CUPRINS

INTRODUCERE...............................................................................................................1
CAP.1. BILANŢUL CONTABIL – SURSĂ INFORMAŢIONALĂ DE BAZĂ
PENTRU APRECIEREA POZIŢIEI FINANCIARE……………………………………...…3
1.1.Noţiuni generale privind bilaţul…………………………………………….....3
1.2.Bilanul şi poziţia financiară a întreprinderii……………...……………….......4
1.3 Abordări privind bilanţul…………………………………….……………......9
1.4.Structuri bilanţiere privind patrimoniul………………………………….…..19
1.5.Norme contabile internaţionale privind bilanţul……………………………30
1.6.Directivele Uniunii Europene şi bilanţul contabil……………………...…....35
1.7.Model de prezentare a bilanţului contabil în ţara noastră……………...…....37
Cap.2 PREZENTAREA SC ANTIBIOTICE SA IAŞI................................................43
2.1 Descrierea societăţii.Scurt istoric.....................................................................43
2.2 Descrierea cadrului organizatoric ...................................................................46
2.3.Organizarea şi funcţionarea compartimentului financiar contabil..................49
2.4.Lucrări premergătoare întocmirii bilanţului contabil………………..………53

Cap. 3 VALORIFICAREA INFORMAŢIILOR CONTABILE ÎN ANALIZA

POZIŢIEI FINANCIARE.........................................................................................................60
3.1. Analiza poziţiei financiare cu ajutorul ratelor................................................60
3.2. Analiza ratelor de structură ale bilanţului......................................................67
3.3..Analiza ratelor de lichiditate şi solvabilitate...................................................82
3.4. Analiza ratelor de gestiune............................................................................89

Cap.4 POSIBILITĂŢILE DE PERFECŢIONARE A CONTABILITĂŢII PRIN

INFORMATIZAREA ACESTEIA……………………………………………………….….99
4.1. Sistemul informatic – componentă organizatorică a întreprinderi......................99
4.2 Descrierea aplicației............................................................................................102
4.3. Aplicaţie informatică ........................................................................................107

CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

1
 INTRODUCERE

Economia reprezintă din punct de vedere al factorului managerial o continuă alergare dupa
decizia optimă, factorul managerial fiind essenţial; se poate spune că nu poate exista economie
fără conducere, aşa cum nu poate exista conducere fără analiză, în cazul de faţă analiza
performanţei societăţii comerciale.
Analiza economico-financiară a apărut la sfârşitul secolului al XIX lea în plină perioadă de
avânt economic când “spiritul antreprenorial” solicita tot mai multe fonduri de investiţii pe care
le procura din sistemul bancar. Cum fondurile solicitate pentru afaceri erau din ce în ce mai mari,
din dorinţa de a diminua şi chiar elimina riscurile, bancherii au început să solicite informaţii
pentru asigurarea garanţiilor pe care debitorii le aveau.
Asigurarea unui management performant este condiţionată în primul rând şi în mare
măsură, de existenţa unui sistem informaţional capabil să producă şi să furnizeze operatorilor de
decizie al înterprinderii, informaţii cât mai exacte, complete, relevante şi operative.
Prin întregul ei conţinut, lucrarea de faţă îmbină armonios teoria abstractă cu realitatea şi
furnizează informaţii multiple asupra activităţii economico-financiare a întreprinderii.
Lucrarea este realizată într-o concepţie unitară, care porneşte de la definirea conceptelor,
enunţarea şi explicarea principiilor care reprezintă bazele teoretico – metodologice ale analizei
economico-financiare, relativ dezvoltate, având in vedere conexiunile multiple dintre economic
şi financiar.
Structura lucrării porneşte de la prezentarea informaţiei contabile şi cea financiară,
calităţile acestora, rolul şi importanţa bilanţului.
În Capitolul 2 este prezentată societatea la care s-a făcut studiul de caz atat din punct de
vedere istoric cât şi organizatoric.
Capitolul 3 abordează şi efectuează o analiză detaliată a poziţiei financiare a entităţii
cercetate: analiza ratelor de structură ale bilanţului, analiza ratelor de lichiditate şi solvabilitate ,
analiza ratelor de gestiune.
În Capitolul 4 se prezintă elaborarea unui sistem informatic, pentru a se asigura un flux
mai rapid al informaţiilor de la unitãţile de producţie sau vânzare cãtre compartimentul financiar-
contabil şi catre factorii de decizie ai societãţii.
Studiul nu se limitează la prezentarea doar conceptuală şi metodologică a problemelor de
conţinut, ci are o anumită contribuţie prin cercetarea aplicativă la societatea comercială
ANTIBIOTICE IAŞI SA din domeniul producţiei şi comercializarea produselor farmaceutice.

2
 CAP.1. BILANŢUL CONTABIL – SURSĂ INFORMAŢIONALĂ DE
BAZĂ PENTRU APRECIEREA POZIŢIEI FINANCIARE
1.1.Noţiuni generale privind bilanţul

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca

în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de
conturi şi calculele contabile în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai
specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor,
administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste
documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o
imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii.
Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi agenţii
economici( toate persoanele juridice) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil.
Bilantul, ca document de sinteza contabilă, este principala sursă informaţională pentru
toţi terţii interesaţi de viaţa unei societati. Informatiile furnizate de acesta servesc nu numai
raportării unor date obligatorii cerute de organismele publice, ci şi unei analize financiare a
activităţii desfăşurate de societate.

Bilanţul contabil trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a

situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, presupunând :

- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

- respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitataţii, a
noncompensării;
- posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală,

bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică
mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum şi rezultatul unui
agent economic la un moment dat.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă poziţia unităţii
patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea
Contabilităţii.
3
Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:
1)funcţia de generalizarea datelor contabilităţii;
2)funcţia de cunoaştere a evoluţiei activităţii economico-financiare;
3)functia previzionala
1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor
izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine
stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra
situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.
2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea
că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a
rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi
financiare.
Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor
patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a
anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.
3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea
viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele următoare
se fundamentează pe evoluţia situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor prin comparaţie cu perioada
considerată baza de raportare.

1.2.Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii

Analistul financiar utilizează informaţii care se regăsesc în cea mai mare parte în
”Situaţiile financiare anuale”ale întreprinderii, dintre acestea cele mai frecvent utilizate în
analiză sunt bilanţul, contul de profit şi pierdere şi notele explicative.
Selecţia informaţiilor, stabilirea unor relatii semnificative intre acestea, evaluarea şi
interpretarea lor, reprezintă un proces complex, care stă la baza efectuării analizei economico-
financiare. Informaţiile oferite de sistemele contabile armonizate cu normele internaţionale par
să corespundă în mai mare măsură exigenţelor utilizatorilor finali şi în special ale analiştilor
financiari. În România ,OMF nr.1752/2005 si OMF nr.2374/2007 şi mai nou OMF 3055/2009
pentru apobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, marchează o etapă
importantă în procesul de normalizare şi perfecţionare a sistemului contabil naţional.
Contabilitatea din ţara noastră se află în prezent într-un proces de implementare graduală
a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară fapt confirmat de cele două regelmentări

4
emise de Ministerul Finanţelor Publice OMFP nr. 907/2005 privind aprobarea categoriilor de
persoane juridice care aplică reglementări contabile conforme cu IFRS, respectiv reglementări
contabile conforme cu directivele europene şi OMFP nr 1121/2006 privind aplicarea IFRS.
La nivel mondial, tendinţa generală în domeniul contabilităţii este aceea de convergenţă
a sistemelor contabile de referinţă, ca răspuns la procesul de globalizare a economiilor.
În acest sens, organismele internaţionale International Acounting Standards Board şi
Financial Accounting Standards Board desfaşoară negocieri în vederea eliminării diferenţelor
existente între cele două sisteme contabile, astfel încât utilizatorii instuţiilor financiare să
beneficieze de informaţii omogene, indeferent unde se află.
În cadrul Uniunii Europene, grupurile de societăţi aplică deja IFRS la nivelul situaţiilor
financiare consolidate, aplicarea acestora şi de către societăţile individuale fiind doar o chestiune
de timp.
Informaţiile despre poziţia financiară sunt reflectate de bilanţ. Aceasta este influenţată de
resursele economice pe care întreprinderea le controlează, de structura sa financiară, lichiditatea
şi solvabilitatea sa, de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului in care îşi desfăşoară
activitatea1 .
Norme cu circuit internaţional, printre care se numără Standardele Intenaţionale de
Contablilitate, Stanadardele Internaţionale de Raportare Financiară au fost emise şi instituite din
necesitatea informării corecte, inteligilibile, relevante, credibile a utilizatorilor (investitori,
creditori, furnizori, clienţi, public,etc.) asupra situaţiei financiare a întreprinderilor,caracterizată
prin: poziţie financiară, performanţă, modificarea poziţiei financiare, capacitatea de a genera
fluxuri de numerar şi echivalenţele de numerar.
Prin trecerea la aplicarea IFRS, societaţile un limbaj global de raportare financiară care le
va permite sa fie percepute corect , indiferent de originea utilizatorilor.
Multe dintre societăţile europene au constatat deja că prin aodptarea IFRS au acces la
pieţele internaţionale de capital, îşi pot reduce cheltuielile şi pot derula mai uşor tranzacţii
internaţionale. Este improbabil că o raportare financiară care nu este înţeleasă cu uşurinţă de toţi
utilizatorii să ofere unei societăţi oportunităţi noi de afaceri sau capital suplimentar. Acesta este
motivul pentru care un număr semnificativ de societăţi, fie trec voluntar la aplicarea IFRS
(inclusiv entităţi din România) fie li se impune de către guverne să ia aceasta măsură.
Comunicarea într-un limbaj unic asigură un nivel mai mare de încredere şi duce la
creşterea posibilităţilor de acces la piaţa de capital. De asemenea, permite grupurilor
multinaţionale să aplice principii contabile comune la nivelul tuturor filialelor, fapt care poate
optimiza comunicarea internă, precum si calitatea raportării catre conducere.
1
Cadrul General al IASB,paragraful 16
5
 In acelaşi timp, aplicarea IFRS poate facilita procesele de achiziţii şi vânzări prin
asigurarea unui nivel mai mare de incredere, relevanţă şi consecvenţă a interpretării contabile.
Pe pieţele cu nivel concurenţial in creştere, aplicarea IFRS permite societăţilor să se
raporteze la alte societăţi similare de la nivel mondial şi permite investitorilor si altor utilizatori
interesaţi să compare performanţa societăţii cu competitori de la nivel global .
Poziţia financiară reprezintă relaţia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii al unei
întreprinderi, aşa cum sun raportate. Cadrele contabile conceptuale americane, britanice şi
internatţionale (FASB,ASB şi IASC) abordează în mod asemănator conceptul de poziţie
financiară.
Poziţia financiară oferă informaţii utile unei game largi de utilizatorii: investitorii actuali
şi potenţiali, creditori financiari, parteneri comerciali (clenţi, furnizori) salariaţii,
managerii, statul, publicul datorită elementelor care o influenţează:
 resursele economice pe care le controlează întreprinderea;
 structura financiară a întreprinderii;
 lichiditatea şi solvabilitatea acesteia;
 capacitatea întreprinderii de a se adapta schimbărilor mediului în care opereză.
Utilitatea informaţiilor cu privire la resursele economice controlate de către întreprindere şi
la modificarea acestora în trecut rezidă din posibilitatea anticipării capacitaţii întreprinderii de a
genera lichidităţi în viitor, precum şi a evaluării aptitudinilor administrative ale conducerii.
Informaţiile referitoare la structura financiară sunt utile pentru a anticipa nevoile viitoare de
creditare şi şansele întreprinderii de a obţine finanţare în viitor. Acestea sunt utile în anticiparea
modului de repartizare a rezultatelor şi fluxurilor de trezorerie viitoare între cei care au interes
faţă de întreprindere.
Anticiparea capacitaţii întreprinderii de a-şi onora angajamentele financiare scadente se
realizează cu ajutorul informaţiilor cu privire la lichiditate şi solvabilitate. Lichiditatea priveşte
disponibilităţile de numerar in viitorul apropiat, ţinând cont de obligaţiile financiare aferente
perioadei respective. Solvabilitatea surprinde disponibilităţile de numerar pe o perioada mai
lungă luând in calcul angajamentele financiare corespunzătoare acesteia.
Utilitatea informaţiilor referitoare la capacitatea întreprinderilor de a se adapta schimbărilor
mediului, subliniată in cadrul conceptual britanic se datorează posibilităţii de apreciere a
modului in care întreprinderea face faţă schimbărilor neaşteptate.
Adaptabilitatea financiară a unei întreprinderi reprezintă abilitatea acesteia de a acţiona
efectiv pentru a modifica ritmul şi marimea fluxurilor de trezorerie, răspunzând astfel la
necesităţile neaşteptate sau la oportunităţile ivite.

6
 O întreprindere doreşte să aibă o adaptabilitate financiară pentru că acestă calitate o ajută
în a atenua riscurile cu care se confruntă activitatea sa, iar în perioadele cu un nivel scăzut (sau
poate chiar negativ) al fluxurilor monetare generate de diverse obligaţii, să supravieţuiască. O
asemenea stare permite întreprinderii să beneficieze de oportunităţile apărute din operaţiile de
investiţii.
Riscurile cu care întreprinderea se confruntă şi apetitul pentru risc al investitorilor săi vor
determina modul şi măsura în care aceasta doreşte să fie adaptabilă din punct de vedere
financiar.
Adaptabilitatea financiară depinde printre altele şi de capacitatea firmei de a obţine
lichidităţi în urma vanzării de active, dar fără a afecta continuitatea operaţiilor; a procura noi
capitaluri; a atinge o îmbunătăţire rapidă a incasărilor nete de lichidităţi generate de operaţiile de
exploatare.
Indicatorii necesari pentru stabilirea şi analiza poziţiei financiare conform notei
explicative nr.9 conform REGLEMENTARI CONTABILE din 29 octombrie 2009 conforme cu
Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene - Capitolul VI sunt:
1. Indicatori de lichiditate:
a) Indicatorul lichiditatii curente (Indicatorul capitalului circulant) = Active curente / Datorii
curente
- valoarea recomandata acceptabila - in jurul valorii de 2;

- ofera garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

b) Indicatorul lichiditatii imediate (Indicatorul test acid) = (Active curente - Stocuri) / Datorii
curente

2. Indicatori de risc:

a) Indicatorul gradului de indatorare

(Capital imprumutat / Capital propriu) x 100 sau (Capital imprumutat / Capital angajat) x 100

unde:
- capital imprumutat = credite peste un an;

- capital angajat = capital imprumutat + capital propriu.

b) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor - determina de câte ori entitatea poate achita
cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât pozitia entităţii este
considerata mai riscanta.
7
Profit înaintea plăţii dobânzii şi impozitului pe profit / Cheltuieli cu dobânda = Numar de ori

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizeaza informatii cu privire la:

- Viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de numerar ale entitatii;

- Capacitatea entitatii de a controla capitalul circulant si activitatile comerciale de baza ale

entitatii;

- Viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza de câte ori stocul a fost rulat de-
a lungul exercitiului financiar.

Costul vânzarilor / Stoc mediu = Numar de ori

sau
Numar de zile de stocare - indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate

(Stoc mediu / Costul vânzarilor) x 365

- Viteza de rotatie a debitelor-clienti

--calculeaza eficacitatea entitatii in colectarea creantelor sale;

-- exprima numarul de zile pâna la data la care debitorii isi achita datoriile catre entitate.

(Sold mediu clienti / Cifra de afaceri) x 365

O valoare in crestere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului

acordat clientilor si, in consecinta, creante mai greu de incasat (clienti rau platnici).
- Viteza de rotatie a creditelor-furnizor - aproximeaza numarul de zile de creditare pe care
entitatea il obtine de la furnizorii sai. In mod ideal ar trebui sa includa doar creditorii comerciali.
[Sold mediu furnizori / Achizitii de bunuri (fara servicii)] x 365, unde pentru aproximarea
achizitiilor se poate utiliza costul vânzarilor sau cifra de afaceri.

- Viteza de rotatie a imobilizarilor corporale - evalueaza eficacitatea managementului

imobilizarilor corporale prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate
de imobilizari corporale.

Cifra de afaceri / Imobilizari corporale

- Viteza de rotatie a activelor totale Cifra de afaceri / Total active

8
4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele
disponibile:

a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din banii
investiti in afacere:

Profit inaintea platii dobânzii si impozitului pe profit, / Capital angajat

unde capitalul angajat se refera la banii investiti in entitate atât de catre actionari, cât si de
creditorii pe termen lung, si include capitalul propriu si datoriile pe termen lung sau active totale
minus datorii curente.

b) Marja bruta din vânzari (Profitul brut din vânzari / Cifra de afaceri) x 100
O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi
controleze costurile de productie sau sa obtina pretul de vânzare optim.

Analiza bilanţului în viziune patrimonială, economică sau financiară furnizează diverşilor

utilizatori baza ştiinţifică a raţionamentelor necesare fundamentării deciziilor operaţionale şi
strategice.2

1.3 Abordări privind bilanţul

Bilanţul este procedeul de bază al contabilitaţii care reflectă în expresie valorică la un
moment dat mijloacele economice şi sursele lor de finanţare, precum şi rezultatele obţinute ca
urmare a investirii, consumarii şi reproducţiei capitalului.3
Bilanţul se poate defini ca fiind starea la un moment dat a situaţiei întreprinderii.
Contabilitatea stabileşte situaţia activă şi pasivă a patrimoniului, bilanţul fiind tocmai
documentul contabil care descrie această situaţie. În scopul de a adera la practica normalizată noi
consideram bilanţul ca o stare, la un moment dat, a situaţiei patrimoniale a întreprinderii
respective, mai precis starea la un monet dat a drepturilor şi obligaţiilor sale.4
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi
de pasiv ale întreprinderii la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de
lege, grupate după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv natură, provenienţă şi exigibilitate.
Bilanţul poate fi considerat ca o situaţie a întreprinderii la un moment dat, situaţie ce
poate fi prezentată şi interpretată printr-o perspectivă juridică, una economică sau una financiară.
2
Niculescu, M., Diagnostic financiar, vol.2 Editura Economică, București, 2005, pag. 243

3
Bojian, O.,Bazele contabilităţii-2003, Editura Economică, București, 2003, pag. 55

4
Colasse, B., Contabilitate generală, (traducere Tabără, N.), Editura Moldova, Iași, 1995, pag. 94
9
Potrivit concepţiei juridice activul reflectă bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligaţii,
iar pasivul reflectă drepturile şi obligaţiile titularului de patrimoniu. Din interpretarea juridică
rezultă urmatoarea ecuaţie bilanţieră:
Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii
sau Activ = Pasiv
În cazul Activ = Pasiv în bilantul contabil vom distinge urmatoarele structuri:

Activ (Drepturi) Pasiv (Obligaţii)

Bunuri reale Capitaluri proprii
Creanţe Datorii

Conform teoriei economice, bilanţul reprezintă capitalurile titularului de patrimoniu.

Capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi la
capital, rezerve, datorii, beneficii, etc.), cât si al modului de utilizare (bunuri economice, creanţe,
pierderi, etc.).5 Acest mod de interpretare generază ecuaţia bilanţieră de tip economic:
Utilizări = Resurse şi respectiv, Active = Pasive
O variantă a logicii economice poate fi considerată cea prezentată de cadrul general al
IASC, care gravitează în jurul noţiunii de avantaj economic.6 Astfel:

Activ Pasiv

Resurse controlate de întreprindere, Obligaţii ale întreprinderii, provenind

provenind din evenimente trecute şi de din evenimente trecute şi prin decontarea
la care se aşteaptă să genereze beneficii căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de
economice viitoare resurse care încorporează beneficii
economice

Conform teoriei financiare activul si pasivul sunt structuri specifice categoriei financiare
de fonduri. Activul reprezintă valorile economice în care s-au investit fondurile întreprinderii, iar
pasivul arată cum s-a făcut finanţarea acestor fonduri, din resurse: proprii sau împrumutate.
Bilanţul întocmit conform concepţiei financiare grupează şi sistematizează multimea elementelor

5
Feleagă, N., Malciu, L., Bunea, Ş., Bazele contabilităţii, o abordare europeană și internatională, Editura
Economică, București, 2002, pag. 47

6
Niculescu, M., Diagnostic financiar, vol.2, Editura Economică, București, 2005, pag. 245
10
patrimoniale în funcţie de gradul de lichiditate al activelor şi de gradul de exigibilitate a
pasivelor.
Concepţia financiară poate fi reprezentată schimatic astfel:
ACTIV PASIV
Mijloace (active): durabile realizabile, Capitaluri permanente temporare
disponibile în ordinea lichidităţii (datorii pe termen scurt) in ordinea
crescătoare sau descrescătoare exigibilităţii crescătoare sau
descrescătoare

Toate cele trei concepte teoretice privind activul şi pasivul soluţionează aceeaşi problemă
din puncte de vedere diferite. Din această cauză, contabilitatea combină cele trei concepte, astfel
că bilanţul contabil în activ grupează şi sistematizează mulţimea elementelor de mijloace
economice dupa destinaţia lor şi după gradul de lichiditate, iar în pasiv grupează şi
sistematizează mulţimea surselor de finanţare după modul de formare şi după gradul de
exigibilitate.7
Conform OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, formatul bilanţului este următorul:
Active
A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

1. Cheltuieli de constituire

2. Cheltuieli de dezvoltare

3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, daca acestea au
fost achiziţionate cu titlu oneros

4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlul oneros

5. Avansul si imobilizări necorporale în curs de execuţie

II. Imobilizări corporale

1. Terenuri şi construcţii

2. Instalaţii tehnice şi maşini

3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier

7
Bojian, O., Bazele contabilităţii – 2003, Editura Economică, București, 2003, pag. 57
11
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie

III. Imoblizări financiare

1. Acţiuni deţinute la entităţi afiliate

2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate

3. Interese de participare

4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de

participare

5. Investiţii deţinute ca imobilizări

6. Alte împrumuturi

B. Active circulante

I. Stocuri

1. Materii prime si materii consumabile

2. Producţia în curs de execuţie

3. Produse finite şi marfuri

4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri

II. Creanţe

(sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru fiecare element.)
1. Creanţe comerciale

2. Sume de încasat de la entităţile afiliate

3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de

participare

4. Alte creanţe

5. Capital subscris si nevărsat

III. Investiţii pe termen scurt

1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate

2. Alte investiţii pe termen scurt

IV. Casa si contul la banci

12
C. Cheltuieli în avans

D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de pana la un an

1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat înprumuturile din

emisiunea de obligaţiuni convertibile

2. Sume datorate instituţiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor

4. Datorii comerciale – furnizori

5. Efecte de comerţ de plătit

6. Sume datorate entităţilor afliliate

7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de

participare

8. Alte datori, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurările sociale

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active - datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat imprumuturile din

emisiunea de obligaţiuni convertibile

2. Sume datorate instituţiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor

4. Datorii comerciale – furnizori

5. Efecte de comerţ de plătit

6. Sume datorate entităţilor afiliate

7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de

participare

8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurările sociale

H. Provizioane

1. Provizioane pentru pensii şi pentri obligaţii similare

2. Privizioane pentru impozite

13
 3. Alte provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital şi rezerve

I. Capital subscris

1. Capital subscris vărsat

2. Capital subscris nevărsat

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

1. Rezerve legale

2. Rezerve saturate sau contractuale

3. Alte rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Bilanţul ca parte componentă a situatiilor financiare, evidenţiază poziţia financiară a

întreprinderii cu ajutorul elementelor: active, datorii şi capitaluri proprii.
Succint structura bilanţului se prezintă astfel:

