Tesutul Cartilaginos

Tesutul cartilaginos

- semirigid, dur, dezvoltat in S5 de viata intrauterina

- tesut avascular, alcatuit in proportie de peste 95% din MEC, parte functionala a tesutului
- Clasificare:
 embrionar/ permanent
 scheletic/ nescheletic
 calcificat/ necalcificat. Calcificarea poate aparea ca o zona la niv. cartilajului articular, in
osificarea encondrala, cu varsta sau la fibrocartilajul din calusul osos
 elastic/ hialin/ fibros
- prezinta la exterior pericondrul:
cu vase si nervi (rol nutritiv)
are 2 roluri (protector si condrogenic)
2 straturi: fibrilar/extern (cu colagen I semiordonat spre ordonat) si condrogenic/ intern
(celule mezenchimale care se diferentiaza in condroblaste si asigura cresterea in
grosime)
absent la fibrocartilaj si la cartilaje articulare
- alcatuit din condrocite si matrice extracelulara (MEC) specializata.
 Condrocitele: au forma elipsoidala (in marginea lacunei)/ hemisferica (in profunzimea
lacunei), sinteza redusa, nu se divid, ci imbatranesc si mor (lacunele dispar)
MO: nucleu rotund, eucromatic spre heterocromatic si citoplasma acidofila
ME: putine organite si incluziuni de glicogen si lipide
 MEC:
 solida, dar totusi pliabila=> rezistenta
 compozitie bogata in GAG si colagen II=> permite difuzia substantelor in matrix
si dispersarea condrocitelor=> mentinerea viabilitatii celulelor
 interactiunea subst. cu proprietati fizice opuse (GAG si colagen II) => adaptare la
greutate (mai ales in articulatii)
 cele 3 tipuri de cartilaj se diferentiaza in functie de caracteristicile matricei:
 Cartilaj Hialin: colagen II, GAGs, proteoglicani, glicoproteine multi-
aderente
 Cartilaj Elastic: fibre elastice, lamele elastice si componenta matriceala a
cartilajului hialin
 Fibrocartilajul: colagen I abundent si matricea cartilajului hialin
Cartilajul Hialin

- formeaza scheletul axial si al membrelor la embrion, iar la adult se gaseste in nas, laringe (fara
cartilaj aritenoid), trahee, bronhii, cartilaje costale, cartilaje de crestere si suprafata articulara a
unor oase
- tesutul prezinta suprafete cu indice de frecare redus, participa la lubrifierea articulatiilor sinoviale
si distribuie fortele pe tesutul osos adiacent
- ofera un model pentru dezvoltarea osoasa a fetusului, fiind precursorul osului lung in osificarea
encondrala
 In procesul de crestere, mare parte din cartilaj e inlocuit de os, cel restant devine loc de
crestere= placa de crestere epifizala/ disc epifizal
 Functional pana cand osul ajunge la lungime adulta
- prin calcifiere, e inlocuit de os, cu depunerea cristalelor de fosfat de Ca2+ in matricea
extracelulara
* in inlocuirea cartilajului e implicat condroclastul (asemantor cu osteoclastul, actiune litica)
a) Matricea extracelulara:
 prezinta lacune in care se gasesc condrocite
 omogena, aspect sticlos, bazofila (prin compozitia de condroitin sulfati), colorata
metacromatic, intens in PAS+
 tipuri (date de colorarea neuniforma prin distributia inegala a proteoglicanilor care prin
gr. SO4- se coloreaza in HE)
 interteritoriala: inconjoara matricea teritoriala, ocupa spatiul dintre condrocite
 teritoriala: inconjoara gr. izogene, are fibre de colagen II si colagen IX si o conc.
scazuta de proteoglicani sulfatati => mai putin colorata
 matricea pericelulara/ capsulara: inel de matrice f. bazofil in jurul condrocitului cu
conc. f. mare de proteoglicani, ac. hialuronic, colagen IV (se leaga la receptorii-
integrine ai celulei si se ancoreaza de ei)
 formata din substanta fundamentala si fibre de colagen:
Substanta fundamentala:
- proteoglicani (9%), tipuri:
* condroitin sulfat, keratan sulfat care se ataseaza la o proteina-miez pentru a
forma monomeri de proteoglicani
* agregan, cel mai important, se asociaza cu ac. hialuronic (apr. 300 agregani la 1
molecula ac. hialuronic) prin leg. N-linkate, formand agregate de proteoglicani,
unite prin fibre de colagen si glicoproteine de adezivitate (aspect de „perie de
spalat sticle”)
* alte tipuri: decorina, biglican si fibromodulina, rol stabilizator al matricei
- glicoproteine de adezivitate (5%):
* noncolagenoase, infl. interactiunea dintre condrocite si molecule din matrice, au
rol ca markeri al turn-overului si degenerarii cartilajului
* tipuri: condronectina (mediaza atasarea celulelor de fibrele de colagen si GAG),
tenasceina, fibronectina, ancorina C-II (rol de receptor de colagen pe condrocit)
- apa (60%):
* puternic hidratata, in mare parte legata de agregani hialuronizati sau libera
(pentru pasajul metabolitilor)
* ofera posibilitatea raspandirii presiunii pe toata suprafata cartilajului in articulatii
Colagenul (15%):
- tipuri predominante: colagen II, dar si tipuri specifice cartilajului
- moleculele de colagen participa la formarea scheletului 3D cu fibre subtiri si relativ
scurte:
colagen II (80%), colagen IX (faciliteaza interactiunea cu molec. de proteoglicani),
colagen XI (regleaza marimea fibrelor), colagen X (organizeaza fibrele de colagen in
scheletul 3D hexagonal), colagen VI ( in jurul condrocitelor, le ajuta sa se ataseze la
matrice)

