CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP

1014620001405 ,e-mail: cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte ,,FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,

Coordonator publicație Angela Cojocaru *,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,

ExpertGh.Șalaru expert Drepturile Omului,-FORMATOR ,expert PNUD

Pregătit pentru editare august 2021

Particularităţi ale stresului organizațional în profesia cadrelor medicale

Autor Elena Ciugureanu, master psihologie,voluntar AO,,OPORTUNITATE,,
ADNOTARE
Profesia şi locul de muncă reprezintă un aspect important în viaţa fiecăruia dintre noi.
Stresul este întâlnit în diferite situaţii din viaţa de zi cu zi: acasă, la scoală, la locul de muncă,
în diferite contexte sociale. Stresul, frica şi anxietatea nu sunt concepte noi. Presiunea la care
suntem supuși în cotidian determină subminarea confortului și securității individului
generând probleme indivizilor în ași stabili identitatea psihologică, ceea ce poate induce o
vulnerabilitate la stres și anxietate

1
 Activitățile medicilor sunt asociate cu sarcini intense de muncă de diferite tipuri, în
special, deservirea unui flux continuu de pacienți și procesarea unui volum mare de informații
eterogene, responsabilitatea profesională, socială și legală pentru rezultatele tratamentului.
În același timp, nu există date în literatura de specialitate bazate pe o analiză
cuprinzătoare a manifestărilor stresului în activitățile medicilor de diferite specializări, ceea ce ar
permite dezvăluirea caracteristicilor formării sindroamelor de stres condiționate profesional în
ciclul complet al dezvoltării sale - din motivele determinate de specificul și condițiile activității
sale., până la fixarea experiențelor negative de stres sub formă de afecțiuni cronice adverse și
tulburări de sănătate, atât personale, cât și somatic.
În același timp, doar o astfel de abordare este acum recunoscută drept cea mai
promițătoare pentru studierea stresului profesional în diferite tipuri de forță de muncă Бодров,
В.А, Леонова А.Б,
Pe această bază, este posibil să se pregătească calitativ mijloace de specialitate pentru a
oferi asistență psihologică reprezentanților diferitelor profesii - în special, medicilor de diferite
specializări care lucrează în diferite organizații.
În Republica Moldova este prezent un număr nesemnificativ de cercetări și lucrări în care
este abordată tema arderii profesionale, a stresului ocupațional, în mod special, al stesului
ocupațional la lucrătorii medicali.
Menționăm lucrarea cercetătoarei Verdeş A. care a cercetat manifestarea arderii
emoționale la cadrele didactice (pedagogi licee/pedagogi școala auxiliară), identificând
deosebirile de gen; Losîi E. a identificat influenţa trăsăturilor de personalitate asupra tipului de
reacţionare în situaţie de stres ocupaţional.
Dorim să menționăm contribuția cercetătoarei Veronica Gorincioi, care abordează
multitudinea de aspect legate de arderea profesională și stresul ocupațional,;
Menționăm în acest context investigarea sindromului arderii profesionale la alte categorii
profesionale: judecători (în comparație cu cadrele didactice) - Bucun N., medici - Potâng A
contabili (stres ocupaţional) - Potâng A.
Menționîm în mod special,cercetările ample ale cercetătoarei Briceag, S cu referire la sănătatea
organizaţională -element definitoriu al performanţei angajaţilor.
Deci, nu este o boală în sine, dar dacă este intens şi de durată poate să conducă la apariţia
unor probleme de sănătate fizică şi mentală; este adesea factor ce determină insatisfacţia
profesională, productivitatea scăzută, absenteismul şi demisia crescută a angajaţilor. Stresul
profesional este determinat de modul de organizare a muncii, de proiectarea muncii și relațiile de
muncă și apare atunci când:
 lucrătorii se simt copleșiți de munca pe care o desfășoară;
2
 își pierd încrederea în ceea ce pot realiza
 devin retrași, apatici, deprimați;
Consecințele asupra angajaților apar la nivel psihologic, medical și comportamental.
Efectele psihologice asociate cu un nivel ridicat de stres sunt suprasolicitarea și epuizarea
psihică, anxietatea, tulburările de somn, depresia etc.
Bază pentru munca de succes a echipei este stabilirea clară a obiectivelor. În prezența
acestuia din urmă, grupul sau liderul său este capabil să-și distribuie rațional responsabilitățile
între ei. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci acest lucru poate duce la un conflict între
membrii grupului care rezultă din disputele legate de procesul activităților. Acest lucru poate
duce la nemulțumiri față de echipă.
Stabilirea obiectivelor neclare poate apărea, de asemenea, din instrucțiuni orale neclare
privind activitățile unei persoane sau a unui grup. Acest lucru se poate datora diverselor bariere
de comunicare, atât pentru manager, cât și pentru subordonați. Consecințele deosebit de grave
ale unei astfel de comunicări ineficiente apar în cazurile în care una sau ambele părți la
comunicare nu sunt conștiente de inexactitatea mesajului.Acest lucru este de obicei cauzat de
lipsa de feedback între ei. 1
Consecința este îndeplinirea incorectă a sarcinilor necesare și, în consecință, o scădere a
eficienței muncii și deteriorarea relațiilor din organizație. În plus, stabilirea obiectivelor neclare
generează ineficiență în activitatea organizației. Acest lucru poate duce la negative
Acest lucru poate duce la rezultate financiare negative, precum și la nemulțumirea
angajaților față de muncă și organizație.2
Nemulțumirea față de organizație. Nemulțumirea față de o organizație poate apărea din
diverse motive, în funcție atât de succesul acesteia, cât și de ambițiile și valorile angajatului. De
exemplu, nemulțumirea față de o organizație poate apărea atunci când are perspective negative,
cum ar fi falimentul, criza, disponibilizările etc. Poate apărea și atunci când angajații sunt
nemulțumiți de remunerația pentru munca lor.
Impactul stresului asupra unui angajat, în primul rând, depinde de durata factorilor de
stres, de gradul de expunere și de capacitățile de recuperare ale angajatului.Efectele stresului
profesional se resimt diferit de la o persoană la alta, în funcție de mai multe variabile:
personalitate, vârstă, gen, starea emoțională, etc.Totodată, sprijinul oferit de cei din jur poate
reduce impactul stresului, în timp ce suprapunerea stresului profesional cu alte situații presante
pot agrava efectele stresului.

