Capitolul XVII.

Cauzele care înlătură sau modifică executarea pesepsei 463

Capitolul XVII
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ
EXECUTAREA PEDEPSEI

§1. Graţierea
Este o măsură de clemenţă acordată de Parlament sau de Preşedintele
României şi constă în înlăturarea totală sau parţială a executării pedepsei ori
comutarea ei în alta mai uşoară [art. 72 pct. 3 lit. g) şi art. 94 lit. d) din Constituţie
şi art. 160 din actualul Cod penal].
Graţierea se acordă, de regulă, in personam, dar poate avea şi efecte in rem –
situaţie în care profită tuturor participanţilor.
Ea are un caracter obligatoriu, deoarece, fiind un act al puterii de stat, nu
poate fi refuzată de cei cărora li se acordă. Aceasta nu şterge condamnarea, care
constituie antecedenţă penală, iar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
lege, este luată în considerare la stabilirea stării de recidivă.

a. Felurile graţierii
După modul de acordare, graţierea este colectivă şi individuală. Cea
colectivă poate fi acordată numai prin lege de Parlamentul României şi priveşte un
număr nedeterminat de persoane. Cea individuală se acordă de Preşedintele
României, de regulă la cererea celui condamnat. Ea poate fi acordată şi din oficiu.
Graţierea individuală se cere şi poate fi acordată numai după rămânerea definitivă
a hotărârii de condamnare, dar înainte de executarea pedepsei.
Graţierea poate fi totală, când se înlătură executarea întregii pedepse, şi
parţială, când se înlătură numai o parte din pedeapsă. De asemenea, poate
interveni şi comutarea pedepsei, când se înlocuieşte pedeapsa aplicată iniţial cu
alta mai uşoară. Graţierea totală mai este denumită şi remitere de pedeapsă, iar
graţierea parţială se mai cheamă şi reducere de pedeapsă.
După criteriul de acordare, graţierea este necondiţionată (art. 160 din
actualul Cod penal) şi condiţionată, care se regăseşte în legi speciale.
Condiţionarea se referă la obligaţia beneficiarului ca, în decursul unei anumite
perioade, de regulă în următorii 3 ani, să nu mai comită o nouă infracţiune
intenţionată, pentru că, în acest mod, graţierea se revocă. De asemenea, este
posibil ca prin legea specială să se stabilească faptul că graţierea nu se acordă
anumitor categorii de persoane aflate în stare de recidivă sau au comis anumite
infracţiuni grave ori nu au început executarea pedepsei pentru că s-au sustras de la
aceasta. Graţierea necondiţionată sau pură şi simplă se acordă în condiţiile
464 Drept penal. Partea generală

prevăzute de Codul penal, iar beneficiarului ei nu i se stabilesc pentru viitor

anumite obligaţii.
În literatura juridică, s-a susţinut că graţierea condiţionată se aseamănă cu
suspendarea condiţionată a executării pedepsei, când executarea pedepsei nu a
început până la adoptarea actului de clemenţă, şi cu liberarea condiţionată, când
executarea pedepsei a început, deoarece graţierea înlătură executarea restului de
pedeapsă neexecutată1.
Graţierea se acordă întotdeauna pentru pedepsele rămase definitive.

b. Efectele graţierii
Graţierea poate fi totală (remiterea de pedeapsă) sau parţială (reducerea de
pedeapsă), ori constă în comutare – când se înlocuieşte o pedeapsă mai grea cu
alta mai uşoară.
Graţierea are efecte şi asupra pedepselor suspendate condiţionat, situaţie în
care partea din termenul de încercare, care reprezintă durata pedepsei pronunţate
de instanţă, se reduce în mod corespunzător. Deci, partea din termenul de
încercare se reduce cu durata pedepsei, dacă graţierea este totală, şi cu fracţiunea
din pedeapsa graţiată, dacă graţierea este parţială. Dacă până la împlinirea
termenului de încercare, aşa cum a fost redus, nu a avut loc revocarea sau anularea
suspendării condiţionate a executării pedepsei, condamnatul va fi reabilitat de
drept. Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se execută numai
partea din pedeapsă rămasă negraţiată.
Dacă, în termenul de încercare, condamnatul nu comite o nouă infracţiune,
graţierea curge din momentul aplicării actului de clemenţă, şi nu de la expirarea
termenului de încercare. Dacă nu ar fi aşa, termenul de reabilitare s-ar prelungi
nejustificat, s-ar amâna nejustificat executarea pedepsei complementare a
interzicerii unor drepturi, s-ar prelungi termenul potrivit căruia infracţiunea poate
fi luată în considerare ca prim termen al recidivei etc. Deci, efectele graţierii se
produc de la data adoptării actului de clemenţă.
Graţierea poate opera, dacă legea specială prevede, şi asupra pedepsei
amenzii, a pedepsei închisorii executate la locul de muncă, în privinţa amenzilor
cu caracter administrativ aplicate în cazul înlocuirii răspunderii penale ori aplicării
prevederilor art. 18/1 C. pen.
Ea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afară de cazul când se
dispune altfel prin actul de clemenţă. Acestea urmează să fie executate după
graţierea totală sau a restului de pedeapsă. Dacă graţierea este condiţionată,
executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi începe odată cu