b) Condrocitele:
- dispuse in condroplaste, pot fi singure sau in grupuri izogene (2-8 cel/ grup pe sectiune), formate
din celule care abia s-au divizat si incep sa produca matrice extracelulara in jurul lor si sa se
disperseze
Tipuri:
 coronare: cel. dispuse radiar (cartilaj costal, trahee)
 axiale: cel. dispuse in siruri (cartilaj articular, de crestere)
- secreta metaloproteinaze, care degradeaza matricea si ofera cel. posibilitatea de extindere si
repozitionare in grupul izogen
- Aspect (MO)
 forma rotunjita/ unghiulara
  citoplasma bazofila, cu incluziuni bine reprezentate
 aspectul variaza dupa activitatea celulara: cele active in producerea matricei au bazofilie
ridicata (sinteza proteica), iar cele batrane si mai putin active au zone clare date de
depozite de glicogen si lipide
* ultimele au aspect ratatinat prin pierderea depozitelor in formarea preparatului microscopic
- Aspect (ME):
 inel in jurul lacunei (fibre de colagen in cosulet)
 organite (la cele active): mult RER, ap. Golgi larg, granule secretorii si vezicule, filamente
intermediare, microtubuli si filamente de actina

- Cartilajul articular este un tip de cartilaj hialin, dar care nu are pericondru (suprafata articulara nu
are pericondru, iar cea opusa vine in contact direct cu osul).
 proces de reinoire lent, reflectie a retelei f. stabile de colagen II si timpului de injumatatire
mare al proteoglicanilor
 Are 4 zone:
1. zona tangentiala/superficiala: la suprafata articulara, cu condrocite aplatizate si colagen
in fascicule paralele cu suprafata
2. zona de tranzitie/intermediara: condrocite rotunde dispuse aleatoriu, colagen oarecum
oblic fata de suprafata
3. zona radiala/profunda: condrocite mici, rotunde, dispuse in coloane perpendiculare pe
suprafata si colagen paralel cu axul lung al osului
4. zona calcificata: condrocite mici, matrice calcificata

Cartilajul elastic:

