Testul casei

Casa este o prezenţă des întâlnită în desenele copiilor, mai ales la fete, dar,
de asemenea și la băieți. Acest lucru se asociează cu un sentiment interior puternic,
ca nevoia şi dorinţa de a trăi protejat în siguranţă acasă şi evitarea pericolelor din
lumea exterioară. Astfel, copiii proiectează pe hârtie modul lor propriu de viaţă,
legăturile afective care-l leaga de familia lui şi relaţia sa cu lumea din afara.

Desenul casei poate fi prezent în schiţă foarte schematică şi simplă la copii de

patru-cinci ani. În medie, începând cu vârsta de 6 ani, casa începe să dețină mai
multe detalii variate. Poate fi mare, mică, sau cu mai multe elemente prezente
(copaci, plante, animale, nori, foc, fum, etc …).

Testul casei poate da informaţii valoroase cu privire la diferite aspecte ale

temperamentului copilului, lumea lor emoţională şi modul în care aceasta se referă
la mediul extern.

Caracteristici generale ale casei:

Element: Interpretare:

Casă mare Este asociată, de obicei, cu bucuria şi bunăstarea. Copilul ce

o desenează, probabil, este sociabil, capabil să arate
 afecţiune şi prietenos. Casa lui este confortabilă şi
întotdeauna deschisă pentru prieteni.

Casă mică Necesitate de autoapărare împotriva lumii exterioare,

introversiune. În funcție de vârsta copilului, timiditate,
dificultăţi în relaţiile cu colegii, temeri şi / sau sentimente
de inferioritate.

Casă înaltă Atunci când casa este prea alungită în înălţime pot fi semne
de nevoie să crească pentru a ajunge la maturitate. Este
caracteristică a unor copii cu probleme emoționale acasă şi
care doresc să crească pentru a se emancipa.

Casă joasă Casele mici, cu distanța mică dintre podea și tavan față de
lăţimea acesteia, sunt asociate cu sentimente de opresiune,
anxietate, griji, supărare acasă, mai ales dacă nu există
liniea solului sau sunt deformate, neterminate.

Casă cu etaj Dacă se efectuează la o vârstă mai mică de 9 sau 10 ani

poate fi asociată cu un nivel cognitiv bun. Copil sensibil,
atent, minuțios, în relaţii bune cu familia şi exteriorul.

Casă cu aspect Poate fi interpretată în moduri diferite, în funcţie de

de castel caracteristicile de vârstă şi de copil. Pe de o parte, avem de-
a face cu un copil cu imaginaţie mare, care îi place să
viseze şi să creeze locuri şi personaje, dar poate indica, de
asemenea, un caracter puternic, cu o pofta de putere.
Interpretarea depinde de așezarea celorlalte elemente. La
copiii mai mari poate însemna protecţie şi fuga de lumea
reală, nevoia de a se apăra de elementele externe, care sunt
considerate ca fiind periculoase sau nedorite.

Casă de la țară Adesea este legată de dorința de a căuta linişte, viaţă

paşnică şi de evadare din lumea urbană plină de zgomot şi
grabă. Poate indica, de asemenea, sensibilitatea și gustul
 pentru artă.

Casă cu grădină În general este un semn pozitiv în cazul în care distribuţia

sa este proporţională cu mărimea casei. Poate simboliza un
gust pentru spaţii deschise, activităţi în aer liber, natura şi
animalele. Este caracteristică a extrovertiților (dacă nu
există ziduri sau garduri), cu sensibilitate şi deschiderea
către ceilalți.

Testul persoanei
Cerința de a desena o persoană va fi îndeplinită în concordanţă cu dinamica
bazală , tipică şi unică a personalită ţii individului, relevâ nd date esenţiale
despre el însuşi prin abordarea de că tre el a sarcinii de a face desenul unei
persoane.Se presupune că în desenul unei persoane vor fi prezente – într-o
anumită mă sură – atâ t imaginea sa despre sine, câ t şi cea despre sinele ideal.
El va putea, desigur, să prezinte o persoană semnificativă pentru el: pă rinte,
rudă , soţ, profesor, etc.

