Îngrijirea pacientului

cu obezitate

Motto:
“În esență, alimentația rațională a bolnavului nu se
deosebește de a unui om sănătos care se hrănește rațional”
I. Gontea

1
 Cuprins

I. ARGUMENT.............................................................................................................2
II.PARTEA TEORETICĂ.............................................................................................5
II.1. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE.................................................5
II.2. PREZENTAREA GENERALA A OBEZITĂȚII.................................................................7
Definiție............................................................................................................................7
Clasificare.........................................................................................................................7
Etiologie............................................................................................................................9
Simptomatologie...........................................................................................................10
Diagnostic.......................................................................................................................10
Diagnostic diferential....................................................................................................12
Evoluție și prognostic....................................................................................................12
Tratament.......................................................................................................................13
Complicatii......................................................................................................................16
II.3. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU OBEZITATE.....17
III. PARTEA PRACTICĂ.................................................................................19
III.1. Interviu.................................................................................................................19
III.2. Nevoile fundamentale dupa V. Henderson.........................................................21
III.3. Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu obezitate..........................22
Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu obezitate.........22
Fișa tehnică nr.1 – Comunicarea terapeutică......................................................22
Fișa tehnică nr.2 – Alimentația bolnavului cu obezitate.....................................22
Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu obezitate............24
Fișa tehnică nr.3 - Măsurarea și notarea funcțiilor vitale................................24
Fișa tehnică nr.4 - Recoltarea sângelui pentru examene hematologice şi
biochimice....................................................................................................26
III.4. Plan de îngrijire....................................................................................................28
IV. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE A PACIENTULUI CU OBEZITATE..............32
V. BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................34
VI. ANEXE.........................................................................................................................35

2
 I. ARGUMENT
Obezitatea este o stare patologică - din grupul bolilor de nutriție - sau
fiziologică cu potențial patologic, care se referă la persoanele suprapoderale,
(greutatea corporală raportată la înălțime). Domeniul medical care se ocupă
de obezitate se numește „bariatrie”. După Gabriela Roman, obezitatea este
o boală cronică cu etiopatogenie multifactorială și risc global crescut, ceea
ce presupune un management clinic structurat, precoce și intensiv, cu
strategii terapeutice eficiente adresate cât mai multor mecanisme
fiziopatologice implicate.
În țările dezvoltate incidența obezității este mai ridicată decât în țările
mai puțin dezvoltate. În Statele Unite obezitatea este endemică. Profesia și
modul de viață (tradiție, obiceiuri, facilități) joacă un rol important. Două
treimi din populația SUAconstă din supraponderali. O treime din
populația SUA constă din obezi. În anul 2007, în Marea Britanie 1203
certificate de deces menționau obezitatea ca fiind unul dintre factorii care au
contribuit la deces.
Conform rapoartelor OMS România este pe locul trei în Europa în
privința obezității la copii. Potrivit Federației Române de Diabet, Nutriție și
Boli Infecțioase, un român din patru este obez, iar fiecare al doilea român
este supraponderal.
Am ales acest subiect pentru sustinerea proiectul de absolvire datorita
incidentei obezitatii in randul populatiei si, mai ales a cresterii morbiditatii
acesteia, fenomen social ce poate fi catalogat ca un flagel economico-social.
Scopul prezentului proiect este un prilej de a pune în practică
cunoştinţele dobândite pe parcursul anilor de studiu prin identificarea
problemelor specifice de ingrijire la un pacient obez.
Parcurgând etapele proiectului, coroborat cu practica din instituţiile
sanitare, am ajuns la concluzia că fiecare pacient trebuie tratat ca un tot
unitar, ca o entitate, mai precis ca o fiinţă umană care are 14 nevoi
fundamentale, unele dintre ele satisfăcute, altele nesatisfăcute, iar îngrijirile
îndreptate către el trebuie să fie personalizate, in cazul de fata, acestea fiind
adresate ingrijirii unui pacient obez.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu obezitate şi de
care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de
îngrijire sunt:
 stimă de sine scăzută - o persoană supraponderală sau obeză va avea o
imagine de sine negativă şi va fi înclinată să-şi elimine disconfortul
printr-un consum şi mai mare de alimente. De asemenea, eşecurile
repetate ale unor regimuri de slăbire accentuează imaginea negativă
făcând şi mai dificilă aplicarea strategiilor de scădere ponderală;

3
  probleme afective - stările de stress psihic, anxietate sau afecţiunile de
tipul depresiei sau durerii cronice, persoană tinde să se sustragă de la
rezolvarea problemelor şi ale emoţiilor negative prin refugierea în
mâncare;
 traume psihice - evenimente traumatizante precum abuzul fizic sau
sexual în timpul copilăriei, decesul unui părinte în perioada
adolescenţei sau probleme de cuplu (violenţă domestică) pot avea un
impact important în etiopatogenia obezităţii;
 consumul de alcool - berea sau cocktail-urile conțin multe calorii și
predispun la apariția obezității de tip androgin;
 consumul unor medicamente (antidepresivele sau medicația
glucocorticoidă) sau prezența unor afecțiuni precum sindromul
Cushing și hipotiroidia.
 diversele patologii asociate obezității (hipertensiunea arterială,
diabetul zaharat tip II, hiperlipoproteinemiile, ateroscleroza
coronariană, accidente vasculare cerebrale, afecțiuni locomotorii,
sindromul de apnee in somn)
Obiectivele prezentului proiect sunt:
 noţiunile generale de anatomie şi fiziologie a tesutului adipos;
 descrierea afecţiunii studiate (obezitatea);
 modalităţile de tratament şi complicaţiile posibile ale
pacientului cu obezitate;
 rolul asistentului medical generalist în îngrijirea pacientului cu
obezitate;
 elaborarea planului de îngrijire a bolnavului cu obezitate, după
conceptele Virginiei Henderson;
 prezentarea cazului unui pacient internat în cadrul Spitalului
“Sf. Spiridon”, Iaşi.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele
competenţe profesionale:
1. Acumularea de cunoştinţe despre anatomia si
fiziologia organului afectat şi rolul lui în funcţionalitatea organismului
uman.
2. Cunoaşterea simptomatologiei si recunoaşterea
bolii.
3. Cunoaşterea tabloului de analize specific
obezitatii.
4. Cunoaşterea principiilor de tratament in obezitate.
5. Capacitatea elaborarii, aplicarii si respectarii
planului de îngrijire a pacientului cu obezitate.
6. Învaţarea acordarii îngrijirilor igienice şi dietetice.

4
7. Învaţarea acordării îngrijirilor terapeutice.
8. Planificarea acţiunii de educaţie pentru sanatate la
un pacient obez.
9. Învaţarea cîştigarii încrederii şi respectului
pacientului .
10. Colaborarea cu familia în vederea îmbunataţirii
calitaţii vieţii pacientului.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu obezitate s-a finalizat
prin analiza unui caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza
interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă specifice la
nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei
Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu obezitate
respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate
problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi
delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

5
 II. PARTEA TEORETICĂ
II.1. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE
Țesutul adipos
Datorită conținutului mare în grăsimi, tesutul adipos constituie o
rezervă a organismului care poate fi mobilizat la nevoie.
Anatomia și fiziologia țesutului adipos
Adipocitul este o celulă complexă și metabolic activă care stă la baza
dezvoltării obezitatii. Astăzi adipocitul este vazut ca o glandă endocrină cu
anumite peptide și metaboliți care sunt importanți pentru controlul greutății
corporale.
Printre enzimele importante implicate în metabolismul adipocitelor se
număra şi lipaza lipoproteica derivată din endoteliu (are rol în stocarea
lipidelor), lipaza hormon-sensitiva (are rol în elaborarea de lipide şi
eliberarea acestora din depozitele adipocitare), acetilcoenzima A, sintetazele
(rol în sinteza acizilor graşi) şi o cascadă de enzime cu rol în beta-oxidare şi
metabolismul acizilor graşi.
Încă din copilărie există o deosebire în ceea ce priveşte cantitatea de
grăsime şi repartiţia între cele două sexe, prevalând la fetiţe. Diferenţa se
menţine şi în ceea ce priveşte numărul de adipocite (celule cu grăsime), care
este mai mare la femei. Numărul de celule adipoase, odată fixat (posibil
ereditar), rămâne definitiv.
Raportul dintre numărul şi volumul celulelor adipoase determină o
formă hipertrofică şi o alta hiperplazica de obezitate. Acest raport este
controlat de unii hormoni care influenţează repartiţia. Hormonii androgeni
(testosteronul) şi glucocorticorticoizii influenţează depunerea grăsimilor în
partea superioară a corpului, iar estrogenii în partea inferioară.
Testul adipos nu este un ţesut inert deoarece el reglează capacitatea
acizilor graşi şi a trigliceridelor circulante, sinteza endogenă a gliceridelor
plecând de la glucoză, catabolismul acizilor graşi, eliberarea acizilor graşi în
circulaţie, etc.
Țesutul conjunctiv
Anatomia si fiziologia tesutului conjunctiv
Ţesutul conjunctiv cuprinde un grup de ţesuturi care îndeplinesc rol
trofic şi mecanic în organism. El intră în alcătuirea tuturor organelor,
constituind elementul de unire al părţilor componente ale acestora şi ale
organelor între ele.
Embriologic se dezvoltă din mezoderm.
Ţesutul conjunctiv este format din:
 celule
 substanța fundamentală