Imobilizări Capitaluri proprii

Stocuri Privizioane
Creanţe Datorii
Disponibilităţi
Investiţii pe termen scurt
Cheltuieli înregistrate în avans Venituri înregistrate în avans
Total activ Total capitaluri proprii şi datorii

Prezentarea bilanţului contabil nu este însă suficientă pentru a demara caracterizarea

situaţiei fnanciare, a rentabilităţii unei intreprinderi. De aceea trebuie avut în vedere, modalitatea
de prelucrare a bilanţului contabil cu scopul de a caracteriza echilibrul financiar al întreprinderii,
lichiditatea şi solvabilitatea, pentru a asigura baza de date suficientă calculării ratei rentabilităţii

14
financiare sau economice. Pentru obţinerea unor rezultate pertinente, de asemenea, în evoluţie pe
o perioada de mai mulţi ani, precum şi în raport cu bilanţurile altor întreprinderi.
Prin operaţiunile de rectificare şi reclasificare se asigură trecerea de la bilanţul contabil la
bilanţul financiar, în cadrul căruia posturile de activ sunt pozitionate respectând criteriul de
lichiditate, iar posturile de pasiv sunt poziţionate în virtutea criteriului de exigibilitate.
Bilanţul patrimonial (financiar) prezintă o importanţă deosebită pentru actionari (care sunt
interesaţi să cunoască valoarea averii lor) şi creditori (pentru care patrimoniul reprezintă o
garanţie pentru realizarea drepturilor lor).8 În acest sens se face o delimitare între nevoile
permanente de finanţare, ce se acoperă în special din capitaluri proprii, şi nevoile temporare, care
se acoperă îndeosebi din surse temporare.
La elaborarea bilanţului financiar se iau in vedere următoarele aspecte:
Evaluarea avtivelor şi pasivelor după regulile economice pentru obţinerea unor informaţii
financiare reale
Gruparea posturilor de activ potrivit criteriului de lichiditate (capacitatea acestora de a se
transforma, fără termen, în monedă dar şi fără pierdere de valoare). Astfel, în activ se vor înscrie
mai întâi elementele cele mai putin lichide care rămân în întreprindere mai mult de un an,
respectiv imobilizările, numite şi nevoi sau utilizări permanente, urmate de activele circulante
care răman mai putin de un an, motiv pentru care sunt numite nevoie sau utilizări temporare
Gruparea pasivelor în funcţie de criteriul de exigibilitate (însuşirea lor de a deveni
scadente la un anumit termen). Astfel, se vor înscrie mai întâi elementele exigibile de cel puţin
un an, respectiv capitalurile proprii şi datoriile pe termen lung, numite şi resurse permanente,
urmate de datoriile pe termen scurt, cu exigibilitatea sub un an, numite şi resurse temporare.
Calculul structurilor din bilanţul financiar pe baza corectării elementelor din activul si
pasivul bilanţului contabil:9
Calculul imobilizărilor nete:

IMOBILIZĂRI NETE
Imobilizări necorporale
Cheltuieli de constituire
+ prime de rambursare a obligaţiunilor
+ cheltuieli în avans mai mari de un an
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
8 Imobilizări
Ișfănescu, A., Robu, V., Hristea, financiare
A.M., Vasilescu, C., sub un economico-financiară,
Analiză an Editura ASE, București, 2003,
pag. 183 + creanţe mai mari de un an
9
Georgescu, N., Analiza bilanţului contabil, Editura Economică, București, 1999, pag. 91-92
15
 Cheltuielile de constituire sunt considerate activ, fictiv sau nonvalori şi nu se cuprind în
bilanţul financiar, iar în contrapartidă se diminuează capitalurile proprii.
Calculul activelor circulante nete:

ACTIVE CIRCULANTE NETE

Stocuri
Creanţe
+ imobilizări financiare sub un an
Creanţe mai mari de un an
Disponibilităţi şi investiţii pe termen scurt
Cheltuieli în avans mai mici de un an

Calculul datoriilor pe termen scurt:

DATORII PE TERMEN SCURT

Datorii mai mici de un an
Provizioane mai mici de un an
Venituri in avans mai mici de un an

Calculul capitalurilor permanente:

CAPITALURI PERMANENTE
Capitaluri proprii
Provizioane
Datorii mai mari de un an
Venituri in avans mai mari de un an

Din considerente economice reale, analiştii financiari consideră că fiind necesar

includerea în bilanţul financiar si a unor angajamente în afara bilanţului contabil:
Bunurile finanţate prin leasing se adaugă imobilizărilor corporale, iar în pasiv se
majorează în mod corespunzător capitalul permanent (pentru unităţile mai mari de un an) sau
datoriile pe termen scurt ( pentru anunţurile mai mici de un an);
16
Efectele scontate neajunse la scadenţă se adaugă in activ la creanţă, iar in pasiv la datorii pe
termen scurt.
O structură sintetică a bilanţului financiar (patrimonial) se prezintă la tabelul 1.3.:10
Structura bilanţului financiar
ACTIV (NEVOI) PASIV (RESURSE)

Activ imobilizat net (>1 an) : capitaluri proprii:

Imobilizări necorporale Capital social
Imobilizări corporale Rezerve
Imobilizări financiare Subvenţii
Creanţe Rezultat (profit) nerepartizat
Datorii > 1 an

active circulante nete(<1 an): datorii pe termen scurt(<1 an):

Stocuri Datorii financiare (credite bancare curente)
Creanţe (clienţi) Datorii nefinanciare
Disponibilităţi Provizioane < 1 an
Imobilizări financiare

Bilanţul financiar pune în evidenţă două reguli principale ale finanţării, respectiv nevoile
permenente de finanţare vor fi acoperite din capitaluri permanente, deosebi din capitaluri proprii,
iar nevoile temporare vor fi finanţate, in special din resurse temporare. Nerespectarea acestor
reguli de finanţare va determina o situaţie de dezechilibru financiar.
Bilanţul funcţional este construit pe ideea de a pune în evidenţă funcţiunile principale ale
întreprinderii pe cicluri:
 Ciclul investiţii;
 Ciclul exploatare;
 Ciclul de finanţare.
Din punct de vedere structural, bilanţul funcţional se prezintă în tabelul 1.4..11

Structura bilanţului funcţional

NEVOI-ACTIV SURSE-PASIV
10
Gheorghiu, A., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004, pag.
223

11
Ghiorghiu,A.,Analiza economico-financiară la nivel microeconomic,Editura Economică, București,2004,pag 223.
17
 NEVOI ACICLICE(STABILE) SURSE ACICLICE(DURABILE)
Activ imobilizat(brut) Capitaluri proprii
Amortizări şi provizioane
Datorii financiare
NEVOI CICLICE SURSE CICLICE
Activ circulant de exploatare Datorii de exploatare
Activ circulant in afara Datorii în afara exploatării
exploatării(brut) Pasive de trezorerie
Active de trezorerie

În construirea bilanţului funcţional trebuie să se ţină seama de următoarele principii:

 Activele sunt luate în considerare la valoarea lor brută, pentru a evidenţia decizia
iniţială. Pentru aceasta, la valoarea lor reală, se adaugă amortizările şi
provizioanele contabilizate.
 Amortizarea este înregistrată şi în pasiv pentru a menţine egalitatea bilanţieră;
În analiza funcţională, conceptul de activ fictiv nu are aplicabilitate;
 Cheltuielile înregistrate în avans, după natura lor, sunt înregistrate la activele
aciclice sau ciclice, respectiv aferente exploatării sau în afara exploatării;
 Rezervele din reevaluare trebuie neutralizate deoarece conduc la modificarea
costului istoric al imobilizărilor corporale şi financiare. În acest fel nivelul lor
modifică atât activele reevaluate cât şi rezervele din reevaluare.
 Efectele scontate, neajunse la scadenţă, sunt incluse în activ la creanţe iar în pasiv
la credite curente de trezorerie;
 Imobilizările deţinute în leasing sunt incluse în bilanţul funcţional deoarece se
consideră necesare procesului de exploatare, iar leasingul este considerat ca o
sursă de finanţare. Imobilizările sunt înregistrate la valoare brută în activ la
imobilizări corporale, iar în pasiv se înregistrează resursele la acelaşi volum.12
Fata de bilanţul financiar, construirea şi analiza bilanţului funcţional are urmatoarele
avantaje:
 Aplică principiile adecvării resurselor la nevoi specifice;
Urmăreşte în primul rând natura elementelor de activ şi pasiv, şi nu lichiditatea şi
exigibilitatea;
Elimină incidenţele aspectelor juridice,contabile şi fiscale care împiedică reflectarea
situaţiei economice şi financiare reale a agenţilor economici.

12
Buglea,A.,Analiza situaţiei financiare a întreprinderii,Editura Mirton, Timișoara, 2004,pag.76-77
18
 1.4. Structuri bilanţiere privind patrimoniul
Elementele bilanţului sunt activele, capitalul propriu şi datoriile, primul regăsindu-se în
activul bilanţului, iar ultimele două în pasivul bilanţului. Reglementările introduse prin
Programul de Dezvoltare a Contabilităţii dinRomânia le definesc astfel:
Un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente
trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere.
Beneficiile economice se referă la capacitatea activelor de a se transforma în numerar sau în
echivalente ale numerarului (de exemplu, prin vânzare) sau de a reduce ieşirile de numerar (de
exemplu o nouă tehnologie de producţie care micşorează costurile).
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii, ce decurge din evenimente
trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse, care încorporează
beneficii economice. Ieşirea beneficiilor economice pentru decontarea unei datorii presupune
plata în numerar, transferul altor active, prestarea de servicii sau înlocuirea respectivei datorii cu
o alta.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele unei
întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale. Pentru a fi recunoscute (încorporate) în
bilanţ, elementele care corespund definiţiei unei structuri bilanţiere trebuie să îndeplinească
simultan două condiţii:
a) să existe probabilitatea intrării în întreprindere (în cazul activelor), respectiv ieşirii din
întreprindere (în cazul datoriilor) a beneficiilor economice viitoare aferente;
b) costul sau valoarea elementelor respective să poată fi evaluat(ă) în mod credibil. Normele
contabile româneşti prevăd următoarea structură a activului bilanţier, în ordinea crescătoare a
lichidităţii: (A) active imobilizate, (B) active circulante, (C) cheltuieli în avans.
A. ACTIVELE IMOBILIZATE sunt active generatoare de beneficii economice viitoare
şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la
costul de producţie. Activele imobilizate cuprind trei grupe: (I) imobilizări necorporale, (II)
imobilizări corporale şi (III) imobilizări financiare.
I. Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile sau active nemateriale) sunt
active care se prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate. Reglementările introduse prin
Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România definesc imobilizările necorporale ca fiind
active identificabile nemonetare, fără suport corporal, care sunt deţinute pentru utilizare în
procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii, pentru locaţie la terţi sau în scopuri
administrative. Întreprinderile trebuie să recunoască un activ necorporal, dacă şi numai dacă

19
acesta îndeplineşte criteriile de recunoaştere ale activelor. Pentru imobilizările necorporale
resurse proprii (de exemplu costurile efectuate pentru un proiect de dezvoltare tehnologică), pe
lângă respectarea celor două criterii generale, sunt prevăzute condiţii suplimentare de
recunoaştere (fezabilitate tehnică, intenţia de finalizare, capacitatea de a utiliza sau de a vinde
activul necorporal, existenţa unei pieţe etc.) Valoarea amortizabilă a activelor necorporale
trebuie alocată sistematic pe durata de viaţă utilă. Durata de viaţă utilă a unui activ necorporal
este discutabilă, existând prezumţia rezonabilă şi justificabilă conform căreia durata de utilitate
nu poate depăşi 20 de ani de la data când este pregătit pentru utilizare. În structura imobilizărilor
necorporale sunt incluse: (1) cheltuieli de constituire, (2) cheltuieli de dezvoltare, (3) concesiuni,
brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare şi alte imobilizări necorporale, (4) fondul
comercial şi (5) avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie.
1. Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea
unei entităţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriereşi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunean şi
vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea
şi extinderea activităţii entităţii).. Amortizarea acestor active se realizează sistematic pe parcursul
unei perioade de maximum 5 ani.
2. Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru realizarea
unor obiective strict individualizate, a căror fezabilitate tehnologică a fost demonstrată şi care
vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate. Amortizarea se realizează sistematic pe durata
utilă de viaţă.
3. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi valorile similare şi
alte imobilizări necorporale includ costurile efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de
exploatare a unui bun, activitate sau serviciu în cazul concesiunilor, a unui brevet, a unui know-
how, a unei licenţe, a unei mărci şi a altor drepturi similare de proprietate industrială şi
intelectuală. Alte imobilizări necorporale includ active nenominalizate în grupele menţionate,
cum ar fi: programele informatice create de întreprindere sau achiziţionate de la terţi în scopul
utilizării pentru nevoile proprii etc. Amortizarea acestor active se realizează sistematic pe
durata cât întreprinderea a achiziţionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de
imobilizări.
4. Fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal atunci când rezultă din achiziţia
unei alte întreprinderi al cărei cost de achiziţie este superior valorii de piaţă a activelor nete
dobândite (activele dobândite mai puţin datoriile preluate).
Cauza existenţei fondului comercial o constituie existenţa unor elemente necorporale
generate de întreprindere care nu sunt recunoscute distinct în contabilitate (de exemplu:

20
reputaţia, clientela, vadul comercial, firma etc.) Fondul comercial este supus unei amortizări
sistematice pe durata de utilizare şi în nici un caz nu poate depăşi 20 de ani de la data achiziţiei.
5. Avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt active imobilizate
care nu au fost terminate la sfârşitul exerciţiului financiar, inclusiv sumele de bani achitate în
contul activelor necorporale.
II. Imobilizările corporale reprezintă active care:

a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de

servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative şi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
. Valoarea amortizabilă este alocată sistematic pe durata de viaţă utilă a activului
corporal, prin alegerea unei metode de amortizare care să reflecte ritmul în care
beneficiile economice sunt consumate de către întreprindere (metoda lineară, metoda degresivă,
metoda unităţilor de producţie). Durata de viaţă utilă este fie (1) perioada de timp in cursul căreia
un activ se aşteaptă a fi utilizat de către întreprindere; fie (2) numărul unităţilor de producţie sau
al unităţilor similare ce se aşteaptă a fi obţinute de către întreprindere prin utilizarea activului.
Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii,
utilaje şi mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale şi imobilizări
corporale în curs de execuţie.
1. Terenuri şi construcţii. Terenurile reprezintă imobilizări corporale ce cuprind două
categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. Terenurile au durată de utilizare nelimitată, fiind
singurele elemente ale imobilizărilor corporale care nu se supun amortizării. Terenurile şi
clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziionate
împreună. O creştere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii
amortizabile a clădirii. Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenurii şi amenajări
de terenuri

2. Instalaţiile tehnice şi maşini sunt mijloace fixe reprezentate de echipamente

tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), aparate şi instalaţii de măsurare, control şi
reglare, mijloace de transport, animale şi plantaţii. Potrivit legislaţiei din ţara noastră, sunt
considerate mijloace fixe obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
• are o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege (în prezent 5.000.000 lei);
• are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la
încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului lot, set sau
21
corp.
Costul de achiziţie sau de producţie al mijloacelor fixe se include treptat în cheltuielile
activităţii prin procesul amortizării, cu scopul măsurării corecte a rezultatelor activităţii.
Amortizarea se determină pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în
funcţiune şi până la expirarea duratei utile de viaţă, ţinând seama de condiţiile specifice de
utilizare a mijloacelor fixe.
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier includ active nenominalizate în grupele menţionate,
cum ar fi: mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi
alte active corporale.
4. Avansurile şi imobilizările corporale în curs de execuţie includ imobilizările în curs
de execuţie (care nu au fost terminate) pentru nevoile proprii efectuate de întreprindere sau de
terţi, inclusiv sumele de bani achitate în contul activelor corporale.
III. Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate, împrumuturile
acordate entităţilor afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităţilor de care
compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiţii deţinute ca imobilizări,
alte împrumuturi.. În structura lor sunt cuprinse (1) titluri de participare şi interese de participare,
(2) alte titluri imobilizate şi (3) creanţe imobilizate.
1. Titlurile de participare şi interesele de participare reprezintă drepturile sub formă de
acţiuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor întreprinderi, care asigură întreprinderii
deţinătoare exercitarea controlului, respectiv a unei influenţe semnificative în gestiunea
întreprinderii emiţătoare de titluri. Ele pot fi deţinute şi din alte motive strategice.
2. Alte titluri imobilizate includ titlurile de valoare, altele decât categoriile menţionate, pe
care întreprinderea le deţine şi nu are nici intenţia, nici posibilitatea să le revândă.
3. Creanţele imobilizate reprezintă creanţele legate de participaţii, împrumuturi acordate
pe termen lung şi alte creanţe imobilizate. Creanţele legate de participaţii sunt acele creanţe ale
întreprinderii create cu ocazia acordării de împrumuturi întreprinderilor la care deţine titluri de
participare. Împrumuturile acordate pe termen lung sunt sumele acordate de întreprindere terţilor
în baza unor contracte pentru care întreprinderea percepe dobânzi, potrivit normelor legale. La
alte creanţe imobilizate se includ garanţiile şi cauţiunile depuse de întreprindere la terţi în
vederea garantării bunei execuţii a unor obligaţii.
B. ACTIVELE CIRCULANTE

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:

a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul
normal al ciclului de exploatare al entităţii;
22
b) este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau

d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.

Toate celelalte active reprezintă active imobilizate

În structura activelor circulante se includ (I) stocuri, (II) creanţe, (III) investiţii financiare
pe termen scurt şi (IV) casa şi conturi la bănci.
I. Stocurile sunt active circulante:

a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a
activităţii; sau
c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să
fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
Reglementările din Standardele Internaţionale de Contabilitate definesc stocurile astfel:
Activele (1) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; (2) în
curs de producţie în vederea vânzării în condiţiile prezentate la (1); sau (3) sub formă de materii
prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru
prestarea de servicii. În sfera stocurilor se includ (1) materii prime şi materiale consumabile (2)
producţia în curs de execuţie, (3) produse finite şi mărfuri şi (4) avansuri pentru cumpărări de
stocuri.
1. Materiile prime şi materialele consumabile includ: materiile prime, materialele
consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, stocurile aflate la terţi, ambalajele.
Materiile prime sunt destinate utilizării în procesul de producţie, participă direct la
generarea produselor, regăsindu-se în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială,
fie transformată.
Materialele consumabile (de exemplu, materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru
ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile)
sunt destinate utilizării în procesul de producţie şi participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau
de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit.
Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică
decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de
serviciu sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile
asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială,

23
mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură şi control, matriţele folosite la
executarea anumitor produse şi alte obiecte similare).
Stocurile aflate la terţi reprezintă diverse bunuri de natura stocurilor aflate în
proprietatea întreprinderii, dar care fizic se găsesc în custodie, prelucrare, consignaţie la terţi.
Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul protecţiei pe timpul transportului sau
depozitării diverselor active.
2. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor
şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. Se includ, de asemenea, lucrările, serviciile în
curs de execuţie.
3. Produsele finite şi mărfurile sunt bunuri reprezentate de semifabricate, produse finite,
produse reziduale, animale şi mărfuri.
Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de
fabricaţie (segment organizaţional) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altor faze
de fabricaţie (segment organizaţional) sau se livrează terţilor.
Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricaţie prevăzute de
procesul tehnologic al întreprinderii, fiind depozitate în vederea vânzării către terţi.
Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricaţie: rebuturi,
materiale recuperabile, deşeuri.
Animalele includ animale şi păsări născute sau cele tinere de orice fel (viţei, miei, purcei,
mânji şi altele), crescute şi folosite pentru reproducţie, animale şi păsări la îngrăşat pentru a fi
valorificate, colonii de albine, precum şi animale pentru producţia de lână, lapte şi blană.
Mărfurile sunt acele bunuri care au fost cumpărate de întreprindere în vederea revânzării.
4. Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie
furnizorilor în contul aprovizionării cu bunuri şi servicii.
II. Creanţele (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar
de întreprindere terţilor (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească un
echivalent (o sumă de bani sau un serviciu). Persoanele fizice şi juridice care au beneficiat de o
valoare avansată urmând să dea echivalentul corespunzător sunt denumite generic debitori.
Debitorii întreprinderii sub forma creanţelor din vânzări de bunuri şi prestări de servicii proprii
activităţii de exploatare a întreprinderii sunt delimitaţi prin structura de clienţi şi conturi
asimilate.
În structura creanţelor se includ: (1) creanţe comerciale, (2) creanţe în cadrul grupului (3)
creanţe din interese de participare (4) alte creanţe şi (5) creanţe privind capitalul subscris şi
nevărsat.
24
 1. Creanţele comerciale sunt cele mai semnificative fiind compuse din creanţele faţă de
clienţi şi efecte de primit.
Clienţii includ creanţele rezultate din bunurile vândute, lucrările executate, serviciile
prestate, a căror contravaloare urmează a se încasa ulterior.
Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub formă de cambie, bilet la ordin etc., care
atestă existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale ce va fi încasată pe termen scurt, de
obicei până la 90 de zile.
2. Creanţele în cadrul grupului sunt generate de relaţiile de decontare între societatea-
mamă (o întreprindere care are una sau mai multe filiale) şi filialele ei (întreprinderi controlate
de societatea-mamă).
3. Creanţele din interese de participare reprezintă creanţele generate de relaţiile de
decontare ale întreprinderii cu întreprinderile asociate (asupra cărora se exercită o influenţă
semnificativă).
4. Alte creanţe sunt reprezentate de creanţele generate de relaţiile de decontare ale
întreprinderii cu personalul, bugetul statului, alte organisme publice, asigurările sociale, protecţia
socială, debitori diverşi etc.
5. Creanţele privind capitalul subscris şi nevărsat sunt reprezentate de
creanţele generate de relaţiile întreprinderii cu acţionarii săi, referitoare la
subscrierile de capital social efectuate şi nedepuse.
III. Investiţiile financiare pe termen scurt (numite şi titluri de plasament sau valori de
trezorerie) reprezintă valorile financiare investite de întreprindere în vederea realizării unui
câştig pe termen scurt. În structura investiţiilor financiare pe termen scurt se includ (1) acţiuni
proprii şi (2) alte investiţii financiare.
1. Acţiunile proprii sunt acţiunile proprii răscumpărate temporar în vederea distribuirii
personalului întreprinderii sau terţilor, regularizării cursului bursier sau reducerii capitalului
social.
2. Alte investiţii financiare sunt reprezentate de acţiuni cotate şi necotate, obligaţiuni
emise şi răscumpărate, obligaţiuni cotate şi necotate achiziţionate de întreprindere în vederea
obţinerii de venituri financiare într-un termen scurt.
IV. Casa şi conturile la bănci sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv forma
de bani, fiind separate disponibilităţile în devize de cele în lei.
În structura disponibilităţilor se includ: (1) conturi la bănci, (2) casa, (3) acreditive, (4)
avansurile de trezorerie.

