See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/328346415

Referendumul pentru familie în spirala nemulțumirii sociale

Article · October 2018

CITATIONS READS

0 297

1 author:

Dumitru Sandu
University of Bucharest
288 PUBLICATIONS   1,318 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Sociology of post-communist transitions View project

Social capital View project

All content following this page was uploaded by Dumitru Sandu on 17 October 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Referendumul pentru familie în spirala nemulțumirii sociale

Dumitru Sandu

La citirea unui astfel de titlu, reacția standard a unui organizator de referendum va fi, foarte probabil,
una de tipul: care proteste și care spirală; pe 6-7 octombrie a fost vorba de un simplu dezinteres față de
o problemă majoră a societății românești; noi am votat în parlament pentru referendumul referitor la
familie dar nu ni l-am asumat (bizar votul acesta pe care nu ți-l asumi prin consecințe!); eșecul, dacă
este unul, aparține poporului român nu partidului nostru sau parlamentului; în numai două zile de
referendum nu putea fi vorba de schimbări fundamentale, de o spirală a protestelor. Opoziția , la rândul
ei, expediază problema prin referire la partidul din coaliția majoritară de la guvernare,la liderul acesteia
și la guvern. Toate acestea sunt, în bună măsură, declarații politice. Frecvent, nu adevărul este miza lor
ci apărarea partidului, grupului de interese, coaliției, Parlamentului.

Niciun cuvânt în reacții de acest tip și nici în cele larg circulate în mass-media despre explicațiile care
vin dinspre votanții actuali sau potențiali. Frânturi de explicație au fost furnizate numai prin referire la
ratele județene inegale de participare la vot, la diaspora care „la Londra a ieșit în număr copleșitor la
vot” sau la faptul că românii nu au înțeles miza reala a votului. Oricum, nu îmi propun aici să comentez
astfel de abordări.

Normal ar fi să ne ajute sondajele care au premers referendumul și cele de după. Cele premergătoare
votului au alimentat un optimism debordant sau unul temperat: Avangarde anunța la sfârșit de
septembrie că 66% dintre alegători au declarat că vor merge la vot; CURS raporta la început de
octombrie, mai prudent, o reușită la limită a referendumului, cu 34% participare la vot estimată și marjă
de eroare de 3%. Sociopol raporta o estimare de 35% participare la vot la referendum, pornind de la o
declarație de intenție de participare sigură de 48%. Așa-zisele sondaje online (recunoscute ca
neștiințifice, desigur, dar folosite din plin în jocul mediatic) ale unor jurnale au întreținut degajat
optimismul cu procente de mult peste 30%.

De unde vine decalajul imens dintre estimările de sondaj cu participare de peste 30% și realitatea
referendumului cu numai 20% ? Greu de spus, în lipsă de date de sondaj la nivel de individ. Voi încerca
să răspund la întrebare cu singurele date disponibile pe temă referitoare la participarea la vot în profil
teritorial, pe secții de votare. Pentru a le putea pune în relație cu alte caracteristici ale mediului de vot a
fost nevoie să le agreg la nivel de comună sau oraș , de unitate administrativ-teritorială (UAT). Desigur,
relațiile pe care le aflăm la nivel de localitate nu pot fi transferate (pentru a evita „eroarea ecologică”)
ca atare la nivel de individ. Votul are însă o componentă comunitară dată de interacțiunile dintre indivizi
care locuiesc în apropiere și de cultura comunitară.

Dubla motivație a participării la referendum

Prima ipoteză de la care pornesc este cea a dublei motivații pentru participarea la Referendum. Aceasta
s-a manifestat nu numai prin motivația standard dată de tema sau întrebarea referendumului referitoare
la modificarea Constituției și, implicit, la definirea familiei. În egală măsură , decizia de participare la
votul solicitat prin referendum a fost luată, foarte probabil, și în funcție de încrederea acordată actorilor
care au fost percepuți ca fiind responsabili, direct sau indirect , de organizarea referendumului. Mai
exact, încrederea în PSD, majoritar în coaliția de guvernare, și încrederea în guvernul care efectiv
a organizat referendumul au devenit premise esențiale în decizia de a participa sau nu la vot.
Încrederea în Biserica Ortodoxă Română a contat mai ales în legătură cu motivația religioasă a votului.