1
C. Mitrache, op. cit., p. 303.
Capitolul XVII. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pesepsei 465

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, cu condiţia ca actul de clemenţă

să fi fost adoptat până la pronunţarea acestei hotărâri. Executarea pedepsei
complementare va începe la data publicării actului de graţiere dacă acesta va intra
în vigoare după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Executarea va
începe la data liberării după executarea restului de pedeapsă ce a mai rămas de la
data publicării actului de clemenţă.
Graţierea nu are efecte nici asupra măsurilor de siguranţă, deoarece ele trebuie
să dureze atâta timp cât există starea de pericol. De asemenea, nu are efect nici
asupra măsurilor educative, dată fiind natura acestora, respectiv, fiind luate în
interesul minorului. Desigur, pot fi graţiate şi măsurile educative, dacă legea
specială dispune în acest sens.
Sunt posibile, de asemenea, graţieri parţiale succesive, cu menţiunea că ultima
graţiere va opera asupra fracţiunii de pedeapsă ce a mai rămas de executat după
graţierea anterioară, care este considerată o unitate de pedeapsă cu durată proprie.
Prin actul de graţiere se poate prevedea şi soluţia contrară, în sensul că nu vor
beneficia de graţiere cei care au fost anterior graţiaţi total sau parţial, condiţionat
sau necondiţionat.
În ce priveşte infracţiunile continue şi continuate, graţierea va opera dacă
acţiunea sau inacţiunea infracţională a fost terminată (epuizată) până la apariţia
actului de graţiere.
Dacă graţierea intervine după contopirea pedepselor pentru infracţiuni
concurente, ea se aplică pentru fiecare pedeapsă în parte, nu pentru pedeapsa
rezultată ca urmare a contopirii sau numai asupra sporului de pedeapsă.

Dispoziţiile actualului Cod penal

Codul penal în vigoare cuprinde graţierea în categoria cauzelor care înlătură
sau modifică executarea pedepsei.
Art. 160 reglementează efectele graţierii, textul având următorul cuprins:
(1) Graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării
pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară.
(2) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare şi măsurilor
educative neprivative de libertate, în afară de cazul când se dispune altfel prin
actul de graţiere.
(3) Graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra
drepturilor persoanei vătămate.
(4) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este
suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin actul
de graţiere.
466 Drept penal. Partea generală

În comparaţie cu vechea reglementare, actualul Cod penal aduce câteva

modificări, după cum urmează:
 graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare şi a măsurilor
educative neprivative de libertate, în afară de cazul când se dispune altfel
prin actul de graţiere; actuala reglementare exceptează de la graţiere toate
măsurile educative;
 graţierea nu are efecte asupra drepturilor persoanei vătămate (prevedere
expresă ce nu se regăseşte în vechiul Cod penal);
 sunt excluse de la graţiere pedepsele a căror executare este suspendată sub
supraveghere, afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere.

Jurisprudenţa în materie
În practica judiciară, în mai multe soluţii de speţă 1 instanţa a dispus con-
damnarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi
în baza art. 1 alin. 1 din Legea nr. 543/2002 a graţiat pedeapsa aplicată; de
asemenea instanţa a constatat graţiată integral, în baza Legii 137/1997 pedepsele
cu închisoarea aplicate inculpaţilor şi a încetat procesul penal în consecinţă.

§ 2. Prescripţia executării pedepsei – cauză care înlătură

executarea pedepsei
Art. 161 din actualul Cod penal reglementează prescripţia executării pedepsei,
textul având următorul cuprins:
(1) Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale.
(2) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale în cazul:
a) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent la data
la care au fost comise;
b) infracţiunilor prevăzute în art. 188 şi art. 189 şi al infracţiunilor intenţio-
nate urmate de moartea victimei.
Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale nici în cazul
infracţiunilor prevăzute la alin. (2) lit. b) pentru care, la data intrării în vigoare a
acestei dispoziţii, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a executării2.

