Sunteți pe pagina 1din 36

ANALIZA POLITICII FISCAL-BUGETARE

A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE


(1990-2007)

Reforma sistemului fiscal în perioada de tranziţie – introducere (vezi


„Economia României. O viziune ... ”, pp. 150-152)

Sistemul fiscal din România (progresiv 1990-2004 vs cota unică 2005-


2007)

Comparaţia sistemului fiscal românesc cu sistemele fiscale din ţările


UE27

Economia politică a reformei fiscale din România – sistem progresiv de


impozitare versus cota unică

Analiza politicii fiscal-bugetare în România 2007.


Perspective 2008-2010
1. Reforma sistemului fiscal în perioada
de tranziţie – introducere
(vezi „Economia României. O viziune ... ”, pp. 150-152)

2. Sistemul fiscal din România (progresiv 1990-2004


versus cota unică 2005-2007)

La începutul anului 2005, noul guvern introducea cota unică de


impozitare de 16% asupra veniturilor persoanelor fizice şi asupra profitului
firmelor, reformând astfel din temelii sistemul fiscal din România.
 Care sunt diferenţele de abordare a reformei fiscale până în 2005 şi
după 2005?
 Care dintre cele două sisteme fiscale este sustenabil pe termen
mediu şi lung, fiind puţin probabil să genereze dezechilibre
macroeconomice?
 Cum poate creşte ponderea veniturilor încasate la buget în PIB de la
29% (în 2006, România aflându-se, la acest indicator, pe ultimul loc
în UE27) la 40-45%, cât este media ţărilor UE27?
La aceste întrebări vom încerca să răspundem în continuare. Mai întâi,
vom analiza comparativ cele două sisteme fiscale: cel de până în 2004 şi
sistemul actual, iniţiat la 1 ianuarie 2005. Ulterior, vom compara sistemul
fiscal actual din România cu alte sisteme fiscale din ţările UE27.

2
Sistemul fiscal de până în 2004: progresiv, redistributiv, social

În 2004, sistemul fiscal era unul progresiv, cu cote diferenţiate în ceea


ce priveşte impozitul aplicat pe venitul persoanelor fizice. Astfel, cei care
aveau venituri de până la 28 milioane ROL, plăteau 18% drept impozit pe
venit, pentru cei cu venituri cuprinse între 28 milioane ROL şi 69,6 milioane
ROL cota era de 23% şi impozitul putea ajunge până la 40% în condiţiile în
care venitul depăşea suma de 156 milioane ROL. Impozitul aplicat asupra
profitului impozabil al companiilor era de 25%. Dobânzile erau impozitate
cu 1%, iar dividendele cu un procent de 5%. Microîntreprinderile plăteau un
impozit pe venit de 1,5%.
În 2004, sistemul fiscal din România era considerat de către Fondul
Monetar Internaţional1 ca fiind unul sustenabil, care nu creează dezechilibre
macroeconomice pe termen mediu şi lung. Balanţa economii-investiţii
îmbunătăţită, arierate într-o scădere rapidă, menţinerea salariilor în limita
bugetelor aprobate şi ratele ridicate de colectare de 95-98% la principalele
utilităţi fundamentau analiza pozitivă a specialiştilor FMI: „Politica bugetară
în anul 2004 va susţine obiectivele de dezinflaţie şi limitarea deficitului de
cont curent extern, creând în acelaşi timp condiţii pentru creşterea în
continuare a investiţiilor sectorului privat”.
Ce urma să se întâmple cu sistemul fiscal în 2005, dacă guvernarea de
atunci continua? Guvernul convenise deja cu FMI, din luna iulie 2004, un
program de reformă fiscală care ar fi intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005.
Principalii piloni ai acestui program prevedeau o reducere a impozitului pe
profit de la 25% la 19%; o reducere a impozitului pe venit pentru cea mai

1
Acord Stand-By 2004-2006, încheiat de România cu FMI la 7 iulie 2004, dar modificat la
începutul anului 2005, ca urmare a modificării Guvernului, analiză disponibilă pe www.fmi.ro

3
mică tranşă de impunere de la 19% la 14%, compensate parţial prin
îngheţarea deducerilor personale la nivelul din 2004 şi o reducere a ratei
contribuţiilor pentru asigurările sociale cu 1,25%. Pentru a compensa o parte
din pierderea de venituri, autorităţile doreau să introducă simultan un
impozit pe teren, să crească impozitul pe dividende şi accizele, cu începere
de la 1 iulie 2005. Pierderea netă de venit asociată reformei s-ar fi ridicat la
0,25% din PIB faţă de referinţa de bază, datorită efectului pe parcursul
întregului an al eliminării ratei reduse de impunere la impozitul pe profit
pentru activităţile de export, efectului reportat al creşterii accizelor din iulie
2004 şi al unor îmbunătăţiri în colectare datorită reformei administraţiei
fiscale şi a unei reduceri a evaziunii fiscale.
Obiectivele reformei propuse de guvernul din 2004 erau legate de sprijinirea
distribuţiei echitabile a câştigurilor de pe urma creşterii economice ridicate,
îmbunătăţirea climatului de afaceri şi întărirea poziţiei competitive a
României. În plus, reforma fiscală dorea să răspundă şi aşteptărilor
oamenilor de afaceri, legate de creşterea predictibilităţii în domeniul fiscal,
reducerea costurilor administrative legate de impozite şi reducerea
presiunilor legate de impozitarea muncii.

Sistemul fiscal din 2005-2007: stimulativ pentru afacerile mari şi


consum
Deşi sondajele efectuate în rândul oamenilor de afaceri în ultimii 5 ani
arată că nivelul fiscalităţii este una dintre preocupările secundare ale
managementului companiilor (mult mai puţin importantă decât, de exemplu,
predictibilitatea fiscală), reforma fiscală din 2005 a ţintit încurajarea
afacerilor mari, a companiilor cu forţă financiară ridicată, mizându-se pe
efectele de antrenare ale investiţiilor masive realizate de aceşti investitori.

