ULCERUL

Boala ulceroasă este caracterizată printr-un dezechilibru între factorii

agresivi (acid clorhidric şi pepsină, acizi biliari) şi factori protectori ai mucoasei
gastro-duodenale (mucus, bicarbonat, capacitate mare de reparare a epiteliului şi
aprovizionare adecvată cu sânge a mucoasei).
Ulcerul apare atunci când mucoasa cu o apărare deficitară suferă un
proces de agresiune clorhidropeptică. Hipersecreţia de acid clorhidric şi pepsină,
ingestia abuzivă de substanţe agresive pentru mucoasă (băuturi alcoolice, cafea,
antiinflamatorii nesteroidiene, etc.), refluxul de bilă în stomac, ca şi defecte ale
mucusului, secreţia săracă de bicarbonat, fluxul sanguin insuficient în mucoasă,
reducerea capacităţii de reparare a epiteliului, pot contribui în măsură mai mare sau
mai mică la generarea leziunii.

1. ULCERE ACUTE
- caracterizate clinic prin hemoragii cu rate scăzute ale recidivării după cicatrizare;
- ulcere cu arsuri grave (ulcer Curling);
- ulcere ale pacienţilor trataţi cu aspirină şi alte medicamente şi cu intoxicaţii
alcoolice provocate prin reflux biliar;
- ulcere care evoluează prin cronicizare şi recidivare;
- ulcere ale pacienţilor cu leziuni ale sistemului nervos central (ulcer Cushing).

2. ULCERE CRONICE ŞI RECIDIVATE

- ulcer gastric
- ulcere ale corpului şi fundului gastric;
- ulcere ale antrului sau ulcere prepitorice;
- ulcere pilorice;
- ulcere cu dublă localizare: gastrică şi duodenală.

3. ULCERE DUODENALE
- ulcer duodenal fără complicaţii;
- ulcer duodenal hemoragic;
- ulcer duodenal perforat;
- ulcer duodenal rezistent la tratament.

4. ULCERE RECIDIVATE
- după intervenţii chirurgicale şi ulcere anastomotice;
- ulcer duodenal recurent.

5. ULCERE DE ORIGINE HORMONALĂ

- sindrom Zolllinger – Ellison;
- stagnare antrală;
-hiperplozica celulelor G.
 6. ULCERE ESOFAGIENE
Ulcerul gastric se localizează în zona inferioară a micii curburi a
stomacului.
Ulcerul duodenal se localizează în prima porţiune a duodenului (bulb), deci
în zone nesecretate de acid clorhidric.
Ulcerul gastro-duodenal este localizat sub forma unor ulceraţii rotunde sau
ovalare pe o întindere de 0,5 – 6 mm a mucoasei gastro-esofago-duodenale, care
apare la toate vârstele, mai frecvent după 20 de ani. Leziunea ulceroasă din ulcerul
gastro-duodenal se poate vindeca (prin epitelizare) în 5-7 săptămâni, se poate
croniciza, dar poate produce unele complicaţii dintre care cele mai importante sunt:
hemoragia manifestată prin hematemeză şi melenă, asociată sau nu cu perforaţia
ulcerului în cavitatea abdominală sau în organele din imediata apropiere (ulcer
penetrant), stenoza pilorică provocată prin spasmul piloric determinat de iritaţia
produsă de un ulcer localizat în această regiune, transformarea malignă a ulcerului
şi dezvoltarea unor procese de inflamaţie cronică în jurul stomacului, duodenului şi
de aderenţe fibroase între acestea şi organele din jur.
Unele ulcere, ca de exemplu cele provocate de administrarea în exces a
unor hormoni (ACTH şi cortizon), a unor medicamente (aspirină, butadolizină), de
arsuri, stază sanguină a vaselor din mucoasa gastrică, arteroscleroza vaselor care
hrănesc mucoasa gastrică, deşi au anumite caractere similare, nu sunt identice cu
maladia ulceroasă tipică.