- in plus fata de componentele normale ale matricei extracelulare a cartilajului hialin, contine retele
dense de fibre elastice anastomozate si intersectate si straturi interconectate de material elastic
* evidentiate cel mai bine in sectiuni in parafina cu coloranti speciali (rezorcina sau orceina)
- materialul elastic ofera cartilajului si proprietatea de elasticitate (pe langa rezistenta si pliabilitate)
- Localizare: urechea ext., peretii meatului acustic extern, trompa lui Eustachio, epiglota laringelui
- cartilajul e inconjurat de pericondru, cu aceleasi caracteristici ca la cartilajul hialin
- spre deosebire de cel hialin, nu se calcifica cu varsta
- Celule:
 mai multe decat la hialinul adult, fiind asemanator cu hialinul tanar
 grupurile izogene mai mici (2-3 cel/grup/sectiune)
 spatiile intre grupuri sunt mai mici

Fibrocartilajul:
- Combinatie intre cartilajul hialin si tesut conjunctiv dens
- Localizare: discul intervertebral, simfiza pubiana, discuri articulare sternoclaviculare si temporo-
mandibulare, meniscurile articulatiei genunchiului si complexul cartilaginos triunghiular al
incheieturii
 Structura discului intervertebral:
 inel fibros la periferie (cu tesut conjunctiv fibros si fibrocartilaj) si inele
concentrice
 cu varsta se subtiara=> creste riscul de hernie de disc (deplasarea nucleului
pulpos)
 centru= nucleu pulpos, cu grupuri de celule inconjurate de subst. fundamentala
cu acid hialuronic (absoarbe socurile)
 - Prezenta lui sugereaza necesitatea de rezistenta la forta+ forta de forfecare => rol de a absorbi
socurile
 Matricea extracelulara:
* cantitati mari de colagen I si colagen 2, raportul intre ele variind mult (mai mult col. I in
meniscul genunghiului, cantitate egala in discuri intervertebrale)
* cantitati mari de versican (proteoglican produs de fibroblasti), care se poate lega de ac.
hialuronic cu formare de agregati
* fibrele de colagen sunt dispuse in benzi groase, paralele, cu aspect penat
* substanta fundamentala redusa
 Celule:
* rare, in grupuri izogene mici asezate in siruri intre fibre
* au nuclei rotunzi, celulele cu nuclei aplatizati apartin zonelor fibroase (fibroblastilor)

Tesutul osos:

Generalitati:
- tesut conjunctiv alcatuit din parte celulara si matrice extracelulara f. bine mineralizata=> tesut dur,
capabil sa ofere suport, protectie si depozit de Ca2+ si PO4 (rol in homeostazia Ca2+ din sange)
- Elemente:
a) Matricea extracelulara:
 90% substanta solida: 65-70% minerala (confera duritate) si 30-35% organica (confera
flexibilitate)
 componenta organica e acidofila (reactie PAS+)
 contine:
* mineralul principal: fosfatul de Ca2+ sub forma cristalelor de hidroxiapatita, conjugate cu Mg2+,
Na+, K+
aspect in ME: bastonase (placute), lungime 40 nm, dispuse in golurile dintre fibrele de
colagen
componenta minerala scade < 35% in osteomalacie
mineralizarea e initiata in acelasi moment in fibrele de colagen si subst. fundamentala si
implica secretia de vezicule matriceale in matrixul osos
evenimente:
 legarea Ca2+ la osteocalcina=> stimularea producerii de fosfataza la
osteoblaste=> cresterea cantitatii de fosfat
 exocitoza veziculelor cu fosfataza si pirofosfataza=> rup PO4- de la alte molecule
din MEC
 cresterea punctului izoelectric al Ca2+ si PO4-=> cristalizarea si depunerea in
matricea ce inconjoara molecula de hidroxiapatita
* fibre de colagen: 90% din masa proteinelor din matrice, principal colagen I si colagen V, dar si urme
de colagen III, XI si III, se dispun helicoidal in jurul canalelor Havers formand lamelele osoase
formeaza si legaturi transversale intre fibre care confera rezistenta
* substanta fundamentala (10%, se numeste si oseina)
are proteine esentiale pentru crestere, remodelare si dezvoltare osoasa (colagenul si
subst. se calcifica in mineralizarea osoara)
principalele proteine:
 noncolagenoase: macromolecule de proteoglicani cu GAG (ac. hialuronic,
condroitin sulfat si keratan sulfat)- contribuie la rezistenta la compresie, leaga factori
de crestere si inhiba mineralizarea
 multi-adezive: glicoproteine (osteonectina-leaga colagen de hidroxiapatita,
osteopotina-leaga cel. de matrice, sialoproteina-mediaza atasarea celulara +
formarea fosfatului de Ca2+)
  dependente de vit. K: osteocalcina (atrage Ca2+ din sange + stimulare osteoclaste),
proteina S (indepartarea cel. in apoptoza), GIa-proteina
 factori de crestere si citokine: TNF-alfa, TGF-beta, PDGF, BMP (bone morphogenic
proteins, induc diferentierea cel. mezenchimale in osteoblaste), IL-1/6
 are lacune conectate prin retele canaliculare, in care se afla osteocitele