6
  fibre
Țesutul conjunctiv are proprietatea de a se metaplazia sau de a-și
modifica structura. De exemplu, în anumite condiții, țesutul conjunctiv lax
se poate transforma în țesut osos sau cartilaginos (ex.-Formarea calusului
într-o fractură este un proces de metaplazie osoasă).
Clasificarea țesuturilor conjuctive, în funcție de rolul îndeplinit în
organism, se face în:
 țesuturi trofice
 țesuturi mecanice
Țesuturile conjunctive trofice au rol in nutritia organismului. Din
acest grup fac parte:
 țesutul conjuctiv lax
 țesutul adipos
 țesutul sanguin
Țesutul conjunctiv lax este distribuit în toate organele corpului. El
însoțește vasele sanguine și nervii în traiectul lor spre organe și în interiorul
acestora. Este localizat sub tegument, formând hipodermul, sub mucoasele și
seroasele corpului în mușchi.
Fiziologia alimentației.
Sistemul nervos central primeşte numeroase semnale neurale privitor
la ingestia de alimente. Acestea cuprind semnalele vizuale, auditive,
olfactive, care sunt procesate înaintea ingestiei. Aceastea contribuie la faza
cefalică a ingestiei alimentare, care constă în creşterea secreţiei de salivă şi
hormoni gastrointestinali. În această fază au fost observate modificări între o
persoană obeză şi una sănătoasă, cum ar fi creşterea secreţiei salivare şi
hormonale.
În ceea ce privește senzațiile de foame și sațietate, reglarea se face
prin:
 glicemie (senzație de foame, în hipoglicemie și senzație de sațietate în
hiperglicemie);
 factori digestivi (introducerea glucozei în duoden este urmată de
scăderea senzației de foame);
 factori neurologici; acestia acționează la nivelul hipotalamusului și
cortexului.
Obezitatea endogenă este expresia unei boli neuroendocrine.

7
II.2. PREZENTAREA GENERALA A OBEZITĂȚII

Definiție
Cuvântul ”obez” în latină a€”obesus” înseamnă gras, vorace,
corpolent.
Histologic, obezitatea descrie o stare de creştere anormală de grăsime
la nivelul ţesuturilor adipoase Prin obezitate se înţelege depăşirea greutăţii
ideale cu 15-20%.
Obezitatea nu este numai o problemă estetică ci în primul rând o
tulburare de nutriţie caracterizată prin sporirea greutăţii corporale mult peste
nivelul greutăţii ideale, cu ample consecinţe asupra stării de sănătate.
Apariţia obezităţii influenţează aspectul fizic al persoanei dar şi starea ei
psihică. Excesul ponderal generează numeroase complicaţii: diabet zaharat,
afecţiuni cardiace şi cerebro-vasculare, hipertensiune arterială, apnee de
somn, tulburări locomotorii. Deşi obezitatea este considerată o afecţiune
complexă nutriţional-metabolică există numeroase modalităţi de tratament.
Este considerată obeză acea persoană al cărui Indice de Masă
Corporală (IMC) depăşeşte 30. IMC este un instrument de evaluare a
greutăţii raportată la înălţime. Un IMC crescut reprezintă un factor de risc
pentru obezitate. De asemenea, pentru aprecierea excesului ponderal este
utilizată circumferinţa abdominală.
Aprecierea obezităţii se poate face după raportul dintre greutate şi
înălţime, sau după măsurarea pliului cutanat.
După indicele Broca, greutatea ideală este:
G = T-100
in care G este greutatea in kilograme, iar T inaltimea in centimetri.
De exemplu: un individ înalt de 1,70 m trebuie să aibă o greutate de
70 de Kg. Se accepta mici variații care nu trebuie sa depașească 10-15%.
Mai exact este formula propusă de Lorentz:
G = T - 100[(T-150) x 0,25]
T si G au aceeasi semnificație ca mai sus. Formula este
complicată, de aceea în practică nu se prea folosește.

Clasificare
Obezitatea poate fi:
 simplă - prin ingerare calorică excesivă și o activitate
normală sau slab deteriorată (obezitatea „sumo”);
 morbidă - care limitează activitatea normală, respirația,
circulația sangvină și impune pacientului perioade

8
 îndelungate de odihnă în urma unor exerciții ușoare
(sindromul Pickwick);
 hipotalamică
Cea mai folosită clasificare a obezitatii este cea care utilizeaza IMC-
ul (indice de masă corporală):
 Subponderal (slab); <18,5 risc de comorbidități asociate obezității
scazut, risc crescut pentru alte afecțiuni, sub 53,5-60kg.
 Greutate normală, 18,5-24,9, 60-81kg.
 Supraponderal; >25,
 Stadiul pre-obez (supraponderal), 25-29,9 risc de comorbidități
crescut, 81-97kg.
 Obez clasa I (obez), 30-34,9 risc de comorbidități moderat crescut,
97-113kg.
 Obez clasa II (obez), 35-39,9 risc de comorbidități sever, 113-130kg.
 Obez clasa III (obezitatea morbida), >40. 0, risc de comorbidități
foarte sever, >130kg.
Indicele de masă corporală (IMC) sau indicele Quetelet reprezintă o
măsuratoare statistică care compară greutatea și înălțimea unei persoane.
Deși nu măsoară procentul de țesut adipos este util pentru a estima greutatea
corporală normală în funcție de cât de înaltă este persoana. Datorită ușurinței
calculării și a măsurării sale IMC-ul este cea mai folosită metodă de
diagnostic a problemelor de greutate dintr-o populație, incluzând:
 subponderabilitatea,
 supraponderabilitatea și
 obezitatea.
Se poate calcula după o formula: greutatea în kg/înălţimea în m2 sau
după o hartă care cuprinde linii orizontale corespunzătoare greutăţii şi linii
verticale corespunzătoare înălţimii şi linii conturate pentru diferitele valori
ale IMC.
Pentru copii IMC-ul se calculează la fel dar este comparat cu valorile
tipice pentru vîrsta respectivă.
Distribuţia ţesutului adipos în corp este identificată după două tipuri
de obezitate:
 androidă si
 ginoidă.
Tipul android de obezitate este legat de forma „ca de mar” a corpului.
Este tipul masculin în care umerii, braţele, gîtul, pieptul şi abdomenul
superior sunt mărite de volum. La aceste persoane organele interne cele mai
afectate sunt inimă, ficatul, rinichii şi plaminii. Tipul android de obezitate
are un risc crescut de afectare pulmonară şi cardiacă prin nivelul înalt de
colesterol.

9
 Tipul ginoid de obezitate este cel caracterizat de forma „ca de para” a
corpului, în care grăsimea se depozitează mai ales în partea inferioară a
corpului. Este întîlnit la ambele sexe dar cele mai afectate sunt femeile.
Organele cele mai afectate sunt rinichii, uterul, intestinele, vezica urinară şi
colonul.
Al treilea tip de obezitate. Unele persoane nu se încadrează nici în
tipul android şi nici în cel ginoid de obezitate. Întregul corp de la cap pînă la
picioare este mărit de volum prin depunere de grăsimi.

Etiologie
Etiologia obezităţii este foarte complexă implicînd genetica şi mediul
înconjurător, aportul şi consumul energetic, comportamentul personal şi
factorii sociali. Genele joacă un rol important în determinarea dezvoltării
sau nu a obezităţii. Există gene care conferă organismului rezistenţă la
obezitate.
Un număr crescut de adipocite este un risc crescut de obezitate.
Obezitatea hiperplazica cu un număr crescut de adipocite, depinde de
alimentaţia primită în copilărie. Numărul adipocitelor la adult este fix. El se
stabilizeaza în jurul vârstei de 20-23 de ani.
Cu înaintarea în vârstă se reduce activitatea fizică şi surplusul caloric
se transformă în trigliceride de rezervă mărind volumul adipocitelor.
Scăderea în greutate înseamnă scăderea volumului, nu a numărului de
adipocite, care este o valoare fixă.
Aceasta este obezitatea hipertrofica, care apare la adult datorită
reducerii activităţii fizice, fără o reducere proporţională a alimentaţiei. Pe
lângă obezitatea hiperplazica şi hipertrofică există şi o obezitate de tip mixt,
în care se asociază o creştere a numărului de adipocite din perioada
copilăriei cu creşterea volumului care apare oricând în timpul vieţii. Această
este mai frecventă la femei.
Factorii etiologici ai obezității sunt în ordinea frecvenței și
importanței următorii:
 supraalimentația;
 reducerea sau lipsa activității fizice, raportat la consumul alimentar
nemodificat. Profesiunile sedentare, renunțarea la sporturi sau diferite
exerciții fizice, comoditatea transportului auto, sunt tot atâția factori
care contribuie la obezitate;
 factorii psihologici în sensul refugierii în satisfacția alimentară, pentru
o nereusită în viață, diferite deziluzii efective etc.
 alcoolismul
 mediu urban unde acesti factori sunt mai evidenti;
 modificari endocrine (cauze endogene), mult mai rare: sarcina, boala
Cushing, sindromul adiposogenital, hipotiroidia etc.

