Cursul 2. INSTALATII SANITARE.

CANALIZARE
MENAJERA SI PLUVIALA

In cazul tuturor construcțiilor, in toate locurile (cu excepția spatiilor exterioare sau a
interdicțiilor prin reglementari specifice) unde necesara poziționarea unui consumator

.
de apă, se va realiza și un racord la o rețea de canalizare. Dacă ne referim doar la

IM
obiectele sanitare, acestea au prevăzute din fabricație conexiuni / racorduri intrinseci

AU
atât pentru alimentarea cu apă cât si pentru canalizare. In cazul particular al

U
construcțiilor rezidențiale, dar nu neapărat limitativ la acestea, cel mai mare / mai des

21
utilizat consumator de apă și în același timp cel mai mare poluator al apelor uzate

n. 20
menajere este ansamblul obiectelor sanitare din grupurile sanitare si din bucătării -
vasul de toaletă (de closet) – lavoarul – spălătorul – cada – dușul - bideul - pisoarul -

ta 0-
lu Ia 02
etc). Astfel, acest spațiu va fi abordat cu prioritate si se vor căuta soluțiile optime de
amplasare si de conectare a acestor spații la partea de utilități aferente. Se vor aborda

ru ru 2
to nd TII
apoi accesoriile (acele dispozitive prezente frecvent în cadru rețelelor dar care nu fac
parte din ansamblul obiectelor sanitare). In cele din urmă se vor complete

au a A
e ex L
cunoștiințele legate apele uzate menajere si pluviale / meteorice si tratamentul aplicat

at Al TA

i.
fiecăreia dintre ele.
rv © S
NOTA: Exista o categorie separate de obiecte sanitare care funcționează fără
ze t IN
alimentare cu apă și fără racord la canalizare – echipamente ce au la bază soluții
re igh at

chimice care substituie prezenta apei. In general aceste dispozitive se regăsesc in

nt yr riv

mijloacele de transport (avioane, trenuri sau vapoare) dar si in zonele sensibile unde
su op i p

nu este permis racord de canalizare din considerente de protecție sanitară. Aceste

e C lu

chimicale trebuie schimbate / împrospătate cu o anumita frecvență iar materia uzată

ril ă. u

rezultata prin amestecul cu acestea va fi îndepărtată prin procedee specifice –

tu tat rup

pompare/aspirație. Mai există și alte procedee de eliminare a apelor uzate menajere

ep i g

provenite de la obiectele sanitare: prin înghețare, prin ardere sau prin neutralizare –
dr lim ict

solidificare – absorbție. Aceste procedee sunt însă mari consumatoare de energie și

e e tr

sunt utilizate acolo unde este absolut imposibilă utilizarea unui sistem convențional de
at est t s

evacuare și tratare convenționala a acestora.

To ția esa
r

1. PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE
bu d
tri a
is te

Instalația de canalizare menajeră era reprezentată la începuturile prezenței sale în

D es

interiorul clădirilor printr-o o conductă verticală (coloană) ce lega direct obiectul

t

sanitar la rețeaua de canalizare (figura 2.1a); consecința directă era aceea că gazele
en

rezultate prin degradarea anaerobă a materiei uzate urcau in această conductă și

um

pătrundeau in încăpere – din acest motiv in multe dintre situații era preferată
oc

poziționarea coloanei în exterior, pe fațada clădirii. Pentru prevenirea transferului

td

acestor gaze în interiorul încăperilor a apărut conceptul de sifonare sau, așa cum mai
es

este cunoscută, garda hidraulică (figura 2.1b). Totuși, în momentul evacuării apelor
Ac

uzate, atunci când coloana de lichid se deplasează pe verticală în sensul curgerii, se

creează o suprapresiune iar în urma acesteia se creează o depresiune care “atrage”
garda hidraulică în canalizare provocând de-sifonarea obiectelor sanitare lăsând cale
liberă pătrunderii gazelor de canalizare în încăpere. Pentru rezolvarea acestui
impediment este necesara compensarea depresiunii prin punerea conductei de
canalizare în contact cu atmosfera prin prelungirea acesteia peste nivelul obiectului
sanitar. Această porțiune de conductă prin care circulă exclusiv aer poarta numele de
ventilare a canalizării. (figura 2.1c).

1
 .
IM
AU
U
21
n. 20
ta 0-
lu Ia 02
ru ru 2
to nd TII
au a A
e ex L
at Al TA

i.
rv © S
ze t IN
re igh at
nt yr riv

Fig. 2.1 Rolul sifonării și una dintre utilizările ventilării rețelei de canalizare (prevenirea desifonării)
a)incorect; fără gardă hidraulică gazele pătrund în încăpere; b) incorect; în lipsa ventilării garda hidraulică
su op i p

este aspirată în reteua de canalizare; c) corect; prin ventilare garda hidraulică se menține și gazle sunt
e C lu

evacuate in atmosferă
ril ă. u

In figura 2.2 este prezentat schematic / generic sistemul de canalizare menajera si

tu tat rup

pluvială/meteorică (schema coloanelor de canalizare) pentru un imobil S+P+1.

ep i g
dr lim ict
e e tr
at est t s
To ția esa
r
bu d
tri a
is te
D es
t
en
um
oc
td
es
Ac

Fig. 2.2 Schemă coloane sistem de canalizare interioară – se observă separarea între apa neagră (provenită de la
grupurile sanitare) si apa gri (provenită de colectarea ploii), sistem care încurajează reutilizarea apelor gri. Sifonarea
înainte de racordul către rețeaua orășenească nu este obligatorie; în anumite coduri ventilarea canalizării la nivelul
trotuarului este interzisă datorită gazelor toxice)