1 Долгова В.И В.И., Кондратьева О.А. Психологическая защита: монография. М.: Издво Перо, 2014. 160 с.
2 http://zambetsisanatate.ro/tag/stabilirea-obiectivelor/
3
 De multe ori cei din jurul persoanei afectate de stres observă înaintea ei o schimbare în
comportament. Ce se întâmpla mai exact? În primă fază, stresul se manifestă prin emoții și stări
de spirit negative: furie, anxietate, iritabilitate. Nici efectele asupra stării de sănătate nu întârzie
să apară: tulburări ale somn,  dureri de cap, dureri de stomac, dificultăți de concentrare. Stresul
constant care nu dispare, ci se accentuează, poate duce în timp la apariția unor tulburări serioase
de sănătate:
 boli cardiovasculare- studiile au indicat un risc mai mare de apariție a acestor afecțiuni la
angajații care au un loc de muncă foarte solicitant din punct de vedere psihologic;
 afecțiuni musculo-scheletice- cercetările realizate în mediul organizațional au concluzionat
că stresul profesional crește riscul unor afecțiuni ale spatelui și ale extremităților musculo-
scheletice;
 tulburări psihologice -depresia și sindromul burnout (oboseala cronică) sunt favorizate de
stresul legat de muncă.
Performanța este de asemenea afectată de stresul profesional, iar o companie în care
angajații sunt stresați va întâmpina cu certitudine și ea efecte negative: creșterea absenteismului,
a întârzierilor la serviciu, a dorinței angajaților de a părăsi firmă și nu în ultimul rând, fluctuații
de personal. Reieşind din spusele de mai sus deci stresul profesional afectează nu doar angajații
ci și compania în care lucrează.Dar cine sunt totuși cei mai vulnerabil la stress ?
După cum cunoaștem trăsăturile de personalitate, influențează la modul în care o
persoană reacționează la stres,cineva este mai vulnerabil iar cineva nu.În “Comportamentul
organizațional al 13-lea” de Don Hellriegel și John W Slocum sunt clasificate personaliatea
persoanelor în categorii de A și B , cei de tip A ca modele de comportament prezintă, de obicei,
trăsături, cum ar fi nerăbdare, ambiţie, competitivitate şi ostilitate. Nu există o definiție standard
a ceea ce înseamnă o personalitate de tip A, iar trăsăturile variază pe o plajă destul de largă,
agreând o imagine generală a persoanei A:
 competitivă;
 foarte ambițioasă;
 foarte organizată;
 nu îi place să piardă timpul;
 se simte nerăbdătoare sau iritată atunci când este în întârziere sau când are de-a face cu
situații în care termenele sunt depășite;
 petrece mult timp muncind;
 foarte concentrată pe obiective;
 stresată atunci când întâlnește provocări care îi afectează succesul;