1
Lanțurile cauzale în care se încadrează cele două tipuri de motivații sunt prezentate, sintetic, în figura
1.Motivațiile ca atare sunt prezente la nivelul categoriilor de încredere în diferiții actori instituționali ai
referendumului și în ideologiile pe care populația le-a adoptat ca temei de (ne)participare la vot.

Apartenență la confesiuni religioase

Apartenență etnică
Experiență directă sau indirectă de
migrație în străinătate
Mișcarea socială de responsabilizare
instituțională ianuarie-februarie 2017
și 10 august 2018
Nivel de dezvoltare/modernitate locală
Discordanță percepută între agenda
publică și cea a puterii politice
Grafic: D.Sandu
Religiozitate
Ideologia favorabila votului
+ afirmativ la referendum
Încredere în biserică
+
-
Încredere în PSD, lideri ai Participare la referendumul
- acestuia și în guvern + din 6-7 oct. 2018
+
- -
+
Ideologie favorabilă
participării la votul de la
- + referendum
Încredere în parlament
-
Procese sociale implicate în dinamica ideologiilor participării la referendum: asociate cu spirala
tăcerii, modernizare și responsabilizare instituțională.
relații cu sensuri multiple relații cu sens specificat
variabile măsurate efectiv în testarea modelului teoretic

Figura 1. Model teoretic pentru analiza participării la referendumul din 6-7 octombrie 2018

Prin + am marcat sensul pozitiv, de directă proporționalitate, a influenței de la o variabilă la alta iar prin –
sensul negativ, de inversă proporționalitate. Exemplu: este de așteptat, în baza analizelor existente, că un nivel
ridicat de modernitate locală este însoțit, în medie, de ponderi ridicate ale persoanelor care nu au încredere în
actorii politici. Sensul sociologic al relației decurge din constatarea că gândirea critică tinde să fie mai bine
structurată în mediile cu grad de modernitate sporit.

Motivația politică a participării la vot a fost, practic, ignorată în dezbaterile publice premergătoare
referendumului. Faptul nu a împiedicat însă alegătorii să își ia decizia de a participa sau nu la vot în
dublu registru, religios dar și de încredere în actorii politici cu rol esențial în organizarea și promovarea
referendumului. Ideea că alegătorii sunt ca niște bile metalice pe care le poți pune pe o direcție sau alta
este, evident, nerealistă. Era și este normal ca alegătorii să aibă reflexivitate, gândire critică, și să
aprecieze dacă cei care au susținut proiectul referendumului în parlament și în guvern sunt ”de
încredere”. Lipsa de încredere în actorii politici a dus automat la adoptarea ideii de neparticipare la vot.
În cazul unei acțiuni complexe, insuficient explicate și argumentate , nu adopți automat soluții propuse
de ”sfătuitori” în care nu ai încredere, chiar dacă argumentarea de pornire, dată de cele trei milioane de
semnături de inițiere este una foarte puternică.

Spirala tăcerii

Cea de-a doua ipoteză a analizei se referă la dinamica motivației politice a votului. Este probabil că
acesta a avut o dinamică negativă accentuată în legătură directă cu dinamica negativă a climatului de
opinie publică. Este foarte probabil că acest climat de neîncredere în guvern și în coaliția de guvernare
s-a accentuat pe o linie manifestă începând cu mișcările de stradă din ianuarie-februarie 2017 . Datele
de sondaj referitoare la neîncrederea în guvernul României, produse prin Eurobarometre (vezi figura 1)
susțin ideea. Românii nu au mai avut un nivel de neîncredere atât de ridicat în propriul guvern ca în

2
primăvara anului 2018 din toamna anului 2013. Trendul respectiv s-a accentuat în contextul
manifestațiilor de protest din 10 august 2018.

