Sunteți pe pagina 1din 10

~1~

Investeşte în oameni!Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul cresterii economice şi dezvoltării
societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.3„Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare
profesională”
Titlul proiectului:Reţea Naţională de Formare Continuă a Cadrelor Didactice din Învăţământul
Preuniversitar Profesional şi Tehnic – CONCORD
Cod proiect: POSDRU/87/1.3/S/61397
Beneficiar:Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Partener naţional 1: Universitatea „Politehnica” din Timişoara

program formare: PROMEDIU II

PROCESE ANTROPICE ŞI IMPACT GENERAT ASUPRA MEDIULUI

Portofoliu de evaluare finală


COMBUSTIBILI FOSILI

Coordonator

Ș.l.dr.ing.Romul Marius Jurca

Cursant Damian Gilda Carmen

Universitatea „Politehnică” din Timişoara


~2~

CUPRINS

1.Introducere pag.4

2.Cărbunii pag.5
2.1Formare pag.5
2.2.Clasificare pag.5
2.3.Rezerve şi producţie pag.5
2.4.Utilizări ale cărbunelui pag.6

3.Petrolul pag.6
3.1 Formare pag.6
3.2.Clasificarea petrolurilor pag.7
3.3.Rezerve şi producţie pag.7
3.4.Utilizări ale petrolului pag.7

4.Gazele naturale pag.8


4.1. Formare pag.8
4.2.Rezerve şi producţie pag.8
4.3.Utilizări ale gazelor naturale pag.8

5. Concluzii pag.9

6. Bibliografie pag.10
~3~

OPIS FIGURI

1.Fig.1 Combustibili fosili pag.4

2.Fig.2 Rezervele de cărbune în lume pag.5

3.Fig.3 Rezervele de petrol în lume în anul 2005 pag.7

4. Fig.4 Rezervele de gaze naturale ale lumii pag.8


~4~

1.Introducere

“Combustibil fosil” este termenul folosit pentru depozite geologice subterane de materii organice
formate din plante și animale putrezite care s-au transformat în țiței, cărbune, sau gaze naturale, sub
acțiunea căldurii și a presiunii din scoarța terestră, de-a lungul sutelor de milioane de ani.

cărbune

petrol

gaze naturale

Fig.1.Combustibili fosili

Consumul de energie al omenirii, acoperit în perioada actuală în proporţie de 90%esursele


naturale ale Pamantului au fost fundamentul dezvoltarii economice a societatii din ultimul secol. In prima
decada a secolului al XXI-lea, 85% din energia primara consumata de omenire a provenit din litosfera, iar
40% din ea a fost obtinuta din petrol. Aproximativ 40% a provenit din gaze natural.
Este extrem de greu de estimat exact care sunt rezervele de combustibili fosili existente in lume si
cand exact se vor epuiza, insa tendinta este clara: ne indreptam catre o criza energetica de proportii. 
Numărul de ani pentru care se consideră că mai există posibilităţi de exploatare (în cele mai optimiste
estimări)petrolul în 32 de ani, gazul natural în 72 de ani şi cărbunele în 252 de ani. Omul a inceput sa
inteleaga mai ales in ultimele decenii ca progresul societatii umane s-a transformat treptat in instrument
de distrugere, cu efecte dezastruoase asupra naturii. Arderea combustibililor fosili generează acid sulfuric
şi azotic, care cade pe Pământ ca ploaie acidă, având un impact asupra mediului natural
Combustibilii fosili conţin şi materiale radioactive, mai ales uraniu şi toriu, care este emanat în
atmosferă. În anul 2000 au fost emise în atmosferă circa 12.000 de tone de toriu şi 5000 de tone de uraniu
prin arderea cărbunelui. Arderea cărbunelor generează şi imense cantităţi de zgură şi funingine.  
În termeni economici, poluarea provenită din combustibilii fosili este privită ca o externalitate negativă şi
trebuie taxată. Acest lucru internalizează costul poluării şi face arderea acestor combustibili mai scumpă,
reducând astfel utilizarea lor şi deci şi poluarea asociată cu aceştia. Cu toate că ţările europene impun taxe
pe poluare, aceste taxe se întorc deseori ca subvenţii tocmai la industriile direct legate de combustibilii
fosili, prin amânări si scutiri de taxe.Cu toate că taxarea este o variantă de reducere a utilizării acestora,
încă nu s-a dovedit cu adevărat eficientă.
Potrivit estimarilor Agentiei Internationale pentru Energie (AIE), centralizate in raportul anual
World Energy Outlook, preluat de Reuters, combustibilii fosili vor acoperi in proportie de 84% cresterea
cererii de energie in perioada 2005-2030, consumul de energie fiind estimat, la finele intervalului
mentionat, la 17,7 miliarde de tone echivalent petrol, fata de 11,4 miliarde de tone in anul
2005. Petrolul va ramane in continuare cea mai importanta sursa individuala de energie, insa ponderea sa
in cererea globala de energie primara va scadea de la 35% la 32%. Continuand trendul puternic ascendent
din ultimii ani, cererea de carbune va inregistra cea mai semnificativa crestere in termeni absoluti, avansul
plasandu-se la 73% in termeni absoluti in perioada 2005-2030.In urma acestei evolutii, ponderea
carbunelui in cererea mondiala de energie va creste de la 25% la 28%.
~5~