4
 puternic motivată;
 nerăbdătoare, impulsivă, hiper-energică, uneori se poate înfuria cu ușurință și dă dovadă de
un comportament ostil.
O personalitate de tip A tinde să fie autocritică, în situațiile în care a lăsat ceva neterminat
sau dacă simte că nu a dat tot ce avea mai bun spre îndeplinirea unui obiectiv.
Nu este surprinzător că o persoană cu acest tip de personalitate să se afle în situații de
stres înalt, iar persoanele cu personalitate de tip B sunt mult mai relaxate,calme.Teoretic, este
opusul personalității de tip A, însă, în realitate, majoritatea persoanelor tind să împrumute
trăsături de la ambele tipuri.
Persoanele de tip B tind să fie mai degajate și relaxate, astfel că și nivelul de stres pe care
îl experimentează este mai scăzut.Persoana de așa tip tinde să petreacă mai mult tip reflectând
asupra lucrurilor sau abordând o gândire filozofică ,nu se simte la fel de grăbită atunci când are
de îndeplinit diferite sarcini;,nu resimte un stres atât de mare dacă nu poate îndeplini tot ce și-a
propus.
Deși și persoanele cu personalitate de tip B se confruntă și ele cu surse de stres, tind să
gestioneze mai bine momentele stresante – depun eforturi în mod constant și se bucură de
realizările lor, chiar și atunci când nu reușesc să își ducă la bun sfârșit proiectele sau sarcinile.
Aceste persoane tind să îmbrățișeze cariere care pun accent pe creativitate, cum ar fi cea de
scriitor, consilier, terapeut, actor, etc. În plus, persoanele B sunt mai tolerante decât cele din
categoria A.
Alţi factori de personalitate legați de sănătate sunt optimismul şi pesimismul. În situația
unei schimbări sau într-o situație de stres, cei care sunt mai optimiști se recuperează mai rapid şi
revin la viața normală mult mai repede decât cei cu o viziune pesimistă asupra vieţii.
Un alt punct de vedere este legat de introversiune şi extroversiune ,pot să presupun că o
persoană care este introvertită, probabil este să fie mai sensibilă la efectele negative ale stresului
decât extrovertul , deoarece acestea nu dispune de sprijin social pentru a ajuta la ameliorarea
unora din efectele anxietății.
Profesia de asistent medical este asociată cu un nivel crescut de stres În multe cazuri,
alegerea meseriei de asistent medical generalist e declanșată de dorința de a ajuta oamenii. Dar
atunci când te confrunți cu realitatea de la locul de muncă, și constați curând că nu este ceea ce ai
gândit la început, deoarece ai parte de multe responsabilități de îngrijire fiind în același timp
alături de oameni care suferă, mor sau care sunt pe moarte. Dacă adăugăm faptul că instituțiile
medicale sunt diferite ca mărime, iar asistentele medicale se confruntă cu sarcini de lucru diferite
cumulate cu ture de noapte și cu un număr substanțial de ore de muncă suplimentare din cauza
lipsei personalului medical, toate acestea conduc la o amplificare a stresului.
5
 Oboseala pe termen lung devine cronică şi se asociază cu istovirea şi scăderea rezistenţei
la oboseală. Pot rezulta boli mentale şi fizice grave. În această profesie efortul fizic şi psihic
depus este foarte mare.
1. Ca urmare pentru medicii-reumatologi, cele mai des întâlnite cauze ale stresului sunt:
intensitatea sarcinilor de muncă, o varietate de sarcini, complexitatea și autonomia implementării
lor, controlul implementării. Cele mai importante forme de manifestare a stresului sunt scăderea
bunăstării generale, apariția anxietății și depresiei, precum și semne de epuizare.
2. Chirurgii se caracterizează printr-o combinație ușor diferită de cauze și forme de
manifestări de stres: intensitate ridicată a sarcinilor de muncă, organizarea slabă a muncii, lipsa
varietății sarcinilor, complexitatea și autonomia implementării lor, control strict asupra
implementării. Formele de manifestare a stresului la chirurgi sunt după cum urmează - o scădere
a bunăstării generale, apariția anxietății și a agresivității, precum și semne de epuizare.
3. Pentru terapeuți, următoarele cauze ale stresului sunt tipice: organizarea slabă a
muncii, lipsa autonomiei în îndeplinirea sarcinilor și feedback. La terapeuți, principalele forme
de manifestări de stres sunt următoarele - o scădere a bunăstării generale, apariția anxietății și
depresiei, precum și semne de epuizare.
