se scurtează la 2 ochi.

Anul următor, din cele două coarde de 1 an, cea de sus se îndepărtează, iar cealaltă care se
situează mai aproape de cordon, se scurtează la 2-3 ochi:

Anul trei se repetă această procedura, având grijă ca rănile să fie situate pe o singură parte!

Dacă aveţi nelămuriri, folosiţi comentariile pentru că sigur veţi găsi răspunsuri, dacă nu de
la mine, de la cititori, printre care ştiu, că sunt mulţi care au deja experienţă în viticultură.
Spor la treabă!

Taierea la vita de vie se practica din antichitate, cand s-a constatat ca prin taierile anuale se obtin struguri mai mari, mai
aspectuosi, cu boabe de dimensiuni mai mari, cu continut mai ridicat in must si zahar.
Lasata liber, fara a interveni prin taieri anuale, datorita insusirilor sale de liana, vita de vie manifesta tendinta de a-si ridica
vegetatia catre varf si de a se degarnisi la baza, formandu-se un numar mai mare de struguri, dar de dimensiuni mai
reduse, cu boabe mai mici, asezate mai rar pe ciorchine, cu continut mai scazut de must si zahar.

Cu ocazia taierilor se elimina de pe butuc pana la 80 - 90% din totalul cresterilor anuale pentru care planta a folosit
cantitati insemnate de energie.
Eliminarea anuala a unui volum atat de mare din cresterile anuale, cat si prezenta numeroaselor rani provocate prin taierile
de rodire, micsoreaza mult durata de viata a vitei de vie din cultura.
Comparativ cu vita netaiata, durata de viata a unui butuc se reduce la 60 de ani, chiar la mai putin.
Prin executarea incorecta a taierilor, asociate cu alte lucrari neadecvate, ca si cu diferite accidente climatice (inghet,
grindina, seceta indelungata, furtuni etc.) durata de viata a unui butuc se poate reduce si mai mult.
Toate lucrarile care se aplica vitei de vie, dar mai ales taierile, care zdruncina cel mai puternic viata plantei, se bazeaza pe
cunoasterea temeinica a organelor vitei de vie si rolul lor in realizarea productiei.

Formatiunile lemnoase la vita de vie inainte de taiere.


Aceste formatiuni sunt de diferite varste, poarta denumiri conventionale si asupra lor se intervine la taiere.
In functie de forma de conducere a butucilor (joasa, semiinalta si inalta) se deosebesc urmatoarele formatiuni:
La butucii condusi in forma joasa, la nivelul solului se deosebeste zona de concrestere (punctul de altoire), urmeaza
apoi scaunul butucului (buturuga), care datorita ranilor facute cu ocazia taierilor anuale, se ingroasa.
Aici se gasesc grupuri de muguri dorminzi pe existenta carora se sprijina taierea de regenerare.

Din scaunul butucului pornesc ramificatii multianuale, variate ca lungime, datorita taierilor din anii anteriori si de grosime
diferita, purtand denumiri conventionale:
- brat scurt sau cotor (sub 50 cm lungime), gros si rigid, intalnit in unele vii din Banat si Transilvania (Valea lui Mihai), ca
si la unii hibrizi producatori direct;
- brat lung, peste 50 cm lungime, de 5 - 6 ani, elastic, intalnit in special la vechile tipuri de taieri din Moldova (taierea de
Odobesti, taierea de Husi);
- ramificatii in varsta de 3 - 4 ani, de diferite lungimi, rezultate prin taierile din anii anteriori, subtiri si flexibile, numite
conventional corcani; pe ele se gasesc coarde de 2 ani.
Ramificatiile mentionate (cotor, brat lung, corcan) se intalnesc la diferite tipuri de taieri, rar toate pe acelasi butuc.
Cu ocazia taierilor o parte din ele se inlatura de pe butuc sau se scurteaza.
Se poate aprecia ca aceste ramificatii formeaza “scheletul” butucului, pe care se gasesc coardele (ramificatiile) de 2 si 1
an.

Coarda de 2 ani este crescuta din ramificatiile multianuale (peste 2 ani) sau din scaunul butucului.
Ea are diferite lungimi in functie de taierea executata in anul anterior si poarta coardele de 1 an.
Sunt ceva mai groase decat cele de 1 an.
In zona nodurilor se gasesc muguri in stare dorminda, neporniti in vegetatie in anul anterior.
Cand aceste coarde de 2 ani sunt mai lungi si prezinta mai multe coarde de rod, se numesc punti de rod.