66 66 61
69 73 75 76

23 33
27 29
24 21 20
11 5
4 3 5 4 4
2015/1 2015/2 2016/1 2016/2 2017/1 2017/2 2018/1
non-raspuns incredere neincredere

Figura 1. (Ne)încrederea în guvernul României 2015-2018 (%)

Sursa de date: Eurobarometer Interactive (https://goo.gl/JQhAVK ) . Specificările care urmează cifra de an sunt
1 pentru primăvara anului și 2 pentru toamnă, ca perioade de culegere a datelor. Exemplu: 76% dintre românii
intervievați în primăvara anului 2018 declarau că nu au încredere în guvern. Eșantioane reprezentative la nivel
național cu marjă de eroare de sub 3%. Culegere date pentru sondajul românesc – CSOP.

Într-un astfel de context, sondajele premergătoare referendumului nu au mai dat informația relevantă în
măsura în care nu au înregistrat și ceea ce se cheamă climat de opinie publică, respectiv percepția asupra
participării celorlalți la referendum. Nu intru aici în detalii de argumentare .Fac numai trimitere la
cunoscuta teorie a spiralei tăcerii (Noelle-Neumann, 2004, Matthes et al. 2018). Aplicarea ei în
contextul dat pornește de la constatarea că sondajele de opinie publică anterioare referendumului au
eșuat în predicția ratei de participare la vot tocmai prin ignorarea schimbărilor în climatul de opinie de
încredere în principalii actori politici. Chiar dacă au fost sondaje care au măsurat și acest aspect ,
informațiile respective nu au fost încorporate în raportări publice asupra predicțiilor de prezență la vot.
Evenimente publice precum manifestația diasporei din 10 august și modul violent în care jandarmeria
a reacționat, plus modul neconvingător în care guvernanții s-au raportat la proteste nu au făcut decât să
accentueze neîncredere în principalii actori politici ai promovării referendumului pentru familie. Cert
este că în ecuația votului la referendum nu poate fi ignorat climatul de opinie publică asociat
agendei publice și guvernării. Ignorarea acestei componente și în sondajele raportate public și în
discursul politic a dus la eșecul predicțiilor referitoare la prezența la vot.

Ipoteza unui efect de tipul spirala tăcerii în explicarea participării la votul de la referendum nu poate fi
dovedită în afara măsurării în timp a climatului de opinie publică. Ceea ce putem face, cu datele
existente la nivel de localitate, publicate de către BEC, este numai evidențierea unor fenomene care,
indirect, pot susține ipoteza. Este ceea ce prezint în continuare. Premisa formalistă a alegătorului care
ia decizia de a merge la vot numai funcție de tema referendumului și nu și prin raportare la percepția pe
care o are despre organizatorii referendumului este clar infirmată de datele acestei analize.

3
Spațiul sociocultural al (ne)participării la referendum

În pofida nivelului general redus de participare la votul pentru referendum, comunitățile locale au
manifestat pattern-uri comportamentale de vot extrem de diferite. Factorii sociali, culturali și politici
care au dus la un nivel sau altul de vot pot fi grupați în cinci categorii. Modelul teoretic din figura 1 este
puternic susținut prin constatările empirice ale analizei. Nu a fost vorba numai de religie și percepție
politică. Au contat foarte mult și gradul de modernitate a comunității locale și microregiunea (în sens
de județ) de care aparține comunitatea. Un rol secundar, dar semnificativ, totuși, a revenit și experienței
de migrație în străinătate. În plus după cum se poate constata din datele tabelului 1, determinarea
participării la vot a fost puternic diferențiată între rural și urban.

Profilul religios al comunității a contat foarte mult. Apartenența confesională a avut, însă, influențe
diferite. O pondere mai mare a cultelor baptist și penticostal la nivelul comunității a sporit semnificativ
probabilitatea de participare la referendum. Un efect pozitiv și semnificativ a avut și ponderea creștinilor
ortodocși. Ponderea adventiștilor nu a influențat semnificativ participarea la vot. O pondere mai mare a
protestanților (luterani și calvini) a contribuit la reducerea participării la votul prilejuit de referendum.
Greu de stabilit cât din acest efect este legat de religie și cât de etnie. Apartenența la cultul penticostal
pare să fi avut un impact pozitiv asupra participării la vot, mai mult în urban decât în rural. De ce toate
aceste diferențieri de impact asupra participării la referendum, între confesiuni, este o altă temă asupra
căreia nu voi insista în contextul de față.

