CAIET DE SARCINI

Betonări

CAP. 1 TERASAMENTE

1.1 Săpături

Toate săpăturile vor fi executate cît mai aproape de dimensiunile şi forma exactă precizată în planşele
de specialitate, astfel încât acestea să necesite un volum minim de umplutură.
Săpăturile vor fi executate respectându-se prevederile din „Normativul privind executarea lucrărilor de
terasamente pentru realizarea fundaţiilor de construcţii civile şi industriale” - C.168/1988, cap. 1, 2, 3 şi 4.

1.2 Umpluturi

Umpluturile vor fi bine compactate în straturi de 15÷10 cm grosime, respectându-se instrucţiunile din
normativul P70/1970, cap. 1.1.

1.3 Recepţia lucrărilor

 Recepţia lucrărilor de terasamente se va executa în conformitate cu prevederile normativelor C.169/1988 şi

C.56/1981.
 La terminarea lucrărilor de săpături pentru fundaţii se va verifica poziţia, dimensiunile şi cotele de nivel
realizate faţă de prevederile proiectului şi se va întocmi un proces-verbal de lucrări ascunse.

CAP. 2 LUCRĂRI DE BETON SIMPLU ŞI BETON ARMAT

2.1 Generalităţi

Calitatea materialelor şi nivelul de execuţie vor fi în conformitate cu următoarele coduri:

STAS 10107/0/1990
C.140/1986
C.56/1985
Actele care certifică calitatea materialelor care urmează să intre în alcătuirea betonului trebuie să fie la
dispoziţia consultantului.

2.2 Stabilirea reţelelor

Clasa betonului, definită de STAS 10107/0/1990 se stabileşte prin proiect pentru fiecare element de
construcţie.
Reţetele betoanelor utilizate vor fi preparate conform reţetei clasei respective.

2.3 Materiale pentru betoane

2.1.1 Cimenturi

Sortimentele de ciment utilizate la prepararea betoanelor sînt specificate în proiect şi prevăzute în

normativul C.140/1986, anexa IV.1.
 2

2.1.2 Agregate

Condiţiile de folosire a agregatelor pentru prepararea betoanelor sînt prevăzute de:

STAS 1667/1976
C.140/1986, anexa XI

2.1.3 Prepararea betonului

Betonul se caracterizează prin:

 clasa betonului, conform C.140/1986, tabel 1.1.;
 lucrabilitate, conform C.140/1986, anexa I.2;
 tipul de ciment, conform C.140/1986, anexa VI.1;
 mărimea agregatului, conform C.140/1986, anexa IV.3;
 gradul de impermeabilitate, conform C.140/1986, anexa I.2;
 gradul de gelivitate, conform C.140/1986, anexa I.2;

Caracteristicile betonului sînt cele specificate în proiect.

Controlul calităţii betonului preparat se face prin prelevarea de probe în condiţiile normativului
C.140/1986, anexele X.5 şi X.6.

2.4 Oţelul pentru armături

Oţelul trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute de STAS 430/1-89, STAS 430/3-89, STAS
430/2-80 şi C.140/86 anexa X.1 - punctul A.1.
Tipurile de oţel folosite sînt OB37 şi PC52.
Folosirea altor tipuri de oţel-beton nu este posibilă decât cu aprobarea proiectantului, care se face numai
pe baza „Certificatului de calitate” emis de producător.

2.5 Cofrajele şi susţinerile lor

Cofrajele şi susţinerile lor trebuie să asigure forma, dimensiunile şi gradul de finisare al construcţiei,
conform proiectului.
Calităţile pe care trebuie să le îndeplinească cofrajele sînt precizate în C.140/1986, art. 2.1÷2.7 şi anexa
X.1.
Verificarea calitativă a lucrărilor de cofrare şi de sprijiniri este precizată în normativul C.56/1985, act
normativ a cărui respectare este obligatorie.