25
 1. Conturile la bănci se referă la cecuri de încasat, disponibilităţi în lei şi devize şi sume
în curs de decontare. Disponibilităţile sau depozitele aflate în conturile bancare pot funcţiona în
mod curent sau la termen.
2. Casa reprezintă disponibilităţile băneşti aflate în casieria întreprinderii în lei şi în
devize şi sub forma altor valori (timbre fiscale şi poştale, bilete de tratament şi odihnă, tichete şi
bilete de călătorie etc).
3. Acreditivele sunt deschise de întreprindere la bănci şi reprezintă sume rezervate în
vederea achitării unor obligaţii faţă de anumiţi furnizori de bunuri şi servicii pe măsura
îndeplinirii condiţiilor aferente acreditivelor.
4. Avansurile de trezorerie reprezintă sumele virate la bănci sau sume în numerar, puse la
dispoziţia personalului sau a terţilor, persoane juridice sau fizice, în vederea efectuării unor plăţi
în numele întreprinderii.
C. CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare
exerciţiu financiar numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ cheltuielile
înregistrate în avans.
Cheltuielile înregistrate în avans sunt sume de bani achitate în cursul exerciţiului
curent, dar care se referă la servicii care vor fi primite în cursul exerciţiului următor, când vor fi
recunoscute drept cheltuieli (de exemplu, chirii sau abonamente plătite în avans).
Normele contabile româneşti prevăd următoarea structură a pasivului bilanţier delimitată
în patru categorii, în ordinea crescătoare a exigibilităţii acestora: (A) capital şi rezerve B)
provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, (C) datorii şi (D) venituri în avans.
A. CAPITALUL ŞI REZERVELE (numit şi capital propriu) reprezintă sursele de
finanţare stabile de care dispune o întreprindere. Alături de creditele pe termen lung, capitalurile
proprii fac parte din categoria capitalurilor permanente.
În structura capitalului propriu se cuprind: (I) capital, (II) prime de capital, (III) rezerve
din reevaluare, (IV) rezerve, (V) rezultatul reportat, (VI) rezultatul exerciţiului.
I. Capitalul este reprezentat de aportul în bani sau bani şi natură al proprietarilor.
Capitalul se diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.
• Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să-l
pună la dispoziţia întreprinderii.
• Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost, fizic,
depusă de către proprietari la dispoziţia întreprinderii. Capitalul se constituie la înfiinţarea
întreprinderii, se modifică pe parcursul desfăşurării activităţii, prin creşteri sau micşorări de
capital şi se lichidează o dată cu desfiinţarea întreprinderii. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă
numele de valoare nominală.
26
 II. Primele de capital reprezintă surse generate de operaţii de creştere a capitalului prin
noi emisiuni de acţiuni, fuziune sau aport în natură. Primele de emisiune şi de aport în natură se
creează ca diferenţă între preţul de emisiune al noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a
acţiunilor (mai mică). Noile acţiuni emise trebuie să aibă aceeaşi valoare nominală, pentru a
conferi acţionarilor aceleaşi drepturi.
III. Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea
activelor imobilizate, ca diferenţă dintre valoarea (mai mare) rezultată în urma acestei operaţiuni
şi valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mică). Rezervele din
reevaluare constituite pot fi utilizate pentru creşterea capitalului sau alte destinaţii stabilite
potrivit reglementărilor în vigoare.
IV. Rezervele sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute
de reglementările în vigoare, de statutele societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării
generale a acţionarilor sau asociaţilor. În structura lor se includ: rezerve legale, rezerve statutare,
rezerve pentru acţiuni proprii şi alte rezerve.
1. Rezervele legale se constituie din profitul brut sau din primele de capital, fiind
destinate protejării capitalului.
2. Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al întreprinderilor, conform
prevederilor din statutul acestora.
3. Rezervele pentru acţiuni proprii se constituie în situaţia în care o societate pe acţiuni
şi-a răscumpărat propriile acţiuni, cu scopul de a-şi menţine nivelul capitalului propriu.
4. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut, pot fi constituite din profitul net potrivit
hotărârii adunării generale a acţionarilor, cu respectarea prevederilor legale.
Pasivul
V. Rezultatul reportat reprezintă rezultatul financiar sau partea din rezultat a cărei
afectare financiară a fost amânată de adunarea generală a acţionarilor. Rezultatul reportat poate fi
pozitiv, cazul beneficiilor nerepartizate, sau negativ, adică pierderi constatate la închiderea
exerciţiilor anterioare, neacoperite încă din punct de vedere financiar.
VI. Rezultatul exerciţiului poate fi favorabil, caz în care reprezintă un profit şi o sursă
proprie de finanţare până în momentul repartizării lui pe destinaţiile legale sau statutare sau
poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă
situaţie, rezultatul este prezentat în bilanţ cu semnul minus, micşorând capitalul propriu.
B. PROVIZIOANELE reprezintă datorii ale întreprinderii care sunt constituite, de
regulă, la sfârşitul exerciţiului.
Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România le
definesc ca fiind datorii cu exigibilitate sau valoare incertă. Recunoaşterea provizioanelor se face
27
numai în momentul în care: (1) o întreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită)
generată de un eveniment anterior; (2) este probabil ca o ieşire de resurse care să afecteze
beneficiile economice să fie necesară pentru a stinge obligaţia respectivă şi (3) poate fi realizată
o bună estimare a valorii obligaţiei. Diferenţa dintre provizioanele pentru riscuri şi celelalte
datorii ale întreprinderii constă în incertitudinea care le afectează pe primele în ceea ce priveşte
mărimea sau scadenţa. Asemenea provizioane se constituie pentru cheltuieli care devin exigibile
în perioadele următoare (de exemplu, litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte
datorii incerte, cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli
privind garanţia acordată clienţilor, cheltuieli cu reparaţiile capitale eşalonate pe mai multe
perioade etc.).
C. DATORIILE (numite şi capital străin) sunt sursele de finanţare externe puse la
dispoziţia întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori, fie de terţi
pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric.
Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România
clasifică datoriile în datorii curente şi datorii pe termen lung. O datorie curentă este o obligaţie
(1) ce se aşteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau
(2) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului. Toate celelalte datorii trebuie
clasificate ca datorii pe termen lung.
Ciclul de exploatare al unei întreprinderi reprezintă perioada de timp dintre
achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces şi finalizarea sa în numerar sau sub
forma unui instrument uşor convertibil în numerar. Datoriile funcţionează din momentul naşterii
obligaţiilor faţă de terţi şi până în momentul rambursării (în cazul creditelor) şi plăţii lor (în cazul
datoriilor generate de relaţiile de decontare).
În structura datoriilor se includ: (1) împrumuturi şi datorii asimilate; (2) datorii
comerciale, (3) datorii în cadrul grupului, (4) datorii din interese de participare (5) alte datorii.
1. Împrumuturile şi datoriile asimilate reprezintă datoriile financiare ale întreprinderii
privind: împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, credite bancare pe termen lung primite de la
bănci şi alte instituţii financiare.
Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni reprezintă surse financiare pe termen lung
asigurate prin vânzarea de titluri de credit negociabile către public, de regulă, prin intermediul
unor instituţii financiare. Aceste împrumuturi sunt divizate în părţi egale, numite obligaţiuni,
rambursabile la termen sau eşalonat şi purtătoare de dobânzi.
Creditele primite de la bancă şi alte instituţii includ creditele pe termen lung şi creditele
pe termen scurt (credite de trezorerie). Aceste credite sunt generatoare de dobânzi şi garantate cu
activele întreprinderii.
28
 2. Datoriile comerciale reprezintă datorii ale întreprinderii create în cadrul relaţiilor de
decontare cu furnizorii pentru achiziţionări de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii.
În structura lor se includ furnizori şi efecte de plătit.
Furnizorii desemnează datoriile întreprinderii echivalente valorii bunurilor, lucrărilor şi
serviciilor primite de la terţi.
Efectele de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligaţia de plată a
întreprinderii în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii.
3. Datoriile în cadrul grupului reprezintă obligaţiile datorate societăţilor din cadrul
grupului în relaţiile de decontare ale societăţii-mamă cu filialele.
4. Datoriile din interese de participare reprezintă datoriile generate din relaţiile de
decontare ale întreprinderii cu societăţile asociate.
5. Alte datorii reprezintă datoriile fiscale, salariale, sociale ale întreprinderii faţă de
bugetul statului (impozite şi taxe), faţă de personalul angajat (salariile şi alte drepturi asimilate),
faţă de asigurările sociale (contribuţia la asigurările sociale), faţă de asociaţi (capital de
rambursat, dividende de plată), faţă de creditori diverşi etc.
D. VENITURILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare
exerciţiu financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ subvenţii
pentru investiţii şi venituri înregistrate în avans.
Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din
alte surse nerambursabile, de care beneficiază o întreprindere, destinate achiziţionării sau
producerii de echipamente sau alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi pe termen lung
sau pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investiţiilor.
Veniturile înregistrate în avans sunt sumele încasate în cursul exerciţiului, în contul
unor servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi recunoscute ca
venituri (de exemplu, chirii, abonamente încasate în avans).

1.5.Norme contabile internaţionale privind bilanţul

Normele contabile internaţionale se referă la evaluarea, prezentarea şi comunicarea

informaţiilor, cu privire la situaţiile financiare ale întreprinderii.
În faţa proliferării volumului de informaţii publicate de catre marile întreprinderi deschise
fluxurilor financiare internaţionale, IASC a întrepins un proiect pivind elaboarea unei noi norme
referitoare la prezentarea situaţiilor financiare. În 1995 gupul însărcinat cu această misiune a

29
publicat un proiect : Draft Statement of Principles-DSOP. În locul celor trei norme, organismul
internaţional a elaborate o noua normă IAS 1 ”Prezentarea situaţiei financiare”(revizuit 2007).
Proiectul de normă referitor la prezentarea situaţiilor financiare, prevede următoare structura
minimală a bilanţului:

(a) imobilizări corporale;

(b) investiţii imobiliare;

(c) imobilizări necorporale;

(d) active financiare [exclusiv valorile menţionate la literele (e), (h) şi (i)];

(e) investiţii financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă;

(f) active biologice;

(g) stocuri;

(h) creanţe comerciale şi similare;

(i) numerar şi echivalente de numerar;

(j) datorii comerciale şi similare;

(k) provizioane;

(l) datorii financiare [exclusiv valorile menţionate la literele (j) şi (k)];

(m) datorii şi creanţe aferente impozitului curent, după cum sunt definite în IAS 12 Impozitul pe
profit;

(n) datorii privind impozitele amânate şi creanţe privind impozitele amânate, după cum sunt
definite în IAS 12;

(o) interes minoritar, prezentat în cadrul capitalurilor proprii; şi

(p) capital emis şi rezerve atribuibile acţionarilor societăţii-mamă.

Întreprinderile din întreaga lume întocmesc situaţii financiare pentru a fi prezentate

utilizatorilor interni. Deşi astfel de situaţii financiare pot părea similare de la o ţară la alta, există,
diferenţe care pot fi cauzate de o varietate de factori sociali, economici şi juridici, precum şi de
faptul că anumite ţări , în momentul stabilirii cerinţelor naţionale, au acvut în vedere necesităţile
diverşilor utilizatori ai situaţiilor financiare.
Aceşti factori au dus la utilizarea de diverse definiţii ale structurilor situaţiilor financiare,
cum sunt : active, datorii, capital propiu, venituri şi cheltuieli. Totodata , aceşti factori au

30
contribuit la utilizarea unor criterii diferite pentru recunoaştere structurilor din situaţiile
financiare şi la optiunea pentru diferite baze de evaluare. Aria de aplicabilitate şi informaţiile
prezentate în situaţiile financiare au fost, deasemenea, influenţate.
Comitetul pentru Standardele de Contabilitatea Internaţionale (IASC) este angajat în
atenuarea acestor diferenţe, căutând s armonizeze reglementările , standardele şi procedurile
contabile referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Aceasta consideră că
armonizarea se poate realiza cel mai bine atunci când se pune accent pe întocmirea situaţiilor
financiare ce au ca scop furnizarea unor informaţii utile pentru adoptarea deciziilor economice.
Consiliul IASC consideră că situaţiile financiare întocmite au acest scop răspund
necesităţilor comune majorităţii utilizatorilor.
Situaţiile financiare sunt de regulă întocmite conform unui model contabil bazat pe costul
istoric recuperabil şi pe conceptul de menţinere a nivelului capitalului financiar nominal. Cadrul
general a fost crea astfel încât să poată fi aplicat unei serii de modele contabile şi concepte
privind capitalul şi mennţinerea nivelului capitalului. Acest cadru general stabileşte conceptele
ce stau la baza întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare pentru utilizatorii externi. Cadrul
general nu constituie un Standard de Contabilitate Internaţional şi prin urmare nu defineşte
standarde privin evaluarea sau prezentarea unor anumite elemente de evluare sau informaţie .
prevederile acestui cadru nu pimează în faţa Standardului de Contabilitate Internaţional specific.
Conducerea IASC recunoaşte că într-un număr limitat de cazuri poate exista un conflict între
”Cadrul general” şi un Standard de Contabilitate Internaţional. În acele cazuri în care xistă un
conflict ceerinţele Standardului de Contabilitate Internaţional primează asupra acelora din
”cadrul general”. Având în vedere că activitatea conducerii IASC se orientează după ”cadrul
general ” la elaborarea standardelor viitoare şi la revizuirea celor existente, numarul cazurilor de
conflict dintre ”cadrul general” şi IAS se va diminua.
”Cadrul general” se referă la situaţile financiare cu scop general (denumite ”situaţii
financiare”) inclusiv la situaţiile financiare consolidate. Multi utilizatori trebuie să se bazeze pe
situaţiile financiare ca principala lor sursă de informaţii şi de aceea , situaţile financiare trebuie
elaborate şi prezentate având în vedere necesităţile lor. Situaţiile financiare constituie o parte a
procesului de raportere financiară. Un set complet de situaţii financiare include de regula un
bilanţ un cont de prifit şi pierdere o situaţie a modificărilor poziţiei financiare (care poate fi
prezentată în diverse moduri de exemplu ca situţie a fluxurilor de trezorerie sa a fluxurilor de
fonduri), şi acele note precum şi alte situaţii şi materiale explicative care sunt parte integrantă a
situaţiilor financiare. Pot fi incluse de asemenea materiale şi informaţii suplimentare sau derivate
care vin în completarea acestora. Astfel de amteriale şi informaţii suplimentare se pot referi, de
exemplu,la informaţii financiare despre segmentele industriae şi geografice şi la prezenatarea
31
efectelor variaţiei preţurilor. Situaţiile financiare, totuşi, nu includ elemente ca rapoartele
directorilor , declaraţiile preşedintelui, discuţiile şi analizele conducerii şi elemente similare care
pot fi incluse într-un raport financiar sau anual.
Situaţiile financiare cu scop general sunt acelea menite să satisfacă nevoile utilizatorilor
care nu sunt în situaţia de acere rapoarte adaptate nevoilor lor specifice de informaţii.
Standardul Imternaţional de Contabilitate IAS 1-revizuit in 2007 se aplică în egală
măsură siţuaţiilor financiare ale unei întreprinderi individuale şi situaţiilor financiare consolidate
pentru un grup de întreprinderi. Totuşi , aceasta nu împiedică prezentarea situaţiilor financiare
consolidate în conformitate cu Standardele Internaţoinale de Contabilitate şi a situaţiilor
financiare ale societăţii-mamă în baza cerinţelor naţionale în cadrul aceluiaşi document, atâta
timp cât baza pentru întocmirea fiecăruia este clar evidenţiată în informaţiile privind politicile
contabile.
Situaţiile financiare sunt o prezentare financiară structurată a poziţiei financiare şi a
tranzacţiilor efectuate de o firmă. Obiectivul situaţiilor financiare este de a oferi informaţii
despre poziţia financiară, performanţa şi fluxul de numerar al unei entităţi. situaţiile financiare
prezintă ,de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredinţate conducerii întreprinderilor. In
acest scop situaţiile financiare oferă informaţii despre: Activele ,datoriile, capitalul propriu,
venituile şi cheltuielile (caştigurile şi pierderile), fluxurile de numerar.
Un set complet de situaţii financiare include urmatoarele componente: bilanţul, contul de
profit şi pierdere, o situaţie care să reflecte fie toate modificările capitalului propriu ; fie
modificările capitalului propriu, altele decât acelea provenind din tranzacţii de capital cu
proprietari şi distribuiri către proprietari, situaţia fluxurilor de numerar şi politicile contabile şi
notele explicative.
Standardele Internaţionale de Contabilitate se aplică numai situaţiilor financiare şi nu
altor informaţii prezentate cu raportul anual sau alt document.
Situaţiile financiare sunt întocmite în mod consecvent, acoperind o perioadă de un an.
Totuşi anumite întreprinderi preferă să raporteze , de exemplu, pe o perioadă de 52 de săpămâni,
din motive practice. Fiecare întrepridere trebuie să determine, pe baza, naturii activităţii sale
dacă să prezinte sau nu, ca şi clasificări separate în bilanţ, active curente şi imobilizate şi datorile
curente şi pe termen lung. Atunci când întreprinderea hotărăŞte să nu facă aceaastă clasificare ,
activele şi datoriile trebuie prezentate pe larg în ordinea lichidităţii lor.
Indiferent de metoda de prezentare adoptată , întreprinderea trebuie să prezinte valoarea
ce se aşteaptă a fi recuperată sau achitată dupa mai mult de 12 luni, pentru fiecare element de
activ şi datorie care combină sume ce se aşteaptă a fi recuperate sau achitate atât înainte , cât şi
după 12 luni de la data bilanţului.
32
Structura bilanţilui contabil in viziunea internaţională se prezintă astfel:

N N-1

ACTIVE

Active necurente X X

Imobilizări corporale X X

Imobilizări necorporale X X

X X
Diferenţe de achiziţie
X X
Licenţa de fabricaţie
X X
Participaţii puse în echivalenţă
X X
Alte active financiare
X X
Active curente
X X
Stocuri
X X
Creanţe-clienţi şi alte creanţe
X X
Aconturi vărsate

Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi

X X
Total active
X X
CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII X
X
Capitaluri proprii X X

Capital X X

Rezerve X X

Profituri şi pierderi acumulate X X

Interese minoritare X X

Datorii necurente X X

Datorii purtătoare de dobânzi X X

X X
Impozite amânate
X X
Datorii privind pensiile
X X
Datorii curente

33
 Datorii faţă de furnizori şi alte datorii din exploatare X X

Datorii financiare pe termen scurt X X

Partea pe termen scurt a datoriilor purtătoare de dobânzi X X

Provizioane pentru garanţii X X

X X
Total capitaluri proprii şi datorii

Acest model de bilanţ în care activele şi pasivele se clasifică în curente /necurente vine în
întâmpinarea analizei economico-financiare a întreprinderii din perspectiva evaluării lichidităţii
şi solvabilităţii acesteia.
Bilanţil contabil a pătruns în lumea teoriei şi a practicii economice ca un model de
sintetizare în expresie bănească, la un moment dat, a relaţiilor de echilibru dintre activele şi
pasivele patrimoniale. Mai mult această egalitate bilanţieră a devenit element de definire a
abiectului de studiu al contabilităţii de la formarea ei în partidă dublă până în prezent.

1.6. Directivele Uniunii Europene şi bilanţul contabil

Uniunea Europeană şi-a concentrat eforturile pe linia armonizării sistemelor de

contabilitate şi a întocmirii rapoartelor societăţilor comerciale, fapt concretizat în elaborarea de
directive la care sunt supuse statele membre.
Directiva a IV-a a Uniunii Europene, elaborată la 25 iulie 1978 şi revizuită la 8
noiembrie 1990, a vizat cu predilecţie coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la structura
şi conţinutul conturilor anuale şi ale raporturilor de gestiune, normele de evaluare a elemntelor
patrimoniale, cât şi publicarea acestor documente pentru sociatăţile de capitaluri. Prevederile
acestei directive se sprijină pe standardele publicate de organismele internaţionale(Uniunea
Europeană a Experţilor Contabili Economici şi Financiari-UEC) şi International Accounting
Standards Committee (IASC).
Directiva a VII-a din 13 iunie 1983, vizează armonizarea întocmirii conturilor
consolidate. Conform acestui act normativ, toate întreprinderile care posedă una sau mai multe
filiale trebuie să stabilească conturi consolidate şi un raport de gestiune asupra grupului, oriunde
ar fi sediul filialelor.

34
 Directiva a VIII-a cuprinde prevederile utile în domeniul unui control competent în
materi de legalitate a bilanţurilor încheiate de societăţile comerciale.
În pofida naturii respective a textelor , directivele a IV-a şi a VII-a , nu au condus la o
prezentare identică a conturilor anuale ale societăţilor statelor membre. şi aceasta, pentru că, mai
întâi, directivele nu sunt legi care să aibă un impact asupra ocietăţilor interesate şi apoi că ele
lasă statelor membre un numar mare de opţiuni şi de dispoziţii care încep cu expresia ” statele
membre vor putea autoriza…”.
În cadrul directivei a IV-a prezentarea conturilor este tratată în articolele 3-30. Directiva
a IV-a ”standardizează” două scheme de bilanţ :
 Schema de bilanţ orizontal (sub formă de cont sau secţiuni separate)-având la
bază structurarea activului bilanţier în funcţie de criteriul lichidităţii crescătoare a
activelor patrimoniale iar a pasivului bilanţier in ordinea exigibilităţii crescătoare
a pasivelor patrimoniale-pune accentiul pe corespondenţa între resurse (pasiv) şi
utilizări (activ), ilustrând egalitatea :
Activ = Pasiv sau Activ = Capitaluri proprii + Datorii
”Schema bilanţului potrivit Directivei a IV-a ”(varianta A)

ACTIV
A.Capital subscris nevărsat
B. Cheltuieli de constituire
C. Activ imobilizat
D. Activ circulant
E. Conturi de regularizare
F.Pierderea exerciţiului
PASIV
A.Capitaluri proprii
B. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
C. Datorii
D. Conturi de regularizare
E. Beneficiul exerciţiului

 Schema de bilanţ vertical (sub formă de listă : activele ,apoi datoriile şi

capitalurile proprii) pune accentul pe capitalurile proprii, fiind axată pe ecuaţia
generală de echilibru :
Activ – Datorii = Capitaluri Proprii

”Schema bilanţului potrivit Directivei a IV-a ”(varianta B)

35
A.Capital subscris nevărsat
B.Cheltuieli de constituire
C. Activ imobilizat
D. Activ circulant
E. Conturi de regularizare
F.Datorii a căror valoare reziduală nu este superioară uni an
G. Activul circulant (inclusiv E) care de păşeşte datoriile cu durată reziduală mai mică sau
egală cu un an
H.Mărimea totală a elementelor de activ după deducerea datoriilor a căror valoare
reziduală nu este superioară unui an (Total activ minus datorii curente)
I. Datorii a căror valoare rezuduală este superioară unui an
J. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
K. Conturi de regularizare
L. Capitaluri proprii

Forma listă de prezentarea bilanţului, agreeată în mod deosebit de ţările anglo-saxone,

prezintă, faţă de forma bilaterală, anumite detalieri şi anume :
 Prezintă datoriile pe două categorii de exigibilitate : datorii ce trebuie plătite într-
o perioadă d eun an (rubrica F) şi datorii ce trebuie platiite într-o perioadă mai
mare de un an (rubrica I);
 Pune în evidenţă anumiţi indicatori precum : ”necesarul în fond de
rulment”(rubrica G) şi ”capitaluri permanente” (rubrica H), pe baza cărora
întreprinderile pot proceda la calcule de analiză complete, ce por determina
solvabilitatea, lichiditatea şi rentabilitatea.
Tocmai de aceea acest model de bilanţ a fost şi este considerat superior modelului sub forma
bilaterală fiind deschis spre analiza financiară a firmei.
Reglementările contabile din ţara noastră au optat pentru un format listă al bilanţului care se
bazează pe ecuaţia fundamentală :

Active – Datorii = Capitaluri proprii.