1
Sentinţa penală nr. 105/2001 pronunţată în dosar 5731/2000 de Tribunalul Bihor, Secţia
penală (nepublicată); Sentinţa penală nr. 4/2003 pronunţată în dosar 8062/P/2002 de Tribunalul
Bihor, Secţia penală (nepublicată); Sentinţa penală nr. 20/P/2002 pronunţată în dosar 8055/P/2002
de Tribunalul Bihor, Secţia penală (nepublicată) şi Sentinţa penală nr. 378/2004 pronunţată în
dosar 5241/2003 de Tribunalul Bihor, Secţia penală (nepublicată).
2
Alin. (2) al art. 153 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. II pct. 2 din Legea
nr. 27/2012.
Capitolul XVII. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pesepsei 467

Această prevedere legală se referă la efectele prescripţiei executării pedepsei,

având acelaşi conţinut cu legea penală anterioară. Expresia „infracţiuni contra
păcii şi omenirii” a fost înlocuită cu expresia „infracţiunile de genocid contra
umanităţii şi de război”.

Termenele de prescripţie a executării pedepsei

Termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt reglementate în art. 162
din actualul Cod penal, textul având următorul cuprins:
(1) Termenele de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică
sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiunea pe
viaţă sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de
15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de
condamnare a rămas definitivă.
(3) În cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării
executării pedepsei sub supraveghere ori liberării condiţionate, termenul de
prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a
rămas definitivă.
(4) În cazul revocării liberării condiţionate, în condiţiile art. 104 alin. (1),
termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a
rămas definitivă şi se calculează în raport cu restul de pedeapsă neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de
prescripţie curge de la data când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă şi se
calculează în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice şi măsurile de
siguranţă nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se execută se înţelege pedeapsa stabilită de instanţă,
ţinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.
În ambele coduri penale termenele de prescripţie sunt identice şi se socotesc
de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
În alin. (3)-(5) sunt arătate situaţiile speciale şi datele de la care curg
termenele de prescripţie a executării pedepsei.
De asemenea, în alin. (6) se precizează că pedepsele complementare aplicate
persoanei fizice şi măsurile de siguranţă nu se prescriu.
Este definită expresia „pedeapsa ce se execută”, adică pedeapsa stabilită de
instanţă, ţinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.
468 Drept penal. Partea generală

Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei

Art. 163 reglementează întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei,
după cum urmează:
(1) Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei se întrerupe prin
începerea executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după începerea
executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripţie de la data
sustragerii.
(2) Cursul termenului de prescripţie a executării se întrerupe şi prin
săvârşirea din nou a unei infracţiuni.
(3) Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei amenzii se
întrerupe şi prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta
o muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Reglementările din cele două coduri sunt similare, existând deosebiri de
formulare a textelor.
Alin. (3) instituie o cauză de întrerupere a termenului de prescripţie a
executării amenzii prin înlocuirea obligaţiei de plată cu obligaţia de a presta o
muncă neremunerată în folosul comunităţii.
În interpretarea unor dispoziţii referitoare la întreruperea cursului prescripţiei
executării pedepsei în materie de cooperare judiciară internaţională în materie
penală, a fost adoptată o decizie RIL 1 , care îşi menţine valabilitatea şi după
intrarea în vigoare a actualului Cod penal.
Completul RIL a statuat următoarele: „În interpretarea şi aplicarea unitară a
dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, şi ale art. 127 din vechiul Cod penal (art. 163 din
actuala reglementare), transmiterea directă a mandatului european de arestare
emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale altui stat membru, pe
teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este arestată sau
nu provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripţiei executării
pedepsei. Nu produce efect întreruptiv de prescripţie transmiterea mandatului
european de arestare prin difuzare”.

Suspendarea cursului prescripţiei executării pedepsei

Art. 164 reglementează, identic cu vechiul Cod penal, suspendarea cursului
prescripţiei executării pedepsei, textul având următorul cuprins:
(1) Cursul termenului prescripţiei executării pedepsei este suspendat în
cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală.
(2) Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

1
RIL, Decizia ÎCCJ nr. 2/2012, publicată în M. Of. nr. 281 din 27 aprilie 2012.
Capitolul XVII. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pesepsei 469

Aceste cauze de suspendare se referă la: suspendarea executării pedepsei în

timpul exercitării căilor extraordinare de atac; cazurile de amânare a executării
pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă ori de întrerupere a executării acestor
pedepse.

