Sunteți pe pagina 1din 2

FIŞĂ DE LECTURĂ

Titlul: Istorisirea Zahariei Fântânarul

Autorul: Mihail Sadoveanu

Data apariţiei: Hanu Ancuţei – 1928

Tema textului:  O poveste de dragoste, cu un final fericit.

Personajele: Zaharia fântânarul; Dimachi Mârza; Aglăiţa; Vodă


Călimah; Ilieş Ursachi; Liţa Salomia.

Locul, timpul acţiunii: Demult, pe melegurile Moldovei, când


domnitor era Voda Scarlat Calimachi.

Un pasaj care m-a impresionat: 


—Vai, Zaharie, strigă ea oprindu-se. Cum n-oi plânge, Zaharie, dacă
eu m-am juruit morţii? M-am pus în genunchi la icoana Maicii Domnului ş-
am rugat-o să facă o minune să se moaie inimile de piatră. Văzând că la
Vodă nu pot cădea şi nu pot spune nimic, de toţi simţindu-mă părăsită, chiar
şi de maica mea, -am hotărât în cugetul meu şi-n inima mea că altfel
nu pot face decât să-mi răpun viaţa. Eu, Zaharie, fără Ilieş Ursachi nu
pot trăi. Aşa că mă duc să mă dau în fântână.

Situaţia iniţială: Liţa Salomia spune că moş Zaharia fântânarul, trăise


în tinereţe o întâmplare extraordinară şi ar trebui să o povestească oaspeţilor.
Zaharia a fost chemat de un boier, Dimachi Mârza, să îi facă o
fântână, într-o poiană deoarece acolo avea să se organizeze o importantă
vânătoare domnească şi era nevoie de apă.

Cauza acţiunii: Povestea de dragoste dintre Aglăiţa, fata boierului


Mârza şi Ilieş Ursachi, fiul unui boier destituit, cu care tatăl fetei nu este de
acord.

Derularea evenimentelor (succint): Liţa Salomia s-a supărat tare


când hangiţa l-a ospătat cu mare cinste pe moş Costandin. Nu înţelegea cum
lumea se uită cu gura căscată la unii care pot spune minciuni iar altul cum e
moş Zaharia fântânarul nu e ascultat de nimeni. Oaspeţii au cerut să asculte
întâmplarea bătrânului pe care-l credeau mut. Pe vremea aceea boierul de la
Păstrăveni, Dimachi Mârza, îi ceru să sape o fântână în poiana lui Vlădica
Sas, acolo unde în toamnă urma să facă popas la o vânătoare domnească,
Vodă Călimah. Moş Zaharia cu ajutorul unei ,,cumpene din lemn de corn”,
moştenită din bătrânii fântânari, a indicat precis locul unde să se sape. Cand
a sosit cu mare alai, Vodă Călimah a fost întâmpinat cu mare bucurie. Doar
Aglăiţa, fata boierului plângea căci suferea după Ilieş Ursachi, mazâlul pe
care boierul îl alungase căci sucise capul fetei. Moş Zaharia aflând că fata
vroia să se arunce în fântână, pune la cale un plan prin care drama celor doi
îndrăgostiti să fie aflată de Vodă iar acesta să-l convingă pe boier să le dea
consimţământul. În final măria sa şi cu Doamna le-au fost nânaşi celor doi
iar la nuntă s-a jucat chiar la hanul Ancuţei. După această istorisire, liţa
Salomia auzind nechezatul speriat al iepei lui Ioniţă, le spuse că nu-i un ceas
curat al nopţii şi ,,stupi de trei ori în spuză şi-şi făcu cruce”. Spre dimineaţă
toţi au adormit frânţi şi obosiţi.

Punctul culminant: Aglăiţa îi mărturiseşte lui Zaharia hotărârea de a


se arunca în fântână.

Deznodământul: Zaharia fântânarul îi ajută pe cei doi îndrăgostiţi,


găsind o modalitate de a-i aduce în faţa lui Vodă Călimah care spre
mulţumirea boierului Mârza, îi va binecuvânta şi le va deveni naş la
căsătorie, celebrată într-o continuă petrecere la hanul Ancuţei şi apoi în
târgul Iaşilor.

Mesajul transmis: Zaharia, un om tăcut care iubeşte fântânile,


ajutându-i pe îndrăgostiţi, devine ocrotitorul iubirii celor doi, devine
personajul liant al poveştii lor de dragoste.

S-ar putea să vă placă și