4
De la 1 ianuarie 2007, au intrat în vigoare amendamentele, îndelung
disputate, aduse Codului Fiscal. Amendamentele nu au avut în vedere
modificarea elementelor esenţiale ale sistemului fiscal românesc, construit,
în principal, pe baza cotei unice de 16% aplicate veniturilor şi a unei taxe pe
valoarea adăugată de 19%.
Impozitul pe dividende, plătit de către acţionarii persoane juridice, este
de 10% în condiţiile în care nu deţin participaţii de minimum 15% până la
1 ianuarie 2009, respectiv 10% după această dată pentru o perioadă de
minimum doi ani înainte de data plăţii. Excepţia de la regula de impozitare a
societăţilor comerciale este, în continuare, dată de impozitarea venitului
microîntreprinderilor, cu condiţia ca acestea să realizeze minimum 50% din
venituri din alte activităţi decât cele de consultanţă pentru management şi
afaceri. Prevederea se doreşte o soluţie în sensul eliminării folosirii
microîntreprinderilor pentru încasarea salariilor de către unii angajaţi. Cota
de impozitare a veniturilor este, în cazul microîntreprinderilor, de 2% în anul
2007, 2,5% în anul 2008 şi 3% în anul 2009.
Pentru câştigurile obţinute din răscumpărarea titlurilor la fondurile
deschise de investiţii se aplică o rată de impozitare diferenţiată în funcţie de
durata de deţinere a acestor titluri după cum urmează: dacă sunt deţinute o
perioadă mai mică de 365 de zile, se aplică rata de impozitare generală de
16%; dacă sunt deţinute o perioadă mai mare de 365 de zile, se aplică o rată
de impozitare de 1% pe câştigul net obţinut.
Pentru titlurile de valoare, valori mobiliare, cumpărate şi răscumpărate
se aplică un impozit de 16% pe câştigul net obţinut din operaţiunile de
vânzare - cumpărare din cursul exerciţiului fiscal. Dividendele, inclusiv
sumele primite ca urmare a deţinerilor de titluri la fondurile închise de
investiţii, obţinute de către persoanele fizice, se impozitează cu o cotă de
16% din valoarea dividendelor brute cuvenite.

5
Sistemul fiscal intrat în vigoare în 2005 şi ajustat în 2007, şi-a stabilit
ca obiectiv asigurarea unor venituri disponibile mai mari, potenţiala
expansiune a afacerilor, creşterea investiţiilor directe, reducerea ponderii
economiei subterane, o creştere economică sustenabilă, mai multe locuri de
muncă, creşterea economisirii şi a investiţiilor. Dintre aceste ţinte, analiştii
consideră că au fost atinse creşterea investiţiilor străine (un record în
perioada postdecembristă, 9,1 miliarde de euro în 2006), o creştere
economică ridicată (7,7% în 2006, chiar dacă în mare parte bazată pe
consum) şi expansiunea afacerilor desfăşurate de firmele mari, puternice din
punct de vedere financiar. Ce nu a reuşit să obţină reforma sistemului fiscal
promovată de guvernarea de după 2005 au fost creşterea ponderii veniturilor
bugetare în PIB, creşterea economisirii iar ceea ce a înrăutăţit este
accentuarea deficitului de cont curent. Veniturile disponibile mai mari au
însemnat un consum mai mare (mai ales de bunuri din import) şi implicit,
adâncirea deficitului balanţei comerciale.

3. Comparaţia sistemului fiscal românesc


cu sistemele fiscale din ţările UE27

Specificul României faţă de ţările UE27 constă în structura veniturilor


încasate la bugetul de stat. În România, veniturile fiscale şi bugetare sunt
dependente de veniturile din taxele şi impozitele indirecte (TVA, accize,
taxe vamale etc.), în timp ce, în Uniunea Europeană, contribuţiile celor trei
mari categorii de impozite şi taxe (impozite directe, indirecte şi contribuţiile
sociale) la formarea veniturilor sunt relativ apropiate. În acest context,
putem observa că fiscalitatea din România este una medie faţă de ţările
Uniunea Europeană, situându-se la un nivel relativ apropiat de Irlanda sau
Slovacia (unde se aplică o cotă unică de 19% atât pentru venituri, cât şi

6
pentru TVA) şi mult mai redusă atât faţă de cea din ţările UE15, de exemplu,
Suedia, Franţa sau Danemarca, cât şi în comparaţie cu unele dintre ţările
nou-venite în UE în anul 2004, precum Cehia sau Ungaria.
În prezent, România are una dintre cele mai reduse cote din UE27 la
impozitul pe venitul persoanelor fizice. Cu o rată de impozitare de 16%,
România se află între Serbia (cu venituri impozitate progresiv, cu o rată
minimă de 10% şi una maximă de 14%) şi ţările dezvoltate din UE, în care
predomină, la fel, sistemul progresiv. Cele mai mari rate de impozitare a
veniturilor sunt în Danemarca (38%-59%), Suedia (30%-55%), Finlanda
(29%-53,5%), Olanda (34,2%-52%) şi Norvegia (28%-51,3%). Dintre cele
12 ţări noi membre ale UE (zece care au aderat în mai 2004 şi două în
ianuarie 2007), majoritatea au cote de impozitare mai ridicate decât
România. Astfel, Ungaria are cote cuprinse între 18% şi36%, Cehia
(12%-32%), Polonia (19%-40%) iar Bulgaria între 10% şi 24%.
În ceea ce priveşte impozitul pe profitul companiilor, România are
printre cele mai scăzute cote dintre ţările din UE27. Pentru persoanele fizice,
rata de impozitare a dividendelor este de 16%, astfel că profiturile unei
societăţi comerciale sunt impozitate cu 29,44%, în cazul acţionarilor
persoane fizice şi cu 24,4%, în cazul persoanelor juridice. Bulgaria impune o
cotă de impozitare pe profitul companiilor de 10%, Ungaria 16% iar Estonia
22% (trebuie menţionat că Bulgaria şi Estonia nu impozitează veniturile din
dividende). Dacă avem în vedere rata de impozitare combinată (impozit pe
profit + impozit pe dividende), observăm că ţările dezvoltate din UE au un
regim de impozitare mult mai restrictiv decât al României. Astfel, dacă
impozitul final combinat este de 19% în Slovacia, în Irlanda acesta este de
26%, mai mic decât în Polonia (34,4%), Franţa (55,9%), Germania (52,4%),
Cehia (35,4%) şi aproximativ egal cu cel din Grecia (29%).