2.Cărbunii

2.1Formare
Cărbunii sunt roci sedimentare, având culori care variază de la negru la brun, care degajă o mare
cantitate de energie prin ardere. Cărbunii s-au format prin descompunerea anaerobă (în absenţa aerului) a
resturilor vegetale, provenite din ere geologice îndepărtate. După moartea plantelor, rămăşiţele acestora,
ajunse pe fundul mlaştinilor (mediu anaerob), sunt descompuse în lipsa aerului de către microorganisme
anaerobe. După o perioadă scurtă şi o serie de procese anaerobe, din aceste resturi vegetale se formează
un cărbune inferior, numit turbă. De-a  lungul timpului, peste acest cărbune se depun straturi noi de
sedimente, astfel acesta fiind supus un presiuni şi temperaturi din ce în ce mai mari. În funcţie de
presiunea la care a fost supusă turba şi vechimea sa, cărbunele format poate fi cărbune brun, lignit,
antracit sau huilă. 

2.2Clasificare
După energia termică (căldura) degajată prin ardere, cărbunii se împart în cărbuni inferiori şi
cărbuni superiori. Cărbunii inferiori, reprezentaţi de turbă, cărbunele brun şi lignit degajă o cantitate mai
redusă de energie şi de aceea sunt cărbuni cu valoare economică, mai scăzută. Cărbunii superiori sunt
cărbuni care degajă cantităţi mari de energie, deci au o valoare ridicată; sunt cei mai bogaţi în carbon şi
cei mai vechi. În tehnică, compoziția cărbunilor se exprimă parțial în elemente
chimice, carbon (C), hidrogen (H), azot (N), oxigen (O) și sulf(S), parțial în substanțe ca masa minerală
(A - de:Asche, en:ash) și umiditatea (W )
Antracitul – are o putere calorica de peste 8 000 Kcal/kg. Huila (5.7 mil. t) este un carbune
valoros, cu proprietati de cocsificare (avand – 75-90% carbon) si o putere calorica de 6 000-8 000
Kcal/Kg. Carbunii bruni (600 000 t) au o capacitate calorica de pana la 5 000 Kcal/Kg si un continut in
carbon de 65-75%. Predominant sunt utilizati in termocentrale si la fabricarea brichetelor;.
Lignitul, prin volumul exploatarii este cel mai important carbune. Utilizarea cea mai larga o are in
termoenergie.Se mai exploateaza turba si sisturi bituminoase.Turba, avand o putere calorica redusa (2
000-3 000 Kcal/Kg) se utilizeaza in medicina si in agricultura ca ingrasamant.