10
 Simptomatologie
A fi obez este un lucru mult mai serios decât a avea ceva mai multe
kilograme peste greutatea normală. Cele mai importante simptome în cazul
obezității sunt:
 Deformarea corpului datorată depunerilor excesive de grăsime.
Majoritatea grăsimii în exces va fi în jurul taliei și pe piept (forma de
măr) sau pe șolduri și fese (forma de pară). Barbații obezi au talii
foarte groase, femeile în schimb au mai multă grăsime pe solduri
Unele femei dobândesc forma de măr, în special după menopauză.
 Respirație greoaie - grăsimea în exces îngreunează circulația aerului
înăuntrul și înafara plămânilor.
 Oboseala – dificultățile de respirație generează oxigenarea
insuficientă a sângelui determinând astfel apariția stării de oboseală
permanentă.
 Articulații și musculatură dureroase datorită greutății suplimentare ce
trebuie suportată de sistemul osos și cel muscular.
 Probleme dermatologice datorate umidității și fricțiunii aparute în
cutele de grăsime ce sporeste riscul de infecții cutanate
 Vene varicoase cauzate parțial de greutatea în exces.
 Menstruație neregulată - grăsimea în exces poate tulbura exchilibrul
hormonal din corp.

Diagnostic
Diagnosticul de obezitate şi gradul acesteia se poate stabili prin mai
multe metode de investigaţie.
Obezitatea prin tulburări ale alimentaţiei (cea mai frecventă) trebuie
diferenţiată de alte cauze ale acesteia cum ar fi cele farmacologice,
acromegalia, sindromul Cushing, insulinomul, hipotiroidismul, bulimia,
lipodistrofia, hiperlipidemia, deficienţa de hormon de creştere.
În timpul controalelor medicale de rutină, se poate monotoriza starea
de sănătate a unei persoane, cu ajutorul unor examene paraclinice:
 măsurarea glicemiei, pentru depistarea DZ tip II;
 măsurarea nivelului hormonilor tiroidieni;
 enzimele hepatice;
 nivelul colesterolului și al trigliceridelor.
Măsurarea tensiunii arteriale şi anamneza din care să iasă în evidenţa
medicaţia luată, istoricul familial, prezenţa sedentarismului, a consumului de
alcool (cantitatea zilnică ingerată), istoricul creşterii în greutate cât şi
eforturile pe care le-a întreprins persoana supraponderală pentru a slăbi.
Măsurarea IMC şi al dimensiunilor poate ajuta la stabilirea riscului de
apariţie a DZ tip II şi a bolii coronariene aterosclerotice.
Stabilirea parametrilor antropologici

11
 Circumferinţa taliei şi cea a coapselor pot estima grăsimea viscerală.
Circumferinţa gitului este predictivă pentru aprecierea riscului apneei de
somn, iar măsurarea acesteia seriata estimează stratificarea riscului.
Raportul talie/coapse se calculează prin măsurarea circumferinţei
taliei împărţită la valoarea circumferinţei coapselor. Valorile normale pentru
femei şi bărbaţi sunt de 0. 7 şi respectiv 0. 9, fiind corelate strîns cu starea
de sănătate generală şi fertilitatea. Femeile cu valoarea 0. 7 prezintă nivele
optime de estrogen şi sunt mai puţin succeptibile la boli majore precum
diabetul, afecţiunile cardiovasculare şi cancerul ovarian. Bărbaţii cu
valoarea 0. 9 au un risc mai scăzut de cancer la prostată şi cancer testicular.
Diametrul abdominal sagital. Măsoară obezitatea viscerală şi
reprezintă distanţa dintre spate şi abdomenul superior la nivelul ombilicului.
Se măsoară în poziţie de supinaţie.
Indexul volumului corporal. Este o alternativă la indexul masei
corporale. În timp ce IMC-ul calculează masa corporală totală, fără
localizarea acesteia, indexul volumului corporal se bazează pe relaţia dintre
masă şi distribuţia corporală.
Metoda pliului cutanat.
Se bazeaza pe măsurarea pliului cutanat în anumite zone ale corpului
pentru a determina grosimea stratului de grăsime subcutanată. Valorile sunt
convertite pentru a estima procente de grăsime printr-o ecuație.
Tehnologii aplicate pentru măsurarea grăsimii corporale.
Procentul de grăsime corporală reprezintă cantitatea totală a grăsimii
persoanei împarțită la greutatea acesteia reflectând grăsimea esențială și cea
de depozitare. Grăsimea esețială este cea necesară pentru menținerea vieții
și a funcției reproductive. Acest procent este mai mare la femei decât la
bărbați, datorită cererilor maternității. Grăsimea esențială este 2-3% la
bărbați și 10-13% la femei. Grăsimea de depozitare reprezintă acumularea
grăsimii în țesutul adipos care protejează organele interne.
Cantitatea exactă de grăsime în procente a unei persoane poate fi
estimată prin:
Testarea la infrarosu prin care se transmite o lumină infraroșie în
mușchiul biceps, aceasta este reflectată și absorbită de către grăsime.
Metoda este rapidă și ușor de folosit.
Absorbțiometria cu raze X (DEXA) este metoda standard de testare a
compoziției corporale. Doua tipuri diferite de raze X scanează corpul, una
care detectează toate țesuturile și cealaltă care nu detectează grăsimea. Un
computer va substrage doar fracția de țesut adipos.
Măsurarea mediei densității corporale. Deoarece țesutul gras are o
densitate scăzută față de mușchi și oase se poate estima conținutul în
grăsime. Se folosesc apoi una dintre formulele Brozek sau Siri pentru a
calcula procentul de grăsime.

12
 Analiza prin impedanța bioelectrică. Principiul acțiunii sale
presupune aplicarea a doi conductori pe corp și trimiterea unui curent
electric prin corp. Rezistența dintre conductori va permite măsurarea
grăsimii corporale, deoarece rezistenșa electricității variază între țesutul
adipos, muscular și scheletic. Țesuturile fără grăsime sunt bune
conducătoare de electricitate, deoarece conțin apă multă față de cele grase
care sunt anhidre și nu conduc electricitatea.

Diagnostic diferential
În diagnosticarea obezității trebuesc eliminate:
 Graviditatea.
 S/P (status post) tratament cu corticoizi.
 Boli de excreție (insuficiență renală).
 Boli cardio-limfo-vasculare (ascita).
 Boli parazitare (Elefantiasis - bilharzia/schistosomiasis, chisturi
hidatice).
 Boli endocrine.
 Sindromul Cushing.
 Creșteri tisulare mari, maligne sau benigne, etc.
 Sindromul Pickwick - o formă de obezitate care este asociată și
cu o anumită stare de retardare intelectuală.

Evoluție și prognostic
Obezitatea nu este o patologie, ci o stare cu un înalt potențial
patologic. Persoanele obeze prezintă o predispoziție la o serie de patologii:
 boli cardiovasculare: hipertensiune, ischemie cardiacă,
ateroame;
 hernii;
 varice;
 osteoartrite - ale sistemului ortostatic și locomotor, ale
articulațiilor, ale coloanei vertebrale suprasolicitate;
 endocrine - diabet tip II (non-insulin-dependent);
 litiază urinară;
 frecvente complicații postoperatorii
Menţinerea pe termen lung a greutăţii reduse este extrem de dificilă.
Implementarea şi menţinerea unui regim de viaţă şi a unei diete echilibrate
poate constitui factorul determinant spre o evoluţie favorabilă a obezităţii,
prin diminuarea greutăţii excesive.
Dacă pacientul nu este motivat, reducerea greutăţii nu se va produce.
De accea, pacientul trebuie încurajat să respecte noile reguli de viaţă şi mai
ales pe cele alimentare pentru a putea obţine rezultatul scontat.

13
 După unele statistici numai 30% dintre obezi ajung la vârstă de 70 de
ani. Se înţelege că prognosticul formulat după cunoscuta expresie populară
“cu cât este mai lungă cureaua, cu atât mai scurtă viata”, este foarte reală.