§3. Imprescriptibilitatea unor infracţiuni potrivit vechiului

Cod penal, a Codului penal în vigoare şi a Legii nr. 27/2012
Potrivit art. 121 alin. (2) şi art. 125 alin. (2) din vechiul Cod penal în vigoare,
sunt imprescriptibile numai infracţiunile contra păcii şi omenirii. Această
dispoziţie este preluată şi de actualul Cod penal, care, prin art. 153 alin. (2) şi art.
161 alin. (2), dispune că prescripţia nu înlătură răspunderea penală sau executarea
pedepsei decât în cazul infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război.
Legea nr. 27/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal şi a
actualului Cod penal dispune eliminarea prescripţiei răspunderii penale şi a
executării pedepsei în cazul infracţiunii de omor şi a infracţiunilor intenţionate
care au avut ca urmare moartea victimei.
Observăm că imprescriptibilitatea este prevăzută şi pentru infracţiunile de
omor şi cele intenţionate urmate de moartea victimei pentru care nu s-a împlinit
termenul de prescripţie la data intrării în vigoare a legii.
Această prevedere suscită interpretări cu privire la retroactivitatea legii şi cu
privire la aplicarea legii penale mai favorabile pentru situaţiile tranzitorii la care
textul face referire.
Problema este soluţionată de Curtea Europeană pentru Drepturilor Omului,
care a decis că principiul neretroactivităţii nu se încalcă prin prelungirea sau
eliminarea prescripţiei1.
Curtea a considerat că imprescriptibilitatea nu este un caz de retroactivitate. În
esenţă, prezenta lege nu introduce acum infracţiunea de omor şi nici nu măreşte
sau agravează pedeapsa pentru infracţiunea de omor.
De asemenea, legea vizează şi completarea textelor care prevăd imprescrip-
tibilitatea infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, prin
introducerea sintagmei „indiferent de data la care au fost comise”. În acest mod,
textele din lege au fost puse în acord cu art. I din Convenţia ONU asupra
imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii.
Legea menţionată a urmărit corelarea legii penale române cu norme şi soluţii
din alte state europene (Suedia, Germania, Marea Britanie, Austria, Danemarca,
Olanda, Finlanda, Italia, Cehia, Irlanda, Estonia, Malta, Cipru). Infracţiunile de
omor nu se prescriu nici în SUA, Canada sau Japonia.
1
Cauza Coeme and Others c. Belgia, hotărârea din 22 iunie 2000, definitivă la 18 octombrie
2000.
470 Drept penal. Partea generală

În consecinţă, soluţia legislativă ocroteşte prin mijloace de drept penal dreptul

la viaţă – cel dintâi drept din lista drepturilor fundamentale ale omului. Or,
infracţiunile menţionate aduc atingere dreptului la viaţă.
Dispoziţiile art. II din Legea nr. 27/2012 au intrat în vigoare la data intrării în
vigoare a Legii nr. 286/2009 privind actualul Cod penal.

§ 4. Cauzele care înlătură consecinţele condamnării

4.1 Reabilitarea
4.1.1. Dispoziţiile actualului Cod penal privind reabilitarea
Titlul IX din Codul penal în vigoare reglementează cauzele care înlătură
consecinţele condamnării (reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească).
Structura şi conţinutul acestora prezintă unele deosebiri faţă de legea
anterioară, pe care le vom evidenţia în continuare.

Consideraţii generale despre reabilitare

Reabilitarea este instituţia dreptului penal care face să înceteze decăderile şi
interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare. Prin reabilitare,
foştii condamnaţi sunt reintegraţi pe plan juridic în societate, constituind un drept
al fostului condamnat. Reabilitarea priveşte persoana fostului condamnat, ceea ce
înseamnă că aceeaşi persoană nu poate fi reabilitată cu privire la unele
condamnări, iar cu privire la altele, nu. Deci, dacă există mai multe condamnări
succesive, reabilitarea va avea efecte cu privire la toate, când sunt întrunite
cerinţele legii, fiind indivizibilă.
Ea înlătură şi antecedenţa penală, deoarece fapta pentru care a intervenit nu
mai constituie primul termen al recidivei.
Efectele reabilitării nu se produc cu privire la reintegrarea în funcţie a
condamnatului, rechemarea în cadrele permanente ale armatei sau de redare a
gradului militar pierdut. De asemenea, nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă,
cu excepţia interdicţiei de a se afla în anumite localităţi.
În literatura juridică majoritatea autorilor susţin că reabilitarea are efecte mai
largi decât amnistia, deoarece cel amnistiat, pentru a fi reintegrat în totalitatea
drepturilor cetăţeneşti, trebuie să dovedească intervenirea reabilitării de drept sau
judecătoreşti. De asemenea, se susţine că reabilitarea ar fi lipsită de obiect când
priveşte pedepse amnistiate, deoarece efectele lor sunt identice1.