2.6 Turnarea betonului

Această operaţiune cuprinde următoarele faze:

 montarea armăturilor;
 turnarea betonului;
 compactarea betonului;
 decofrarea betonului;
 verificarea calităţii betonului.
Toate aceste succesiuni de operaţiuni se vor executa respectându-se precizările C.140/1986, pct.
6.1÷6.56.

2.6.1 Pregătirea turnării betonului

Această operaţiune comportă efectuarea următoarelor verificări şi îndeplinirea următoarelor condiţii:

 fişa tehnologică pentru betonarea obiectului a fost concepută de beneficiar;
 3

 în cazul betoanelor de clasă mai mare sau egală cu Bc25, se dispune de încercări preliminare, iar compoziţia
betonului a fost acceptată de proiectant sau de beneficiar;
 sînt realizate în mod corespunzător măsurile pregătitoare, sînt aprovizionate şi verificate materialele necesare
(ciment, agregate, piese înglobate), iar utilajele şi dotările necesare sînt în stare de funcţiune;
 formaţiile de lucru sînt stabilite şi instruite în ceea ce priveşte tehnologia de execuţie, tehnica securităţii
muncii şi PSI;
 au fost recepţionate calitativ lucrările de săpături, cofraje şi armături, în funcţie de situaţia respectivă;
 dacă suprafeţele de beton anterior şi întărit sînt corespunzător curăţate de pojghiţa de lapte de ciment; că
acestea nu prezintă zone necompactate sau segregate şi au rugozitatea necesară asigurării bunei legături între
betoane;
 dacă sînt asigurate condiţiile corespunzătoare de desfăşurare normală a lucrărilor şi de protecţie ulterioară a
lui;
 dacă s-au luat măsuri corespunzătoare de dirijare a apelor provenite din precipitaţii, pentru a se evita
acumularea lor în incinta sau în jurul lucrărilor (pămînturi sensibile la umezire, etc.).

2.6.2 Reguli generale de betonare

De la aducerea lui la punctul de lucru, în maxim 15 minute, betonul trebuie să fie pus în lucrare.
În cazul în care durata transportului este mai mică de 1 oră, poate admite un interval de maxim 30
minute. De regulă, betonarea se face fără întreruperi, însă atunci cînd acest lucru nu este posibil, se crează
rosturi de lucru.
Din mijlocul de transport, betonul se descarcă în bene, pompe, benzi transportaore, jgheaburi sau direct
în cofraj.
Betonul adus la punctele de lucru trebuie să se încadreze în limitele de lucrabilitate admise şi să nu
prezinte segregări. Este admisă îmbunătăţirea lucrabilităţii numai prin folosirea unui aditiv superplastifiant.
Înălţimea maximă de cădere liberă a betonului nu trebuie să fie mai mare de 3 m; în cazul elementelor
cofrate, betonarea se face prin ferestre laterale prevăzute în acest scop sau cu ajutorul unui tub alcătuit din
tronsoane de formă tronconică. Capătul inferior al tubului se va găsi la maxim 1,5 m mai sus de zona care se
betonează.
În timpul turnării betonului se va avea grijă să se evite deformarea sau deplasarea armăturilor faţă de
poziţia prevăzută în proiect, îndeosebi la armăturile dispuse la partea superioară a plăcilor în consolă. Dacă
totuşi asemenea defecte se constată, ele trebuie remediate pe loc, în mod operativ şi se continuă turnarea.
Betonul se toarnă uniform în lungul elementului, urmărindu-se realizarea de straturi orizontale de
maxim 50 cm înălţime, iar turnarea stratului următor se face înainte de începerea prizei din stratul turnat
anterior.
În timpul betonării nu este permisă ciocănirea sau scuturarea armăturii elementului de construcţie care
se betonează şi nici aşezarea pe armături a vibratorului.
Se va avea grijă să se realizeze înglobarea completă a armăturilor în beton şi să se respecte prevederile
proiectului şi în ceea ce priveşte grosimea stratului de acoperire.
O atenţie deosebită trebuie acordată umplerii complete a secţiunilor din nodurile cu armături dese, sau
la punctele de înădire, fiind recomandabilă îndesarea laterală a betonului cu şipci sau vergele de oţel,
concomitent cu vibrarea lui.
Este interzisă circulaţia muncitorilor şi a utilajului de transport direct pe armături, pe cofraje sau în
zonele cu beton proaspăt turnat; această operaţie se face în timpul betonării numai pe punţi special amenajate
sau pe podine care nu reazemă pe armături.
Durata maximă admisă în timpul betonării nu trebuie să depăşească timpul de începere a prizei
betonului.
Cînd totuşi nu dispunem de determinări de laborator în acest scop, această durată se consideră de două
ore de la prepararea betonului pentru cimenturile cu adaosuri şi 1,5 ore în cazul celor fără adaos. Dacă
întreruperea betonării este mai mare, reluarea turnării este permisă numai după pregătirea corespunzătoare a
suprafeţelor rosturilor.

