Sunteți pe pagina 1din 85

TEMATICA EXAMENULUI

1. Behaviorsimul: AsumpŃii fundamentale


2. Psihanaliza:AsumpŃii fundamentale şi principiile care definesc acest model
explicativ
3. Caracteristicile modelului structural freudian
4. Caracteristicile mecanismelor defensive din perspectivă psihanalitică/ represia
5. Variantele de manifestare a complexelor de inferioritate din perspectiva
psihologiei individuale
6. Explicarea gestaltistă vs. Abordarea behavioristă a învăŃării
7. Fenomenul de fixitate funcŃională: descriere
8. Rolul condiŃionării în formarea recŃiilor emoŃionale
9. Definirea termenului de hartă mentală
10. Mecanisme care reglează raportul dintre pedeapsă şi ameninŃare (Skinner)
11. Psihologia umanistă: AsumpŃii fundamentale
12. Sinele, Sinele ideal (C. Rogers)
13 ConsistenŃa şi congruenŃa sinelui(C. Rogers)
14. SituaŃii de incongruenŃă şi mecanisme defensive (C. Rogers)
15. Argumentele formulate de psihologii umanişti în favoarea posibilităŃii de a
investiga ştiinŃific experienŃa subiectivă.
16. Rolul lui J. Piaget în dezvoltarea psihologiei cognitive
17. Psihologia cognitivă: AsumpŃii fundamentale
18. Politropia psihologiei (M. Miclea)

Tema 1
Psihanali Behaviorsi Gestaltism
za mul ul
Perioada*

Obiectul
de studiu al
psihologiei
Identifica
Ńi 2 aspecte care
au fost tratate
din perspectiva
celor 3 curente
OferiŃi
câte un exemplu

* pentru perioadă puteŃi indica anul în care s-au publicat lucrările reprezentative
în acest sens
** nu este necesar să identificaŃi probleme care au fost tratate din toate
perspectivele simultan. De exemplu învăŃarea – găsiŃi informaŃii în suport la Behaviorism
şi Gestaltism
Anxietatea: Behaviorism şi Psihanaliză
PuteŃi folosi conceptele pe care le-am ilustrat. Celor care găsesc concepte comune
perspectivelor psihologice investigate şi din alte surse decât suportul de curs li se va oferi
un bonus de 30 de sutimi
Tema 1 este cotată cu 1 pct. din nota finală. Termen de predare la examen pe
suport hârtie
Tema 2 AlegeŃi un concept sau o lege dintre cele investigate în suportul de curs
sau din alte surse şi elaboraŃi o lucrare de maxim 3 pagini cu următoarea structură:
1. Definirea conceptului
2. prezentarea perspectivei din care îl analizaŃi (o frază cel mult din care să
reiasă asumŃiile fundamentale ale paradigmei alese)
3. valoarea aplicativă a conceptului investigat. De exemplu condiŃionarea clasică
a fost folosită în mediul educaŃional. În elaborarea acestei părŃi este nevoie să
consultaŃi material bibliografic suplimentar.
4. concluzii
Tema 2 are ponderea de 2 puncte din nota finală. Termen de predare la examenul
final.
Examenul final este scris şi va consta din 3 termeni cheie pe care îi veŃi descrie şi
comenta din perspectiva paradigmelor studiate.
Materialul de parcurs pentru examenul scris este Modulul I Acest material
reprezintă modulul I din suport. Modulul II conŃine paradigma cognitivă şi
umanistă pe care îl veŃi primi la a doua întâlnire. Pentru tema II puteŃi folosi
inclusiv modulul I

MODULUL I Psihanaliza, Gestaltismul, Behaviorismul

PSIHANALIZA

Psihanaliza este prima dintre teoriile psihodinamice. AsumpŃiile de bază ale


teoriilor psihodinamice sunt:
1. comportamentul este motivat (cauzat) de procese mentale, unele dintre acestea
operând în afara conştienŃei
2. comportamentul este văzut ca aparŃinând unei structuri unitare, coerente –
personalitatea, care reflectă atât motivaŃia curentă cât şi experienŃele trecute

Termenul de psihanaliză este folosit de Freud în trei accepŃiuni:


a) procedeu de investigare a proceselor psihice.
b) metodă de psihoterapie a nevrozelor
c) teorie despre psihicul uman normal şi patologic.
Astăzi, termenul psihanaliză are următoarele accepŃiuni:
1. o teorie a personalităŃii, mai exact o teorie despre funcŃionarea psihologică centrată
pe procesele mentale inconştiente
2. o metodă de investigaŃie a funcŃionării psihologice a individului bazată pe
explorarea asociaŃiilor libere pe care acesta le realizează; această investigaŃie este de
natură terapeutică
3. o metodă de tratament a unor manifestări de natură psihopatologică incluzând mai
ales nevrozele simptomatice (de exemplu: stările de anxietate, patologia disociativă
isterică); inhibiŃiile sexuale şi preversiunile (“paraphilias”) şi tulburări de
personalitate. Psihanaliza a fost de asemenea aplicată (de obicei în formele sale
ulterioare modificate) în tratarea unor tulburări de personalitate severe, stări
psihosomatice şi tulburări psihotice.
Toate aceste trei aspecte ale psihanalizei a fost dezvoltate de Freud şi se regăsesc
în teoriile pe care acesta le-a elaborat cu privire la: dinamica inconştientului, dezvoltarea
şi structura personalităŃii, psihopatologie, metodologia investigaŃiei psihanalitice, iar
metodele de tratament descoperite influenŃează încă cercetările din acest domeniu (fie
prin preluarea şi modificarea anumitor aspecte care le caraterizează, fie prin controversele
pe care le-a generat).
Dacă suntem atenŃi la accepŃiunile termenului psihanaliză pe care Freud le-a
descris ne putem da seama că abordarea psihanalitică este un model explicativ al
funcŃionării psihicului uman menit să dea seama, atât de comportamentul considerat
“normal”, cât şi de cel patologic. Astăzi nu considerăm ca fiind un element de noutate
faptul că un model explicativ al psihismului uman este în acelaşi timp fundamentul unei
intervenŃii terapeutice. Dar, în perioada în care Freud a început să-şi elaboreze teoriile
încă nu se instiuise o teorie unitară asupra psihicului uman cu valenŃe explicative în
domeniul clinic. În continuare vom prezenta principiile care caracterizează demersul
psihanalitic, urmând ca pe baza acestora să răspundem la următoarea întrebare: cum s-a
născut psihanaliza? (care au fost factorii care au contribuit la apariŃia acestei abordări,
denumită prima forŃă în psihologie).
Modelul explicativ psihanalitic elaborat de Freud este fundamentat de următoarele
principii: (William E. Glassman and Marilyn Hadad, 2009):

1. Determinismul psihic: orice comportament are o cauză care aparŃine domeniului


mental.
2. ImportanŃa proceselor inconştiente. Rolul cauzal pe care Freud îl atribuie
proceselor inconştiente în determinarea personalităŃii noastre şi a
comportamentelor pe care le exercităm a făcut ca mulŃi cercetărori să se refere la
teoria psihanalitică denumind-o teorie a inconştientului.
3. Continuitatea dintre comportamentele normale şi cele patologice. Freud a luptat
pentru încetăŃenirea ideii că tulburările psihice pot fi explicate prin înŃelegerea
unor mecanisme fundamentale după care funcŃionează psihismul uman.
4. Valoarea datelor clinice. Cariera lui Freud a gravitat în jurul statutului său de
terapeut. Datele obŃinute prin observaŃiile clinice sunt cele pe care şi-a
fundamentat teoria.
La acestea se adaugă două idei cheie care descriu abordarea psihanalitică:
1. Psihicul este un mecanism care necesită un anume tip de energie pentru a
funcŃiona. Acest tip de energie este numit de Freud energie psihică sau libido.
Principala sursă a acestei energii se regăseşte în inconştient.
2. Conflictul psihic caracterizează funcŃionarea sistemului psihic, care, vom vedea,
că este contituit din trei instanŃe (Id, Ego. Supra-ego).
Sumarizând cele menŃionate anterior, reiese că în abordarea psihanalitică obiectul de
studiu al psihologiei este investigarea mecanismelor inconştiente şi a dinamismului
care caracterizează funcŃionarea sistemului psihic.
ApariŃia acestui curent de gândire este strâns legată de felul în care Freud a reuşit
să contopească într-o formă nouă aceste idei care apăruseră deja în sânul filosofiei, a
practicii clinice franceze şi în psihofizică. Prezentate într-o formă succintă antecedentele
teoriei psihanalitice sunt: tematica inconştientului, darwinismul, dinamismul
(energetismul) şi ideea de conflict. La acestea se adaugă un eveniment important din
cariera lui Freud: perioada de 6 luni petrecută de către acesta la Salpêtrière (1885-1886)
sub îndrumarea lui Charcot, care la acea vreme era unul dintre cei mai cunoscuŃi
neurologi din Europa.

I. CERCETĂRI ANTERIOARE ŞI EVENIMENTE CARE AU CONTRIBUIT


LA APARIłIA PSIHANALIZEI

A. Tematica inconştientului
Tematica inconştientului a fost abordată înainte de Freud în literatură, filosofie şi
psihologie. Filosofii ale căror concepŃii au influenŃat gândirea lui Freud sunt: Leibniz
(1646-1716), Herbart (1776-1841), Schopenhauer (1788-1860) şi K. E. Von Hartmann
(1842-1906) (B. R. Hergenhahn, 2000).
Leibniz susŃinea existenŃa unor grade diferite de conştiinŃă. Monadele – elemente
ultime ale realităŃii, ale universului sunt entităŃi psihice lipsite de extensiune şi de
consistenŃă materială. EsenŃa acestora constă în activitatea pe care o generează şi care, la
nivelul conştiinŃei, capătă forma voinŃei şi a gândirii. Leibniz considera că acestă
activitate este prezentă în mod continuu în toate procesele spiritului, începând cu
percepŃiile obscure sau inconştiente, care sunt prezente chiar şi în lumea anorganică, şi
ajung la nivelul gândirii raŃionale. Important de reŃinut este faptul că Leibniz considera că
nu este firesc să reducem viaŃa psihică numai la procesele conştiente.
Johann Herbart considera că o idee poate apărea la nivel conştient dacă ea este
compatibilă şi congruentă cu celelalte idei existente la nivelul conştiinŃei. Ideile
incongruente care nu pot exista decât în inconştient au fost numite de Herbart idei
inhibate. Aceste idei luptă pentru a ajunge la conştiinŃă.
Arthur Schopenhauer considera că adevărata forŃă internă care determină viaŃa
psihică a omului este voinŃa a cărei natură este inconştientă.VoinŃa este cea care forŃează
intelectul să o asculte. Schopenhauer compară relaŃia dintre voinŃa inconştientă şi intelect
cu imaginea unui orb puternic care duce în spate un schilod care vede. Această analogie
este asemănătoare cu metafora pe care a folosit-o Freud încercând să explice relaŃia care
există între inconştient şi Eu (inconştientul este asemănat cu un cal plin de forŃă şi greu de
stăpânit care încercă să scape de călăreŃul său – Eul).
Ideea că inconştientul este regiunea cea mai extinsă parte a minŃii noastre a fost
formulată de Fechner, care a folosit în acest sens metafora icebergului (mintea e asemeni
unui iceberg a cărui vârf, reprezintă conştiinŃa – aproximativ 1/10 din întreg, iar restul
reprezintă inconştientul.
B. Tematica dinamismului
Helmholtz (1821–1894) considera că organismul este un sistem energetic ale cărui
mecanisme pot fi explicate în întregime pe baza principiilor fizice. Acest sistem
funcŃionează asemeni unui mecanism care primeşte a anumită cantitate de energie pe care
o converteşte în acŃiuni. Energia consumată de organism pentru a supravieŃui respectă
principiul conservării energiei (cantitatea de energie folosită de organism pentru a
funcŃiona este aceeaşi cantitate de energie pe care o primeşte în mediu). Freud a preluat
acestă idee a sistemului energetic pe care o va aplica psihismului uman. Spre deosebire
de Helmholtz, care avea o viziune materialistă incorporată într-un model explicativ
biologic, Freud va dezvolta o perspectivă explicativă psihologică menită să explice
funcŃionarea psihismului uman. Astfel, influenŃat de Brentano (1838–1917), unul dintre
profesorii săi de la Universitatea din Viena, care considera factorii motivaŃionali ca fiind
foarte importanŃi în determinarea proceselor mentale, Freud va folosi ca principiu
fundamental în explicarea dinamismului psihic forŃele motivaŃionale. Pentru a identifica
forŃele motivaŃionale de bază, Freud a folosit ideea centrală a darwinismului, şi anume că
oamenii, asemeni celorlate animale sunt motivaŃi mai degrabă de instincte decât de
raŃiune, iar cele mai puternice, pe care Freud le-a folosit în explicare personalităŃii umane,
vor deveni cele sexuale şi, repectiv, cele agresive.
C. Ideea conflictului
Ideea existenŃei unui conflict între partea raŃională şi iraŃională a fiinŃei noastre a fost
formulată de Nietzsche (1844–1900). În ultimii ani cercetările asupra corespondenŃei lui
Freud au scos la iveală, în ciuda faptului că în anumite circumstanŃe Freud nega că ar fi
citit lucrări scrise de Nietzsche, influenŃa pe care acesta a avut-o asupra gândirii lui
Freud. Pe lângă ideea conflictului, care caracterizează relaŃia dintre raŃional-iraŃional se
mai regăsesc şi alte concepte care au devenit ulterior constructe fundamentale ale
paradigmei psihanalitice: sublimarea, represia. (S.Greer, 2002)
D. Practica clinică
La Viena, Freud a făcut practică clinică sub îndrumarea neuro-anatomistului
Theodore Meynert (1833–1898) cercetând cu precădere aspecte legate de diagnosticarea
anumitor tulburări cerebrale. La recomandarea lui Meynert, Freud a obŃinut o bursă de 6
luni la Paris unde a studiat cu Charcot. La acea vreme neurologul francez era deja
renumit pentru aplicarea hipnozei în tratarea isteriei. Simptomele descrise de pacienŃi
erau centrate pe anumite incapacităŃi fizice (amorŃeli, paralizii etc), cărora nu li se
identifica o cauză la nivel biologic. Charcot considera că o posibiliă cauză a acestei
tulburări este o traumă pe care pacientul a avut-o înainte de declanşarea simptomelor.
Reîntors la Viena, Freud a început să popularizeze aceste idei care au întâmpinat
rezistenŃa AsociaŃiei Medicale Vieneze.
Încă înainte de a pleca în FranŃa, Freud s-a împrietenit cu Joseph Breuer (1842-1925)
care începând cu anul 1880 avea sub tratament o pacientă, cunoscută sub numele de Anna
O., care avea o serie de simprome asociate cu isteria (paralizie temporară a braŃelor şi
picioarelor, tulburări de vedere şi vorbire, pierderi de memorie, dezorientare).
Simptomele Annei au apărut după moartea tatălui său, pe care ea îl veghease în ultimele
momente ale vieŃii; Breuer a descoperit folosind hipnoza că simptomele pacientei sale se
legau într-un fel sau altul de acest eveniment traumatic. În tratament a folosit metoda
cathartică (catharsis-purificare) al cărei scop era ca prin discuŃiile cu pacientul să se
identifice originea traumatică a unor simptome. Breuer a descoperit că acestă metodă, pe
care Anna O. o denumea “talking cure” sau “chimney sweeping” funcŃionează în timpul
transei hipnotice sau atunci când pacienta era într-o stare de relaxare foarte puternică. În
timpul tratamentului Breuer a descoperit că pacienta a început să i se adreseze
terapeutului ca şi cum acesta ar fi tatăl său şi de asemenea că el însuşi a început să
dezvolte anumite emoŃii faŃă de pacienta sa (mai târziu aceste fenomene au fost denumite
transfer şi contratransfer). (B. R. Hergenhahn, 2000).
În anul 1895 Breuer împreună cu Freud au publicat lucrarea Studii asupra isteriei
prin care se consideră că s-a semnat actul de naştere al psihanalizei. În anumite aspecte
cei doi autori au păreri diferite, poate din acest motiv şi-au scris concluziile separat la
finalul acestei lucrări. Freud considera la acea vreme că o persoană cu viaŃă normală din
punct de vedere sexual nu poate deveni nevrotică, pe când Breuer considera că orice
traumă poate să consitutie factorul cauzal în declanşarea acestui tip de tulburare. (B. R.
Hergenhahn, 2000). Dar cel mai important aspect care diferenŃiază cei doi cercetători este
faptul că Freud, spre deosebire de Breuer, a renunŃat la hipnoză datorită anumitor
inconveniente cum ar fi de pildă dificultatea de a hipnotiza anumiŃi pacienŃi şi dificultatea
de a discuta cu unii dintre aceştia elementele descoperite în timpul procedurii.
DistanŃându-se de Breuer, Freud a început să folosească alte metode, în special metoda
asociaŃiilor libere care permite psihologului să fie în adevăratul sens al cuvântului
psihanalist. Propriu-zis de la hipnotism Freud mai face un pas şi anume descoperă terapia
analizei psihice – psihanaliza.
II. Doctrina psihologică freudiană şi terapia psihanalitică
A. Structura personalităŃii
În primele sale teoretizări Freud a oferit un model topografic asupra structurii
personalităŃii. Astfel, conform gradului de conştienŃă, avem trei niveluri: inconştient,
preconştient şi conştient. Aceste concepte descriu gradul de conştientizare a unui
fenomen.
Conştientul conŃine toate acele fenomene sau reprezentări de care suntem
conştienŃi. Preconştientul reprezintă fenomenele care pot deveni conştiente în cazul în
care ne centrăm atenŃia asupr acestora. Inconştientul conŃine fenomenele sau
reprezentările care nu sunt accesibilie conştienŃei şi care nu pot fi accesate decât dacă
folosim tehnici speciale (hipnoză, asociaŃii libere etc.). IniŃial Freud a considerat că
mecanismul de a împinge în inconştient anumite conŃinuturi supărătoare aparŃine
celorlalte două instanŃe. Ulterior Freud şi-a dat seama că acest model topografic nu poate
explica de ce anumiŃi pacienŃi care iniŃial aveau sentimente de culpabilitate nu erau
conştienŃi de procesul prin care le reprimau. (Opre,2006).
În 1923 Freud a elaborat un model alternativ al personalităŃii: modelul structural.
Cele trei componente ale acestuia ID, Ego, Supra-Ego sunt într-o relaŃie de
interdependenŃă.