b) Celule:
- osteoprogenitoare:
 deriva din cel. stem mezenchimale, osteogeneza fiind dependenta de cel.
osteoprogenitoare, sensibile la stimuli moleculari
 factorul principal in diferentierea cel. osteoprogenitoare: factorul CBFA1, care
promoveaza expresia genelor specifice osteoblastelor
 sunt celule in stare de repaus, care se pot diferentia in osteoblaste si matrice
 localizare: pe fata interna a suprafetei osului si la niv. suprafetelor libere ale osului
(periost si endost)
o cuprind cel. periostale si endo-ostale care captusesc cavitatea maduvei, canalul
haversian si canalele Volkmann
 aspect: cel. turtie/ scuamoase, nucleu deschis colorat, elongat/ ovoidat, citoplasma slab
acidofila/ bazofila
 la ME: au RER, ribozomi liberi, ap. Golgi slab dezvoltat
 osteoblastele inactive pot redeveni cel. osteoprogentioare, prin morfologia asemanatoare

- osteoblastele:
 formeaza tesutul osos si secreta matrice
 substante secretate:
colagen I
BMPs care formeaza osul initial nemineralizat (osteoid, sunt reprezentate de
proteine care leaga Ca2+-osteocalcina sau osteonectina, proteine de adezivitate-
sialoproteine, osteopontina, trombospondina)
procolagenaza: liza colagenului din jurul celulei
fosfataza alcalina si pirofosfataza: eliberare ioni de fosfat pentru cristale de
hidroxiapatita
factori de stimulare pentru osteoclaste, sub actiunea PTH. PTH determina
secretia de RANKL care actioneaza pe receptorii precursorilor osteclastelor=>
osteoclastogeneza + cresterea Ca2+ plasmatic
 Cand Ca2+ revine la normal, osteoblastele sintetizeaza osteoprotegerina
care se leaga la RANK si inhiba activitatea osteoclastelor
 initiaza procesul de osificare prin secretia unor vezicule matriceale mici, acoperite de
membr. (50-250 nm), secretate activ doar in perioada de producere a matricei osoase
 aspect MO:
osteoblaste active: forma cuboidala/ poligonala, citoplasma puternic bazofila, ap.
Golgi bine dezvoltat (halou clar in jurul nucleului), granule PAS, RER abundent,
ribozomi liberi, mitocondrii bine dezvoltate, lizozomi
osteoblastele inactive: plate, acopera suprafata osului, asemanatoare cel.
osteoprogenitoare
 matricea depusa nu e calcificata instant, se coloreaza slab=> osteoblastele par separate
de matrice printr-o banda de lumina= ostenoid
 au receptori pentru vitamine si hormoni
 raspund la stimuli mecanici=> proces de depunere de matrice ostenoida=> inconjurarea
cel. de matrice extracelulara=> osteocit
  prezinta prelungiri citoplasmatice care fac GAP cu celule vecine (osteocite, osteoblaste)=>
nutritia osteoclastelor prin osteoblaste (bariera sange-os)
o la niv. tesutului compact: prima lamela osoasa e tapetata de un rand continuu de
osteoblaste care trimite prelungiri catre osteocite prin canalicule
o la niv. tesutului spongios: trabeculele au un rand de osteoblaste inactive/ active care
comunica cu osteocitele din lacune
 nu se divid