Un pas iniţial în interpretare este de a descrie pur şi simplu figurile desenate.

Sunttinere sau bă trâ ne? Active sau inactive? Flexibile sau rigide? Frumoase
sau urâ te? Masive sau mici? Vesele sau triste? Formale sau obişnuite?
Musculoase sau slabe şi atrofiate? Agresive şi dominante sau pasive? Multe
asemenea probleme pot fi ridicate şi pot sugera diferite ipoteze interpretative
privind subiectul care a desenat asemenea figuri.

După această fază iniţială a examinării, ar trebui să se concentreze atenția

asupra celor patru zone majore ale desenelor:

1.Capul – sediul concepţiei despre Sine şi al Eului. Se relaţionează perceptiv

cu lumea exterioară . Ochii şi urechile primesc stimuli sau date
extrapersonale . Gura serveşte pentru încorporarea unor lucruri (adică
dependenţa orală ) şi ca o ieşire a agresivită ţii , prieteniei şi a unor emoţii. În
zona capului se manifestă aspiraţii şi frustraţii intelectuale . Aici este,
deasemeni, acceptată , respinsă sau ignorată dragostea. Astfel este acceptată
sau respinsă lumea altor fiinţe umane sau se ia o altă aitudine în raport cu ea.
Aspiraţii de stră lucire pot fi relevate în detalierea facială . Dispreţul, ura sau
agresivitatea profundă pot fi văzute în ochi întunecoşi, sfredelitori.
Hipersensibilitate sau chiar suspiciune pot fi remarcate într-o detaliere
neobişnuită a urechii. Capul poate să -i furnizeze examinatorului înţelegerea
cea mai validă asupra interacţiunii subiectului cu alţii,câ t şi asupra imaginii de
sine.

2.Mâinile, braţele, umerii şi pieptul – Ele se combină pentru aforma o

unitate funcţională capabilă să execute comenzile corticale sau impulsurile
corporale. Pot fi observate mă rimea, forma, puterea, gradul de extindere spre
exterior, gradul de agresivitate şi semnele conflictuale. Desenează subiectul
figurile că utâ nd ajutor? Caută el să se manifeste agresiv? Se ia el “latrâ ntă ” cu
lumea? Smulge el orice poate de la alţii? Se retrage faţă de ceilalţi şi faţă de
lume pentru a seinterioriza? Este capabil din punct de vedere fizic sau slab şi
inadecvat? Cum este puterea fizică afigurilor faţă de puterea fizică a
subiectului?

3.Torsul (trunchiul)– Acesta indică tră să turi de putere similare cu cele ale
braţelor, umerilor şi pieptului. Aici, îmbră că mintea acoperă corpul şi este
importantă simbolic ca“faţadă ” sau “frontispiciu”, partea pe care subiectul o
prezintă lumii. Aici este văzută sublinierea liniei mediene la persoanele
dependente sau la cele preocupate de dificultă ţi somatice. Indicatori ai
constrâ ngerii şi controlului sunt cravatele, cordoanele, bijuteriile care caută să
taie (să reteze)impulsurile aociate în mod simbolic cu torsul.

4.Picioarele şi labele picioarelor – Aici sunt indicate autonomia, auto-

mişcarea, auto-direcţia şi echilibrul. Cineva care desenează picioare lungi
arată tendinţe de autonomie. O figură echilibrată sau care se clatină arată
stabilitate, respectiv instabilitate emoţională . Stabilitatea sau instabilitatea
pot fi relevate prin simetrie sau asimetrie. La figurile bă rbă teşti, picioarele
sunt indicatorul masculinită ţii sau al dubiilor în ceea ce priveşte
masculinitatea; la figurilefeminine picioarele indică preocupă ri sexuale.