Caracteristici ale componentelor modelului structural (Opre, 2006, p. 23)


ID Ego Supra-Ego
Prezent la naştere Se dezvoltă din id începând Se dezvoltă din ego
de la 6-8 luni. Formarea sa începând cu vârsta de 3-5
este facilitată de senzaŃiile ani. Rezultă din
corporale care-l ajută pe interiorizarea standardelor
copil să diferenŃieze între eu parentale şi rezolvarea
şi non-eu. complexului lui Oedip.
În întregime inconştient ParŃial inconştient, parŃial ParŃial inconştient, parŃial
conştient conştient
Operează în baza procesului Operează în baza procesului Operează conform
primar. Este haotic, secundar. Este logic, imperativelor morale
iraŃional, ilogic şi autoconservativ, ajută interiorizate. Pate fi realist
atemporal. Este, însă, individul să-şi rezolve şi autoconservator.
capabil să producă imagini problemele în sens
prin care gratifică plăcerea adaptativ
individului împlinindu-i
dorinŃele
Motivat de principiul Motivat de principiul Motivat de energia folosită
plăcerii. Transformă nevoile realităŃii. Întârzie în formarea lui. Îşi întăreşte
biologice în tensiuni descărcarea tensiunii până standardele prin folosirea
psihologice când condiŃiile de mediu sentimentelor de culpă sau
permit, evitând astfel, mândire
erorile, pericolul şi
pedeapsa
Poate fi atât de puternic şi Cu cât este mai puternic Poate fi atât de puternic şi
crud (sau slab) încât să ego-ul, cu atât este mai crud (sau slab) încât să
conducă la psihopatologie sănătoasă personalitatea conducă la psihopatologie

B. Dezvoltarea personalităŃii : (William E. Glassman and Marilyn Hadad, 2009)


Freud a fost primul autor care a oferit un model psihologic detaliat al dezvoltării
umane. De-a lungul vieŃii, comportamentele noastre sunt motivate de nevoia de a ne
satisface instictele primare. De asemenea, în cursul dezvoltării, expresia acestor nevoi se
schimbă. Se schimbă, atât obiectul către care converg nevoile noastre, cât şi modul de
satisfacere a acestora. Astfel, pe parcursul dezvoltării energia instinctuală este ghidată pe
anumite regiuni specifice ale corpului (zone erogene). Fiecare stadiu al dezvoltării este
definit de zona erogenă care canalizează energia instinctuală. Dat fiind faptul că acestor
etape le sunt asociate anumite schimbări la nivelul funcŃionării psihice au fost denumite
stadii psihosexuale ale dezvoltării.
Stadiile psihosexuale ale dezvoltării (Opre, 2006, p. 48)
Stadiul Zona erogenă Durata Sursa de Caracteristici
conflict de personalitate
Oral Gura, buzele 0-18 luni Hrănirea Comportament
limba oral cum ar fi
fumatul şi
alimentaŃia
excesivă;
dependenŃa de
ceilalŃi
Anal Anus 1-3 ani Mersul la Disciplinat,
toaletă ordonat,
zgârcit,
încăpăŃânat
Uretral Uretra Nu este distinct MicŃiuni în pat AmbiŃios
de stadiul anal
Falic Penis şi clitoris 2-5 ani Complexul lui Vanitos,
Oedip nesăbuit
Genital Penis şi vagin Adult DificultăŃile Interes sincer
inevitabile ale pentru ceilalŃi,
vieŃii sublimare
efectivă

Analiza acestor transformări stadiale permite identificarea anumitor trăsături ale


personalităŃii adultului. Freud foloseşte termenul de fixaŃie care înseamnă blocarea
evolutivă a unei persoane la un anumit stadiu. Acest blocaj se manifestă prin continuarea
investirii energiei libidinale în acest stagiu, care are drept consecinŃă posibilă regresia
persoanei în această etapă în anuite condiŃii de stres puternic. Regresia este tocmai acest
mecanism defensiv prin care individul se reîntoarce la stadiul de dezvoltare.
Caracteristicile de personalitate prezentate în tabel sunt exemplificări ale
comportamentul care indică regresia în etapele de dezvoltare corespondente. Un alt
aspect important pe care l-a subliniat Freud este faptul că parcurgerea cu succes a acestor
stadii (care presupune rezolvarea conflictelor aferente) este condiŃia dezvoltării sănătoase
a individului din punct de vedere psihologic.
Un interes deosebit manifestat atât de Freud, cât şi de urmaşii acestuia este
controversatul Complex al lui Oedip. Complexul lui Oedip este un patern afectiv-
relaŃional se manifestă printr-o conştientizare timpurie a masculităŃii concretizată prin
dorinŃa de a lua locul tatălui. Acestă dorinŃă este însoŃită de temerea că pe de o parte va
pierde afecŃiunea tatălui, iar pe de altă parte de anxietatea de castrare. Acest tip de
anxietate se dezvoltă la finalul unui raŃionament uimitor pe care băieŃii îl fac cu privire la
inexistenŃa penisului la fete. Rezolvarea anxietăŃii de castrare presupune înlăturarea
dorinŃei de a lua locul tatălui prin intensificarea dorinŃei de identificare cu acesta. Cu
toate că au fost realizate studii experimentale menite să testeze experimental complexul
lui Oedip (de exemplu studiile de activare subliminală) acest aspect rămâne în momentul
de faŃă controversat.

C. Anxietatea şi mecanismele defensive


Metoda asociaŃiilor libere presupune încurajarea pacienŃilor pentru a încerca să
exprime liber tot ceea ce le trece prin minte, încercând astfel să elimine pe cât este cu
putinŃă cenzura pe care conştientul o impune. Aceste sesiuni durau aproximativ o oră şi
aveau loc de 5 sau 6 ori pe săptămână. Treptat pacienŃii reuşeau să îşi amintească anumite
aspecte legate de trăirea unor evenimente traumatice. Aplicând această metodă, Freud a
reuşit să identifice mecanismele defensive care blocau reamintirea evenimentelor
traumatice. Mecanismele defensive sunt iniŃiate la nivel inconştient (din acest motiv nu
suntem conştienŃi de ele) şi sunt folosite de ego atât pentru a face faŃă ameninŃărilor din
partea id-ului, cât şi presiunilor din partea supra-ego-ului sau ale lumii externe. În
lucrarea Problema AnxietăŃii (1926), Freud descrie problema anxietăŃii în următorii
termeni:
- anxietatea este fundamentată biologic şi este un mecanism adaptativ prin care ego-ul
era avertizat de existenŃa unor ameninŃări în mediu.
- un alt tip de avertisment este generat însă şi în momentul în care ego-ul trebuie să
facă faŃă unor conflicte intrapsihice (între id şi supra-ego). La acest nivel individual
poate experienŃa anxietate nevrotică (care survine atunci când cedează unui impuls
puternic şi periculos al Id-ului) şi anxietate morală (ruşine şi culpabilizare resimŃite de
individ în urma încălcării unor standarde morale). Pentru a face faŃă anxietăŃi ego-ul
foloseşte mecanisme defensive (termen care a fost încetăŃenit datorită fiicei lui Freud,
1936). (William E. Glassman and Marilyn Hadad, 2009)
Caracteristicile mecanismelor defensive:
1. iniŃiate la nivelul inconştientului
2. cu excepŃia represiei sunt forme prin care sunt satisfăcute nevoile care presează
ego-ul într-o formă indirectă
3. pentru a fi eficiente aceste mecanisme distorsionează realitatea
Represia – este mecanismul defensiv primar şi constă în eliminarea automată din
conştient a dorinŃelor, gândurilor, sentimentelor sau amintirilor neplăcute. Rezultatul
acestui fenomen este un consum excesiv de energie psihică. Freudienii au considerat
represia excesivă un factor cauzal care determină formarea depresiei. Pe baza represiei
s-a explicat şi pierderea amintirilor dureroase legate de evenimentele dureroase. Acest
aspect a produs o serie de contestaŃii care pornesc de la următoarea întrebare: amintirile
reprimate sunt reale sau sunt fantezii induse de către terapeut? Astăzi acest aspect este
controversat, mai ales în ceea ce priveşte problema abuzurilor suferite de copii. Printre
cercetătorii care contestă validitatea tehnicilor prin care se încearcă recuperarea
amintirilor la copiii despre care se presupune că au fost abuzaŃi este E. Loftus. Semnul cel
mai mare de întrebare pe care cercetătoarea îl ridică în ceea ce priveşte constructul
amintiri reprimate este următorul: „dacă terapeuŃii pun în aşa fel întrebările încât să-i
ajute să descopere comportamente şi experienŃe pe care ei le consideră relevante pentru o
victimă care a fost abuzată în copilărie ne putem întreba dacă nu cumva, ei înşişi creează
această realitate socială” ((B. R. Hergenhahn, 2000, p. 482)
ReacŃia inversă – convingerile, ideile, emoŃiile ameninŃătoare sunt reprimate şi înlocuite
cu opusul lor. Exemplu: faŃă de un părinte abuziv şi autoritar în faŃa căruia se teme să-şi
manifeste furia se manifestă contrar comportându-se respectuos şi plin de afecŃiune.
Acest mecanism l-a condus pe Freud la încercarea de a explica felul în care se formează
tulburările de personalitate.
Transferul –direcŃionarea energiei către un alt obiect mai puŃin ameninŃător. Exemplu:
nu poate striga la şeful său, strigă la o persoană apropiată.
ProiecŃia – ascunderea unor impulsuri periculoase atribuindu-le altor persoane. Exemplu:
un bărbat însurat atras de o colegă o acuză pe acesta că flirtează cu el.
Negarea – refuzul de a conştientiza ameninŃarea. Exemplu: refuzul de a accepta moartea
unei persoane dragi.
Fantasmarea – nevoile neîmplinite sunt gratificate în imaginaŃie
RaŃionalizarea – explicarea unui comportament, emoŃie, gând folosind explicaŃii
plauzibile dar nerealiste. Exemplu: O notă mică e rezultatul neînŃelegerii profesorilor.
Intelectualizarea: separarea emoŃiilor de gândurile despre ele. Exemplu: pacienŃi care
vorbesc detaşat despre problemele lor.
Identificarea: preluarea unor comportamente ale unor alte persoane. Exemplu: un
student agresat verbal de un profesor poate adopta inconştient mimica acestuia.
Regresia – întoarcerea la un eveniment tipic dintr-o perioadă anterioară.
Sublimarea – canalizarea unor impulsuri indezirabile social spre comportamente
dezirabile social Exemplu: nevoia de a fi agresiv convertită prin practicarea sportului.

D. Teoria psihanalitică a psihopatologiei (O. F. Kernberg, 2004)


Teoria psihanalitică a psihopatologiei explică manifestările nevrozelor
simptomatice, a patologiilor caracteriologice, a pervesiunilor, a inhibiŃiilor sexuale, a
anumitor forme de tulburări psihotice şi psihosomatice pe baza conflictului intrapsihic
între impulsurile de satisfacere a plăcerilor şi mecanismele defensive care reflectă
principiul realităŃii şi motivaŃiile inconştiente ale supraego-ului. Conflictele inconştiente
între impulsuri şi mecanismele de apărare se exprimă într-o formă tripartită: apărarea
ego-ului în faŃa impulsurilor id-ului, supra-ego-ul care motivează inhibarea şi restricŃiile
la nivelul ego-ului; expresiile disociate ale presiunii id-ului ca apărare împotriva presiunii
supra-ego-ului. (compulsii repetitive). Toate aceste conflicte sunt exprimate clinic prin
următoarele fenomene:
1. inhibarea funcŃionării normale a ego-ului referitoare la sexualitate, intimidate,
relaŃii sociale şi activarea afectivă
2. formarea unor compromisuri între impusurile reprimate şi mecanismele defensive
direcŃionate împotriva lor
3. exprimare disociativă a impulsurilor şi mecanismelor de apărare
În esenŃă terapia psihanalitică consistă în facilitarea reactivării conflictelor inconştiente în
setting-ul terapeutic, prin analizarea sistematică a mecanismelor defensive care le
blochează accesul în sfera conştienŃei. Astfel, treptat sunt scoase la lumină impulsurile
reprimate folosind relaŃia terapeutică şi eventual încercând integrarea lor în ego-ul adult.
Integrarea se operează folosind mecanismul sublimării, ce presupune identificarea unor
forme de gratificare a impulsurilor într-o manieră acceptabilă social. În procesul
terapeutic se aplică următoarele principii:
1. crearea unei atmosfere de încredere şi siguranŃă
2. şedinŃe de aproximativ 45-50 de minute de 3 sau 4 ori pe săptămână
3. de obicei pacientul stă aşezat pe canapea iar terapeutul în spatele acestuia şi
încearcă să îl facă conştient de mecanismele defensive pe care le foloseşte
oferindu-i interpretări ale aspectelor descrise de acesta
4. Interpretarea sistematică a rezistenŃelor permite terapeutului să investigheze mai
adânc dorinŃele şi temerile inconştiente ale pacientului şi să folosească cu un grad
mai mare de libertate tehnica asociaŃiilor libere
5. Mecanismele defensive sunt clasificate în funcŃie de instanŃele care le operează
(ego, supra-ego- vină excesivă care se manifestă pe parcursul tratamentului;
rezistenŃe ale id-ului care se manifestă în compulsii repetitive – în aceste situaŃii
pacientul este tentat nu să-şi amintească ceva anume, ci să repete anumite lucruri
sau gesturi).
6. Analiza transferului este un punct cheie.
.
E. Evaluarea teoriei Freudiene (B. R. Hergenhahn, 2000)
Criticile cele mai frecvente care au fost aduse teoriei lui Freud sunt:
1. Metoda de colectare a datelor. Sursele principale de informaŃii folosite de Freud
erau datele furnizate de către pacienŃii săi. Nu a folosit metoda experimentală şi
mai ales, pacienŃii săi nu reprezentau un enșantion reprezentativ la nivelul
populaŃiei. De asemenea, unii critici consideră că observaŃiile sale au fost probabil
influenŃate de propriile sale aşteptări.
2. Definirea termenilor. Marea majoritate a conceptelor folosite sunt prea nebuloase
pentru a putea fi operaŃionalizate.
3. Dogmatismul. Freud se considera fondatorul şi leader-ul mişcării psihanalitice
(fapt care este adevărat) dar se pare că nu tolera idei contrare.
4. Exagerarea importanŃei instictului sexual. Ulterior alte teorii psihanalitice au
folosit şi alte tipuri de forme de motivaŃii prin care să descrie personalitatea
umană.
5. Nevoia de împlinire a propriilor expectanŃe. Metoda asociaŃiilor libere şi
interpretarea visurilor a fost criticată din acest punct de vedere deoarece nu exista
nici o formă prin care să se verifice obiectivitatea interpretărilor.
6. Durata, costurile şi eficienŃa limitată – nu este eficientă în cazul pacienŃilor cu
tulburări psihotice deoarece aceştia nu sunt capabili să urmărească interpretările
făcute de terapeut.
7. Lipsa falsificabilităŃii. Conform concepŃiei lui Popper o teorie este falsificabilă
dacă poate prevedea anumite experimente care ar putea să o infirme. În cazul
teoriei freudiene se dau explicaŃii despre felul în care se comportă (în momentul
x) o persoană şi nu despre felul în care se poate comporta în viitor. Astfel, această
teorie nu permite predicŃia ci doar postdicŃia.
ContribuŃii
1. Extinderea domeniului psihologic. A iniŃiat noi domenii investigative:
sexualitatea, motivaŃia inconştientă, visurile, anxietatea
2. Psihanaliza, sunt mulŃi care consideră că este cea mai bună metodă de tratare a
nevrozelor (în terminologia folosită de către cercetătorii din acestă perspectivă).
3. ÎnŃelegerea comportamentelor considerate normale. Freud a oferit explicaŃii unor
comportamente coditiene cum ar fi visurile, faptul că suntem în situaŃia de a uita
anumite aspecte pe care le-am trăit, greşelile pe care le facem, umorul şi
mecanisemle defensive pe care le folosim cu toŃii.
4. RelevanŃa psihologiei pentru domenii de activitate diverse.