În plus, analiza datelor obținute a făcut posibilă identificarea diferențelor în sindroamele
PS în ceea ce privește intensitatea manifestării sale.
În perspectivă, nu există răspunsuri fără echivoc la modul în care este posibil, peste
noapte, să se facă față stresului special pentru lucrătorii medicali și, în special, pentru medici.
Bineînțeles, trebuie schimbate multe în sistemul în sine (dacă nu pentru a reface întregul
sistem),întrucât sistemul de programe de lucru, volumul de muncă, responsabilitatea, și mulți alți
factori fac ca situația de stres a medicilor să fie atât de catastrofală.În primul rând, medicii nu au
suficientă odihnă.Programele de lucru și procesare consumă energia și forțează medicul să
lucreze în caz de urgență și noaptea .
De asemenea, medicii, în mare parte, sunt suprimați de responsabilitate. Stresul moral nu
poate fi anulat în niciun fel (responsabilitate constantă pentru pacienți).
Teama conștientă și subconștientă de diagnosticare greșită, chiar dacă nu toți medicii sunt
pe deplin conștienți, este încă prezentă, contribuind semnificativ la starea de stres.
Mulți medici sunt pur și simplu asupriți de documente nesfârșite: tot felul de raportări,
uneori lipsit de sens și caracterul birocratic deschis al completării diverselor documente.Lurătorii
instituțiilor medicale sunt frecvent supuși unui stres personal semnificativ ... Le este greu să se
deschidă oricui.
Multe studii au descoperit că există o credință larg răspândită în rândul medicilor că
stresul la locul de muncă este echivalent cu eșecul și propria slăbiciune. Acesta este motivul
6
pentru care generează negarea bazată pe vinovăție și face dificilă admiterea acestor probleme de
către medici și, prin urmare, dificil de împărtășit și de rezolvat. Dezvoltarea acestei stări este
facilitată de anumite caracteristici personale - un nivel ridicat de labilitate emoțională, un
autocontrol ridicat, mai ales atunci când exprimă emoții negative cu dorința de a le suprima,
Raționalizarea motivelor comportamentului cuiva, tendința către anxietate sporită și
reacții depresive asociate cu neatinsibilitatea unui „standard intern” și blocarea experiențelor
negative în sine, structură rigidă a personalității
Paradoxul este că abilitatea profesioniștilor din domeniul sănătății de a-și nega emoțiile
negative poate fi uneori o forță, dar de multe ori devine slăbiciunea lor. Prin urmare, este util să
ne amintim că noi înșine suntem întotdeauna fie parte a problemelor noastre, fie parte a soluțiilor
lor.Stresul profesional afectează în cele din urmă capacitatea de a lucra și percepția generală a
pacientului asupra medicului ca specialist, iar pacienții rămân nemulțumiți.
Dar care sunt, mai exact, motivele pentru care există riscul crescut de burnout și stres, cât
și de anxietate și depresie – cele care impactează atât starea de sănătate a asistentului medical,
cât și instituția și pacienții? 
Cercetările din ultimii ani au arătat deja că procentul asistenților medicali care suferă de
depresie este dublu față de cel pentru alte profesii.
Asistența medicală presupune un ritm alert de lucru, atenție maximă, concentrare, energie
ridicată și multă responsabilitate, ceea ce predispune asistenții medicali la epuizare și simptome
depresive.3Pe lângă aceste îndatoriri solicitante, vorbim de factori de stres în nursing, precum: 
 prea puțin personal calificat, care să facă față volumului mare de pacienți
 ore de lucru peste program sau ture prelungite 
 posibil abuz verbal și chiar fizic din partea pacienților violenți sau dificil de gestionat
 un mediu de lucru alert (mai ales în cazul spitalelor și a secțiilor de terapie intensivă)
 dezechilibru între viața personală și profesională
 lipsa unor programe de wellness sau consiliere psihologică
Toate pot afecta chiar și cei mai puternici sau mai experimentați asistenți medicali. Când
acest lucru se întâmplă, concentrarea, abilitățile de comunicare, lucrul eficient și gândirea
critică, orientată spre soluții sunt grav afectate. Toate acestea duc la consecințe grave pe termen
lung, precum:
 erori de medicație care pot afecta drastic calitatea vieții pacientului
 gestionare slabă a pacienților dificili și a conflictelor la locul de muncă
 productivitate scăzută și neglijență în respectarea îndatoririlor