Scopul este de a identifica zonele de conflict, exagerare, omisiune şi

distorsiune. Care pă rţi ale corpului sunt scoase în evidenţă în mod special prin
haşurare, mă rire sau negarea realizată prin omisiune? Unde a fă cut subiectul
ştersă turi? Ce linii sunt accentuate? Ce linii sunt slabe? Interacţiunea celor
patru zone corporale este esenţială . Discrepanţele de interpretare între
diferitele zone trebuie să fie rezolvate. În acest moment examinatorul ia în
considerare mediul subiectului, structura lui familială , nemulţumirile
principale, descrierea figurilor şi comentariile spontane.
 Testul familiei

Testul desenă rii familiei implică interpretă ri ale tuturor figurilor desenate dar
şi a amplasamentului acestora, a relaţiei dintre erou, pă rinţi şi fraţi.

Testul desenului familiei a fost publicat de Louis Corman, subdenumirea

„Testul desenului familiei în practica medico-pedagogică ”,cu 103 figuri în
1967.

Analiza se realizează în plan formal şi în cel de conţinut. Elementele formale

ale desenului sunt împă rţite în două categorii:tră să turi izolate şi structuri de
ansamblu. Există astfel trei nivele ale interpretă rii standardizate de Corman:
nivelul grafic, nivelul structurilor formale şi nivelul conţinutului. Analiza la
nivel grafic se referă la: modul de desenare a liniilor, calitatea şi forţa acestora
şi la zona de plasare. Analiza structurilor formale include gradul de
perfecţionare a desenului, structura formală a grupului de personaje cu
interacţiunea reciprocă dintre acestea diferenţiind între tipul de personalitate
rigid şi cel senzorial. Analiza la nivelul conţinutului introduce ipoteza
diferenţei dintre situaţia în care copilul, renunţâ nd la imaginaţie şi fantezie, ne
prezintă propria sa familie prezentâ nd în desen ordinea ierarhică a vâ rstelor
şi importanţei şi situaţia câ nd intervenţia factorilor interiori subiectivi îl va
conduce spre proiectarea în desen a dorinţelor. Se cere în acest sens
compararea între realitatea familiei copilului şi familia din desen, conform
atitudinii generate de nivelul controlului şi de prevalenţa principiului plă cerii
vs. principiul realită ţii. Diagnoza poate exprima nivelul de maturitate afectivă
şi al adaptă rii la real, modul de funcţionare al mecanismelor de apă rare în
apă rarea faţă de angoasă . Dintre comportamentele particulare cu valoare
diagnostică intervin:

1.valorizarea prin atenţie, care poate fi evidentă prin numă rul de amă nunte şi
expresivitatea personajului desenat, desenarea de la început, talia mai mare a
figurii, detalii supra adă ugate, rolul privilegiat relevat prin anchetă ,
identificarea copilului cu respectivul personaj;

2.devalorizarea exprimată prin: talia mai mică a personajului, plasarea în

planul ultim sau pe marginea paginii, distanţarea de celelalte personaje sau
mai jos, desenarea ei evident cu detalii importante lipsă sau cu mult mai multe
detalii, prin schimbarea vâ rstei sau estimă ri depreciative la anchetă ,
schimbarea numelui real în situaţia câ nd celorlalte personaje li s-a pă strat
numele şi, în anumite cazuri, prin identificare explicită . Un mod extrem de
exprimare a devaloriză rii este bararea sau tă ierea personajului după ce a fost
desenat;

3.deplasarea, care poate interveni prin schimbarea sexului, vâ rstei sau

situaţiei personajelor desenate (de exemplu, în cazul unei regresii, personajele
pot fi reprezentate ca şi copiii foarte mici sau bebeluși), sau sub forma unor
personaje dubluri, respectiv personaje foarte asemă nă toare ca vâ rstă , sex,
situaţie reprezentâ nd o tendinţă a subiectului care nu se poate exprima direct.
În unele situaţii, personajul poate fi şi un animal, travestiul reprezentâ nd un
maxim de cenzură . În general, câ nd apar animale în desen, fenomenul de
regresie este evident;
4.modul de exprimare a legă turilor afective prin distanţa sau apropierea
dintre personaje;

5.analiza identifică rii şi a nivelului acesteia, conştient sau inconştient, precum

şi a dinamicii conflictuale a personajelor. Se pot explora prin desenul familiei
conflictele fraternale infantile, reacţiile agresive, reacţiile depresive, precum şi
complexul oedipian.