1
Gh. Elian, Contribuţii la studiul reabilitării în dreptul penal român, în Justiţia Nouă
nr. 1/1966, p. 49; I. Blumenfeld, Corelaţia între reabilitare şi amnistie, în RRD nr. 8/1974, p. 90 şi
urm.
Capitolul XVII. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pesepsei 471

Ne raliem opiniei care susţine că nu se poate pune semnul egalităţii între

efectele reabilitării şi amnistiei, în sensul că reabilitarea are efecte mai
cuprinzătoare decât amnistia. Astfel, amnistia nu are efecte asupra tuturor
măsurilor de siguranţă, pe când reabilitarea are efecte asupra interzicerii de a se
afla în anumite localităţi. De asemenea, în cazul reabilitării persoanele, sunt
scoase din evidenţa cazierului judiciar, de îndată, pe când la amnistie numai după
trecerea unui termen de 2 ani de la data intervenirii acesteia. Cei reabilitaţi pot
ocupa funcţia de gestionar, dar persoanele amnistiate pot ocupa această funcţie
numai după trecerea unui timp de 2 ani de la data intervenirii amnistiei. Ca atare,
cererea de reabilitare nu va putea fi respinsă pe motiv că infracţiunea pentru care
s-a pronunţat condamnarea a fost amnistiată, deoarece efectele reabilitării sunt
mai largi decât ale amnistiei1.
Reabilitarea este de două feluri: de drept şi judecătorească.

4.2. Reabilitarea de drept

Potrivit art. 165 din actualul Cod penal, reabilitarea persoanei fizice are loc de
drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte
2 ani, sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub
supraveghere dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nicio altă
infracţiune.
Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacă în decurs de 3 ani de la
data la care pedeapsa amenzii sau, după caz, pedeapsa complementară a fost
executată sau considerată ca executată şi persoana juridică nu a mai săvârşit nicio
altă infracţiune (art. 150 din actualul Cod penal).
Reabilitarea de drept operează automat, în virtutea legii, fără să fie necesară
vreo constatare din partea instanţei judecătoreşti.
Din prevederea legală enunţată, rezultă că reabilitarea de drept pentru
persoana fizică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să existe o condamnare la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii care
nu depăşeşte 2 ani; este vorba de pedeapsa iniţială, şi nu de pedeapsa
redusă ca urmare a graţierii sau a comutării ei în amendă, situaţii când
sunt aplicabile prevederile referitoare la reabilitarea judecătorească;
 fostul condamnat să nu comită o nouă infracţiune în decurs de 3 ani de la
executarea pedepsei, de la prescrierea ei, de la amnistierea sau de la
graţierea totală ori parţială a pedepsei.

1
M. Basarab, op. cit., vol. 2, p. 403; Tribunalul Suprem, dec. pen. nr. 239 din 6 februarie
1985, în C.D./1985, pp. 299-280.
472 Drept penal. Partea generală

Reabilitarea de drept se aplică şi persoanelor condamnate cu suspendare

condiţionată sub supraveghere a executării pedepsei. În această ipoteză are loc o
lărgire a situaţiilor pentru care poate interveni reabilitarea de drept, având în
vedere că suspendarea condiţionată sub supraveghere se poate dispune pentru
pedepse care nu depăşesc 3 ani închisoare.
În cazul persoanei juridice, condiţiile sunt următoarele:
 să existe o condamnare la pedeapsa amenzii sau la o pedeapsă
complementară prevăzută de lege;
 persoana juridică condamnată să nu comită o nouă infracţiune în decurs de
3 ani de la executarea pedepsei sau de la considerarea ei ca executată.
În actualul Cod penal (art. 169) se prevede că efectele reabilitării sunt
similare, indiferent că este reabilitare de drept sau judecătorească. De asemenea,
reabilitarea de drept poate fi constatată şi de instanţa de judecată, care verifică
îndeplinirea condiţiilor legale şi pronunţă o hotărâre în constatare.
De menţionat că, sub incidenţa reabilitării de drept, alături de amendă şi
privaţiunea de libertate de până la 2 ani, intră şi condamnările pentru muncă în
folosul comunităţii.
Textul a fost reformulat în raport de vechea reglementare.
Reabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la
pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei
executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în curs de 3 ani condamnatul
nu a săvârşit o altă infracţiune.
Legiuitorul a mărit limita de pedeapsă la 2 ani, stimulând, în acest mod,
condamnaţii să se integreze social într-un timp cât mai scurt pentru a beneficia de
înlăturarea consecinţelor condamnării.