Psihologia analitică (M. AniŃei, 2006)


C. G. Jung (1875-1961) s-a născut în ElveŃia, a studiat medicina la Basel şi s-a
specializat în psihiatrie. În 1907 se întâlneşte cu Freud şi cei doi savanŃi leagă o
colaborare strânsă de tip paternalist: Freud îl considera pe Jung un fiu spiritual. Dar cele
două săbii nu încăpeau în aceeaşi teacă. Jung nu putea fi un discipol supus. El era în
primul rând un gânditor original. În 1912 diferendele i-au despărŃit pe cei doi şi Jung şi-a
deschis un cabinet privat la Zürich unde a locuit şi a muncit până la moartea sa în 1961.
A întreprins călătorii in Africa, India, Europa, Statele Unite, a fost onorat şi apreciat de
mari universităŃi ale lumii. A întemeiat un sistem propriu de gândire numit psihologie
analitică, şi o metodă proprie de terapie numită terapia analitică.
ConcepŃia lui Jung este sensibil diferită de cea a lui Freud. Jung vorbeşte despre
un inconştient personal care se referă la tot ceea ce a fost reprimat dar şi aspecte mai
puŃin importante ale existenŃei. Termenul de complex reprezintă un nucleu de emoŃii,
amintiri, percepŃii şi dorinŃe reunite în jurul unei teme, cum ar fi nevoia de putere,
dezvoltarea unei abilităŃi. După Jung persoana este posedată de complexul său pentru că
acesta va canaliza energia în vederea dezvoltării sau realizării pe o anumită direcŃie.
Jung vorbeşte şi despre un inconştient colectiv care include aşa numitele
arhetipuri, termen similar cu cel de şablon, model, copie sau prototip. Sunt imagini ale
trecutului speciei, îşi au originea în istoria acesteia, sunt prezente în mintea fiecărui om
ca modele potenŃiale sau prototipuri arhetipale de gândire. Aceste arhetipuri vizează spre
exemplu experienŃele legate de întuneric, putere, moarte, mamă, tată, sânge, erou,
cucerire, naştere. Astfel experienŃa colectivă este prezentă în experienŃa fiecărui individ.
Aceste arhetipuri joacă un rol important în structura şi dinamica personalităŃii.
Formele de manifestare ale arhetipului sunt Umbra (partea întunecată a
personalităŃii), Persoana (masca personalităŃii, rolurile jucate în profesie şi în viaŃa
publică), Sinele ca principiu unificator care permite autoactualizarea şi autorealizarea,
Animus şi Anima (ca simbolurile ale masculinităŃii şi feminităŃii). Anima este arhetipul
femeii în bărbat şi Animus este arhetipul masculin în femeie.
Tipologia psihologică dezvoltată de către Jung porneşte de la atitudinile şi
funcŃiile Eu-lui în raport cu realitatea. Atitudinea introvertită se manifestă prin
retragere, sfială, preferinŃă pentru singurătate, linişte şi companie selectă. Atitudinea
extrovertă se manifestă prin activism, preferinŃă pentru socializare, companie socială,
prezenŃă puternică, influenŃă asupra celorlalŃi. Jung apreciază că cele două atitudini se
manifestă la fiecare dintre persoane prin dorinŃe inconştiente pentru orientarea opusă.
Cele două atitudini majore se asociază cu patru tipuri funcŃionale, prin raportarea la
gândire, sentiment, senzaŃie şi intuiŃie. SenzaŃia este funcŃia realului, gândirea funcŃia
raŃiunii, sentimentul este funcŃia simŃământului, iar intuiŃia este funcŃia înŃelegerii
spontane. Rezultă opt tipuri de personalitate: extrovert gânditor, extrovert sentimental,
extrovert senzitiv, extrovert intuitiv, introvert gânditor, introvert sentimental, introvert
senzitiv, introvert intuitiv.

3.4. Psihologia individuală (M. AniŃei, 2006)

Alfred Adler (1870-1937) s-a născut la Viena. A studiat medicina la


Universitatea din Viena. A colaborat cu Freud vreme de nouă ani fără a fi tot aşa de
apropiat ca şi Jung. În 1911 a rupt legăturile cu psihanaliştii şi a fondat Societatea de
psihologie a individualităŃii. A introdus consilierea şi formare de grup, iar din 1926 a
întreprins lungi turnee de conferinŃe în Statele Unite şi în alte Ńări europene.
ConcepŃia lui Adler pune în centrul ei „complexul de inferioritate” şi
„sentimentul de inferioritate”. Psihologia sa se numeşte individuală întrucât consideră
individul ca un tot unitar fără a fi nevoie să separăm corpul şi sufletul în două entităŃi
distincte. Ca medic, Adler a fost preocupat să înŃeleagă personalitatea bolnavului în
ansamblul raporturilor dintre simptomele psihice şi cele fizice. Sentimentul de
inferioritate este expresia unui sentiment de neajutorare pe care copilul îl trăieşte în mod
normal în raport cu adultul. În condiŃiile în care copilul este incapabil să compenseze
sentimentul de inferioritate acesta se transforma într-un complex de inferioritate definit
de către Adler ca incapacitate de a rezolva problemele de viaŃă. Complexele de
inferioritate se manifesta în trei variante: inferioritatea organică rezultă dint-o
infirmitate fizică ce se răsfrânge asupra dezvoltării personalităŃii copilului. Acest
complex poate fi depăşit prin intensificarea preocupărilor pentru organul deficitar
(ajungându-se la supracompensare ca nevoie de a demonstra că poate să facă şi mai mult
decât cei care sunt normal dotaŃi). RăsfăŃul se poate constitui într-un complex de
inferioritate mai ales la copii unici care sunt excesivi răsfăŃaŃi în viaŃa de familie. Ieşirea
lor în lume este însoŃită de incapacitatea de a se confrunta cu problemele reale.
Neglijarea dezvoltă un complex de inferioritate datorită sentimentului de inutilitate şi
devalorizare pe care îl provoacă indiferenŃa sau ostilitatea părinŃilor. Se poate vorbi şi
despre un complex de superioritate rezultat din încercarea de a depăşi complexul de
inferioritate.
Viziunea optimistă a lui Adler cu privire la sensul vieŃii, aşa cum se numeşte una
dintre cărŃile sale, rezultă din străduinŃa spre superioritate. Adler înŃelege prin această
străduinŃă năzuinŃa spre perfecŃiune. FiinŃa poartă în sine acest impuls ascendent, iar viaŃa
se manifestă printr-o tendinŃă de îmbunătăŃire a individului şi a speciei. El apreciază că
străduinŃa spre superioritate este înnăscută întrucât altfel specia umană nu ar supravieŃui.
Adler dezvoltă o psihologie puternic ancorată în problemele cotidiene; în relaŃiile
cu ceilalŃi, cu profesia şi în relaŃiile de dragoste. În funcŃie de poziŃia adoptată faŃă de
aceste probleme el identifică patru tipuri de personalitate corespunzătoare pentru, patru
stiluri de viaŃă: tipul dominator, agresiv, sadic, tiran, tipul dependent, pasiv, aşteptând
totul de la ceilalŃi, tipul evitant, care încearcă să evite înfrângerea evitând înfruntarea, şi
tipul capabil social care poate coopera cu ceilalŃi şi acŃionează în concordanŃă cu nevoile
lor.
Adler acordă un rol determinant factorilor sociali în viaŃa individului. Între
problemele interesante de ordin educaŃional pe care le-a abordat este şi cea a ordinii
naşterii: primul născut se bucură de siguranŃă, răsfăŃ, afectivitate până la venirea celui de
al doilea copil care îi ocupă locul în afecŃiunea şi interesul celorlalŃi. De aici decurge un
sentiment de frustrare urmat de tentative de recâştigare a poziŃiei pierdute. Uneori pot
apărea comportamente dure, agresive, încăpăŃânare refuz. Dacă primeşte o ripostă dură
atunci reacŃia lui va fi confirmată. Se constată că cu cât diferenŃa de vârstă este mai mare
cu atât aceste fenomene sunt mai atenuate. Adler consideră că primul născut tinde să fie
orientat spre trecut este nostalgic şi pesimist în privinŃa viitorului. Primeşte sarcini, este
mai ascultător, preocupat de menŃinerea ordinii şi autorităŃii. Al doilea născut este mai
puŃin anxios, dezvoltă competivitate în raport cu fratele mai mare dar şi manifestări
revendicative. Rivalitatea conduce la dezvoltarea psihomotorie a celui de al doilea născut.
Este mai puŃin preocupat de problema puterii sau a redobândirii ei şi de nostalgia
trecutului, este orientat mai mult spre viitor. Cu titlu de amuzament să spunem că Adler
spunea despre Freud că este un prim născut tipic, în timp ce caracterizarea binevoitoare a
celui de al doilea născut nu este întâmplătoare întrucât Adler avea această poziŃie în
familia lui. Cel mai mic copil este de obicei răsfăŃatul întregii familii, mai ales atunci
când diferenŃa de vârstă este mare. Tinde să se dezvolte rapid şi să se realizeze la
maturitate; riscul rezultă din răsfăŃul excesiv ce va dezvolta dependentă şi neajutorare.
Copilul unic are o poziŃie total favorizată în familie dar frustrările survin la grădiniŃă şi la
şcoală unde nu mai este centrul atenŃiei. Nu are experienŃa competiŃiei cu un frate mai
mic, nu ştie să lupte, şi de aceea va fi dezamăgit. ( D. Schultz, 1986; Marcela Rodica
Luca, 2003, apud M. Anișei, 2006)

3.5 Neopsihanaliza (M. AniŃei, 2006)


Karen Horney (1885-1952) s-a născut în Germania, A urmat stagii de formare în
psihanaliză. În Statele Unite a fost apropiata de E. Fromm şi H.S. Sullivan.
ContribuŃia lui K. Horney este remarcabilă în ceea ce priveşte psihologia
feminină. Autoarea considera că inhibarea feminităŃii este rezultatul refuzului condiŃiei de
femeie şi are ecouri şi la nivelul sexualităŃii acesteia. Femeile tind să manifeste un
masochism ce rezultă din asumarea inferiorităŃii lor fizice şi asumarea inferiorităŃii induse
social. Astfel ele acceptă să suporte agresivitatea masculină din spirit de sacrificiu.
Masochismul feminin este o încercare de a dobândi siguranŃă şi acceptare în viaŃă printr-o
atitudine rezervată şi prin dependenŃă. Paradoxal femeile exercita control asupra celorlalŃi
prin slăbiciune şi suferinŃă, prin căutarea în boală a unui alibi pentru eşec.
În ceea ce priveşte complexele de inferioritate feminină, Horney se îndepărtează
total de viziunea freudiană şi consideră că ele sunt rezultatele unor influenŃe care provin
și din sfera socială. Discriminarea femeii în multe societăŃi de-a lungul istoriei a
accentuat caracterul degradant şi păcătos al sexualităŃii ceea ce a făcut din femeie
simbolul păcatului. În acest context dorinŃa femeii de a fi bărbat nu trebuie să fie
raportată la celebra invidie pe penis invocată de Freud. Pur şi simplu este expresia
dorinŃei de a dispune de acele atuuri şi privilegii pe care societatea contemporană le
acordă bărbatului: independenŃa, succesul, libertatea sexuală, dreptul de alegere al
partenerului (D. Schultz, 1986; Marcela Rodica Luca, 2003, apud M. Anișei, 2006 ).
Erich Fromm (1900-1980) născut în Germania a studiat la Heidelberg
psihologia, sociologia şi filozofia; stagii în psihanaliză la München şi Berlin fiind
apropiat iniŃial de psihanaliza clasică. A emigrat în 1934 în Statelor Unite datorită
ameninŃării naziste. În Statele Unite a fost apropiat de K. Horney şi H. S. Sullivan; a
predat psihanaliza în Statele Unite şi în Mexic.
În concepŃia sa asupra dezvoltării personalităŃii Fromm considera că ontogeneza
repeta filogeneza şi sub aspect psihologic. Copilul va dobândi independenŃă şi liberate pe
măsură ce creşte şi slăbesc legăturile iniŃiale cu mama sa. Gradientul de independenŃă şi
libertate se află într-un raport invers proporŃional cu cel de securitate.
În cadrul interacŃiuni cu părinŃii Fromm identifică patru modalităŃi de relaŃionare:
fuziune simbiotică, evitare, distrugere, dragoste. Fuziunea simbiotică este expresia
perioadei iniŃiale în care intimitatea părinte copil este maximală, nivelul de securitate
conferă intimitate. Evitarea şi tendinŃa spre distrugere implică distanŃarea, separarea.
Dragostea este forma superioară a interacŃiunii părinte copil care se realizează printr-un
echilibru între securitate şi responsabilitate.
Fromm acordă un rol foarte important factorilor sociali în dezvoltarea
personalităŃii. EducaŃia are un rol pozitiv, dar în acelaşi timp fiecare societate îşi educă
cetăŃenii după chipul şi asemănarea sa. Astfel societăŃile totalitare tind să modeleze
cetăŃeni obedienŃi şi pasivi în timp ce societăŃile democratice vor stimula activismul,
independenŃa, responsabilitatea individuală. Fromm apreciază drept foarte periculoasă
tendinŃa de uniformizare excesivă a indivizilor prin impunerea unor cerinŃe contrare
nevoilor fundamentale ale fiinŃei umane. În acest sens el se manifestă foarte critic la
adresa societăŃii de consum contemporane care alienează individul.
Henry Murray (1893-1969) născut la New york a urmat cursurile la
Universitatea Harvard, apoi la Faculatea de Medicină a UniversităŃii Columbia.
Impresionat de cartea lui Jung „Tipurile psihologice”, a început să fie preocupat de
factorii psihologici implicaŃi în simptomatologia pacienŃilor săi. S-a apropiat de Jung , a
avut o întâlnire cu Freud la Viena şi a fost puternic impresionat de personalitatea celor
doi savanŃi. El a creat împreună cu Christiana Morgan testul T.A.T (testul aperceptiv
tematic). A susŃinut cursuri la Harvard şi a exercitat o puternică influenŃă asupra
psihologilor vremii lui. A introdus termenul de „personologie” prin care desemna acea
ramură a psihologiei care se ocupă de studiul personalităŃii.
ContribuŃia lui Murray este legată mai ales de analiza conceptului de trebuinŃă. El
a descris 20 de trebuinŃe specific umane: de supunere, de realizare, de afiliere, de
agresiune, de autonomie, de contracarare, de apărare, de deferenŃă, de dominare, de a face
impresie, de a înlătura răul, durerea, de a evita situaŃiile neplăcute, de existenŃă socială,
de ordine, de joc, de rejecŃie sau de separare, de senzualitate, de sex, de ajutor, de
înŃelegere. Cele 20 de categorii sunt grupate în trebuinŃe viscerogene şi psihogene,
manifeste şi ascunse, focalizate şi difuze, proiective şi reactive.
Murray apreciază că scopul final al vieŃii este reducerea tensiunii. El consideră că
personalitatea cunoaşte determinări multiple care vin atât din partea instinctelor cât şi din
partea mediului. Omul are posibilitatea să intervină voluntar în propria lui schimbare.
În concluzie, neopsihanaliza marchează rolul factorilor sociali, culturali în
dezvoltarea vieŃii psihice, a personalităŃii şi prezintă o viziune mai optimistă asupra
posibilităŃilor de dezvoltare a personalităŃii.
GESTALTISMUL

Gestalt (în germană) înseamnă structură, formă, configuraŃie.


Ideea fundamentală care particularizează gestaltismul printre celelalte curente
psihologice este faptul că fenomenele, procesele psihice sunt structuri, configuraŃii care
nu se reduc la o simplă asociaŃie a elementelor componente. Termenul a fost introdus
prima dată de Christian von Ehrenfels (1859 – 1932) sub forma de “gestaltqualität,” -
calitatea de întreg sau calităŃi ale formei – prin care autorul desemna un nou element al
conştiinŃei prin care a încercat să explice următorul fenomen: structura unei percepŃii
poate rămâne nemodificată chiar atunci când senzaŃiile corespunzătoare variază. De
exemplu o figură se compune din linii şi puncte, o melodie se compune din sunete şi este
percepută ca fiind aceeaşi indiferent dacă este cântată la diverse instrumente muzicale sau
dacă este transpusă în tonalităŃi diferite.
Obiectul psihologiei din perspectivă gestaltistă este studiul experienŃei imediate a
întregului organism. Spre deosebire de behaviorism, gestaltiştii şi-au centrat analizele pe
studierea percepŃiei considerată din perspectiva condiŃiilor situaŃiei prezente şi a ante-
cedentului.
ApariŃia curentului gestalitst este un fenomen complex la care au contribuit mai
mulŃi factori.