3 https://medijobs.ro/blog/terapie-pentru-asistenti-medicali-cum-evitam-stresul-in-nursing
7
 dezvoltarea unei atitudini cinice și lipsite de comunicare empatică
 iritabilitate, insomnii și apatie și incapacitatea de a fi atent la nevoile pacientului
 capacitatea de a lua decizii este afectată și poate duce la accidente la locul de muncă
 sentimentul traumatizant de pierdere și de vină – mai ales în cadrul asistenților AŢI, de pe
secția de oncologie sau psihiatrie  etc. 
 probleme de sănătate fizică (hipertensiune, diabet, depresie) și chiar deces
 pierderea locului de muncă

BIBLIOGRAFIE

În limba română.

1. AVRAM, E., COOPER, G. Psihologie organizaţional-managerială. Iaşi, Polirom, 2008.

2. BADARACCO, Joseph L. Probă de caracter. București: Publica, 2009.
3. BĂBĂLĂU, V. Sănătatea lucrătorilor în relaţie cu factorii de risc din mediul de muncă
In: Securitatea şi igiena muncii. 2009, nr 5-6, pp. 18-24
4. BEJAN, Marcel. Analiza managerială a sistemului de ocrotire a sănătăţii în Republica
Moldova. In: Economica. 2007, nr. 2, pp. 8-10.
5. BRICEAG, S. Aspecte ale stresului ocupaţional în mediul educaţional. In: Pregătirea şi
perfecţionarea cadrelor didactice în domeniul învăţămîntului preşcolar şi primar :
Materialele conf. şt.-practice int., 15-16 mai 2008. Ch., 2008, pp. 167-168. 10
BRICEAG, S. Calitatea vieţii şi nivelul optim de stres la serviciu. In: Pregătirea cadrelor
pentru educaţia preşcolară şi învăţământul primar: experienţă şi perspective. Bălti, 2010.
6. BRICEAG, Silvia. Mai puţin stres în activitatea profesională şi mai multă sănătate. In:
Calitatea educaţiei: teorii, principii, realizări : Materialele Conf. şt. Int., 30-31 oct. 2008.
Ch., 2008, vol. 2, pp. 164-168.
7. BRICEAG, S. (coord.) et al. Managementul stresului ocupaţional în mediul educaţional :
(suport teoretico-aplicativ pentru psihologi/cadre didactice). Acad. de Şt. a Rep.
Moldova, Univ. de Stat „A. Russo”, Bălţi, Lab. Stres-control. Bălţi, 2008. 290 p. ISBN
978-9975-931-25-0.
8. BRICEAG, S. O provocare a vieţii noastre: cum să facem din stres un prieten . In: Stresul
ocupaţional: perspective teoretico-praxiologice : (Materialele conf. şt. intern.
Managementul stresului ocupaţional în mediul educaţional), Bălţi, 19 dec. 2008. Bălţi,
2009, pp. 123-128.