Tabel 1. Predictori ai ratei locale de participare la votul pentru referendum

Blocuri de Urban și rural Rural Urban

variabile Variabile predictor Coef. P>t Coef. P>t Coef. P>t
Indice modernitate locală 2014 -0.002 0.032 -0.002 0.029 0.002 0.388
I.MODERNITATE Populație 2011 (ln) -0.029 0.043 -0.091 0.000 0.032 0.286
Vârsta medie a populației 2011 0.024 0.000 0.018 0.000 0.038 0.002
Localitate cu primar PSD 2016 0.097 0.001 0.103 0.001 0.039 0.423
II. PRIMARI
Localitate cu primar PNL 2016 -0.051 0.053 -0.049 0.084 -0.047 0.235
% religie ortodoxă 2011 (ln) 0.082 0.047 0.070 0.069 0.214 0.123
III.PROFIL
RELIGIOS

% religie protestanta 2011(ln) -0.126 0.000 -0.128 0.000 -0.100 0.041

% religie penticostală 2011 (ln) 0.078 0.001 0.078 0.000 0.157 0.002
% religie baptistă 2011 (ln) 0.161 0.000 0.158 0.000 0.136 0.011
% religie adventistă 2011 (ln) 0.005 0.794 0.010 0.613 0.069 0.465
indice experiență de migrație în
iV.MIGRAȚIE
străinătate -0.001 0.105 -0.002 0.044 -0.006 0.041
R2 0.563 0.556 0.703
N 2839 2521 317
Sursa de date primare pentru date electorale: BEC (referendumul din 2018) și Autoritatea Electorală Permanentă
pentru rezultate ale alegerilor locale din 2016. Restul datelor primare: INS. Pentru indicele modernității locale și
pentru indicele experienței de migrație vezi Sandu 2016. Regresii OLS în STATA, cu includerea succesivă a cinci
grupări de variabile (nestreg) - modernitate, apartenență politică a primarilor, profil religios, experiență
comunitară de migrație și localizarea microregională (județeană) a comunelor și orașelor. București și Ilfov au
fost considerate categorii de referință pentru blocul de variabile județe. Valorile aferente coeficienților de regresie
pentru județe nu sunt prezentate în acest tabel.R2 cu primul bloc de predictori este de 0.14. Adăugarea blocului II
sporește R2 cu 0.07. Blocul III, referitor la variabilele de religie duce la o creștere a lui R2 cu 0.17. Blocul IV
aduce numai o creștere de 0.009, iar blocul V (județe) de 0.18. Modelele sunt testate pentru coliniaritate și VIF
nu depășește 4. Variabila dependentă – rata locală de participare la vot (transformare logaritmică) este calculata
ca pondere alegători din listele electorale din UAT care au participat la vot, din total alegatori înscriși în listele
UAT. Nu au fost incluși la numărătorul fracției cei care au votat pe liste suplimentare. Am notat prin (ln)
transformarea logaritmică a variabilei astfel încât să fie redus impactul cazurilor de valoare extremă asupra
coeficienților de regresie. Am lucrat cu erori standard robuste prin folosirea comenzii cluster cu
specificarea județelor în care se afla localitățile.

4
Politizarea referendumului pare să fi fost mai mare în rural decât în urban. Prezența unui primar PSD
în comună a sporit semnificativ probabilitatea de participare la votul pentru referendum. Efectul
respectiv nu apare și în urban. Prezența unui primar liberal în comună tinde să reducă probabilitatea de
participare la referendum dar nu în mod semnificativ. (Trendul există însă și este de luat în seamă pentru
că din 2861 de comune, 2521 au fost incluse în analiza noastră.) Impactul pozitiv, semnificativ, al
apartenenței primarului la PSD asupra participării la vor în rural trebuie interpretat cu prudență. În
spatele acestei relații se poate afla pur și simplu o pondere mai mare de votanți în favoarea acestui partid
și acest din urmă factor să determine efectul de participare la vot. Dacă este așa, atunci apare întrebarea
de ce în urban nu înregistrăm același efect. În plus, nu trebuie uitat că metoda de analiză folosită pentru
construirea tabelului 1 permite înregistrarea efectelor nete, specifice unui anumit factor, ținând sub
control toți ceilalți predictori din model.