Testul exprimă activitatea imaginativă a copilului în registrul conştient, dar şi

în cel al fantază rii pasive. Autorul insistă în acest sens asupra faptului că
psihologia relaţiilor interpersonale nu poate fi înţeleasă fă ră permanente
referinţe la cadrul conceptual psihanalitic. În planul dezvoltă rii psihice, testul
poate studia maturizarea psihomotorie şi intelectuală , precum şi
caracteristicile diferenţiale dintre cele două sexe.
 Testul arborelui

Ideea de a utiliza desenul arborelui ca instrument de diagnostic psihologic i-a

aparţinut lui Emile Jucker, Consilier de orientare profesională la Fä gsvil,
cantonul Zurich. Ulterior, un alt psiholog elveţian Ch. Koch, publică un manual
(1937) complet cu date statistice: „cercetă ri experimentale”, un capitol special
cu referire la dezvoltarea expresiei grafice la copil, tehnica de interpretare a
desenului şi un studiu istorico-cultural asupra simbolismului arborelui.

Tema arborelui solicită proiecţia unei lumi interioare, prin intermediul unor
mişcă ri grafice pe care voinţa conştientă nu le alterează ;este proiectat grafic
într-un spaţiu simbolic cu semnificaţii arhetipale. Marginile foii capă tă
semnificaţiile unor limite şi sunt resimţite uneori ca obstacole sau zone de
sprijin.

Interpretare:

Pasul nr. 1: se analizează aşezarea în pagină : aşezarea normală este în centru
(distanţă de 15% de margini)

 privim axele + – se îndoaie foaia:

– partea stâ ngă a paginii: – proiecţia unor aspecte care ţin de trecut,
pasivitate, introversie, dependenţă de afectivitatea maternă (depresie)
– partea dreaptă a paginii: – proiecţii care sunt legate de viitor, activism,
extroversie, relaţia cu autoritatea parentală (optimism)
 – partea superioară : – suportă reprezentă ri care ţin de conştient, relaţia cu
aspiraţiile, cerul,proiecţia spirituală
– partea de jos: – inconştientul, relaţia cu originea, cu pă mâ ntul, fiecare copac
este înră dă cinat în pă mâ nt. (conceptul lui Young – inconştientul colectiv
pentru că toţi copacii sunt înră dă cinaţi în pă mâ nt)

 semnificaţia fiecă rui cadran:

– partea stâ ngă sus: zona de proiecţie a pasivită ţii (zona spectatorului vieţii)
– partea dreaptă sus: zona confruntă rii active cu viaţa
– partea stâ ngă jos : zona conflictelor legate de debut, regresie, fixaţii la stadii
primitive ale existenţei
– partea dreaptă jos: zona pulsiunilor, zona nostalgiei pă mâ ntului

 fiecare colţ este dominat de un semn:

– colţul din stâ nga sus: este simbolizat de aer, emergenţă spre afară
– colţul din dreapta sus: este simbolizat de foc, aspiraţie, ceva care se consumă
– colţul din stâ nga jos: apa – simbolul inconştientului
– colţul din dreapta jos: pă mâ ntul – reprezentă ri legate de materie, de cădere,
de infem.