MEDICAŢIA ANTIULCEROASĂ
Cuprinde substanţe care scad aciditatea gastrică şi substanţe care
favorizează mecanismele protectoare ale mucoasei.
Medicamentele care scad aciditatea gastrică sunt:
- antiacide gastrice, care neutralizează acidul clorhidric din sucul gastric;
- substanţe antisecretorii, care acţionează împiedicând stimularea
activităţii celulelor parietale, vag şi gastrină.
Tratamentul bolii ulceroase presupune înlăturarea unor agenţi agresivi
pentru mucoasă (alcool, cafea şi alte băuturi care conţin cafeină, fumatul excesiv,
abuzul de antiinflamatoare) şi alte medicamente iritante sau cu potenţial ulcerigen,
prin scăderea apărării mucoasei (mai ales glucocorticoizi).
Tratamentul medicamentos trebuie să protejeze mucoasa şi să combată
aciditatea gastrică, prin pansamente gastrice, neutralizante şi anticolinergice.
Pansamentele gastrice au rol de protecţie, stimulând mucusul şi protejând mucoasa
gastrică. Se foloseşte bismutul coloidal şi bismutul subnitrit 5-10 g dimineaţa înainte
de masă.
Scopul imediat al tratamentului antiulceros este suprimarea durerii şi
vindecarea ulcerului activ. Tratamentul de durată urmăreşte prevenirea recidivelor
şi evitarea complicaţiilor (sângerări, perforaţii). Toate medicamentele antiulceroase
majore disponibile actualmente, sunt capabile să liniştească durerea ulceroasă. Ele
grăbesc cicatrizarea ulcerului, 60-90% (sau mai mult) din ulcere se închid după 4-6
săptămâni de tratament, faţă de 20-70 % în lipsa tratamentului medicamentos; de
asemenea diminuează proporţia bolnavilor la care ulcerul nu se închide şi acre
necesită intervenţie chirurgicală.
Pentru a aprecia eficacitatea medicaţiei asupra durerii ulceroase, este
necesară precizarea caracterului ulceros al acesteia (durere epigastrică periodică,
cu ritm legat de alimentaţie, durere nocturnă) şi cuantificarea intensităţii durerii.
În privinţa vindecării leziunii (dovedită radiologic şi endoscopic) trebuie avut
în vedere că aceasta reprezintă de regulă un proces spontan, pe care intervenţia
terapeutică îl poate grăbi. Evaluarea eficacităţii tratamentului episoadelor active
impune efectuarea de studii controlate, ţinând seama de importanţa componentei
placebo şi de evoluţia spontană, uneori capricioasă, a ulcerului.
Evaluarea eficacităţii tratamentului de durată, care urmăreşte influenţarea
frecvenţei complicaţiilor (sângerări, perforaţii) şi reducerea frecvenţei recurenţelor
episoadelor active, trebuie să se întindă pe o perioadă de cel puţin 5 ani şi să aibă,
de asemenea, un caracter controlat.
Tratamentul episoadelor evolutive ale bolii ulceroase se fac cu
medicamente antisecretorii sau protectoare ale mucoasei.
Tratamentul de lungă durat este indicat atunci când recidivele sunt
frecvente sau există un risc mare de complicaţii.
Ulcerul gastro-duodenal beneficiază de două tipuri de tratamente:
- tratamentul medical;
- tratamentul chirurgical.
Tratamentul medical constă în regim alimentar, repaus la pat doar dacă
acesta este necesar, iar pentru prevenirea crizelor dureroase se vor sfătui bolnavii
să evite oboseala fizică şi psihică, alcoolul, tutunul, mesele copioase şi să se
respecte regimul alimentar.
Tratamentul chirurgical se utilizează în anumite situaţii (ulcer perforat,
hemoragii mari, stenoze pilorice, suspiciune de cancerizare, ulcere nevindecabile
prin tratament medical), care constă de rezecţia unei părţi mai întinse sau mai
reduse din stomac (gastroctemie parţială), cu sau fără îndepărtarea ulcerului,
lărgirea deschiderii inferioare a stomacului (piloroplastie) sau secţionarea unuia sau
a mai multor nervi ai stomacului (vagotomie).
Tratamentul ulcerului gastro-duodenal este în mare parte comun, dar în
oarecare măsură şi diferenţiat, ţinând seama de faptul că mecanismele celor două
localizări ale afecţiunii sunt parţial diferite:
- în ulcerul gastric predomină deficienţe în factorii de apărare a
mucoasei;
- în ulcerul duodenal este mai clară prezenţa factorilor de agresiune, în
special clorhidrică şi peptică.
Ţinând seama de factorii care contribuie la apariţia ulcerului peptic, există
două categorii de mijloace terapeutice:
a) care produc aciditate gastrică şi deci protejează mucoasa de factorii agresivi;
b) care substituie sau stimulează mecanismele naturale de apărare ale
mucoasei.
În cadrul acestei categorii se folosesc următoarele tipuri de medicamente:

CLASIFICARE
 1. Antiacide
2. Inhibitoare ale secreţiei gastrice de acid clorhidric

Secreţia gastrică poate fi inhibată medicamentos prin:

- blocante ale receptorilor H2 histaminici, de felul cimetidinei şi ranitidinei;
- substanţe parasimpatolitice sau anticolergice – atropina;
- proglumida, o substanţă antigastrică;
- acetozolamina, inhibitor al carboanhidrazei;
- omeprazolul, blocant al pompei protonice.

3. Antiulceroase citoprotectoare (medicamente care protejează leziunea

ulceroasă)
- Sucrolfat
- Subcitrat de bismut coloidal
- Hidrolizant de colagen
Pentru reducerea acidului clorhidric din cavitatea stomacului se folosesc
antiacide care acţionează local, prin mecanism chimic (reacţii de dublu schimb) sau
fizic (absorbţie).