2.6.3 Compactarea betonului

Această operaţiune se face manual sau mecanic.

Compactarea manuală (cu şipci, vergele, etc.) se admite concomitent cu baterea cofrajelor în
următoarele situaţii:
 4

 cînd introducerea în beton a vibratorului nu este posibilă din cauza dimensiunii secţiunii respective, iar
vibrarea externă nu este eficientă;
 defectării vibratorului sau întreruperii curentului;
 cînd se prevede prin reglementări speciale.

Compactarea mecanică se face cu vibratoare de următoarele tipuri:

 vibratoare de exterior, care exercită vibrarea cofrajelor;
 vibratoare de suprafaţă, care se folosesc la compactarea betoanelor din elemente de suprafaţă mare şi
grosime mică.

Din toate aceste procedee, vibrarea internă constituie principala metodă de compactare a betoanelor
(executate monolit sau prefabricat); ea se poate folosi şi ca vibrare suplimentară la anumite elemente, la care se
aplică vibrarea externă.
Alegerea tipului de vibrator se face în funcţie de dimensiunile elementelor care urmează a fi compactate
şi de posibilităţile de introducere a buteliei (capul vibrator) printre barele de armătură.
În funcţie de lucrabilitatea betonului (care poate varia între L1 şi L5) şi de tipul de vibrator folosit,
durata de vibrare optimă este de 5÷30 secunde. Ea se poate stabili prin determinări de probă efectuate cu prima
şarjă de beton care se pune în operă.
Vibrarea se consideră terminată atunci când:
 betonul nu se mai tasează;
 nu mai apar bule de aer la suprafaţa betonului;
 suprafaţa betonului devine orizontală şi uşor lucioasă.
Distanţa maximă între două introduceri succesive ale vibratorului este de 1 m, ea putându-se reduce în
funcţie de desimea armăturilor şi caracteristicile secţiunii.
Grosimea stratului de beton care urmează a fi vibrat nu trebuie să depăşească 3/4 din lungimea buteliei,
iar la compactarea stratului următor butelia trebuie să pătrundă 5÷15 cm în stratul anterior compactat.
Vibrarea externă se aplică la executarea elementelor prefabricate sau în cazul celor executate monolit,
avînd dimensiuni mici şi armături dese. Ea se efectuiază cu vibratoare de exterior (de cofraj), ceea ce impune a
se lua măsuri corespunzătoare de asigurare a rigidităţii cofrajelor. Lucrabilitatea betoanelor compactate prin
vibrare externă trebuie să fie minim L3 (tasare minim 2 cm).
Durata vibrării de suprafaţă este de 30÷60 secunde, iar durata optimă se poate stabili prin determinări
de probă cu prima şarjă de beton pusă în operă. Distanţa între două poziţii succesive ale plăcilor vibrante se
stabileşte astfel încît să fie asigurată suprapunerea pe cel puţin 5 cm, în raport cu poziţia precedentă.