- osteocitele:
 singurele care se gasesc in osteoplaste, intre ele si osteoplaste e un spatiu cu fluid
nutritiv prin care se face difuzia de la vasele sangvine
 cel. matura osoasa, inconjurata de matrice, responsabile pentru mentinerea matricei
osoase
 rol in mecanotransductie: diferiti stimuli mecanici pot afecta exprimarea genelor si
mecanismele apoptotice ale celulelor
 moartea cel. prin traume, senescenta, apoptoza => resorbtia matrice osoase prin
activitatea osteoclastelor + repararea/ remodelarea prin osteoblaste
 aspect:
forma turtita/ alungita, nucleu turtit, tahicromatic
citoplasma slab bazofila/ acidofila, organite putine (suficiente pentru a intretine
activitatea matricei)
 lacuna: spatiul ocupat de osteocit, confera forma celulei si au canalicule in care se afla
procesele osteocitelor (prin care fac contacte cu alte osteocite sau bone-lining cells)
 pot comunica cu osteoblastele, pericitele si alte celule osoase prin semnalizare (NO,
transportori de glutamat)
 3 stari functionale:
adormite: sarace in RER, ap. Golgi micsorat, o lamina osmiofilica electrono-
opaca cu matrice calcificata in apr. membranei cel.
formatoare: depozite de matrice, caracteristici similare cu osteoblastele, RER si
ap. Golgi abundente
resorbtive: asemanatoare cu cele formatoare, RER si Golgi bine repr, lizozomi
vizibili
 functia resorbtiva sustinuta de existenta produsilor de degradare in
spatiul pericelular
- osteoclastul:
 celule mari, multinucleate, localizate in zonele unde osul e indepartat, responsabile de
resorbtia osoasa
 identificabile prin marime si acidofilie evidenta (martor: TRAP-tartrate resistant acid
phospatase)
 formate din fuziunea cel. progenitoare hematopoetice mononucleare sub infl. citokinelor
(celule progenitoare de macrofage si granulocite)
formarea in stransa legatura cu cel. stromale din maduva osoasa care secreta
TNF, M-CSF si IL pentru diferentierea osteoclastelor
 se asambleaza formand celule gigant (20-150 microni)
 maturizarea se bazeaza pe cai de semnalizare, prin exprimarea unor factori de
transcriere (RANK sau osteoprotegerina=OPG)
 se deplaseaza la locul unde isi exercita actiunea (cel. mobila), unde se ataseaza de
suprafata matricei mineralizate a osului si incepe procesul de distrugere a matricei=>
determina o adancitura sub forma de cosulet = identatie de resorbtie/ lacuna Howship
 are 3 zone specializate in timpul resorbitiei active osoase:
margine dantelata/ perie:
 o partea celulara in contact direct cu osul
o multe pliuri membranare formand structuri asemanatoare microvililor=>
cresc suprafata de contact si secretia de protoni prin pompe ATP-dep.=>
endocitoza produsilor de degradare si a reziduurilor osoase
o colorata mai slab, apare ca o banda alba adiacenta osului
o se observa cristale de hidroxiapatita din matrice intre prelungirile marginii
o nucleii sunt localizati in partea mai indepartata de marginea osoasa
zona clara:
o perimetru inelar de citoplasma adiacenta care marcheaza suprafata
osoasa absorbita
o loc de resorbtie si degradare a matricei
o abundenta de filamente de actina in forma inelara legate prin vinculina si
talina
o are molecule de adezivitate pt atasarea ermetica intre mb. plasmatica si
matricea mineralizata a osului
regiunea bazo-laterala:
o rol in exocitoza materialului digerat
o vezicule de transport cu os degradat endocitate la niv. marginii dantelate
care se alipesc cu membr. celulara=> eliberarea continului
 Resorbtia tesutului se face cu eliberare de protoni si hidrolaze lizozomale in
micromediile dintre spatiul extracelular
 continutul veziculelor lizozomale e liberat in spatiile dintre prelungirile
marginii dantelate si includ catepsina K si MMPs care degradeaza
colagenul si proteine matriceale
 inainte de resorbtie, matricea trebuie decalcificata prin acidiferea
suprafetei osoase care initiaza disolutia componentei minerale=>
citoplasma osteoclastelor are anhidraza carbonica care produce protoni
 protonii prin pompa de protoni ATP-dep sunt transportati la marginea
dantelata=> pH scazut
 Actiunea osteoclastelor reglata de: PTH (cresterea lui promoveaza actiunea
osteoclastelor), calcitonina (efecte antagoniste, inhiba actiunea)
 PTH are si efect anabolic prin mecanisme directe pe osteoblaste sau prin
cresterea IGF-1 si a altor factori de crestere osoasa