1. Specificul socio-cultural – background-ul


ReprezentanŃii gestaltismului pot fi caracterizaŃi în conformitate cu obiectivul lor
fundamental preluat din mentalitatea ştiinŃifică germană cunoscut sub numele
Bildungsburger. Perspectiva Bildungsburger s-a dezvoltat în contextul intelectual german
ca rezultat al tendinŃei de a moderniza Prusia şi apoi Germania prin efortul Împăratului
German care a debutat la începutul secolului al XIX-lea. Un aspect esenŃial al acestei
modernizări era crearea unei elite intelectuale care, în mediul universitar, să promoveze
un ideal al cunoaşterii bazat pe principiile unei educaŃii umaniste (Bildung). CredinŃa în
rolul major al elitei intelectuale germane se înrădăcinează în Romantism şi idealismul
kantian conform cărora valoarea cea mai de preŃ a unei societăŃi este comunitatea şi
idealul de unitate. Acest ideal era ameninŃat de efectele industrializării asupra societăŃii.
Acestă poziŃie a fost afirmată şi de perspectiva gestalitstă care se opunea viziunii
reducŃioniste asupra societăŃii şi fiinŃei umane (mecanicismul, darwinismul social). În
consonanŃă cu alte orientări culturale care au apărut în spaŃiul cultural german,
gestaltismul a promovat o perspectivă holistă în explicarea naturii minŃii umane
considerată ca parte integrantă a culturii. Psihologia Gestaltistă nu a fost doar o
perspectivă teoretică ci o formă de rezistenŃă a valorilor Bildungsburger împotriva
schimbărilor sociale. (D. Jones, J. Elcock, 2001).
Această perspectivă s-a dezvoltat ca ReacŃie împotriva atomismului psihologic
impus de structuralism şi asociaŃionism. Astfel, simpla asociere mecanică nu era
considerată un principiu explicativ pentru formarea gândirii logice şi pentru organizarea
psihicului omenesc.

2. Fondatorii gestaltismului
M. Werheimer, V. Köhler şi K. Koffka sunt consideraŃi fondatorii gestaltismului
experimental. Termenul gestalt nu mai este folosit cu scopul de a desemna un nou
element al conştiinŃei ci propriu-zis natura organizată a experienŃei conştiente. În istoria
psihologiei anul 1912 este considerat ca fiind debutul gestaltismul experimental, odată cu
publicarea cercetărilor lui Max Wertheimer (1880-1943) asupra percepŃiei mişcării
aparente, aşa numitul fenomen phi (miscare aparentă).
M. Wertheimer a studiat acest fenomen la universitatea din Frankfurt folosind un
tahitoscop (dispozitiv care permite aprinderea şi stingerea unor lumini la intervale de
timp care pot fi măsurate cu precizie). La aprinderea succesivă a două spoturi luminoase
s-au constatat următoarele:
a) dacă timpul scurs între cele două apariŃii luminoase este de cel puŃin 200 milisecunde
observatorul le percepe ca fiind două spoturi luminoase distincte care se sting şi se aprind
succesiv;
b) dacă timpul scurs între cele două apariŃii luminoase este foarte scurt 30 milisecunde
sau mai puŃin observatorul le percepe ca fiind două spoturi luminoase distincte care se
sting şi se aprind simultan;
c) dacă timpul scurs între cele două apariŃii luminoase este de aporx. 60 milisecunde
observatorul percepe un singur spot luminos care se mişcă ;
Întrebarea este cum anume se poate explica acest fenomen. Max Wertheimer nu s-
a mulŃumit cu explicaŃiile care erau în consonanŃă cu curentele psihologice prezente la
acea vreme. De exemplu Wundt explica acest fenomen pe baza mişcării oculare de la un
stimul la altul care este folosit şi în perceperea mişcării reale. Astfel, în cazul mişcării
aparente senzaŃia de mişcare nu este prezentă în senzaŃia care o cauzează. Ceea ce se
întâmplă de fapt este o sinteză creativă care se realizează pe baza învăŃării. Pentru a
demostra că explicaŃia fenomenului phi pe baza învăŃării nu este plauzibilă M.
Wertheimer a folosit următorul experiment:
Folosind un tahitoscop au fost aprinse trei lumini conform diagramei de mai jos.
Toate imaginile care vor fi prezentante în continuare fac parte din lucrarea :B. R.
Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co., 2000,
p. 409.

Lumina din centru a fost aprinsă, iar la scurt timp luminile din stânga respectiv
dreapta au fost aprinse simultan. Observatorul vedea cum lumina din centru aluneca
simultan în stânga, respectiv dreapta. Dat fiind faptul că ochii nu se pot mişca simultan în
două direcŃii opuse, explicarea acestui fenomen pe baza senzaŃiilor pe care muşchii
globilor oculari le pot realiza este exclusă.
Pentru a explica acest fenomen Gestaltiştii au introdus conceptul de izomorfism
psihofizic care este o consecinŃă a aplicării în psihologie a ideii de câmp de forŃe elaborat
de fizica cuantică. Astfel, creierul conŃine câmpuri structurate de forŃe electrochimice
care există înaintea formării senzaŃiilor. Intrarea datelor senzoriale în acest câmp de forŃe
determină schimbări atât la nivelul senzaŃiei cât şi la nivelul câmpurilor de forŃe
cerebrale. Ceea ce experenŃiem conştient este tocmai rezultatul acestei interacŃiuni.
Întregul (câmpurile electrochimice din creier) există înaintea părŃilor şi acest
întreg conferă identitate sau semnificaŃie părŃilor (datelor senzoriale).
Izomorfismul psihofizic a fost explicat de către Kohler după cum urmează:
Ordinea experenŃiată în spaŃiu este întotdeauna structural identică cu o ordine
funcŃională a proceselor cerebrale (Köhler, 1969, apud B. R. Hergenhahn: Introduction
to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co., 2000, p. p. 410 )
Cuvântul izomorfism provine din greacă şi în componenŃa sa intră două cuvinte
iso (simiar) morphic (formă). Patternurile activităŃii cerebrale sunt structural identice cu
patternurile experienŃei conştiente. Similaritatea structurală între cele două domenii a fost
explicată prin metafora hărŃii. Astfel dacă de exemplu experienŃa conştientă ar fi
comparată cu un teritoriu geografic, la nivel cerebral aceasta se regăseşte sub forma unei
hărŃi a teritoriului respectiv.

3. ConsecinŃele izomorfismului psihofizic


Acceptarea principiului izomorfismului psihofizic a avut ca şi consecinŃe
respingerea ipotezei invarianŃei şi formularea prevalenŃei întregului asupra părŃilor.
OpoziŃia faŃă de ipoteza invarianŃei
Folosind conceptul de izomorfism, gestalitştii s-au opus ipotezei invarianŃei
conform căreia între stimulii din mediu şi anumite senzaŃii există o corespondenŃă de tip
unu la unu. AtenŃie: această corespondenŃă de unu la unu nu înseamnă că senzaŃiile
reflectă acurat stimulul prezent fizic (se acceptă ideea existenŃei unor diferenŃe între ceea
ce apare ca stimul în mediul fizic şi senzaŃia pe care o determină). Conform ipotezei
invarianŃei datele fizice determină senzaŃii individuale iar aceste senzaŃii rămân izolate
până în momentul în care una sau multe legi ale asocierii sau în cazul lui Wundt prin
intervenŃia intenŃionalităŃii le grupează. Această ipoteză a fost acceptată de majoritatea
empiriştilor englezi şi francezi şi, de asemenea, a fost piatra de temelie a
structuralismului instituit de Tiechener. Structuraliştii urmând ideile formulate de
empirişti considerau că evenimentele mentale sunt reflecŃii pasive ale unor evenimente
specifice din mediu. Respingând ipoteza invarianŃei gestaltiştii au formulat o nouă
perspectivă asupra activităŃii cerebrale. Astfel creierul nu mai este considerat ca fiind un
receptor pasiv a informaŃiei senzoriale ci o configuraŃie dinamică de câmpuri de forŃe
care interacŃionează cu datele senzoriale.

PrevalenŃa întregului asupra părŃilor


Activitatea cerebrală organizată domină precepŃiile noastre. Din acest motiv întregul este
mai important decât părŃile sale:
Acestă reformulare implică o reorientare radicală: natura părŃilor este
determinată de întreg şi nu invers; astfel analizele trebuie să urmeze acelaşi drum de la
întreg la părŃi. Analiza părŃilor nu trebuie realizată prin analiza elementelor ca apoi să
se încerce sintetizarea lor într-un întreg ci, studiul, trebuie să pornească de la întreg
pentru a identifica apoi părŃile sale inerente. PărŃile întregului nu sunt neutre sau inerte,
ci sunt în relaŃii de interdependenŃă structurală.
(Michael Wetheimer 1987, apud B. R. Hergenhahn: Introduction to the History of
Psychology Wadsworth Publishing Co., 2000, p. 411)
Legea Pragnanz
Pragnanz se referă la esenŃa sau ultimul înŃeles al experienŃei. Conform celor prezentate
anterior, informaŃia senzorială poate să fie fragmentată sau incompletă dar, prin
interacŃiunea cu câmpurile de forŃă din creier se transformă într-o experienŃă cognitivă
completă şi organizată. Conform legii Pragnanz toate experienŃele cognitive tind să fie pe
atât de simetrice, organizate, simple şi regulate pe cât permite patternul activităŃii
cerebrale la un moment dat. Confrom lui Kohler ceea ce guvernează activitatea cerebrală
nu sunt programe genetice ci o dinamică invariantă care se regăseşte în toate sistemele
fizice.
Legile organizării perceptive
În decursul anilor, psihologii gestalitişti au identificat peste 100 de configuraŃii care
ordonează informaŃia vizuală. Vom prezenta în continuare câteva dintre acestea:
1. RelaŃia figură-fond

(Rubin, 1915, apud B. R. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology


Wadsworth Publishing Co., 2000, p. 413)
Conform imaginii prezentate, atunci când ne centrăm atenŃia asupra celor două
profiluri umane nu putem vedea vasul şi vice-versa. Această lege descrie principiul de
bază al percepŃiei: diviziunea câmpului perceptiv în două părŃi:
1. figura care este percepută ca fiind clară, unificată şi este obiectul atenŃiei
2. fondul care este difuz şi asupra căruia nu ne centrăm atenŃia
Exploatarea acestui principiu se regăseşte şi în grafică datorită impactului vizual oferit de
schimbarea atenŃiei de la figură la fond şi viceversa:

2. Principiul continuităŃii
Majoritatea observatorilor descriu acestă figură ca fiind compusă din două linii curbate
care sunt formate din puncte. DistribuŃia punctelor este percepută ca tinzând într-o
anumită direcŃie.

3. Principiul proximităŃii

Când stimulii sunt apropiaŃi observatorul tinde să-i perceapă ca fiind grupaŃi. În acest
exemplu tendinŃa este de a vedea stimulii în perechi de câte două elemente.

4. Principiul incluziunii

4.a 4.b
Când în experienŃa vizuală este dată mai mult de o singură figură tindem să
vedem figura care conŃine cel mai mare număr de stimuli. În figura 4a de exemplu
simbolul este greu de identificat deoarece o mare parte dintre componentele sale
sunt inserate într-un stimul complex mai mare. Kohler considera principiul incluziunii o
dovadă de necontestat împotriva folosirii experienŃei trecute (principiului învăŃării)
pentru a explica perceperea anumitor stimuli ca întreguri organizate. Astfel, de exemplu
în figura 4b dacă principiul învăŃării ar fi fost valabil majoritatea observatorilor ar fi
identificat prima dată cuvântul men scris în oglindă deoarece acest cuvânt este familiar.
De fapt, majoritatea observatorilor percep o figură mai puŃin familară care seamănă cu
nişte frunze sau inimi dispuse sub formă de şir.

5. Principiul similarităŃii

Obiectele similare tind să formeze unităŃi perceptive


6. Principiul închiderii

Deşi incomplete, figurile prezente în lumea fizică tind să fie percepute ca fiind complete
de ex. În imaginea de mai sus observăm cu uşurinŃă că este vorba despre un triunghi, un
dreptunghi şi un cerc cu toate că aceste figuri sunt imperfecte.

Realitate obiectivă-subiectivă
DistincŃia între cele două tipuri de realităŃi este prezentă în curentul gestalist şi a
fost explicată de Kohler prin introducerea a două concepte: mediul geografic care descrie
mediul fizic şi mediul comportamental care reprezintă interpretarea noastră subiectivă a
celui fizic. Această distincŃie a fost introdusă pentru a scoate în evidenŃă faptul că
realitatea noastră subiectivă ne guvernează acŃiunile mai mult decât evenimentele fizice.

Explicarea gestaltistă a învăŃării


Din perspectivă gestaltistă, explicarea mecanismelor învăŃării are la bază trei principii
fundamentale:
1. conform legii Prägnanz activitatea cerebrală tinde în mod natural spre armonie şi
echilibru.
2. existenŃa unei probleme distruge armonia şi echilibrul instaurând o stare de
dezechilibru care va persista până la rezolvarea problemei în cauză
3. Dat fiind faptul că starea de dezechilibru este nenaturală ea crează o tensiune care
motiveză organismul să întreprindă tot ce îi stă în putinŃă pentru a rezolva problema
Organismul rezolvă problemele în două etape:
a) scanează din punct de vedere perceptiv mediul
b) prin metoda cognitivă a încercării şi a erorii încearcă să ajungă la soluŃionarea
problemei
Spre deosebire de perspectiva behavioristă acest procedeu nu presupune căutarea
soluŃiei în mod accidental (încercări repetate care datorită consecinŃelor asupra
comportamentului conduc într-un final la rezolvarea problemei).
Carateristicile învăŃării de tip insight:
1. trecerea de la etapa iniŃială (pre-rezolvare) – la rezolvarea problemei este bruscă şi
completă
2. performanŃa obŃinută este ferită de erori
3. soluŃia este reŃinută pe o perioadă mai mare de timp
4. principiul care a condus la rezolvarea problemei poate fi aplicat la alte probleme
similare – transpoziŃia

Continuatori ai Gestaltismului (M. AniŃei, 2006)