Tratament
Scăderea în greutate a unui obez începe prin stabilirea de la început a
unei bune colaborări între medic şi pacient.
Într-o primă etapă se va pune accentul pe îmbunătăţirea stării de
sănătate şi nu pe obţinerea unei greutăţi corporale ideale Dieta reprezintă
elementul de bază al tratamentului. Cura de slăbire propriu-zisă (dietă şi
schimbarea modului de viaţă), trebuie să dureze aproximativ 6 luni. Când
dieta hipocalorica, schimbările în stilul de viaţă nu au dat rezultatele
scontate şi sănătatea este în pericol se pot prescrie medicamente
antiobezitate sau tratament chirurgical care se adresează numai cazurilor de
obezitate severă sau morbidă, ale cărei complicaţii diminuează speranţa de
viaţă.
Implementarea dietelor:
 Dieta prin aport caloric redus și fixat este slab calorică, între 1200-
1500 calorii pe zi la femei și 1500-1800 calorii la bărbați;
 Dieta prin aport caloric foarte redus - 800-1200cal/zi. Acest tratament
este rezervat pentru cazurile de obezitate extremă care au nevoie de o
scădere a greutății rapidă și este aplicat doar sub stricta supraveghere
medicală. Această dietă se poate aplica pe o perioadă scurta de timp,
de regula de 3 luni
Într-un regim hipocaloric sunt permise următoarele alimente:
 lapte smântânit, iaurt degresat, brînăa de vaci dietetică, urdă
 carne slabă de vacă, vițel, pasăre (pui)
 pește slab
 ouă fierte tari, albușul de ou
 legume: roșii, ridichi, salată verde, ardei grași, castraveți, conopidă,
dovlecei, varză albă, fasole verde, preparate ca: salate, sote, fierte
înbăușite.
 fructe: mere crețesti, lămâi, greapfruit, portocale, mandarine, vișine,
cireșe.
 grăsimi: uleiuri vegetale, margarină, unt în cantitate redusă
 băuturi: sifon, sucuri de legume, fructe, lapte ecremat
 sare: în medie 5 g/zi.
Se vor da 5-6 mese/zi,asigurându-se astfel o metabolizare mai buna a
caloriilor realizate, împiedicând acumularea lor sub forma de țesut adipos.
Regim pentru o zi:
 (cca 100 calorii, 75g proteine, 100g glucide, 35g lipide)
Dimineața:

14
  200g lapte rece sau cald
Ora 10:
 o chifla (50g) sau o felie de paine (50g) cu branza de vaci
 o cafea neagra cu zaharina
Prânz:
Felul I:
 salate de crudități din 200g varză albă sau rosie sau ridichi de lună sau
andive, salata verde sau castraveți, salată de roșii, ardei grași, praz cu
o linguriță de ulei, lămâie sau oțet
 se pot folosi 1-2 farfurii de supă sau ciorbă, preparate din aceleasi
legume și aceleași cantități ca cele indicate pentru salată. Neputând
folosi ridichiile și andivele, legumele pentru supe sau ciorbe se vor
completa cu lobodă, spanac, dovlecei sau conopidă.
Felul II:
 100g carne slabă de vacă, mânzat, pasare fiartă, friptă, tocată și fiartă
sau friptă, înăbușită, conserve de carne slabă preparată rasol
 sau 150g peste slab, stravid, cod, stiuca, salau (congelat sau proaspat)
fiert, fript la cuptor, conserve de peste slab, rasol
 sau 150g branza de vaci
Felul III:
 un mar (100g)
Seara:
 150g cartofi fierti inabusiti sau 200g soteuri din fasole verde si 200g
dovlecei cu 2 lingurite iaurt
Felul I:
 100g carne slaba fripta sau 150g peste slab (adica sortul care s-a
consumat la pranz)
Felul II:
 Un mar (100g)
Tratament medicamentos
Majoritatea medicamentelor antiobezitate actionează prin diminuarea
senzației de foame și inducerea rapidă a senzației de sațietate. Indicațiile
tratamentului medicamentos sunt pentru pacienți cu:
 IMC mai mare de 30
 IMC mai mare de 27 cu comorbidități asociate (hipertensiune
arterială, hipercolesterolemie, boala coronariană, DZ de tip II si apnee
de somn).
Opțiuni medicamentoase:
 Sibutramina acționeaza asupra creierului reducând apetitul (senzația
de foame și dorința de a ingera alimente) și induce rapid senzația de
sațietate

15
  Orlistat este un medicament care nu reduce apetitul ci este un
inhibitor potent, specific și cu durata lungă de acțiune a lipazelor
gastrointestinale. Enzimele inactivate nu pot hidroliza grăsimile
alimentare, fiind astfel posibil ca aproximativ 30% din grăsimile
consumate la o masa sa treaca prin intestin nedigerate
 Fentermin produce o scădere a apetitului și se recomandă să fie folosit
pentru o scurtă perioadă de timp.
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical al obezității este indicat atunci când:
 IMC depaseste 40
 IMC este mai mare de 35 cu comorbidități asociate (obezitatea este
asociată cu o complicație metabolică, precum dibetul zaharat sau
afecțiuni osteo-articulare).
Proceduri chirurgicale în obezitate:
 proceduri restrictive: prin care se realizează o diminuare a capacității
gastrice, limitând astfel ingestia de alimente solide și inducand o
senzație de sațietate mult mai rapidă (badaj gastric prin inel de silicon
ajustabil și gastroplastia verticală calibrată cu ajutorul unui stapler
liniar);
 proceduri malabsorbtive (by-pass-ul gastric a Roux cu ansa in "Y" și
diversia biliopancreatica cu sau fara switch duodenal).
 Alte tehnici chirurgicale (by-pass-ul jejuno-ileal, fixarea maxilo-
mandibulara "jaw wiring", liposuctie) au fost folosite în încercarea de
a trata obezitatea morbidă, însă rezultatele pe termen lung au fost
nesatisfacatoare. Ele nu sunt recomandate de specialiști datorită ratei
de succes scăzute și a numeroaselor efecte secundare
După realizarea intervenţiei chirurgicale cantităţile de lichide şi
alimente solide ingerate sunt mici. În primele două săptămâni este permisă
doar o dietă lichidă, după care se va trece la alimente solide sub formă de
pireu. De asemenea, va fi evitat comsumul anumitor alimente: băuturile cu
conţinut caloric crescut (băuturile dulci) şi laptele. Este absolut necesară o
modificare, o adaptare a comportamentului alimentar. Vor fi învăţate noi
"tehnici de a mânca": alimentele vor fi mestecate bine şi înghiţite încet, în
caz contrar vor apărea vomismente sau dureri abdominale.

Complicatii
Dintre complicațiile obezității cele mai frecvente sunt urmatoarele:
 Diabetul zaharat este o complicatie majora. Peste 80-90% dintre
diabetici au fost sau sunt obezi. Boala evolueaza progresiv pana la
stadiul clinic manifest de diabet.
 Hiperlipoproteinemiile (cresterea valorilor trigliceridelor si
colesterolului

16
 Complicații cardio-vasculare severe: hipertensiune arterială,
insuficiența cardiacă, ateroscleroza coronariană, accidente vasculare
cerebrale
 Complicații pulmonare: bronșita acută și cronică, emfizemul
pulmonar, dispneea de efort datorită scăderii capacitatii vitale, uneori
hipertensiunea pulmonară și nu rareori sindromul Pickwich
(somnolența si obezitatea).
 Complicații digestive sunt: hipotonia biliară, litiaza biliară, constipația
cronică, hepatita cronică prin steatoză hepatică (infiltrație grasă a
ficatului).
 Complicații cutanate: intertrigo, piodermite, seboree.
 Tulburari de statica: cifoza dorsală, lordoza cervicală, picior plat,
spondiloze, artroze ale soldului, poliartroze sau numai durerea
articulară semnalată la 70% dintre obezi.
 Complicatii ginecologice; amenoree, tulburari de ciclu ovarian.
 Varicele reprezintă una dintre cel mai des intalnite complicații
localizate la nivelul membrelor inferioare.
 Sindromul de apnee in somn.

17
II.3. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI CU OBEZITATE
Asistenţii medicali au patru responsabilităţi esenţiale:
 să promoveze păstrarea sănătăţii;
 să prevină îmbolnăvirile;
 restaurarea sănătăţii;
 înlăturarea suferinţei.
Responsabilitatea primordială a asistentului medical constă în a
acorda îngrijiri persoanelor care au nevoie în această privinţă. El trebuie să
creeze o ambianţă în cadrul căreia valorile, obiceiurile, religia şi credinţa
individului să fie respectate.
Avantaje pentru pacient:
 beneficiază de îngrijiri de calitate în funcţie de nevoi;
 are asigurată continuitatea îngrijirilor – planul fiind accesibil
echipei de sănătate care are nevoie de un reper de informaţii
pentru fiecare problemă;
 determină pacientul să participe la îngrijiri şi să se preocupe de
obţinerea unei mai bune stări de sănătate.
Rolul asistentei medicale generaliste este acela de:
 suplinire a dependenţei, adică ceea ce nu poate face persoana şi
de a încerca să înlocuiască necesitatea în aşa fel încât persoana
să-şi poată satisface cerinţele mai uşor;
 să se ocupe de aspectele psiho-somatice şi psihosociale care
afectează sănătatea, boala şi moartea; de aceea nursingul
foloseşte cunoştinţe şi tehnici de ştiinţe fizice, sociale,
medicale, biologice şi de umanitate (arta şi ştiinţa);
 Individul, şi unde este cazul, familia sa, se vor implica în toate
aspectele pentru menţinerea unei bune sănătăţi.
În activitatea sa asistenta medicală se poate confrunta cu surse de
dificultate. Acestea sunt reprezentate de lipsa de forţă, voinţă sau cunoştinţe
ale pacienţilor.
Competenţa asistentei rezidă tocmai în cunoaşterea sursei de
dificultate şi în adaptarea îngrijirilor acordate în această situaţie. Ea trebuie
să fie o iniţiativă proprie a asistentei, nefiind determinată de recomandarea
medicului.
În urma procesului nursing, se tinde să se obţină ameliorarea
dependenţei, iar ideal ar fi câştigarea independenţei pacientului.
Rolul profesional al asistentului medical îi oferă abilitatea de a
comunica eficient cu pacientul şi cu familia acestuia, de a fi un bun