2.3.Rezerve şi producţie
Zăcămintele de cărbune se afla predominant in emisfera nordica (circa 90% din
rezerve),indeosebi in tarile aflate in zona temperata.Rezervele mondiale sunt circa 10 000 miliarde de
tone,precumpanitori fiind cărbunii superiori.Numai trei ţări,China,Rusia si S.U.A dispun de 80% din
aceste rezerve,lor adăugându-li-se Germania,Polonia si Marea Britanie –in Europa,India – in Asia,Africa
de Sud si Australia.Desi utilizati inca din Antichitate ,carbunii au fost mai intens exploatati incepand cu
secolul al XVIII-lea,contribuind la declansarea revolutiei industriale.Au devenit principala sursa
energetica in secolul al XIX-lea si in primele decenii al secolului ai XX-lea,fiind intrecuti,dupa 1930,de
petrol.In prezent,ca urmare a exploatarii tot mai mari a lignitului ( folosit in termocentrale si la incalzit ),
productia mondiala este in jur de 5 miliarde de tone.
Astazi,cei mai importanti producatori sunt China ( circa 1/3 din productia mondiala ),S.U.A
( circa 1/5 din totalul mondial),Rusia,Germania,India,Polonia,Republica Africa de Sud,Australia.
Gazele naturale au rezerve certe de circa 67 000 miliarde m3,care,la nivelul productiei actuale ( circa 2
600 miliarde m3/an),s-ar epuiza in trei decenii,dar rezervele probabile sunt mult mai mari ( de peste patru
ori). Cele mai insemnate rezerve se afla in spatiul,Orientul Apropiat si Mijlociu ( 2/5 ),CSI ( 1/3) America
de Nord (S.U.A,Canada,Mexic ), Africa ( Nigeria,Algeria),Europa ( Olanda,Marea Britanie,Norvegia ).
Cel mai mare producator este Rusia ( circa 600 miliarde de m3 ,cu exploatari in bazinul fluviului
Volga,nordul Caucazului,sud-vestul Muntilor Urali,bazinul mijlociu si inferior al fluviului Obi
etc.),urmata de S.U.A ( circa 540 miliarde m3-in Texas,Louisiana,Oklahoma,Kansas,Dakota,Alaska
etc.),Canada ( peste 180 miliarde de m3,in provinciile centrale si subpolare),Marea Britanie ( circa 100
~6~

miliarde m3,in Marea Nordului ),Indonezia ( peste 60 miliarde m3,in insulele Kalimantan si
Sumatera),Algeria ( circa 85 miliarde m3),Olanda (70 miliarde m3; cel mai mare zacamant se afla la
Slochteren-Groningen);alte state cu productii insemnate insemnate sunt:
Turkmenistan,Norvegia,Iran,Arabia Saudita.

Fig. 2. Rezervele de cărbune în lume

2.4.Domenii de utilizare
Cărbunele este utilizat cel mai des ca şi combustibil. Până nu demult o cantitate mare de cărbune
era arsă pentru a încălzi locuinţele. În zilele noastre, cărbunele este ars pentru a genera electricitate sau în
procese industriale. Înainte de exploatarea pe scară largă a gazelor naturale, unele ţări îşi produceau
întreaga cantitate de gaze din cărbune .Cărbunele este utilizat şi industrial în domenii ca :purificarea
aerului,purificarea apei, decolorarea şi purificarea produselor alimentare,chimice şi
farmaceutice.Cărbunele activat este elementul salvator de vieţi în măştile de gaz prin puterea sa de
absorbţie a gazelor otrăvitoare. Cărbunele activat poate fi purificat în mod special pentru utilizări
farmaceutice .Uriaşa sa putere de absorbţie îl face agentul ideal pentru atragerea toxinelor din tractul
gastro-intestinal (în otrăviri şi diaree )şi din sânge (dializă) şi eliminarea lor din organism.