Întemeietorii gestaltismului au avut contribuŃii mai importante în domeniile
percepŃiei, gândirii, învăŃării şi dezvoltării. Dar noua psihologie a formei a deschis
perspective mult mai largi care au condus la abordarea şi altor teritorii ale vieŃii psihice.
Kurt Lewin (1890-1947) a extins zona de interes a psihologiei formei în
domeniile motivaŃiei, personalităŃii, psihologiei sociale şi rezolvării conflictelor. A urmat
studiile la Universitatea din Berlin unde şi-a susŃinut doctoratul, apoi a fost înrolat în
armata germană şi a luptat în primul război mondial, a fost rănit, decorat. ExperienŃa
războiului are ecouri în teoriile sale de mai târziu, în concepte cum ar fi „graniŃă”,
„forŃă”, „zonă”, „câmp”. După război a lucrat la Institutul de Psihologie al UniversităŃii
din Berlin alături de Wertheimer şi Köhler. Această perioadă a marcat concepŃia sa
gestaltistă. În 1933 datorită prigoanei naziste a emigrat în Statele Unite. Orientările sale
spre psihologia socială l-au făcut repede remarcat şi a fost numit director al Centrului de
Cercetare pentru Dinamica Grupului din cadrul Institutului Tehnologic Massachustes
(M.I.T.).
ContribuŃia cea mai importantă a lui Lewin este teoria câmpului ca mod de
interpretare şi explicarea a dinamicii construcŃiei şi dezvoltării personalităŃii umane.
Conform concepŃiei sale comportamentul este o funcŃie a personalităŃii şi mediului:
c=f(p,m). Conceptul cheie este cel de „spaŃiu de viaŃă” prin care autorul se referă la
ansamblul faptelor psihologice care influenŃează viaŃa unei persoane la un moment dat. În
structura spaŃiului de viaŃă intră evenimentele fizice, cele biologice şi faptele sociale.
Fiecare element al spaŃiului de viaŃă are o anumită valenŃă, o anumită încărcătură
cognitiv-afectivă, ceea ce îl face să fie atractiv sau repulsiv. Ceea ce satisface o anumită
nevoie are o valenŃă pozitivă, iar ceea ce produce frustrări sau teamă are o valenŃă
negativă. Pornind de la dinamica fluctuantă a valenŃelor, Lewin a descris o serie întreagă
de conflicte care se dezvoltă în individ şi care marchează raporturile sale cu lumea. Cele
trei tipuri de conflicte sunt cele de apropiere-apropiere, apropiere-evitare şi evitare-
evitare. Cercetările sale asupra dinamicii grupurilor au un caracter de pionierat în
psihologia socială şi studiază interacŃiunea dintre indivizi şi grup. Grupul modifică
comportamentele şi percepŃiile indivizilor la fel cum aceştia modifică comportamentele şi
percepŃiile grupului. Cercetările lui Lewin s-au oprit asupra unor variate grupuri de lucru
de la cele de muncă la cele educaŃionale până la grupuri de interese întâmplătoare.
Cercetările lui Lewin au marcat profund psihologia socială.
Karl Duncker (1903-1940) s-a născut în Germania, a urmat studiile în Germania,
dar şi în Statele Unite. Şi-a luat doctoratul în psihologie la Universitatea din Berlin, unde
a rămas în cadrul Institutului de psihologie condus de către Köhler până în 1935 când a
fost nevoit să emigreze în Anglia, iar apoi, din1938 în Statele Unite. S-a sinucis la vârsta
de 37 de ani, dar în ciuda unei cariere scurte el a avut contribuŃii remarcabile la studiul
rezolvării de probleme, a psihologiei gestaltiste a gândirii. Cercetările sale s-au axat
asupra studiului fenomenului de fixitate funcŃională, ca incapacitate de a găsi soluŃii
productive la noile probleme. În confruntarea cu o nouă situaŃie problematică oamenii
tind să rămână fixaŃi pe utilizarea unui obiect, a unei situaŃii şi nu sunt capabili să
găsească noi utilităŃi în noi situaŃii. Spre exemplu în una dintre problemele sale ilustrative
subiectul trebuia să lege două funii aflate la o distanŃă care nu îi permitea să le cuprindă
cu mâinile întinse, rămânând fix într-o poziŃie. La capătul unei funii, jos, pe podea, erau
puse diferite obiecte, dintre cele mai bizare. Fixitatea funcŃională se manifestă prin
considerarea obiectelor respective în sine şi nefolositoare pentru a rezolva situaŃia
prezentă. SoluŃia constă în a lega de capătul unei funii unul dintre obiectele aflate la
îndemână şi de a imprima o mişcare de balans, astfel încât să se apropie de cealaltă funie.
Duncker a studiat şi fenomenele de analogie în rezolvarea de probleme. Analogia ne
permite să rezolvăm o problemă nouă prin transferul unei metode vechi la o situaŃie nouă.
Cercetările moderne de psihologie cognitivă au readus în prim plan contribuŃiile lui
Duncker ca modele experimentale inovatoare pentru studiul gândirii şi rezolvării de
probleme.
Solomon Asch (1907-1996) s-a născut a Varşovia iar în 1920 a emigrat în Statele
Unite şi în anii ’40 s-a alăturat grupului lui Wertheimar şi cercetărilor asupra gândirii
productive. ContribuŃia cea mai importantă a lui Asch o constituie cercetările sale asupra
conformismului. Oamenii tind să judece şi să aprecieze evenimentele raportându-se la
opinia grupului. Asch a demonstrat felul în care conformismul tinde să modifice şi să
distorsioneze judecăŃile individului în condiŃiile în care acesta este supus presiunii
grupului.
Muzafer Sherif (1906-1988) este psiholog american, de origine turcă.
ContribuŃiile sale sunt remarcabile pe aceeaşi linie deschisă de către S. Asch. Sherif a
demonstrat conformismul prin experimentele sale asupra efectului autocinetic. Acest
efect apare în condiŃii de obscuritate când o lumină fixată cu privirea este percepută
deplasându-se într-o direcŃie sau alta. Sherif a demonstrat că relatările subiecŃilor asupra
amplitudinii iluziei sunt profund marcate de relatările subiecŃilor anteriori, ceea ce
sugerează supunerea la normele grupului.
Una dintre erorile de interpretare prezentă frecvent în lumea psihologilor ca şi în
cărŃile de psihologie este identificarea psihologiei gestaltiste cu gestalt terapia. Gestalt
terapia îşi are originile în lucrările psihologului american Fritz Perls şi are puŃine tangenŃe
cu psihologia formei. Analize pertinente întreprinse de către reprezentanŃii acestei forme
de terapie susŃin că nu există o relaŃie conceptuală între psihologia formei „neo-analitică”
a lui Perls şi psihologia formei în sensul ei clasic.
O altă eroare de interpretare este aceea că psihologia formei ignoră total rolul
experienŃei anterioare. O analiză atentă a gestaltismului ne arată că nu este ignorat
trecutul şi experienŃa trecutului în cadrul activităŃii perceptive sau intelectuale. În ultimă
instanŃă psihologia formei impune o schimbare a accentului de la parte la întreg, de la
structură la proces şi de la ştiinŃă obiectivă la cea epistemică.
Psihologia cognitivă modernă a reevaluat contribuŃia gestaltismului, în special
asupra învăŃării şi memoriei. (W. Viney, 1993, apud M. Anișei, 2006).
BEHAVIORISMUL
“EsenŃa behaviorismului este a pune în ecuaŃie teoria cu
practica, înŃelegerea cu predicŃia şi produsele umanităŃii cu
tehnologia socială” (John A. Mills, 1998)

Behaviorismul, psihologia comportamentului, denumirea sub care a devenit cunoscută


concepŃia lui Watson, a contribuit semnificativ la dezvoltarea psihologiei în prima
jumătate a acestui secol.
Behaviorismul poate fi distins de celelalte paradigme psihologice prin aderenŃa la
un principiu specific: posibilitatea unei ştiinŃe naturale a comportamentului. Watson a
susŃinut vehement că obiectul de studiu al acestei ştiinŃe trebuie să fie accesibil din punct
de vedere ştiinŃific, cu alte cuvinte trebuie să poată fi legat de aspecte măsurabile şi
manipulabile din mediu. Scopul său a fost acela de a folosi abordarea ştiinŃelor naturale,
care în acea perioadă s-a concretizat cu success în fizică şi fiziologie pentru a înŃelege
forŃele care guvernează acŃiunea umană şi de a înŃelege cum anume aceste forŃe pot fi
folosite pentru a o influenŃa. Watson a considerat că conştiinŃa este o variabilă
pseudoştiinŃifică (nu este observabilă, nu poate fi măsurată) care nu are relevanŃă în
psihologia experimentală. TendinŃa de a respinge conceptele mentaliste din psihologie a
fost influenŃată şi de presiunile la care a fost supusă psihologia americană în acea
perioadă: nevoia de a avea aplicabilitate practică. Principiul watsonian care reflectă
această nevoie se regăseşte în următoarea formulare: „Scopul teoretic al psihologiei este
predicŃia şi controlul comportamentului”

AsumpŃii centrale ale paradigmei behavioriste


1. Psihologia face parte din familia ştiinŃelor naturale asemeni biologiei şi fizicii
2. EvidenŃele psihologice trebuie să fie obiective, obŃinute prin observaŃie şi experiment
conduse asupra unor elemente observabile.
3. IntrospecŃia ca metodă de investigare a unei lumi subiective, private este problematică
şi trebuie evitată.
4. Există o ştiinŃă a comportamentului diferită de fiziologie.
5. Conceptele teoretice trebuie să fie legate de date comportamentale. Deşi există
controverse printre behaviorişi în ceea ce priveşte definirea entităŃilor teoretice
acceptate, în general, aceştia sunt minimalişti şi se feresc să folosească constructe
ipotetice.
6. Tema centrală cercetată de behaviorism este învăŃarea care este definită de asocierea
evenimentelor din mediu cu răspunsurile generate de subiect.
7. În cadrul paradigmei behavioriste centrul de greutate îl reprezintă legătura mediului cu
comportamentele. Se presupune că toate comportamentele apar pe baza anumitor legi
datorită influenŃei mediului. Acest externalism întăreşte obiectivitatea ştiinŃei
comportamentului uman plasând cauzele apariŃiei şi formării acestuia în mediul
observabil. Astfel, se respinge existenŃa unor cauze interne ale comportamentului care
nu pot fi investigate ştiinŃific.
8. Acceptarea versiunilor pragmatiste ale pozitivismului. Behavioriştii erau pozitivişti
deoarece credeau că adevărul se poate stabili prin raportarea la fapte. Pentru ei un fapt
era ceva de natură fizică, observabilă. Teoriile se nasc din studierea faptelor
observabile iar scopul lor este acela de a mări puterea de predictibilitate a acestora
(pragmatism).
BACKGROUND-UL BEHAVIORISMULUI
Behaviorismul a fost precedat de orientarea metodologică reprezentată de
reflexologia rusă şi de conexionismul lui Thorndike.
Psihologia obiectivă (psihologia care instistă să studieze doar apectele care pot fi
direct măsurabile) a fost dezvoltată în Rusia înainte de apariŃia behaviorismului. De
asemenea, în psihologia funcŃionalistă au apărut câteva idei care sunt foarte aproape de
poziŃia lui Watson. Spre deosebire de stucturalişti, care considerau ca singură metodă de
investigaŃie în psihologie introspecŃia iar obiectivul cercetărilor ca fiind studierea
conŃinutului şi proceselor conştiinŃei, funcŃionaliştii au acceptat pe lângă introspecŃionism
şi studiul comportamentului. De asemenea abordarea funcŃionalistă a deschis psihologiei
calea aplicaŃiilor practice.

1. Psihologia obiectivă din Rusia


Fondatorul psihologiei obiective este considerat Ivan M. Sechenov. Şi-a făcut
studiile sale în domeniul psihologiei sub îndrumarea lui Jonannes Müller, Emil DuBois-
Reymoond şi Hermann von Helmoltz. Sechenov a încercat să explice toate fenomenele
psihice pe baza asociaŃionismului şi materialismului, fiind astfel evidentă influenŃa
pozitivismului care caracteriza poziŃia psihologilor din Berlin. Sechenov argumenta
vehement împotriva ideii că gândurile cauzează comportamentele, în viziunea sa, de fapt
stimularea externă este cea care determină comportamentul:
De vreme ce sucesiunea a două acte este de obicei privită ca indicaŃie a relaŃiei lor
cauzale.... gândul este în general privit ca şi cauză a acŃiunii. Atunci când influenŃa
externă, adică stimulul senzorial rămâne necunoscut – ceea ce se întâmplă foarte des –
gândul este acceptat ca şi cauză iniŃială a acŃiunii. Dacă luăm în considerare şi natura
subiectivă a gândului, în care oamenii cred cu putere, veŃi realiza cât de mult cred
oamenii în vocea conştiinŃei de sine când afirmă asemenea lucruri. Dar, de fapt, acestă
poziŃie nu este corectă: cauza iniŃială a oricărei acŃiuni este întotdeauna legată de
stimularea senzorială externă, deoarece fără asta gândirea este de neconceput.
(Sechenov, 1863/1965, pp. 88-89, apud B. R. Hergenhahn, 2000)
Sechenov nu a negat existenŃa sau importanŃa conştiinŃei dar s-a străduit să o
explice în termenii relaŃiei care există între procesele psihologice şi evenimentele externe.
Pentru Sechenov atât overt behavior (comportament deschis, extern) cât şi covert
behavior (procesele mentale) sunt reflexive în sensul că ambele sunt legate de stimularea
externă. De asemenea, ambele rezultă din procesele fiziologice ale creierului.

CONCEPTE/IDEI CHEIE
InhibiŃia
Pornind de la cercetările lui Eduard Weber, care a decoperit că stimularea
nervului vag conduce la inhibarea bătăilor inimii. Sechenov a realizat experimente care
au condus la demonstrarea faptului că anumiŃi centrii cerebrali, atunci când sunt stimulaŃi
determină inhibarea comportamentului reflexiv. Această descoperire este importantă
deoarece a condus la găsirea unei explicaŃii ştiinŃifice la următoarea întrebare: De ce
există adesea o discrepanŃă între intensitatea stimulului şi intensitatea răspunsului care îi
urmează. Pe baza acestor descoperiri Sechenov şi-a continuat cercetările în direcŃia
explicării tuturor comportamentelor, inclusiv a celor umane, ca fiind reflexive. Reflex, în
concepŃia lui Sechenov, este orice mişcare musculară care este precedată de un eveniment
care o precede.

Psihologia trebuie studiată folosind metodele fiziologiei


Psihologia va deveni o ştiinŃă pozitivă. Doar fiziologia poate înfăptui acest lucru
deoarece doar acesta poate fi cheia analizei ştiinŃifice a fenomenelor psihice (pp. 350-
351, apud. B. R. Hergenhahn, 2000.)
Cercetările lui Sechenov au influenŃat noile generaŃii de fiziologi care şi-au continuat
munca ghidându-se după cele trei idei fundamentale pe care acesta le-a formulat:
1. studiul inhibiŃiei este centrul cercetărilor
2. fenomenele psihologice pot fi studiate obiectiv folosind metodele fiziologiei
3. comportamentul este reflexiv