Structura generala os:

- Osul = organ (t. osos, cartilaginos, fibros, adipos, hematpoietic, nervos, vase, periost). Oasele se
remodeleaza continuu, fiind organe vii. Tesutul osos nu are vase limfatice, drenajul limfatic al
osului facandu-se doar de la periost.
- Oasele tinere sunt flexibile, avand maduva hematogena. Oasele batrane sunt rigide, cu maduva
fibrograsoasa.
- Functii: unitatea de baza a scheletului, rol de sustinere, mecanic, protectie organe, micromediu
specific pentru tesutul hematopoietic, homeostazia ionilor minerali, depozitand 99% Ca, 85% P,
66% Mg, si 60% Na din rezerva organismului

Tesutul osos, microscopic, poate fi:

 osul matur (secundar, lamelar):
- Alcatuit din osteoane ( sisteme Haversiene)
 Osteonul e alcatuit din lamele concentrice de MEC osos inconjurand un canal central
= canal osteonal/ Haversian, cu vase si nervi
  Canaliculele ce au prelungirile osteocitelor sunt asezate radiar fata de canal=> pasaj
pentru substante intre osteocite si sange
 Osteonele restante aflate intre cele complete se numesc lamele interstitiale.
- La periferia osteoanelor secundare se gaseste = LINIA DE CEMENT
- Axul lung al osteonul e paralel cu axa lung al osului
 Fibrele de colagen sunt paralele in aceeasi lamela, dar diferite in lamele adiacente 
ofera forta mare
- Osul lamelar se gaseste si in afara osteonului. Lamelele circumferentiale urmaresc circumferinta
interna si externa a diafizei osului lung
- Canalele perforante/ canalele Volkmann: au vase si nevi care trec de la suprafata periosteala la
cea endosteala ca sa ajunga la canalul osteonului
 Merg aproape perpendicular pe axul lung al osului si al osteonului si nu sunt
incojurate de lamele
- Osul matur spongios e similar cu cel compact, doar ca e aranjat in trabecule/ spicule.
 Au spatii de maduva numeroase, care comunica
 Matricea este de asemenea lamelata
- Vascularizatie: arterele care intra in maduva prin gaura nutritiva aduc sange pentru diafiza osului
lung, existand un nr. maxim de gauri nutritive pe suprafata epifizei si diafizei. Cele din epifiza/
diafiza apar in procesul de formare a osului, iar cele din metafiza ca urmare a cresterii capilarelor
din periost

Tesutul osos, macroscopic, poate fi:

