Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
în urma leziunilor cotului este deosebit de importanta. Rigiditatea cotului reprezintă un lucru comun
după traumatismul cotului, extensia limitată fiind cel mai frecvent simptom.Dupa o trauma a cotului
mobilizarea timpurie este esențială pentru prevenirea rigidității articulației. Cu toate acestea, în funcție
de tiparul de leziune, anumite restricții în timpul reabilitării privind gama de mișcare și greutatea, care
sunt de justificat pentru a evita astfel complicații ca deplasarea secundară a fracturii sau instabilitatea
recurentă.
Principii generale:
In flexie de 900 stabilitatea cotului este data de congruienta oaselor.Oricand chiar si scurta imobilizare a
cotului trebuie facuta la 900 flexie.
Imobilizarea mai mult de o saptamana este de evitat ori de cate ori este posibila.
Limitarea extensiei în perioada postoperatorie scade tensiunea in ligamentele colaterale care faciliteaza
astfel vindecarea.
Cand bratul se afla in pozitie orizontala in fata corpului este necesara sustinerea cu ajutorul celeilalte
maini pentru a evita stresul in varus.
Fracturile de humerus distal apar atat la tineri activi,deobicei barbati,cat si in sectorul geriatric unde
sunt mai frecvente la femei,pe fondul osteoporozei.
In mod deosebit la pacienții mai tineri, tratamentul ales este de obicei reducerea deschisă și
Mobilizarea cotului pe intreg sectorul de miscare poate incepe imediat dupa interventia
chirurgicala.Miscarea cu rezistenta,flexia si extensia fortata precum si miscarea in valg sau varus trebuie
evitate 6 saptamani postoperator.Unii chirurgi prefera sa aplice ghips,imobilizand cotul fie in flexie de
90 degrade,fie in extensie totala imediat postoperator pentru a minimiza durerea si a reduce
complicatiile tesuturilor moi.
Protocolul de reabilitare postoperatorie depinde de tehnica chirurgicala abordata.Dupa osteotomia de
olecran care cel mai frecvent este efectuata pentru fracturile complexe de humerus distal,flexia activa
trebuie efectuata cu atentie si nu impotriva gravitatiei.In cazul abordarii tricepsului (pentru conservare)
flexia activa,precum si extensia activa pot fii initiate imediat.
La 6 saptamani postoperator incarcarea este permisa.Incarcarea maxima este recomandata abia la 10-
12 saptamani dupa interventia chirurgicala.
Ori de câte ori osteosinteza nu este fezabilă, artroplastia totală a cotului trebuie luată în considerare
la pacientul geriatric.In cazul in care insertia tricepsului ramane intacta si abordul chirurgical se face
para-olecranian este permisa mobilizarea precoce in flexie si extensie activa fara a implica riscul unei
insuficiente a tricepsului postoperator.In prima saptamana bratul va fii mentinut in extensie pentru a
evita complicatiile tesuturilor moi.Daca abordul a vizat si insertia tricepsului atunci extensia activa
trebuie evitată timp de 6 săptămâni postoperator pentru a evita insuficiența tricepsului.Este foarte
important ca pacinetul sa inteleaga ca ar trebui sa ridice o greutate de maxim 5kg dupa acet tip de
interventie.
Pentru pacientii tineri,activi cu fracturi de humerus distal nerecuperabile dar condili stabili și un
antebraț proximal intact, fără leziuni de cartilaj relevante hemi-artroplastia de humerus distal poate fii
considerata necesara,pentru a evita limitarea mentionata mai sus.
Fracturile de cap radial sunt cele mai frecvente fracturi intalnite la adult si sunt frecvent insotite de
leziuni ale tesuturilor moi si de rupturi ale ligamentelor sau ale membranei interosoase,sau fracturi
concomitente in special cele proximale de ulna-fracturi de tip teribila triada,fracturi
Monteggia.Diagnosticul leziunilor suplimetare este crucial pentru a asigura pacientului tratamentul
optim de reabilitare.
Fracturile Mason I: Fracturile nedeplasate sau ușor deplasate (Mason tip I) sunt în general tratate
In cazul unei leziuni Essex-Lopresti artrodeza temporara a partii distale a articulatiei radioulnare este
realizata frecvent cu două fire Kirschner. Prin urmare, prono supinația nu poate fi efectuată până când
K-fire sunt îndepărtate 6-8 săptămâni postoperator
Fracturi de olecran: Fracturile de olecran sunt tratate de obicei chirurgical,deoarece pe masura ce trage
tricepsul acesta duce la deplasarea fragmentului (fragmentelor).Mobilizarea incepe imediat
postoperator cu flexie activa si extensie activa atenta cu ajutorul gravitatie. Extensia activă împotriva
gravitației ar trebui să fie evitata timp de 6 săptămâni. La 6 săptămâni, pot fi introduse exerciții de
rezistență. Capacitatea totală de încărcare poate fi reintrodusă la 10-12 săptămâni postoperator.