7
Comparativ cu ratele practicate de statele membre UE, cota TVA
aplicată în România se situează la un nivel relativ mediu. Aceeaşi rată, 19%,
este întâlnită în Slovacia (unde se practică principiul cotei unice extins şi la
TVA), Germania, Cehia etc. Cea mai mare rată a TVA este înregistrată în
Suedia, Norvegia şi Danemarca (25%). Rata utilizată în România este mai
mare decât cea practicată de alte state, cum ar fi, de exemplu, Luxemburg şi
Cipru (15%) sau Marea Britanie (17%). Altfel, legat şi de taxa de primă
înmatriculare, nou introdusă în Codul Fiscal şi atât de contestată, trebuie
menţionat că, în România, taxele pe mediu sunt de 10 ori mai mici în
comparaţie cu Uniunea Europeană.
Reforma sistemului fiscal naşte în continuare multe controverse în
România. Succesul sau eşecul ei depinde de momentul în care este aplicată,
mediul economic în care este implementată şi măsurile acompaniatoare –
reducerea cheltuielilor publice, impunerea de constrângeri tari rău-
platnicilor, flexibilizarea Codului Muncii etc În România, opiniile pro cota
unică vorbesc despre creşteri de venituri la buget, „magnet” pentru
investiţiile străine, crearea de locuri de muncă etc. Părerile contra recunosc
cotei unice de impozitare doar avantajul reducerii birocraţiei fiscale
(simplitatea ei administrativă), imputându-i lipsa de echitate. Se
argumentează că veniturile la buget s-au mărit prin creşterea încasărilor din
TVA, generate de expansiunea consumului datorată transferurilor băneşti de
la românii plecaţi în străinătate şi măririi cererii celor cu venituri mari, care
au câştigat mai mult ca urmare a aplicării cotei unice. În mod cert, consensul
minim privind consolidarea unei strategii fiscale predictibile în România
este necesar deoarece concurenţa fiscală între ţările UE este din ce în ce mai
puternică.

8
4. Economia politică a reformei fiscale din România –
sistem progresiv de impozitare versus cota unică

Începând cu 2005, guvernul a introdus cota unică de impozitare de 16%


asupra veniturilor persoanelor fizice şi asupra profitului firmelor.
După opinia autorităţilor ce au propus-o, această măsură reprezenta
osatura unei relaxări fiscale. Potenţiala expansiune a afacerilor, creşterea
investiţiilor directe, reducerea ponderii economiei subterane, o creştere
economică sustenabilă, mai multe locuri de muncă, creşterea economisirii şi
a investiţiilor erau enumerate ca ingredientele unui program de succes.
Totuşi, mulţi specialişti îşi arătau îngrijorarea cu privire la oportunitatea
momentului de introducere a cotei unice. Care erau condiţiile pentru ca
introducerea cotei unice în România să fie un succes? Prin introducerea cotei
unice, apar presiuni inflaţioniste puternice în România? Dispare stabilitatea
macroeconomică? Se vor manifesta şi în România beneficiile cotei unice,
observate în Slovacia?
Practica arată că această măsură a avantajat mai ales firmele cu putere
financiară ridicată şi indivizii cu venituri mari. Totuşi, firmele mici şi
mijlocii, în cadrul cărora ponderea cheltuielilor cu forţa de muncă este
ridicată, introducerea cotei unice este o reducere perversă a fiscalităţii. La
nivelul acestor companii, un impact semnificativ asupra profitabilităţii o are
cota de contribuţie la asigurările sociale, care a rămas la un nivel ridicat

9
(chiar dacă s-a redus cu 4 puncte procentuale faţă de 2004, ea rămâne cu 8
puncte procentuale peste media UE).
Modelul teoretic...
În proiectarea unei reforme fiscale, trebuie cunoscută magnitudinea
efectului de multiplicare al reducerii ratei de impozitare, datorită faptului că
acesta poate conduce la o cerere agregată în exces, determinând astfel efecte
inflaţioniste greu de oprit, prin canalul unor deficite bugetare ridicate pe
termen mediu şi lung. Teoria economică ne învaţă că o creştere temporară a
venitului curent (prin scăderea ratei de impozitare, pe termen scurt)
determină o modificare mică a cheltuielilor de consum ale menajelor. În
schimb, o creştere a venitului permanent (prin scăderea ratei de impozitare,
pe termen lung) determină o modificare puternică a cheltuielilor de consum
şi astfel, a cererii agregate. Mulţi economişti consideră - în mod eronat - că
reducerea fiscalităţii va duce la o creştere puternică şi pe latura ofertei
agregate. Ei spun că măsurile de relaxare fiscală reprezintă esenţa abordării
economice prin prisma ofertei agregate. Reducerea fiscalităţii va conduce la
o creştere a nivelului veniturilor colectate la buget şi se va ajunge la o
economie de tip voodoo (economie în care menajele vor consuma mai mult,
producţia va creşte, are loc o reducere a şomajului şi nu o creştere a
inflaţiei).
Totuşi, chiar dacă reducerea fiscalităţii are impact atât asupra cererii
agregate cât şi asupra ofertei agregate, efectele sunt diferenţiate ca mărime.
Incidenţa reducerii fiscalităţii este mult mai puternică asupra cererii agregate
şi mai redusă asupra ofertei agregate. Teoreticienii motivează creşterea
ofertei agregate prin îmbunătăţirea stimulentelor de a munci, deşi studii
recente demonstrează că introducerea cotei unice de impozitare are drept
principală calitate reducerea costurilor administrative (simplitatea ei).

10
AS0 AS1

Nivelul
mediu al
preţurilor
P E2
P1

E1
P0
E0

AD0 AD1

0 PIBpotent0 PIBpotent1 Produsul Intern Brut


PIB

Pe termen scurt, ca urmare a reducerii impozitării, cererea agregată


creşte, produsul intern brut creşte cu o mărime mare conducând la scăderea
veniturilor fiscale încasate la buget cu un procent mai mic decât procentul de
scădere a ratei marginale de impozitare. Pe termen lung, ca urmare a
reducerii impozitării cresc stimulentele de a munci şi astfel creşterea
PIB-ului potenţial este mult mai mică decât cea a PIB pe termen scurt,
obţinută prin stimularea cererii agregate. Rezultă că veniturile fiscale
colectate la bugetul de stat cresc cu o rată mult mai mică faţă de rata de
scădere a încasărilor la buget ca urmare a aplicării cotei unice → creşte
deficitul bugetar → apar presiuni inflaţioniste puternice.