18
educator, furnizor de îngrijire, manager al îngrijirilor dar şi mediator, găsind
modul cel mai corespunzător de îngrijire de care pacientul are nevoie.
În cazul alimentaţiei inadecvate prin surplus, nursa:
 va avea grijă ca pacientul să aibă greutatea corporală în funcţie
de înălţime, vârstă, sex;
 învaţă pacientul valoarea energetică a alimentalor şi necesarul
în funcţie de activităţile fizice şi vârstă;
 alcătuieşte un regim hipocaloric;
 urmăreşte periodic greutatea corporală.
 nursa calculează necesarul de calorii pe zi, în funcţie de
activitate,de vârstă;
 calculează raţia alimentară echilibrată;
 asigură echilibru între elementele energetice şi cele
neenergetice ( apă, vitamine, săruri minerale);
 asigură echilibru între principiile nutritive fundamentale: 50-
55% hidraţi de carbon, 10-15% proteine, 30-40% lipide;
 asigură echilibru între produsele de origine animală şi vegetală;
 asigură echilibru între aciditate şi alcalinitate;
 calculează numărul de calorii pentru sportivi, în sarcină şi
alăptare;
 are grijă ca raţia alimentară să cuprindă : glucide 4,1 cal. pentru
metabolizarea unui gram, lipide 9,3 cal, şi proteine 4.1 cal;
 cercetează gusturile şi deprinderile alimentare ale individului;
 alege alimentele ţinând seama de preferinţele, deprinderile şi
nevoile individului;
 înlocuieşte la nevoie un aliment cu altul.
Obiectivele de îngrijire - vor arăta clar şi precis care sunt rezultatele
pe care pacientul, familia, colectivul şi asistenta medicală speră să le obţină,
dar şi care sunt intervenţiile intreprinse de asistentă şi pacient pentru a atinge
scopul dinainte fixat.
Obiectivele urmărite de către asistentul medical, în cazul unui pacient
cu obezitate sunt:
 consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute deja şi prevenirea
cronicizării unor imbolnăviri.
 stabilirea unei diete conforme cu situația medicală a
pacientului;
 respectarea strictă a medicației și dieteti stabilite de medicul
diabetolog;
 educația pentru sănătate în vederea motivării și sprijinirii
pacientului supraponderal să-și schimbe stilul de viată și să-și
îmbunătățescă astfel starea de sănătate.

19
 III. PARTEA PRACTICĂ
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU OBEZITATE

III.1. Interviu
 Nume şi prenume: C.E
 Vârstă: 64 ani
 Sex: feminin
 Starea civilă: căsătorită
 Ocupația: pensionară
Informații  Copii: 3
generale:  Relaţia cu familia: bună
 Persoane care pot fi anunţate: soţul, copiii
 Adresa: jud. Iaşi
 Diagnostic la internare:
o Diabet zaharat tip II recent descoperit
o Obezitate grad I
o Hipertensiune arterială stadiul I
 Consumator ocazional de alcool, cafea
 Dietă/regim alimentar: conform afecțiunii
diabetice: dieta = 200 g HC (hidrat de C) hiposodată
Obișnuințe
 Alergii cunoscute: nu se știe alergică.
de viață:
 Repaos: somn 8-10h/zi.
 Exprimare: conformă cu nivelul de educaţie
 Grad de informare: este interesată de boală şi de
vindecarea ei.
 Antecedente heredo-colaterale: apendicectomie
la 17 ani
 Tratament în curs: antidiabetice orale: Siofor 500
mg 2 tb/zi
 Motivele internării: astenie, ameteli, cefalee,
Probleme palpitatii.
de  Istoricul bolii: Bolnava in varsta de 64 de ani
sănătate: aflată în evidența din 2011 cu diabet zaharat tip II în
prezent tratat cu dieta = 200gHC (hidrat de C) hiposodata
si Sifor 500mg 2tb/zi, se interneaza pentru astenie,
ameteli, cefalee, palpitatii.
 Alte probleme cu sănătatea:
o Diabet zaharat tip II
o Hipertensiune arteriala

20
  Stare generală: alterată
 Stare de nutriție: supraponderală
 Stare de constiență: prezentă
 Greutate: 103 kg
 Înălţime: 1.64
 Aparat respirator: torace normal conformat,
sonoritate normală, murmur vevicular fiziologic, 18
respirații/minut
 Aparat cardio-vascular:
o zona precordială de aspect normal;
o TA = 150/90mmHg; Puls 75b/min, ritm
Examen
cardiac regulat
clinic
o artere pulsatile;
general:
 Aparat digestiv: abdomen moale
 Sistem osteoarticular: aparent integru și mobil
morfofuncțional
 Aparat urogenital:
o loje renale suple, nedureroase la percuție
și palpare
o urini clare
 Sistem nervos si organe de simt: normale
 Tegumente și mucoase: tegumente integre,
normal colorate , calde, elastice, țesut subcutanat celular
bine reprezentat, în excesul adipos;
 Sistem ganglionar: nepalpabil superficial
 Examenul sângelui:
o GR = 4,5x106mm3
o GA = 5,8x103mm3
o Glucoza = 150mg%
o Hb = 13g‰
Investigații: o Ht = 41 %
o VSH = 5mm/h
o Uree = 0,40‰
 Examenul urinei:
o Albumină absent
o Glucoză absent
o Rare celule epiteliale.

21
III.2. Nevoile fundamentale dupa V. Henderson
Nr.
Nevoia fundamentală Manifestări de dependenţă Cauze
Crt.
Creșterea tensiunii arteriale Obezitatea
A respira și a avea o
1 Tulburari de ritm cardiac Hipertensiune
buna circulație
Jugulare turgescente arterială
Alimentația inadecvata prin Diabetul
2 A bea şi a mânca surplus zaharat
Greseli în alegerea alimentelor Obezitatea
3 A elimina - -
Deplasare cu dificultate Obezitatea
A se mişca şi a avea o Fatigabilitate Sedentarismul
4
bună postură Scaderea tolerantei la efort Hipertensiune
Ameteli arterială
Odihnă insuficientă,
5 A se odihni Anxietate
Slăbiciune, oboseală
A se îmbrăca Dificultatea de a se îmbraca și
6 Obezitatea
A se dezbraca dezbraca
A fi curat, îngrijit şi a
Obezitatea
7 avea tegumentele Deficit de autoîngrijire
Slabiciune
protejate
A păstra temperatura
8 corpului în limite - -
normale
Hipertensiunea
Prezintă risc de accidente
9 A evita pericolele arterială
Amețeli cu risc de cădere
Obezitatea
10 A comunica - -
11 A se realiza - -
Dificultatea de a indeplini Obezitatea
12 A se recrea
activitati recreative Sedentarismul
Anxietate cauzata de Vârsta
13 A învăţa
necunoasterea bolii
Obezitatea
Dificultate de a participa la
14 A practica religia Hipertensiunea
activitati religioase
arterială

22
III.3. Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu obezitate
Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu
obezitate

Fișa tehnică nr.1 – Comunicarea terapeutică

Este o activitate planificată, efectuată pentru a obţine relaţii interpersonale
între nursă şi bolnav.
Definiție
Comunicarea se manifestă prin toate expresiile, verbale şi non-verbale, prin
caracteristicile individului din punct de vedere comportamental şi sexual.
Rolul nursei este acela de a ajuta pacientul în a se exprima cu scopul
Scop
realizării unei comunicări adecvate
Pentru a se obţine acest lucru, trebuie respectate câteva reguli, cum ar fi :
- pacientul va fi respectat, indiferent de gradul de cultură sau de
pregătire profesională;
- vocabularul utilizat trebuie să fie pe înţelesul acestuia;
- adresarea se face cu „ dumneavoastră”;
Tehnică
- tonul utilizat este adecvat situaţiei;
- nursa îşi va menţine echilibrul necesar;
- toate tehnicile se aplică atunci când pacientul este cooperant;
- mimica şi gesturile trebuie să completeze informaţia medicală.

Comunicarea este ineficientă în următoarele situaţii:

- nursa îşi afirmă părerea contradictorie cu cea a pacientului;
- nursa dă asigurări false, inducând în eroare pacientul;
- când pacientul nu este lăsat să aibă păreri proprii,
- nursa foloseşte o atitudine de aprobare sau dezaprobare
Incidente excesivă faţă de cele relatate de bolnav;
- când se folosesc stereotipurile şi nu se ţine cont că fiecare
bolnav este o persoană aparte;
- nursa schimbă subiectul conversaţiei, ceea ce reprezintă o
impoliteţe, sau poate duce la inhibiţia bolnavului.