- Compact, haversian: 80%, straturi dense, formeaza periferia osoasa
- Spongios, trabecular: 20%, spatii continue, ocupate de maduva si vase de sange
- Alta clasificare:
 Oase lungi: diafiza, epifiza, metafiza, cavitate medulara sau maduva osoasa si periost
 Oase scurte (carpiene, tarsiene) – exterior C, interior
 Oase late (cutie craniana) – exterior 2 tablii de C separate de un strat intern de S numit
diploe
Alte elemente ale tesutului osos:
 Periost:
 Strat extern fibros
 Strat intern celular ce are celule osteoprogenitoare
- daca tesutul nu e in perioada de crestere, partea fibroasa e mai bine dezvoltata, iar cea
celulara mai slab dezvoltata
- fibr0ele de colagen ale periostului au dispunere in capsule
- diferit la tocul de atasare a tendonului sau muschiului (fibrele sale de colagen se
continua cu fibre de colagen ale acestor organe=> fibre Sharpey)
 Cavitatile osoase
o Tapetate de endoost = strat de celule din tes. conj cu cel osteoprogenitoare.
o Endoostul: unicelular, se poate diferentia in cel. secretoare de matrice osoasa
(osteoblasti), cel care tapeteaza osul
 Maduva osoasa rosie: celule sanguine in dif. Stagii de evolutie si o retea de celule reticulare
si fibre care servesc ca suport pentru celulele rosii in dezvoltare si vase
o Odata cu cresterea individului, maduva nu creste d.p. cu individul.
o La adulti, tesutul e inlocuit in amre parte cua dipocite  maduva galbena
 In conditii extreme de pierderi de sange, poate deveni din nou rosie

Tesutul osos compact (haversian)

 - unitate morfofunctionala= osteonul, format din 4-20 lamele osoase concentrice (3-7 microni)
dispuse in jurul unui canal Havers (50-100 microni, ultima lamela formata e in jurul canalului
Havers)
- osteoanele sunt mature = osteoane secundare, au la periferie linia de cement (locul maxim unde
au sapat osteoclastele)
- in lumina polarizata, in functie de orientarea fibrelor de colagen, lamelele pot fi:
* alternante
* luminoase
* intunecate
- canalele vasculare:
 canale Havers: longitudinale, prima lamela osoasa dinspre Havers are un strat continuu
de osteoblaste
 canale Volkmann: transversale
 Au aceleasi elemente: capilare fenestrate (cu pericite), celule (inclusiv cel. mezenchimale
nediferentiate, osteoblaste inactive, osteoclaste si cel. marginale care formeaza jonctiuni GAP cu
osteocitele din lacune)
 Diferenta: canalul Havers e inconjurat de lamele osoase concentrice, iar canalul Volkmann
strabate lamelele care apartin mai multor osteoane
- Dubla vascularizatie a osului: din periost si din Havers.
- Intre osteoane, se afla un sistem lamelar interstitial, din foste osteoane in urma remodelarii sau
cresterii osoase: sistemul circumferential interior spre endost si un sistem circumferential exterior
spre periost. Intre cele doua sisteme circumferentiale se afla portiunea de mijloc, cu osteoane.
- Endost – tapeteaza cavitatile osoase (suprafata medulara si canalele vasculare). Contine tesut
lax, cel. osteoprogenitoare, celule osoase de suprafata, osteoblaste si osteoclaste. In general, un
singur strat.
- Periost – strat extern, fibros (tesut conj. dens semiordonat/ordonat, vase si nervi)
 Colagen tip I
 Predomina in zonele care nu sunt in crestere
– strat intern, celular (osteogenic activ/inactiv)
 Cel. periostale, osteoprogenitoare, osteoblaste, celule osoase de suprafata
 Pe baza lui se face cresterea apozitionala, in grosime
- Fibre Sharpey: ancoreaza periostul la os (colagenul din periost, tendon/lig se continua cu cel din
os).

Tesutul osos spongios:

- prezinta ca unitate morfo-functionala trabecula, care are lamele osoase neregulate in interior
- nu are canale Harves, are osteoblastele la suprafata si osteocitele in interior, in lacune
- trabeculele sunt acoperite de endost, orientate dupa directia fortei
- trabeculele delimiteaza areole: spatii neregulate cu maduva hematogena
- in osteoporoza: subtierea trabeculelor + aparitia fracturilor