2
 (a) Sifonarea (garda hidraulică)
Așa cum a fost prezentat anterior singura barieră între gazele periculoase și cu miros
neplăcut ce se degajă în rețeaua de canalizare si aerul din încăperea interioară este
reprezentat de “dopul” de apă format de garda hidraulică sau “sifonul” pentru fiecare
obiect sanitar conectat la rețeaua de canalizare. Sifonul este realizat fie din construcția
obiectului sanitar (așa cum este cazul vasului de toaletă și al pisoarelor) sau prin piese

.
speciale adaptate pentru fiecare obiect sanitar în imediata vecinătate a evacuării

IM
acestuia. Cu cât înălțimea sifonului este mai mare cu atât rezistența lui la desifonare

AU
este mai importantă; astfel, recomandarea standardelor este o înălțime cuprinsă între

U
50 si 100 mm.

21
Toate sifoanele trebuie să aibă posibilitatea de autocurățire, adică nu existe

n. 20
posibilitatea depunerii sedimentelor la baza acestora și în plus să se refacă după
fiecare utilizare (operare) a obiectului sanitar. Există și câteva excepții de la regula

ta 0-
lu Ia 02
corespondenței obligatorii obiect sanitar-sifon:
a)pentru lavoarele sau spălătoarele cu mai multe cuve se folosește un singur sifon –

ru ru 2
to nd TII
dar nu mai mult de trei astfel de obiecte la același sifon – poziționat cat mai aproape
de racordul de evacuare în coloana de canalizare - a se vedea figura 2.2. Pentru

au a A
e ex L
asigurarea accesului in vederea operațiunilor de întreținere sifoanele se vor amplasa,

at Al TA

i.
de regulă, la înălțimea de 60cm de pardoseala. Tot la sifonul obiectelor sanitare se va
rv © S
conecta si conducta de preaplin a acestora, dacă este prevăzută o astfel de conexiune.
ze t IN
b) la conductele de canalizare “orizontale” lungi sifonarea se realizează înaintea
re igh at

conectării la coloanele verticale; aceasta sifonare trebuie prevăzută cu posibilitatea de

nt yr riv

intervenție si curățare. Este cazul lavoarelor, spălătoarelor sau căzilor de baie

su op i p

insularizate unde, din rațiuni estetice, este practic imposibilă prelungirea verticală a
e C lu

conductelor de ventilare primară.

ril ă. u

Rezolvarea acestor cazuri se face în general prin realizarea ventilării la distantă față
tu tat rup

obiectul sanitar la nivelul racordului în rețeaua de canalizare direct printr-un cămin de

ep i g

racord care este sifonat si la rândul său ventilat / pus in contact direct cu atmosfera.
dr lim ict

Când obiectele sanitare sunt utilizate cu intermitență, apa din gărzile hidraulice se
e e tr

poate evapora si, astfel, devine posibilă pătrunderea gazelor in încăperea în care se
at est t s

afla respectivele obiecte sanitare. Acest fenomen este valabil inclusiv pentru
To ția esa

reședințele cu ocupare discontinuă de tip casă de vacanță sau de week-end. Aceste

r

cazuri normale de funcționare trebuie analizate si prezentate beneficiarului ca nefiind

bu d
tri a

un deficit de proiectare/execuție ci de exploatare.

is te

In general evaporarea gărzii hidraulice nu se produce la obiectele sanitare cu utilizare

D es

frecventă cu excepția cazului sifoanelor de pardoseală – deseori folosite pentru

t

evacuarea apelor rezultate de la agregatele de climatizare sau a celor de curățare a

en

pardoselilor. Recomandarea este ca, acolo unde este posibil, la sifoanele de

um

pardoseala să se lege un obiect sanitar cu utilizare frecventă – din categoria

oc

lavoarelor sau căzilor de dus – (exclus wc, bideuri, pisoare, echipamente cu evacuare
td

prin presiune și uneori permis cazi de baie).

es

In anumite situații particulare legarea sifoanelor de pardoseală la rețeaua de canalizare

Ac

este restricționată la o conexiune separată “uscată” sau este prevăzută adăugarea unei
surse de apă / robinet direct deasupra sifonului de pardoseală ca măsură de precauție
suplimentară.

(b) Ventilarea canalizării

Pentru a permite pătrunderea aerului și evacuarea gazelor din rețeaua de canalizare
coloanele principale sunt fie prelungite prin terasele clădirilor fie sunt însoțite de o
rețea paralelă de conducte care să asigure punerea individuală a canalizării fiecărui

3
 obiect sanitar la presiune atmosferică. Rolul principal al ventilării instalațiilor sanitare
de canalizare este, în prim plan, dat de necesitatea pătrunderii aerului proaspăt in
rețeaua de canalizare pentru diluarea și transportului gazelor rezultate în procesele de
degradare aerobă și anaerobă. Rolul secundar este aducerea aerului în apropierea
racordului obiectelor sanitare la rețeaua de canalizare prin intermediul conductelor de
ventilare secundară, cu scopul de a împiedica de-sifonarea (aspirația gărzilor

.
hidraulice în canalizare). In plus, acolo unde înălțimea gărzii hidraulice este mai mică

IM
exista posibilitatea barbotării acesteia de către gazele care se ridică în conductele

AU
principale; ventilarea secundară asigură o cale de trecere / evacuare a acestor gaze

U
înainte să pătrundă în sifon.