Pasul nr. 2: se analizează calitatea desenului, adică mă rimea desenului:

– un copac mic – o persoană care se vede neînsemnată , un eu slab, sentimente
de depresie
– un copac mare – un entuziasm compensatoriu (compensează un anumit
deficit)

 Pasul nr. 3: se analizează perspectiva:

– copac schiţat – pentru că subiectul nu se implică , fie pt. că este plictisit, fie că
este nesigur pe el
– copac bine conturat + iarba + floricele + etc => nevoie de suport
 Pasul nr. 4: se analizează calitatea liniilor:
1. se dă subiectului creion şi gumă şi ne legă m de simbolistica zonei pe care
subiectul o şterge – linii putemice : – agresivitate (indivizi agresivi) – linii
subţiri: – fragilitate, insecuritate
2. Subiecţii care desenează la modul impulsiv: – tendinţa de exteriorizare şi
impulsivism
3. Liniile îngrijite : – autocontrol ridicat
4. Linii prea îngrijite : – rigiditate

Pasul nr. 5: se urmă reşte simetria:

– simetric: predomină logicul, raţionalul, controlul – perfect simetric:
rigiditate, compulsivitate (compulsivitate = oamenii nesiguri de un gest pe
care l-au fă cut – ex.: controlează dacă au închis uşa de 7 ori), trecerea la act.
– nesimetric: prezintă tendinţa de exteriorizare necontrolată Omiterea unei
anumite pă rţi a desenului, nu este accidentală – subiectul refuză să se
gâ ndească la problema respectivă . Ex.: – nu desenează coroana: – conflict în
relaţiile sociale – nu desenează trunchiul: – nu desenează eul

Pasul nr. 6: umbrirea:- anxietate legată de simbolistica zonei respective –

înnegrirea – agresivitate

Pasul nr. 7: sugestia pe care ne-o crează arborele: dacă este falnic sau
caraghios

Pasul nr. 8: dacă pe trunchi este desenat un ciot sau o scorbură , înseamnă că
în decursul existenţei, a existat un eveniment care l-a marcat pe individ (un
accident) – indicele lui Wittgenstein ne spune la ce vâ rstă s-a produs tragedia
respectivă . Se mă soară desenul în mm. Calculă m vâ rsta în ani şi luni şi
împă rţim H (înă lţimea întregului desen) la vâ rsta
– x indicele lui Wittgenstein.
– mă sură m în mm de jos la punctul unde apare ciotul =h (înă lțimea pâ nă la
care apare ciotul) şi împă rţim la x (indicele lui W.)
– h/x = vâ rsta traumatismului

Ex.: – subiectul are 40 ani – arborele are 120 mm – linia stg. este întreruptă la
12,9cm de la baza => 12,9 / 3 = 4,3 ani
 Puncte reper de interpretare a diferitor laturi ale personalităţii,
preluate din cartea „Testul Arborelui” de Denise de Castilla:

1. Introversiunea:
Arbore foarte mic; • Baza trunchiului închisă sau încercuită ; • Situare în
stâ nga paginii ( agă ţare de trecut, teamă de a se implica în relaţiile cu
ceilalţi, teamă de contact); • Absenţa uneori a coroanei şi frunzişului; •
Înnegriri ( anxietate) ; • Coroana complet închisă ; • Arborele crescut din
ghiveci; • Ramuri schiţate dintr-o singură linie.

2. Extraversiunea: • Arbore mare; • Frunziş des; • Marginile

frunzişului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri; • Obiecte diverse
desenate în frunziş sau în jurul arborelui ( nevoie de schimbare şi de
contact)

3. Imaturitatea: • Baza foii este luată că bază a arborelui; • Forme

repetitive; • Neîndemâ nare grafica; • Trunchi sudat – trunchi S ( care
intră în frunziş, după Koch); • Ramuri desenate dintr-o singură linie
Toate aceste caracteristici pot indica o lipsă de maturitate afectivă şi,
eventual, o inhibare a dezvoltă rii intelectuale.

4. Debilitate: • Forme să race şi infantile; • Linii frustre şi neregulate;

• Stereotipii ( exageră rii ale regularită ţii); • Absenţa liniei solului; •
Ramuri trasate dintr-o singură linie; • Trunchi conic; • Trunchi separat
de frunziş printr-o linie.