1.7.Model de prezentare a bilanţului contabil în ţara noastră

36
 Tranziţia României la economia de piaţă în contextul globalizării accentuate a
economiilor naţionale şi îndeosebi a pieţelor de capital solicitau o reformă a contabilitaţii
româneŞti.
Startul oficial al adoptării Standardelor Internaţionale de Contabilitate s-a dat in anul
1999, prrin apariţia OMF nr.403/1999 Reglementaări Contabile amortizate cu Directiva a IV-a a
Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate , înlocuit
ulterior cu OMFP nr.94/2001, dublat de OMFP nr. 306/2002 şi de OMFP nr. 1752/2005 abrogat
recent prin OMFP 3055/2009, prin care se completează şi clarifică o parte din problematica
complexă a armonizării contabilităţii româneşti.
Principalele noutăţi pe care aceste noi reglementări legislative le aduc se referă cu
predilecţie la concepte şi obiective noi, pe baza cărora va fi construită informaţia raportată în
situaţiile financiare, precum şi la modul de structurare şi prezentare a informaţiilor în situaţiile
financiare.
Astfel,în ceea ce priveşte modificările conceptuale, potrivit OMF nr.3055/2009 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, (care se apilcă de cătree
persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre urmatoarele trei criterii:
total active 3.650.000; cifră de afaceri netă :7.300.000 euro; numărul mediu de salariaţi în cursul
exerciţiului financiar: 50) situaţiile financiare vor cuprinde următoarele documente, egale ca
importanţă:
 Bilanţul;
 Contul de profit şi pierdere;
 Situaţia modificărilor capitalului propriu;
 Situaţia fluxului de numerar;
 Note explicative la situaţiile financiare anuale.
Pentru bilanţ se instrumentează schema verticală de bilanţ sau listă, care spre deosebire
de schema orizontală ce pune în evidenţă egalitatea dintre activele şi pasivele patrimoniale are
drept finalitate determinarea situaţiei patrimoniale nete, obţinută ca diferenţă între totalul
activelor patrimoniale şi totalul datoriilor.
Formatul bilanţului este următorul:

K. Active imobilizate

IV. Imobilizări necorporale

6. Cheltuieli de constituire
37
7. Cheltuieli de dezvoltare

8. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, daca acestea au
fost achiziţionate cu titlu oneros

9. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlul oneros

10. Avansul si imobilizări necorporale în curs de execuţie

V. Imobilizări corporale

5. Terenuri şi construcţii

6. Instalaţii tehnice şi maşini

7. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier

8. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie

VI. Imoblizări financiare

7. Acţiuni deţinute la entităţi afiliate

8. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate

9. Interese de participare

10. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare

11. Investiţii deţinute ca imobilizări

12. Alte împrumuturi

L. Active circulante

V. Stocuri

5. Materii prime si materii consumabile

6. Producţia în curs de execuţie

7. Produse finite şi marfuri

8. Avansuri pentru cumpărări de stocuri

VI. Creanţe

(sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru fiecare element.)
38
6. Creanţe comerciale

7. Sume de încasat de la entităţile afiliate

8. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de

participare

9. Alte creanţe

10. Capital subscris si nevărsat

VII. Investiţii pe termen scurt

3. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate

4. Alte investiţii pe termen scurt

VIII. Casa si contul la banci

M. Cheltuieli în avans

N. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de pana la un an

9. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat înprumuturile din

emisiunea de obligaţiuni convertibile

10. Sume datorate instituţiilor de credit

11. Avansuri încasate în contul comenzilor

12. Datorii comerciale – furnizori

13. Efecte de comerţ de plătit

14. Sume datorate entităţilor afliliate

15. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare

16. Alte datori, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurările sociale

O. Active circulante nete/datorii curente nete

P. Total active - datorii curente

Q. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

9. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat imprumuturile din

emisiunea de obligaţiuni convertibile

10. Sume datorate instituţiilor de credit

39
 11. Avansuri încasate în contul comenzilor

12. Datorii comerciale – furnizori

13. Efecte de comerţ de plătit

14. Sume datorate entităţilor afiliate

15. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare

16. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurările sociale

R. Provizioane

4. Provizioane pentru pensii şi pentri obligaţii similare

5. Privizioane pentru impozite

6. Alte provizioane

S. Venituri în avans

T. Capital şi rezerve

VII. Capital subscris

3. Capital subscris vărsat

4. Capital subscris nevărsat

VIII. Prime de capital

IX. Rezerve din reevaluare

X. Rezerve

4. Rezerve legale

5. Rezerve saturate sau contractuale

6. Alte rezerve

XI. Profitul sau pierderea reportat(ă)

XII. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de
mărime prevăzute mai sus întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:
- bilanţul prescurtat;
- cont de profit şi pierdere;

40
 - note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.
Opţional , ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia
fluxurilor de trezorerie.
Formatul bilanţului prescurtat este următorul:
A.Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III.Imobilizări financiare
B.Active circulante
I.Stocuri
II.Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru fiecare element.)
III.Investiţii pe termen scurt
IV.Casa şi conturi la bănci
C.Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital si rezerve
I. Capital subscris(prezentâdu-se separat capitalul vărsat şi capitaull nevărsat)
II. Prime de capital
III.Rezerve din evaluare
IV.Rezerve
V.Profitul sau pierederea reportat(ă)
VI.Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

41
 Cap.2 Prezentarea SC ANTIBIOTICE Iaşi SA
2.1.Descrierea societăţii

S.C. ANTIBIOTICE S.A. Iaşi, s-a înfiintaţ ca societate comercială pe acţiuni la data de
12.11.1990 prin preluarea integrală a patrimoniului Întreprinderii de Antibiotice Iaşi.
Înterprinderea a fost construită în perioada 1953-1955 şi a fost pusă în funcţiune la 11.12.1955
sub denumirea de Fabrica Chimică numărul 2 Iaşi, ulterior devenind Întreprinderea de
Antibiotice Iaşi.
În ceea ce priveşte domeniul de activitate, acesta este fabricarea produselor farmaceutice,
ce are codul CAEN –2442, din grupa –244, incluzând producerea şi comercializarea de
medicamente prin biosinteză şi semisinteză, diverse forme galenice (unguient şi supozitoare)
unde deţine o cotă de piaţă de 90%, principii active din plante medicinale şi a altor produse
chimice; activitatea de import-export produse proprii, alimentare, produse industriale şi produse
farmaceutice; comercializarea en-gros şi en-detail pentru produse proprii, produse alimentare,
produse industriale şi farmaceutice; prestări servicii, întreţinere, reparaţii, construcţii, transport
mărfuri şi persoane intern; activitate de alimentaţie publică În cei peste 48 de ani de activitate,
Antibiotice S.A. a devenit o companie puternică, cu o cifră de afaceri consolidată, bucurându-se
de recunoaştere internă şi internaţională. Începând cu decembrie 1955, când s-a produs prin
biosinteză prima sarjă de penicilină romanească şi până în prezent, Antibiotice S.A. s-a

42
identificat ca un reper important în industria farmaceutică autohtonă, cu un vast portofoliu de
produse de uz uman şi veterinar, adaptat permanent la cerinţele pieţei farmaceutice. Această
realitate situiază Antibiotice S.A. pe locul al doilea între companiile româneşti producatoare de
medicamente, cu o cotă de piaţă de 12% exprimată în unităţi fizice.
S.C. Antibiotice S.A. Iaşi este unicul producător de antibiotice din România prin
biosinteză şi semisinteză, de antibiotice condiţionate în flacoane injectabile, ceaiuri de tip instant
pe bază de plante medicinale. De asemenea este unul din principalii producători de medicamente
pentru uz oral, condiţionate sub formă de comprimate, capsule operculate, flacoane cu pulberi
pentru suspensii orale, produse galenice (unguente, creme, supozitoare). Societatea are un sector
dezvoltat pentru producerea de medicamente de uz veterinar care cuprinde produse injectabile,
produse în vrac, biostimulatori şi produse galenice.
S.C. Antibiotice S.A. Iaşi acordă o atenţie deosebită atât dezvoltării şi modernizării
continue a producţiei, cât şi găsirii unor noi pieţe în vederea comercializării produselor
farmaceutice realizate, de uz uman şi veterinar.
Întreprinderea a fost construită în perioada 1953-1955, şi a fost pusă în funcţiune la 11
decembrie 1955 sub denumirea de Fabrica Chimica nr. 2 Iaşi. Ea a constituit începutul
dezvoltării pe baza modernă a industriei farmaceutice din România după cel de-al doilea război
mondial, şi a fost prima companie farmaceutică din România şi sud-estul Europei care producea
penicilina descoperită de Alexander Fleming. Patru ani mai târziu, intra în funcţiune secţia de
fabricaţie a streptomicinei şi începea producţia de unguente, creme şi supozitoare.
În anii 1960-1977, sunt dezvoltate fluxurile tehnologice de fabricare a substanţelor active
(eritromicină, oxitetraciclină, tetraciclină, grizeofulvină, sinerdol, lizină). Antibiotice devine în
această perioadă singurul producător de produse sterile pentru uz parentenal (injectabile) din
România. Obţinerea în anul 1977 a autorizării acordate de organismul regulator american Food
and Drug Administration pentru fluxul de streptomicină deschide porţile pieţei internaţionale.
În anii '80, Antibiotice exportă deja 50% din producţia realizată. Substanţele active
fabricate la Iaşi deveneau astfel componenţa de bază pentru o gama largă de medicamente
fabricate de producători atât din ţară cât şi de producători din întreaga lume. În aceeaşi perioadă
au fost înregistrate 44 de brevete de invenţii în domeniul farmaceutic şi au fost aplicate în
procesul de fabricaţie circa 600 de inovaţii tehnologice.
Ca urmare a modificărilor survenite la nivel macroeconomic, conducerea companiei
reorientează producţia de medicamente în anul 1990. În portofoliul firmei, produsele finite
câştigă astfel rolul principal, substanţele active fabricate în această perioadă fiind utilizate pentru
dezvoltarea de noi forme farmaceutice. În scurtă vreme se introduc în producţie peste 30 de

43
produse farmaceutice care plasează compania din Iaşi în topul producătorilor de antiinfecţioase
din România.
În perioada 1993-1997 se fac investiţii majore, de peste 10 milioane dolari, în scopul
retehnologizării şi achiziţiei de echipamente moderne şi competitive. Antibiotice urcă în topul
primilor 5 producători mondiali de penicilină şi derivaţi de penicilină.
Preocupată de calitatea produselor sale, compania implementează începând cu 1997, un
sistem performant de asigurare a calităţii ce implică controlul strict al proceselor de fabricaţie.
Astfel, în 1999, Antibiotice devine primul producător din România care obţine Certificatul de
Bună Practică de Fabricaţie (GMP) pentru fluxul de pulberi pentru medicamentele injectabile.
Evoluţia financiară ascendentă a determinat ca firma să înregistreze o performanţă notabilă:
Cotarea la Bursa de Valori din Bucureşti.
2000-2004 este perioada investiţiilor continue în cercetare, în instruirea oamenilor, în
calitate, precum şi în modernizarea fluxurilor de fabricaţie şi spaţiilor de lucru. Astfel,
Antibiotice devine o companie profitabilă, dinamică, cu o creştere economică sănătoasă. În
ultimii 5 ani de activitate, nivelul profitului brut a ajuns la 5,2 milioane Euro, cu 173% mai mare
decât nivelul atins în anul 2000.
În 2005, Antibiotice lansează o nouă identitate de brand corporatist, odată cu aniversarea
a 50 de ani de activitate. Începând cu luna decembrie a anului 2005, compania are un nou logo şi
un nou slogan (“Ştiinţă şi Suflet”), care reflectă transformările masive produse la nivel
organizational, tehnologic şi cultural în cadrul companiei Antibiotice.
În ianuarie 2006, compania Antibiotice este autorizată de LLOYD'S REGISTER
QUALITY ASSURANCE conform standardului ISO 9001:2000 pentru Sistemul de
Management al Calităţii în domeniul fabricaţiei de produse farmaceutice.
Compania Antibiotice si-a dezvoltat propriul Centru de Evaluare a Medicamentului, in
urma unei investitii de peste un milion de Euro. Decizia de a investi in propriul Centru de
Evaluare a Medicamentului (CEM) a rezultat din necesitatea de a realiza  in cadrul companiei
studiile clinice de faza I si in special studiile de bioechivalenta.
Valoarea sistemului de calitate implicat in fabricarea substantei active Nistatina produsa de
Antibiotice a fost reconfirmata de autoritatea americana in domeniul medicamentului, Food and
Drug Administration (FDA).
În Februarie 2007 Compania Antibiotice a obtinut recunoasterea implementarii Sistemul
de Management Integrat (calitate, mediu, sanatate si securitate in munca) fapt care arata inca o
data determinarea companiei de a se dezvolta durabil, avand in plan central orientarea catre
satisfactia clientilor. 

44
 Investitiile in cercetare, calitate precum si in modernizarea tehnologiilor de fabricatie au
facut din Antibiotice o companie profitabila, dinamica, atractiva pentru investitori. Timp de trei
ani consecutivi (2006, 2007, 2008) compania Antibiotice a fost inclusa in Top 100 al celor mai
valoroase companii active in Romania, realizat de Ziarul Financiar, pe baza capitalizarii bursiere.
  Actiunile companiei Antibiotice sunt listate la Bursa de Valori din Bucuresti, categoria I,
din aprilie 1997. In acelasi an, actiunile companiei au fost incluse in componenta indicelui BET
(Bucharest Exchange Trading Index). Din 2005 actiunile ATB intra in structura indicelui ROTX
(Romanian Traded Index) al Bursei din Viena, iar in 2007 in cea a indicelui Dow Jones Wilshire
Global Total Market Index al Bursei din New York.
In prezent, pe piata BVB, actiunile Antibiotice sunt incluse in indicele BET-XT (ce
reflecta evolutia preturilor celor mai lichide 25 de companii) si in BET-C (indicele compozit, ce
inregistreaza  evolutia preturilor tuturor companiilor listate, cu exceptia SIF-urilor).
Tranzactionate sub simbolul ATB, actiunile Antibiotice sunt emise in forma dematerializata si
sunt liber transferabile. Registrul actionarilor si al actiunilor Antibiotice Iasi este mentinut de
catre Depozitarul Central SA Bucuresti.

2.2. Descrierea cadrului organizatoric

Structura organizatorica este un factor deosebit de important in organizarea muncii si

circulatia costurilor unui produs.
In raport cu subdiviziunile din structura de productie si conceptie are loc sectorizarea
cheltuielilor, a productiei obtinute si a veniturilor realizate de aceste decupaje organizate in
cadrul societatii.
La societatea comerciala “ANTIBIOTICE IAŞI” se deosebesc compartimente privind
productia de baza, privind productia auxiliara, precum si cele privind serviciile functionale prin
intermediul carora se transpun in fapt principalele functii ale societatii comerciale.
Este necesar sa tinem seama de destinatia productiei, ordinea de efectuare a lucrarilor de
calculatie incepand cu sectiile furnizoare si continuand cu cele consumatoare.
La sectiile auxiliare si de deservire metoda de organizare a calculatiei este alta decat la
sectiile principale.
Organizarea S.C. “ ANTIBIOTICE IAŞI” S.A. combina atat structura de tip functional,
cat si pe cea de tip produs.
Organigrama este o reprezentare grafica a structurii organizatorice si comerciale la S.C.
ANTIBIOTICE IAŞI .S.A .
Directorului general i se subordoneaza:

45
 - directorul tehnic -; coordoneaza investitiile si planul de dezvoltare tehnologica,
activitatea biroului de proiectare si a celui de productie;
In subordinea directorului tehnic se gasesc urmatoarele birouri functionale:
 Birou proiectare.
 Birou investitii si dezvoltare tehnologica.
 Birou paza si PSI.
 Birou productie.
 Birou protectia mediului.
- directorul economic - elaboreaza bugetul de venituri si cheltuieli, analizeaza situatia din
conturile curente si din conturile de imprumut comparativ cu limitele de creditare stabilite,
stabileste cea mai mica baza de impozitare posibila cu respectarea reglementarilor fiscale in
vigoare, analizeaza si ia masuri pentru cresterea rentabilitatii si reducerea cheltuielilor, participa
la organizarea sistemului informational, aproba sanctiuni contraventionale in cazul abaterilor de
la disciplina financiara.
In subordinea directorului economic se gasesc urmatoarele compartimente functionale:
 Compartiment privatizare
 Compartiment financiar
 Compartiment contabilitate
 Birou CFI.
- directorul comercial -; coordoneaza activitatea de aprovizionare cu materii prime si
materiale, de prospectare a pietii, de desfacere, activitatea de transport si de protectie a mediului.
In subordinea directorului comercial se gasesc urmatoarele compartimente functionale:
 Compartiment aprovizionare
 Compartiment desfacere
 Birou marketing
 Birou transport
Societatea dispune de un Oficiu de Calcul, fara ca sistemul informational sa utilizeze in
totalitate tehnica de calcul, fluxul informational fiind neoptimizat.
Numarul mare de produse din nomenclatorul societatii, problemele pe care le ridica
acestea in relatie cu piata, impune computerizarea activitatii incepand de la compartimentele de
conceptie si pana la nivelul sectiilor productive.
În cadrul S.C. ”Antibiotice” S.A. Iaşi, fiecare loc de muncă este asigurat cu personal
competent şi calificat, în număr suficient pentru a asigura obiectivele asigurării calităţii de grad
farmaceutic.
46
 În cadrul departamentului de Resurse Umane s-a alcătuit organigrama societăţii, ca şi
organigramele fiecărui compartiment în parte care stabilesc sarcinile de serviciu, aprobate şi în
concordanţă cu procedurile interne.
Personalul stabilit în organigramă are, pe lângă calificarea necesară, şi o bună experienţă
practică, din cele mai diverse domenii, atât la cel cu studii superioare cât şi la cel cu studii medii.
Asigurarea personalului cu studii superioare, nu a prezentat niciodată probleme întrucât
municipiul Iaşi este cunoscut ca un centru universitar de unde se pot recruta absolvenţi cu cele
mai diferite profesii, cele mai importante fiind: farmacişti şi specialişti în bioinginerie medicală
(Institutul de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”), ingineri (Institutul Politehnic Iaşi, Facultatea
de Chimie Industrială, Facultatea de Electrotehnică şi Automatizări, Facultatea de Mecanică,
Facultatea de Construcţii şi Arhitectură), biologi şi economişti (Universitatea A.I. Cuza,
Facultatea de Biologie, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor).
Sarcinile stabilite în fişa postului fiecărui angajat sunt specifice, echilibrate cantitativ
pentru a putea fi îndeplinite, astfel încât să nu prezinte nici un risc în ceea ce priveşte calitatea;
atribuie persoanelor autoritate şi competenţă. Această autoritate şi competenţă se datorează unei
experienţe îndelungate a personalului efectuată în cercetare fundamentală şi aplicativă, în
laboratoare.
Un rol important l-au avut participarea la diferite simpozioane ştiinţifice, instruirea pe
diferite probleme de asigurarea calităţii, noi tehnologii-inclusiv computerizarea, instruiri în
domeniile management şi marketing, atât în ţară cât şi în străinătate. La fiecare implementare de
tehnologii noi sau achiziţii de utilaje de înaltă performanţă, s-a efectuat şcolarizarea specialiştilor
din societate la firmele furnizoare. De asemenea, s-au organizat în repetate rânduri cursuri
intensive de limbi străine în cadrul Universităţii A.I. Cuza.
În cadrul societăţii, pentru a veni în sprijinul angajaţilor care doresc să-şi îmbogăţească şi
aprofundeze cunoştinţele în domeniile în care îşi desfăşoară activitatea, şi nu numai, există un
cabinet de documentare şi o bibliotecă tehnică, unde se găsesc ultimile ediţii ale Farmacopeelor
străine (USP, BP, Codex, DAB), abonamente la reviste şi cărţi de specialitate româneşti şi
străine, din toate domeniile de activitate.

47
 Fig. nr. 1 – Organigrama firmei

Portofoliul de produse al companiei Antibiotice cuprinde peste 120 de medicamente de

uz uman, medicamente de uz veterinar, substanţe active şi biofertilizatori. Printre cele mai
cunoscute mărci de medicamente Antibiotice se numără: Moldamin®, Piafen®, Cutaden®,
Sinerdol®, Hemorzon®.
Dinamica activităţii de cercetare a produselor farmaceutice s-a concretizat în
formularea unor medicamente de înaltă valoare terapeutică precum Sinopryl®, Cefort®,
Ampiplus® destinate unei arii largi de afecţiuni.
În prezent, compania Antibiotice deţine 130 de mărci înregistrate în sistemul naţional, la
OSIM, şi 20 de mărci internaţionale înregistrate în peste 45 de state ale lumii.
În anul 2006 politica de resurse umane a avut ca principal obiectiv “creşterea
performanţelor salariaţilor în vederea realizării obiectivelor pentru anul 2006, atât la nivelul
direcţiilor executive cât şi a obiectivelor generale ale societăţii”, pentru realizarea cărora au fost
stabilite două strategii de acţiune:
1. implicarea angajaţilor – incluzând strategii de atragere a personalului şi de reţinere în
organizaţie prin sisteme de salarizare şi motivare adecvate;
2. eficientizarea activităţilor personalului – incluzând strategii de instruire şi dezvoltare
pentru realizarea cu succes a sarcinilor stabilite, evaluarea posturilor, reactualizarea fişelor de
post şi evaluarea performanţelor.
Structura personalului la data de 31.12.2006:
Total salariaţi = 1552, din care:
- personal cu studii superioare = 425 (27,4%), creştere cu 8,76% faţă de anul 2005

48
- personal cu studii medii = 1127 (72,6), scădere cu 9,5% faţă de anul 2005
Personal cu studii superioare = 425, structurat pe urmatoarele profesii:

2.3. Organizarea şi funcţionarea compartimentului financiar contabil

S.C.Antibiotice Iaşi S.A. întocmeşte situaţiile anuale consolidate şi sunt elaborate în

conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a şaptea a Comunităţii Economice
Europene , aprobate prin OMFP 3055/2009.

În cadrul S.C. ANTIBIOTICE IAŞI S.A., activitatea financiar-contabilă este coordonată

de Directorul Economic, care are obligaţia să asigure, în condiţiile legii :

a) întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţiune care afectează

patrimoniul societăţii ;
b) organizarea şi ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii ;
c) inventarierea patrimoniului unităţii şi valorificarea rezultatelor acesteia ;
d) întocmirea bilanţului contabil  ;
e) controlul asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate ;
f) păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi bilanţurilor contabile;
g) organizarea contabilităţii de gestiune adaptată la specificul unităţii ;
Acesta are în subordine următoarele compartimente :
 serviciul financiar ;
 serviciul contabilitate ;
 serviciul analiză, prognoză şi diagnoză economică ;

La rândul lor, aceste compartimente sunt organizate pe birouri. Astfel, la nivelul

serviciului financiar funcţionează:
 birou decontări ;
 birou salarii ;
La nivelul serviciului contabilitate funcţionează :
 birou contabilitate generală ;
 birou post calcul ;
 birou contabilitatea materialelor.
La nivelul serviciului analiză , prognoză şi diagnoză economică funcţionează :
 birou prognoză şi diagnoză economică ;
 birou de analiză economică şi bugete de venituri şi cheltuieli.
49
Fiecare din aceste compartimente din cadrul acestui serviciul are o serie de atributii.

