Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi

Facultatea de Filosofie si Stiinte Social Politice

Specializare :RISE

Jereghi Maricela
GR:4,AN II

INTRODUCERE :
Comisia Europeană ca și instituție este pusă în discuție o data cu apariția Înaltei Autorități
,termenul de Comisie este utilizat după Tratatul de Fuziune de la Bruxelles din anul 1965,
dorind unirea celor trei comisii existente în una singura.Cele trei comisii fiind Înalta
Autoritate ,Comisia CEE și Comisia CEEA .
Începând cu anul 1967 o dată cu înființarea Comisie Europene funcția de presedinte a fost
deținută de urmatoarele personalități :Jean Rey până în 1970 ,italianul Franco-Maria Malfatti
ce a fost înlocuit de olandezul Sicco Manshott ,francezul Xavier Ortoli între 1973-1977
englezul Roy Jenkins, între 1977-1981 ,Gaston Thorn ,apoi au urmat cele mai ilustrative
presedinții cea lui Jaques Delors ,Jaques Santer ,Romano Prodi iar din noiembrie 2004 a
urmat Jose Manuel Barroso reprezentant al Portugaliei .
Am facut această înșiruire pentru a putea prezenta nenumaratele schimbări ce au afectat
instituția prin numeroasele extinderi și prin diferitele amestecuri de nationalități. Comsia s-
a confruntat cu o serie de probleme fiecare presedinte în parte având diferite modalități de
conducere care mai apoi au dus la serioase probleme. Astfel dintre cele mentionațe anterior
comisia prezidata de către Jaques Delors avea în vedere idea de colegialitate ,transformarea
cabinetului în unul cu adevarat puternic evidențiind acest aspect prin scopurile care și le
propunea și prin metodele de aplicare a acestora.
Apoi urmatoarea comisie ce a “revolutionat’’ procesul decisional în cadrul comisiei a fost
Comisia Santer ce s-a confruntat cu grave probleme și care a fost acuzată în nenumarate
rânduri de practice dubioase și de proastă conducere .
Comisia Jacques Santer a fost nevoită să prezinte demisia pe data de 15 Martie 1999 în urma
unui raport incriminatoriu ce cuprindea fraude ,corupție și nepotism ,ce au facut ca membri
Parlamentului să ceara demisia intregii Comsii.
Comisia condusă de Prodi l-a urmat pe Santer în reformele initate de acesta ,a incercat să
asigure o independența mai mare a Comisiei fată de grupul de interese al statelor membre ,de
asemenea acesta a mai incercat în cadrul comisiei ca aceasta să aibă o eficiența mai mare și să
acționeze în toate domeniile .
În cele ce urmează voi face o scurtă prezentare a Comisiei evidențiind o scurtă critică in
privința a ceea ce înseamnș această instituție pentru cetațenii europeni pentru ca cei mai
importanti sunt cetațenii și bunăstarea acestora.

