Sfânta Biserică şi sacramentele

Pentru a da tuturor oamenilor viaţa sa divină, Isus a dorit să reunească în

jurul său bărbaţii şi femeile care cred în el, formând cu ei o "comunitate
vie", căreia el însuşi i-a dat denumirea de "Biserică".
Am spus o "comunitate vie", pentru că Biserica – spre deosebire de alte
comunităţi de oameni – este alcătuită din persoane care participă la viaţa
divină a lui Isus.
Pentru a ne face să înţelegem cum se întâmplă aceasta, Isus a povestit
parabola "Viţei de vie şi a mlădiţelor". El a spus:

"Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele

Fiecare mlădiţă este legată de mine, primeşte viaţa mea
Şi aduce mult rod…"
Isus conduce Biserica în persoana papei şi a episcopilor
Pentru a continua misiunea sa în Biserică, Isus a ales doisprezece bărbaţi,
pe care i-a numit apostoli, cărora le-a dat drept conducător pe Petru.

Asupra apostolilor, în ziua de Rusalii, a trimis a treia persoană divină, pe

Duhul Sfânt care i-a umplut de iubirea sa şi de curajul său.
Din acea zi, Biserica (sau, cum o va numi sfântul Paul, "trupul mistic al lui
Isus") a început să se răspândească în toată lumea.
Astăzi, Biserica îşi continuă misiunea de mântuire veşnică a omenirii, prin
succesorii apostolilor, episcopii, uniţi cu succesorul sfântului Petru, papa,
episcop de Roma.
Isus ne mântuieşte în Biserică prin sacramente
Şi după ce a urcat la cer, Isus a rămas cu noi în Biserică, unde continuă
să ne dea viaţa sa divină prin SACRAMENTELE sale. Sacramentele sunt
gesturi ale lui Isus, cu care ne sfinţeşte prin acţiunea episcopilor şi a
preoţilor, care-l reprezintă.
Pentru aceasta, atunci când ne apropiem de un preot pentru a primi un
sacrament, noi ne apropiem de Isus: şi el ne dă viaţa sa divină şi ne face
părtaşi la Paştele său, adică la slava sa.
Iată care sunt cele şapte sacramente instituite de Isus pentru noi:
Cele şapte sacramente
1. Botezul, care este naşterea la viaţa divină.
2. Mirul, care ni-l dă pe Duhul Sfânt.
3. Euharistia în care este prezent Isus
Cristos viu. Aceasta, în desen, este
aşezată în centru, pentru că de la ea
primesc harul sfinţitor toate celelalte
sacramente.
4. Pocăinţa, care ne redă viaţa divină
pierdută prin păcat.
5. Ungerea bolnavilor, care sfinţeşte durerea.
6. Preoţia, care consacră preoţii şi episcopii.
7. Căsătoria, care sfinţeşte mirii creştini.
Cel mai mare sacrament este Euharistia, pentru că în ea este prezent Isus
răstignit şi înviat şi pentru că din ea îşi trag puterea sfinţitoare celelalte
sacramente.
Ce sunt sacramentele?
Sacramentele sunt semne văzute instituite de Isus Cristos, care, prin
acţiunea Duhului Sfânt, îi leagă în mod vital de Isus pe cei care le primesc
în mod demn.
Sacramentul Botezului
Dacă este adevărat că Euharistia este cel mai mare sacrament, primul
sacrament care trebuie primit este BOTEZUL, pentru că acesta este ca o
"poartă" prin care intrăm ca să facem parte din Biserică. De aceea, el poate
fi primit doar o singură dată.
Botezul este celebrat, în numele lui
Isus, de către preot, care toarnă pe
capul copilului apă, pronunţând
cuvintele: "N., eu te botez în numele
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului
Duh".
Prin Botez, Duhul Sfânt coboară în
sufletul copilului şi îl umple cu viaţa
sa divină, ştergând din acesta
păcatul strămoşesc; de aceea este
bine să botezăm copiii cât mai curând posibil. Astfel, prin Botez se naşte un
nou "creştin", adică un nou fiu al lui Dumnezeu, un nou frate al lui Isus şi un
nou membru al Bisericii.
RĂSPUNDE alegând răspunsul corect:
1) Care este sacramentul cel mai mare?
2) Care sacrament se primeşte mai întâi?
3) Care sacrament şterge păcatul strămoşesc? EUHARISTIA BOTEZUL
4) La ce viaţă ne naştem prin Botez? LA VIAŢA OMENEASCĂ LA VIAŢA
DIVINĂ
5) Este bine să botezăm copiii abia născuţi? DA NU
6) Botezul poate fi primit de mai multe ori? DA NU