11
În realitate, contradicţiile asupra cifrelor...

12
Evoluţiile din economia românească par să redea fidel ceea ce a
prognozat modelul teoretic.
 Conform Guvernului, primii doi ani de cotă unică în România au
însemnat venituri bugetare mai mari cu 14,8% (comparativ cu
nivelul din 2004), descurajarea muncii la negru, „oficializarea”
veniturilor şi crearea de noi locuri de muncă (efectivul salariaţilor
din economie a crescut cu circa 177 mii persoane în luna decembrie
2006 faţă de sfârşitul anului 2004).
 Un alt aspect important vizat de reforma fiscală este reprezentat de
transformarea impozitelor şi taxelor pe bunuri şi servicii în
principala sursă de venituri ale bugetului de stat.
 Realizarea acestui obiectiv este susţinută de ponderea sporită pe care
au dobândit-o aceste impozite, îndeosebi taxa pe valoarea adăugată,
în formarea veniturilor bugetului de stat.
 Totodată, impozitele pe bunuri şi servicii au participat la formarea
veniturilor bugetului de stat într-o proporţie de 58,4% în 2006 faţă
de 62,5% în perioada corespunzătoare a anului 2005.
 Dintre acestea, cea mai importantă contribuţie aparţine taxei pe
valoarea adăugată, de 32,5% (35,6% în perioada ianuarie-decembrie
2005), urmată de accize (a cărei pondere în totalul veniturilor
bugetului de stat a fost apropiată în 2006 de cea din anul 2005 şi
anume 24,4% faţă de 24,8%.

13
Spre deosebire de autorităţile române, care consideră că implementarea
cotei unice a adus venituri la buget, specialiştii Fondului Monetar
Internaţional2 consideră că introducerea acestei măsuri „a determinat o
pierdere de venituri din impozitul pe venit şi impozitul pe profit de
aproximativ 1% din PIB în 2005. Totuşi, susţin ei, „această pierdere a fost
compensată de colectarea unor venituri mai mari decât cele prevăzute din
impozite indirecte, datorită unei cereri puternice de bunuri şi servicii.
Veniturile totale au fost deci, constante ca procent din PIB. Complementar,
reducerea semnificativă a cheltuielilor de capital şi necesarul redus de
resurse publice pentru cofinanţare, ca urmare a gradului scăzut de absorbţie
a fondurilor europene, au condus la obţinerea unui deficit bugetar moderat în
2005, de 0,9% din PIB”.
Contradicţii există şi între valorile prognozate de Guvern şi cele
publicate de direcţia de Statistică a Uniunii Europene, Eurostat, cu privire la
ponderea încasărilor bugetare în PIB. Astfel, dacă în Programul Economic
de Preaderare (ediţia 2005)3 evoluţia veniturilor bugetare în raport de PIB
este de 33,5% în 2005, 32,9% în 2006, 32,2% în 2007 şi 31,9% în 2008
(comparativ cu 32,1% în 2004), în Programul de Convergenţă (2006-2009)4
găsim că „veniturile bugetare vor ajunge la 36,5% din PIB în 2007”, iar
Eurostat arată că „România are cel mai scăzut nivel al veniturilor bugetare
ca pondere în Produsul Intern Brut (circa 29%), dintre toate cele 27 de ţări
membre ale Uniunii Europene, unde media veniturilor s-a situat la 40,8% din
PIB în 2005”.

2
Vezi Fondul Monetar Internaţional – Raportul Fondului privind Consultările din 2006 pe
Articolul IV, 30 martie 2006, disponibil pe www.fmi.ro
3
disponibil pe site-ul Comisiei Naţionale de Prognoză, www.cnp.ro
4
disponibil pe site-ul Ministerului Finanţelor, www.mefromania.ro

14
... sunt însoţite de riscuri majore pe termen mediu şi lung
Riscurile asociate reformei fiscale din România, având ca pilon cota
unică de impozitare sunt creşterea deficitului bugetar, o adâncire a
deficitului balanţei comerciale, o creştere a deficitului de cont curent până la
nivelul de 14% în 2007 şi presiuni inflaţioniste puternice începând cu 2007
(vezi în cursul trecut că rata inflaţiei a crescu la 6,67%, la sfârşitul lunii
noiembrie). Banca Centrală va continua să scadă rata dobânzii de referinţă,
ceea ce va provoca reducerea economisirii şi creşterea consumului.

Riscuri
 Ideea conform căreia modificarea ponderii veniturilor încasate la
bugetul de stat din impozite indirecte este un efect pozitiv pentru
România este cel puţin controversată.
 Creşterea încasărilor din TVA şi accize se bazează mai ales pe
creşterea consumului, care va avea un ritm din ce în ce mai scăzut în
următorii ani (conform Comisiei Naţionale de Prognoză, consumul
final a crescut cu 11,5% în 2006 şi va creşte cu 9,5% în 2007, 8,3%
în 2008 pentru a ajunge la 7,5% în 2009 – modificări procentuale
faţă de anul anterior).
 Boom-ul creditelor de consum se va tempera iar remitenţele se
saturează în jurul nivelului de 4-5 miliarde euro.
 Scăderile de venituri la buget sunt procese care pot fi observate încă
din primele 10 luni ale anului curent, când veniturile realizate la
buget din TVA au reprezentat doar un procent de 91%, comparativ
cu aceeaşi perioadă din 2006. O altă reducere se va realiza în ceea ce

15
priveşte încasările din taxele vamale, odată cu intrarea României în
Uniunea Europeană (doar 38% venituri bugetare din taxe vamale în
primele 5 luni din 2007, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului
2006).