Fișa tehnică nr.2 – Alimentația bolnavului cu obezitate

Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative in funcţie de varsta şi starea
Definiție
organismului.
Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice
Scop obtinute deja şi prevenirea cronicizării unor imbolnăviri. Stabilirea unei
diete conforme cu situatia medicala a pacientului.
Tehnica Asistenta va asigura:
 calcularea necesarului de calorii pe 24 de ore in functie de
activitate, varsta
 calcularea ratiei alimentare echilibrata
 asigurarea echilibrului intre produsele de origine animala si
vegetala
 inlocuieste la nevoie un aliment cu altul conform
echivalentelor cantitative si calitative ale diferitelor principii alimentare

23
Regimul alimentar va fi hipocaloric cu un aport de cca 1200-1300cal. in
conditii de activitate obisnuita. In spital sau in conditii de repaos absolut,
aportul caloric poate fi si mai redus, la 800, 600 sau 400 calorii si uneori se
poate recurge chiar la postul absolut.
In cazul regimului hipocaloric, proteinele vor fi date in proportii de 1,5-2
g/kg corp.
Ratia lipidica va fi redusa la 40-50 g/zi si intrucat ele furnizeaza un aport
caloric crescut, dezavantajos intr-un astfel de regim.
Regimul va fi sarac in glucide, stiut fiind faptul ca factorul principal in
consumarea obezitatii, il constituie dezechilibrul alimentar in sensul unui
consum exagerat de glucide sub forma de dulciuri concentrate, fainoase,
paine.
Regim pentru o zi: (cca 100 calorii, 75g proteine, 100g glucide,
35g lipide)
Dimineața:
 200g lapte rece sau cald
Ora 10:
 o chifla (50g) sau o felie de paine (50g) cu branza de vaci
 o cafea neagra cu zaharina
Prânz:
Felul I:
 salate de crudități din 200g varză albă sau rosie sau ridichi de lună
sau andive, salata verde sau castraveți, salată de roșii, ardei grași,
praz cu o linguriță de ulei, lămâie sau oțet
 1-2 farfurii de supă sau ciorbă, preparate din aceleasi legume și
aceleași cantități ca cele indicate pentru salată.
Felul II:
 100g carne slabă de vacă, mânzat, pasare fiartă, friptă, tocată și
fiartă sau friptă, înăbușită, conserve de carne slabă preparată rasol
 sau 150g peste slab, stravid, cod, stiuca, salau (congelat sau
proaspat) fiert, fript la cuptor, conserve de peste slab, rasol
 sau 150g branza de vaci
Felul III:
 un mar (100g)
Seara:
 150g cartofi fierti inabusiti sau 200g soteuri din fasole verde si
200g dovlecei cu 2 lingurite iaurt
Felul I:
 100g carne slaba fripta sau 150g peste slab (adica sortul care s-a
consumat la pranz)
Felul II:
 Un mar (100g)

24
 Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu
obezitate

Fișa tehnică nr.3 - Măsurarea și notarea funcțiilor vitale

MĂSURAREA PULSULUI
Definiție Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut.
Scop Evaluarea funcţiei cardiovasculare. Elementele de apreciat sunt:
ritmicitatea, frecvenţa, celeritatea şi amplitudinea.
Materiale Ceas cu secundar şi un creion roşu.
necesare
Loc de elecție Pulsul poate fi măsurat la nivelul oricărei artere accesibile palpării şi
care poate fi comprimată pe un plan osos: artera femurală, humerală,
carotidă, temporală, superficială, pedioasă.
Tehnică Se va asigura pacientului un repaus fizic şi psihic de 10-15 minute, după
care se va repera artera şi se vor fixa degetele palpatoare pe traiectul
arterei, exercitând o presiune asupra peretelui arterial cu vârful
degetelor. Se vor număra pulsaţiile timp de 1 minut.
Se va consemna valoarea obţinută printr-un punct pe foaia de
temperatură, ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru
pulsaţii. Unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie va genera
curba pulsului.
MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE
Definiție Determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare pentru a
compara starea curentă cu valorile normale.
Scop Evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii,
rezistenţa determinată de elesticitatea şi calibrul vaselor). Elementele de
evaluat sunt: tensiune arterială sistolică (maxima) şi tensiune arterială
diastolică (minima).
Materiale Aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu manometru), stetoscop
necesare biauricular, tampon de vată, alcool, creion roşu.
Loc de elecție Bratul pacientului, deasupra incheieturii cotului.
Tehnică Metoda de determinare poate fi ascultatorie sau palpatorie.
Intervenţiile asistentei pentru metoda ascultatorie sunt:
 pregătirea psihică a pacientului
 asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute
 spălarea pe mâini
 se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,
sprijinit şi în extensie
 se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală,
sub marginea inferioară a manşetei
 se introduc olivele stetoscopului în urechi
 se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei
de cauciuc, până la dispariţia zgomotelor pulsatile
 se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin
deschiderea supapei, până când se percepe primul zgomot arterial
(care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime)
 se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul
manometrului, pentru a fi consemnată

25
  se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale
devenind tot mai puternice
 se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de
acul manometrului, în momentul în care zgomotele dispar, aceasta
reprezentând tensiune arteriala minimă
 se notează în foaia de temperatură valorile obţinute cu o
linie orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a
foii o unitate coloană de mercur
 se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se
haşurează spaţiul rezultat; în alte documente medicale se
înregistrează cifric
 se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu
alcool.
La indicaţia medicului, se pot face măsurători comparative la ambele
braţe.
MĂSURAREA ȘI NOTAREA MASEI CORPORALE
Definiție Prin măsurarea masei pacientului obez se apreciaza starea de nutriție,
stabilirea necesităților calorice ale organismului si scaderea ponderală în
raport cu obiectivele tipului de regim alimentar prescris de medic.
Scop Determinarea raportului de masa corporala.
Materiale  taliometru
necesare  banda metrica
 cantar antropometric
 pix
 foaie de temperatura
Tehnica Măsurarea înălțimii: Bolnavul este descaltat, este asezat in ortostatism,
cu spatele lipit de perete, se plaseaza o linie pe vertex si se marcheaza
locul de inaltime. Apoi cu o banda metrica se masoara distanta de la sol
pana la locul marcat. Se noteaza in foaia de temperatura si in carnetul
propriu.
Masurarea greutatii: Asistenta medicala va masura masa corporala zilnic
dimineata a jeune. Ea va pregati fizic si psihic pacientul:
 acesta este anuntat sa nu manance;
 isi goleste vezica urinara;
 se verifica imbracamintea si incaltamintea care se scade
din masa totala
Efectuarea tehnicii:
 verifica functionalitatea balantei
 se echilibreaza la nevoie
 se imobilizeaza acul indicator
 se aseaza greutatile aproximativ la greutatea pacientului
 se solicita pacientului sa se aseze pe cantar
 se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile
 se citesc valorile obtinute pe scara cantarului
 se imobilizeaza bratul balantei, se coboara pacientul si se
conduce la salon
 se noteaza valorile in carnetul propriu cu numele,

26
 prenumele, salonul
Se noteaza în foaia de observație zilnic.

Fișa tehnică nr.4 - Recoltarea sângelui pentru examene hematologice şi

biochimice
Definiție Recoltarea sangelui, in conditii de siguranta, prin intermediul unui ac
introdus in pulpa degetelui sau in traiectul venos.
Scop Recoltare de sange in siguranţă pentru determinarea glicemiei.
Materiale tavă medicală acoperită cu câmp steril, două seringi de 10 cm sterilizate,
necesare: trei ace de puncţie venoasă cu mandren sterilizate, uscate şi verificate,
alcool, tinctură de iod, tampoane de vată, garou de cauciuc, casoletă cu
compuse sterile, leucoplast, muşama, pernă tare elastică pentru articulaţia
cotului, recipienţi de recoltare, eprubete şi flacoane sterile, uscate, goale
sau cu substanţe chimice, anticoagulante sau de altă natură în funcţie de
felul analizei pentru care se face recoltare, numerotate cu creion, medii de
cultură, tăviţă renală.
Tehnica Recoltarea se face prin înţepare (la adult pulpa degetului sau lobul urechii,
la copil faţa plantară a halucelui sau călcâi) prin puncţie venoasă, puncţie
arterială.
Tehnica punctiei venoase:
Etapa de executie Timpi de executie
Pregătirea - se aleg materialele necesare şi se aşează pe tavă;
instrumentelor şi a se transportă tava cu materialele în apropierea bolnavului.
materialelor necesare
Pregătirea fizică şi - se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii
psihică a bolnavului - se aşează bolnavul în poziţia necesară (în funcţie de locul
puncţiei);
- se dezbracă braţul ales astfel ca hainele să nu împiedice
circulaţia de întoarcere;
- se aşează sub braţul bolnavului perna elastică şi apoi muşamaua;
- se solicită bolnavului să menţină braţul în poziţia necesară.
Stabilirea locului - se stabileşte braţul la care se face puncţia;
puncţiei: - se examinează calitatea şi starea venelor de la plica cotului;
- se stabileşte locul de executare a puncţiei.
Executarea puncţiei - se aplică garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea
mijlocie a braţului;
- cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncţie;
- se dezinfectează locul puncţiei;
- se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva
ori şi să rămână cu el închis ;
- având seringa în mâna dreaptă între police şi celelalte degete, cu
indexul se fixează amboul acului ataşat;
- cu policele mâinii stângi fixează vena la 4-5 cm sub locul
puncţiei şi execută o compresiune şi o tracţiune în jos asupra
ţesuturilor vecine;
- se introduce acul în mijlocul venei în direcţia axului
longitudinal al venei şi se împinge de-a lungul ei la o adâncime
de 1-1,5 cm;