21
Ventilarea primară și ventilarea secundară au funcții similare – circulația aerului si

n. 20
îndepărtarea gazelor respectiv împiedică de-sifonarea obiectelor sanitare (figura 2.3).
Exista si cazuri în care norme departamentale nu permit ventilarea canalizării (de ex.

ta 0-
lu Ia 02
atunci când sunt evacuate in canalizare elemente cu potențial caracter radioactiv sau
potențial active microbiologic).

ru ru 2
to nd TII
au a A
e ex L
at Al TA

i.
rv © S
ze t IN
re igh at
nt yr riv
su op i p
e C lu
ril ă. u
tu tat rup
ep i g
dr lim ict
e e tr
at est t s
To ția esa
r
bu d
tri a
is te
D es
t
en
um
oc

Fig. 2.3 Eliminarea gazelor din canalizare utilizând ventilarea conductelor. Gazele care sunt sub presiune fie prin
acțiunea hidraulică a apei uzate fie prin descompunerea materiei uzate sun eliminate pe o cale separată în atmosferă și
td

împiedicate să pătrundă în încăperi. Nivelul superior beneficiază de ventilare individuală iar cel inferior de comună.
es

(c) Prevenirea contaminării apei potabile la nivelul obiectelor sanitare

Ac

Aproape toate obiectele sanitare sunt alimentate de la o sursă de apă potabilă (cu
excepția celor la care se utilizează ca sursă apa gri) și sunt racordate la o rețea de
evacuare / canalizare a apelor uzate menajere. In cazul obiectelor sanitare apropierea
dintre sursa de apa potabilă și poziția racordului de canalizare este deci inevitabila –
din acest motiv, în anumite situații, contaminarea sursei de apă potabilă este posibilă
și chiar probabilă. Putem considera, cel mai adesea, o poziționare improprie a sursei
de apă sub racordul de evacuare către canalizare; dacă nivelul apei crește peste de

4
 nivelul de preaplin al obiectului sanitar sursa de apă (robinetul) se va afla imersat in
apa uzată si implicit sursa este contaminată iar la scăderea presiunii în conducta de
alimentare cu apă potabilă apa uzată poate fi aspirată în interiorul acesteia – cazul cel
mai facil de explicat este cel al pisoarelor și țâșnitorilor .
Pentru prevenirea contaminării prin aspirarea apei uzate în conducta de apă potabilă
este necesară asigurării unui strat minim de aer între sursa de apă potabila și nivelul

.
maxim al apei uzate sau se montează o valvă de sens / clapetă anti-retur pe conducta

IM
de alimentare cu apă potabilă - atunci când apa potabilă are presiune suficientă ține

AU
valva deschisă iar atunci când nu este presiune suficientă valva se închide si este pusă

U
în contact cu atmosfera. Utilizarea clapetelor de sens este obligatorie la mașinile de

21
spălat vase și rufe deoarece evacuarea apelor uzate se face cu presiune în conductele

n. 20
de canalizare fiind poziționată mai jos decât racordul de canalizare .
Principiul de funcționare este similar cu cel al sistemelor anti-golire a sifoanelor

ta 0-
lu Ia 02
obiectelor sanitare si este descris in figura 2.4

ru ru 2
to nd TII
au a A
e ex L
at Al TA

i.
rv © S
ze t IN
re igh at
nt yr riv
su op i p
e C lu
ril ă. u
tu tat rup
ep i g

Fig. 2.4 Valve anti-retur. Apa uzată / contaminată nu poate trece in rețeaua de alimentare cu apă potabilă dacă este
dr lim ict

respectată un din regulile a, b sau c; a) strat de aer; b) valvă anti-retur; c)sursă auxiliară convențional curate ( de ex. apă
e e tr

de răcire).
at est t s
To ția esa

2. CONDUCTE, RACORDURI, ARMĂTURI ȘI ACESORII

r
bu d

(a) Conducte și racorduri

tri a
is te

Materialele utilizate la realizarea conductelor instalațiilor interioare de canalizare

D es

(menajeră, meteorică sau pentru ventilare) includ fonta, cuprul, ABS-ul și PVC-ul.
t
en

Oțelul galvanizat este uneori ales pentru coloanele de canalizare si pentru ventilarea
primară a clădirilor înalte și foarte înalte. În același sistem / aceeași instalație pot fi
um

utilizate materiale diferite dacă sunt îmbinate segmente realizate din materiale
oc

metalice diferite trebuie utilizate elemente de îmbinare intermediare dielectrice pentru

td

a preveni corodarea electrochimică a conductelor. Pentru conductele îngropate în sol

es

se pot utiliza ceramica, fonta, cuprul, ABS-ul, PVC-KG și chiar betonul

Ac

precomprimat.

Fonta. Utilizată pentru prima dată în Germania in jurul anului 1562 fonta a
reprezentat o evoluție pozitivă prin înlocuirea conductelor de lut, plumb, bronz sau
lemn. Rezistența si durabilitatea în timp a acesteia au făcut posibilă utilizarea variată
atât în zona clădirilor rezidențiale cât și la realizarea coloanelor și racordurilor
orizontale pentru clădirile înalte.
În cazul curgerii gravitaționale, indiferent de materialul utilizat, schimbările de

5
 direcție trebuie realizate lin; pentru prevenirea înfundării cu materie solidă sau a
micșorării secțiunii de curgere este interzisă utilizarea unghiurilor drepte; astfel
unghiurile premise sunt 30o, 45o, 66o și 87o grade (în canalizările apelor meteorice).
Unghiuri de 90o sunt acceptate doar în zonele de ventilare ale conductelor, acolo unde
nu circulă niciodată apă. In figura 2.5 sunt prezentate izometric tipuri de racorduri
pentru grupurile sanitare în care fonta este utilizată atât pentru coloana principală cit

.
pentru traseele orizontale și pentru racorduri.