4.3. Reabilitarea judecătorească

Art. 166 din actualul Cod penal reglementează reabilitarea judecătorească,
texul având următorul cuprins:
(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea
următoarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar
care nu depăşeşte 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar
care nu depăşeşte 10 ani;
c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau
în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu pedeapsa
închisorii;
Capitolul XVII. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pesepsei 473

d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată

executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării
pedepsei sau a liberării condiţionate.
(2) Condamnatul decedat până la împlinirea termenului de reabilitare poate
fi reabilitat dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces,
apreciază că merită acest beneficiu.
Au fost reduse termenele de reabilitare în raport cu vechea reglementare, cu
scopul de a stimula reintegrarea socială a condamnaţilor într-un timp rezonabil,
pentru a beneficia de înlăturarea consecinţelor condamnării.

Calculul termenului de reabilitare

Art. 167 din actualul Cod penal reglementează modul de calcul al termenelor
de reabilitare, textul având următorul conţinut:
(1) Termenele prevăzute în art. 165 şi art. 166 se socotesc de la data când a
luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a
prescris.
(2) Pentru cei condamnaţi la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul
în care amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt
mod.
(3) În caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de pedeapsă, termenul
curge de la data actului de graţiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare
era definitivă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare,
dacă actul de graţiere se referă la infracţiuni în curs de judecată.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul
curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
(5) În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în
raport cu pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse.
Primele două alineate sunt identice cu vechea reglementare, în timp ce
alin. (3) a fost reformulat. Acesta precizează clar momentul din care curge
termenul de reabilitare în caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de
pedeapsă.
Ultimele două alineate se referă la momentul curgerii termenului de reabi-
litare în caz de suspendare sub supraveghere şi în cazul condamnărilor succesive.

Condiţiile reabilitării judecătoreşti

Condiţiile reabilitării judecătoreşti sunt consacrate în art. 168 din actualul Cod
penal, după cum urmează:
Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întru-
neşte următoarele condiţii:
474 Drept penal. Partea generală

a) nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;

b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile
stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că
nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la
despăgubiri.
Textul stabileşte condiţiile reabilitării judecătoreşti, fiind asemănător cu legea
penală anterioară, cu precizarea că nu a mai menţinut două condiţii din vechea
reglementare (are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste,
precum şi dacă are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă; a avut o
bună conduită).

Efectele reabilitării de drept sau judecătoreşti

Efectele reabilitării de drept sau judecătoreşti sunt prevăzute în art. 169 din
actualul Cod penal, textul având următorul cuprins:
(1) Reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi
incapacităţile care rezultă din condamnare.
(2) Reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care
condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar
pierdut.
(3) Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă.
Reglementarea este asemănătoare cu cea din vechiul Cod penal, cu o singură
excepţie: reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă [alin. (3)].
Efectele reabilitării sunt mai favorabile decât cele ale amnistiei, astfel că o
cerere de reabilitare nu poate fi respinsă ca lipsită de obiect, cu motivarea că infrac-
ţiunea a fost amnistiată. Practica judiciară şi doctrina este constantă în acest sens.

Reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească

Reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească este prevăzută în art. 170 din
actualul Cod penal, texul având următorul cuprins:
(1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă
cerere decât după un termen de 1 an, care se socoteşte de la data respingerii
cererii prin hotărâre definitivă.
(2) Condiţiile prevăzute în art. 168 trebuie să fie îndeplinite şi pentru
intervalul de timp care a precedat noua cerere.
(3) Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor condiţii de formă poate
fi reînnoită potrivit Codului de procedură penală.
Legea nouă stabileşte un termen unic şi mult mai redus decât în Codul penal
anterior, indiferent de durata pedepsei cu închisoarea executată.
Astfel, în caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o
nouă cerere decât după un termen de 1 an, care se socoteşte de la data respingerii
Capitolul XVII. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pesepsei 475

cererii prin hotărâre definitivă. În acest fel, condamnaţii au posibilitatea să se

integreze social într-un timp relativ scurt, pentru a beneficia de înlăturarea
consecinţelor condamnării.