Ce este Botezul?
Botezul este sacramentul prin care omul se naşte la viaţa divină, este
eliberat de păcatul strămoşesc, devine o făptură nouă în Biserică, frate al
lui Isus şi fiu al lui Dumnezeu.
Sacramentul sfintei Euharistii
Aşa cum ştiţi deja, sacramentul cel mai mare pe care Isus ni l-a dat este
acela al EUHARISTIEI, pentru că în ea este prezent însuşi Isus viu şi
adevărat.
Iată cum Isus a instituit acest sacrament:
Apropiindu-se ziua morţii sale, în seara zilei de joi pe care noi o numim
"sfântă", Isus şi-a chemat apostolii să mănânce cu el cina pascală, despre
care ştia că va fi ultima din viaţa sa. Au mers pentru aceasta într-o sală
mare şi au pregătit cina. Şi iată că, în timp ce mâncau:

Isus a luat pâinea, a frânt-o şi Isus a luat potirul cu vin şi a

a spus: "Luaţi şi mâncaţi: spus: "Luaţi şi beţi: acesta
acesta este trupul meu care se Apoi este potirul sângelui meu care
jertfeşte pentru voi". se varsă pentru voi".

La sfârşit, adresându-se apostolilor săi, a spus: "Faceţi aceasta în amintirea mea!"

La cuvintele lui Isus, pâinea pe care o avea în mână a devenit trupul său şi vinul ce
era în potir a devenit sângele său, acelaşi sânge pe care, Isus l-a vărsat pentru noi,
murind pe cruce.
Când a instituit Isus Cristos Euharistia?
Isus Cristos a instituit Euharistia la ultima cină, înainte de pătimirea sa, când a
consacrat pâinea şi vinul şi le-a dat apostolilor ca trup şi sânge al său,
poruncindu-le să facă aceasta în amintirea sa.
Ce este Euharistia
Aşa cum ştim, la cuvintele pronunţate de Isus la ultima cină, pâinea pe care o avea
în mână a devenit trupul său şi vinul care era în potir a devenit sângele său.
În acest fel, Isus a închis "vechea alianţă" pe care poporul evreu o stabilise cu
Dumnezeu, sacrificând victimele în deşertul din Sinai şi apoi în Ierusalim, şi a
deschis "noua şi veşnica alianţă" a întregii omeniri cu Dumnezeu, jertfindu-se
pe sine ca victimă perfectă.
Euharistia este, în realitate:
1. Sacrificiul lui Isus pe cruce, în care şi-a vărsat, până la ultima picătură,
sângele, pentru mântuirea noastră. El a spus:
"Acesta este sângele meu vărsat pentru voi…"
2. Prezenţa reală a lui Isus cu omenitatea şi
dumnezeirea sa. El a spus: "Acesta este trupul
meu…"
3. Sacramentul lui Isus în care creştinii se hrănesc cu
el pentru a trăi pe deplin viaţa sa divină. El a spus:
"Luaţi şi mâncaţi…"
4. În sfârşit, Euharistia este şi izvorul preoţiei
ministeriale a lui Isus, care va perpetua până la
sfârşitul lumii sacrificiul său (în sfânta Liturghie), prezenţa sa (în sfântul
tabernacol) şi sacramentul său (în sfânta Împărtăşanie). El le-a spus
apostolilor săi: "Faceţi aceasta în amintirea mea".

Ce este Euharistia?
Euharistia este sacramentul care, sub semnele pâinii şi ale vinului, reprezintă
sacrificiul lui Isus de pe cruce; conţine în mod real trupul, sângele, sufletul şi
dumnezeirea sa: şi este hrană divină pentru sufletele noastre.