IM
AU
U
21
n. 20
ta 0-
lu Ia 02
ru ru 2
to nd TII
au a A
e ex L
at Al TA

i.
rv © S
ze t IN
re igh at
nt yr riv
su op i p
e C lu
ril ă. u

Fig. 2.5 Schema izometrică a conductelor de canalizare si ventilare pentru obiectele sanitare din grupurile sanitare
tu tat rup

a) canalizarea si ventilarea primară sunt complet separate – un singur grup sanitar pe nivel; b) canalizara si
ventilarea pentru instalarea grupurilor sanitare spate in spate și pe mai multe niveluri
ep i g
dr lim ict

Cupru. Conductele de cupru se împart în mai multe categorii în funcție de utilizare

e e tr

(pentru alimentarea cu apă, pentru canalizare menajeră, meteorică respectiv pentru

at est t s

ventilare. Conexiunile intre porțiunile de conducte se realizează prin lipire utilizând

To ția esa

un liant care aderă la suprafața interioară respectiv exterioară a conductelor. Pentru

realizarea lipirii este necesar un aparat care sa producă căldura necesară aducerii
r
bu d

materialului de lipire în stare fluidă pentru a ocupa întreg spațiul dintre conducte. O
tri a
is te

lipire corectă este suficient de etanșă pentru a face față inclusiv conductelor de
D es

alimentară cu apă (deci presiune mare) lucru neobișnuit în rețelele de canalizare. Sunt
utilizate acolo unde substanțele din compoziția apelor uzate pot interacționa și
t
en

deteriora alte materiale (fonta, beton, plastic, etc)

um
oc

Materialele plastice. Alături de fontă și cupru, și materialele plastice sunt potrivite

pentru echiparea instalațiilor sanitare și nu numai. În figura 2.6 este prezentată
td

schema izometrică a conductelor care echipează cu utilități o baie. Unul dintre

es

principalele avantaje ale utilizării conductelor de plastic este faptul că acestea sunt
Ac

ușoare și permit o “preasamblare” pe segmente în alt loc decât “pe poziție” urmând ca
mai apoi ansamblul gata montat să fie transportat la locul de montaj (a se vedea cazul
grupurilor sanitare prefabricate).

6
 .
IM
AU
U
21
n. 20
ta 0-
lu Ia 02
ru ru 2
to nd TII
au a A
e ex L
at Al TA

i.
rv © S
ze t IN
re igh at
nt yr riv
su op i p
e C lu
ril ă. u
tu tat rup
ep i g
dr lim ict
e e tr
at est t s
To ția esa
r
bu d

Fig. 2.6 Conducte de plastic (linia continuă) pentru alimentarea cu apă caldă și apă rece, canalizarea menajeră și
tri a

ventilare a canalizării.
is te
D es

(b) Accesorii
Printre accesoriile instalațiilor de canalizare regăsim sifoanele de pardoseală,
t
en

clapetele de sens, separatoarele și pompele submersibile.

um

Sifoanele de pardoseală. Atunci când pardoselile din clădiri necesită spălare cu apă
sau cu alte lichide sau este necesară evacuarea apelor accidentale din grupurile
oc

sanitare este necesară / recomandată utilizarea sifoanelor de pardoseală (figura 2.7).

td

Datorită faptului că acestea sunt racordate la sistemul de canalizare și că, în timp, prin
es

evaporare, se pierde garda hidraulică, sunt necesare măsuri de compensare a acesteia

Ac

pentru prevenirea pătrunderii gazelor în încăpere.

7
 .
IM
AU
U
21
n. 20
ta 0-
lu Ia 02
ru ru 2
to nd TII
au a A
e ex L
at Al TA

i.
rv © S
ze t IN Fig. 2.7 Sifon de pardoseala

Clapetele de sens (figura 2.8) sunt utilizate pentru situația în care evacuarea obiectelor
re igh at

sanitare este amplasată in apropierea colectorului orășenesc și previn circulația

nt yr riv

inversă a apei – dinspre rețea către obiectul sanitar – în situația în care, din anumite
su op i p

motive, colectorul orășenesc intră în suprapresiune.

e C lu
ril ă. u
tu tat rup
ep i g
dr lim ict
e e tr
at est t s
To ția esa
r
bu d
tri a
is te
D es
t
en
um
oc
td
es
Ac

Fig. 2.8 Clapetă de sens (in acest caz de sus in jos curgere si de jos in sus etanșare) cu capac pentru mentenanță.

Aceste dispozitive nu au capacitatea de a proteja întregul sistem de canalizare și

trebuie utilizate doar în locațiile mai sus amintite. De asemenea trebuie prevăzute în
spații în care clapetele sunt accesibile – de exemplu în cămine dedicate.