3.Petrolul
3.1.Formare

Petrolul este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de


hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută (nerafinat) conține peste
17 000 de substanțe organice complexe. Petrolul ia naștere din organisme marine plancton care după
moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de sedimente.Conform acestei teorii perioada
de formare a petrolului se întinde pe perioada de timp de ca. 350 - 400 milioane de ani în urmă, perioadă
în care a avut loc în rândurile florei și faunei o mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș
care a căzut în aceea perioadă pe pământ, declanșând temperaturi și presiuni ridicate.Astfel s-au format
așa numitele substanțe cherogene ce provin din substanțe organice cu un conținut ridicat în carbon și
hidrogen.Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot deveni
substanțebituminoase, rocile sedimentare ce conțin substanțe cherogene sunt denumite roci mamă a
zăcămintelor de petrol.
~7~

3.2.Clasificarea petrolurilor
 Pe baza compozitiei chimice , respectiv a predominarii unor categorii de hidrocarburi , petrolurile
au fost clasificate in mai multe tipuri :
                  1. Petrol parafinos caracterizat prin procentul mai ridicat in alcani (pana la 78%) , asa cum sunt
in general petrolurile americane .
                   2. Petrol asfaltos , caracterizat prin procentul mare de hidrocarburi aromatice (in fractiunile
usoare) cat si de substante asfaltoase , asa cum sunt petrolurile din Caucaz .
                   3. Petrol de tip intermediar , caracterizat prin procentul mare fie de cicloalcani fie de alcani si
hidrocarburi aromatice .

3.3.Rezerve şi producţie
Aproape peste tot pe Glob exista bazine de extractie a petrolului. Cele mai mari sunt:Golful
Persic (ţările din regiune sunt cele mai mari exportatoare de petrol din lume),Alaska(Prudhoe Bay-10
miliarde de barili* de petrol se presupune ca adaposteste acest bazin) dar si unele mari cum ar fi Marea
Nordului, Marea Neagra, Marea Ohotsk .Dar cel mai bogat dintre ele este, cu siguranta Golful Persic.De-
a lungul ultimelor decenii tarile din regiune au detinut si detin monopolul în ceea ce priveste exporturile
de petrol.De altfel, întreaga economie a acestor ţări se bazează pe productia de petrol. Cele mai mari
exportatoare de petrol din lume au fondat o organizatie denumita OPEC(Organizatia ţărilor exportatoare
de petrol) care are ca domeniu de activitate politica petroliera.Ţările membre sunt: Algeria, Arabia
Saudita, Ecuador, Emiratele Arabe Unite, Gabon, Indonezia, Irak, Iran, Kuweit, Libia, Nigeria, Quatar,
Venezuela.
Fig.3 Rezervele de petrol din lume, anul 2005 (în miliarde de barili)

3.4.Domenii de utilizare
Diferite fractiuni din petrol sau amestecuri de hidrocarburi, prelucrate prin metode fizice si
chimice in rafinariile de petrol (benzine, petrol lampant, motorine), servesc drept combustibili pentru
alimentarea mai tuturor mijloacelor de transport (automobile, avioane, locomotive si tractoare). Tot din
petrol se fabrica uleiurile de uns (lubrefiantii) necesare acestor motoare si altor masini, precum si asfaltul
care constituie stratul exterior al soselelor.Prin prelucrarea termica (piroliza) si catalitica, a diferitelor
fractiuni din petrol se obtin materiile prime de baza ale industriei chiimice. Printre acestea cele mai  
importante sunt etena, propena, butenele si butadiena (materii prime pentru fabricarea cauciucului
sintetic), benzenul toluenul (metil-benzenul), xilenii (dimetil-benzenii), si alte hidrocarburi, din care se
obtin produsii extrem de numerosi ai industriei chimice organice (mase plastice, fibre sintetice,
medicamente, coloranti, antidaunatori pentru agricultura, solvenţi etc.)
~8~

4. Gazele naturale

4.1.Formare
Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în straturile din
adâncime ale pământului. Gazul natural este asociat cu zăcăminte de petrol, procesele lor de formare
fiind asemănătoare. Compoziția gazului natural constă în cea mai mare parte înmetan, deosebindu-se de
acesta prin compoziția chimică. Gazul natural ia naștere prin procese asemănătoare petrolului cu care
este găsit frecvent. Gazul se formează din organisme microscopice moarte (alge, plancton) fiind izolat de
aerul atmosferic, în prezența unor temperaturi și presiuni ridicate, condiții care au luat naștere prin
sedimentarea pe fundul mărilor fiind acoperite ulterior de straturi impermeabile de pământ.Cea mai mare
parte a gazelor naturale s-au format în urmă cu 15 până la 600 milioane de ani, fiind asociate cu
zăcămintele de petrol, mai rar se pot găsi zăcămintele unice de petrol sau gaz.

