Energia

Energia este cea care pune totul în mişcare. Fără energie, nimic nu poate să trăiască, să
se mişte şi să crească sau să dea lumină, sunet ori căldură. Există mai multe feluri de energie,
însă aproape toată energia de pe planeta noastră provine – direct sau indirect – de la Soare.

Tipuri de energie
Energia poate fi cinetică sau potenţială. Energia cinetică este energia obiectelor în
mişcare, iar energia potenţială este energia stocată, gata pentru a fi utilizată. Energia este
măsurată în unităţi numite jouli (J).

Energia cinetică
Toate obiectele aflate în mişcare – de la atomi la aparate de zbor – posedă energie
cinetică. Cu cât sunt mai mari viteza şi masa unui obiect, cu atât mai multă energie cinetică
va avea acel obiect.

m  v2 m  masa corpului
Ec 
2 v  viteza corpului
Ec 
energia cinetică

Când maşina merge, are energie cinetică.

Energia potenţială
Un obiect poate câştiga energie potenţială dacă îşi schimbă poziţia. O persoană care
sare cu coarda de pe un pod are energie potenţială – cu alte cuvinte, potenţialul de a cădea

1
înapoi pe pământ. Atunci când sare, coarda va avea energie potenţială în timp ce se întinde,
deoarece are potenţialul de a-l trage înapoi în sus.

Ep  energie potenţială
Ep  m  g  h m  masa corpului
g  constanta gravitaţională
h  înălţimea faţă de nivelul de energie
potenţială zero a corpului

Energia potenţială a săritorului se transformă în energie cinetică în timp ce acesta cade.

Energia chimică
Hrana şi combustibilii conţin energie stocată în compuşi chimici. Unele mâncăruri
înmagazinează mai multă energie decât altele. Toate alimentele de mai jos conţin aceeaşi
cantitate de energie, însă ar trebui mâncate 500g mazăre pentru a obţine aceeaşi cantitate de
energie care s-ar obţine din doar 30g de unt.

În alimentele pe care le consumăm este

înmagazinată energie chimică. După ce
mâncăm, aceasta se acumulează în grăsime
şi în muşchi. Când facem mişcări, o parte
din energia chimică aflata în corp se
transformă în energie cinetică.

Forme de energie alternativă

Energia care se produce fără a folosi în permanenţă resursele limitate ale Pământului se
numeşte energie alternativă.Pe lângă combustibilii din biomasă, care produc fum şi alte gaze
eliberate prin ardere, sursele de energie alternativă nu poluează, deoarece folosesc energia
unor fenomene ale naturii precum vântul şi valurile. Pe măsură ce se epuizează resursele de
combustibili fosili, omenirea va trebui să se bazeze din ce în c mai mult pe sursele de energie
alternativă.
2
Energia solară
Curentul electric produs de lumina
soarelui se numeşte energie solară. Un
,,cuptor solar” foloseşte o suprafaţă întinsă
de oglinzi care să concentrez lumina
soarelui asupra apei. Prin fierbere, apa se
transformă în abur, care acţionează
turbinele şi generatoarele.

Energia geotermală
Sub scoarţa terestră, apa poate fi
transformată în abur prin energia
geotermală – adică energia rocilor topite,
incandescente. Prin săparea unui puţ, acest
abur poate fi captat pentru a acţiona
generatoarele.

Energia geotermală poate fi:

1. de înaltă temperatură (caracteristică zonelor vulcanice); pânzele de apă limitrofe
ajungând la sute de grade, realizând o vaporizare parţială care se utilizează într-o
centrală electrică. Accesul la pânza de apă este dificil. Uneori, adâncimea de foraj
poate depăşi 10.000 m;
2. de joasă temperatură (accesibilă în orice parte a globului). Temperatura scoarţei
pamânteşti creşte în adâncime cu 3°C la fiecare 100 m. Diferenţa de temperatură creată
ar putea fi aplicată în termoficare prin recircularea fluidului în pompe de caldură, nu în
producerea energiei electrice.

Energia eoliană

O turbină eoliană este un turn înalt

cu palete asemănătoare unei elice, care
transformă energia cinetică a vântului în
curent electric.

Vânturile se formează deorece soarele nu încălzeşte Pământul uniform, fapt care

creează mişcări de aer. Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti nişte turbine,

3
care sunt capabile de a genera electricitate. Unele turbine pot produce 5 MW, deşi aceasta
necesită o viteză a vântului de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe oră. Puţine zone pe
pământ au aceste viteze ale vântului, dar vânturi mai puternice se pot găsi la altitudini mai
mari şi în zone oceanice.
Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, şi turbine noi de vânt se
construiesc în toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în
ultimii ani. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp, acest procent crescând
iarna, când vânturile sunt mai puternice.

Energia hidraulică
Energia hidraulică reprezintă capacitatea unui sistem fizic (apa) de a efectua un lucru
mecanic la trecerea dintr-o stare dată în altă stare (curgere). Datorită circuitului apei în natură
întreţinut de energia Soarelui, este considerată o formă de energie regenerabilă.
Energia hidraulică este de fapt o energie mecanică, formată din energia potenţială a
apei dată de diferenţa de nivel între lacul de acumulare şi centrală, respectiv din energia
cinetică a apei în mişcare. Exploatarea acestei energii se face curent în hidrocentrale, care
transformă energia potenţială a apei în energie cinetică, pe care apoi o captează cu ajutorul
unor turbine hidraulice care acţionează generatoare electrice care o transformă în energie
electrică.
Tot forme de energie hidraulică sunt considerate energia cinetică a valurilor şi
mareelor.

Fizica fenomenelor

Resursa hidroenergetică poate fi evaluată prin puterea (energia în unitatea de timp) care
se poate obţine. Puterea depinde de căderea şi cu debitul sursei de apă.
Căderea determină presiunea apei, care este dată de diferenţa de nivel dintre suprafaţa
liberă a apei şi a turbinei, exprimată în metri.
Debitul este cantitatea de apă care curge în unitatea de timp care curge prin conducta
de aducţiune într-o anumită perioadă de timp, exprimată în metri cubi/secundă.
Cantitatea de energie E , care se obţine prin coborârea în câmp gavitaţional a unui
obiect de masă m cu o diferenţă de înălţime h este:

E  m g h , unde g = acceleraţia gravitaţională.

4
 Energia hidraulică disponibilă într-un lac de acumulare se poate extrage prin coborârea
intenţionată a nivelului apei. În acest caz, puterea depinde de debitul masic al apei.

E m
  gh
t t
E
Deoarece fracţia t
este tocmai puterea P şi exprimând în membrul din dreapta fracţia
m
în funcţie de debitul volumic  şi de densitatea apei, se obţine forma uzuală:
t
P     g  h

Pentru a obţine P în waţi, atunci:     kg / m 3 ,    m3 / s ,  g   m / s şi  h  m

2

Unele dispozitive, ca roţile hidraulice extrag energie din curgere fără a fi necesar ca
apa să-şi schimbe înălţimea, caz în care se exploatează doar energia cinetică a curentului de
apă:
1
P      v2
2
, unde v  viteza apei
Cu   Av , unde A este secţiunea pin care trece apa:
1
P    A  v3
2
Roţile cu aducţiune superioară pot extrage ambele tipuri de energie, atât cea potenţială,
cât şi cea cinetică.