Coarda de 1 an este o ramificatie lemnoasa provenita din lastar dupa caderea frunzelor si schimbarea culorii din verde in
diferite nuante de cafeniu (in functie de soi).
Coarda de un an poate fi crescuta pe coardele de 2 ani, in care caz este roditoare (va forma lastari cu rod) sau pe
formatiuni mai in varsta (corcani, brate, scaunul butucului), cand poarta denumirea de coarda lacoma, din care, in
primavara vor creste lastari fara rod.
Inseamna ca rodirea anuala a vitei de vie este asigurata de coardele de 1 an, formate pe coarde de 2 ani (indiferent de
lungime).
Butucii condusi pe forme semiinalte sau inalte prezinta zona de concrestere (punctul de altoire) la nivelul solului,
continuata cu scaunul butucului, mai redus ca dimensiuni.
Uneori acesta poate lipsi.
Urmeaza apoi tulpina, formatiunea lemnoasa multianuala, cu pozitie verticala de 0,60 - 0,80 cm lungime, realizata prin
taierile de formare din primii ani de la plantare, la formele de conducere semiinalte si de 1,00 - 1,50 m la formele inalte.
La unele forme artistice (bolta, chiosc, palmela etc.) tulpina poate fi orizontala sau oblica si de lungimi mai mari.
La capatul superior al tulpinii, in pozitie orizontala se distinge cordonul ,care este tot o formatiune multianuala, de aceeasi
varsta cu tulpina sau cu 1 - 2 ani mai putin.
In unele situatii, butucii pot prezenta 2 cordoane (in stanga si dreapta butucului).
Lungimea cordoanelor variaza in functie de vigoarea soiului si de distantele de plantare dintre butuci, determinata prin
taierea de formare.
Dupa formarea lor, cresterea in lungime nu se mai continua, in schimb o data cu trecerea anilor, cordoanele se ingroasa.
Pe cordoane se gasesc formatiuni multianuale (cepi scurti), varsta lor descrescand dinspre baza spre varf, unde se afla
lemnul de 2 ani pe care sunt prezente coardele de 1 an, roditoare.
Coarda de 1 an, lacome, se formeaza pe lungimea cordonului sau a formatiunilor multianuale, in dreptul fostului nod (la
coardele de 1 an) din muguri dorminzi.
La soiurile de struguri pentru consum in stare proaspata, viguroase, butucii prezinta in capatul tulpinii, in loc de cordon, 2 -
4 elemente multianuale scurte, pe care se gasesc formatiuni scurte de 2 ani.
Din acestea pornesc coarde de 1 an roditoare.
Pe formatiunile scurte multianuale sau chiar pe tulpina, in zona superioara pot fi intalnite si coarde de 1 an lacome.
La taierile anuale, de rodire se opereaza in primul rand asupra coardelor de 1 an roditoare (se afla pe lemnul de 2 ani) si
lacome (formate pe lemn multianual), de aceea insistam mai mult pe cunoasterea lor.
Ele provin din lastari lemnificati dupa caderea frunzelor. In conditiile noastre de cultura a vitei de vie, lungimea de 1,20 -
1,80 m, realizata in perioada de vegetatie a unei coarde, se considera optima pentru productia de struguri, ca si grosimea
de 7 - 12 mm (diametru).
Coardele anuale sunt compuse din noduri si internoduri bine determinate.
La noduri se afla ochii de iarna alcatuiti dintr-un complex de muguri (principal, secundari, tertari).
Avand dimensiuni si grade diferite de formare si de evolutie, mugurii au insusiri diferite.
Productia de struguri se sprijina, in principal, pe existenta si starea de sanatate a mugurului principal din ochiul de iarna.
Numai in cazul unor accidente, cand acesta este distrus, mugurul secundar poate deveni de baza pentru realizarea
productiei.
Prof. univ. dr. Liviu DEJEU

Taierea vitei de vie

Tăierile efectuate la butucii de viţă de vie se clasifică după mai multe criterii:
a) după scop şi vârsta butucilor:

• Tăierile de formare sunt indicate în primii 3-5 ani de creştere a butucilor de viţă de
vie. Ele au scopul de a da o anumită formă butucilor.
• Tăierile de fructificare sunt aplicate în perioada de creştere şi fructificare şi
urmăresc scopul obţinerii unei recolte stabile şi calitative.
• Tăierile de regenerare sunt indicate în plantaţiile viticole bătrâne, în perioada de
declin. Ele au ca scop refacerea butucilor pentru o perioadă scurtă (5-7 ani) în
scopul unor recolte relativ stabile. Acest tip de tăieri trebuie combinat şi cu alte
lucrări agrotehnice.
• Tăierile speciale se efectuează în cazul butucilor afectaţi de accidentele climatice,
cum ar fi temperaturile joase din timpul iernii, îngheţurile târzii de primăvară,
grindina, bolile etc.

b) după modul de execuţie:

• Tăierile manuale se realizează de către persoane calificate, cu ajutorul foarfecelui şi


ferestrăului.
• Tăierile semimecanizate se efectuează cu ajutorul unor foarfece pneumatice, care
uşurează efortul fizic depus.
• Tăierile mecanizate se utilizează mai mult în plantaţiile roditoare, prin utilizarea unor
mijloace mecanizate de tăiere, de tipul cositoarelor. Se execută cu scopul de a uşura
munca manuală.

c) după starea de vegetaţie a butucilor:


Tăierile în uscat. Sunt utilizate în intervalul de după căderea frunzelor (toamna) şi
până la migrarea sevei (primăvara).
Tăierile în verde se execută în perioada de vegetaţie după afectarea de diferiţi
factori abiotici sau biotici şi în cazul formării rapide a butucilor.