COMISIA EUROPEANĂ
Comisia este o intituție originală care alături de Consiliu,PE ,Curtea de Justiție Curtea de
Conturi are drept scop îndeplinirea ,apararea intereselor generale ale Comunitătii .Aceasta are
sediul la Bruxelles cu anumite servicii la Luxemburg .Are reprezentante in statele membre si
delegatii in multe state terte.Incă de la început pot preciza faptul că se mentionează chiar și în
tratatul de constituire ca această instituție apară exclusiv interesele Uniunii nu ale statelor
membre problemă ce duce la o serie de confruntari între Comisie și cetățenii statelor membre.
Înca de pe vremea cand aceasta se afla sub conducerea președintelui Walter Hallstein a
căutat să ducă mai departe obiectivele Tratalelor de la Roma , în schimb aceasta s-a ales cu o
micșorare a puterii deoarece a avut loc problema Compromisului de la Luxemburg 1966
care ,a pus capăt asa numitei crize a „scaunului gol” declanșată când Franța a refuzat să-și
ocupe locul în Consiliu începând cu Iulie 1965.Compromisul a fost o recunoaștere a
dezacordului existent pe de o parte între cei care doreau rezolvarea unei soluții în cel mai
scurt timp posibil și între partea ce susținea continuarea discuțiilor până se ajunge la un acord
in unanimitate. Apoi alte state membre s-au aliat puncutlui de vedere al Franței.1 De asemenea
în privința diminuarii puterii Comisiei , a mai intervenit și respingerea de către presedintele
de Gaulle a principiului constituirii unor resurse proprii ale comunitații .
Dupa aceste probleme pe care le confruntă din partea Franței ,Comisia suferă o
perioada de declin ,acesta fiind observat mai ales cu prilejul introducerii Consiliului
Reprezentantilor Permanenti și creării Consiliului European atragând dupa sine diminuare
puterii politice a Comisiei .
Comisia a fost foarte criticată de–a lungul timpului de către numeroși oameni de pe scena
politică ce considerau ca aceasta este doar un mecanism ce incearcă sa obțină “ personalitate
europeană”având drept scop înlaturarea tururor diferențelor culturale și tradiționale dintre țări
în acest sens sunt evidente declarațiile urmatoare cu privire la Comisia Europeană :
• Jean Monnet – „un arbitru independent al interesului european”;
• Walter Hallstein – „un organism angajat în integrarea economică și politică”;
• Generalul De Gaulle – „cuprindea un grup de tehnicieni pretențioși”;
• Margaret Thatcher – „un organism axat pe expansiunea insinuantă a autorității sale,
deformând cuvintele și intențiile Consiliului European în propriile sale scopuri.
La început Comisia deținea 9 membri numarul acestora crescând la 13 odată cu aderarea la
UE în 1971 a Danemarcăi,Irlandei,Marii Britanii iar la 17 dupa aderarea Greciei ,Portugaliei
și Spaniei .În 1995 avea 20 de comisari naționali și în prezent este formată din 27 de membri.
1
http://www.scritube.com/istorie/Tratatul-asupra-Uniunii-Europe41111910.php
În această privința s-a pus problema diminuării numarului de membri insă statele nu au vrut
să rămâna câte un Comisar pentru fiecare stat membru ,aceștia alegând ca prin sistemul de
rotație să se facă teoretic o reducere a numărului acestora prin faptul că fiecare stat membru
va deține presedinția statului pentru o perioada de 6 luni .
Comisia depinde teoretic în totalitate de Consiliul de Ministri atât de buna
întelegere a acestora cât și de suportul lor în totalitate deoarece pentru realizarea agendei sale
politice aceasta trebuie să se consulte atât cu Consiliul cât și cu Parlamentul.Însă pentru a
rectifica o deviație a Comisiei trebuie adoptată o nouă legislație ceea ce atrage dupa sine
faptul ca aceasta are putere destul de mare de decizie. O nouă legislație ar fi foate greu de
întocmit ,de asemenea pentru ca această nouă legislație să fie pusă în practică este necesar ca
majoritea membrilor sa fie de acord .De asemenea pentru a fi destituită printr-o moțiune de
cenzură este necesar ca o majoritate de două treimi din Parlament să fie de accord cu această
dizolvare ceea ce indică capacitatea incredibilă pe care aceasta o deține în a-și susține
politicile.Acesta are propriile preferințe și poate profita de pe urma puterilor sale discretionare
incredintate de catre Parlamentul European si de catre Consiliu pentru a urma propria agenda
politica in loc de a pune in aplicare ceea ce a fost deja stabilit.2
În ceea ce privește supravegherea statelor membre în deciziile stabile de către
această instituție,Comisia nu are capacitatea necesară pentru a supraveghea modul în care
agentiile nationale își îndeplinesc sarcinile ce decurg din politicile europene ,nu are personal,
nu are bani pentru a dispune de acțiuni în acest sens.Astfel se poate pierde foarte mult din
initiativa comunitară ,aceasta fiind modelată dupa interesul țarii repective,Comisia trebuie să
se bizuie pe rapoartele statelor membre sau pe rapoartele făcute de grupurile de interes..În
această privință, a adoptarii politicilor europene se mai evidentiază faptul că instituția are o
misiune grea atunci când trebuie sa convingă cetatenii europeni cu privirea la integrarea
politicilor în sectoarele naționale,lasand o mare libertate acestora.Comisia deține atribuții pur
administrative,se încearcă o diminuare a acestora deoarece s-a dovedit faptul că o largă
varietate de birouri și de compatimente destinate rezolvării de probleme nu face altceva decat
să încurce mai mult procesul legislativ.Această complexitate a procedurilor face ca
problemele discutate să fie foarte greu de urmărit de către cetățeni plus ca aici mai intervine
și caracterul discreționar al Comisiei .Putem afirma faptul că în privința votului se pun
numeroase probleme deoarece deși votarea este folosită mai mult pentru a rezolva probleme
de dispută aceasta este confidentială însă toate voturile pentru sau împotrivă sunt înregistrate