Bașe și pompe submersibile. În situația în care unul sau mai multe puncte de racord la
canalizare ale obiectelor sanitare este sub cota colectorului principal este necesară

8
 prevederea unui spațiu in care sa se adune apele uzate gravitațional și care mai apoi să
fie transferate în colector prin pompare. Pompele de ape uzate pot fi acționate electric
(figura 2.9) sau cuplate la un motor termic (cu ardere internă). La momentul la care
nivelul apei uzate în bașă atinge valoare critică (un nivel predefinit) pompa începe să
acționeze, creează presiune în conductă, deschide o clapetă de sens și împinge
conținutul în colectorul de la nivelul superior - (care obligatoriu funcționează

.
gravitațional). Este deci obligatorie cuplarea evacuării prin pompare cu clapetele de

IM
sens la evacuarea prin pompare a apelor uzate.

AU
U
21
n. 20
ta 0-
lu Ia 02
ru ru 2
to nd TII
au a A
e ex L
at Al TA

i.
rv © S
ze t IN
re igh at
nt yr riv
su op i p
e C lu
ril ă. u
tu tat rup
ep i g
dr lim ict

Fig. 2.9 Basă (a) și pompă submersibilă (b). Este indicată prevederea unei conducte de ventilare care să conducă gazele și
e e tr

mirosurile în afară, de preferință pe acoperiș.

at est t s

Separatoare de lichide ușoare. Apele uzate menajere si pluviale / meteorice colectate

To ția esa

în rețelele de canalizare interioare sunt transportate în exterior către colectoarele

r

orășenești (sau către un bazin etanș vidanjabil daca nu există rețea de canalizare în
bu d
tri a

zonă și mai apoi către o mini stație de epurare). Punctul final ar trebui să fie
is te

reprezentat de o stație de epurare centrală unde să aibă loc tratamentele necesare

D es

epurării acestor ape și conformării acestora cu cerințele de mediu pentru a putea fi

t

returnate circuitului hidrologic natural. O parte însă dintre substanțele care se regăsesc
en

în apele uzate menajere rezidențiale sau industriale nu ar trebui să se regăsească și la

um

intrarea în stațiile de epurare deoarece prin conținutul lor îngreunează și perturbă

oc

procesele din etapele de epurare .

td

Această problemă se poate rezolva prin înserierea cu echipamentele susceptibile de

es

prelucrare a unor astfel de substanțe a separatoarelor de lichide ușoare care au rolul de

a le reține din drumul lor către colectorul principal. Există peste 25 de substanțe /
Ac

materiale pentru care se poate interveni plecând de la reziduurile epidermei, păr,

grăsime, uleiuri, ghips, sticlă, etc.
Utilizarea separatoarelor de grăsimi nu este obligatorie încă pentru clădirile din zona
rezidențială însă este obligatorie pentru acele construcții cu spații de preparare și
bucătărie pentru un număr mare de ocupanți (gen food-court la centrele comerciale).
Principiul de funcționare al separatoarelor poate fi rezumat astfel: pe măsură ce apa
uzată străbate separatorul, grăsimile fiind de principiu nemiscibile și mai ușoare decât

9
 apa se vor ridica la suprafață unde vor fi reținute de șicane în timp ce restul apei uzate
se va evacua de la un nivel inferior acestora (figura 2.10). În cazul în care grăsimile
nu sunt reținute la nivelul separatorului atunci acestea se vor lipi de pereții
conductelor, se vor depune și vor obtura cale de scurgere perturbând astfel toate
procesele ce urmează în cadrul epurării apelor uzate.

.
IM
AU
U
21
n. 20
ta 0-
lu Ia 02
ru ru 2
to nd TII
au a A
e ex L
at Al TA

i.
rv © S
ze t IN
re igh at

Fig. 2.10 Separator de grăsimi pentru bucătărie profesională a) (nota: nu este obligatorie prezența unui subsol sau nivel
nt yr riv

sub bucătărie, separatorul poate fi amplasat pe pardoseala bucătăriei dar în acest caz se elimină sifonul de pardoseală).
b) separator de grăsimi - principiul de funcționare.
su op i p
e C lu

Piese de curățire. Obturarea conductelor sistemelor de canalizare este posibilă și de

ril ă. u
tu tat rup

cele mai multe ori probabilă. De la nivelul tuturor obiectelor sanitare și până la
punctul de racord cu colectorul principal exterior al clădirii trebuie să existe
ep i g

posibilitatea accesului în conducte prin intermediul pieselor de curățire sau prin alte
dr lim ict

puncte de acces amplasate în punctele sensibile. (pe coloanele verticale la fiecare 2

e e tr
at est t s

niveluri, la trecerea din vertical in orizontal a conductelor si pe orizontală în funcție

To ția esa

de diametru la fiecare 6 sau 10m).

r
bu d

3. PRINCIPIILE GENERALE DE AMPLASARE A RETELEI DE CANALIZARE

tri a

IN CLĂDIRILE REZIDENȚIALE
is te

În primul rând amplasarea spațiilor deservite de obiecte sanitare pe cât în zona

D es

perimetrală a clădirilor pentru a limita traseele orizontale de la nivelurile inferioare

t
en

ale acestora (parter , subsoluri) în drumul lor către rețele colectoare exterioare.
um

Același lucru este valabil si pentru amplasarea coloanelor verticale de ape pluviale /
meteorice care deservesc receptoarele de pe terase. !!!! Nu este permisă niciodată
oc

cuplarea rețelelor de canalizare pluviale cu cele menajere în interiorul clădirilor nici

td

pe traseele verticale și nici pe cele orizontale.

es

În al doilea rând amplasarea pe cât posibil “spate în spate” pentru băi, grupuri sanitare
Ac