5. Anxietate – angoasă: • Înnegrire a liniei solului, ră dă cinilor,

trunchiului, ramurilor, frunzişului; • Presiune susţinută sau spasmodică ;
• Arbore mic; • Arbore situat în stâ nga paginii; • Linii trasate discontinuu;
• Arbore foarte stufos; • Ramuri lipsite de frunze.

6. Nervozitate: • Liniile desenate se întrepă trund, se întretaie şi se

amestecă în frunziş; • Frunzişul este neregulat, cu linii confuze; •
Înnegriri; • Linii ascuţite ( releva în egală mă sură agresivitatea); • Baza
 trunchiului este barata şi înnegrită ; • Apă sare insistentă şi spasmodica; •
Linii necontrolate ( control emotiv deficitar); • Linii retuşate, în zigzag.

7. Tendinţa depresivă: • Frunziş că zut ( tip salcie plâ ngă toare); •

Trunchi discontinuu, linii spasmodice; • Arborele este mic, cu ramuri fă ră
frunze, trasate din linii unice; • Porţiuni înnegrite ( semn de angoasa); •
Sisteme de linii trasate în direcţii opuse în frunziş; • Semne de
nervozitate ( linii discontinue, retuşate…); • Linii uşor trasate ( lipsa de
sprijin).

8. Impulsivitatea: • Ramuri în formă de tub; • Linii aruncate, lansate;

• Înnegriri; • Linii spasmodice; • Linii trasate în direcţii opuse.

9. Agresivitatea:  • Unghiuri ascuţite; • Înnegriri; • Linii frâ nte sau

unghiulare; • Să geţi îndreptate înspre trunchi ( autoagresivitate), sau
înspre interior; • Ră dă cini nuanţate şi multiple; • Trunchi rugos, înnegrit
sau „zebra”; • Ramuri sau frunze ascuţite; • Ramuri tubulare; • Frunze de
ilex.

10. Probleme sexuale: • Ră dă cini importante, ascuţite, ră sucite, cu linii

frâ nte; • Linia solului haşurata sau în unghi; • Înnegriri la baza arborelui;
• Baza arborelui acoperită de tufe şi ierburi; • Ramuri tubulare
( impulsivitate); • Ramuri încrucişate ( ambivalenta); • Arbore crescut în
ghiveci;

11. Nevroze şi psihoze: • Arbore mic sau foarte mare ( sentiment de

inferioritate sau exaltare imaginativa); • Înnegriri ( anxietate, angoasa); •
Frunziş imens şi apă să tor ( control imaginativ deficitar); • Îngustare a
trunchiului ( blocaj al încă rcă turii afective); • Ră dă cini mari şi îndreptate
în jos ( probleme sexuale); • Trunchi împă rţit în două ( divizare a
personalită ţii); • Ramuri fă ră frunze ( lipsa de contact şi schimburi cu
altcineva); • Crestă turi în partea stâ ngă a trunchiului ( traumatism în
trecut); • Coroană diformă şi neregulat desenată ( lipsa unei înlă nţuiri
logice a ideilor); • Forma infantilă (regresie); • Ramuri frontale
( probleme psihologice); • Apă sare spasmodica în trasarea liniilor
 ( agresivitate); • Repetarea unor motive diferite: cercuri, etc. ( tendinţa
obsesionala, perseveraţie); • Încrucişarea ramurilor ( ambivalenţă ); •
Linii retuşate ( anxietate); • Coroana că zută (tendinţa depresivă ); •
Forme inautentice ( rupere de realitate).