 Analize economice, Preţuri, Bugete

 Asigură întocmirea antecalculaţiilor pentru clienţi cu datele primite de la
responsabilii de produse, aprobarea şi transmiterea lor spre notificare
 Asigură efectuarea de analize economice, lunar, pentru toate comenzile închise
în luna respectivă
 Asigură întocmirea bugetului activităţii de producţie
 Asigură întocmirea bugetului de cheltuieli
 Stabileşte şi urmăreşte încadrarea în valorile normate ale stocurilor
 Primeşte Nota de predare în vederea completării cu preţul de producţie
 Asigură calcularea şi analizarea indicatorilor economico-financiari pe baza
rezultatelor economice obţinute
 Asigura analiza evoluţiei stocurilor pe întreg ciclu de exploatare (aprovizionare,
producţie, desfacere
 Asigură şi răspunde de administrarea mijloacelor fixe şi obiectelor de inventar,
conform reglementărilor în vigoare
 Analize economico-financiare
 Asigură efectuarea de analize economico-financiare asupra:
o Utilizării resurselor financiare de către centrele de gestiune
o capitalul, fondul de rulment, sursele proprii, sursele atrase;
o Echilibrului financiar a trezoreriei acesteia;
o Eficienţei în utilizarea activelor (mijloacelor) economice;
 Centralizează bugetele de producţie, bugetele cheltuielilor fixe şi variabile;
 Centralizează şi verifică cash-flow-ul săptămânal, trimestrial, anual;
 Acordă viza de control preventiv pentru bonuri consum (regie), ordine de
deplasare, bilete de odihnă;
 Asigură efectuarea calculelor indicatorilor economico-financiari;
 Verifică bugetele cheltuielilor fixe întocmite de module şi întocmeşte bugetul
cheltuielilor variabile;
 Compară costurile efective de producţie realizate de module cu cele programate
(cu specificarea cauzelor care au dus la eventualele neconcordanţe cu situaţia
previzionată);

50
  Analizează evoluţia situaţiilor din contul curent, din conturile de împrumut,
comparativ cu limitele de creditare stabilite;
 Efectuează studii şi analize cu privire la cifra de afaceri, profit, eficienţa
fondurilor de producţie, evoluţia acumulărilor băneşti, a structurii cheltuielilor
materiale şi a altor indicatori financiari;
 Recalculează periodic necesarul mijloacelor circulante şi ia măsuri în vederea
accelerării vitezei de rotaţie a acestora;
 Urmăreşte realizarea indicatorilor de performanţă ai modulelor (productivitate,
rata profitului, rotaţia stocurilor, ponderea salariilor în costuri) şi completează
trimestrial dările de seamă statistice;
 Analizează din punct de vedere economico-financiar activitatea
compartimentelor ;
 Verifică analizele devierilor cost-preţ pe produse, efectuate de module.
 Elaborare bugete, fluxuri financiare şi preţuri şi efectuarea de
analize economico-financiare:
 Elaborează, lansează şi execută bugetele activităţii de producţie şi de trezorerie
ale diviziei;
 Asigură efectuarea de analize economico-financiare privind:
o realizarea indicatorilor economico-financiari stabiliţi prin bugete;
o utilizarea resurselor financiare de către centrele de gestiune din divizie:
capitalul, fondul de rulment, sursele proprii, sursele atrase;
o realizarea echilibrului financiar;
o eficienţa utilizării activelor i;
o eficienţa utilizării personalului;
 Verifică bugetele de producţie întocmite;
 Verifică bugetele cheltuielilor fixe şi variabile întocmite de module şi
întocmeşte bugetul cheltuielilor fixe şi variabile;
 Stabileşte necesarul de finanţare şi propune sursele de acoperire a deficitului;
 Verifică fluxurile financiare săptămânale şi lunar întocmite de module şi
întocmeşte fluxul financiar săptămânal şi lunar, centralizat;
 Previzionează fluxul financiar trimestrial;
 Compară costurile efective de producţie realizate de module cu cele programate
(cu specificarea cauzelor care au dus la eventualele neconcordanţe cu situaţia
previzionată);

51
  Analizează evoluţia situaţiilor din contul curent, din conturile de împrumut,
comparativ cu limitele de creditare stabilite;
 Efectuează studii şi analize cu privire la cifra de afaceri, profit, eficienţa
fondurilor de producţie, evoluţia acumulărilor băneşti, a structurii cheltuielilor
materiale şi a altor indicatori financiari;
 Recalculează periodic necesarul mijloacelor circulante şi ia măsuri în vederea
accelerării vitezei de rotaţie a acestora;
 Întocmeşte situaţia centralizatoare (la nivel de divizie) a manoperei directe pe
(planificat şi realizat);
 Urmăreşte realizarea indicatorilor de performanţă ai modulelor şi completează
trimestrial dările de seamă statistice;
 Analizează din punct de vedere economico-financiar activitatea
compartimentelor;
 Verifică analizele devierilor cost – preţ pe produse, efectuate.
Exerciţiul financiar începe la data de 1 ianuarie a anului şi se încheie la 31 decembrie a
aceluiaşi an, cu excepţia primului an de activitate, care începe la data înfiinţării, respectiv a
înmatriculării la organele de drept.
În contabilitate , pentru a se putea oglindi toate elementele patrimoniale din cadrul
companiei în totalitatea lor şi pe părţile componente , se utilizează conturi sintetice şi conturi
analitice

2.4. Lucrările premergătoare întocmirii bilanţului contabil

Întocmirea bilanţului contabil reprezintă o activitate complexă în vederea stabilirii

indicatorilor economico-financiari privind situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute. Această
activitate se concretizează într-o serie de lucrări şi operaţii care, în funcţie de scopul lor, se pot
delimita în două grupe şi anume: lucrări cu caracter preliminar sau premergătoare şi lucrări de
redactare sau completare propriu-zisă a bilanţului.
A. LUCRĂRILE PREMERGĂTOARE se desfăşoară într-o anumită ordine de succesiune
fiind structurate astfel:
1. Înregistrarea în conturi a tuturor documentelor justificative, care reflectă operaţiile
economice şi financiare ale perioadei de gestiune pentru care se întocmeşte bilanţul, şi
întocmirea primei balanţe de verificare.

52
 Caracterul real al bilanţului este condiţionat de înregistrarea în conturi a tuturor
documentelor în care au fost consemnate operaţiunile economice şi financiare ale unităţii
patrimoniale şi verificarea exactităţii datelor înregistrate cu ajutorul balanţei de verificare.
Balanţa de verificare se întocmeşte lunar, atât pentru verificarea înregistrărilor în
conturile analitice pentru fiecare cont sintetic care are conturi analitice. Ea pregăteşte datele
necesare comparării datelor din contabilitate cu realitatea faptică constatată.
2. Inventarierea generală a patrimoniului are ca scop principal, stabilirea situaţiei reale a
patrimoniului fiecărei unităţi şi cuprinde toate elementele patrimoniale, precum şi bunurile
obţinute cu orice titlu aparţinând altor persoane juridice sau fizice.
Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa faptică a
tuturor elementelor de activ şi pasiv, cantitativ sau numai valoric, după caz, şi punerea de acord a
evidenţei cu realităţile constatate în urma inventarierii, precum şi evaluarea elementelor
patrimoniale la nivelul valorii actuale.
Evaluarea stocurilor faptice ale elementelor patrimoniale constatate la inventariere se face
utilizând aceleaşi preţuri folosite la înregistrarea intrării lor gestiune, adică la valoarea de
înregistrare sau valoarea contabilă.
Pentru stabilirea valorii de inventar (denumită valoare actuală), în vederea determinării
deprecierilor provizorii, pentru constituirea provizioanelor, evaluarea elementelor ce compun
patrimoniul se face conform prevederilor Legii contabilităţii (art.9), astfel: bunurile de natura
imobilizărilor şi cele de natura activelor circulante materiale, se evaluează la valoarea actuală sau
de utilitate, denumită şi valoare de inventar; creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea
nominală; bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate, în funcţie de utilitatea bunului
în unitate şi de preţul pieţei; creanţele şi datoriile în devize se evaluează la cursul pieţei valutare
din ultima zi a exerciţiului financiar; creanţele şi datoriile incerte se evaluează la valoarea de
utilitate, ca valoare posibilă de încasat sau de plată; titlurile imobilizate se evaluează la valoarea
de utilitate pe care o prezintă pentru deţinător, iar titlurile de plasament se evaluează la cursul
mediu al ultimei luni a exerciţiului, sau la valoarea probabilă de negociere, după caz.
Înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate la inventariere se efectuează astfel:
A. Plusurile de elemente patrimoniale constatate la inventariere:
a1) imobilizările corporale, reprezentate de mijloace fixe:
214 = 131 1237 lei
“Mobilier,aparatura,birotica,etc “   “Subvenţii pentru investiţii“
a2) materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, mărfuri, ambalaje
cumpărate:
600 = 300 - 5131 lei
“Cheltuieli cu materiile prime“   “Materii prime“
53
 a3) elemente patrimoniale de natura semifabricatelor şi, respectiv produselor finite
obţinute din producţie proprie:
% = 711 8600445 lei
341 "Venituri din producţia stocată 2580133 lei
"Semifabricate"
345 6020312 lei
"Produse finite"
a4) plus de numerar:
531 "Casa" = 758 "Alte venituri din exploatare" 154 lei

B. Lipsurile de elemente patrimoniale constatate la inventariere:

- bunuri constatate lipsă a căror valoare nu se impută unor persoane:
b1) imobilizări necorporale reprezentate de un program informatic, parţial amortizat, ce
se scoate din evidenţă:

% = 208 "Alte imobilizări necorporale" 5647 lei

280 - pentru valoarea amortizată
"Amortizări privind imobilizările   4799 lei
necorporale"  
6583 - pentru valoarea neamortizată 848 lei
" Cheltuieli privind activele cedate şi
alte operaţii de capital"
b2) imobilizări corporale reprezentate de un mijloc fix, parţial amortizat, ce se scoate din
evidenţă:
% = 2131 348800 lei
281 "echip.tehnologice(masini,util.)"
"Amortizări privind imobilizările - pentru valoarea amortizată 331360 lei
corporale"  
6583  
" Cheltuieli privind activele cedate şi - pentru valoarea neamortizată 17440 lei
alte operaţii de capital"
 
b3) elemente patrimoniale de natura stocurilor provenite din cumpărări de materii prime):
600 "Cheltuieli cu materiile prime" = 300 "Materii prime" 5263 lei

54
 b4) bunuri de natura stocurilor provenite din producţie proprie (stocuri de semifabricate
produse finite):
711 = % 8256 lei
"Venituri din producţia stocată" 341
"Semifabricate" 4710 lei
345
"Produse finite" 3546 lei
bunuri constatate lipsă la inventariere a căror valoare se impută:
În plus, pe lângă formulele contabile de descărcare a gestiunii ceea ce înseamnă scoaterea din evidenţă a bunurilor
respective (vezi operaţiile anterioare, b1, b2, b3, b4), se înregistrează şi operaţia de imputare, respectiv de
creare a creanţei faţă de persoana vinovată de producerea pagubei:
4282 = % 157 lei
"Alte creanţe în legătură cu personalul" 758 132 lei
sau "Alte venituri din exploatare"
461 4427 25 lei
"Debitori diverşi" "TVA colectată"
 
3. Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de regularizare, care se referă la următoarele:
a) operaţiuni privind amortizările şi provizioanele.
Cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, valoarea de inventar stabilită ar trebui să fie egală cu
valoarea rămasă de amortizat (valoarea netă). Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea rămasă de
amortizat, situaţia se poate regulariza astfel:
- înregistrarea unui amortisment excepţional dacă deprecierea este apreciată ca ireversibilă
(definitivă) şi se modifică, în mod corespunzător, planul de amortizare;
6811 = 2813 65483 lei
"Cheltuieli de exploatare privind "Amortizarea instalatiilor si
amortizarea imobilizărilor " mijloacelor de transport"
- constituirea unui provizion pentru depreciere dacă deprecierea se apreciază ca
reversibilă (provizorie).
6813 = 291 52364 lei
"Cheltuieli de exploatare privind "Provizioane pentru deprecierea
provizioanele pentru imobilizărilor corporale"
deprecierea imobilizărilor"
Provizioanele pentru deprecieri se constituie pentru acele elemente de activ care nu sunt supuse
amortizării şi a căror valoare de inventar (valoare actuală), la data închiderii exerciţiului, este mai mică

55
decât valoarea contabilă de intrare în patrimoniu. Deoarece aceste micşorări de valoare se consideră că au
un caracter reversibil regularizarea la închiderea exerciţiului următor se face astfel:
- pentru deprecierile constatate cu ocazia inventarierii şi pentru care nu s-au constituit
provizioane se constituie provizioanele respective pe cheltuieli:
6814 = % 4930383 lei
"Cheltuieli de exploatare privind 39x
provizioanele pentru deprecierea activelor "Provizioane pentru deprecierea 3944307
circulante" stocurilor şi producţiei în curs de
  execuţie"
491
"Provizioane pentru deprecierea 986076
creanţelor clienţi"

- în situaţia în care deprecierea calculată pe baza inventarului este superioară

provizionului deja constituit se procedează la suplimentarea provizionului; în acest caz se
efectuează o înregistrare identică cu cea menţionată anterior;
- în situaţia inversă, în care deprecierea constatată, pe baza inventarului, este inferioară
provizionului constituit, acesta se diminuează, diferenţa preluându-se la venituri.
b) operaţii de regularizare privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli
La încheierea exerciţiului financiar se înregistrează provizioanele destinate să acopere
riscurile şi cheltuielile ce vor surveni prin evenimentele viitoare, precizate prin obiect (litigii,
garanţii acordate clienţilor, cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare), dar nu şi prin
sumă şi a căror realizare este incertă:
6812 = 151 543534 lei
"Cheltuieli de exploatare privind "Provizioane pentru riscuri şi
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli" cheltuieli"
Ca urmare a analizei provizioanelor constituite la sfârşitul exerciţiului precedent şi cele
constituite în exerciţiul curent se poate constata că riscul a crescut (caz în care se efectuează o
majorare a provizionului)
c) operaţii de regularizare privind delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor.
În vederea determinării corecte a rezultatului exerciţiului financiar este necesară
separarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor aferente fiecărui exerciţiu, atât a celor înregistrate
pe parcursul exerciţiului curent dar care privesc exerciţiile viitoare sau preluarea din soldul
conturilor exerciţiului financiar precedent, a cotei părţi din cheltuielile şi veniturile care aparţin
exerciţiului curent.

56
 - cheltuielile constatate la finele exerciţiului ca fiind aferente exerciţiilor următoare se
trec asupra contului 471 "Cheltuieli înregistrate în avans":
471 = 60x; 611; 621-626; 628; 658; 666; 668 481812 lei
"Cheltuieli înregistrate în avans" "Conturi de cheltuieli"

- se înregistrează veniturile în avans efectuate în cursul exerciţiului (în contul 472

"Venituri înregistrate în avans"), constatate la finele perioadei ca fiind aferente perioadelor
următoare:

411 = 472 0 lei

"Clienţi" "Venituri înregistrate în avans"
- se înregistrează trecerea veniturilor înregistrate în avans asupra veniturilor perioadei curente.
d) operaţiuni privind regularizarea diferenţelor de curs valutar aferente creanţelor şi
datoriilor exprimate în devize.
Cu ocazia închiderii exerciţiului se stabilesc şi se înregistrează diferenţe de conversie
pasiv pentru diferenţele favorabile de curs valutar, ca urmare a creşterii cursului valutar al
creanţelor în devize şi ca urmare a scăderii cursului valutar pentru datoriile în devize. În situaţia
inversă rezultă diferenţe nefavorabile de curs valutar care se înregistrează ca diferenţe de conversie
activ.
Diferenţele favorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor în devize (la bancă, în
casă şi acreditive) constituie pentru unitate venituri din diferenţe de curs valutar, iar diferenţele
nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor în devize se înregistrează de unitate pe
cheltuieli financiare.
e) operaţiuni de regularizare privind taxa pe valoarea adăugată.
- în situaţia în care TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă se compensează
TVA colectată cu TVA deductibilă, luându-se în calcul şi TVA de recuperat, respectiv TVA de
plată din perioadele precedente:
4427 = 4426 2179439 lei
"TVA colectată" "TVA deductibilă"
Pentru soldul creditor al contului 4427 TVA colectată se creează obligaţia de plată faţă de
bugetul statului:
4427 "TVA colectată" = 4423 "TVA de plată" 945647 lei
În cazul în care, pe baza ordinului de plată, se achită suma respectivă:
4423 = 5121 945647 lei
"TVA de plată" "Conturi la bănci în lei"

57
4. Determinarea rezultatului exerciţiului
După efectuarea înregistrărilor de regularizare este necesar să se închidă conturile de cheltuieli şi venituri
prin transmiterea soldurilor conturilor respective asupra contului 121 "Profit şi pierdere", situaţie în care se
efectuează înregistrările contabile, astfel:.
- Se decontează (se transferă) cheltuielile colectate în cursul perioadei asupra rezultatului exerciţiului
(contului 121):

121 = Conturi cls. 6 Conturi de cheltuieli 17138486 lei

"Profit şi pierdere" (601 - 687)
- Se decontează (se transferă) veniturile înregistrate în cursul perioadei asupra rezultatului exerciţiului
(contului 121):
cls. 7 Conturi de venituri (701 - 787) = 121 "Profit şi pierdere" 18442447 lei
Soldul creditor al contului 121 "Profit şi pierdere" reprezintă profitul brut realizat, dacă veniturile depăşesc
cheltuielile, iar soldul debitor reprezintă pierderea realizată, dacă cheltuielile depăşesc veniturile.
- Se determină impozitul pe profit şi se înregistrează obligaţia către buget privind impozitul pe profit:
691 = 441 3730721 lei
"Cheltuieli cu impozitul pe profit" "Impozitul pe profit"
- Se decontează (se închid) cheltuielile privind impozitul pe profit:
121 "Profit şi pierdere" = 691 3730721 lei
"Cheltuieli cu impozitul pe profit"
- Pe baza ordinului de plată se înregistrează achitarea impozitului pe profit:
441 "Impozitul pe profit" = 5121 3730721 lei
"Conturi la bănci în lei"
În urma acestor înregistrări soldul creditor al contului 121 "Profit şi pierdere" reprezintă profitul net obţinut
de unitatea patrimonială.
Se efectuează repartizarea parţială sau totală, după caz, a profitului net realizat şi înregistrările contabile
corespunzătoare.
Repartizarea profitului net se efectuează conform normelor legale din ţara noastră, în mod diferenţiat, pe
anumite destinaţii, în funcţie de forma de proprietate a unităţilor patrimoniale (societate comercială cu capital privat
sau regie autonomă). In acest scop se utilizează contul 129 "Repartizarea profitului".
 
5. Întocmirea celei de a doua balanţă de verificare a conturilor (balanţa generală sintetică definitivă)
reprezintă ultima lucrare preliminară întocmirii bilanţului, asigurându-se centralizarea datelor contabilităţii curente şi
obţinerea unei situaţii generale a patrimoniului unităţii economice.
 
B-COMPLETAREA (REDACTAREA) BILANŢULUI CONTABIL (vezi anexa 1)

58
 Lucrările de completare a bilanţului, contului de profit şi pierdere şi a anexelor la bilanţ reprezintă, prin
conţinutul lor, în cea mai mare parte operaţii de prelucrare şi transcriere a datelor din bilanţul contabil precedent şi
din balanţa sintetică a conturilor.
Completarea formularelor de bilanţ se face pe documente tipizate, după o machetă unică pentru toate
unităţile patrimoniale, instituţiile publice şi de administraţie, organizaţii teritoriale etc., ceea ce permite Ministerului
Finanţelor întocmirea anuală a bilanţului general pe ansamblul economiei naţionale.

Cap. 3 Valorificarea informaţiilor contabile in analiza poziţiei financiare

3.1. Analiza poziţiei financiare cu ajutorul ratelor
În analiza poziţiei financiare a firmei o metodă utilizată prin excelenţă este metoda ratelor
care exprimă raportul dintre doi indicatori care se condiţionează şi au o anumită putere
informativă, raport, ce poate fi exprimat fie sub formă de coeficient( un numar) fie sub formă
procentuală sau printr-un număr de zile. Metoda ratelor permite realizarea unor studii
comparative în timp si spaţiu, aprecierea obiectivă a poziţiei şi performanţelor diverselor
întreprinderi.
Mărimile ce se iau în considerare în construcţia indicatorilor se obţin fie din situaţiile
financiare anuale (bilanţ, contul de profit şi pierdere, note explicative), fie din alte evidenţe cu
caracter operativ sau statistic.
Ratele sunt utile din următoarele considerente:13
 Permit aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii şi evaluarea
performanţelor managementului constituind o informaţie sintetică atât pentru
conducerea întreprinderii cât şi pentru acţionari, bancă, analiŞti financiari, etc.
 Permit vizualizarea unei evoluţii cu condiţia ca perioada luată în considerare să fie
suficient de mare, cel puţin 3 ani, pe baza evoluţiei trecute putându-se reviziona
tendinţa în viitor, cel puţin un an, cu condiţia să nu se producă modificări majore
faţă de perioadele anterioare.
 Ratele contribuie la luarea deciziilor recomandându-se totuşi utilizarea cu
prudenţa a acestora fără a lansa aprecieri excesive pe baza unei singure rate
 Ratele sunt elemente esenţiale ale tabloului de bord al întreprinderii. Ele trebuie
regrupate şi transcrise sub formă de grafice simple uŞor de citit şi adaptate nivelului
fiecărui responsabil, pentru a clarifica şi sintetiza informaţiile în vederea uŞurării
luării deciziilor.
Clasificarea ratelor

13
Lezeu, D.N., Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică, București, 2004, pag. 152
59
 În funcţie de:
 modul de calcul, ratele pot fi:
- Rate de structură – exprimă un raport între nivelul absolutal elementului parte şi
nivelul absolut al întregului, exprimat de regulă în procente
- Rate de intensitate – caracterizează atribuirea elementelor componente ale unui
indicator faţă de ficare din elementele componente ale altui indicator între cei doi
indicatori existând o legatură directă
- Rate de corespondentă – rezultă din compararea nivelurilor absolute a două dintre
componentele unui indicator
 Din punctul de vedere al naturii informaţiilor utilizate, ratele se calculează pe baza
marimilor regăsite în:
- Activul bilanţului: - Rata activelor imobilizate = active imobilizate/activ total
x100
- Rata activelor circulante = active circulante/activ total x100
- Rata stocurilor = stocuri/activ total x100
- Pasivul bilanţului: - Rata stabilităţii financiare = capital permanent/pasiv total
x100
- Rata autonomiei financiare = capital propriu/pasiv total
x100
- Principalele obiective în cadrul analizei pe baza ratelor constau în studierea
succesivă a cel puţin trei dimensiuni financiare ale întreprinderii: rentabilitate,
lichiditate structură financiară.14 Ținând cont de acest aspect, diferitele rate
folosite pentru analiza financiară se grupează în general în trei categorii:
- Rate de structură
- Rate de rentabilitate
- Rate de gestiune

Ratele de structură ale bilanţului

Analiza structurii patrimoniale ca parte componentă a analizei poziţiei financiare,

urmăreŞte analiza ponderii diferitelor elemente patrimoniale în totalul bilanţului precum şi
raportul între diferite componente de activ, respectiv pasiv. Aceasta completează studiul

14
Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000, pag. 187
60
indicatorilor în mărimi absolute şi permite efectuarea de compararţii pentru a situa mai corect
întreprinderea mediului sau concurenţial în spaţiu sau pentru a-i aprecia evoluţia prin analizele
comparative în timp.
Analiza structurii financiare a unei afaceri permite 15: determinarea compoziţiei activul şi
pasivul bilanţier; raportarea marilor mase de posturi bilanţiere pentru aprecierea echilibrului
financiar
Structura bilantului la 31.12.2008 pe elemente constitutive pentru SC Antibiotice SA
ACTIV PASIV

Active imobilizate 40% Capitaluri proprii 35%

Active circulante 60% Datorii totale, din care : 65%
Stocuri 35% Datorii financiare 40%
Creanţe 15% Datorii de exploatare 25%
Disponiblilităţi 10%
Total 100% 100%

 Principalele rate de caracterizare a structurii activului sunt:

a). Rata activelor imobilizate

Ra i = *100

Această rată urmăreŞte evoluţia ponderii elementelor patriminoale utilizate permanene

în total activ, reflectând gradul de investire a capitalului în întreprindere.
Nivelul normal al acestei rate idferă de la o întreprindere la alta, în funcţie de ramura
sau sectorul de activitate din care face parte, cel mai frecvent situându-se în jurul valorii de 40-
60% 16. De asemenea este cunoscut faptul că dotarea tehnică variază în funcţie de profil.
Se pot întâlni următoarele situaţii:
 Rai 1 > Rai0- semnifică faptul că ponderea imobilizărilor creŞte în perioada
curentă faţă de peioada de bazăca urmare a modificării într-o proportie mai
mare a valorii activelor imobilizate în raport cu valoare activului total;
 Rai 1<Rai0- ponderea imobilizărilor scade în perioada curentă faţă de perioada
de bază ca urmare a modificării în proporţie mai mare a valorii activului total în
raport cu valoare activelor imobilizate.