și bucătarii (pentru același nivel al clădirii) și unele deasupra celorlalte pe aceeași

verticală (pentru diferitele niveluri de clădire). Această poziționare permite gruparea
în aceleași spații tehnice (denumite ghene tehnice) sau în spații tehnice comune cu
alte tipuri de utilități (alimentare cu apa rece si caldă, alimentare cu căldură, ventilare-
evacuare aer viciat, etc).
În al treilea rând trebuie avută în vedere funcționarea gravitațională a rețelei de
canalizare. Aici intervine faptul ca orice ramură orizontală va fi pozată cu o pantă care
să asigure, pe de o parte, o viteză de circulație minimă – numită viteză de auto-

10
 curățire – atenție circulă amestec de lichid cu materiale- cât și asigurarea unui strat de
aer la partea superioară prin care să se prevină intrarea în suprapresiune a conductelor
și apariția pierderilor / scurgerilor la nivelul îmbinărilor conductelor și diluarea și
evacuarea gazelor de canalizare.
În zona rezidențială diametrul minim pentru coloanele verticale de canalizare este de
110mm – egală cu cea a racordului pentru cel mai poluator obiect sanitar – vasul de

.
toaletă. Această dimensiune se păstrează și pentru racordul bucătăriilor – din rațiuni

IM
cumva similare de reducere a șanselor de obturare ale conductelor. Coloanele de

AU
ventilare individuale ale obiectelor sanitare au același diametru ce al conductei de

U
evacuare a obiectului sanitar; coloanele de ventilare secundare sau capătul conductei

21
de ventilare primară pot avea diametrul cu 2 trepte mai puțin decât cel al coloanei de

n. 20
evacuarea a apelor uzate; în anumite zone și circumstanțe, pentru prevenirea
înghețului sau formare de dopuri la partea superioară a coloanelor este obligatorie

ta 0-
lu Ia 02
păstrarea diametrului minim de 110mm.
Cele mai importante lucruri care trebuie asigurate prin amenajarea corectă a

ru ru 2
to nd TII
încăperilor care adăpostesc obiecte sanitare se referă la posibilitatea asigurării
întreținerii rețelelor de utilități: 1 - cît de ușor se poate curăța in proximitatea

au a A
e ex L
obiectelor sanitare si a racordurilor acestora și 2 – cât de facil este accesul la nivelul

at Al TA

i.
racordurilor în cazul în care sunt necesare intervenții sau înlocuiri?
rv © S
Ușurința menținerii curățeniei este dată de spațiul din jurul obiectelor sanitare și mai
ze t IN
puțin de designul acestora.
re igh at

Ușurința accesului la nivelul racordurilor este dat de prezenta unor ferestre (“guri”) de
nt yr riv

vizitare în spatele, în lateralul sau sub obiectele sanitare. Aceste spații trebuie
su op i p

asigurate de arhitect în coordonare cu specialistul pe instalații.

e C lu
ril ă. u

4. PRINCIPII DE AMPLASARE A RETELEI DE CANALIZARE ÎN CLADIRILE

tu tat rup

NON REZIDENȚIALE
ep i g

(a) Principiile de baza – faza de proiectare, design

dr lim ict

Clădirile nerezidențiale, în general cu mai multe niveluri, sunt concepute să asigure

e e tr

un grad sporit de flexibilitate în partiționarea spațiului util / închiriabil. Astfel,

at est t s

utilitățile (ascensoarele, casele de scară, spațiile / incăperile tehnice și ghenele de

To ția esa

instalații – electrice, sanitare, gaze și de termo-ventilații) sunt amplasate cu

r

preponderență în zona centrală a clădirilor, zonă denumită miez sau nucleu central.
bu d
tri a

Astfel este posibilă concentrarea acestora în zone mai puțin frecventate și este
is te

facilitate utilizarea luminii naturale pentru spațiile dimprejur din zona „utilă”.
D es

În cazul in care este necesară asigurarea unor cerințe de rezistență la foc între
t

nivelurile clădirii este preferată varianta golurilor individuale pentru fiecare conductă
en

în locul golurilor tehnice; această alegere însă prezintă dezavantajul dat de dificultatea
um

intervențiilor de înlocuire a acestor trasee. (figura 2.11).

oc

De cele mai multe ori clădirile de birouri necesită (uneori chiar pe fiecare nivel) un
td

grup sanitar și/sau o chicineta pentru persoane din conducere, în spații private care se
află la oarecare distanță de miezul central al clădirii. Cu cât distanța pe orizontală este
es

mai mare cu atât decalajul pe înălțime al conductei orizontale de canalizare este mai
Ac

pronunțat din pricina pantei de montaj a acesteia. Soluția pentru evacuarea apelor
uzate poate fi cea clasică sau una prin pompare la nivelul plafonului și realizarea de
acolo a unei curgeri gravitaționale; problema care rămâne este cea a ventilării
canalizării; pentru aceasta se propune utilizarea / alegerea pentru conducta orizontală
un diametru cu cel puțin o treaptă în plus față de cel impus de evacuarea obiectelor
sanitare care sa satisfacă existența în interiorul conductei a unui volum de aer
suficient de mare pentru prevenția aspirației gărzii hidraulice din obiectele sanitare,

11
 iar pe verticală se alege “camuflarea” acesteia în zona unor elemente de structură
verticale cu continuitate pe întreaga înălțime a clădirii (figura 2.12).