Fracturi coronoide: Fracturile de forfecare transversale ale procesului coronoid sunt frecvent însoțite de
fracturi ale capului radial, ca urmare a dislocării cotului in posterior. Această combinație este
denumită„teribila triada” a cotului. Micile,fracturi izolate (Regan / Morrey tip I)nu necesita tratament
chirurgical. În cazul intervenției chirurgicale într-o leziune detip teribila triada fixarea acestor fracturi
poate crește stabilitatea articulației și, astfel, poate reduce complicațiile postoperatorii. Îngrijirea
ulterioară a Regan / Morrey izolat tip I fracturile coronoidului este echivalent cu luxația simplă a cotului.
Fracturile pe fata anteromediala a procesului coronoid necesita adesea ORIF.Flexia si extensia activa
pot fi efectuate precum si pronosupinatia cand cotul este flectat la 90 de grade. Aplicarea unei orteze de
cot pentru 6 săptămâni scade cuplul valgus și astfel poate reduce riscul de deplasare secundară a
fracturii.
Fracturi complexe de ulna proximala: Fracturile combinate ale olecranului,ale bazei procesului coronoid
precum si a diafizei ulnare proximale sunt tratate chirurgical.In cazu unei leziuni de tip Monteggia
dizlocarea suplimentara a articulatiei radio-ulnare proximale cu sau fara fractura capului radial este
prezenta.Flexia si extensia asistata activa precum si rotatia antebratului pe toată amplitudinea de
mișcare poate fi efectuate în urma unei intervenții chirurgicale, fără ca modelul de fractură să aibe
nevoie de mai multe îngrijiri ulterioare sau sa necesite punerea într-o atelă de ipsos sau atasarea unui
fixator extern articulat.
Fracturile Bado tip 2 cu luxația posterioară a capului radial reprezintă cele mai comune tipuri de
fracturi Monteggia la adult. În aceste leziuni, în special trebuie evitată flexia forțată a cotului
postoperator pentru a minimiza riscul de eșecul ORIF.Miscarea cu rezistenta poate fii intitiata la 8-10
saptamani postoperator sau odata verificata consolidarea fracturii radiografic.
2 DATE GENERALE
Cotul este alcătuit din oase, ligamente, tendoane și mușchi care,asigurao miscare ampla,stabila si fara
durerere.
Ulna proximala este formata din doua fatete,o incizura mai mare numita incizura trohleara prin care se
articuleaza cu trohleea si o incizura mai mica,incizura radiala,prin care se articuleaza ulna cu radiusul.
Procesul coronoid ofera o importanta sustinere anterioara si in varus a cotului.Acesta este format dintr-
un varf,un corp,o fateta anteromediala si o fateta anteromediala.La marginea inferomediala a fatetei
anteromediale se afla un tubercul care este locul de inserție pentru fasciculul anterior a ligamentului
colateral medial. Ligamentul lateral ulnar (LUCL) se inserează pe creasta supinatorului.
Capul radial este o structură ușor eliptică care se articulează cu capitelul și cu incizura radiala a ulnei.
Cartilajul hialin acopera cea mai mare parte a marginii articulare.Cu antebratul in pozitie
neutra,portiunea laterala a marginii articulare a capului radiusului este lipsita de cartilaj hialin.Aceasta
portiune laterala a capului radiusului nu se articuleaza cu capitelul sau ulna proximala.Capul radial ofera
un important sprijin anterior si in valg al cotului.
Pe langa suportul oferit de structurile osoase avem si numeroase structuri moi implicate in anatomia
cotului.
Ligamentul colateral lateral (LCL) constă din ligamentul colateral radial, LUCL și ligamentul inelar. După
cum sa menționat, originile LUCL se află pe epicondilul lateral și se atașează de creasta supinatoare a
ulnei proximale. Ligamentul inelar se atașează de marginile anterioare și posterioare ale incizurii radiale.
Ligamentul colateral medial (MCL) este format dintr-un fascicul anterior,un fascicul posterior si un
ligament transvers.Dintre aceste fascicule,cel anterior are o imortanta deosebita in stabilizarea cotului.
MCL stabilizeaza cotul impotriva fortelor in valg.
Mușchii și capsula articulară oferă stabilitate cotului. Capsula anterior se atașează la câțiva milimetri
distal de vârful procesului coronoid și este de obicei ruptă in luxații simple ale cotului.
3.FRACTURA DE CAP RADIAL