Osteogeneza:
- 2 tipuri: encondrala si intramembranoasa (desmala)
 diferenta principala: cea encondrala are un model cartilaginos, cea desmala e mai
simpla, fara un precursor cartilaginos
- osificare encondrala: oasele extremitatilor (oasele lungi)
* desi formarea e encondrala, cresterea implica ambele tipuri (cea desmala din membr.
periostala)

b) Osificare encondrala:
  Incepe tot cu agregarea si proliferarea cel mezenchimale la situsul viitorului os
 sub infl. unor factori de crestere si proteine osoase, exprima colagen II si se
diferentiaza in condroblasti care formeaza o matrice cartilaginoasa
 Primul semnal al inceperii procesului de osificare: aparitia unei mansete osoase in jurul modelului
cartilaginos
 Celulele pericondrale din mijlocul modelului nu mai dau nastere la condroblasti, vor
produce osteoblasti, iar tesutul conjunctiv ce inconjoara zona nu mai e functional ca
pericondru  periost cu un strat intern osteogen = os periosteal
 La oasele lungi, manseta osos se stabileste in jurul diafizei
 Odata cu stabilirea mansetei osos periostal, condrocitele regiunii mijlocii incep sa se
hipertrofieze: sintetizeaza fosfataze alkaline care duc la calcifierea matricei (centru de osificare
primara)
 Matricea calcificata inhiba difuziunea nutrientilor=> moartea condrocitelor + degradarea
matricei=> lacunele devin confulente si incep sa apara zone cu vase sangvine care
vascularizeaza manseta osoasa => invazie vasculara = mugure vascular periostic
 Celulele mezenchimale incep sa migreze in cavitati odata cu sangele si impreuna cu celulele
stem hematopoetice(HSCs)
 Degradarea matricei lasa spicule pe care se alipesc cel. mezenchimale (matrita pt.
tesutul adipos)
 transformarea cartilajului in tesut osos vascularizat e det. de VEGF (vascularised endothelial
growth factor)
 Zone de crestere:
 Zona cartilagiului de rezerva
o Nu prezinta proliferare celulara sau productie activa de MEC
 Zona de proliferare
o Are loc diviziune si aranjare in fisicuri/seriate
o Celulele sunt largi si produc colagen II si XI activ + alte proteine MEC
 Zona de hipertrofiere
o Celule cartilaginoase hipertrofice
o Citoplasma e clara = reflecta acumularile de glicogen
o Metabolic active, secreta colagen I si X
o Secreta si VEGF
 Zona de calcifiere a cartilagiului
o Celulele hipertrofiate incep sa degenereze
o MEC devine calcifiat  serveste ca loc de depunere al noilor cel. osoase
o Condrocitele cele mai apropiate sufera apoptoza
 Zona de resorbtie/ osificare/ eroziune
o Cea mai apropiata de diafiza
o In contact direct cu tes. conj. Din maduva osoasa
 Dupa nastere, un al doilea centru de osificare se dezvolta in epifiza (la capatul proximal) si mai
tarziu, unul la capatul distal
 Din modelul cartilaginos raman: cartilajul articular si placa epifizala de crestere (inchidere
epifizicala la incheierea procesului de crestere in lungime=> cavitatea cu maduva a diafizei si a
epifizei conflueaza=> linie epifizala)

Remodelarea osoasa

Are loc continuu, pe toata durata vietii, prin resorbtie si depunere de tesut osos, formandu-se osteoanele
secundare. Unitatea de remodelare a osului este formata dintr-un con de eroziune, o zona de reversie si
un con de depunere.
a) Conul de eroziune – osteoclaste
 Formeaza un tunel care reprezinta volumul viitorului osteon
 Tunelul va fi ocupat de vase si tesut conjunctiv
b) Zona de reversie – celule osteoprogenitoare
c) Conul de depunere – osteoblaste care depun dinspre periferie spre centru
 Ingusteaza tunelul, care va deveni canal Havers (diametru 200 microni)
 lamelele osoase sunt dispunse dinspre periferie spre interior
La adult, depunerea e egala cu eroziunea si au sisteme Havers mai putin mineralizate, suferind un proces
de osificare II care continua mult dupa foramrea osteolului. La batrani, eroziunea domina. Daca eroziunea
e excesiva, apare osteoporoza.