2. Ivan Petrovitch Pavlov (1849-1936) descoperirea reflexului condiŃionat


(M. AniŃei, 2006)
ContribuŃia lui Pavlov la psihologie este importantă din perspectiva sublinierii
rolului activităŃii nervoase a creierului ca suport al vieŃii psihice. Calitatea sa de precursor
al behaviorismului este evidenŃiată de cercetările sale remarcabile în domeniul elaborării
reflexelor condiŃionate demonstrând posibilitatea modificării unui comportament într-o
manieră obiectivă. În acelaşi timp reflexologia pavloviană este şi un model de abordare
asociaŃionistă. Fiziologii se bazau pe principiul asocierii prin continuitate: atunci când
două procese mentale elementare au fost active împreună ori în imediată succesiune.
Unul dintre ele, reluat, tinde să-şi propage excitaŃia şi asupra celuilalt. Acest principiu
afirmat prima dată de către Aristotel a fost îmbrăŃişat de către asociaŃionişti şi întreaga
reflexologie se bazează pe el.
Modelul experimental clasic propus de către Pavlov este cel al asocierii dintre un
stimul condiŃionat şi un reflex necondiŃionat. Sugestia acestor asocieri i-a venit lui Pavlov
în urma unei observaŃii empirice în condiŃiile în care studia reflexul de salivaŃie pe câini
în laborator. El a constat că de fiecare dată la venirea îngrijitorului în cabina în care se
afla câinele şi aprinderea luminii era însoŃită de o creştere spontană a salivaŃiei. Această
observaŃie a dezvoltat întreaga metodă experimentală a lui Pavlov cu privire la elaborarea
reflexului condiŃionat. Hrana ca stimul necondiŃionat este însoŃită de reflexul
necondiŃionat al salivării. O dată cu prezentarea hranei se prezintă şi stimulul condiŃionat
(lumină, sunet). Repetând această asociere se fixează relaŃia dintre stimulul necondiŃionat
(hrană) şi cel condiŃionat (lumină, sunet) astfel încât, la un moment dat numai la apariŃia
stimulului condiŃionat (lumină, sunet) se produce reflexul condiŃionat (salivare). După un
timp acest reflex se stinge ceea ce sugerează că trebuie să fie urmat de întăriri succesive.
O altă observaŃie este fenomenul de generalizare astfel încât un reflex condiŃionat
provocat de un stimul poate fi provocat şi de alt stimul diferit de primul. Cercetările lui
Pavlov au arătat că stimulul condiŃionat trebuie să fie prezentat într-un timp foarte scurt
după apariŃia stimulului necondiŃionat pentru a realiza o asociere stabilă şi un reflex
condiŃionat puternic.
Pavlov a dezvoltat cercetări asupra activităŃii nervoase superioare studiind
fenomenele de excitaŃie şi inhibiŃie precum şi raporturile dintre acestea: iradierea,
concentrarea şi inducŃia reciprocă. Impulsurile care vin pe calea nervilor aferenŃi ajung în
zona cortexului unde procesul de excitaŃie iradiază în zonele înconjurătoare. Atunci când
se produce o excitaŃie a unui centru cortical centrii învecinaŃi sau chiar mai îndepărtaŃi
prezintă un fenomen de inhibiŃie. Legea inducŃiei reciproce este definită prin raportare la
focarul de inhibiŃie care se înconjoară pe o întindere mai mare sau mai mică cu o zonă de
excitabilitate crescută care apare fie imediat fie treptat şi se menŃine nu numai pe durata
inhibiŃiei dar şi după aceea.
FuncŃionarea reflexului condiŃionat se datorează „legăturilor temporare”
considerate de către Pavlov drept forma tipică de activitatea a scoarŃei cerebrale. Pavlov
consideră că întregul complex de legături nervoase temporare, de conexiuni între centri
corticali care se consolidează sau se dizolvă în mod continuu constituie adevărata
expresie a vieŃii psihice. Legăturile temporare sunt conexiuni ce se stabilesc între centri
corticali care comandă fiecare o activitate. (Pavlov, 1953) La baza formării unui reflex
condiŃionat este stabilirea unei legături noi, trasarea unei căi noi a excitaŃiei nervoase
între cei doi centri nervoşi. Această punte temporară formată între două puncte ale
scoarŃei cerebrale constituie baza fiziologică a oricărui reflex condiŃionat. Pavlov se
apropie de Thorndike atunci când afirmă că reflexele condiŃionate pot fi numite şi reflexe
conexionale, întrucât legătura temporală se formează prin coincidenŃa unui agent oarecare
cu acŃiunea unui excitant necondiŃionat.
Pavlov analizează diferenŃele dintre reflexele înnăscute, necondiŃionate şi cele
dobândite, condiŃionate. Reflexele înnăscute asigură adaptarea la mediu în condiŃii relativ
invariabile; sunt reflexe care s-au constituit în raport cu anumiŃi stimuli din mediu. În
schimb prin intemediul reflexelor condiŃionate se produce o adaptare superioară
elaborându-se conduite adaptative în raport cu stimuli variabili. Reflexele condiŃionate se
construiesc imediat după naştere în condiŃiile acŃiunii simultane a unui agent indiferent cu
un excitant necondiŃionat. Reflexele condiŃionate trebuie să fie întărite periodic altfel
slăbesc şi se sting.
ConcepŃia asociaŃionistă a lui Pavlov se vădeşte şi în conceptul de stereotip
dinamic care stă la baza comportamentului constituind un lanŃ de reflexe necesare în
raporturile animalului cu mediul. Pavlov şi-a imaginat cortexul ca pe un mozaic de
puncte cu nivele diferite de intensitate a stărilor de excitaŃie şi inhibiŃie.
Cercetările lui Pavlov asupra activităŃii nervoase superioare l-au condus la
identificarea tipurilor de sistem nervos, pornind de la procesele fundamentale de excitaŃie
şi inhibiŃie. El a identificat patru tipuri de sistem nervos pe care le-a denumit după
terminologia rămasă încă de la Hipocrate şi Galenus: puternic neechilibrat excitabil
(coleric); puternic echilibrat mobil (sangvinic); puternic echilibrat inert (flegmatic) şi
tipul slab (melancolic). Fiecare animal aparŃine unuia sau altuia dintre aceste tipuri
temperamentale dar caracterul său real (fenotipul) depinde de experienŃele sale în mediul
înconjurător, astfel încât caracterul este un aliaj format din caracteristicile tipului şi
schimbările produse de mediul extern (Pavlov, 1953).
O altă contribuŃie a lui Pavlov vizează cel de-al doilea sistem de semnalizare,
considerând că dobândirea capacităŃii de a vorbi amplifică foarte mult potenŃialul uman.
Mecanismele reflexului condiŃionat comune omului şi animalului sunt grupate în primul
sistem de semnalizare; în schimb vorbirea este expresia celui de-al doilea sistem de
semnalizare, specific omului. Totuşi, Pavlov nu ezită nici o clipă să afirme că legile
fundamentale care guvernează activitatea primului sistem de semnalizare trebuie să-l
guverneze şi pe cel de-al doilea pornind de la premisa că vorbirea se bazează şi ea pe
activitatea aceluiaşi Ńesut nervos. Regăsim şi aici o anticipare a behaviorismului.
Anticipări ale behaviorismului se regăsesc în întreaga operă pavloviană. Psihicul
se dezvoltă în raport cu mediul care îl condiŃionează şi împreună cu care formează o
perfectă unitate. O independenŃă sau o autonomie a organismului faŃă de meniu este de
neconceput şi viaŃa nu este decât o adaptare continuă a organismului la condiŃiile de
mediu. Monismul materialist a lui Pavlov a pus bazele unei fiziologii ştiinŃifice a scoarŃei
cerebrale şi premisele unei metode obiective în psihologie (M. Ralea, C.I. Botez, 1958,
apud M. Anișei, 2006).
E.L.Thorndike (1874-1949) este considerat ca un predecesor important al
behaviorismului. A obŃinut doctoratul la Universitatea Columbia, New York, 1898, şi a
lucrat la acestă universitate până în 1941; a fost preşedinte al AsociaŃiei Americane de
Psihologie (A.P.A.) în 1912. Teza sa de doctorat a fost publicată sub titlul „InteligenŃa
animală”, reunind studii clasice în psihologia învăŃării şi reprezentând fundamentele unei
noi teorii a învăŃării: conexionism.
Conexionismul lui Thorndike este şi el influenŃat de concepŃia asociaŃionistă.
Baza învăŃării este conexiunea între impresia asupra simŃurilor şi impulsul spre acŃiune.
Aceasta este o legătură sau o conexiune esenŃială în procesul dezvoltării deprinderilor.
Modelul conexionist se află la baza modelului psihologic S-R (stimul-reacŃie). Schema
procesului învăŃării elaborată de către Thorndike este şi astăzi menŃionată în cărŃile de
specialitate şi nici o teorie supra învăŃării nu-şi poate permite să ignore modelul său
experimental. (E. Hilgard, G. Bower, 1974). Experimentele lui Thorndike asupra
animalelor au influenŃat profund concepŃia sa asupra învăŃării la om. El consideră că cea
mai caracteristică formă de învăŃare atât la animale cât şi la om se realizează în procesul
de încercare-eroare. Experimentul tipic utiliza o cutie care dispunea de un mecanism de
deschidere manevrat de un mâner. O pisică înfometată era introdusă în această cutie şi
dacă reuşea să manevreze mânerul uşa se deschidea şi avea acces la mâncarea din afară.
Primele încercări ale animalului se caracterizau prin zgârieturi, muşcături, agitaŃie până
ce clanŃa se deschidea. Prin repetarea încercărilor timpul necesar ieşirii scădea treptat dar
lent. Thorndike apreciază că această gradaŃie lentă sugerează faptul că pisica a învăŃat
prin selectarea răspunsurilor corecte şi eliminarea celor necorespunzătoare. El a
sistematizat această idee în legea efectului: întărirea sau slăbirea unei legături ca rezultat
al consecinŃelor care pot avea loc. Astfel o legătură însoŃită sau urmată de succes, de
satisfacŃie este consolidată în schimb dacă este urmată de insucces, de insatisfacŃie, este
slăbită, abandonată.
Thorndike a dezvoltat legea efectului prin descoperirea fenomenului de propagare
a efectului. El a demonstrat că influenŃa recompensei acŃionează nu numai asupra
conexiunii recompensate ci şi asupra conexiunilor adiacente. Cercetările aprofundate l-au
condus la precizarea legii propagării efectului : reacŃiile mai bine stabilizate sunt mai
puternic influenŃate de sancŃiune, iar cele mai puŃin stabilizate erau influenŃate mai
puternic de recompensă. Legea efectului acŃionează mecanic asupra tuturor conexiunilor
din vecinătatea conexiunilor recompensate şi astfel se minimaliza relaŃia internă dintre
succes şi ceea ce individul încearcă să facă (E. Hilgard, G. Bower, 1974).

ÎNTEMEIEREA BEHAVIORISMULUI (M. AniŃei, 2006)

J.B.Watson (1878-1958) a urmat studiile la Universitatea Furman, apoi şi-a luat


doctoratul la Universitatea din Chicago, unde au debutat şi cercetările sale şi unde a fost
numit ca asistent de laborator. În 1908 a fost numit la catedra de psihologie a
UniversităŃii John Hopkins fiind privit ca unul dintre cei mai promiŃători tineri psihologi
din Statele Unite. Domeniul central al cercetărilor sale era comportamentul animal.
La începutul secolului al XX-lea în Statele Unite au cunosc o dezvoltare
excepŃională cercetările de psihologie animală. De altfel cercetările şi metodologia lui
Thorndike au fost extrem de apreciate de către Watson. Acesta va aplica în psihologia
umană metodele obiective utilizate în psihologia animală fiind preocupat să evidenŃieze o
psihologie riguroasă a faptelor. O altă sursă a concepŃiilor lui Watson este pragmatismul
american. Cuvântul pragmatism îşi are originea în cuvântul grecesc „pragma”(acŃiune).
Pragmatismul american îşi are originea în lucrările filozofului Ch. Peirce. Pragmatiştii
considerau cunoaşterea ca o funcŃiune practică, ca un instrument de acŃiune. Ideile sunt
ipoteze de acŃiune care ne călăuzesc spre adevăr. Psihologia trebuie să urmărească pentru
ce este nevoie de acele cunoştinŃe. Întemeietorul pragmatismului în psihologie, W. James
arăta că aceasta este o metodă care permite rezolvarea controverselor metafizice
interpretând fiecare concepŃie potrivit consecinŃelor sale practice. Marele psiholog
american pune astfel problema: dacă o anumită teorie ar fi mai adevărată decât alta ce
deosebire ar rezulta pentru om? Dacă nici o deosebire practică nu poate fi observată se va
socoti că ambele alternative se reduc la acelaşi lucru şi că orice discuŃie este inutilă (în M.
Ralea, C. Botez, 1958).
Având aceste premise, în 1913 Watson publică celebrul său articol „Psihologia
văzută de un behaviorist”, un adevărat manifest al noii orientări.
În timpul primului război mondial Watson a fost înrolat în armată şi s-a ocupat de
selecŃia psihologică a piloŃilor pentru avioanele de luptă; a încercat să elaboreze un
proiect de cercetare asupra hipoxiei la piloŃi, dar a intrat în conflict cu şefii lui şi a fost
trimis pe câmpul de luptă. Armata i-a lăsat un gust amar şi s-a întors la viaŃa civilă după
război. Opiniile sale asupra armatei erau foarte dure, arătând că nu a văzut niciodată atâta
incompetenŃă, atâta extravaganŃă şi un asemenea grup de oameni aroganŃi şi inferiori.
Întors la Universitatea John Hopkins, Watson întreŃine o legătură cu o studentă
fiică a unei distinse familii din Baltimore. Evenimentul a luat amploare, au fost publicate
copii după scrisorile de dragoste dintre cei doi iar Universitatea s-a văzut obligată să îi
ceară să demisioneze, în 1920. În 1921 divorŃează de prima soŃie şi la vârsta de 40 de ani
se căsătoreşte cu Rosalie, studenta care a declanşat demisia lui. A urmat o perioadă de
dificultăŃi sociale, financiare fiind un om obişnuit să trăiască în mediul universitar. Dar
strălucita sa inteligenŃă şi simŃul său pragmatic l-au ajutat. S-a angajat pe un post
temporar la o firmă ocupându-se cu studiul pieŃei de vânzare a cizmelor de cauciuc. După
un an de muncă aprecia că este la fel de încântător să urmărească cota de vânzări a unui
produs nou la fel cum era să urmărească cota de învăŃare la animale sau la oameni (în W.
Viney, 1993). Watson a devenit vicepreşedintele companiei şi a ajuns rapid un om bogat,
având contribuŃii importante pentru psihologia publicităŃii şi afacerilor.
Principalele contribuŃii ale lui Watson în domeniul psihologiei au făcut din el cea
mai importantă figură din istoria gândirii psihologice în timpul primei jumătăŃi al sec. al
XX-lea. Sunt contribuŃii legate de cercetările experimentale în domeniul psihologiei
comparative, ale învăŃării şi condiŃionării emoŃionale la copii. Lucrările sale în domeniul
publicităŃii au contribuit la recunoaşterea publică a psihologiei.
Gândirea psihologică a lui Watson expusă în articolul mai sus amintit dar mai ales
în cartea sa „Behaviorismul” (1924) aduce o critică devastatoare introspecŃionismului
care a scris sute de mii de pagini despre analiza a ceva intangibil numit conştiinŃă. El a
criticat faptul că psihologia nu s-a apropiat de comportamentul animal ca o sursă majoră
de explicare a comportamentului uman. A considerat introspecŃia ca o metodă ezoterică şi
nesigură. În aceste condiŃii el susŃinea că definirea oricărei ştiinŃe include în mod necesar
definirea tuturor celorlalte ştiinŃe şi apoi presupune marcarea unui cerc în jurul părŃii pe
care o considerăm a fi proprie domeniului studiat. La fel ca şi fizicianul psihologul
studiază reacŃii, ajustări, mişcări şi comportamente. Drept urmare, psihologia este o
ştiinŃă a comportamentului, este o ramură pur obiectivă şi experimentală a ştiinŃelor
naturii. Cea mai apropiată ştiinŃă de psihologie este fiziologia, dar a subliniat importanŃa
studierii comportamentului în contextul social şi cultural, subliniind conexiunile cu
ştiinŃele sociale. łelul noii psihologii este prezicerea şi controlul comportamentului. În
modelul S-R putem identifica cu uşurinŃă S cu variabila independentă şi R cu variabila
dependentă. Behaviorismul este şi o metodă şi a constituit un imbold remarcabil pentru
dezvoltarea unor metode, tehnici experimentale de studiu a comportamentului. În acest
model cunoaşterea lui S poate permite anticipări asupra comportamentului lui R;
cunoaşterea lui R permite inferenŃe despre S.
Întreaga sa teorie demonstra nu numai pragmatism ci şi optimism faŃă de rolul
factorilor şi condiŃiilor sociale şi de mediu. R poate fi manipulat prin modificarea lui S.
este celebră aserŃiunea lui Watson care spunea : ”daŃi-mi o sută de copii şi vă asigur că
indiferent de originea lor socială, de condiŃiile lor, de nivelul lor, voi obŃine din ei
savanŃi, medici, jurişti, avocaŃi sau infractori”. Acest optimism remarcabil a marcat
întreaga psihologie americană şi succesele ei în modelarea comportamentelor umane.
Conceptul central al psihologiei lui Watson este cel de obişnuinŃă, deprindere
condiŃionată. Însăşi personalitatea este privită ca un sistem complex de obişnuinŃe care se
aplică în variate domenii ale vieŃii. ObişnuinŃele sunt condiŃionate sub impactul mediului
extern şi el a demonstrat modul în care se poate condiŃiona inclusiv comportamentul
emoŃional. Este celebru studiul „ReacŃii emoŃionale condiŃionate” realizat de către
Watson şi viitoarea sa soŃie, Rosalie. Experimentul s-a desfăşurat asupra unui copil
crescut în spital. Copilul era sănătos şi bine dezvoltat, flegmatic şi stabil emoŃional.
Copilul avea vârsta de nouă luni şi cei doi cercetătorii i-au arătat un şobolan alb, un
iepure, un câine, o maimuŃă, măşti şi cu şi fără blană, bumbac, lână, ziare în flăcări.
Copilul nu a manifestat frică faŃă de nici unul din aceste lucruri. În schimb manifesta o
reacŃie violentă la sunetul puternic provocat prin lovirea unei bare de metal cu un ciocan.
În etapa următoare cei doi cercetători au încercat să stabilească un răspuns emoŃional
condiŃionat. La vârsta de 11 luni i s-a arătat şobolanul alb şi în timp ce copilul a încercat
să îl ia în mână s-a produs zgomotul puternic şi copilul a tresărit dar nu a plâns. S-a
repetat asocierea de şapte ori, astfel încât atunci când i se arăta şobolanul în absenŃa
zgomotului, copilul începea să plângă şi se îndepărta. ReacŃia sa era generalizată şi la
alte animale cu haină de blană. Ulterior cercetătorii au demonstrat posibilitatea refacerii
unor raporturi emoŃionale normale cu animale în cauză prin asocierea treptată între
apariŃia animalului şi primirea unei recompense (ciocolată). Concluzia lui Watson era că
emoŃiile, ataşamentul apare prin condiŃionare, că anxietăŃile şi fobiile pot rezulta din
experienŃe de condiŃionare. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre ataşamentele pozitive:
dragostea faŃă de o persoană, un obiect sau un animal apare prin asocieri cu circumstanŃe
agreabile. Pe această cale Watson a încercat să demonstreze psihanalizei faptul că
temerile , anxietăŃile, fobiile nu sunt înnăscute. (în W. Viney, 1993).
În organizarea vieŃii psihice Watson identifică trei comportamente: viscerale,
musculare şi laringeale. Comportamentele viscerale se referă la reacŃiile organice care se
produc în orice activitate psihică. Cele musculare se referă la mişcările adaptative. Iar
cele laringeale la limbaj şi gândire. Gândirea este identificată cu limbajul întrucât se
reduce la mişcări musculare ale laringelui. A gândi înseamnă a vorbi încet pentru sine.
Watson afirmă că oamenii nu gândesc cu creierul ci cu sistemul de arcuri nervoase ale
laringelui şi ale organelor anexe. InsistenŃa asupra rolului proceselor periferice în gândire
a adus contribuŃii importante la studiul mecanismelor psihofiziologice ale limbajului şi
gândirii dar a constituit şi un reducŃionism excesiv al gândirii la nivelul unor
comportamente primare.
Dincolo de disputele teoretico-metodologice Watson s-a arătat preocupat de la
bun început de aplicaŃiile psihologiei, de faptul că psihologia timpului său nu era utilizată
de către alŃi specialişti, era o psihologie sterilă. Atât Pavlov cât şi Watson au fost
preocupaŃi de probleme practice. Aşa cum Pavlov s-a preocupat în ultima parte a carierei
sale de psihologia clinică, Watson s-a preocupat de studiul condiŃionării fricii. Aceste
cercetări stau la baza tehnicilor de terapie comportamentală, care cunosc o expansiune
remarcabilă şi succese demonstrate ştiinŃific.
Munca lui Watson a marcat definitiv interesul psihologiei americane pentru
studiul învăŃării. Psihologia behavioristă a considerat învăŃarea ca un obiect fundamental
de studiu al psihologiei. Studiul procesului de învăŃare oferă mijloace remarcabile pentru
înŃelegerea şi controlul comportamentului.
Behaviorismul clasic şi apoi neobehaviorismul au subliniat importanŃa
experimentării ca mijloc de verificare a conceptelor şi teoriilor. În perioada de
expansiune a neobehaviorismului între 1920 şi 1950 au fost publicate un număr
extraordinar de mare de cercetări experimentale asupra celor mai variate domenii ale
vieŃii psihice. Aceasta a constituit un impuls remarcabil pentru dezvoltarea psihologiei şi
mai ales pentru elaborarea unui model unanim acceptat al cercetării în psihologie.
Între continuatorii lui Watson în spiritul behaviorismului clasic putem să-i
amintim pe Max Meyer, W. McDougall, E. Holt, A. Weiss, W. Hunter, K. Lashley.