15
Crecană,C., Analiza economico-financiară,Editura Economică, București, 2006,pag.107

16
Spătaru,L., Analiza economico-financiară,Editura Economică,București,2004,pag.441
61
 Ca urmare a conţinutului diferit al componentelor activului imobilizat se pot utiliza
următoarele rate complementare :
a1). Rata imobilizărilor necorporale (Rin) arată ponderea valorii activelor
intangibile(brevete, licenţe, mărci comerciale, fond comercial, etc.) în total activ.

Rin = *100

O rata inaltă a imobilizărilor necorporale înseamnă fie o activitate de cercetare –

dezvoltare semnificativă fie interesul pentru achiziţia de astfel de imobilizări în scopul
exploatării lor. În general, ntreprinderile româneŞti au o pondere redusă a activelor necorporale.
În ţările dezvoltate bilanţurile firmelor evidenţiază ponderi importatnte ale activvelor imobilizate
necorporale.
a2). Rata imobilizărilor corporale (Ric) măsoară ponderea capitalurilor fixe corporale
(terenuri, cladiri, maşini şi echipamente) în cadrul activelor întreprinderii. Indirect reflectă
flexibilitatea întreprinderii la schimbările cerintelor pieţei şi a tehnologiei

Ric = *100

Rata imobilizărilor corporale depinde de natura activităţii desfășurate de către o

întreprindere. Astfel , ea este mai ridicată în cauzl unităţilor cu proces tehnologic complex, ce
necesită o infrastructură importantă sau echipamente costisitoare si mai scăzută la societăţile de
comerţ şi prestări servicii.
a3). Rata imobilizărilor financiar (Rif) arară ponderea valorii activelor financiare în
total actiuv şi reflectă politica de investiţii financiare a firmei

Rif = *100

În mod firesc indicatorul înregistrează valori ridicate în cazul holdingurilor al caror

obiect de activitate îl prezintă gestionarea unui portofoliu de participaţii. Valori foarte reduse se
pot întâlni la întreprinderile mici şi mijlocii la firmele ce nu dezvoltă o politică activă de
investiţii financiare.17

17
Vâlceanu ,Gh.,Robu, V.,Georgescu,N., Analiză economico-financiară,Editura Economică,București,2005,pag. 347
62
 Rata activelor omobilizate poate fi exprimată ca o însumare a celor trei rate
complementare:

Rai = * 100 = *100 = Ric+Rin+Rif

b). Rata activelor circulante

Rac = * 100

Această rată reflectă ponderea activelor cu caracter temporar în total activ , fiind o
măsură a flexibilităţii financiare în măsura în care evidenţiază importanţa relativă a activeŞlor
uŞor de transformat în bani.
Între rata activelor imobilizate şi rata activelor circulante se formează relaţia :
Rai + Rac = 100
Se pot întâlni următoarele situaţii:
 Rac1>Rac0- ponderea activelor circulante creşte în perioada curentă faţă de
perioada de bază, ca urmare a modificării valorii activelor circulante într-o
proportie mai mare decât cea a activului total. Această modificare este
considerată favorabilă in situaţia în care cifra de afaceri are cel puţin aceeaşi
valoare cu cea a activelor circulante, în condiţiile realizării vitezei de rotaţie cel
puţin la nivelul perioadei de bază.
 Rac1<Rac0 – ponderera activelor circulante scade, ca efect al modificării valorii
activului total într-o proporţie mai amre decât cea a activelor circulante. Pentru
o apreciere favorabilă (la nivelul unei limite minime), viteza de rotaţie a
activelor circculante trebuie să crească, în condiţiile realizării cifrei de afaceri
cel puţin la nivelul anului de bază.
Ca şi în cazul activelor imibilizate, pentru procesul de decizie operaţional se recimandă
ratele analitice ale activelor circulante: rata stocurilor, rata creanţelor şi rata disponibilităţilor
b1). Rata stocurilor (Rst) reflectă ponderea stocurilor (activele circulante cel mai
puţin lichide) în total active.

Rst = * 100
Acest indicator înregistrează niveluri ridicate în cazul întreprinderilor cu activitate d
eproducţie şi ciclul lung de fabricaţie, precum şi în cazul firmelor de distribuţie care prin

63
specificul activităţii înregistrează un volum ridicat al stocurilor. În spera serviciilor această rată
înregistrează niveluri foarte scăzute/
În practică se consideră un nivel echilibrat al ratei stocurilor ar fi de aproximativ de
30% în ramurile industriale şi de 40-45% în construcţii şi comerţ.18
Stocurile fiind formate dintr-o serie de elemente : materii prime , producţie neterminată,
produse finite, marfuri.etc., rata stocurilor poate fi descompusă în următoarele rate analitice:

 Rata materiilor prime = x 100;

 Rata productia în curs = x 100;

 Rata produselor finite = x 100;

 Rata stocurilor de mărfuri = x 100;

Evoluţia acestor rate prezintă informaţii indispensabile fundamentării politicii

comerciale.
b2). Rata creanţelor (Rcr) reflectă ponderea creanţelor pe care le are întreprinderea în
total activ.

Rcr = * 100
Mărimea acestei rate este influenţată de domeniul de activitate de natura relaţiilor
întreprinderii cu partenerii aflaţi în aval de termenele de plată practicate. Ea înregistrează valori
foarte scăzute sau nule in cazul întreprinderilor aflte în contact direct cu o clientelă numeroasă ce
îşi achita cumparaturile in numerar (comerţ cu amanuntul prestări servicii etc.) şi valori mai
ridicate în cazul relaţiilor dintre întreprinderi.
Valorile normale ale acestei rate sunt cuprinse între 20% şi 30% în cazul
întreprinderilor industriale şi între 10-15 % în cazul unităţilor de construcţii şi de desfacere cu
ridicata.

18
Buglea ,A., Analiza situaţiei financiare a întreprinderii ,Editura Mirthon,Timișoara,204, pag .87
64
 b3). Rata disponibilităţilor (Rdb) reflectă ponderea disponibilităţilor în total active şi
măsoară lichiditatea internă a întreprinderii.

Rdb = * 100
Nivelul disponibilităţilor unei întreprinderi arată şi virtuţi organizatorico-manageriale,
dar şi vicii. Un nivel ridicat înseamnă echilibru financiar consolodat dar şi resusre insuficient
utilizate. Rata disponibilităţilor trebuie apreciată cu multă prudenţă dar şi datorită fluctuaţiilor
rapide şi disponibilităţilor multiple de operare cu date eronate. La nivelul unei întreprinderi sunt
considerate normale urmatoarele rate ale disponibilităţilor băneŞti 19:
a.3 – 5% pentru ponderea disponibilităţilor băneŞti ttotal active circulante;
b.1,5 – 2% pentru ponderea disponibilităţilor băneŞti în total activ.
Rata activelor circulante poate fi exprimată ca o însumare a celor trei rate complementare:

Rac = * 100 = * 100 = Rst + Rcr + Rdb

Principalele rate de structură ale surselor de finanţe sunt:

a). Rata stabilităţii financiare (Rsf) reflectă ponderea surselor pe care le are
întreprinderea pentru o perioadă mai mare de un an, în totalul surselor de acoperire a mijloacelor
economice.

Rsf = * 100
unde : Capitalul permanent = Capital propriu + Datorii mai mari de un an
Rata stabilităţii financiare , analizată în dinamică ,dacă înregistrează o creŞtere, reflectă
o situaţie favorabilă dacă majorarea capitalului prmanent în raport cu totalul pasivului se
datorează creŞterii capitalurilor proprii într-un ritm superior datoriilor pe termen lung.
Daca rata prezintă o tendinţă de scădere situaţia poate fi considerată favorabilă dacă
este determinată de reducerea datoriilor pe termen lung, fără ca acestea să scadă sub anumite
limite dacă întreprindrea beneficiază de efectul de levier.
b). Rata autonimiei financiare (Raf) arată cât din patrimoniu întreprinderii este
finanţat pe seama resurselor proprii şi se determina cu relaţiile:
 Rata autonomiei financiare globale (Rafg):

Rafg = *100
19
Spătaru,L., Analiza economico-financiară,Editura Economică,București,2004.pag.444
65
  Rata autonomiei financiare la termen(Raft):

Raft = *100

c). Rata datoriilor pr trmen scurt (Rds) reflectă măsura în care resursele curente
participa la formarea resurselor totale şi la finanţarea activitaţi. Valoarea maximă admisibilă
a indicatorului nu poate depaşi 50% din total pasiv, valoarea normala oscilând în jurul a 33%

Rds = *100
d). Rata îndatorarilorii masoară ponderea datoriilorr întreprinderii în totalul surselor
de finanţare. Aceasta se calculează în urmatoarele variante:
 Rata îndatorării globale (Rîg)

Rîg = *100
 Rata îndatorării la termen(Rît)

Rît = *100

3.2. Analiza ratelor de structură ale bilanţului

Prezentarea bilanţului contabil nu este suficientă pentru a demara caracterizarea sutuaţiei

financiare, arentabilităţii unei întreprinderi. De aceea trebuie avut în vedere, modaliatatea de
prelucrare a bilanţului contabil cu scopul de a caracteriza echilibrul financiar al întreprinderii,
lichiditatea şi solvabilitatea etc.
Prin operaţiile de rectificare şi clasificare se asigură trecerea de la bilanţul contabil la
bilanţul financiar, in cadrul căruia posturile de activ sunt poziţionate respectând criteriul de
lichiditate , iar posturile de pasiv sunt poziţionate în virtutea criteriului de exigibilitate
Bilanţul financiar pune în evidenţă două reguli principale ale finanţării, respectiv nevoile
permanente d efinaţare vor fi acoperite din capitaluri permanente în deosebi din capitaluri
proprii,iar nevoile temporare vor fi finanţate, în specila din resurse temporare. Nerespectarea
acestor reguli de finanţare va determina o situaţie de dezechilibru financiar.
În urma calculelor intermediare bilanţul financiar al societăţii analizate se prezintă in
tabelul 4.1.:
66
 Bilanţul financiar pentru perioada 2006-2008
Tabelul 1.1.

ACTIV
Perioada de analiză
(NEVOI)
2007 2008 2009
I.ACTIV IMOBILIZAT NET(> 1 AN) 85.596.263 106.793.221 164.097.678

1.Imobilizări necorporale 520.512 936.819 1.773.383

2.Imobilizări corporale 85.068.645 105.848.204 162.316.097
3.Imobilizări financiare 7.106 8.198 8.198
II.ACTIVE CIRCULANTE 126.224.475 153.843.727 181.193.103

1.Stocuri 22.225.818. 18.333.107 21.753.839

2.Creanţe* 98.561.469 106.840.366 122.748.840

3.Investiţii pe termen scurt 0 0 0

4.Disponibilităţi 5.437.188 28.670.254. 36.690.424

TOTAL NEVOI (ACTIV) 211.820.738 260.636.948 345.290.781

Operaţiuni de corectare a activului

* Majoriatea cu cheltuielile în avans 65.338 248.653 422.739

PASIV
Perioada de analiză
(RESURSE)
2007 2008 2009
I.Capitaluri proprii 155.590.274. 189.427.022 257.202.190
1.Capital social 45.489.729 45.489.729 45.489.729
2.Prime de capital 0 0 0
3.Rezerve 90.395.721 121.467.445. 171.570.794
4.Rezultatul exerciţiului 19.678.661 23.839.146 32.456.007
5.Rezultatul reportat 7.695.038 10.102.480 -1.422.451

6.Repartizarea profirului 19.678.661 23.839.146 1.844.318

67
7.Subvenţii 8.408.973 8.873.349 8.552.429

8.Provizioane 3.600.813 3.494.019 2.400.000

9.Patrimoniul public 0 0 0
II.DATORII PE TERMEN MEDIU ŞI 1.825.211 2.547.890 3.807.056
LUNG (> DE 1 AN)
III.CAPITALURI PERMANENTE 157.415.534 191.974.912 261.009.246
IV.DATORII PE TERMEN SCURT 54.405.253 68.662.036 84.281.535
(< DE 1 AN)**
TOTAL RESURSE (PASIV) 211.820.738 260.636.948 345.290.781

Operaţiuni de corectare a pasivului

**Majoritatea cu venituri inregistrate in 49 0 0

avans

Analiza ratelor de structură din activul bilanţului

68
 Principalele rate de caracterizarea a structurii activului sunt :

Rata activelor imobilizate

Tabelul 1.2.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Active Ai Lei 85.596.263 106.793.221 164.097.678
imobilizate
2. Activ total AT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata activelor Rai % 40,41 40,97 47,52
imobilizate
4. Indicele de IAi % 105,70 124,76 153,66
creştere a Ai
5. Indicele de IAT % 111,99 123,05 132,48
creştere a AT
6. Cifra de CA Lei 163.497.747 195.677.945 229.415.602
afaceri
7. Indicele a CA ICA % 120,9 119,68 117,24

Creşterea ratei activelor imobilizate reflectă o creştere a ponderii imobilizărilor

datorită modificării într-un ritm mai mare a valorii imobilizzărilor în raport cu valoare activelor
totale (în anii, 2006 şi 2007 IAI > IAT).
Compararea indicelui activelor imobilizate cu ritmul de creştere cifrei de afaceri reflectă
o creştere a eficienţei utilizării activelor imobilizate în anul 2006 şi o diminuare a acesteia în
perioada 2007-2008.

Rata imobilizărilor necorporale

Tabel 1.3.
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Imobilizări In lei 520.512 936.819 1.773.383
necorporale
69
2. Activ total AT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata Rin % 0,25 0,36 0,51
Imobilizărilor
necorporale
4. Indicele de IIn % 672,73 179,98 189,30
creştere a In
5. Indicele de IAT % 111,99 123,05 132,48
creştere a AT

Rata activelor imobilizate necorporale pe intreaga perioada înregistrează valori

nesemnificative (sub 1 %), ceea ce arată că societatea nu are o activitate deosebită de creŞtere
sau de cercetare.
În general, întreprinderile româneşti au o pondere redusă a activelor necorporale , în
vreme ce în ţările dezvoltate bilanţurile firmelor evidenţiază ponderi importatnte ale activelor
imobilizate necorporale.

70
 Rata imobilizărilor corporale
Tabelul 1.4.
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Imobilizări Ic lei 85.068.645 105.848.204 162.316.097
corporale
2. Activ total AT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata Ric % 40,16 40,61 47,01
Imobilizărilor
corporale
4. Indicele de IIc % 150,16 124,43 153,35
creştere a Ic
5. Indicele de IAT % 111,99 123,05 132,48
creştere a AT

Nivelul ridicat al ratei in anul 2008 se datorează sporiri imobilizărilor corporale intr-un
ritm superior ritmului de creştere a activelor totale (I Ic > IAT). Această rată înregistrează valori

71
destul de ridicate deoarece societatea beneficiază de o infrastructura importantă în vederea
realizării obiectului său de activitate.

Rata imobilizărilor financiare

Tabelul 1.5
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Imobilizări If lei 7.106 8.198 8.198
financiare
2. Activ total AT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata Rif % 0,003 0,003 0,002
Imobilizărilor
financiare
4. Indicele de IC % 100,00 115,37 100,00
creştere a IC
5. Indicele de IAT % 111,99 123,05 132,48
creştere a AT

În mod firesc indicatorul înregistrează valori ridicate în cazul holdingurilor al căror abiect
de activitate îl prezintă gestionarea unui portofoliu de participaţii, valori foarte reduse obţinute în
cazul societăţii analizate (sub 1 %), relevă faptul căă firma nu dezvoltă o politică activa de
investiţii financiare.

72
 Rata activelor circulante
Tabel 1.6.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Active Ac lei 126.224.475 153.843.727 181.193.103
circulante
2. Activ total AT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata Rac % 59,59 59,03 52,48
activelor
circulante
4. Indicele de IAc % 116,71 121,88 117,78
creştere a Ac
5. Indicele de IAT % 111,99 123,05 132,48
creştere AT

În evoluţia ratelor activelor circulante se remarcă o diminuare a valorii acesteia până în

anul 2008 ,ceea ce semnifică o scădere a ponderii activelor circulante, datorită devansării
ritmului de creştere a activelor circulante de către ritmul activelor totale (I Ac < IAT). Pentru
desfăşurarea unei activităţi eficiente se impune creşterea vitezei de rotaţie a activelor circulante,
în condiţiile realizării cifrei de afaceri cel puţin la nivelul perioadei de bază.
Ca şi în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de precizie operaţional se recomandă
calcularea ratelor analitice ale activelor circulante: rata stocurilor, rata creanţelor şi rata
disponibilitaţilor.

Rata stocurilor
Tabel 1.7.
73
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Stocuri St lei 22.225.818 18.333.107 21.753.839
2. Activ total AT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata Rs % 10,49 7,03 6,30
Stocurilor
4. Indicele de ISt % 93,47 82,49 118,66
creştere a St
5. Indicele de IAT % 111,99 123,05 132,48
creştere a AT

Rata stocurilor are valori diferite la nivelul firmelor, în funcţie de sectorul de activitate a
întreprinderii.
Nivelul ratei se află în scădere ajungând în anul 2008 la o valoare de 6,30 %. Totuşi se
observă că indicele de creştere a stocurilor are o valoare în anul 2007 de 118,66 %, care este mai
mare decât indicele de creştere a cifrei de afaceri (117,24) ceea se semnifică un aspect
nefavorabil. Se poate aprecia pentru ultimul an de analiză că stocurile cresc mai rapid decât
activele circulante, ceea ce, corelat cu reducerea vitezei de rotaţie a stocurilor are drept
consecinţă reducerea gradului general de lichiditate a activelor circulante.

Rata creanţelor
Tabelul 1.8.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Creanţe Cr lei 98.561.469 106.840.366 122.748.840
2. Activ total AT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata creanţelor Rcr % 46,53 40,99 35,55

4. Indicele de ICr % 18,498 108,40 114,89

creştere a Cr
5. Indicele de IAT % 111,99 123,05 132,48
creştere a AT
74
 Dacă valorile normale ale acestei rate sunt cuprinse între 20% şi 30% în cazul
întreprinderilor industriale, şi între 10% şi 15% în cazul unităţilor de construcţii şi de desfacere
cu ridicata, în cazul societăţii cercetate această rată înregistrează valori în scădere până la un
nivel de 35,55% în anul 2008.
Scăderea ratei, în anul 2008, reflectă o scădere a ponderii creanţelor în activele totale ale
firmei, ca urmare a devansării indicelui creanţelor de către indicele activelor totale (ICr < IAT).
Aprecierea pozitivă a activităţii unei entităţi este dată de reducerea valorii creanţelor în
condiţiile reducerii duratei medii de încasare a acestora. Se recomandă completarea analizei cu
informatii referitoare la volumul de activitate şi la structura creantelor dupa natura lor,
certitudinea realizării acestora şi termenul de realizare

Rata disponibilităţilor
Tabelul 1.9.
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Disponibilităţi Db lei 5.437.188 28.670.254 36.690.424
2. Activ total AT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata Rdb % 2,57 11,00 10,63
disponibilităţilor
4. Indicele de IDb % 456,42 527,30 127,97
creştere a Db
5. Indicele de IAT % 111,99 123,05 132,48
creştere a AT

75
 Se apreciază că un nivel al disponibilităţilor în proporţie de 3-5% din activele circulante
sau de 1,5-2% din activele totale asigură necesităţile financiare ale întreprinderii.
În cazul societăţii analizate nivelul ratei disponibilităţilor se află peste medie şi în
creŞtere. O valoare ridicată a disponibilităţilor poate reflecta o situaţie favorabilă în termeni de
echilibru financiar, dar poate însemna şi faptul că întreprinderea deţine unele resurse ineficient
utilizate.
Situaţia ratelor activelor imobilizate şi circulante la societatea luată în studiu se prezintă
în tabelul 1.10. si figurile 1.1. şi 1.2.:
Sinteza ratelor activelor imobilizate şi circulante în perioada 2006-2008
Tabelul 1.10.
Specificaţie 2007 2008 2009

Active imobilizate 40,41% 40,97% 47,52%

1. Imobilizări necorporale 0,25% 0,36% 0,51%
2. Imobilizări corporale 40,16% 40,61% 47,01%
3. Imobilizări fianciare 0,003% 0,003% 0,002%
Active circulante 59,59% 59,03% 52,48%
1. Stocuri 10,49% 7,03% 6,30%
2. Creanţe 46,53% 40,99% 35,55%
3. Disponibilităţi 2,57% 11,00% 10,63%

Evoluţia ratelor activelor imobilizate

50,00%
45,00%
40,00%
35,00%
30,00%
25,00% 2007
20,00%
2008
15,00%
2009
10,00%
5,00%
0,00%
Active Imobilizări Imobilizări Imobilizări
imobilizate necorporale corporale financiare

Figura 1.1. Evoluţia ratelor activelor imobilizate

76
 Evoluţia ratelor activelor circulante

70,00%

60,00%

50,00%

40,00%
2007
30,00% 2008
2009
20,00%

10,00%

0,00%
Active circulante Stocuri Creanțe Disponibilități

Figura 1.2. Evoluţia ratelor activelor circulante

Analiza structurii surselor de finanţare

Ratele de structură ale surselor de finanţare ale unei entităţi analizează importanţa şi
evoluţia în timp a diferitelor sursei de finanţare utilizate de către firmă.
Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt:
Rata stabilităţii financiare
Tabel 1.11.

77
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Capital Cpm lei 157.145.534 191.974.912 261.009.246
permanent
2. Pasiv total PT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata Rsf % 74,32 73,66 75,59
stabilităţii
financiare
4. Indicele de ICpm % 120,48 121,95 135,96
creştere a Cpm
5. Indicele de IPT % 111,99 123,05 132,48
creştere a PT
6. Datorii pe Dl Lei 1.825.211 2.547.890 3.807.056
termen lung
7. Indicele de IDl % 41,16 139,59 149,42
creştere a Dl
8. Capital Cpr Lei 155.590.274 189.427.022 257.202.190
propriu
9. Indicele de ICpr % 123,27 121,75 135,78
creştere a Cpr

Analiza în dinamica ratei înregistrează o tendinţă de creŞtere, aceasta semnifică o

creŞtere a ponderii capitalurilor permanente în totalul surselor de finanţare.
Situaţia poate fi considerată favorabilă în anul 2006 , întrucât majorarea capitalului
permanent în raport cu pasivul total se datorează creŞterii capitalurilor proprii într-un ritm
superior datoriilor pe termen lung. În ultimii ani de analiză indicele de creŞtere al datoriilor pe
termen lung devansează ritmul de creŞtere al capitalurilor proprii.

Rata autonomiei globale

Tabelul 1.12.

78
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Capital Cpr lei 155.590.274 189.427.022 257.202.190
propriu
2. Pasiv total PT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata Rag % 73,45 72,68 74,49
autonomiei
globale
4. Indicele de ICpr % 123,27 121,75 135,78
creştere a
Cpr
5. Indicele de IPT % 111,99 123,05 132,48
creştere a PT

Arată proporţia din patrimoniul societăţii finanţată pe baza surselor proprii eprimând
gradul de independenţă financiară a întreprinderii.
În dinamică se observă o creştere a ratei, ceea ce semnifică o majorarea autonomiei
financiare globale a societăţii ca urmare a modificării capitalurilor proprii într-un ritm superior
totalului resurselor.