Anularea reabilitării
Anularea reabilitării este reglementată în art. 171 din actualul Cod penal,
textul având următorul cuprins:
Reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea ei, s-a
descoperit că cel reabilitat mai săvârşise o infracţiune care, dacă ar fi fost
cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.
Reglementările din cele două Coduri sunt identice.
Raţiunea textului constă în faptul că o persoană nu poate fi reabilitată şi
condamnată, în acelaşi timp. Ca atare, reabilitarea va fi anulată dacă se constată că
cel reabilitat mai săvârşise o infracţiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi
condus la respingerea cererii de reabilitare.
Practic, anularea reabilitării este o sancţiune îndreptată împotriva celui reabi-
litat, care nu a adus la cunoştinţa instanţei condamnările sale anterioare.

4.4. Succintă prezentare a unor ipoteze ce pot interveni în

aplicarea legii penale mai favorabile referitoare la
reabilitare
După intrarea în vigoare a actualului Cod penal, în privinţa situaţiilor
tranzitorii, s-au ivit câteva probleme referitoare la instituţia reabilitării. Este vorba
de infracţiunile pentru care instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească
definitivă de condamnare în baza vechii reglementări.
Pentru această ipoteză, pentru determinarea legii penale mai favorabile,
instanţa sesizată cu o cerere de constatare a reabilitării de drept sau cu o cerere
prin care se solicită reabilitarea judecătorească, va stabili dacă sunt incidente
prevederile art. 6 din actualul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai
favorabile după judecarea definitivă a cauzei, după care va aplica legea nouă cu
privire la reabilitare, care este mai favorabilă în raport de vechea reglementare.

Jurisprudenţa în materie
1. Într-o soluţie de speţă1 în practica judiciară, prin cererea formulată, petentul
a solicitat instanţei să constate reabilitarea sa de drept cu privire la pedeapsa
amenzii penale în cuantum de 2.000 lei aplicată prin sentinţa penală a Judecătoriei

1
Sent. pen. nr. 6/NP/2018, pronunţată în dos. nr. 1108/111/2018 de Tribunalul Bihor, Secţia
penală (nepublicată).
476 Drept penal. Partea generală

Oradea, definitivă prin decizia penală a Tribunalului Bihor şi cu privire la

pedeapsa închisorii de 2 ani aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul
Bihor, definitivă prin neapelare.
Potrivit art. 165 C. pen., reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la
pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa
închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de
3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.
Având în vedere că petentul a executat pedeapsa amenzii de 2.000 lei prin
plata acesteia la data de 18.07.2011, instanţa constată că în prezent a intervenit
reabilitarea de drept în ceea ce priveşte această pedeapsă.
Referitor la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei, instanţa constată că potrivit art. 86 C. pen. din 1969, daca
condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare
şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în
baza art. 83 şi 84, el este reabilitat de drept.
Analizând fişa de cazier judiciar al petentului, se constată că acesta nu a
suferit nicio altă condamnare în termenul de încercare decât cea arătată.
Având în vedere aceste aspecte, raportat la disp. art. 16 din Legea
nr. 187/2012, instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prev. de art. art. 86 C. pen.
din 1969, motiv pentru care apreciază cererea ca fiind întemeiată.
Faţă de cele ce preced, instanţa în temeiul art. 528 C. pr. pen., rap. la art. 16
din Legea nr. 187/2012, a admis cererea de reabilitare formulată de petentul.
A constatat reabilitarea de drept a petentului în ceea ce priveşte pedeapsa
amenzii penale în cuantum de 2.000 lei aplicată şi în ceea ce priveşte pedeapsa
închisorii de 2 ani cu suspendare condiţionată a executării pedepsei.
În temeiul art. 537 C. pr. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii de
reabilitare se va face menţiune despre aceasta pe hotărârea prin care s-a pronunţat
condamnarea.
În temeiul art. 14 din Legea nr. 290/2004, în termen de cel mult 10 zile de la
rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, o copie a acesteia se va comunica IPJ
Bihor în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni în cazierul judiciar al petentului.

2. Într-o altă soluţie de speţă 1 petentul condamnat a solicitat reabilitarea

judecătorească cu privire la condamnarea pe care a avut-o.
În acest sens, petentul a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de
5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 3
alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi
lit. b) C. pen.