Propuneri
 Pentru a asigura succesul cotei unice de impozitare, decidenţii
trebuiau să combine această reformă fiscală cu măsuri
acompaniatoare.

a) Perfecţionarea sistemului financiar:


 reducerea cheltuielilor publice, prin reducerea dimensiunii sectorului
guvernamental, o politică salarială prudentă etc (măsură greu de
realizat deoarece România are nevoie de un stimulent de creştere, iar
investiţiile în infrastructură reprezintă cel mai la îndemână
instrument, concordant şi cu obiectivele de modernizare);
 intensificarea executării silite şi a impunerii de constrângeri tari
tuturor rău-planicilor;
 reducerea ponderii contribuţiei la asigurările sociale – un echilibru
pe termen lung între impozitarea muncii şi impozitarea capitalului.

b) Implementarea politicilor de stimulare a ofertei agregate:


 o stabilitate legislativă mai ridicată, instituţii capabile să exercite
guvernanţa;
 micşorarea lag-urilor interne ale politicii fiscale (care şi aşa sunt mari);
 predictibilitate în reforma fiscală;

16
 un mediu concurenţial stabil, predictibil (funcţionalizarea
Consiliului Concurenţei);
 acordarea ajutoarelor de stat numai în concordanţă cu legislaţia
europeană în domeniu;
 stimularea economiilor şi investiţiilor interne;
 strategii coerente de atragere a investiţiilor străine directe;
 reducerea contribuţiilor sociale pentru a creşte gradul de ocupare al
forţei de muncă;
 creşterea mobilităţii forţei de muncă prin conceperea unui Cod al
Muncii nemarcat de prevalenţe ideologice şi care să admită
flexibilitatea pieţei muncii şi să genereze responsabilizarea actorilor
economici.

c) Reducerea distorsiunilor pieţei prin restrângerea/stimularea


efectelor externalităţilor negative / pozitive, prin:
 stabilirea riguroasă a drepturilor de proprietate;
 reducerea costurilor de tranzacţie;
 utilizarea taxelor şi subvenţiilor pentru a elimina efectele
externalităţilor negative;
 un proces eficient de restructurare şi privatizare, însoţit de
stimularea aplicării politicilor industriale active;
 intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă a agenţilor economici (mai
ales liberalizarea ieşirilor din sistem).
Matricea de politici acompaniatoare ale cotei unice (propuse mai sus)
este în stare să conducă la o creştere mai mare a PIBpotential (PIBpotential0→
PIBpotential1) faţă de creşterea PIB potenţial din modelul iniţial. Oferta agregată

17
AS va creşte cu o mărime mai mare astfel încât curba AS se va deplasa mai
mult spre dreapta (faţă de modelul iniţial) (AS0→AS1).

AS0 AS1
Nivelul
mediu al
preţurilor
P
P1 E2

E1
P0
E0

AD0 AD1

0 PIBpotent0 PIBpotent1 Produsul Intern Brut


PIB

Astfel, deficitele bugetare vor fi mai mici, iar presiunile inflaţioniste


mai puţin apăsătoare (P0→P1). Banca Naţională a României îşi va putea
atinge ţinta de inflaţie pentru următorii ani, deficitul de cont curent nu se va
mai afla la „cote îngrijorătoare”. Se creează astfel un cerc virtuos. Vom
putea remotiva speranţa că introducerea cotei unice poate să fie un succes.

18
5. Analiza politicii fiscal-bugetare în România
în 2007. Perspective 2008-2010

Execuţia bugetară 11M 2007


 Deşi programul bugetar al anului 2007 anticipa un deficit al
bugetului general consolidat de 2,7% din PIB – ţinând cont de
execuţia în primele 11 luni ale anului, prin ultima rectificare, acesta
a fost crescut la 2,9 la sută din PIB
 În primele 11 luni ale anului 2007, execuţia bugetului general
consolidat indică un deficit de 1% din PIB, comparativ cu 1,7% PIB
în aceeaşi perioadă a anului 2006. Veniturile fiscale au crescut cu
0,6 puncte procentuale, ajungând la 13,8% din PIB în primele 9 luni
ale anului 2007
 Pe termen mediu, deficitul prognozat se situează la 2,9% din PIB, în
creştere faţă de cel prevăzut în Programul de Convergenţă anterior.
Această ajustare este determinată de necesitatea asigurării fondurilor
în scopul iniţierii unor proiecte pentru infrastructură în domeniile
prioritare: transport, mediu, învăţământ şi sănătate, în paralel cu
susţinerea contribuţiei naţionale la programele de investiţii eligibile
a fi finanţate din fonduri europene (vezi tabelul 1 din anexe).

Datoria publică

19
 Gradul de îndatorare publică a României se situează sub 20% din
PIB, cu mult sub limita de 60% din PIB stabilită prin Tratatul de la
Maastricht. Astfel, pe fondul creşterii economice susţinute, la
sfârşitul anului 2006 datoria guvernamentală calculată conform
metodologiei UE (ESA95) reprezenta 12,4% din PIB, din care
datoria internă 2,7%, iar cea externă 9,7%. Pentru sfârşitul anului
2007 nivelul acestui indicator este estimat la 11,9% din PIB.

STRUCTURA DATORIEI GUVERNAMENTALE

15,0

10,0
% PIB

9,7 9,8
5,0
2,7 2,1
0,0
2006 2007(est)

- datorie interna - datorie externa

Sursa: Ministerul Economiei şi Finanţelor

Graficul 1. Structura datoriei publice

 Structura datoriei guvernamentale la 31.12.2006 pe instrumente de


datorie arată că emisiunile de titluri guvernamentale reprezintă
28,4% din total datorie, iar diferenţa este acoperită cu împrumuturi.

20
 În ceea ce priveşte maturitatea iniţială aferentă datoriei
guvernamentale, 9,5% din datorie avea scadenţe pe termen scurt iar
90,5% cu scadenţe pe termen mediu şi lung, în timp ce maturitatea
medie a soldului datoriei la sfârşitul anului 2006 era de 5,1 ani.