12. Alcoolismul: • Linii tremurate; • Linii fine şi fă ră suport,

discontinue câ teodată ; • Mici semne repetate, înnegriri, forme rotunde în
coroană ( tendinţa de perseveraţie); • Coroana că zută ( semn al
depresiei); • Lă rgiri şi îngustă ri ale trunchiului ( blocarea încă rcă turii
afective); • Ramuri întrepă trunse în coroană ( contradicţie intimă ); •
Arbore crescut din ghiveci ( sentiment de închidere în problemele
personale).
 Semnificația culorilor în desenul copiilor

Desenul copiilor este foarte bogat în detalii şi analiza lui nu poate fi

redusă la o simplă contemplare a culorilor, ci ar trebui să cuprindă
factori cum ar fi vârsta copilului, mărimea și forma desenului,
localizarea în foaie etc.

Cu toate că fiecă rei culori îi poate fi atribuită , în general, expresia unui

numă r de tră să turi temperamentale ale artistului, culorile nu se prezintă în
mod izolat ci, de obicei, în combinaţie cu altele. Mai degrabă din această
asociere trebuie să se poată extrage informaţii, decâ t din fiecare culoare în
parte. Este adevă rat că , uneori, o culoare este predominantă , și atunci se ține
cont de caracteristicile atribuite cel mai probabil culorii în particular.

Trebuie specificat că o astfel de interpretare nu este o metodă ştiinţifică şi

este supusă erorilor de apreciere. Cu toate acestea, interesul să u constă în
faptul că este foarte utilă pentru a detecta eventualele probleme la copii într-o
formă mai puţin invazivă , ca un joc, dar în acelaşi timp, reflectă multe dintre
experienţele sale, care altfel ar fi greu să le exprime.

Orice ipoteză suspectată în desen sau în analiza culorii, trebuie verificată cu o

evaluare mult mai structurată . În orice caz, desenele, ca şi materiale
suplimentare, sunt esenţiale pentru psiholog.

Aceste caracteristici ale culorii variază în funcție de nuanță . Culorile pastelate

aplicate uşor şi uniform sunt asociate temperamentelor calme şi emoţionale.
 În contrast, culorile puternice sunt asociate sentimentelor intense, fie pozitive
(dragoste) sau negative (agresiune).

Un alt aspect important, ce trebuie luat în considerare atunci câ nd se

analizează culoarea în desenele copiilor, este adecvarea lor (de la vâ rsta de 7
ani). Ș i anume, în cazul în care copilul reprezintă diferitele elemente sau
obiecte respectâ nd sau nu culoarea lor reală (de exemplu soarele galben, cerul
albastru etc.). Un soare verde nu-l putem interpreta după caracteristicile cheie
ale acestei culori, ci din motivul schimbă rii din partea copilului .

Semnificația culorilor:

Culoarea Caracteristicile asociate Alte detalii

Galben Când predomină această culoare în Dacă galbenul apare

desen poate semnala existența în desen, fă ră a fi
anumitor tensiuni sau situații predominant, poate fi
conflictuale, de obicei în mediul interpretat ca energie,
familial (în special cu tată l). Galbenul dinamism, adaptare și
este o culoare intermediara ce indică creativitate.
inconștient precauție, prudență . De
asemenea trecerea de la o situație la
alta.
Albastru În general albastrul este o culoare ce Unii autori susţin că
transmite calm, sensibilitate, lipsa prea mult albastru în
impulsivită ții, înțelegere, capacitatea desene ar putea
de a gâ ndi. Pe scurt, predominanţa însemna un semn de
albastrului în desen poate fi înţeleasă enurezis. Este posibil
ca abilitatea de control de sine și ca unii copii, să
inteligență emoțională . Unii copii o reprezinte așa,
estompează uşor pentru a crea cerul inconștient, problema
sau marea (sensibilitate, afectivitate). lui nocurnă –
Enurezisul (pierderea
involuntară de urină ).