1
Sent. pen. nr. 4/2019, pronunţată în dos. nr. 2770/111/2018 de Tribunalul Bihor, Secţia
penală (nepublicată).
Capitolul XVII. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pesepsei 477

A indicat că pedeapsa a executat-o în perioada 13.09.2012-22.07.2014 dată la

care a fost liberat condiţionat de Judecătoria Baia Mare. În continuare petentul a
învederat instanţei că nu a mai suferit nicio condamnare, iar după eliberarea din
penitenciar a avut o bună conduită şi şi-a câştigat existenţa prin muncă cinstită.
Dispoziţiile art. 166 C. pen. prevăd termene diferenţiate în raport cu diferitele
categorii de condamnări, iar în cadrul fiecărei categorii, în raport de gravitatea
pedepsei aplicate, pentru fiecare dintre acestea sunt stabilite termene proprii de
reabilitare, iar sub aspectul termenului de reabilitare legiuitorul a prevăzut reguli
speciale cu privirea la calcularea acestora, stabilind data de la care aceste termene
încep să curgă şi data la care se consideră împlinite, reguli ce sunt expres
prevăzute în dispoziţiile art. 167 C. pen.
Astfel, potrivit art. 166 alin. 1 C. pen. condamnatul poate fi reabilitat la
cerere, de instanţa, după împlinirea a 4 ani în cazul condamnării la pedeapsa
închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani (lit. a). În ceea ce
priveşte data de la care încep sa curgă termele de reabilitare mai sus menţionate,
conform prevederilor art. 167 C. pen., acestea se socotesc de la data când a luat
sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris
(alin.1), iar în caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei termenul
curge de la data împlinirii termenului de supraveghere (alin. 4).
Referitor la condamnările succesive, termenul de reabilitare se calculează în
raport cu pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse
(art. 167 alin. 5 C. pen.).
Din cazierul judiciar al petentului care se coroborează şi cu hotărârile de
condamnare ale acestuia identificate în cauză, instanţa reţine că pedeapsa care
trebuie supusă analizei instituţiei reabilitării, cea mai grea, este pedeapsa de 2 ani
şi 10 zile aplicată prin Sentinţa penală a Tribunalului Maramureş.
În privinţa executării pedepsei, instanţa reţine că petentul a început executarea
la data de 13.09.2012 şi a fost liberat condiţionat la data de 22.07.2014 cu rest
neexecutat de 57 zile.
În concluzie, data considerării ca executată a pedepsei închisorii de 2 ani şi 10
zile este data de 19.09.2014, data de la care începe să curgă termenul de reabilitare
de 4 ani prev. de art. 166 alin. 1 lit. a) C. pen., acesta implinindu-se la data de
19.09.2018.
Astfel, condiţia esenţială, dar nu unică, a reabilitării este îndeplinită prin
împlinirea termenului de 4 ani de la data considerării ca executată a pedepsei
închisorii de 2 ani şi 10 zile.
În privinţa celorlalte condiţii prev. de art. 168 C. pen., instanţa constată că
petentul nu a mai săvârşit nicio o altă infracţiune în intervalul perioadei de
reabilitare astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar.
478 Drept penal. Partea generală

Referitor la condiţia impusă de art. 168 lit. b) C. pen., respectiv în legătură cu

îndeplinirea obligaţiei de achitare integrală a cheltuielilor de judecată şi a
obligaţiilor civile, instanţa reţine că prin raportare la pedeapsa cea mai grea care a
fost luată în considerare la calcul termenului de reabilitare, respectiv pedeapsa de
2 ani şi 10 zile şi care iniţial a fost de 5 ani închisoare, petentul nu a fost obligat la
plata unor despăgubiri civile pentru infracţiunea de trafic de droguri, astfel cum
rezultă din conţinutul Sentinţei pronunţată de Tribunalul Bihor, definitivă prin
decizia penală a ICCJ.
Însă, referitor la obligaţia impusă petentului de a achita cheltuieli judiciare,
deşi din informaţiile care au parvenit de la compartimentul de executări penale din
cadrul Tribunalului Bihor rezultă că petentul nu a depus recipisa de plată integrală
a cheltuielilor judiciare în cuantum de 1800 lei, prin certificatul de atestare fiscală
emis de ANAF-DGRFP Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor
Publice Bihor rezultă că petentul nu are obligaţii fiscale la data de 18.02.2019.
Instanţa va da prioritate de probă acestui ultim înscris, întrucât această instituţie
are atribuţia executării obligaţiilor fiscale şi deţine evidenţa la zi a situaţiei fiscale
a petentului.
Faţă de toate considerentele expuse, instanţa a admis cererea formulată de
petent.
În baza art. 529 C. pr. pen. rap. la art. 166 alin. 1 lit. a) C. pen. şi art. 168 C.
pen., a dispus reabilitarea judecătorească a petentului pentru pedeapsa de 2 ani
şi 10 zile închisoare.
În baza art. 537 C. pr. pen. va dispune să se facă menţiune despre reabilitare
pe hotărârea de condamnare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.