Piaţa titlurilor de stat


 În anul 2007, strategia de finanţare a fost planificată astfel încât să
fie utilizate preponderent sursele interne de finanţare. Astfel, a fost
emis calendarul anual de emisiuni de titluri de stat, anunţându-se un
volum indicativ de titluri de stat de 12 mld. lei, instrumentele
anunţate fiind certificate de trezorerie cu scadenţe la 6 luni şi 12
luni, respectiv obligaţiuni benchmark, cu scadenţe de 3, 5 şi 10 ani,
iar până la 30 septembrie 2007 au fost emise titluri de stat în valoare
de 9,0 mld.lei.
rata anuala a dobanzii %

25

20

15

10

0
Nov.04

Nov.05

Nov.06
Iul.04

Iul.05

Iul.06

Iul.07
Ian.04

Ian.05

Ian.07
Mar.04
Mai.04

Mar.05

Mai.05

Sep.05

Ian.06

Mai.06

Sep.06

Mai.07
Sep.04

Mar.06

Mar.07

Sep.07

data emisiunii

Sursa: Ministerul Economiei şi Finanţelor

Graficul 2. Evoluţia randamentului titlurilor de stat active


la data de 30 septembrie 2007

21
 În anul 2006 finanţarea deficitului bugetar s-a realizat în proporţie
de 84,3% din surse interne, iar în anul 2007 finanţarea deficitului
bugetar se va realiza, în principal, din surse interne. Datorită unor
politici fiscale prudente cât şi a reducerilor costurilor aferente noilor
împrumuturi urmare a îmbunătăţirilor succesive ale ratingului
suveran, povara serviciului datoriei guvernamentale s-a redus
gradual şi este uniform distribuită pentru anii următori.

Politica fiscal bugetară în perioada 2008-2010

Viziunea Guvernului în domeniul politicii fiscale este centrată pe:

 asigurarea unui rol stimulativ al taxelor şi impozitelor

 consolidarea finanţelor publice, în vederea sporirii rolului său


stabilizator prin reducerea deficitelor structurale

 îmbunătăţirea condiţiilor pentru funcţionarea simetrică a


stabilizatorilor automaţi.

 asigurarea unui mediu nediscriminatoriu, concentrându-se pe măsuri


de consolidare a simplităţii, transparenţei şi predictibilităţii sale.

 Reducerea în continuare a ratelor contribuţiilor la asigurările sociale


este justificată de intenţia de diminuare a înclinaţiei agenţilor
economici de a păstra activităţile în economia gri, pentru a da un
impuls pozitiv evoluţiilor pieţei muncii, contribuind în paralel la
atingerea scopurilor formulate în Strategia Lisabona relansată.

Deficitul structural al bugetului va ajunge la un nivel de 0,9 procente


din PIB în 2011, respectând prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere

22
revizuit, implicând o marjă de siguranţă suficientă pentru a evita depăşirea
nivelului de 3 la suta din PIB în condiţiile apariţiei unor şocuri asimetrice la
adresa creşterii produsului intern brut.

23
Bugetul pe 2008

Fundamentare
Creştere economică +6,5%;
Formarea brută de capital fix +13,0%;
Câştigul salarial mediu brut +12,3%
Numărul mediu de salariaţi +2,0%
Rata şomajului 4,3%
Deficit bugetar 2,7%

Veniturile bugetului general consolidat sunt estimate la 39,3% din


PIB, în creştere cu 2,4 puncte procentuale faţă de anul 2007. Pe categorii,
principalele impozite vor avea următoarea evoluţie:
 În ceea ce priveşte veniturile din impozitul pe venit şi salarii, se
estimează că acestea vor creşte cu 0,5 puncte procentuale (de la
3,5% din PIB în 2007, la 4,0% în 2008, menţinându-se la acest nivel
şi pe termen mediu). Creşterea va fi determinată, în principal, de
creşterea câştigului salarial mediu brut şi a numărului mediu de
salariaţi în perioada de prognoză.
 Deşi în termeni nominali veniturile din impozitul pe profit se estimează
că vor creşte, ponderea în produsul intern brut în anul 2008 faţă de anul
2007 va rămâne constantă (2,9%). Pe termen mediu însă, se estimează o
uşoară creştere a încasărilor la această categorie de venituri, pe de o parte ca
urmare a reducerii contribuţiilor la asigurările sociale, pe de altă parte
determinat de recuperarea arieratelor din economie din anii precedenţi.
 Veniturile din contribuţiile de asigurări sociale continuă să deţină

24
ponderea cea mai mare în produsul intern brut, înregistrând o creştere de 1,4
puncte procentuale (de la 9,5% în anul 2007, la 10,9% în anul 2008).
 Pentru anul 2008, se preconizează reducerea contribuţiilor la asigurările
sociale cu 6 puncte procentuale cumulat (angajat şi angajator), distribuite
astfel: 1,5 puncte procentuale la bugetul asigurărilor sociale de stat; 2,0
puncte procentuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj; 1,8 puncte
procentuale la bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate; 0,7 puncte procentuale la bugetul asigurărilor pentru accidente de
muncă şi boli profesionale.
 Veniturile din taxa pe valoarea adăugată estimăm că vor cunoaşte o
uşoară creştere de 0,2 puncte procentuale în 2008 faţă de 2007.
 Nivelul veniturilor din accize va cunoaşte o uşoară scădere de 0,2 puncte
procentuale în condiţiile continuării procesului de armonizare cu legislaţia
europeană, aprecierii cursului de schimb şi reducerii consumului la alcool şi
tutun.

25
39,3%
20 PIB
- 36,9% 172
0
i
PIB ,
17 143
e 8
l 0 31,6% ,
14 30,4% PIB
e 108 8
0 30% PIB
d
11 87 ,
PIB
r
0 , 2
7
8
a
4 6
0
i
il 5
m 0
- 2
0 20 20 20 20 20
0 0 0 0 0
4 5 6 7 8

Graficul 3. Veniturile bugetului general consolidat 2004-2008


(mld lei / % din PIB)

Cheltuielile bugetului general consolidat


 Sunt estimate la 42% din PIB în 2008.

 Guvernul îşi propune pentru 2008 scăderea ponderii cheltuielilor de


personal în produsul intern brut, în scopul susţinerii procesului
dezinflaţionist. Pe termen mediu, se are în vedere reducerea în
continuare a ponderii cheltuielilor de personal până la nivelul de
5,6% din PIB în 2010.

 Dobânzile se vor menţine la aproximativ acelaşi nivel cu cel din anul


2007 (0,9% în produsul intern brut faţă de 0,8% în anul 2007).

