Sunteți pe pagina 1din 2

DRAMATURGIA

Termenul „dramaturgie” este mai cuprinzător decât acela de gen dramatic. Se


delimitează astfel mai bine ideea de text dramatic, considerat ca literatură, și
elementele celelalte care țin de arta punerii în scenă a acestuia, de spectacolul
dramatic.

Dramaturgia este, în esență, o sinteză a mai multor mijloace de expresie


pentru transmiterea mesajului:
 literatura (genul dramatic);
 scenografia;
 arhitectura/decorul;
 jocul actorilor/gesturile;
 efectul de lumini, de sunet (muzica);
 vestimentația actorilor.

GENUL DRAMATIC

Termenul dramatic (genul) provine din fr. dramatique, derivat din drame și
desemnează totalitatea operelor literare scrise în formă de dialog și menite, în
general, a fi reprezentate pe scenă.

Opera dramatică impune anumite limite temporale și spațiale ale acțiunii


reprezentate. Ideile și sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin
intermediul acțiunii și al personajelor.

Principalele particularități ale genului dramatic sunt:

a) textul dramatic are caracter ficțional.

b) structural, textul dramatic este organizat în:


- acte (subdiviziuni formale);
- scene (subdiviziuni ale unui act);
- tablouri;
- replici.

c) sunt prezente indicațiile scenice/didascaliile (partea textului care cuprinde


indicațiile autorului în legătură cu timpul acțiunii, spațiul acțiunii, până la notații
referitoare la mobilier și dispunerea ușilor și a ferestrelor, mișcările personajelor,
tonul vocii lor, starea sufletească. Aceste notații sunt așezate la începutul și sfârșitul
actelor în ceea ce privește informațiile de timp și spațiu; în ceea ce privește
personajele aceste indicații sunt plasate înaintea replicilor).
d) acțiunea se dezvoltă în jurul conflictului dramatic, caracterizat de prezența
unor forțe opuse care se ciocnesc → criză → tensiune interioară → evenimente
orientate spre o rezolvare.
Situația dramatică presupune posibilitatea unei rezolvări.
Când aceasta nu există, dramaticul se transformă în tragic, care este legat de
fatalitate.

e) operele dramatice se realizează în plan textual prin:


dialog (schimb de replici) – conferă dinamism acțiunilor și caracterizează
personajele în mod indirect, pune în lumină relația dintre personaje, are
funcție narativă (permite ca anumite momente, nereprezentate pe scenă, dar
care au un rol în desfășurarea acțiunii, să fie transmise prin povestire),
descriptivă;
monolog dramatic;
indicații scenice, didascalii.

f) personajele – numărul personajelor. Este mai mic decât în cazul operelor


literare epice de mari dimensiuni (romanul, epopeea). Sunt piese de teatru în care
există două personaje sau chiar un singur personaj (în Iona de Marin Sorescu
vorbește un singur personaj).

În spectacolul teatral, conținutul de idei și sensul operei sunt evidențiate prin


jocul unor actori care întruchipează personajele pe o scenă, în fața spectatorilor.

Spectacolul teatral este sincretic, prin combinarea simultană a mai multor


aspecte: gestica și rostirea actorilor, decorul, costumele, lumina, muzica, mișcarea
(dansul).

Cele mai importante specii dramatice sunt:


 comedia;
 drama;
 tragedia.

S-ar putea să vă placă și