Online în școala românească

”Educația este cea mai puternică armă pe care voi o puteți folosi pentru a schimba lumea.”
(Nelson Mandela)

Într-adevăr, fără educație, perspectivele de dezvoltare ale viitorilor adulți sunt minime, de
aceea, suntem datori cu toții să conștientizăm importanța pe care educația o are în viețile noastre.
Lipsa educației ne condamnă la un viitor fără perspective.
Educația a fost întotdeauna un subiect controversat și intens dezbătut, atât de mass-media, cât și de
factorii educaționali implicați direct în aceasta - cadre didactice, elevi, părinți.
În contextul actual viața ne arată zilnic fațete noi, provocatoare, ne testează puterea de
adaptare și capacitatea de a răspunde rapid în cele mai neașteptate situații.
Ultima perioadă ne-a obligat să fim părtașii unei schimbări radicale, schimbare ce presupune o
adevărată revoluție în educație, ne-a forțat să regândim modul de desfășurare al procesului
instructiv-educativ.
Trecerea bruscă la o altă modalitate de interacțiune educațională, fără o pregătire prealabilă atât a
cadrelor didactice, cât și a elevilor, are efecte negative pe termen lung, deși pe termen scurt, cum
este situația de criză în care ne aflăm, pare a fi o soluție corectă, care asigură continuitatea și
stabilitatea în procesul educațional.
Aceste schimbări ne-au determinat să abordăm procesul didactic dintr-o altă perspectivă, înlocuind
interacțiunea față-în-față cu elevii, cu întâlnirile din mediul virtual. Trecerea de la procesul
instructiv-educativ desfășurat în cadrul grupului educațional la derularea activităților didactice prin
mijloace moderne de comunicare online, poate conduce la schimbări majore ale procesului
educațional.
Transferarea activității în mediul online a reprezentat o provocare pentru toate unitățile de
învățământ, iar pe noi, cadrele didactice, ne-a provocat să fim deschişi către noile tehnologii la un
alt nivel, mai înalt decât eram pregătiţi până în prezent.
Organizarea procesului de învățare în mediul online necesită multă răbdare și presupune o pregătire
specială, nu numai din perspectiva adaptării și gestionării conținutului, a asigurării mijloacelor
necesare procesului de instruire, a identificării metodelor potrivite de predare, ci, mai ales, din
perspectiva pregătirii resursei umane – profesori, părinți și elevi, pentru o astfel de experiență
didactică. Este necesară o comunicare eficientă între partenerii educaționali.
Lipsa unui dialog autentic cu clasa, imposibilitatea urmăririi modului în care elevii își iau notițe,
dificila administrare a probelor de evaluare reprezintă aspecte care trebuie regândite și îmbunătățite.
Totul depinde foarte mult de modul în care este organizat învățământul online, de calitatea actului
educațional, de implicarea profesorilor, a elevilor și a părinților în gestionarea aspectelor didactice
și a celor afective.
Familia este primul educator, părinții au datoria morală să inspire copiilor dorința de a învăța
și încredere în rolul educației. Un echilibru între educația acasă și educația în școală este cheia
succesului învățării. Rolul părintelui ca partener al cadrului didactic, este unul extrem de important.
Părintele trebuie să fie suport emoțional pentru stările specifice ale copilului în această perioadă. El
trebuie să empatizeze cu copilul, să discute cu el, îi explice situația actuală și să susțină cauza
educației și a învățării, chiar și în aceste condiții dificile.
Această nouă abordare a procesului educațional trebuie să aibă ca scop dezvoltarea
autoeducației, atât a cadrelor didactice, cât și și a elevilor, pentru că nimeni nu a fost pregătit pentru
învățarea în totalitate în mediul online, cu toții am fost obligați să ne adaptăm acestei provocări.
Cadrele didactice au trebuit să se perfecționeze în domeniul utilizării platformelor și aplicațiilor
informatice, iar autoritățile publice și ONG-urile au reușit să acopere, într-o oarecare măsură,
necesarul de dispozitive digitale.
 Profesorii au fost nevoiți să se adapteze rapid și să transmită un mesaj important
elevilor: învățarea continuă dincolo de școală.
În lipsa tehnologiei, cu puține abilități în zona competențelor digitale ale cadrelor didactice, fără
acces gratuit la platforme online, cu resurse didactice digitale și multimedia precare, profesorii au
fost nevoiți să identifice rapid soluții pentru a asigura tuturor copiilor acces la o educație de calitate.
În majoritatea situațiilor, cadrele didactice și elevii au accesat diferite forme educaționale,
mai mult sau mai puțin convenționale, mijloace de comunicare informaționale precum Whatsapp,