2
Diego Varela ,Guvernarea Uniunii Europene ,Editura Institutului European , IASI ,2008,pag 57
oficial în procesele verbale ale instituției ce duce la o contradicție în terminii în care votarea
este sau nu confidențiala.
În adoptarea politicii comunitare Comisia acționează ca un împaciuitor ce trebuie să
multumeasca toate părtile astfel încât toți să fie în măsură să își dea acordul cu privire la
anumite probleme însa niciodată nu poate să realizeze pe deplin o bună întelegere între toți
reprezentanții .
Comisia trebuie să fie independenta în acțiunile sale și în hotărârile sale fară ca nici
un organism să nu influențeze politicile acesteia astfel este specificat în Art 157 din Tratatul
Uniunii Europene ,ce prevede independența Comisiei ,care în perioadele de lucru nu poate
primi instrucțiuni de la nici un guvern sau persoana și cere membrilor săi repectarea acestui
principiu.Asadar este specificat categoric faptul că ,în teorie ,Comisia Europeană ignoră
interesele statelor membre în favoare interesului Europei ca tot unitar.Membri „își exercita
funcțiile cu absolută independența și în interesul general al Comunității”.De asemenea teoretic
și statele membre se obligă să respecte independența comisarilor și să nu încerce să îi
înfluențeze-Art 157 al 2TCE .3 În realitate însă este foarte greu de crezut inacceptabil chiar ca
interesul statului membru să nu fie luat în considerare deoarece privind Comunitatea ca și
ansamblu aceasta trebuie să susțină și să promoveze cooperarea în toate domeniile
economic ,politic,social ,cultural ale tuturor statelor membre prin urmare trebuie sa tina cont
de parerile acestora. .

Comisia are la dispoziția sa mai multe servicii exista astfel un secretariat general
precum și „Direcții generale” , în care lucrează marea majoritate a personalului
Uniunii.Fiecare Directorat General este subordonat unui comisar ,acestea(directoratele) sunt
împărtite în direcții ,divizii și unităti.Fiecare comisar are propiul cabinet format din șase-opt
membri care răspund direct în fața sa .În privința portofoliilor împarțirea acestora se face prin
includerea mai multor DG -uri și servicii si au variat de la o comisie la alta acest lucru ducând
la o lipsă de continuitate .Niciodată nu au existat corespondențe directe între responsabilitățile
Directoratelor Generale și portofoliile atribuite comisarilor .Împarțirea portofoliilor cade sub
autoritatea președintelui Comisiei cel care poate influența numirea altor comisari de asemenea
poate adopta noi politici importante ,acordând astel prin aceste inițiative o mai mare influența
a oficiului său asupra Comisiei.Aici intervine o problemă suficient de serioasă în privința
portofoliilor astfel statele mari,vor primi portofolii ce au o mare importanța mare spre
deosebire de țările mici ce se conformează cu ceea ce le rămâne de pe urma alegerii făcute de
către statele mari.Directorii generali au avut mereu probleme în a-și menține controlul atât
3
Iordan Gheoghe Barbulescu ,Procesul decisional in Uniunea Europeana ,Editura Polirom,Iasi ,2008 ,pg 287
timp cât comisarii aveau obiective diverse .Existența consilierilor șefi face ca aceștia să dețină
responsabilitatea pentru un anumit domeniu de politică precis ,trecând peste ierarhia impusă
de directorul general.
De cele mai multe ori Comisia a fost asemănată unei Burse în care ideile și convingerile
fiecărui reprezentant în parte sunt prezentate și apoi sunt tranzacționate precum acestea ar fi
anumite bunuri în privința cărora se poate decide cum să procedeze .
Complexitatea funcțiilor atribuite Comisiei presupune cooperarea strânsă cu grupurile de
interese ,potențial afectate de aceste politici. Aceasta păstrează legatura cu o gamă largă de
grupuri de interese și cu două organisme consultative : Comitetul Economic și Social
European și Comitetul Regiunilor.De asemenea Comisia ia în considerare avizele
parlamentelor și guvernelor nationale ce au o importanta deosebita în luarea deciziilor.
Fiecare membru al Comisiei, pentru o participare activă la elaborarea deciziilor
trebuie să se consulte în prealabil cu persoanele care cunosc mai bine domeniile discutate
,aceștia dispun de un aparat propiu format din tehnocrați ,specialiști ce pun preț în special pe
părerile grupurilor de interese.Acest lucru incalcă evident principiul enunțat în TUE care
specifică independența totală a Comisiei fată de orice gen de mecanism ,acesta se apară
pretinzând ca această colaborare sta la baza rezolvării cât mai rapide și pe o cale cât mai
amiabilă a conflictelor .
De asemenea se mai pune problema transparenței ,acestă instituție își ține deliberările secrete
de aceea este vazută de către mass-media ca un organism distant total lipsit de transparență.
Problematica transparenţei în administraţia publică a devenit un aspect esenţial al agendei
politice din ultimii zece ani, şi nu numai pentru instituţiile europene. În 2001, un document al
Comisiei, Cartea albă privind guvernarea europeană, afirma că transparenţa este necesară
pentru a obţine o democraţie participativă şi pentru a garanta legitimitatea şi responsabilitatea
administraţiei publice.4
Ce a dus de nenumărate ori la serioase întrebări cu privire la adoptarea deciziilor ,daca
acestea au fost luate luând în considerație grupurile de interes și statele membre sau au fost
luate doar pentru bunul mers al Comunității în sine.
Concluzii :