Rata datoriilor pe termen scurt

Tabelul 1.13..
79
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Datorii pe Ds lei 54.405.253 68.662.036 84.281.535
termen scurt
2. Pasiv total PT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
3. Rata Rds % 25,68 26,34 24,41
datoriilor pe
termen scurt
4. Indicele de IDs % 93,02 126,20 122,75
creştere a Ds
5. Indicele de IPT % 111,99 123,05 132,48
creştere a PT

Specialiştii consideră că valoare normală a acestei rate oscilează în jurul valorii de 33 %.

În cazul societăţii analizate nivelul ratei se situează sub valoare menţionată mai sus şi se
află în scădere ceea ce semnifică o diminuare a ponderii datoriilor pe termen scurt în totalul
finanţării.

Rata îndatorării globale

80
 Tabelul 1.14.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Datorii totale Dt lei 56.230.464 71.209.926 88.088.591

2. Pasiv total PT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781

3. Rata Rîg % 26,55 27,32 25,51
îndatorării
globale
4. Indicele de IDt % 89,37 126,64 123,70
creştere a Dt
5. Indicele de IPT % 111,99 123,05 132,48
creştere a PT

O valoare situată în jurul la 66 % este considerată normală. Rata îndatorării globale a

societăţii este situată sub această valoare şi este într-o continuă scădere. Pe intervalul analizat
micşorarea gradului de îndatorare s-a datorat faptului că indicele de creştere a pasivului total este
mai mare decât indicele de creştere a datoriilor totale.
Situaţia ratelor surselor de finanţare la societatea analizată se prezintă în tabelul
1.15. şi figura 1.3.:
Specificaţie 2007 2008 2009

Rata stabilităţii financiare 74,32% 73,66% 75,59%

Rata autonomiei globale 73,45% 72,68% 74,49%
Rata datoriilor pe termen scurt 25,68% 26,34% 24,41%

81
Rata îndatorării globale 26,55% 27,32% 25,51%

Sinteza ratelor surselor de finanţare în perioada 2005-2007

80,00%

70,00%

60,00%

50,00%
Rata stabilității financiare
40,00%
Rata autonomiei globale
30,00%
Rata datoriilor pe termen
20,00% scurt

10,00%

0,00%
2007 2008 2009

Figura 1.3. Evoliţia ratelor surselor de finanţare

3.3.Analiza ratelor de lichiditate şi solvabilitate

Analiza lichidităţii şi solvabilităţii se efectuează cu ajutorul unor rate financiare care
reflectă abilitatea unei entităţi a-şi onora obligaţiile financiare exigibile pe termen scurt. Ele
compară datoriile pe termen scurt cu activele curente sau cu fluxul de disponibilităţi care va
permite onorarea acelor datorii.20 Principalele rate de lichiditate şi solvabilitate utilizate în
analiza economico-financiară sunt:

20
Valceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag.
370
82
 Lichiditatea generală
Tabelul 1.14.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Active Ac lei 126.224.475 153.843.727 181.193.103
circulante
2. Indicele de IAc % 116,71 121,88 117,78
creştere a Ac
3. Datorii pe Dts Lei 54.405.253 68.662.036 84.281.535
termen scurt
4. Indicele de IDts % 93,02 126,20 122,75
creştere a Dts
5. Lichiditatea ILg - 2,32 2,24 2,15
generală
6. Indicele de ILg % 125,46 96,57 95,95
creştere a Lg

Potrivit uzanţelor internaţionale, lichiditatea generală trebuie să fie situată în jurul cifrei
2.
Pe întreaga perioada analizată, nivelul indicatorului este situat în jurul valorii 2, ceea ce
semnifică faptul că societatea işi poate acoperi integral datoriile pe termen scurt pe seama
activelor circulante. În ultimul an de analiză se observă o uşoară scădere a lichidităţii, datorată
creşterii mai rapide a nivelului datoriilor pe termen scurt faţă de nivelul activelor circulante.
În condiţii de inflaţie, valoarea activelor curente va creşte doar datorită stocurilor, însă
aceasta va depinde de metoda aleasă pentru evaluarea stocurilor (FIFO, LIFO, CMP). Dacă se
utilizează varianta FIFO , stocurile finale vor reflecta o valoare mai apropiată de cea de la data
bilanţului, însă profitul va fi supraevaluat. Dacă se foloseşte metoda LIFO stocurile finale vor fi
subevaluate, iar profitul va fi mai aproepe de cel real. Crescând valoarea activelor curente, se va
mări şi nivelul ratei lichidităţii generale.
83
 Lichiditatea curentă
Tabelul 1.17.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Active Ac lei 103.998.657 135.510.620 159.439.264
circulante
fără stocuri
2. Indicele de IAc % 123,26 130,30 117,66
creştere a Ac
3. Datorii pe Dts Lei 54.405.253 68.662.036 84.281.535
termen scurt
4. Indicele de IDts % 93,02 126,20 122,75
creştere a Dts
5. Lichiditatea Lc - 1,91 1,97 1,89
curentă
6. Indicele de ILc % 132,50 103,25 95,85
creştere a Lc

84
 Valoarea acestei rate se consideră normală, potrivit uzanţelor internaţionale, dacă este de
0,8-1 (sau 80-100%).
Nivelul indicatorului se încadrează între 1,58-1,89 şi reflectă o bună capacitate de plată
deci un risc redus. Lichiditatea curentă prezintă un nivel asiguratoriu, certificând faptul că
societatea este capabilă să-şi acopere datoriile pe termen scurt pe seama creanţelor şi
disponibilităţilor băneşti. În anul 2008 rata lichidităţii curente scade deoarece ritmul de creştere a
datoriilor pe termen scurt devansează ritmul de creŞtere a creanţelor şi disponibilităţilor.
Într-un mediu inflaţionist, valoarea acestei rate nu ar trebui să suporte modificări, întrucât
elementele componente sunt valori monetare, care nu vor fi afectate de inflaţie decât într-o mică
măsură.

Lichiditatea imediată
Tabelul 1.18.
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Disponibilităţi Db lei 5.437.188 28.670.254 36.690.424

2. Indicele de IDb % 456,42 527,3 127,97

creştere a Db
3. Investiţii pe If Lei 0 0 0
termen scurt
4. Datorii pe Dts Lei 54.405.253 68.662.036 84.281.535
termen scurt
5. Indicele de IDts % 93,02 126,20 122,75
creştere a Dts
6. Lichiditatea Li - 0,10 0,42 0,44
imediată
7. Indicele de ILi % 490,66 417,81 104,26
creştere a Li
85
 Se consideră că nivelul acestei rate este normal între 0,2 şi 0,3.
În anul 2007 nivelul lichidităţii imediate nu este asiguratoriu, ceea ce înseamnă că
societatea nu este capabilă să-şi acopere satisfăcător datoriile pe termen scurt pe seama
disponibilităţilor băneşti. Din acest punc de vedere situaţia se poate aprecia ca fiind nefavorabilă.
În perioada 2008-2009 valoarea indicatorului creşte încadrându-se în limitele normale în condiţii
de inflaţie valoarea acestei rate nu are modificări majore întrucât elementele componente nu vor
fi afectate de inflaţie decât într-o mică măsură.

Rata solvabilităţii generale

Tabelul 1.19.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Datorii totale Dt lei 56.230.464 71.209.926 88.088.591

2. Indicele de IDt % 89,37 126,64 123,70

creştere a Dt
3. Activ total AT Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781

4. Indicele de IAT % 111,99 123,05 132,48

creŞtere a
AT
5. Rata Rsg - 3,77 3,66 3,92
solvabilităţii
generale
6. Indicele de IRsg % 125,32 97,16 107,10
creştere a
Rsg

86
 Valoarea critică a acestei rate este de 1,5.
Pe toată perioada analizată nivelul solvabilităţii generale este peste limita normală.
Tendinţa indicatorului este de creştere pentru întreaga perioadă analizată datorită creşterii mai
rapide, ca ritm, a activului total faţă de datoriile totale. Firma este capabilă să-şi acopere datoriile
pe seama activelor.
În condiţii de inflaţie, în lipsa retratării valoarea activelor fiind subevaluată, rata va avea
o valoarea mai mică, şi nu va reflecta într-un mod real, fidel poziţia şi performanţele financiare
ale entităţii. De regulă, valoarea datoriilor totale este ajustată întrucât acestea evidenţiază şi
dobânzile care vor fi plătite pentru împrumuturi deci sunt valori ajustate la inflaţie.

Rata solvabilităţii patrimoniale

Tabelul 1.20.

87
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Capital Cpr Lei 155.590.274 189.427.022 257.202.190
propriu
2. Indicele de ICpr % 123,27 121,75 135.78
creştere a Cpr
3. Capital Cpr + Lei 185.554.486 230.821.971 310.647.266
propriu + Ct
Credite totale
4. Indicele de ICpr + Ct % 125,53 124,40 134.58
creştere a Cpr
+ Ct
5. Rata Rsp - 0,84 0,82 0,83
solvabilităţii
patrimoniale
6. Indicele de IRsp % 98,20 97,87 100,89
creştere a Rsp

88
 Valoarea minimă a ratei solvabilităţii patrimoniale trebuie să se încadreze în limitele 0,3
şi 0,5. Societatea înregistrează pe toată perioada analizată o rată cu valoarea de 0,8 ceea ce
evidenţiază o situaţie mai bună în ceea ce priveşte solvabilitatea patrimonială.
În condiţii de inflaţie, în lipsa retratării elementelor de capitaluri proprii, nivelul acestui
indicator va fi mai mic întrucât capitalurile proprii vor fi subevaluate. O ajustare a acestora va
duce la creşterea ratei solvabilităţii patrimoniale, iar entitatea va avea o situaţie patrimonială mai
bună şi nu vor exista piedici în acordarea eventualelor credite.
Situaţia ratelor de lichiditate şi solvabilitate la societatea analizată se prezintă în tabelul
1.21. şi figura 1.4.

Ratele de lichiditate şi solvabilitate

Tabelul 1.21.
Specificaţii 2007 2008 2009
Lichiditatea generală 2,32 2,24 2,15
Lichiditatea curentă 1,91 1,97 1,89
Lichiditatea imediată 0,10 0,42 0,44
Rata solvabilităţii generale 3,77 3,60 3,92
Rata solvabilităţii patrimoniale 0,84 0,82 0,83

Evoluţia ratelor de lichiditate şi solvabilitate

89
 4,5
4
3,5
3
Lichiditatea generală
2,5
Lichiditatea curentă
2
Lichiditatea imediată
1,5
rata solvabilității generale
1
0,5
0
2007 2008 2009

Figura 1.4. Evoluţia ratelor de lichiditate şi solvabilitate

3.4.Analiza ratelor de gestiune

Eficienţa activităţii desfăşurate d eo entitate este în strânsă dependenţă cu modul de

gestionare a resurselor. O bună gestionare a resurselor unei entităţi permite îndeplinirea
obiectivelor propusee, la termenele stabilite şi cu costurile prevăzute.
Ratele de gestiune exprimă în mod sintetic eficienţa cu care sunt utilizate activele şi
capitalurile întreprinderii stând la baza caracterizării vitezei de rotaţie a acestora.

3.4.1.Analiza ratelor de gestiune ale activului şi pasivului

Valorile înregistrate de aceste rate sunt prezentate în tabelul 1.31.
Evoluţia ratelor de gestiune ale activului şi pasivului
Tabelul 1.31.
90
Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată
2007 2008 2009
crt.
1. Active Ai Lei 85.596.263 106.793.221 164.097.678
imobilizate
nete
2. Active Ac Lei 126.224.475 153.843.727 181.193.103
circulante
3. Activ total At Lei 211.820.738 260.636.948 345.290.781
4. Datorii totale Dt Lei 56.230.464 71.209.926 88.088.591
5. Capitaluri Cpr Lei 155.590.274 189.427.022 257.202.190
proprii
6. Cifra de CA Lei 163.497.747 195.667.945 229.415.602
afaceri
7. Număr de CA/At - 0,77 0,75 0,66
rotaţii ale
activului total
8. Rata rotaţiei (At/CA)*360 Zile 466,40 479,51 541,83
activului total
9. Număr rotaţii CA/Ai - 1,91 1,83 1,40
imobilizări
10. Durata rotaţiei (Ai/CA)*360 Zile 188,47 196,47 257,50
imobilizărilor
11. Numaăr rotaţii CA/Ac - 1,30 1,27 1,27
active
circulante
12. Dutrata de (Ac/CA)*360 Zile 277,93 283,04 284,33
rotaţie a
activelor
circulante
13. Număr rotaţii CA/Cpr - 1,05 1,03 0,89
datorii totale
14. Durata rotaţiei (Cpr/CA)*360 Zile 342,59 348,50 403,60
capitalurolor
proprii
15. Număr rotaţii CA/Dt - 2,91 2,75 2,60
datorii totale
16. Durata rotaţiei (Dt/CA)*360 Zile 123,81 131,01 138,23
datoriilor
totale

91
 Ratele de gestiune ale activului şi pasivului au înregistrat următoarea evoluţie:
 În ultimul an de analiză activele se rotesc prin cifra de afaceri de 0,66 ori, recuperându-se
sub forma bănească iniţială în 541,83 de zile, durata medie în zile a unei rotaţii crescând
faţă de anul precedent cu 62,32 zile ceea ce semnifică diminuarea eficienţei utilizării
activelor, respectiv creŞterea duratei medii de recuperare a lor în forma bănească iniţială.
Pe ansamblul perioadei, tendinţa este de scădere a numărului de rotaţii, respectiv de
creştere a duratei medii a unei rotaţii.
 În anul 2008, capitalurile proprii se rotesc prin cifra de afaceri de 0,89 ori, recuperându-
se sub forma bănească iniţială într-un termen mediu de 403,6 zile, durata medie a unei
rotaţii crescând faţă de anul precedent cu 55,1 zile ceea ce înseamnă o reducere a
eficienţei utilizării capitalurilor proprii

Analiza vitezei de rotaţie a stocurilor

Gestiunea stocurilor se urmăreşte cu ajutorul ratei de gestiune, exprimată prin doi indicatori:

 Numarul rotaţiilor: nr = ;

 Durata în zile a unei rotaţii: dz =

Viteza de rotaţie a stocurilor

Tabelul 1.32.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Cifra de CA lei 163.497.747 195.677.945 229.415.602
afaceri
2. Stocuri totale Sm Lei 23.002.323 20.279.463 20.043.473
medii
3. Număr de nr Rot 7,11 9,65 11,45
rotaţii
4. Durata în zile dz Zile 50,65 37,31 31,45
a unei rotaţii
5. Indicele de ICA % 120,19 119,68 117,24
92
creştere a CA
6. Indicele de ISt % 100,19 88,16 98,84
creştere a St
 În ultimul an de analiză se observă că stocurile se roteau de 11,45 ori parcurgănd ciclul
economic şi recuperându-se sub forma iniţială banească prin cifra de afaceri într-un termen
mediu de 31,45 zile. Faţă de anul precedent numărul de rotaţii a crescut cu 1,8 iar durata medie
în zile cu 5,86 zile, ceea ce înseamna creşterea eficienţei utilizării stocurilor. Cauza acestei
modificări este sprorirea într-un ritm mai mare a cifrei de afaceri faţă de ritmul de creştere a
stocurilor.

Viteza de rotaţie a stocurilor

60

50

40

30 Numar de rotații

20

10

0
2007 2008 2009

Figura 1.7. Viteza de rotaţie a stocurilor în perioada 2007-2009

Pentru analiza factorială a vitezei de rotaţie a stocurilor vom utiliza durata în zile a unei
rotaţii , pe baza modelului :

93
 dz = x 360
Modificarea duratei în zile a unei rotaţii :

d z = dz1 – dz0 = - ;
1.Influenţa modificării stocului mediu:

Sm = - ;
2.Influenţa modificării cifrei de afaceri:

Ca = - .

Influenţele stabilite prin metodologia prezentată mai sus sunt prezentate în tabelul 1.33.:
Tabelul 1.33.
Specificaţie Simbol Perioada analizată
2007/2008 2008/2009
Variaţia vitezei de rotaţie a stocurilor , din dz -13,34 -5,86
care datorită :

 Modificări Sm Sm -6,00 -0,43

 Modificări Ca Ca -7,34 -5,42

Pentru perioadele 2007-2008 şi 2008-2009 se observă o creşterea a vitezei de rotaţie a

stocurilor care a condus la reducerea duratei în zile a unei rotaţii cu 13,34 zile pentru perioada
2007-2008 şi cu 5,86 zile pentru perioada 2008-2009, situaie favorabilă datorată următorilor
factori:
 Diminuarea soldului mediu a stocurilor totale , a influenţat pozitiv durata rotaţiei
stocurilor determinând scăderea acesteia cu 6 zile pentru perioada 2007-2008 şi su 0,43
zile pentru perioada 2008-2009;

94
  Sporirea cifrei de afaceri a avut un efect pozitiv asupra indicatorului conducând la
reducerea duratei rotaţiei stocurilor totale cu 7,34 zile pentru perioada 2007-2008 şi cu
5,42 zile pentru perioada 2008-2009.

Analiza vitezei de rotaţie a creditului client

Viteza de rotaţie a creditului – client se calculează cu relaţiile :

nrCl = sau dzCl = x T , unde :

Cl – clienţi medii;
CA – cifra de afaceri.

Viteza de rotaţie a creditului-client

Tabelul 1.34.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Cifra de CA Lei 163.497.747 195.677.945 229.415.602
afaceri
2. Clienţi medii Cl Lei 88.233.153 100.121.308 113.076.647
3. Număr de nr Rot 1,85 1,95 2,03
rotaţii
4. Durata în zile dz Zile 194,28 184,20 177,44
a unei rotaţii
5. Indicele de ICA % 120,19 119,68 117,24
creştere a CA
6. Indicele de ICl % 111,34 113,47 112,94
creşterea Cl

95
 Pentru analiza factorială a vitezei de rotaţie a creditului-client vom utiliza durata în zile a
unei rotaţii, pe baza modelului :

dzCl = x 360
Modificarea duratei în zile a unei rotaţii:

= dz1 – dz0 = -
1.Influenţa modificării creditului-client:

Cl = -
2. Influenţa modificării cifrei de afaceri :

Ca = - .

Influenţele stabilite prin metodologia prezentată mai sus sunt prezentate în atabelul 1.35.:

Tabelul 1.35.
Specificaţie Simbol Perioada analizată
2007/2008 2008/2009
Variaţia vitezei de rotaţie a creditului dz -10,08 -6,76
client, din care datorită :

 Modificări Cl Cl 26,18 23,83

 Modificări Ca Ca -36,25 -30,59

Pentru perioadele 2007-2008 şi 2008/2009 durata în zile a unei rotaţii a clienţilor a scăzut cu
10,08 zile pentru perioada 2007-2008 şi cu 6,67 zile pentru perioada 2008-2009, fapt datorat :
 Creşterii soldului mediu al creanţelor faţă de clienţi carea a determinat sporirea duratei în
zile a rotaţiei cu 26,18 zile pentru perioada 2007-2008 şi cu 23,83 zile pentru perioada
2008-2009

96
  Sporirii cifrei de afaceri, efect pozitiv asupra indicatorului, ducând la reducerea duratei
rotaţiei credituliui- client cu 36,25 zile pentru perioada 2007-2008 şi cu 30,59 zile pentru
perioada 2008-2009

Analiza vitezei de rotaţie a creditului furnizor

Tabelul 1.36.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Cifra de CA Lei 163.497.747 195.677.945 229.415.602
afaceri
2. Furnizori Fz Lei 20.580.057 17.714.323 20.592.476
medii
3. Număr de nr Rot 7,94 11,05 11,14
rotaţii
4. Durata în zile dz Zile 45,31 32,59 32,31
a unei rotaţii
5. Indicele de ICA % 120,19 119,68 117,24
creştere a
CA
6. Indicele de IFz % 97,99 86,08 116,25
creşterea Fz

97
 Pentru analiza factorială a vitezei de rotaţie a creditului – furnizor vom utiliza durata în zile a
unei rotaţii pe baza modelului:

dz = x 360
Modificarea duratei în zile a unei rotaţii :

dz = dz1 – dz0 = -
1.influenţa modificării creditului-furnizor:

Fz = -
2. Influenţa modificării cifrei de afaceri:

Ca = -
Influenţele stabilite prin metodologia prezentată mai sus sunt următoarele:
Tabelul 1.35.
Specificaţie Simbol Perioada analizată
2007/2008 2008/2009
Variaţia vitezei de rotaţie a creditului dz -12,72 -0,28
furnizor, din care datorită :

 Modificări Fz Fz -6,31 5,30

 Modificări Ca Ca -6,41 -5,57

Pentru perioada 2008-2009 viteza de rotaţie a furnizorilor a scăzut cu 0,28 zile. Această
modificare se datorează influenţei următorilor factori:
 Creşterii soldului mediu al furnizorilor faţă de anul precedent care a influenţat pozitiv
durata de rotaţie, aceasta crescând cu 5,30 zile;
 Creşterii cifrei de afaceri faţă de anul precedent carea avut un efect negativ, ducând la
reducerea duratei rotaţiei furnizorilor cu 5,7 zile.
Compararea vitezei de rotaţie a creditului- client cu viteza de rotaţie a creditului-furnizor
98
 Tabelul 1.38.

Nr. Specificaţie Simbol U.M. Perioada analizată

2007 2008 2009
crt.
1. Numărul de nr rot 1,85 1,95 2,03
rotaţii clienţi
2. Durata în zile dz zile 194,28 184,20 177,44
a unei rotaţii
a clienţilor
3. Număr de nr rot 7,94 11,05 11,14
rotaţii
furnizori
4. Durata în zile dz zile 45,31 32,59 32,31
a unei rotaţii
a furnizorilor

O importanţă deosebită pentru management o prezintă corelaţia carea există între durata
de încasare a clienţilor şi durata de plată a furnizorilor. Pe toată perioada analizată durata rotaţiei
clienţilor este mai mare decât durata rotaţiei furnizorilor, situaţie nefavorabilă pentru
întreprindere , ceea ce înseamnă un deficit de resurse financiare .Acest decalaj între încasări şi
plăţi este nefavorabil pentru activitatea fiirmei ducând la diminuarea trezoreriei.

99
Viteza de rotaţie a creditului-client şi a creditului- furnizor în perioada 2007/2009

177,44 32,31
2009

184,2 32,59
2008

194,28 45,31
2007

0 50 100 150 200 250

Durata în zile a unei rotații a clienților durata în zile a unei rotații a furnizorilor

Figura 1.8. evoluţia vitezei a creditului-client şi creditului-furnizor

În vederea înlăturării acestoe neajunsuri se impun următoarele măsuri:
 Reducerea pe cat posibil a duratei ciclului de fabricaţie printr-o mai bună organizare a
activităţii de aprovizionare şi producţie care determină înlaturarea întârzierilor în
procesul de fabricaţie;
 Încheierea unor contracte cu furnizorii dispuşi să accepte termene de plată mai largi;
 Reducere termenelor de plată acordate clienţilor externi şi intreprinderea unor măsuri
ferrme de recuperare a creanţelor la termenele de plată prevăzute.

100
 Cap.4 POSIBILITĂŢILE DE PERFECŢIONARE A CONTABILITĂŢII PRIN
INFORMATIZAREA ACESTEIA

4.1. Sistemul informatic – componentă organizatorică a întreprinderi

Întreprinderea abordată din punct de vedere sistemic, poate fi considerată ca un ansamblu

de 3 sisteme fundamentale şi anume:
 sistemul de conducere (decizional);

 sistemul operaţional (condus);

 sistemul informaţional.