 Subvenţiile vor reprezenta 1,5% din P.I.B. în 2008, iar tendinţa de

26
scădere a ponderii acestora va continua până la 1,0% în 2010, în
condiţiile retragerii treptate a statului din economie şi întăririi
mecanismelor de piaţă.

 Transferurile continuă să deţină ponderea cea mai mare în produsul


intern brut (18,5% din P.I.B.), cu 1,7 puncte procentuale în creştere
faţă de anul 2007 în condiţiile creşterii reale a pensiilor.

 De asemenea, guvernul îşi propune îmbunătăţirea considerabilă a


politicii de cheltuieli prin direcţionarea fondurilor publice pentru
susţinerea creşterii economice. Astfel, pentru 2008, se estimează o
creştere a cheltuielilor de capital de la 5,5% din produsul intern brut
în anul 2007, la 6,5% din P.I.B în 2008.

Exemple pe domenii în 2008: 6% din PIB pentru educaţie şi cercetare;


4,5% din PIB pentru sănătate; 2,7% din PIB pentru agricultură; 4% din PIB
pentru transporturi; 1,5% din PIB pentru servicii si locuinţe
Din bugetul asigurărilor sociale de stat: 7,3% din PIB pentru pensii în
2008

-
42.0%
39.6% PIB
i 200 PIB 184,8
e Graficul 4. Cheltuielile bugetului33.2%
general consolidat 2004-2008
l 170 154,5
31.2% PIBPIB)
(mld lei / % din
140 PIB
e 30% 113,7
d
110 PIB
Principalele modificări89,9
ale sistemului fiscal pe partea de venituri
r
77,7
a în 2008
80
i
50
l
i 27
20
m
- 20 20 20 20 20
0 0 0 0 0
În domeniul impozitului pe venit si salarii au fost adoptate următoarele
prevederi ce vor intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2008

 creşterea plafonului lunar privind venitul neimpozabil din pensii de


la 900 lei la 1000 lei;

 introducerea impozitului pe venituri din agricultură (2%), începând


cu data de 1 ianuarie 2009;

 impozitarea nerezidenţilor în ceea ce priveşte venitul din transferul


proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.
Impactul bugetar, mil lei.
Tabelul 1
Impactul bugetar
Măsura introdusă
2008 2009 2010
creşterea plafonului
lunar privind venitul
neimpozabil din pensii -63 -186 -201
de la 900 lei la 1000 lei;
introducerea impozitului
pe venituri din +29,7 +30,6
agricultură începând cu
1 ianuarie 2009
impozitarea
nerezidenţilor în ceea ce
priveşte venitul din +8,4 +9,2 +10,3
transferul proprietăţilor
imobiliare din
patrimoniul personal

Modificările legislative referitoare la taxa pe valoare adăugată ce

28
urmează a intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2008 sunt:
 importatorii care realizează importuri în anul precedent de cel puţin
150 milioane lei se aplică sistemul taxării inverse, beneficiază de
aplicarea sistemului de taxare inversă la import, nefiind obligaţi la
plata TVA în vamă;
 eliminarea aplicării măsurilor de simplificare pentru lucrările de
construcţii-montaj datorită întârzierii colectării taxei la buget,
precum şi pentru livrările de clădiri, părţi de clădire şi terenuri.
 ajustarea taxei, în cazul în care bunul de capital este folosit în alte
scopuri decât cele economice, va fi realizată o singură dată pentru
întreaga perioadă de ajustare rămasă, indiferent de durata acesteia
(5 sau 20 ani).
În tabelul de mai jos este calculat impactul bugetar determinat de
măsurile introduse în acest domeniu.

Impactul bugetar, mil lei


Tabelul 2
Impactul bugetar
Măsura introdusă
2008 2009 2010
Eliminare taxare inversă +1500,0 +1743,0 +2012,0
pentru servicii de
construcţii-montaj
Eliminare taxare inversă +992,2 +1010,2 +1031,4
pentru livrări de clădiri,
părţi de clădiri şi terenuri
de orice fel
Percepere TVA în vamă +1793,0 +2171,0 +2433,0
pentru importuri din afara
UE

29
Probleme ale politicii fiscal bugetare în anii 2006-2008

Proiecţia de buget pe 2008 este construită pe datele unei economii


imaginare

40%

39%

38%
39.3%

37%

36% 36.9% Prognoza


35% Comisiei
35.8% Europene
34%
33.9% Prognoza
33%
Guvernului
32%

31%
2007 2008

Graficul 5. Ponderea veniturilor bugetare în PIB


Prognoza Guvernului privind deficitul bugetar nu corespunde cu
prognoza Comisiei Europene
3%
3%
3% 3.2%
3%
Prognoza
3% Comisiei
3%
3% Europene
3% 2.7%
3% Prognoza
2% Guvernului
2008
Graficul 6. Deficitul bugetar (% din PIB)

Cheltuirea ineficientă a banilor publici


Repartizarea neuniformă a cheltuielilor bugetare de-a lungul anului (în
ultimele 2 luni ale anilor 2005 şi 2006 s-au cheltuit câte 3% din PIB)

30
Ministerele nu reuşesc să aloce pe proiecte mai mult de 40% din
cheltuielile de capital alocate de la buget
amânarea marilor proiecte de infrastructură
3 rectificări bugetare pe an

100%
80%
60% Prognozat
40% Realizat
20% 01.10.2007

0%
2007
Graficul 7. Cheltuieli de capital din bugetul de stat
Exagerare privind capacitatea de absorbţie a fondurilor europene
În nivelul de 39,3% a ponderii veniturilor în PIB în 2008 s-a luat în
calcul şi un procent de 2,68% din PIB absorbţie de fonduri europene
(adică 3 miliarde euro pentru 2008).
gradul de absorbţie de 90% prognozat de către Guvern pentru 2008 nu
are legătură cu realitatea