În încheierea acestei scurte prezentări a Comisiei Europene pot afirma faptul că deși
se cere de către Tratatele ce au stat ca baza la fondarea acesteia , ca această instituție sa se

4
http://ec.europa.eu/civil_service/admin/transp/index_ro.htm
ridice deasupra intereselor naționale și să reprezinte și să promoveze interesul general al
UE ,pe scurt se cere o deplină independență atât a Comisiei cât și a membrilor săi acest lucru
nu va fi posibil datorită faptului că ideea de Uniune Europenă pune în evidența
voința,cooperarea statelor membre a fiecaruia în parte și în mod egal.Și pentru ca acest lucru
să fie realizat este necesară o strânsă colaborare între aceasta și statele membre.
Comisia poate reprezenta cu usurința interesele statelor din câte am putut observa , pe
plan international , având putere de a se impune în fața altor organisme ,poate ajunge la
rezolvarea unor importante probleme din cadrul unui stat ,însă aceasta nu va putea acționa
asa cum se cere să fie ,doar în favoarea Comunității.Organizația a evoulat rapid începând cu
actiunile legate de comerț ,economie,astăzi s-a ajuns la discuții asupra drepturilor
cetățenilor ,garantarea libertăților,garantarea securității,crearea de noi locuri de muncă și alte
domenii ce tin de interiorul fiecarui stat membru în parte.Astfel o deplină imparțialitate nu va
fi niciodată pusă în aplicare acest lucru ducând din punctul meu de vedere la o lipsă de
colaborare între statelele membre și instituție .
Deși nu are toate resursele necesare la dispoziție și deși personalul său nu poate
acționa în toate domeniile necesare pentru a rezolva toate problemele aceasta instituție a stat
la baza integrării și la baza discuțiilor dintre statele membre ceea ce a făcut ca între acestea să
se dezvolte o baza solidă de solidaritate ce nu poate fi cu usurință înlaturată.

Bibliografie :
Carti :
• Diego Valera ,Guvernarea Uniunii Europene ,Editura Institutului European ,Iasi,2008 .

• Iordan Gheoghe Barbulescu ,Procesul decisional in Uniunea Europeana ,Editura

Polirom,Iasi ,2008 .

Surse Internet:

• http://www.scritube.com/istorie/Tratatul-asupra-Uniunii-Europe41111910.php

• http://ec.europa.eu/civil_service/admin/transp/index_ro.htm