Ce este sfânta Liturghie

Mă vei întreba: Ce este SFÂNTA LITURGHIE pe care
astăzi o celebrăm în bisericile noastre? Îţi răspund:
Liturghia este repetarea cinei pascale a lui Isus; de aceea, este reînnoirea
sacrificiului crucii. Ea este, deci, unicul sacrificiu al noii şi veşniciei alianţe dintre
Dumnezeu şi omenire.
Momentul cel mai solemn al sfintei Liturghii este acela al "prefacerii", atunci când
preotul pronunţă cuvintele lui Isus asupra pâinii şi asupra vinului, pentru că, în acel
moment, Isus, răstignit şi înviat, este prezent pe altar.
Sfânta Liturghie este celebrată de Biserică prin acţiunea preoţilor, din ascultare
faţă de porunca lui Isus care a spus: "Faceţi aceasta în amintirea mea".
Dar la sfânta Liturghie, fiecare dintre noi este chemat să-şi ofere viaţa şi
sacrificiile sale împreună cu acelea ale lui Isus. În acest fel, şi noi colaborăm cu
Isus la mântuirea lumii. De aceea, fiecare creştin trebuie să participe la sfânta
Liturghie, nu numai la fiecare sărbătoare, ci cât mai des posibil.
Ce este sfânta Liturghie?
Sfânta Liturghie este unicul sacrificiu al noii alianţe, adică însuşi sacrificiul
crucii, făcut prezent sub semnele sacramentale. În el, împreună cu Cristos, şi
Biserica se oferă şi este oferită.
Când devin pâinea şi vinul trupul şi sângele lui Isus?
Pâinea şi vinul devin trupul şi sângele lui Isus la sfânta Liturghie, în momentul
prefacerii.
Suntem obligaţi să participăm la sfânta Liturghie?
Suntem obligaţi să participăm la sfânta Liturghie duminica şi în celelalte sărbători
de poruncă; este necesar, însă, să o facem cât mai des, fiind cel mai mare act de
evlavie, plăcut lui Dumnezeu în cel mai înalt grad şi meritoriu pentru noi.
Pentru a primi cu vrednicie sfânta Împărtăşanie
În timpul Liturghiei, creştinii pot să se apropie de altar şi
se pot hrăni cu Isus în sfânta Împărtăşanie. Pentru a
primi cu vrednicie sfânta Împărtăşanie, sunt necesare patru
lucruri:
1. Sufletul să fie în harul lui Dumnezeu , adică să nu
fie pătat de nici un păcat de moarte. Dacă, din
nefericire, ai avea un păcat de moarte pe suflet,
 trebuie mai întâi să faci o spovadă bună şi numai după aceea îl vei putea
primi pe Isus. Altfel, ai comite un sacrilegiu, un păcat foarte grav, pentru că
ar fi ca şi cum l-ai arunca pe Isus în braţele demonului.
2. Să ştii şi să crezi că în sfânta Împărtăşanie primim adevăratul trup şi
sânge al lui Isus Cristos. De fapt, cine nu ştie şi nu crede că în Euharistie îl
primeşte pe Isus, Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om, cine nu-l adoră
profund şi nu-l iubeşte din toată inima, nu va putea spune că a primit cu
vrednicie sfânta Împărtăşanie.
3. Să posteşti cel puţin o oră înainte de a te împărtăşi , adică nu trebuie să
mănânci şi să bei nimic cel puţin cu o oră înainte de a-l primi pe Isus, şi
aceasta datorită marelui respect pe care i-l datorăm. Însă, dacă e necesar, vei
putea, în acest timp, să bei apă sau să iei medicamente.
4. Să te rogi înainte şi după primirea sfintei Împărtăşanii.
Ce se cere pentru a putea primi cu vrednicie sfânta Împărtăşanie?
Pentru a primi cu vrednicie sfânta Împărtăşanie, se cer patru lucruri:
 Primul, să fii în harul lui Dumnezeu.
 Al doilea, să ştii şi să crezi că în sfânta Împărtăşanie primim adevăratul
trup şi sânge al lui Isus Cristos.
 Al treilea, să posteşti cel puţin o oră înainte de a primi sfânta Împărtăşanie.
 Al patrulea, să te rogi înainte şi după primirea sfintei Împărtăşanii.
Ritualul sfintei Împărtăşanii

Sacramentul Împărtăşaniei euharistice este

administrat în timpul celebrării sfintei Liturghii.
Preotul, după ce s-a împărtăşit el însuşi, ridică trupul
Domnului, spunând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care
ia asupra sa păcatele lumii".
Toţi creştinii răspund: "Doamne, nu sunt vrednic să
intri sub acoperământul meu, dar spune numai un
cuvânt şi se va tămădui sufletul meu!"
Apoi, preotul coboară către credincioşi şi li-l dă ca hrană pe Isus, spunând:
"Trupul lui Cristos!"
Creştinul răspunde: "Amin!"