2.6.4 Rosturile de lucru

De regulă, betonarea se face fără întrerupere pe nivelul respectiv sau între două rosturi de dilataţie.
Atunci cînd acest lucru nu este posibil, rosturile de lucru trebuie prevăzute în zonele de solicitări minime.
Pentru construcţiile de importanţă deosebită, poziţia rosturilor de lucru este prevăzută în proiect. Cînd nu sînt
stabilite prin proiect, rosturile de lucru se prevăd de către constructor, înainte de începerea betonării.

2.6.5 Tratarea betonului după turnare

Se menţine umiditatea betonului cel puţin 7 zile după turnare, pentru a se reduce deformaţiile de
contracţie şi pentru a se asigura condiţii favorabile întăririi acestuia. Betonul proaspăt turnat trebuie protejat de
vânt şi acţiunea razelor solare timp de minim 24 ore.
Protejarea elementelor de beton după turnare se face prin:
 acoperirea cu materiale de protecţie (prelate, rogojini, etc.);
 stropirea periodică cu apă, după 1÷12 ore de la turnare şi se va repeta la intervale de 2÷6 ore, astfel încât
suprafaţa betonului să se menţină permanent umedă;
 aplicarea de pelicule de protecţie, pe bază de prescripţii speciale.
Suprafeţele de beton proaspăt trebuie, de asemenea, protejate în timpul ploilor, cu folii de polietilenă
sau prelate, atât timp cît există pericolul antrenării pastei de ciment.
 5

2.6.6 Decofrarea

După ce betonul a atins o rezistenţă de minim 2,5 N/mmp, astfel încât feţele şi muchiile elementelor să
nu fie deteriorare, părţile laterale ale cofrajelor por fi îndepărtate.
Cofrajele feţelor inferioare la plăci se pot îndepărta (menţinând sau remontând popi de siguranţă) atunci
când rezistenţa betonului a atins faţă de clasa de betoane următoarele procente:
 pentru elemente cu deschideri  cu 6 m: 95%
 pentru elemente cu deschideri de 6÷12 m: 110%
Stabilitatea rezistenţelor la care au ajuns elementele de construcţie, în vederea decofrării, se stabilesc
prin încercarea epruvetelor de control sau pe bază de încercări nedistructive. În lipsa încercărilor şi în cazurile
curente, termenele minime recomandate pentru decofrarea diferitelor elemente sau pentru îndepărtarea popilor
de siguranţă sînt date în tabelele de mai jos:

Termenele minime pentru decofrarea feţelor laterale la grinzi, stîlpi, fundaţii

Tipul cimentului Termenele de decofrare (zile) pentru Tmed de

+5C +10C +15C
F25 4 3 2
M30, Hz35, SRA35 3 2 1
Pa35 2 1,5 1
P40 2 1 1

Termenele minime recomandate pentru decofrarea feţelor inferioare ale cofrajelor, cu menţinerea
popilor de siguranţă

Condiţii tehnologice Termenul în zile de la turnare

Tipul cimentului M30, Hz35 Pa35 P40
Tmed [C] +5 +10 +15 +5 +10 +15 +5 +10 +15
Planşee, grinzi cu 10 8 6 6 5 4 5 5 3
deschidere max. 6 m
Grinzi cu deschideri mai 14 12 8 10 8 6 6 5 4
mari de 6 m

Termenele minime recomandate pentru îndepărtarea popilor de siguranţă

Condiţii tehnologice Termenul în zile de la turnare

Tipul cimentului M30, Hz35 Pa35 P40
Tmed [C] +5 +10 +15 +5 +10 +15 +5 +10 +15
Planşee, grinzi cu 24 18 12 18 14 9 10 8 5
deschidere max. 6 m
Grinzi cu deschideri mai 32 24 16 24 18 12 14 11 7
mari de 6 m

În cazul constatării la decofrarea elementelor de beton armat a unor defecte importante (goluri, zone
segregate sau necompactate), remedierea acestora se va face numai pe baza soluţiilor tehnice acceptate de
proiectant. În nici un caz nu este permisă remedierea acestor defecţiuni de către constructor, fără ştirea şi
acordul proiectantului de rezistenţă. În cazul în care aceste defecţiuni pot afecta stabilitatea construcţiei
decofrate, se sistează demontarea elementelor de susţinere.