Tăierea viţei de vie pentru fructificare


În viticultură, în scopul obţinerii unor recolte stabile şi calitative şi pentru limitarea polarităţii
longitudinale, există următoarele metode de tăiere:

• Tăiatul scurt, care constă în aceea că în fiecare an lăstarii pentru recoltă se taie
scurt, la 2-3 ochi. Această metodă are câteva avantaje, întrucât punţile de rod în
fiecare an se lungesc cu un internod. Rănile sunt mici, fiindcă tăiatul se face prin
lemn de doi ani şi le putem localiza dintr-o parte a punţii de rod. Această metodă de
combatere a polarităţii se foloseşte în regiunile unde butucii au o creştere slabă. La
noi în ţară ea se foloseşte în plantaţiile de portaltoi şi plantaţiile altoi de tip intensiv;
• Arcuitul coardelor în timpul legatului în uscat. Conform acestei metode la tăiatul
în uscat se lasă corzi de rod de 8-12 ochi, care ulterior se arcuiesc. Dacă coarda va
fi legată vertical, mai viguroşi vor fi lăstarii crescuţi în vârful corzii, iar lăstarii din ochii
de mijloc şi de la bază au o creştere foarte slabă sau nu se dezvoltă. Legând corzile
de rod orizontal sau arcuit, lăstarii pe această coardă se vor dezvolta uniform. Astfel,
mai întâi se neutralizează vârful fiziologic al coardei, prin arcuire, o parte din vasele
conducătoare se deformează, ceea ce favorizează repartiţia egală a apei şi
elementelor nutritive pentru toţi lăstarii de pe această coardă. Corzile de rod la
legatul în uscat trebuie arcuite, fapt ce stimulează considerabil fructificarea
butucilor;
• Principiul Marconi. Pe cordon se lasă un cep tăiat la 4 ochi, din care doi de la bază
se orbesc. Din ochii superiori se dezvoltă doi lăstari şi, fiindcă încărcătura e slabă, se
dezvoltă şi lăstarii din ochii unghiulari. În al doilea an, tăiatul se face în felul următor:
din lăstarii dezvoltaţi la vârful cepului se lasă o coardă sau două pe rod, iar unul din
lăstarii dezvoltaţi din ochii unghiulari se taie la patru ochi, din care doi de la bază se
orbesc. În al treilea an şi mai departe, coardele cu lăstari ce au fructificat se înlătură
de la bază, iar din lăstarii de pe cep se formează 1-2 corzi de rod, iar unul din lăstarii
ce cresc din ochii unghiulari scurtându-se la 4 ochi;
• Principiul „veriga de rod” este o metodă mixtă ce include elementele din toate trei
principii descrise mai sus, înlăturând neajunsurile pe care acestea le au, fiecare în
parte;

Tăierea după principiul „veriga de rod”


Cepul de înlocuire şi coarda de rod localizate pe puntea de rod poartă denumirea de
verigă de rod. Altfel spus, pe puntea de rod se lasă un cep de înlocuire a doi-patru ochi şi o
coardă de 5-15 ochi. Cepul de înlocuire întotdeauna se plasează mai jos de coarda de rod.
Pentru a forma cepul de înlocuire şi coarda de rod, se aleg numai lăstari anuali maturaţi,
dezvoltaţi normal. Principiul „veriga de rod” ca metodă de limitare a polarităţii longitudinale
este cea mai răspândită şi dă posibilitatea de a regla puterea de creştere şi fructificare a
butucilor şi de a menţine forma acestora. Se foloseşte în regiunile unde creşterea butucilor
este puternică. În general, tăierea viţei de vie după principiul „veriga pe rod” poate fi
exprimată în felul următor: anual, pe cepul de înlocuire de anul trecut se formează (din
lăstarii anuali maturaţi) o nouă verigă de rod, iar coarda de rod de anul trecut cu toţi lăstarii
(anuali, maturaţi) amplasaţi pe ea se înlătură.
Lăstarii anuali maturaţi dezvoltaţi normal sunt acei care au lungimea de 0,8-2,0 m şi
grosimea de 6-13 mm.
Cepul de înlocuire întotdeauna se lasă mai jos decât coarda de rod.
Există următoarele tipuri de verigi de rod:

• clasică - alcătuită dintr-un cep de înlocuire de 2-4 ochi şi o coardă de rod de 5-15
ochi;
• fortificată - alcătuită dintr-un cep de înlocuire de 3-4 ochi, semicoardă de rod (5-7
ochi) şi o coardă de rod de 8-12 ochi;
• bulgară - alcătuită din doi cepi de înlocuire de 2-3 ochi fiecare şi o coardă de rod de
6-12 ochi,

• moldovenească - compusă din două corzi de rod cu lngimea de 6-12 ochi (utilizată la
forma de „cupă moldovenească”) sau dintr-o semicoardă de rod de 4-6 ochi şi o
coardă de rod de 8-12 ochi (utilizată la forma de butuc „moldovenească de spalier”).