.
IM
AU
U
21
n. 20
ta 0-
lu Ia 02
ru ru 2
to nd TII
au a A
e ex L
at Al TA
Fig. 2.11 Conducte / coloane de alimentare cu apa/ canalizare / ventilații / stingere incendiu / electrice pozate individual și

i.
izolate / protejate la foc la contactul cu elementele de construcție.

rv © S
ze t IN
În figura 2.12 este redat amplasamentul conductelor rețelelor “umede” de instalații în
re igh at

aliniamentul unui stâlp de oțel de tip H; coordonarea cu echipa de structuri este

nt yr riv

esențială pentru a se stabili perimetrul ce trebuie ranforsat pentru asigurarea

su op i p

cerințelor de stabilitate.
e C lu
ril ă. u
tu tat rup
ep i g
dr lim ict
e e tr
at est t s
To ția esa
r
bu d
tri a
is te
D es
t
en
um
oc
td
es
Ac

Fig. 2.12 Ansamblu de conducte pentru utilitați amplasate în proximitatea elementelor structurale verticale.

12
 În anumite situații ramurile orizontale ale canalizării menajere ar trebui să străbată
pardoseala pentru a se conecta la colectoarele de la nivelul inferior; acest lucru poate
fi realizat în două feluri: fie se face o străpungere verticală deasupra punctului de
conexiune și legătura se face la nivelul plafonului etajului inferior – uneori cu
consecința apariției unui tavan suspendat fie crearea unei pardoseli supraînălțate de

.
12.5 sau 15cm pentru întreg grupul sanitar, asociată cu problemele de acces aferente.

IM
O pardoseală supraînălțată pentru întregul nivel de clădire însă nu este însă o soluție

AU
deloc de neglijat dat fiind ca oferă posibilități extinse de echipare cu instalații

U
personalizate și un grad ridicat de flexibilitate si adaptabilitate relativ ridicat la

21
diverse funcțiuni propuse prin amenajări ulterioare.

n. 20
(b) Faza / etapa de construcție “la gri”.

ta 0-
lu Ia 02
Este acea etapă în care în care sunt finalizate elementele structurale, sunt poziționate
coloanele si conductele aferente rețelelor utilitare și se fac probele de presiune,

ru ru 2
to nd TII
etanșeitate și funcționare înainte echiparea finală cu obiecte sanitare si definitivarea
închiderilor. Această etapă este adaptată în funcție de destinația finală a clădirii și care

au a A
e ex L
presupune următoarele aspecte: rezistență și stabilitate, acces facil pentru operații

at Al TA

i.
curente de întreținere și conformarea cu soluțiile din proiect.
rv © S
ze t IN
5. REUTILIZAREA APELOR UZATE. “APA GRI”
re igh at

În general, atunci când se face referire la instalațiile sanitare de alimentare cu apă și

nt yr riv

canalizare aferente construcțiilor se consideră patru tipuri de fluide vehiculate: apa

su op i p

potabilă (apă tratată special pentru băut, prepararea hranei, spălat, etc), apa de
e C lu

ploaie/meteorică (colectată de pe suprafețele construite), apa gri (apa uzată colectată

ril ă. u

de la obiectele sanitare cu excepția toaletelor, bideurilor și pisoarelor) și apa neagră

tu tat rup

(apa provenită de la evacuarea toaletelor, bideurilor și pisoarelor). Ar mai putea fi

ep i g

adăugate încă două subcategorii: apa neagră – gri care provine de la evacuările
dr lim ict

mașinilor de spălat, a spălătoarelor de bucătărie – de cele mai multe ori interzisă la

e e tr

reutilizare) și apa “convențional” curată care provine de la procesele de tratare prin

at est t s

osmoză inversă sau condensul rezultat din procesele de răcire.

To ția esa

Apa de ploaie, dacă este suficientă și poate fi considerată o sursă temporar viabilă ar
r

putea reprezenta o alternativă pentru diferite utilizări în și împrejurul clădirilor:

bu d
tri a

spălarea rufelor, alimentarea rezervoarelor vaselor de toaletă, irigații sau chiar răcire a
is te

spațiilor prin evaporare. Și pentru aceste scopuri este necesar un tratament de epurare
D es

și compatibilizare al acestor ape cu funcțiunea cărora le sunt destinate.

t

Apa neagră necesită tratamente de epurare complicate datorită conținutul mare de

en

materie uzată de proveniență organică. Este însă cea mai comodă metodă de eliminare
um

apelor uzate menajere din interiorul clădirilor ținând cont și de eventualele posibilități
oc

“uscate” de eliminare acestora. Nu poate reprezenta sub nici o formă o sursă

td

reutilizabilă.
es

Apa gri preia o parte din oportunitățile aduse de apele meteorice dar este limitată
Ac

datorită conținutului ridicat de agenți patogeni care necesită tratamente de epurare

speciale și costisitoare. Chiar și doar în cazul utilizării pentru rezervoarele vaselor de
toaletă apa gri trebuie tratată și îndepărtat conținutul de săpun, fire de păr, și ,
ocazional reziduuri organice (de la lenjeria spălata la mașină sau de mână). Pentru
utilizare la irigații este necesar un tratament de filtrare mai ales daca apa provine de la
bucătării unde ar putea conține grăsimi sau resturi de alimente. Astfel apa gri poate fi
mult mai murdară decât apa de ploaie dar prezintă avantajul constanței și
predictibilității. Pentru locuințele individuale utilizarea apei gri este în general limitată

13
 la irigarea prin percolare a spațiilor verzi.
Pe lângă aspectele menționate anterior mai apare și problema colectării individuale a
acestor ape; în prezent apa gri și apa neagră sunt colectate împreună și deci
amestecate iar apa de ploaie se colectează separate; pentru eficientizarea reutilizării ar
trebui toate colectate în rețele separate.