8
9. BRICEAG, S. Sănătatea organizaţională-element definitoriu al performanţei angajaţilor.
In: Dezvoltarea umană: realizări, tendinţe, perspective : Conf. şt.-practică rep., 2 dec.,
2010. Ch., 2010, pp. 136-139.
10. BOGATHY Z. Manual de psihologia muncii şi organizaţională. Iaşi: Polirom, 2004.
11. BRICEAG, S. Sănătatea organizaţională-element definitoriu al performanţei angajaţilor.
In: Dezvoltarea umană: realizări, tendinţe, perspective : Conf. şt.-practică rep., 2 dec.,
2010. Ch., 2010, pp. 136-139.
12. BRICEAG, S. Mai puţin stres în activitatea profesională şi mai multă sănătate. In:
Calitatea educaţiei: teorii, principii, realizări : Materialele Conf. şt. Int., 30-31 oct. 2008.
Ch., 2008, vol. 2, pp. 164-168.
13. BRICEAG, Silvia. Funcţia performanţială a empatiei în relaţia medic-pacient. In: Tradiţie
şi inovare în cercetarea ştiinţifică: materialele colloq. profess., ed. a 3-a, Bălţi, 12 oct.
2012. Bălţi, 2014, pp. 76-82. ISBN 978-9975-50-135-4
14. BUCUN, N., CERLAT, R. Influențe ale stabilității emoționale în diminuarea stresului
profesional și în prevenirea sindromului burnout al cadrelor didactice din învățământul
primar. În: Univers Pedagogic, nr. 3 (55),.2017.
15. CAPOTESCU O., Stresul occupational. Teorii, modele, aplicații. Iași: editura Lumen,
2006, 118 p.
16. GORINCIOI V. De la stres la sindromul arderii emoţionale. În: Studia Universitatis,
2008. nr 9(19). pp. 201-203.
17. LOSII E. Influenţa trăsăturilor de personalitate asupra tipului de reacţionare în situaţie de
stres ocupaţional. În: Revista „Psihologie, Pedagogie specială şi Asistenţă Socială”, UPS
„Ion Creangă”, 2010. nr 18. pp. 55-62.
18. POTÎNG A., COȘCIUC I. Relatia dintre arderea profesionala şi calitatea vieţii la
luctătorii medicali. În: Revista ştiinţifico-practică Psihologia, Centrul Ştiinţific, Metodic
şi Editorial „Univers Pedagogic,”2008. nr 2-4.
19. POTÎNG A, SÎRBU A. Sursele stresului ocupaţional şi satisfacţia profesională la
angajaţi (studiu comparativ). În: Materialele CȘI „Învăţământul postmodern: eficienţă şi
funcuţionalitate”, 2013. pp. 488-493.
20. RUSNAC, S Relaţia dintre inteligenţa emoţională şi managementul impresiei în mediul
organizaţional 2019 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/108-114_3.pdf
21. RUSNAC, S., BALODE, N. Manifestarea tipologică a simptomelor burnout în activitatea
didactică. În: Structura și dinamica personalității umane în epoca globalizării: perspective
psiho-socio-pedagogice. Materialele Conferinței Științifice Internaționale. Bălți, 26 mai,
2017. Bălți: Tipografia Universității de Stat „Alecu Russo”, 2017.
9
22. NORBERT S Dicționar de psihologie. București: Editura Univers Enciclopedic gold,
2009. 336 p
23. VERDEȘ A. Specificul manifestării sindromului burnout la pedagogi. 2011.
http://www.scribd.com/doc/50930466/BURNOUTconfUPS2011 (vizitat 25.08.13)
24. VOICU C. Orientări şi perspective în psihofiziologia stresului. Aspecte diferenţiale.
București: Revista de psihologie, Academia Română, 2007. Vol. 49, nr 3-4, pp. 177-184
25. ZLATE M., Tratat de psihologie organizațională. Iași: Polirom, 2007, 668 p.
26. ZLATE M.,., Psihologia mecanismelor cognitive, Iași: Polilrom, 1999, 552p.

În limba engleză.

27. COOPER C.L., CLARK S., Rowbottom A.M. Occupational stress, job satisfaction and
well-being in anesthetists. Stress medicine, 15, 1999.
28. COOPER CL. Handbook of stress, medicine and health. CRC press, Flodida and London,
1996.
29. СOX Т., Griffiths A. The Burnout companion to study and practice. Taylor&Francis Ltd,
1998 (pp.40)
30. СOX T. Stress, University Park Press Baltimore, 1978 (pp.10)
31. СOX Т., Leiter M. The health of health care organizations. Work stress, 6, 1992.
32. CLARK I.M.C., Morin J.E., Warnell I. Personality factors and the practice of anesthesia:
A psychometric evaluation. Can.J.Anesthes., 41, 1994.
33. FRANK E., McMurray JE., Linzer M., Elon L. Career satisfaction of US women
physicians: results from the Women Physicians" health study. Society of general internal
medicine career satisfaction study group. Arch.Internal Med, 12, 1999.
34. GERCHMAN J.A., Burrows G.D. Stress and distress in dentistry. Stress medicine, 14,
1998.
35. KARASEK R.A. . The stress-disequilibrium theory: Chronic disease development, low
social control, and physiological de-regulation. Medicina del Lavoro, 97(2) 258-271200
36. LAZARUS R. S. Psychological stress and the coping process. McGraw-Hill. 196

10