Maro Maroul este o culoare puternică , care Maroul poate indica,

poate lua diferite nuanțe şi pe baza de asemenea, în
lor, diferite semnificații. Vedem funcţie de context şi
maroul de obicei la trunchiurile de de configurarea
copaci desenate, reprezentâ nd desenului: seriozitate,
propriul „eu”. O predominanță de persistenţa, prudenţă
maro poate însemna necesitatea de a şi intoleranţă .
avea „picioarele pe pă mâ nt,” viziune
realistă a situațiilor, responsabilitate
prematură . De asemenea, tendinţe
agresive (justificate ca defensive) în
cazul în care tonul este foarte
întunecat.
Negru Culoarea neagră este cea mai În cazul în care
puternică şi este asociată în desenul arată o
diferitelor modele contradictorii între predominanţă de
ele. Negru a fost folosit tradiţional negru în combinație
pentru a reprezenta duelul pentru cu roșu, cel mai
pierderea de familie şi de moarte, dar probabil scenariu este
este, de asemenea, o culoare foarte că este vorba despre
populară în modă şi utilizată pentru a un copil cu puțină
obţine un design foarte elegant şi ră bdare, hiperactiv,
sofisticat. O predominanţă a acestei tendinţe impulsive
culori, indică o personalitate rebelă , şi / sau agresive, mai
emotivă , suferindă . De asemenea, ales dacă este însoţită
melancolică , ruşinoasă sau care simte de o linie neregulată ,
nevoia de a iesi în evidență . unghiulară şi
Interpretarea ei trebuie să se bazeze puternică .
pe indicii contextuale din restul
desenului.

Roșu Roșul este o culoare preferată de Un roșu foarte

copii. Sensul să u este aproape puternic, dominant în
întotdeauna asociat cu vitalitate, desen, însoţit de linii
energie, curaj, pasiune, entuziasm şi, ascuţite şi definire
în general, cu toate emoţiile umane. În slabă da desenului,
cazul în care prezenţa lui este poate semnaliza:
combinată într-un mod echilibrat, cu ostilitate, agresiune,
alte culori, este un exemplu de încă lcarea regulilor şi
echilibru, emoţii controlate şi chiar de chiar violenţă .
activitate să nă toasă . Un roşu
predominant indică , de obicei,
ambiţie, lipsă de autocontrol, plă cere
 pentru risc, iraţionalitate, sexualitate
prematură (în funcţie de vâ rstă , etc).

Roz Rozul este asociat în mod tradițional

cu lumea femeilor, dar, de asemenea,
poate fi des întâ lnit la copii mici.
Acesta este asociat cu sensibilitate,
afectivitate, preferinţa pentru o lume
ideală (prinți și prințese). De
asemenea, plă cere pentru activită ţile
liniştite. Prea mult roz poate indica
nevoia de a se deconecta de realitate
(de la 7 sau 8 ani, în special la bă ieți).

Verde Verdele este o culoare asociată , în Predominanța

primul râ nd, liniștei, odihnei, verdelui sau utilizarea
speranţei, dragostei de natură , lui în elemente ce nu-i
sensibilită ții, etc. Ca şi în cazul altor corespund (de
culori, poate avea diferite nuanţe. De exemplu apa, cerul),
la verdele cel mai deschis (calm, poate semnala
sensibilitate), la cel mai închis ră zvră tire,
(decizie, speranță ), trecâ nd prin mai nonconformism,
multe nuanțe. toleranţă scă zută la
frustră ri. De
asemenea
dezechilibru personal
sau emoțional

Violet Am putea defini culoarea violet, ca cea Predominanța

mai spirituală din toată gama de violetului în desenul
 culori. Sensul să u este, în principiu copiilor, deşi rar
asociat cu o personalitate idealistă , întâ lnită , a fost
care este dominată de principiile asociată cu expresia
etice, religioase, morale sau de alt tip. ră ului interior
De asemenea, presupune o expresie a referitor la modelele
dorinţei inconştiente, controlul educative, din partea
pasiunilor şi chiar melancolie sau pă rinţilor prea rigizi
tristeţe. La copii este rar întâ lnit într- şi intoleranți. Acest
un mod dominant. lucru formează în
copil teama de a nu fi
capabil să obţină
satisfacerea pe deplin
a aşteptă rilor
pă rinţilor lor.