Așa cum era de așteptat efectul de localitate mare și implicit de densitate sporită se regăsește și în cazul
de față pe total localități, dar în special în mediul rural: localitățile mari tind să aibă rate mai mici de
participare la vot. Pare să fie vorba de condiții favorabile pentru interacțiune socială intensă, comparații
multiple, gândire critică etc. Tot în seria efectelor de modernizare regăsim și modelul participării reduse
la vot pentru comunele sau orașele care au ponderi mai mari de populație tânără.

Modernitatea locală a contat, independent de toți ceilalți factori din modelele de analiză din tabelul 1
ca factor de descurajare a participării la referendum. Efectul este vizibil în special în mediul rural. Nu
numai nivelul ci și tipul de modernitate locală a contat (tabelul 2). Așa aflam că pragul la referendum a
fost atins în unul singur dintre cele 12 tipuri prezentate în tabelul 2. Procentul de 30% participare la
votul pentru referendum a fost realizat numai în comunele cu tradiționalism consistent, cumulativ și în
orașele de tradiționalism demografic. Nivelul minim de participare la referendum a fost atins în orașele
de modernitate cumulativă.

Tabel 2.Participare locală la referendumul pentru familie 2018

Tipul de modernitate locală rural urban total

tradiționalism cumulativ 30.0 19.9 29.8
tradiționalism demografic 26.7 30.1 26.8
tranziție spre modernitate 25.5 22.7 25.2
modernitate de locuire 20.9 18.8 19.8
modernitate instituțională 20.0 17.8 19.8
modernitate cumulativa 18.9 17.1 17.2
Total 24.3 17.5 20.4
Sursa de date: Biroul Electoral Central (BEC). Modernitatea localității este estimată funcție de
trei indicatori referitori la spațiul de locuire, viața demografică (rata fertilității) și votul orientat spre
responsabilizarea instituțională. Pentru modul de calcul și baza de date vezi Dumitru Sandu (2016) . Exemplu:
30% dintre alegătorii înscriși în listele electorale permanente, cu rezidență în comunele cu grad maxim de
tradiționalism (cumulativ sub aspect material, demografic și politic), au participat la votul pentru referendumul
din 6-7 octombrie 2018. Tradiționalismul demografic menționat în tabel se referă la comunitățile care au rate
ridicate de fertilitate și implicit, ponderi mari de populație cu nivel scăzut de educație și bunăstare.

Experiența de migrație internațională la nivelul comunității a contribuit și ea, în mod semnificativ, la

reducerea participării la referendum. Mai mulți plecați în străinătate sau reveniți de acolo în comunitate
au contribuit la structurarea unei culturi comunitare defavorabile participării la referendum. Canalele
prin care experiența de migrație în străinătate sunt marcate în arcurile de graf care duc de la migrație,
mediat, la rata de participare la referendum, în figura 1.

5
Concluzii

Selectivitatea comunitară a votului la referendumul pentru familie din octombrie 2018 a fost extrem de
puternică. În pofida faptului că neparticiparea a fost covârșitoare, a existat o puternică
determinare socio-culturală a deciziilor de a merge sau nu la vot. Cu rate de participare mult mai
mari în secvențe de alegeri politice standard, rădăcinile comunitare ale votului au fost la fel de puternice.
Așa a fost în 2014 la alegerile prezidențiale (Sandu 2014) dar și la alegerile locale din 2016 (Sandu
2017).

Rata de participare neașteptat de redusă pare să fi fost efect al unui proces de tipul ”spirala
tăcerii”, complet ignorat în sondajele anterioare sau, oricum, ne-menționat în spațiul public în legătură
cu sondajele publicate înainte de referendum. Participarea la referendum a avut o dublă motivație.
Prima dintre ele a fost de tip moral-religios, asociată cu conținutul întrebării înscrise pe buletinele de
vot și cu credibilitatea diferitelor instituții religioase, a Bisericii Ortodoxe Române, în special. Cea de-
a doua a vizat legitimitatea susținerii referendumului de către actori politici implicați direct sau indirect,
explicit sau implicit în susținerea și organizarea referendumului (PSD, guvern, parlament, în mod
special).