27
 - cu mâna stângă se trage încet pistonul, aspirând sânge ( sângele
trebuie să apară în seringă);
- se continuă aspirarea sângelui în seringă până se extrage
cantitatea de sânge necesară;
- se desface garoul şi bolnavul deschide pumnul;
- se aplică un tampon de vată uscat peste locul unde este acul şi se
retrage acul printr-o mişcare rapidă;
- se dezinfectează locul puncţiei cu un tampon cu alcool sau
tinctură de iod care va fi menţinut la bolnav timp de 5-10 minute,
pentru hemostază;
- se scoate acul de la seringă şi sângele recoltat se goleşte în
recipientul pregătit;
- spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun.
Îngrijirea bolnavului - se aplica un tampon cu alcool pe locul punctiei pentru a opri
după tehnică hemoragia.
Pentru pacientul obez, la indicația medicului se recoltează sânge
pentru:
I. Teste ce se refera la metabolismul lipidic:
 lipemia
 colesterol
 trigliceride
 lipidograma
Pentru determinarea lipemiei se recoltează 2 – 4 ml sânge.
Valoarea normală 500 – 700 mg%.
Pentru determinarea colesterolului se recoltează 2 ml de sânge.
Valoarea normală 140 – 200 mg%
Lipidograma se face din aceleasi sânge.
Valoarea normală: - lipidograma alfa = 25 – 30%
- lipidograma beta = 40 – 60%
- lipidograma beta lent = 3 – 10%
Trigliceridele (1,6 + 0,6 g‰)
Colesterolul total = 1,80 – 2,4 g‰

II. Teste ce se refera la metabolismul glucidelor:

 glicemia 0,80 – 1,20 g%; lipemia 600 – 800 mg%; glicozuria
 acid uric 2 – 6 mg%
 eritrocite B.: 4,5 – 5,5 mil/mm3 , F.: 4,2 – 4,8 mil/mm3
 reticulocite: 10 - 15‰
 hematocrit B.: 46 + 6%; F.: 41 + 5%
 hemoglobina B.: 15 + 2 g/100 ml; F.: 13 + 2 g/100 ml
 leucocite: 4200 – 8000/mm3 din care:
o polinucleare neutrofile: 230/mm3 (0 – 5%)
o polinucleare eozinofile: 200/mm3 (1 – 3%)
o polinucleare bazofile: 40/mm3 (0 – 1%)

28
o trombocite: 150 – 400000/mm3

29
III.4. Plan de îngrijire
Nr. Diagnostic de Obiectiv de Intervenții Evaluare
crt. îngrijire îngrijire
1. Dificultate în a Pacienta să aibă o - Stabilesc o relație terapeutică cu pacienta, bazată pe încredee, - T.A.= 150/90 mmHg
menține o bună bună circulație și o acceptare - Puls 75b/min
circulație și bună respirație - amplasez pacienta în salon, în poziție semișezândă, în funcție de - G = 103kg
respirați datorită starea, afecțiunea și receptivitatea sa
greutății - Invat pacienta sa foloseasca diferite aparate de sustinere (scripetele de - după 2-3 zile TA se
deasupra patului, care o va ajuta să coboare mai usor din pat) restabilește la o valoare
- Asigur conditiile de mediu adecvate, pentru a a evita pericolele prin constantă
accidentare;
- Solicit bolnavei sa stea linistita la pat, să nu se agite, pentru că există - respirația este în
posibilitatea creșterii tensiunii arteriale mai mult decât este deja continuare deficitară
- Aerisesc salonul și umezesc aerul din încăpere.
- Învăț pacienta să utilizeze diferite tehnici de relaxare si de gimnastică
respiratorie.
- Învăț pacienta să evite schimbările bruște de temperatură
- Am pregatit materialele necesare masurarii tensiunii arteriale,
pulsului, respiratiei si temperaturii. La indicația medicului masor si
notez in foia de observatie functiile vitale: TA, puls, respirație,
temperatură

2. Perturbarea Pacienta să-și - Explorez preferintele pacientei asupra alimentelor permise alcatuind o - pacientei îi este greu să
modului de a se urmeze regimul alimentatie echilibrata cu evitarea grasimilor animale, reducerea cantitatii renunțe la o serie de
alimenta dietetic de hidrocarbonati si alegerea de alimente benefice pentru sănătate; alimente contraindicate de
(alimentație în - Invat pacienta categoriile de alimente din ghidul alimentar al pacientului regimul alimentar
exces) diabetic si echivalentele cantitative si calitative ale principiilor alimentare,
in vederea inlocuirii unui aliment cu altul; - pacienta acceptă treptat
- Monitorizez pacienta pentru a consuma numai alimentele cuprinse in regimul alimentar

30
 regimul alimentar impus de medicul diabetolog; - pacienta înțelege și își
- In functie de toleranta la glucide regimul va cuprinde alimente cantarite însușește informațiile cu
(paine, lapte, cartofi, paste fainoase, legume uscate, fructe) si necantarite privire la regimul alimentar
(peste, carne, mezeluri, oua, supe de carne, sosuri fara faina, ulei)
- Asigur un regim alimentar variat, bogat în proteine şi vitamine: carne, - pacienta face eforturi să
legume şi fructe; mămânce numai
- Calculez necesarul de calorii pe 24 de ore in functie de activitate, varsta; alimentele permise
- Urmaresc orarul si distributia meselor;
- Sfătuiesc pacienta să consume circa 2 litri lichide pe zi sub forma de: - pacienta acceptă și
ceai, compot, sucuri naturale, lapte; respectă dieta impusă
- Incurajez pacienta şi o asigur de contribuţia alimentelor în procesul de
vindecare; G = 102kg
- Asigur un climat liniştitor în timpul mesei;
- La indicația medicului cântăresc zilnic pacienta. Invit bolnava la
cantar, verific funcționalitatea acestuia, rog bolnava să se urce pe
cantar, echilibrez greutățile și notez valoarea obținuta:
Ajut bolnava sa coboare și o condc la salon.
Stimulez pacienta să-și reducă din masa corporală, atât pentru
sănătatea ei, cât și pentru un aspect fizic placut.
3 Dificultate în a Pacienta să - Ajut bolnava sa se plimbe prin salon si holul sectiei, executand - Pacienta începe să facă
se mobiliza din prezinte mobilitate cateva sau chiar mai multe exercitii de gimnastica respiratorie. mici deplasări
cauza greutații și postură adecvată - Aticipez necesitățile pacientei la nevoie;
corporale - Amplasez pacienta in salon in functie de starea, afectiunea si - Pacienta se deplasează
receptivitatea sa; singură cu mai multă
- Asigur conditiile de mediu adecvate, pentru a a evita pericolele prin încredere
accidentare;
- Orientez pacienta in timp, spatiu si anturaj; - Pacienta se deplasează
- Favorizez adaptarea pacientei la noul mediu; singură și face câteva
- Instalez pacienta in pat respectand pozitiile anatomice ale corpului; exerciții de gimnastică
- Folosesc utilajele auxiliare si de confort pentru mentinerea pozitiei
anatomice;

31
 - Invat pacienta sa foloseasca diferite aparate de sustinere.
- Suplinesc pacienta in satisfacerea nevoilor sale, servindu-i la pat cele
necesare
- Redau increderea pacientei ca imobilitatea sa este o stare trecatoare;
- Se incurajeaza pacienta sa faca mici plimbari zilnice, eventual ajutandu-
se de un baston.
- Planific un program de exercitii in functie de capacitatea pacientului;
4. Potențial risc de Pacienta să fie -Planific un program de igiena in functie de activitatile pacientei; - pacienta prezintă o mică
lezare a curată, ăngrijită și -Invat pacienta masuri de igiena personala; leziune în zona pliului
tegumentelor să aibă -Ajut pacienta sa sa isi faca baia totala sau partiala; submamar drept
tegumentele -Pregatesc materialele pentru baie;
intergre și -Pregatesc cada in care apa va avea temperatura de 37-38°C
protejate -Pregatesc salonul si materialele necesare pentru efectuarea toaletei pe
regiuni;
-Protejez pacienta cu un paravan pentru a beneficia de intimitatea - pacienta are tegumente
necesara toaletei; curate și integre
- Ajut bolnava sa-si realizeze toaleta pe regiuni.
-Masej și pudrez cu talc regiunile predispuse escarelor datorita pozitiei.
-Identific, impreuna cu pacienta cauzele si motivatia preocuparii pentru
aspectul fizic si ingrijirile igienice;
-Ajut pacienta sa isi schimbe atitudinea fata de aspectul sau fizic si fata de
ingrijile igienice;
-Informez pacienta cu privirea la mentinerea curateniei tegumentelor si
mucoaselor pentru prevenirea imbolnavirilor