4.2.Rezerve şi producţie
Gazul natural acoperă 24% din necesarul de energie al lumii. Zăcămintele de gaz, de regulă, sunt
sub presiune, fapt ce ușurează exploatarea lui. Rezervele globale de gaz estimate în anul 2004 sunt de
170.942 miliarde m³, respectiv 185 miliarde tone (SKE) care ar acoperi necesarul pe o perioadă de 67 de
ani. Din această cantitate de gaz, 2.830 miliarde m³ aparțin Orientului Apropiat (Peninsula Arabă, o parte
din Nordul Africii), 64.020 miliarde m³ Europei și Statelor GUS (Uniunii Sovietice), 14.210 miliarde m³
Asiei și Australiei, 14.060 miliarde m³ Africii, 7.320 miliarde m³ Americii de Nord și 7.100 miliarde m³
Americii de Sud.Cererea globală este așteptată să sară de 5,1 trilioane de metri cubi (tmc) până în 2035,
cu 1,8 tmc mai mult decât în 2011
Fig.4 Rezervele de gaze naturale ale lumii în 2009
Loc Ţara (M Cu)
1 Rusia 43.300.000.000.000
2 Iran 29.610.000.000.000
3 Qatar 25.260.000.000.000
4 Turkmenistan 7.940.000.000.000
5 Arabia Saudita 7.319.000.000.000
6 Statele Unite ale Americii 6.731.000.000.000
7 Emiratele Arabe Unite 6.071.000.000.000
8 Nigeria 5.215.000.000.000
9 Venezuela 4.840.000.000.000
10 Algeria 4.502.000.000.000

4.3.Domenii de utilizare
Gazele naturale sunt utilizate ca şi combustibil, materie primă în industria energiei electrice,ca
materie primă în industria chimică pentru obţinerea metanului, etilenei sau amoniacului, negrului de fum ,
maselor plastic, firelor şi maselor sintetice.

Concluzii
~9~

 Combustibilii fosili continuă să acopere cea mai mare parte din cererea mondială de
energie primară (90 % în anul 2020)

 Cărbunele este una din cele mai importante surse primare de energie, lui revenindu-i
aproape 70 % din energia înglobată în rezervele certe de combustibilifosili . Cărbunele
care a constituit baza revoluţiei industriale din secolul XIX, după o perioadă importantă
de regres (1950 – 1980), revine ca o energie primară deosebit de importantă pentru viitor.

 Petrolul rămâne o energie primară deosebit de căutată datorită avantajelor importante pe


care le oferă atât din punct de vedere al valorii sale energetice cât şi al proprietăţilor sale
fizico-chimice. Utilizarea lui este la ora actuală îngrădită atât de reducerea rezervelor, cât
şi de accesul dificil la zăcăminte repartizate în mod inegal din punct de vedere geografic.
Un alt dezavantaj major al petrolului este legat de preţ, care prezintă fluctuaţii
importante, de multe ori din cauze politice.

 Gazul natural este un combustibil relativ “curat” din punct de vedere ecologic, cu
emisii reduse de oxizi de sulf, oxizi de azot şi pulberi. Datorită raportului
carbon/hidrogen mai scăzut decât în cazul cărbunelui şi petrolului, emisiile de
dioxid de carbon sunt de asemeni simţitor mai reduse.

Bibliografie
~ 10 ~

*** www.wikipedia.org

*** www.google.com

*** eur-lex.europa.eu/

*** www.scritube.com

*** www.ecomagazin.ro/info

*** www.descopera.ro

*** cpue.energ.pub.ro/www.intec.ro/

*** www.natgeo.ro