Această a doua componentă motivațională a fost puternic afectată de accentuarea unui climat social de
nemulțumire politică și instituțională. Sunt nemulțumiri în creștere înregistrate clar în sondaje de tip
Eurobarometru , marcate de o tot mai mare neîncredere în guvern, partide politice și parlament. Aceeași
spirală a nemulțumirilor sociale a fost vizibilă și în mișcările de stradă începute în ianuarie-februarie
2017 și continuate cu mitingul diasporei (în spiritul diasporei) din 10 august 2018. Este foarte probabil
că această spirală a nemulțumirilor populației în legătură cu funcționarea instituțiilor, cu agenda
publică a puterii politice, este cea care a dus la accentuarea motivației de neparticipare la votul
prilejuit de referendum. Intenția de participare la referendum a fost declarată pentru a fi în
concordanță cu ideologiile oficiale, politico-mediatice, pro-partcipare. Climatul de opinie, puternic
marcat, însă, de nemulțumiri legate de puterea politică nu a fost măsurat (raportat public) în sondaje.
Or acesta a fost cel care, în final, a dictat larga neparticipare la vot.

Ipotezele menționate și formulate în modelul teoretic din figura 1 au fost testate indirect, cu ajutorul
datelor referitoare la ratele de participare la votul pentru referendum, făcute publice de Biroul Electoral
Central. Acestea au fost puse în relații cu date factuale referitoare la modernitatea comunităților locale,
profilul lor religios, experiența de migrație în străinătate a locuitorilor lor, partidele politice de care
aparțin primarii localităților și cu localizarea microregională (județeană) a fiecăreia dintre localități.

Desigur, în absența microdatelor care să releve motivațiile efective ale (ne)participării la votul de la
referendum, rămân în discuție multe dintre întrebările care au structurat analiza. Cu datele disponibile
la nivel de localitate se constată că o bună parte din relațiile cauzale figurate în modelul teoretic se
regăsesc empiric. Rezultă clar că au existat comportamente comunitare de vot în care a contat nu
numai profilul religios al comunității ci și modernitatea locală, apartenența primarilor la un
partid sau altul, și o anume cultură microregională a votului .

Pentru cei interesați de detalii tehnice menționez si faptul că am testat stabilitatea modelelor din tabelul
1 și prin adăugarea unei variabile care a măsurat comportamentul de vot efectiv în localitate la alegerile
prezidențiale din 2014 (pondere votanți pro-Johannis la turul al doilea al alegerilor).Noul predictor s-a
dovedit a fi semnificativ statistic și relaționat negativ cu participarea la referendum. Altfel spus, pare să
existe o cultură comunitară a votului cu puternică inerție în timp. O bună parte dintre cei care nu au
participat la vot în 2018 au fost în 2014 votanți în favoarea unei agende publice centrate pe

6
 responsabilizare instituțională (Sandu 2014). Chiar în condițiile adăugării acestui nou predictor,
majoritatea variabilelor din model au continuat să rămână relevante, semnificative statistic, în predicția
participării la referendum. Altfel spus, modele de analiză se dovedesc a fi robuste, stabile , chiar în
condiții de modificare a unora dintre componentele lor.

Diferențele între structurile cauzale ale votului dintre comune și orașe sunt evidente. În rural , politicul
și gradul de modernitate locală a contat mai multe decât în urban, în determinarea participării la
referendum pentru votare.

Referințe

Matthes, J., Knoll, J., & von Sikorski, C. (2018). The “spiral of silence” revisited: a meta-analysis on
the relationship between perceptions of opinion support and political opinion
expression. Communication Research, 45(1), 3-33.
Noelle-Neumann, E. (2004). Spirala tăcerii. Opinia publică–invelișul nostru social: București:
Comunicare. Ro.
Sandu, D. (2014). Lumile de acasă ale diasporelor românești de astăzi, 25 noiembrie, Contributors.ro.
Sandu,D. (2016), Migration abroad experience and modernity at the local level in Romania (excel file),
disponibil la https://goo.gl/NHxShA
Sandu, D. (2017). Rădăcini comunitare ale votului din decembrie 2016, Contributors.ro, 13 ianuarie

View publication stats