5. Dificultate în a Pacienta sa se Educ pacienta cu privire la importanta vestimentatiei in identificarea - pacienta capata usurinta
se îmbraca și poata imbraca si personalitatii; in procesul de imbracare /
dezbraca dezbraca singura Explic pacientei legaturile dintre tinuta vestimentara, imagine si stima de dezbracare
sine;
Identific capacitatea si limitele fizice ale pacientei;
Ii acord timp suficient pentru a se imbraca si dezbraca;

32
 Asez obiectele din camera in aceasi ordine tot timpul, iar hainele in
ordinea folosirii lor si solicit pacientei, la dezbracare sa le puna in ordine
inversa;
6. Dificultatea de a Pacienta sa prezinte Explorez activitatile recreative care ii produc placere pacientei; Pacienta prezinta o stare de
indeplini activitati o buna dispozitie si o Analizez si stabilesc daca acestea sunt in concordanta cu starea sa psihica bine și de încredere în sine
recreative stare de optimism cu si fizica;
privire la evolutia Incurajez pacienta sa isi exprime emotiile si sentimentele;
bolii Supraveghez pacienta in timpul recreerii pentru a nu se produce agravari
Pacienta sa isi ale starii fizice si psihice;
recapete increderea Apreciez impactul activitatii recreative asupra pacientei;
in propriile forte Antrenez pacienta in activitati recreative in limita impusa de capacitățile
proprii.
Am in vedere ca activitatile sa nu suprasolicite pacienta si sa nu o
oboseasca, ci sa ii creeze o stare de buna dispozitie;
Notez reactiile si manifestarile pacientei cu referire directa la starea de
plictiseala si tristete.
7. Deficit de Pacienta va - Explic pacientei riscurile obezității și o constientizez asupra propriei - TA = 150/90mmHg
cunoștințe dobândi cunoștințe responsabilitati privind sanatatea; - G 102,8kg
despre obezitate despre obezitate -Explic pacientei care sunt regulile obligatorii de igiena ce trebuie - P = 68b/min
respectate de un obez, precum si regulile de igiena alimentara.
- Explorez cunostintele pacientului cu privire la boala - pacienta dobândește
- Furnizez explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor programate; cunoștințele necesare
- Introduc pacienta într-un grup de sprijin cu alte persoane ce sufără de despre obezitate,
obezitate necesitatea schimbării
- Explic pacientei necesitatea schimbarii stilului de viață și a celui stilului de viață, a
alimentar și continuarea acestora acasa regimului alimentar și
Ofer exemple de alti pacienti care au aceasi problema medicala si care au continuarea tratamentului
o evolutie favorabila; antidiabetic.
- Încurajez pacienta să aibă un jurnal cu meniuri pe zile și ore, să
scrie zilnic ceea ce a mâncat.

33
 IV. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE A
PACIENTULUI CU OBEZITATE
Educatia pentru sanatate are trei laturi: 
- cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte
necesare apararii si mentinerii sanatatii; 
- motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind
necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a
organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza; 
- comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si
obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatie pentru sanatate
drept arma cea mai eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune "sa fie
asigurata educatia pentru sanatate a populatiei si sa fie determinate castele
sectoare in care aceasta sa participe la aplicarea tuturor programelor de
sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea personala si colectiva a
tuturor membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane".
Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru
sanatate.
Primul este cel al prioritatii: cu cat interventia in "cariera sanatatii"
este mai timpurie, cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficace.
Al doilea principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia
celor cu autoritate legitima este mai credibila, mai cu seama daca acestia
constituie un exemplu graitor de comportament sanogenic.
Al treilea se refera la integrarea educatiei pentru sanatate in
obiectivele politicii social-sanitare a statului; educatia pentru sanatate
trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete ale societatii si sa fie
compatibila cu statutul social-economic si cultural al acesteia, percum si cu
progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale.
Obezitatea este o problemă de sănătate pentru fiecare individ afectat,
iar costurile suportate de societate sunt foarte mari.
Rolul educatiei terapeutice este de a motiva persoana sa faca
schimbarile de stil de viata necesare controlului ponderal, de a o invata cum
sa le faca si de a o ajuta sa le faca pe o perioada cat mai lunga de timp.
Educatia terapeutica are practic doua dimensiuni: cea terapeutica, specifica,
referitoare la dieta (numar de calorii, cantitati, meniu, alimente mod de
preparare, orar) sau actitate fizica (tip de exercitiu, timp si perioada de
desfasurare) si cea educationala, referitoare la modul in care aceste detalii
terapeutice sunt receptionate, asimilate si aplicate de persoana.
Obiectivele educatiei pentru sanatate a pacientului cu obezitate sunt:

34
 • Informarea şi educarea pacientului despre riscurile excesului
ponderal pentru starea de sănătate şi despre importanţa adoptării unui stil de
viaţă sănătos, care include atât o alimentaţie echilibrată, cât şi mişcare
fizică eficientă.
• Motivarea şi sprijinirea pacientului supraponderal să facă schimbările
necesare în stilul de viată pentru a ajunge la o greutate normală şi astfel să
îsi îmbunătătească starea de sănătate.
Profilaxia în obezitate, urmăreşte încă din copilărie, educarea în
vederea unui comportament adecvat de viaţă. Profilaxia, a devenit astfel o
concepţie atotcuprinzătoare în domeniul sănătăţii, impunându-se definitiv pe
plan internaţional.
Obişnuirea cu o alimentaţie echilibrată şi sănătoasă completată cu
activarea organismului (sport) începând cu primul an de viaţă. Consumul de
dulciuri şi de alcool sunt obiceiuri proaste şi nu necesităţi ale organismului.
Depistarea din timp şi tratarea cauzelor tratabile ale obezităţii
(hipotiroidismul, etc.), educaţia spre o nutriţie corectă, sănătoasă, completată
cu o activitate fizică moderată la toate vârstele este unul din factorii cheie in
ceea ce priveste abordarea obezitatii ca si afectiune medicala.
Dietele hipocalorice preluate de pacient din literatură, fără controlul,
pregătirea și asistența specialiștilor, cu toate eforturile depuse, duc la
rezultate nedorite, dezamăgiri, evoluții „în acordeon”, un lanț descurajant de
scăderi și creșteri alternative în greutate.
Factori psiho-emotionali multipii pot fi implicati in geneza si
mentinerea obezitatii, si se pot constitui in bariere ale optimizarii stilului de
viata si reducerii ponderale. De aceea, educatia terapeutica depaseste cadrul
pur educational si se adreseaza si acestor factori prin consiliere si terapie
comportamentala.

35
 V. BIBLIOGRAFIE
1. Corneliu Borundel– Manual de medicină internă pentru cadre
medii, Editura All, Bucureşti, 1995
2. Gheorghe Mogoş– Mică enciclopedie de boli interne, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
3. Gheorghe Mogoş– Urgenţe în medicină internă, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1983
4. Carol Mozeş– Tehnica îngijirii bolnavului – Editura Medicală,
Bucureşti, 1997
5. Radu Păun– Tratat de medicină internă - Editura Medicală,
Bucureşti, 1992
6. Roman, Gabriela: Abordarea obezității în practica medicală:
managementul clinic, (http://medic.pulsmedia.ro/article--x-Tratament-
Abordarea_obezit%C4%83%C5%A3ii_%C3%AEn_practica_medical
%C4%83:_managementul_clinic--5619.html
7. Titircă L. – Ghid de nursing, Editura Viaţa Românescă, Bucureşti,
1995
8. Lucretia Titirca - Manual de ingrijiri special acordate pacientilor,
Editura Viata Romaneasca, 2001
 

36
VI. ANEXE

Tesut adipos

37
 Curba greutatii functie de inaltime

Vârsta Bărbați Femei

BMI 25–30 > 30 25–30 > 30
18–29 28,9 3,7 16,2 4,0
30–39 46,4 13,9 26,4 11,0
40–49 53,1 19,9 32,3 15,3
50–59 53,2 25,3 42,0 25,4
60–69 62,1 22,8 46,3 33,0
≥ 70 58,2 22,8 45,7 32,2

Pregătire Bărbați Femei

BMI 25–30 > 30 25–30 > 30
școala primară 51,7 24,3 40,9 31,4
școala profesională 48,8 16,7 34,2 17,3
bacalaureat 48,9 11,9 28,1 10,1

38