2.7 Introducere

2.7.1 -
Abaterile dimensiunilor elementelor de cofraje gata confecţionate sînt de 4 mm la lungime şi 3 mm
la laţime (C.56/1976).
 6

2.7.2 Defecte limită admise ale elementelor de beton şi beton armat (C.56/1976)

 Defecte limită ale betonului monolit, inclusiv monolitizările din îmbinarea elementelor prefabricate.
 Ruperi şi ştirbiri la colţuri:
 pînă la faţa exterioară a armăturilor principale: cel mult 20 cm/m;
 pînă la faţa interioară a armăturilor principale: cel mult una de maxim 5 cm lungime la 1 m;
 cu adâncime mai mare decît cele precedente şi de maxim 1/4 din dimensiunea cea mai mică a
secţiunii: cel mult una de maxim 2 cm lungime la 1 m;
 cu adîncimi mai mari de 1/4 din dimensiunea cea mai mică a secţiunii: nu se admit
 Segregări şi lipsuri de secţiune, vizibile sau la faţa elementelui:
 pînă la faţa exterioară a armăturilor principale: maxim 400 cm/mp;
 pînă la faţa interioară a armăturilor principale: cel mult una de maxim 40 cmp/mp;
 cu adîncimi mai mari ca cele precedente, dar pînă la maxim 1/4 din dimensiunea cea mai mică a
secţiunii:
 la plăci de planşee şi acoperiş max. 20 cmp/mp
 la fundaţii masive max. 30 cmp/mp
 la grinzi, stâlpi, buiandrugi max. 5 cmp/mp
 Fisuri:
 pentru elemente acţionate cu mai puţin decât încărcările de exploatare: nu se admit decît fisuri
superficiale de contracţie cu adîncime maximă pînă la faţa exterioară a armăturilor principale
 pentru elementele acţionate cu încărcare de exploatare: STAS 10102/1975
 Spărturi ale betonului cauzate după întărirea lui, indiferent în ce scop:
 numai în limitele indicate anterior în primele două categorii de defecte (referitor la rupturi şi
segregări)
 nu se admit armături de rezistenţă tăiate sau întrerupte, ca urmare a spargerii în beton

Defectele admisibile pentru elemente prefabricate se stabilesc prin proiecte şi norme de fabricaţie
(STAS 6657/1-76, cap.2).

CAP. 3 MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII

3.1 -

Pe toată durata lucrărilor se vor respecta prevederile NTSM cuprinse în:

 Decretul Consiliului de Stat nr. 290/16.08.1977 şi în mod deosebit „Norme generale de protecţie împotriva
incendiilor”, „Proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor”
 Regulament privind protecţia şi igiena muncii în construcţii, ed. 1993

3.2 -

De asemenea se va urmări respectarea următoarelor măsuri:

 încheierea unui proces-verbal privind circulaţia pe sub zonele de lucru şi îngrădirea acestora;
 înainte de începerea lucrului, întregul personal trebuie să aibă făcut instructajul de protecţie a muncii, să
posede echipamentul de protecţie şi de lucru, să nu fie bolnav, obosit sau sub influienţa băuturilor alcoolice;
 sculele, dispozitivele şi utilajele să fie în stare de funcţionare, corect racordate la reţeaua electrică şi legate la
pămînt;
 schelele să fie prevăzute cu balustrade şi scînduri de brad şi să fie bine ancorate.

3.3 -

Măsurile enumerate mai sus nu au un caracter exhaustiv şi se vor completa şi cu altele menite să evite
producerea oricărui accident.