1.1 Neobehaviorismul :
Cei mai importanŃi reprezentanŃi ai neobehaviorismului sunt Cl. Hull, E. Guthrie,
Ed. Tolman, B. Skinner.
Clark Hull (1884-1952) este considerat de către W. Viney (1993) drept figura
dominantă a mediului academic al psihologiei între 1930 şi 1950. Cea mai mare parte a
activităŃii sale s-a desfăşurat la Universitatea Yale.
Lucrările sale de bază sunt Teoria matematico-deductivă a învăŃării mecanice
(1940), Principiile comportamentului (1943), EsenŃele comportamentului (1951), Un
sistem comportamental (1952). Hilgard şi Bower (1974) vorbesc despre Hull şi teoria
sistematică a comportamentului.
Conceptul central al teoriei lui Hull este deprinderea. Pe această linie constatăm o
continuitate cu lucrările lui Thorndike şi Watson. Neobehaviorismul modifică schema
iniŃială S-R introducând termenul O prin care se desemnează organismul şi ceea ce se
întâmplă cu acesta astfel încât răspunsul nu va depinde într-o manieră simplistă de stimul
ci şi de organism. Acest termen mediator între S şi R se referă la istoria învăŃării
anterioare, programele de deprivare senzorială, injectarea de droguri ca variabile
experimentale. Tot ceea ce se întâmplă la nivelul organismului trebuie sa fie luat în
consideraŃie în structura experimentului ca variabilă intermediară.
În cercetările sale asupra învăŃării Hull consideră întărirea drept prima condiŃie a
formării deprinderilor. Hull vorbeşte despre două forme de întărire: întărirea primară
care face apel la trebuinŃele de bază ce trebuie să fie satisfăcute şi întărirea secundară
ca stimulent ce consolidează învăŃarea. Pe măsură ce întărirea secundară se amplifică, se
consolidează învăŃarea. Hull a avut în vedere variate forme de învăŃare în experimenŃele
sale: învăŃarea prin încercare şi eroare, învăŃarea prin discriminare, învăŃarea labirintului,
memorarea mecanică ş.a.
Analiza sa asupra mecanismului întăririi l-a condus la introducerea conceptului de
gradient de întărire. Este vorba despre introducerea unui interval de timp între
performanŃa care trebuie recompensată şi atingerea obiectivului care asigură întărirea.
Astfel hrănirea ca recompensă pentru apăsarea pedalei poate fi amânată cu un număr de
secunde pentru a se studia efectul asupra cobaiului care învaŃă acest fel de amânare.
Treptat se introduce o separaŃie între stimul şi răspuns faŃă de modelul clasic al
condiŃionării. Această întărire întârziată este menită să dezvolte un comportament din ce
în ce mai puŃin dependent de întărirea iniŃială. Este un fel de „decondiŃionare” în raport
cu stimulul necondiŃionat iniŃial. Aşadar gradiente de întărire cu intervale mai lungi pot fi
eficiente pentru învăŃare. Paradigma de bază a întăririi constă în reducerea trebuinŃei.
Astfel calitatea de întărire primară a recompensei sau pedepsei este aceeaşi: recompensa
reprezentată de hrană reduce tensiunea foamei, salvarea de la şoc (electric), reduce
tensiunea şocului (Hilgard şi Bower, 1974). În concluzie, teoria lui Hull are meritul de a
considera învăŃarea în termeni de interacŃiune complexă între organism şi mediu.
Edwin Guthrie (1886-1959) şi-a desfăşurat activitatea la Universitatea din
Washington şi a fost puternic implicat în aplicaŃiile psihologiei în primul şi al doilea
război mondial. În al doilea război mondial a fost şeful psihologilor în Divizia Maritimă a
Oficiului InformaŃiilor de Război.
Guthrie s-a făcut cunoscut prin modelul condiŃionării prin contiguitate. A fost un
continuator al cercetărilor lui Thorndike şi Watson, dar nu a agreat modelul mult prea
tehnicist a lui Hull.
Pentru Guthrie legea unică a învăŃării a fost formulată într-o manieră foarte
concisă: o combinaŃie de stimuli care a însoŃit o mişcare, la repetare tinde să fie urmată de
aceeaşi mişcare”. Această lege este completată astfel „un model de stimul îşi capătă
întreaga forŃă asociativă cu ocazia primei asocieri cu o reacŃie” (în Hilgard şi Bower,
1974). Modelul lui Guthrie descrie cel mai scăzut nivel al învăŃării, bazat pe principiul
recenŃei. În experimentele lor Guthrie şi Horton au utilizat aşa numita cutie-enigmă, care
permitea ca animalul cobai să fie observat pe tot parcursul perioadei până la soluŃionarea
problemei, iar poziŃiile adoptate în soluŃionare erau fotografiate instantaneu când acŃiona
maneta de deschidere. Uşa din faŃă era lăsată întredeschisă pentru ca pisica să vadă hrana-
recompensă. Pisica intra prin spatele cutiei iar mecanismul de deschidere se afla la
mijlocul podelei cutiei. Dacă era acŃionat mecanismul uşa din faŃă se deschidea. Orice
acŃiune asupra mecanismului declanşa fotografierea mişcării respective. Rezultatele
demonstrează un comportament repetitiv cu totul remarcabil. Pisica va repeta la infinit
reacŃia care a condus-o la succes, indiferent de cât de nefirească a fost poziŃia care a
ajutat-o. Deci foloseşte mereu aceeaşi soluŃie. Sunt şi excepŃii de la aceste
comportamente pe care autorii le consideră drept rezultat al unor confuzii accidentale.
Este un stereotip, iar recompensa prin mâncare este nesemnificativă, pentru că pisica nu
consumă întotdeauna alimentele pregătite. Cei doi autori susŃin că experimentul lor
confirmă cele semnalate de Thorndike, dar că sugerează stereotipia prezentă în
comportament. În cutia lui Guthrie mecanismul de deschidere era neschimbat şi
întotdeauna în aceeaşi poziŃie. În cutia lui Thorndike pedala era mai greu de manevrat şi
nu avea întotdeauna aceeaşi poziŃie. Prin experimentul lor cei doi autori au vrut să
sugereze existenŃa învăŃării dintr-o singură încercare. Sugestia lor este pertinentă şi găsim
în comportamentul animalelor si al omului multiple dovezi ale învăŃării dintr-o singură
încercare. O anumită experienŃă puternică fixează la om un anumit comportament care
este repetat în toate împrejurările. Acest fapt se vădeşte de exemplu în anumite reacŃii
alimentare, în anumite reacŃii faŃă de persoane, situaŃii, sau evenimente cu impact foarte
puternic.
Edward Tolman (1886-1957) şi-a desfăşurat întreaga activitate la Universitatea
Berkeley din California. Tolman dezvoltă un behaviorism cognitiv, focalizat pe o
observaŃie obiectivă, pe comportamente globale proprii activităŃii de zi cu zi. Tot el şi-a
denumit sistemul ca un behaviorism intenŃional, urmărind finalitatea comportamentului.
Termenul de cognitiv se referă la abilităŃi precum capacitatea de discriminare, simŃul
locaŃiei şi al cauzalităŃii precum şi capacitatea de a dezvolta expectanŃe (aşteptări).
Alături de ceilalŃi neobehaviorişti Tolman introduce conceptul de variabilă
intermediară care se interpune între stimulii din mediu şi răspunsurile observabile. În
categoria variabilelor intermediare include cogniŃiile, expectanșele, scopurile, ipotezele
şi dorinŃele. De exemplu, o expectanŃă se dezvoltă atunci când o recompensă este dată
după fiecare răspuns corect. Astfel oamenii dezvoltă expectanșe de fiecare dată când se
stabilesc relaŃii între răspunsuri si stimuli din mediu.
ContribuŃia remarcabilă a lui Tolman, care face apropierea de viitorul curent
cognitivist în psihologie îl constituie termenul de hartă mentală. În experimentul său
utilizează două grupuri de cobai: primul grup primeşte recompensa după fiecare
parcurgere reuşită a labirintului; al doilea grup nu a primit recompensa şi a fost lăsat să
parcurgă labirintul la întâmplare. În ziua a unsprezecea cobaii din grupul doi au început
să primească recompensa. Se constată că timpul de rezolvare şi numărul de erori au
scăzut într-o manieră impresionantă. Concluzia lui Tolman este că aceşti cobai învaŃă
relaŃiile spaŃiale şi dezvoltă aşa numite hărŃi mentale ale labirintului, astfel întărirea
influenŃează motivaŃia şi performanŃa dar învăŃarea în sine este un proces independent.
Tolman consideră că oamenii se confruntă cu astfel de hărŃi mentale în viaŃa cotidiană şi
aminteşte labirinturile complicate pe care un elev trebuie să le parcurgă pentru a ajunge
dintr-un loc în altul al şcolii sau al casei. Oamenii dezvoltă hărŃi mentale care includ un
sens al locaŃiei şi un sens al aranjamentului cotextual incluzând multe căi posibile care
conexează diferite locaŃii. Ne construim o reprezentare a lumii în care trăim şi muncim;
nu ne mişcăm într-o manieră mecanică, ci într-una flexibilă, urmărind o cale, apoi alta
ş.a.m.d. Tolman doreşte să sublinieze că învăŃarea nu implică doar conexiuni stimuli
răspuns, ci şi conexiuni specifice hărŃilor mentale complexe.
Burrhus Skinner (1904-1990) a fost marcat profund de lucrările lui Pavlov şi
Watson. A activat la Universitatea din Minnesota, Indiana şi Harward unde a lucrat cea
mai mare parte din timp. S-a bucurat încă din timpul vieŃii de o recunoaştere unanimă în
lumea academică americană şi internaŃională, psihologia americană plasându-l de ani
buni pe primul loc al psihologilor din lumea întreagă. Lucrări mai importante:
Comportamentul organismelor,(1938), ŞtiinŃa şi comportamentul uman, (1953),
Comportamentul verbal, (1957), Tehnologia predării, (1968), Despre behaviorism
(1974). ContribuŃia cea mai importantă a lui Skinner o constituie condiŃionarea operantă.
El face deosebirea între comportamentul de răspuns (respondend behavior) şi
comportamentul operant (operant behavior). Corespunzător, vorbeşte despre două clase
de răspunsuri: răspunsuri provocate (elicided responses) şi răspunsuri emise (emited
responses). Răspunsurile provocate de stimuli cunoscuŃi sunt reacŃii de răspuns. În
schimb mai există o altă categorie de reacŃii care nu se corelează cu un stimul cunoscut.
Acestea sunt reacŃii operante deosebite de cele de răspuns. Pentru comportamentul
operant stimulul devine o ocazie, dar nu este un stimul care provoacă răspunsul.
Corespunzător celor două tipuri de răspuns Skinner consideră că există două tipuri de
condiŃionare. Prima este condiŃionarea de tipul S, pentru că întărirea este condiŃionată de
stimul (modelul pavlovian), şi a doua este cea de tipul R, operantă (Skinner). În acest caz
răspunsul se află în corelaŃie cu întărirea. Acest răspuns poate fi întărit prin mâncarea
care îi urmează. Dar nu vederea pedalei este importantă ci apăsarea pe pedală. Întărirea
este întâmplătoare faŃă de răspuns. Skinner introduce lege condiŃionării reacŃiei de tipul
R: dacă apariŃia unui operant este urmată de prezentarea unui stimul de întărire forŃa este
mai mare (în Hilgard şi Bower, 1974).
Skinner a imaginat un dispozitiv complex pentru studiul condiŃionării operante: o
cutie fără lumină, izolată fonic; înăuntru se află o mică pedală care atunci când este
apăsată face să cadă bucăŃele de mâncare într-un jgheab. Numărul de apăsări ale pedalei
este înregistrat şi reprodus de un grafic. Concluzia cea mai importantă a cercetărilor lui
Skinner este că urmarea evidentă a întăririi unui operant se manifestă prin creşterea
ritmului răspunsurilor emise. Cu alte cuvinte animalul învaŃă să acŃioneze pedala fără a
vedea mâncarea, iar primirea întâmplătoare a întăririi creşte numărul de acŃionări ale
pedalei. Mai departe experimentele au fost complicate şi animalele cobai au fost învăŃate
să apese maneta pentru a evita un lucru neplăcut, cum ar fi un şoc electric. Skinner a
descoperit că întărirea trebuie să fie aplicată imediat după manifestarea comportamentului
operant şi că întărirea intensifică ultimul comportament pe care l-a manifestat animalul.
Nu întâmplător în cazul de întârziere a întăririi poate fi consolidat un alt comportament.
Au fost constatate chiar şi comportamente paradoxale, superstiŃioase ale cobailor (spre
exemplu un animal îşi scarpină urechea sau se învârte înainte de a se uita în cutia cu
mâncare, deoarece în trecut acest comportament a fost asociat cu recompensa). Ceea ce
Skinner denumeşte comportament „superstiŃios” Guthrie considera învăŃare prin
contiguitate. Skinner a dezvoltat modelele sale experimentale studiind capacitatea de
discriminare şi modelarea comportamentală. Modelarea se realizează prin modificarea
treptată a ceea ce animalul trebuie să facă pentru a obŃine întărirea. Răspunsul este
construit treptat pornind de la unul deja învăŃat. Sunt forme de dresaj ce apelează la
recompensarea fiecărui succes.
Pentru condiŃionarea operantă sunt decisive programele de întărire: întărirea
pozitivă, care furnizează recompensa aşteptată; întărirea negativă, care permite evitarea
unor stimuli neplăcuŃi; întărirea la proporŃie fixă care se aplică în funcŃie de numărul
de răspunsuri corecte date; întărirea la proporŃie variabilă mai rezistentă la stingere
decât întărirea la proporŃie fixă; întărirea la interval fix prezintă o rezistenŃă scăzută la
stingere şi răspunsul dispare rapid dacă nu mai este întărit de mult timp; întărirea la
interval variabil este mai eficientă; stimularea electrică a creierului care nu a fost
utilizată de către Skinner şi care a produs efecte remarcabile. Prin stimularea unei
anumite zone a creierului s-a constata că şobolanii flămînzi preferau stimularea electrică
în continuu în defavoarea hranei. S-a vorbit despre un centru al plăcerii, iar subiecŃii
umani stimulaŃi au declarat că se simt minunat, fericiŃi şi au solicitat continuarea
stimulării mai multe ore în continuu; întărirea primară satisface direct nevoi primare,
biologice; întărirea secundară (de exemplu banii) este asociată cu lucruri care satisfac
nevoi primare (dupa N. Hayes şi Sue Orrell, 1997 ).
O altă contribuŃie semnificativă a lui Skinner este studiul raportului dintre
pedeapsă şi ameninŃare. S-a constatat că este mai eficientă combinarea întăririi pozitive,
recompensa, cu cea negativă, retragerea răsplăŃii. Pedeapsa nu este automat eficientă din
următoarele motive: în primul rând pedeapsa îl determină pe individ să o evite şi nu să
renunŃe la comportamentul nedorit; în al doilea rând o pedeapsa poate fi asociată cu cel
care o aplică şi nu cu comportamentul indezirabil; în al treilea rând pedeapsa indică, de
obicei, ceea ce nu trebuie să facă şi nu ceea ce este bine să facă. În aceste condiŃii Skinner
insistă asupra următoarelor trei mecanisme care reglează raportul dintre pedeapsă şi
ameninŃare: întărirea pozitivă, constă în prezentarea unui stimul pozitiv şi astfel
comportamentul se va schimba atunci când este stimulat în mod plăcut; întărirea
negativă constă în întreruperea sau absenŃa unui stimul negativ aşteptat; pedeapsa
implică transformarea unui comportament nedorit prin aplicare unui stimul aversiv.
AplicaŃiile condiŃionării operante sunt mai ales în domeniul învăŃării şi în
domeniul terapiei comportamentale. De asemenea sunt şi aplicaŃii militare dar cu
caracter secret.
Opera şi realizările lui Skinner s-au bucurat nu numai de aprecieri dar şi de critici
severe. Marele psiholog umanist Karl Rogers a criticat foarte dur teoria lui Skinner
considerând-o fascistă. AlŃi autori apreciază că cercetările sale oferă rezultate doar în
laborator, având o valabilitate redusă în lumea reală. I s-a reproşat faptul că ignoră sinele,
personalitatea, cogniŃia, sentimentele, scopurile, creativitatea. A fost acuzat că propune o
ştiinŃă mecanicistă, care dezumanizează individul (W. Viney, 1993).