Facebook Messenger, e-mail, sau platforme educaționale care au fost promovate pe internet și sunt
gratuite - Google Meet, Zoom și aplicații cum sunt Kahoot, Canva, ChatterKids, Wordwall, Padlet,
Twinkl, dar și platforme educaționale recomandate, precum Google Suit for Education, Google
Classroom, Adservio.
Elevii au acces la Internet de pe calculator, laptop, tabletă sau telefon inteligent pentru a putea
participa la orele desfășurate online. Există însă, situații în care elevii nu au posibilitatea de a învăța
în sistem online, din diferite cauze, printre care am putea menționa lipsa dispozitivelor necesare,
lipsa conexiunii la Internet, sau lipsa semnalului pentru telefonia mobilă în zona în care locuiesc,
apartenența la familii vulnerabile, lipsa posibilităților financiare etc. În asemenea situții, sau în
cazuri care implică elevii cu CES, s-au conceput fișe care au fost trimise copiilor, astfel încât aceștia
să fie în permanentă legatură cu școala și să nu existe o ruptură prea mare între ei și procesul
educațional. Copiii care nu pot participa la orele online sunt cei mai afectați, iar noi avem datoria
să-i protejăm,să-i aducem aproape de școală. Abordarea privind elevii care nu au acces la școala
online nu este unitară și depinde foarte mult de bunăvoința cadrelor didactice și implicarea
părinților.
De asemenea, s-au conceput și activități speciale, iar la clasele din ciclul primar sunt utilizate, pe
lângă fişele de lucru, filmuleţe şi jocuri interactive care să necesite prezenţa copilului pentru un
timp scurt în faţa ecranului.
În cazul elevilor din ciclul primar, orele online se desfășoară cu o oarecare dificultate,
deoarece elevii cu vârste cuprinse între 6 și 7 ani au nevoie, în permanență, de ajutorul unui adult.
Fără ajutorul părinților nu ar reuși să se conecteze la orele online. Este destul de dificil, deoarece în
mediul online, copiii își pierd foarte repede interesul, iar învățătoarea/învățătorul de la clasă trebuie
să aibă în permanență la îndemână strategii de captare a atenției celor mici.
În cadrul școlii online, interacțiunea dintre elev și profersor este limitată, în timp ce în clasă, fiind
față-în-față, profesorul poate vedea modul în care elevii reacționează și interacționează, poate vedea
dacă dau rezultate metodele pe care le utilizează, sau dacă acestea trebuie modificate, adaptate.
Cu toate că interesul tuturor factorilor educaționali este foarte vizibil, numeroase studii indică faptul
că efectele școlii online sunt negative, procesul de instruire își pierde din calitate și din consistență.
Există probleme legate de nivelul scăzut al performanțelor școlare, scăderea gradului de motivație
pentru învățare, scăderea capacității de concentrare a atenției, și mai ales în plan emoțional, prin
manifestarea nervozității cauzate de lipsa interacțiunii directe cu profesorul/colegii. Toate acestea se
reflectă în plan psihologic prin creșterea nivelului de frustrare și a nivelului de stres, ceea ce poate
conduce la creșterea gradului de agresivitate și la apariția sindromului de burnout.
Dacă e să facem referire la avantajele școlii online, cu sigurană că acestea există, chiar dacă sunt în
proporție mai redusă în comparație cu dezavantajele, iar unul dintre avantajele aduse de educația
online obligatorie în contextul pandemic este forțarea unei digitalizări a educației. Poate cel mai
mare beneficiu pentru predarea online este faptul că profesorii joacă în continuare cel mai important
rol în experiența de învățare. Tehnologia nu poate înlocui meseria profesorului, dar se pretează ca
un instrument foarte util pentru îmbunătățirea experienței atât pentru profesor, cât și pentru elev.
Important e ca elevii să rămână aproape de școală. Școala de la distanță e tot școală și e important
pentru ei să mențină contactul cu profesorii și cu colegii lor, deoarece, chiar dacă învață de acasă,
școala continuă să existe.
Școala online a reprezentat și reprezintă, în continuare, o provocare pentru toți cei implicați
în procesul educațional. Ne rămâne să trăim cu speranța că situația inedită prin care trecem cu toții
va reprezenta un punct de plecare pentru găsirea unor soluții eficiente de reglare și îmbunățire a
procesului de învățământ.
Este o lecţie importantă de viaţă, al cărei ecou va răsuna în viitorul şcolii şi educaţiei din
România.

Bibliografie:

1. Constantin, Cucoș, Școala online – elemente pentru inovarea educației, Ed. Universității din
București, București, 2020;
2. http:// www.didactic.ro
3. http://www.e-scoala.ro/ Proiectul Şcoala Online