Programarea bugetară multianuală nu există

31
Anexe
Proiecţia bugetului consolidat
Tabel 1
200 200 200 200 201
Codul 2006
6 7 8 9 0
ESA
nivel % din PIB
Împrumuturi nete (EDP B9) pe sub-sectoare
1. Buget consolidat S.13 -6.378,5 -1,9 -2,9 -2,9 -2,9 -2,4
2. Bugetul central S.1311 -9.949,1 -2,9 -3,3 -3,1 -3,2 -2,6
3. Buget de stat S.1312
4. Bugete locale S.1313 -82,4 0,0 0,0 0,1 0,1 0,1
5. Bugetul asigurărilor sociale S.1314 3.653,0 1,1 0,4 0,1 0,2 0,2
Buget consolidat (S13)
6. Încasări totale TR 113.512,4 33,2 37,4 39,8 39,9 40,8
1
7. Cheltuieli totale TE 119.890,9 35,0 40,3 42,7 42,8 43,2
8. Soldul net EDP B.9 -6.378,5 -1,9 -2,9 -2,9 -2,9 -2,4
EDP
9. Dobânzi 2.806,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,8
D.41
10. Balanţa primară -3.571,6 -1,0 -2,0 -2,1 -2,1 -1,6
11. One-off şi alte măsuri
-1446,4 -0,4 -0,2 -0,2 -0,1 -0,1
temporare1
Componentele veniturilor
12. Impozite totale 64.877,0 18,9 21,6 21,9 22,5 23
200 200 200 200 201
Codul 2006
6 7 8 9 0
ESA
nivel % din PIB
(12=12a+12b+12c)
12a. Impozite pe producţie şi
D.2 43.911,3 12,8 14,0 14,0 14,5 15
import
12b. Impozite curente pe venit,
D.5 20.965,7 6,1 7,6 7,9 8 8
avuţie, etc
12c. Impozite pe capital D.91 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
13. Contribuţii sociale D.61 35.604,2 10,4 10,3 11,6 11,2 11,0
14. venituri din proprietate D.4 3.324,1 1,0 1,3 1,6 1,4 1,3
15. Alte 9.707,1 2,8 4,2 4,7 4,8 5,5
16 = 6. Venituri totale TR 113.512,4 33,2 37,4 39,8 39,9 40,8
p.m.: povara fiscală 100.481,
29,3 31,9 33,5 33,7 34,0
(D.2+D.5+D.61+D.91-D.995) 2
Componentele cheltuielilor
17. Remunerare angajaţi + consum D.1+P.
52.963,6 15,5 16,9 16,7 16,0 15,8
intermediar 2
17a. Remunerare angajaţi D.1 31.268,1 9,1 9,1 8,6 7,8 7,3
17b. Consum intermediar P.2 21.695,5 6,3 7,8 8,2 8,2 8,5
18. Contribuţii sociale
33.017,9 9,6 10,0 11,5 12,0 11,9
(18=18a+18b)
18a. Contribuţii sociale în natură D.6311, 2.659,5 0,8 0,2 0,3 0,3 0,3
D.6312
1,

33
200 200 200 200 201
Codul 2006
6 7 8 9 0
ESA
nivel % din PIB
D.6313
1
18b. Contribuţii sociale, altele D.62 30.358,4 8,9 9,8 11,2 11,7 11,7
EDP
19=9. Dobânzi2 2.806,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,8
D.41
20. Subvenţii D.3 6.302,5 1,8 1,7 1,4 1,2 0,9
21. Formarea brută de capital fix P.51 16.930,0 4,9 7,0 8,2 8,6 9,2
22. Altele 7.870,0 2,3 3,9 4,0 4,2 4,5
23=7. Cheltuieli totale TE1 119.890,9 35,0 40,3 42,7 42,8 43,2
p.m.: consumul guvernamental
P.3 57215,3 16,7 L L L L
(nominal)
1) Compensations titles issue by government as a result of restitutions law
2) For the period 2007 - 2010 interest expenditure are cash basis
Evoluţia datoriei bugetului general
Tabelul 2
% din PIB 2006 2007 2008 2009 2010
1.Nivelul datoriei guvernamentale brute
12,4% 11,9% 13,6% 14,2% 14,9%
(conform ESA)
2. Modificarea datoriei guvernamentale,
-3,4% -0,5% 1,7% 0,6% 0,7%
%

34
Contribuţia la modificarea datoriei brute
3. Balanţa primară -1,0% -2,0% -2,1% -2,1% -1,6%
4. Dobânda (incl. SIFM ) 0,8% 0,9% 0,9% 0,8% 0,8%
5. Ajustări stoc-flux -3,2% 0,6% 2,9% 1,9% 1,5%
Din care:
-0,02% -0,01% -0,01% -0,02% -0,01%
- Diferenţe între cash şi accrual
- Acumularea netă de active
2,69% 0,06% 0,15% 0,10% 0,10%
financiare
Din care: apărute din privatizare 2,61% 0,04% 0,01% 0,01% 0,01%
- Efecte ale evaluării şi altele -5,9% 0,6% 2,8% 1,8% 1,4%
p.m. rata dobânzii implicite asupra
6,2% 7,3% 7,1% 6,3% 5,8%
datoriei
Alte variabile relevante
6. Active financiare lichide 3,9% 2,8% 2,6% 2,3% 2,1%
7. Datoria financiară netă ( 7=1-6 ) 8,5% 9,1% 11,0% 11,9% 12,8%

*) reprezintă disponibilităţile în contul în valută al MEF şi în contul în lei din încasări din
valorificarea activelor bancare şi din activitatea de privatizare.

Sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice

35
Tabelul 3
203
% din PIB 2000 2005 2010 2020 2050
0
Cheltuieli totale 33,6 35 43,2 41 39 37
Cheltuieli cu pensiile 6,7 6,8
Îngrijirea sănătăţii 3,5 3,3
Cheltuieli cu educaţia 3,4 4,3
Venituri totale 32,1 33,2 40,8 40,5 38,5 37
- ritmuri medii -
Creşterea productivităţii muncii 2,2 8,6 5,0 5,1 4,4 3,6
Creşterea reală a PIB 2,1 5,7 6,4 5,5 4,6 3,7
-%-
Rata de participare în rândul bărbaţilor 75,4 69,5 72,6 75,1 78,1 80,5
Rata de participare în rândul femeilor 61,8 55,3 60,7 63,1 64,9 70,8
Rata totală de participare 68,7 62,4 66,6 69,1 71,5 75,7
Rata şomajului – BIM 6,9 7,2 6,6 4,8 4,6 4,5
Populaţia în vârstă de 65 ani şi peste/ 13,6
14,7 15,5 17,0 18,5 22,0
populaţia totală

36