Politicile de asigurare a securității alimentare au dobândit o importanță considerabilă
în ultimii ani, securitatea alimentară fiind unul dintre indicatorii care ilustrează nivelul de trai și calitatea vieții la nivelul unui stat. Pentru evaluarea securității alimentare se analizează Indicele Global Food Security (GFSI) care, din punct de vedere economic, este fundamentat pe Produsul Intern Brut, gradul de sărăcie, producția agricolă, extinzându-se însă și la domenii precum guvernarea și politicile publice care, de obicei, nu sunt incluse direct în indicatorii sau factorii generatori ai securității alimentare. Având în vedere importanța și impactul securității alimentare, pornind de la conceptele teoretice, de la situația curentă a securității alimentare în Europa, exprimată cu ajutorul indicelui GFSI și a componentelor sale, a fost generat un set de măsuri fundamentat pe gruparea (corelarea) statelor în funcție de analiza clasificării ierarhice a clusterelor. Pentru analiza clasificării ierarhice a clusterelor au fost considerate ca date de intrare, dependente, indicatorii specifici securității alimentare. Ca variabilă independentă, cu puternică influență asupra tuturor celorlalte, determinată cu ajutorul regresiei liniare multiple, a fost considerat PIB/locuitor la nivelul fiecărui stat supus analizei. Crearea setului de măsuri a ținut seama de corelația ce se poate stabili între diverșii indicatori ai GFSI care influențează și generează starea curentă a securității alimentare în cadrul a diferite state din Europa și de influența pe care aceștia o pot avea în menținerea sau îmbunătățirea acestei stări
Politica alimentară acoperă o gama variata de subiecte, acestea incluzând siguranţa şi
calitatea alimentelor, mediul, agricultura şi pescuitul, informarea consumatorului, cercetarea şi dezvoltarea (incluzând organismele modificate genetic), precum şi aspectele legale şi economice cum ar fi stabilirea preţurilor şi ambalarea produselor.
Uniunea Europeana prin organismele ei este sensibila la îngrijorările publicului în
legătură cu siguranţa şi securitatea alimentara ca urmare a raportarii diferitelor cazuri de alerta alimentara, în mod particular a “bolii vacii nebune” (BSE), a febrei aftoase, a gripei aviare şi a contaminarii cu dioxina.
O legislaţie cuprinzatoare a fost definitivata în 2004, punându-se un accent deosebit pe
hranirea animalelor datorita faptului ca aceasta a fost principala cauza a izbucnirii tuturor focarelor de alertă alimentara în ultimii ani. Sistemul de alerta rapida privind pericolele generate de alimente neconforme ( contaminate) a fost introdus în 2005 iar noile reguli de igiena (noul pachet de igiena) a fost implementat in Romania în 2006.
Totodata, Uniunea Europeană a adoptat un set legislativ destinat în special normelor
de securitate alimentara, între care utilizarea pesticidelor, a aditivilor alimentari, a coloranţilor alimentari, antibioticelor şi hormonilor în producţia alimentara, precum şi a produselor legate de normele alimentare, cum ar fi ambalajele; de asemenea, proceduri stricte în ceea ce priveşte distribuţia, prezentarea, etichetarea şi urmarirea materiilor prime care conţin organisme modificate genetic.
Pentru realizarea politicii de urmărire a produsului de la momentul producţiei până în
faza de consum, Uniunea Europeană a implementat o serie de masuri destinate prevenirii raspândirii bolilor şi a contaminarii surselor alimentare. Principiul de bază este aplicarea unei verificari integrate de la sursa la consumator care sa acopere toate sectoarele lanţului alimentar, incluzând aici partea de producere, de procesare a materiei prime, depozitarea, transportul şi distribuirea ulterioara a produsului.
Cei trei piloni care asigura punerea în practică a acestei strategii sunt urmatorii:
- existenţa unei legislaţii coerente pentru siguranţa alimentara şi cea animală,
- avizul ştiinţific de calitate pe baza caruia sa se ia deciziile de rigoare
- implementarea adecvata a normelor stabilite.
Agenţia Europeana pentru Siguranţa Alimentara ( European Food Safety Authority)
(EFSA) localizata la Parma, în Italia, ofera asistenţa ştiinţifica independenta şi publica asupra potenţialelor riscuri în domeniul alimentar. ( De exemplu: in primavara lui 2007, Comisia Europeana a cerut sfatul Autoritaţii Europene pentru Siguranţa Alimentara în privinţa efectelor clonarii animalelor asupra siguranţei alimentare. Autoritatea Europeana pentru Siguranţa Alimentara este de asemenea implicata atunci când legislaţia în domeniul alimentar este dezbatuta şi ofera asistenţa ştiinţifica în cazurile când politicienii se confrunta cu o alerta alimentara).
Pentru a reacţiona eficient atunci când apare o problema alimentara, Uniunea
Europeana a dezvoltat un sistem de alerta rapida. Fiecare guvern opereaza cu un sistem de prevenţie rapida atunci când o sursa alimentara este nesigura sau poate fi expusa contaminarii cu un virus , bacterie, etc. Se efectueaza apoi alertarea Comisie care funcţioneaza ca un centru european de informare. În ultimii ani acest sistem a fost utilizat de exemplu atunci când organisme modificate genetic au fost depistate într-un Stat Membru.