Schematic cele 3 sisteme ale întreprinderii se pot reprezenta astfel:

Întreprinderea

Intrări/obiective, sarcini Sistemul de conducere Raportări, dări de seamă/ieşiri

informaţii decizii

Intrări/informaţii externe Sistemul informaţional Informaţii interne/ieşiri

informaţii ,decizii date

Intrări/resurse Sistemul operaţional Produse,servicii/ieşiri

Fig. 3 ,,Sistemele întreprinderii”

Se observă că sistemul informaţional este o interfaţă între sistemul de conducere şi

sistemul operaţional, precum şi între mediul extern şi întreprindere.

Sistemul informaţional este un ansamblu de principii, concepte,reguli şi tehnici folosite

pentru culegerea, înregistrarea şi transmiterea datelor în vederea prelucrării, pentru a obţine
informaţii care stau la baza luării deciziilor. Una dintre cele mai importante componente ale
sistemului informaţional este sistemul informatic.

Sistemul informatic, din punct de vedere a resurselor antrenate, poate fi definit ca fiind
un ansamblu tehnico-organizatoric de metode, procedee, echipamente de calcul şi personal de
101
specialitate prin care se asigură culegerea, verificarea, transmiterea, stocarea şi prelucrarea
datelor în vederea obţinerii informaţiilor necesare conducerii în procesul fundamentării şi
elaborării deciziilor.

 componentele de bază ale unui sistem informatic sunt:

 componente hardware: echipamente de calcul, de stocare,transmitere şi prelucrare a

datelor;

 componente software: sisteme de operare, sisteme se gestiune a bazelor de date, aplicaţii

şi programe informatice, utilitare, etc.;

 personalul implicat în activitatea de culegere, stocare şi prelucrare a datelor respective:

administratorii de reţea, inginerii de sistem, utilizatorii finali;

 metodologii de culegere, stocare şi prelucrare a datelor;

 baze de date.

Sistemul informatic al întreprinderii are ca obiective generale:

- rentabilizarea permanentă a activităţii economice;

- perfecţionarea activităţii de conducere în vederea asigurării unui optim global la

nivelul întregi activităţi economice;

- fundamentarea deciziilor de conducer tactică, strategică şi operativă pe baza

informaţiilor obţinute ca urmare a prelucrării sistemului informativ;

- asigurarea coordonării a întregului sistem informaţional-decizional;

- utilizarea selectivă a unor informaţii de excepţie pentru asigurarea unei gestiuni

eficiente a patrimoniului net pe baza unor informaţii cu caracter programatic şi
analitic;

- furnizarea într-o formă adecvată, eficientă şi facilă a informaţiilor globale necesare

conducerii unităţii economice, sub forma unor indicatori globali, situaţii cu caracter
sintetic, grafice, etc., care trebuie să conţină informaţii relevante;

- creşterea calităţii procesului decizional prin abordarea sistemică a activităţii

întreprinderii şi utilizarea modelării matematice, adoptate sistemelor electronice de
calcul, etc.

Obiectivele sistemului informatic vizează şi problemele cu caracter structural specifice

compartimentelor funcţionale ale întreprinderii, aceste obiective (funcţionale) fiind
fundamental dependente de specificul activităţii societăţii comerciale.
102
 Astfel, obiectivele funcţionale ale sistemului informatic corespunzător activităţii
financiar-contabile sunt:

- calculul şi decontarea tuturor categoriilor de impozite;

- elaborarea bugetului general al unităţii economice pe exerciţiu financiar, cu

defalcarea pe subunităţi;

- derularea relaţiilor băneşti cu bugetul statului, băncile şi partenerii comerciali;

- efectuarea şi urmărirea decontărilor cu terţii;

- înregistrarea cronologică şi sistematică a tuturor operaţiilor economice;

- prelucrarea datelor în concordanţă cu principiile şi metodele contabilităţii;

- sintetizarea întregii activităţi financiar-contabile prin intermediul instrumentelor de

bază ale contabilităţii.

Obiectivele sistemului informatic trebuie să asigure:

- utilizarea eficientă şi extensivă a sistemelor electronice de calcul şi a reţelei de

calculatoare-teletransmisie, specifice întregului sistem informatic implementat;

- creşterea vitezei de circulaţie a informaţiilor, reducerea ciclului informaţional şi a

timpului de răspuns;

- funcţionarea performantă, în condiţii de fiabilitate şi stabilitate în timp a întregului

ansamblul de echipamente de calcul.

Obiectivele sistemului informatic se concretizează în ieşirile specifice ale acestuia:

indicatori economico-financiari, liste/situaţii de ieşire, grafice, ieşiri către alte sisteme.

103
 4.2. Descrierea aplicației

Acest program permite calcularea unui bilanț, iar pe baza acestuia, determinarea valorii
Fondului de Rulment, a Necesarului de Fond de Rulment și a Lichidității.

După ce au fost introduse valorile indicatorilor din bilanț, se pot calcula automat
totalurile din bilanț, făcând click pe butonul corespunzător. Pentru calcularea Totalului Activelor

Imobilizate, se face click pe butonul , codul acestuia fiind:

Private Sub Command1_Click()

If Text1.Text = "" Or Text2.Text = "" Or Text3.Text = "" Or Text38.Text = "" Or Text39.Text =

"" Or Text40.Text = "" Then

104
MsgBox "Nu ai introdus toate datele!", vbInformation, "Eroare!"

Else

Text4.Text = Val(Text1.Text) + Val(Text2.Text) + Val(Text3.Text)

Text37.Text = Val(Text38.Text) + Val(Text39.Text) + Val(Text40.Text)

End If

End Sub

Pentru calcularea Totalului Activelor Circulante, se face click pe butonul , acesta

folosind urmatorul cod:

Private Sub Command2_Click()

If Text9.Text = "" Or Text8.Text = "" Or Text7.Text = "" Or Text6.Text = "" Or Text32.Text =

"" Or Text33.Text = "" Or Text34.Text = "" Or Text35.Text = "" Then

MsgBox "Nu ai introdus toate datele!", vbInformation, "Eroare!"

Else

Text10.Text = Val(Text9.Text) + Val(Text8.Text) + Val(Text7.Text) + Val(Text6.Text)

Text31.Text = Val(Text32.Text) + Val(Text33.Text) + Val(Text34.Text) + Val(Text35.Text)

End If

End Sub

Calcularea Totalului Activelor minus Datorii Curente se face cu ajutoru butonului

, având următorul cod:

Private Sub Command3_Click()

Text14.Text = Val(Text10.Text) + Val(Text11.Text) - Val(Text12.Text) - Val(Text18.Text)

Text27.Text = Val(Text31.Text) + Val(Text30.Text) - Val(Text29.Text) - Val(Text23.Text)

105
End Sub

Pentru butonul , ce calculează Capitaluri Proprii – Total, s-a folosit următorul

cod:

Private Sub Command4_Click()

Text57.Text = Val(Text19.Text) + Val(Text20.Text) + Val(Text5.Text) + Val(Text41.Text) +

Val(Text42.Text) + Val(Text43.Text) - Val(Text44.Text) + Val(Text45.Text) - Val(Text51.Text)
+ Val(Text52.Text) - Val(Text53.Text) + Val(Text54.Text) - Val(Text55.Text) -
Val(Text56.Text)

Text66.Text = Val(Text22.Text) + Val(Text21.Text) + Val(Text36.Text) + Val(Text46.Text) +

Val(Text47.Text) + Val(Text48.Text) - Val(Text49.Text) + Val(Text50.Text) - Val(Text60.Text)
+ Val(Text61.Text) - Val(Text62.Text) + Val(Text63.Text) - Val(Text64.Text) -
Val(Text65.Text)

End Sub

Ultimul buton de calculat total este , buton ce calculeaza diferenta dintre

Capitaluri si Total. Pentru acest buton s-a folosit codul:

Private Sub Command5_Click()

Text59.Text = Val(Text57.Text) + Val(Text58.Text)

Text68.Text = Val(Text66.Text) + Val(Text67.Text)

End Sub

Calcularea Fondului de Rulment, efectuată prin click pe butonul , va

deschide o nouă fereastră în care va fi afișată valoarea fondului de rulment.

106
Private Sub Command6_Click()

Load Form2

Form2.Show

Form2.Enabled = True

Form1.Enabled = False

Form2.Label1.Caption = "Valoarea fondului de rulment este:"

Form2.Text1.Text = Val(Text22.Text) + Val(Text21.Text) + Val(Text36.Text) +

Val(Text26.Text) + Val(Text25.Text) - Val(Text37.Text)

Form2.Text2.Text = Val(Text19.Text) + Val(Text20.Text) + Val(Text5.Text) +

Val(Text15.Text) + Val(Text16.Text) - Val(Text4.Text)

End Sub

Pentru revenirea la fereastra principală, se face click pe butonul Inchide, buton ce are codul:

Private Sub Command1_Click()

Form2.Hide

Form2.Enabled = False
107
Form1.Enabled = True

Form1.SetFocus

Unload Form2

End Sub

Pentru calcularea Necesarului de Fond de rulment, se face click pe butonul

, folosindu-se următorul cod:

Private Sub Command7_Click()

Load Form2

Form2.Show

Form2.Enabled = True

Form1.Enabled = False

Form2.Label1.Caption = "Valoarea necesarului de fond de rulment este:"

Form2.Text1.Text = Val(Text31.Text) + Val(Text29.Text)

Form2.Text2.Text = Val(Text10.Text) + Val(Text12.Text)

End Sub

Pentru calcularea Lichidității, se face click pe butonul , având codul:

Private Sub Command8_Click()

Load Form2

Form2.Show

Form2.Enabled = True

108
Form1.Enabled = False

Form2.Label1.Caption = "Valoarea Lichiditatii este:"

Form2.Text1.Text = (Val(Text31.Text)) / (Val(Text29.Text))

Form2.Text2.Text = (Val(Text10.Text)) / (Val(Text12.Text))

End Sub

109
 CONCLUZII

Lucrarea “Analiza bilanţului în aprecierea situaţiei fianciare a întreprinderii” a

fost elaboratã prin documentarea la SC ANTIBIOTICE IAŞI SRL, urmãrindu-se
aspectele legate de bilanţ şi poziţia financiară a societãţii, de la documentele contabile
primare , pâna la indicatorii economici care rezultã din acestea.

Scopul lucrarii a fost realizarea unei analize a bilanţului în aprecierea situaţiei

fiannciare a întreprinderii. Prin analiza bilanţului s-a urmãrit analiza ratelor de structură ,
analiza lichidităţii şi a solvabilităţii, analiza vitezei de rotaţie a activelor şi a capitalurilor.
Urmãrirea poziţiei financiare este deosebit de importantã pentru persoanele de decizie
ale societãţii, în vederea luãrii unor mãsuri tactice şi strategice pe termen mediu sau scurt.

Astfel, se poate concluziona cã modificările poziţiei financiare a unei întreprinderi

sunt utile pentru a evalua activităţile sale de exploatare ,finanţare şi investiţii în perioada
de raportare. Aceste informaţii sunt utile, oferind utilizatorului o bază pentru evaluarea
capacităţii întrepriinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a
nevoilor întreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie .

Principala recomandare care poate fi fãcutã este cã se impune implementarea unui

sistem informatic şi a bazei tehnice necesare, pentru a se asigura un flux mai rapid şi
corect al informaţiilor de la unitãţile de producţie sau vânzare cãtre compartimentul
financiar-contabil şi catre factorii de decizie ai societãţii.

Impactul acestei imbunãtãţiri ar fi semnificativ, atât în ceea ce priveşte eficienţa

prelucrãrii informaţiilor primare, cât şi în ceea ce priveşte determinarea mult mai rapidã
(în timp optim ) a indicatorilor economico-financiari ai societãţii.

110
 Anexa 1
Bilanţul contabil
Denumirea indicatorului Nr. Perioada analizată
2007 2008 2009
rd
A.ACTIVE IMOBILIZATE
I.IMOBILIZĂRI NECORPORALE 01 520.512 936.819 1.773.383
II.IMOBILIZĂRI CORPORALE 02 85.068.654 105.848.204 162.316.097
III.IMOBILIZĂRI FINANCIARE 03 7.106 8.198 8.198
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd.01 la 04 85.596.263 106.793.221 164.097.678
03)
B.ACTIVE CIRCULANTE
I.STOCURI 05 22.225.818 18.333.107 21.753.839
II.CREANȚE 06 98.496.131 106.591.713 122.326.101
III.INVESTIȚII PE TERMEN SCURT 07 0 0 0
IV.CASĂ ŞI CONTURI LA BĂNCI 08 5.437.188 28.670.254 36.690.424
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL (rd.05 la 09 126.159.137 153.595.074 180.770.364
08)
C.CHELTUIELI ÎN AVANS 10 65.338 248.653 422.739
D.DATORII :SUMELE CARE TREBUIE 11 54.405.204 68.662.036 84.281.535
PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PANA LA
UN AN

E.ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII 12 71.819.222 85.181.691 96.911.568

CURENTE NETE (rd.09 + 10 – 11 – 18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII 13 149.006.512 191.974.912 261.009.246
CURENTE (rd. 04 + 12)
G.DATORII:SUMELE CARE TREBUIE 14 1.825.211 2.547.890 3.807.056
PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE
DE UN AN
H. PROVIZIOANE 15 3.600.813 3.494.019 2.400.000
I.VENITURI ÎN AVANS (rd.17 + 18),din care 16 8.409.022 8.873.349 8.552.429
- Subvenţii pentru investiţii 17 8.408.973 8.873.349 8.552.429
- Venituri înregistrate în avans 18 49 0 0
J.CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL (rd.20 la 22),din care: 19 45.489.729 45.489.729 45.489.729
- Capital subscris vărsat 20 45.489.729 45.489.729 45.489.729
- Capital subscris nevărsat 21 0 0 0
- Patrimoniul regiei 22 0 0 0
II. PRIME DE CAPITAL 23 0 0 0
III. REZERVE DIN REEVALUARE 24 30.027.368 46.419.363 92.774.229
IV. REZERVE 25 60.368.353 75.048.082 78.796.565
Acţiuni proprii 26 0 0 0
CâŞtiguri legate de instrumentele de 27 0 0 0
111
 capitaluri proprii
Pierderi legate de instrumente legate de 28 0 0 0
capitaluri proprii
V. PROFITUL SAU Sold C 29 7.695.038 10.102.480 0
PIERDEREA
Sold D 30 0 0 1.422.451
REPORTAT(Ă)
VI. PROFITUL SAU Sold C 31 19.678.661 23.839.146 32.456.007
PIERDEREA
EXERCIȚIULUI Sold D 32 0 0 0
FINANCIAR
Repartizarea profitului 33 19.678.661 23.839.146 1.844.318
CAPITALURI PROPRII - TOTAL (rd. 34 143.580.488 177.059.654 246.249.761
19 + 23 + 24+ 25 – 26 +27 – 28 + 29 – 30
+ 31 – 32 – 33 )
Patrimoniul public 35 0 0 0
CAPITALURI – TOTAL (rd.34 + 35) 36 143.580.488 177.059.654 246.249.761

Anexa 2

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

Denumirea indicatorului Nr. Perioada analizată

2007 2008 2009
rd
1.Cifra de afaceri netă (rd.02 la 05) 01 163.497.747 195.677.94 229.415.602
5
Producţia vândută 02 162.271.174 194.584.64 228.251.471
1
Venituri din vânzarea mărfurilor 03 1.226.573 1.093.304 1.164.131
Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al 04 0 0 0

112
căror obiect de activitate îl constituie leasingul
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei 05 0 0 0
de afaceri nete
2.Variaţia stocurilor de Sold C 06 84.400 0 3.607.554
produse finite şi a Sold D 07 0 4.412.706 0
producţiei în curs de
execuţie
3.Producţia realizată de entitate pentru 08 199.708 437.630 417.093
scopurile sale proprii şi capitalizată
4.Alte venituri din exploatare 09 1.085.174 1.689.844 2.407.816
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL 10 168.867.029 193.392.71 235.848.065
(rd.01 + 06 – 07 + 08 + 09) 3
5.a)Cheltuieli cu materii prime şi materialele 11 48.867.197 46.350.619 52.659.641
consumabile
Alte cheltuieli material 12 843.608 900.854 1.017.009
b)Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă) 13 8.197.793 6.950.340 6.735.681
c)Cheltuieli privind mărfurile 14 807.664 801.641 783.568
6. Cheltuieli cu personalul (rd.16 + 17) din care: 15 37.663.125 43.382.326 54.849.217
a)Salarii şi indemnizaţii 16 28.620.000 33.117.176 42.421.916
b)Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială 17 9.043.125 10.265.150 12.427.301
7.Ajustări de valoare privind imobilizările 18 15.027.772 11.778.682 8.822.218
corporale ţi necorporale (rd.19 – 20 )
a.1) Cheltuieli 19 17.223.459 13.229.837 13.135.737
a.2)Venituri 20 2.195.687 1.451.155 4.313.519
b)Ajustări de valoare privind activele 21 660.394 8.969.608 -1.822.815
circulante (rd.22 – 23 )
b.1) Cheltuieli 22 1.396.006 9.613.395 436.166
b.2)Venituri 23 735.612 643.787 2.258.981
8.Alte cheltuieli de exploatare (rd.25 la 28) 24 24.054.298 45.284.573 71.820.503
8.1 Cheltuieli privind prestaţiile externe 25 14.876.528 34.857.879 63.782.443
8.2 Cheltuieli cu alte impozite,taxe,vărsăminte 26 795.254 1.522.747 1.618.003
asimilate
8.3 Cheltuieli cu despăgubiri ,donaţii şi active 27 8.382.516 8.903.947 6.420.057
cedate
Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare 28 0 0 0
înregistrate de entităţile al căror obiect de
activitate îl constituie leasingul
Ajustări privind provizioanele (rd.30 – 31 ) 29 2.400.813 -106.794 -1.094.019
- Cheltuieli 30 3.600.813 3.494.019 2.400.000
- Venituri 31 1.200.000 3.600.813 3.494.019
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL 32 138.522.664 164.311.84 193.771.003
(rd.11 la 15 + 18 + 21 + 24 + 29 ) 9
PROFITUL SAU - Profit(rd. 10 - 32) 33 26.344.365 29.080.864 42.077.062

113
PIERDEREA DIN .
- Pierdere (rd. 32 - 34 0 0 0
EXPLOATARE
10)
9.Venituri din interese de participare 35 89.100 0 0
- din care veniturile obţinute de la entităţile 36 0 0 0
afiliate
10.Venituri din alte investiţii şi împrumuturi 37 0 0 0
care fac paret din active imobilizate
- Din care,venituri obţinute de la entităţile 38 0 0 0
afiliate
11. Venituri din dobânzi 39 22.436 36.607 26.457
- Din care venituri obţinute de la entităţile 40 0 0 0
afiliate
Alte venituri financiare 41 1.541.396 4.318.996 1.652.232
VENITURI FINANCIARE – TOTAL (rd. 35 + 42 1.652.932 4.355.603 1.678.689
37 + 39 + 41)
12.Ajustări de valoare privind imobilizările 43 0 0 0
financiare şi a investiţiilor financiare deţinute
ca active circulante (rd.44 – 45 )
- Cheltuieli 44 0 0 0
- Venituri 45 0 0 0
13. Cheltuieli privind dobânzile 46 1.380.490 2.103.144 2.479.729
- Din care cheltuielile în relaţia cu entităţile 47 0 0 0
afiliate
Alte cheltuieli financiare 48 2.891.152 1.259.763 4.389.672
CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL (rd. 49 4.272.442 3.362.907 6.869.401
43 + 46 + 48 )
Profitul sau pierderea - Profit(rd. 42 50 0 992.696 0
– 49 )
financiar(ă)
- Pierdere (rd. 51 2.619.510 0 5.190.712
49 – 42 )
14.PROFITUL SAU - Profit(rd. 10+ 52 23.724.855 30.073.560 36.886.350
42 – 32 – 49
PIERDEREA
)
CURENT(Ă) - Pierdere (rd. 53 0 0 0
32 + 49 – 10 -
42 )
15.Venituri extraordinare 54 0 0 0
16. Cheltuieli extraordinare 55 0 0 0
17. PROFITUL SAU - Profit (rd. 56 0 0 0
54 – 55 )
PIERDEREA DIN
- Pierdere 57 0 0 0
ACTIVITATEA (rd. 55 – 54)
EXTRAORDINARĂ
VENITURI TOTALE (rd.10 + 42+ 54 ) 58 165.519.961 197.748.31 237.526.754
6
CHELTUIELI TOTALE (rd. 32 + 49 + 55 ) 59 142.795.106 167.674.75 200.640.404
114
 6
PROFITUL SAU - Profit (rd.58 60 23.724.855 30.073.560 36.886.350
– 59 )
PIERDEREA BRUTĂ
- Pierdere 61 0 0 0
(rd.59 – 58 )
18. Impozitul pe profit 62 4.046.194 6.234.414 4.430.343
19. Alte impozite neprezentate la elementele de 63 0 0 0
mai sus
20. PROFITUL SAU - Profit (rd.60 64 19.678.661 23.839.146 32.456.007
– 61 – 62 –
PIERDEREA NET(Ă) A
63 )
EXERCIȚIULUI - Pierdere 65 0 0 0
(rd.61+ 62
FINANCIAR
+63 +60 )

115
 BIBLIOGRAFIE
I. Cărţi
1. Bojian , O.,Bazele contabilităţii -2003, Editura Economică,BucureŞti,2003
2. Buglea ,A., Analiza situaţiei financiare a întreprinderii,Editura
Mirton,TimiŞoara,2004
3. Buglea ,A.,Analiza financiară, Editura Mirton ,TimiŞoara,2005
4. Feleagă , N., IonaŞcu, I., Tratat de contabilitate financiară,vol. I, Editura economică,
BucureŞti, 1998
5. Ghiorghiu, A., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura
Economică,BucureŞti, 2004
6. Işfănescu, A., Robu,F., Hristea, A.M., Vasilescu, C., Analiza economico-financiară,
Editura ASE ,BucureŞti,2003
7. Lezeu, D.N., Anliza situaţilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică,
BucureŞti,2004
8. Muntean, M., Analiza echilibrului economico – financiar al întreprinderilor
comerciale, Editura EduSoft, Bacău,2006
9. Niculescu, M., Diagnostic financiar, vol. 2 Editura Economică, București,2005
10. Paraschivescu, M,.D, Pavăloaia, W., Radu , F, Olaru, G. D., Contabilitatea financiară.
Aplicaţii şi studii de caz, Editura Tehnopress, Iaşi,2007
11. Paraschivescu, M.D., Contabilitate financiară, Editura Moldavia, Bacau, 2003
12. Păvăloaia,W., Păvăloaia,D., Analiza economico-financiară ,Editura Moldavia, Bacău,
2003
13. Păvaloaia,W., Paraschivescu, D.M., Olaru, G.D., Radu, F., Analiză financiară.Studii
de caz,Editura Tehnopress, Iasi, 2006
14. Păvaloaia, W., Păvăloaia.,D.,Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura
Tehnopress , Iaşi,2006
15. Petrescu, S, Diagnostic economic-financiar,Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004

116
 16. Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar – contabil – ghid teoretico – aplicativ,
Editura CECCAR, BucureŞti, 2006
17. Spataru, L., Analiza economico – financiară, Editura Economico, BucureŞti,2004

II. Legislaţie
18. Legea contabilităţii nr. 82 din 24.12.1991 , republicată în Monitorul Oficial , partea I ,
nr. 48 din 14.01.2005
19. OMFP nr.2374/2007 pentru modificarea OMFP nr. 1752/2005 privind
reglementăarile contabile conforme cu directivele europene , Monitorul Oficial ,
Partea I, nr.25 din 14.01.2008
20. OMFP nr.3055/2009 ce inlocuieşte OMFP nr. 1752/2005 privind reglementările
contabile conforme cu directivele europene , Monitorul Oficial , Partea I nr.766
bis/10.XI.2009
III. Site – uri Internet www.antibiotice.ro

117