.
Apa gri și reutilizarea acesteia

IM
Unul dintre beneficiile colectării separate a apei gri este posibilitatea recuperării

AU
„căldurii” acesteia. Un altul ar putea fi reprezentat de utilizarea directă (însă numai

U
după o etapă epurare mecanică) a acestor ape pentru alimentarea rezervoarelor vaselor

21
de toaletă, irigarea spațiilor verzi, spălatul automobilelor, etc. Practic se realizează un

n. 20
sistem paralel de conducte și accesorii: coloane, sistem de pompare pentru forțarea
trecerii apei gri printr-o serie de filtre menită să îndepărteze săpunurile, detergenții și

ta 0-
lu Ia 02
alte impurități și mai apoi pentru stocarea apei filtrate în rezervoare amplasate
deasupra punctelor de utilizare; la nivelul rezervorului de stocare se mai aplică un

ru ru 2
to nd TII
tratament de clorinare și de îndepărtare a mirosurilor folosind filtre de cărbune activ.
În multe dintre situații însă stocarea apei gri în rezervoare pune probleme de sănătate

au a A
e ex L
și este recomandată utilizarea directă a acestei ape după prelevarea “căldurii” și

at Al TA

i.
utilizarea în sisteme de irigații.
rv © S
În figura 2.13 sunt prezentate schematic tratamentele și posibilele re-utilizări ale
ze t IN
apelor gri.
re igh at
nt yr riv
su op i p
e C lu
ril ă. u
tu tat rup
ep i g
dr lim ict
e e tr
at est t s
To ția esa
r
bu d
tri a
is te
D es
t
en
um
oc
td
es
Ac

Fig. 2.13 Succesiune etapelor și tratamentelor aplicate apelor gri domestice în vederea reutilizării.

Spălătoarele de la bucătării conțin grăsimi și resturi alimentare care ar trebui reținute

(și îndepărtate periodic) înainte ca ele să înfunde conductele și filtrele sistemului de
recirculare. În mod similar căzile de baie, de duș, lavoarele și mașinile de spălat rufe
pot evacua păr care poate fi cu ușurință reținut. Echipamentele responsabile se
numesc separatoare și au fost tratate anterior.

14
 6. TRATAREA ȘI REUTILIZAREA APELOR METORICE
Până relativ de curând apele de ploaie captate de pe acoperișurile clădirilor sau de pe
suprafețele construite erau considerate inofensive (neutre) și conduse fără nici un
tratament prealabil către mediul receptor reprezentat de ape curgătoare, puțuri sau
lacuri. De-a lungul timpului, pe măsură ce suprafața construită a crescut au apărut

.
doua probleme: prima, dată de faptul că la ploii de intensitate mare mediul receptor nu

IM
mai face față și implicit nu mai poate prelua mari cantități de apă; a doua este

AU
reprezentată de poluare (îndeosebi cei proveniți de pe căile de rulare rutieră: benzine,

U
motorine, uleiuri, lichid de frână și de anti-îngheț, cauciuc) acumulată pe suprafețele

21
de rulare. Una din posibilitățile de limitare ar fi aceea de a separa captarea apelor de

n. 20
pe terase și acoperișuri și de o infiltra în pământ utilizând ca măsură epurarea
biologică. (o să discutăm mai mult pe subiect în cursul următor) și utilizarea de

ta 0-
lu Ia 02
separatoare pentru lichide ușoare (grăsimi și hidrocarburi) legate pe rețeaua colectoare
stradală (figura 2.14).

ru ru 2
to nd TII
au a A
e ex L
at Al TA

i.
rv © S
ze t IN
re igh at
nt yr riv
su op i p
e C lu
ril ă. u
tu tat rup
ep i g
dr lim ict
e e tr
at est t s
To ția esa

Fig. 2.14 Separator de hidrocarburi, principiu de funcționare și compartimentare a echipament de separare.

r

Ce poate fi făcut în plus:

bu d
tri a

Fitoremedierea este știința care se ocupă cu epurarea apelor poluate și solului prin
is te

utilizarea plantelor. Prin fitoremediere sunt extrase și degradate substanțele poluante

D es

pin trecerea lor din pământ sau apă prin rădăcini și mai apoi prin îndepărtarea
t
en

plantelor saturate de materie poluantă. Pe întreaga durată a procesului de acumulare a

poluanților practic plantele se hrănesc și reușesc să supraviețuiască în mediu toxic o
um

perioadă de timp relativ impresionantă.

oc

În procesul de tratare a apelor meteorice plantele sunt practic incorporate între dalele
td

parcajelor de vehicule. Mai mult, o parte din arbori pot fi utilizați pe perioada de vara
es

pentru a asigura umbrirea unor anumite zone mai mult contribuie prin procesele de
Ac

fotosinteză la scăderea nivelului de CO2 si creșterea celui de O2. Capacitatea de

absorbție a plantelor ar trebui să acopere prima parte a ploii când apa este cel mai
mult încărcată cu agenți poluatori. La debite de ploaie mari se combină și separatoare
de hidrocarburi / grăsimi îngropate și, după îndepărtarea grosieră a poluanților, apa
rezultată este utilizată la stropirea acelorași plante.

15