BOLILOR PREVENIREA ŞI COMBATEREA ULCEROASE

Bolnavul trebuie să urmeze sfatul medicului şi să se supună indicaţiilor
acestuia, atât în ce priveşte regimul de viaţă sau regimul alimentar, cât şi în ceea ce
priveşte administrarea medicamentelor prescrise. Prin nerespectarea acestor
măsuri, bolnavul se înşeală de fapt pe el înşişi, punându-şi şi mai mult sănătatea şi
uneori chiar viaţa în pericol. Diferitele tulburări ale stomacului, chiar şi mai puţin
alarmante trebuie să ne conducă la medic pentru ca să nu lăsăm să evolueze o
boală care întârziind se poate agrava.
În bolile de stomac trebuie să avem în vedere respectarea unor principii
care cu timpul vor intra înobişnuinţa bolnavului. Este esenţială respectarea lor cu
stricteţe şi păstrarea lor câ’t mai îndelungată, dacă se poate până la sfârşitul vieţii.
Indiferent de boala de care suferiţi, de regimul alimentar pe care trebuie să-
l păstraţi aveţi în vedere mai întâi următoarele principii generale:
Respectaţi orarul meselor. Pentru a fi în măsură să-l respectaţi, potriviţi-l în
aşa fel încât să fie legat de programul dumneavoastră de muncă- dacă lucraţi 8 ore
aveţi grijă ca mesele să fie aşezate aşa fel încât una dintre cele 3 mese principale
să nu fie prea aproape sau prea departe de celelalte două. Majoritatea celor bolnavi
nu mănâncă nimic dimineaţa, iau sau nu o gustare improvizată pe la ora 10.00,
mănâncă masa de prânz între orele 16.00-17.00 şi masa de seară la ora 20.00.
cum aceste mese sunt cele mai importante, atât prin cantitate cât şi prin calitate,
efortul de digestie este cerut la un interval prea scurt. Nici nu s-a terminat bine
prima digestie că apare necesitatea unei secreţii mari de suc gastric. Împărţiţi ziua
în trei perioade egale şi dacă nu puteţi lua gustarea acasă, luaţi mâncarea la
dumneavoastră la lucru. Există multe alimente care sunt gustoase, plăcute, uşor de
procurat şi uşor de transportat. Totul este să vă îngrijiţi în timp şi să le aveţi la
îndemână la plecarea de acasă.
 Situaţia este mai delicată pentru cei care muncesc în schimburi. În acest
caz orarul de lucru impune schimbarea orarului uneia din mesele principale când
înainte, când după lucru. Se poate corecta aceasta prin mărirea numărului de mese
de la 3 la 4, astfel ca în locul unei singure mese la ora 16.00 să avem două gustări
mai substanţiale la ora 12.00 şi la ora 16.00.
Prezentaţi-vă la medic la primul semn de boală, în acest fel vă asiguraţi un
examen competent.
Spălatul pe mâini înainte de masă este obligatoriu.
Respectaţi cu stricteţe indicaţiile medicale privitoare la repaus, regim
alimentar şi tratament
Cu toate aceste puncte clare în minte şi cu respectarea lor întocmai aţi
făcut primul pas spre vindecare.

CONCLUZII
Ulcerul este o boală caracterizată prin apariţia unor ulceraţii cu sediul în
stomac, pe porţiunea superioară a duodenului, partea superioară a stomacului sau
anşa anatomică a stomacului operat.
Administrarea antiacidelor în ulcer se face totdeauna ţinând seama de
influenţa alimentelor asupra secreţiei şi motilităţii gastrice.
O schemă raţională de tratament recomandă o primă doză la o oră după
ingestia alimentelor, când efectul de temporare al acestora se diminuează şi
secreţia de acid clorhidric creşte şi o a doua doză după alte 2 ore, urmărind ca după
o oră să se reia ciclul masă – antiacide. Ultima doză se administrează la culcare.
În folosirea antiacidelor trebuie avute în vedere interacţiunile cu alte
medicamente, unele comune pentru toate antiacidele, altele particulare fiecărui
compus.
Antiacidele administrate pe nemâncate rămân în stomac numai 10-12
minute. Asociate cu alimente, măresc capacitatea neutralizantă a acestora şi rămân
în stomac până la golirea acestuia.
Antihistaminicile sunt cele mai frecvent prescrise de medic. Famotidina
este mai activă ca cimetidina şi are efect androgenic mai mare; are potenţă mare şi
efect durabil, iar în tratamentul de întreţinere micşorează frecvenţa recidivelor.
Efectul antiulceros al cimetidinei e diminuat de fumat şi antiinflamatoare
nesteroidiene. Absorţia ranitidinei e diminuată de antiacide.
Asociaţiile antiacide-anticolinergice realizează o scădere a acidităţii
gastrice mai durabilă decât pentru fiecare categorie de medicamente în parte.
Atropina se foloseşte limitat în boala ulceroasă, deoarece uneori e
neplăcută pentru bolnavi, mai ales când tratamentul e îndelungat.
Omeprazolul e foarte eficace în tratamentul ulceros, durerea ulceroasă
liniştindu-se încă din prima săptămână de tratament. Aceasta accelerează viteza
cicatrizării şi acţiunea este mai rapidă decât a cimetidinei şi a ranitidinei, având
efecte secundare minore.
Sucrasulfatul este eficace mai ales în ulcerul gastric. În cazul asocierii cu
antiacide, acestea trebuie administrate cu cel puţin o jumătate de oră înainte sau
după ce s-a administrat sucrasulfatul.