EXERCIłIU (William E. Glassman and Marilyn Hadad, 2009) AnalizaŃi problemele lui
Sam din perspectivă behavioristă. Folosindu-vă de procesele condiŃionării clasice şi
operante încercaŃi să explicaŃi următoarele probleme cu care se confruntă Sam: frica de
testele scrise, frica de a-i cere Vanessei o întânire, procrastinarea.
SAM
Sam este student în primul an. El este muncitor, prietenos şi uşor de convins, un
tip de persoană despre care oamenii spun că este “un tip de treabă” Sam provine dintr-o
familie de clasă medie şi părinŃii lui au fost întotdeauna iubitori şi suportivi. Ei i-au
insuflat dorinŃa de a munci din greu pentru a avea success în viaŃă. Ambii părinŃi lucrează
(contabil tata; designer de interioare mama). Adesea îi spuneau” Tu ai abilitatea de a
reuşi şi noi ştim că aşa va fi”. Sam a muncit din greu pentru a ajunge student (era atent la
notele pe care le obŃinea şi lupta pentru note mari) şi considera că este bine pregătit
pentru a face faŃă încercărilor.
A fost admis la o facultate bine cotată (prima lui opŃiune) într-un oraş situat
departe de orăşelul în care s-a născut. La început a avut dificultăŃi în a se adapta la
situaŃia de a fi departe de casă dar a început să-şi facă prieteni. La jumătatea anului
universitar a consatat dezamăgit că rezultatele la examene nu au fost atât de bune pe cât
se aştepta. La începutul primului semestru şi-a dat seama că volumul de muncă este mai
mare decât se aştepta şi a început să se îngrijoreze privitor la reuşitele sale. Apoi a
început să devină anxios în ceea ce priveşte testele scrise iar pe măsură ce semestrul se
apropia de sfârşit a început să se simtă copleşit de volumul de muncă. Dar în loc să
muncească intens a început să procrastineze (procrastinare- amânarea rezolvării sarcinilor
sau a problemelor). Astfel, el amâna studiul şi să rezolvarea temelor în ultima clipă,
preferând în schimb să socializeze cu prietenii (Nigel şi Rajiv), să se joace pe calculator
şi să se uite la TV. Aceste activităŃi îi plăceau dar totuşi Sam se gândea că ar trebui să
muncească şi asta îl făcea să se simtă vinovat.
În aceeaşi perioadă a întâlnit-o pe Vanessa. Petrecea mult timp gândindu-se dacă
aceasta ar putea să devină iubita lui în viitorul apropiat. Dar îi era teamă să o întrebe dacă
vrea să se întâlnească cu el întrebându-se mereu: Dacă va spune nu? Se gândea că
Vanessa este o tânără independentă cu o dorinŃă puternică de a face carieră şi se temea că
ea l-ar putea considera o persoană prea tradiŃională pentru gustul ei. Străduindu-se intens
nopŃile dinaintea examenelor, Sam a reuşit să treacă de primul semestru dar era atât de
epuizat încât în săptămâna de vacanŃă dintre semestre a zăcut în pat doborât de o răceală.
Acum la debutul celui de-al doilea semestru Sam este şi mai anxios: volumul de
muncă nu pare să fie mai mic şi numai gândindu-se la asta simŃea cum i se strânge
stomacul. La scurt timp, a început să procrastineze, să se simtă vinovat şi să se întrebe
dacă este capabil să reuşească la facultate. Va avea oare curajul să vorbească cu Vanessa
înainte ca aceasta să îşi găsească pe altcineva? łinând cont de ceea ce ştim despre Sam şi
despre comportamentele actuale cum putem înŃelege situaŃia în care este acum?

Rezolvare
Probleme lui Sam analizate din perspectivă behavioristă
Folosind condiŃionarea clasică şi operantă putem analiza situaŃia lui Sam din perspectivă
behavioristă. Din situaŃia descrisă reiese că Sam se confruntă cu următoarele probleme:
frica de testele scrise, frica de a-i cere Vanessei o întânire, procrastinarea
Frica de testele scrise- condiŃionare clasică
Mai întâi se pare că Sam a dezvoltat o frică condiŃionată în ceea ce priveşte testele scrise.
Dat fiind faptul că Sam a fost un elev care întotdeuana a muncit din greu pentru a obŃine
rezultate bune la învăŃătură pe baza condiŃionării clasice putem presupune că a ajuns să
asocieze munca de la şcoală cu anxietatea. De vreme ce în acest caz nu se specifică
circumstanŃele putem presupune că Sam a avut în trecut experienŃe negative referitoare la
testele scrise (nu a reuşit întotdeauna să obŃină note mari). Astfel, este posibil ca notele
mici obŃinute să fi fost însoŃite de dezaprobarea părinŃilor sau poate chiar de sentimente
de ruşinare faŃă de prieteni (SNC- stimul necondiŃionat). Frica şi anxietatea produse
(RNC – răspuns necondiŃionat) de aceşti stimuli au devenit apoi asociate cu situaŃia
specifică de a da teste scrise, astfel testul scris a devenit stimul condiŃionat (SC) pentru
anxietate (RC).
Frica de a-i cere Vanessei o întâlnire- CondiŃionare clasică + CondiŃionare operantă
Tot prin condiŃionare clasică se poate explica şi teama lui Sam de a îi cere Vanessei o
întîlnire. Este posibil ca în trecut Sam să fi fost respins de fete independente şi inteligente
(SNC), teama şi ruşinea resimŃite atunci (RNC) au devenit asociate cu fete de acest gen,
astfel acum chiar dacă este atras de Vanessa ea este pentru Sam SC pentru anxietatea lui
(RC).
Din perspectiva condiŃionării operante prietenia Vanessei reprezintă pentru Sam o întărire
pozitivă. Sam nu este sigur dacă acest răspuns pozitiv din partea Vanessei se va
generaliza şi în cazul unei relaŃii romantice, sau ea va avea comportamente diferite faŃă
de Sam prietenul şi Sam iubitul. Sam se teme că în postura de iubit va primi din partea
Vanessei o întărire negativă astfel el este tentat să abordeze doar comportamentul de
prieten care îi asigură din partea fetei o întărire pozitivă Astfel, el evită posibilitatea de a
simŃi anxietatea care ar putea să apară în situaŃia în care Vanessa îl va respinge ca iubit
Procrastinarea – CondiŃionare clasică + CondiŃionare operantă
Procrastinarea lui Sam reprezintă o formă de condiŃionare operantă. Dat fiind
faptul că munca de la şcoală este puternic aversivă –“ La începutul primului semestru şi-
a dat seama că volumul de muncă este mai mare decât se aştepta şi a început să se
îngrijoreze privitor la reuşitele sale” (întăritor condiŃionat negativ) el o evită prin
procrastinare. Dat fiind faptul că procrastinarea înlătură stimulii negativi, ea este o formă
de întărire negativă, deci el continuă să evite realizarea temelor de la facultate. În acelaşi
timp, socializarea cu prietenii, privitul la TV reprezentau pentru Sam activităŃi plăcute
fiind astfel întăriri pozitive, chiar dacă erau într-un fel limitate de sentimentul de vină
(întărire negativă). De menŃionat este faptul că întăririle pentru procrastinare sunt
imediate, în timp ce întărirea care ar fi putut fi reprezentată de obŃinerea unor note mari
nu se putea concretiza imediat. Astfel întăririle pentru procrastinare erau mai puternice.
CărŃile, temele pe care le avea de realizat reprezentau pentru Sam sitmuli discriminativi,
aceştia semnalizau munca de la şcoală pe care Sam a învăŃat prin condiŃionare clasică să
o asocieze cu anxietatea. Astfel, Sam a continuat să evite aceşti stimuli (se apuca de
învăŃat doar în ultima clipă). Din prezentarea situaŃiei lui Sam reiese că înainte de a junge
la facultate ceea ce reprezenta pentru el întărire pozitivă pentru a-şi realiza sarcinile
şcolare era obŃinerea unor note bune. Dat fiind faptul că acum la facultate examinarea se
realiza spre sfârşitul semestrului iar succesul academic nu părea să fie pentru Sam
consistent, mediul universitar îi furniza acestuia un program variabil de întăriri. Dat fiind
faptul că programele de aplicare variabilă a întăririlor promovează comportamente
rezistente la extincŃie, aşa se explică faptul că în ciuda limitelor pe care le avea strategia
lui Sam de a învăŃa doar înainte de examene acesta a continuat să promoveze acest
comportament. Sam a continuat acest comportament şi l-a generalizat la toate materiile
studiate în facultate. Proximitatea examenelor reprezintă pentru Sam stimul discriminativ,
care îl anunŃă că dacă nu învaŃă nici în acest moment este în pericol de a nu trece
examenele (a nu trece examenele= întărire negativă).
Behavioriştii ar spune că Sam, ca orice individ, are o istorie complexă de
comportamente învăŃate de-a lungul istoriei sale. Recomandarea lor pentru Sam ar fi să se
folosească strategii de modificare a comportamentului pentru a face faŃă anxietăŃii,
procrastinării în ceea ce priveşte sarcinile de la facultate şi evitării a unei posibile legături
romantice cu Vanessa.
BIBLIOGRAFIE
AniŃei, M., 2006, Istoria psihologie, suport de curs, Universitatea din Bucureşti,
AniŃei, M., 2009, Istoria psihologiei, ediŃia a II-a, Ed. Psihomedia
Jones, D., Elcock, J., 2001, History and theory of psychology. A critical perspective, Ed.
Arnold.
Opre, A., 2006, Introducere în teroiile personalităŃii, ed. II-a, Editura ASCR, Cluj-
Napoca
Kernberg, O. F., 2004, Contemporary controversies in psychoanalytic theory, techniques,
and their applications, Yale university press / New Haven and London
Hergenhahn , B. R.: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing
Co., 2000.
Anexa I C. George Boeree, 2006, History of Psychology
PSIHOLOGIA UMANISTĂ (fenomenologică)
"Singura realitate pe care eu pot să o cunosc este
lumea aşa cum o percep şi o experimentez eu în
acest moment. Sigura realitate pe care eu o pot
cunoaşte este aceea pe care o percepi şi o
experimentezi în acest moment. Şi singura atitudine
este aceea că cei care percep realitatea sunt
diferiŃi. Există atâtea lumi reale câŃi oameni există."
(C.Rogers, 1980)

CONTEXT
În perioada anilor 1920 -1930 şcoli de gândire precum structuralismul,
funcŃionalismul, psihlogia gestaltistă şi psihanaliza continuau să ofere modele explicative
asupra funcŃionării psihicului. Pe la jumătatea secolului XX strucrualismul dispăruse ca
şcoală, iar funcŃoinalismul şi psihologia gestaltistă şi-au pierdut distinctvitatea ca şcoli,
celelate orientări au început să le asimileze anumite apecte. Domeniul psiholgiei era
dominat de behaviorism şi psihanaliză în anii 50 şi la debutul anilor 60. De asemenea
anii 60 au fost dominaŃi de o serie de evenimente, care au contribuit la contestarea
explicaŃiilor de tip raŃionalist sau empirist. Dintre acesta enumerăm: Războiul din
Vietnam şi mişcările pacifiste care i-au urmat, asasinarea lui Martin Luther King, John
Fitzegrald Kennedy şi Robert Kennedy; proteste rasiste, mişcarea hippie.
La începutul anilor 60 un grup de psihologi conduşi de Abraham Maslow au pus
bazele uneui curent pe care îl denumeau a treia forŃă în psihologie. Aceştia considerau că
celelalte două forŃe psihanaliza şi behaviorismul nu iau în calcul o serie de aspecte
importante care definesc natura umană. Numită a treia forŃă, deoarece este o alternativă la
psihanaliză şi behaviorism, psihologia umanistă evidenŃia faptul că este necesară
comutarea atenŃiei de la problemele tratate de celelalte persepective (care erau centrate pe
adaptare şi definirea normalităŃii) la problemele care ne definesc ca fiinŃe umane. Astfel,
temele centrale are ar trebui investigate devin: creativitatea, liberul arbitru,
intenŃionalitatea, auto-determinarea, imaginaŃia şi valorile. Această orientare respinge
determinismul şi pesimismul care transpar din teoriile behavioriste şi psihanalitice şi
postulează o perspectivă esenŃialmente optimistă asupra naturii umane conform căreia toŃi
oamenii posedă capcităŃi înnăscute pentru dezvoltare. (W. E. Pickren, A. Rutherford,
2010).

ASUMłII CENTRALE
1. Perspectivă fenomenologică
Pentru umanişti comportamentul poate fi înŃeles în termenii experienŃei subiective
a individului. Pentru a înŃelege felul în care se comportă indivizii este necesar mai întâi să
înŃelegem persoana care genereazeă comportamentele respective. Pentru a înŃelege
persoana este nevoie să înŃelegem felul în care aceasta înŃelege lumea. ExperienŃa
subiectivă a individului devine stfel obiectul de studiu al psihologiei. Din acest punct de
vedere, psihologia umanaistă se opune behaviorismului şi psihanalizei deoarece ambele
perspective devalorizau experienŃa subiectivă. Behavioriştii considerau că mediul este cel
care are valoare explicativă asupra comportamentului şi nu experienŃa subiectivă care
este fie irelevantă ştiinŃific, deoarece nu avem metode obiective pentru a o investiga, fie
este un epifenomen. Psihanaliza devaloriza experienŃa subiectivă conştientă deoarece
cauzele care determină comportamentele sunt în măsură aproape exclusivă inconştiente.
În plus, explicaŃiile pe care le oferim în mod conştient propriilor noastre acŃiuni sau trăiri
ar putea fi rezultatul unor distorsiuni care sunt generate de mecanismele noastre
defensive. Umaniştii resping ideea că experienŃa subiectivă nu poate fi studiată ştiinŃific
folosindu-se de următoarele argumente:
a) toate informaŃiile pe care le avem despre lume sunt obŃinute în cadrul
experienŃei subiective. Prin urmare, insistenŃa făcută pe valoarea obiectivă a
datelor obŃinute de către un observator imparŃial este fără sens deoarece şi în
această situaŃie avem de-a face cu o prelucrare subiectivă a datelor.
b) Studiul ştiinŃific al datelor care provin din experienŃa subiectivă se poate
realiza printr-o metodă numită validare subiectivă. Conform acestei metode
orice interpretare a unui eveniment sau orice observaŃie care întruneşte
acordul a cel puŃin doi cercetători poate fi considerată validă. Psihologia
umanistă a atras atenŃia asupra unui aspect important care caracterizează un
demers ştiinŃific: acordul comunităŃii ştiinŃifice. Inclusiv metodele tradiŃionale
se supun acestui principiu de validare intersubiectivă dacă de exemplu luăm în
calcul folosirea replicabilităŃii prin care testăm acurateŃea rezultatelor
experimentale obŃinute.
2. Liberul arbitru
Comportamentele noastre nu sunt rezultatul exclusiv al experienŃelor trecute sau a
influenŃei mediului. Oamenii au capacitatea de a decide asupra felului în care se comportă
folosindu-se de evaluarea subiectivă a situaŃiilor. Din acest punct de vedere, perspectiva
umanistă se opune behaviorismului şi psihanalizei deoarece respinge ideea deterministă
conform căreia există o cauză primară a comportamentelor noastre (mediul, behaviorism;
instincte, psihanaliză). Umaniştii recunosc că mediul, instinctele, experienŃele trecute
influenŃează comportamentele dar aspectul fundamental care este implicat în generarea
comportamentelor noastre este felul în care interpretăm lumea şi propriile noastre
experienŃe (experienŃă subiectivă). În concluzie, felul în care ne comportăm şi simŃim este
într-o mare măsură rezultatul unei decizii personale care este luată în funcŃie de evaluările
pe care noi le facem în conformitate cu experienŃa noastră subiectivă.
3. Sensul experienŃei
ExperienŃa noastră subiectivă este guvernată de sensul, valorile pe care le atribuim
acŃiunilor noastre. În consecinŃă, felul în care ne comportăm şi simŃim este influenŃat de
sistemul axiologic pe baza căruia evaluăm contextele şi propriile noastre acŃiuni şi trăiri.
Psihologii umanişti au observat că, din punct de vedere metodologic, este dificil
să investigăm sensul cu care oamenii îşi investesc acŃiunile. Cu toate acestea nu au exclus
această posibilitate. Demersului lor investigativ i se potriveşte ceea ce Gordon Allport, o
figură cheie a psihologiei personalităŃii, spunea despre dificultăŃile pe care psihologia le
întâmpină astăzi atunci când încearcă să explice concepte precum valoarea şi sensul : “
Dacă astăzi psihologia nu este în întregime pregătită să facă faŃă unei asemenea
încercări, atunci ar trebui să dezvoltăm ştiinŃa până când va reuşi să fie” .
PRECURSORII UMANISMULUI

Conform celor prezentate în secŃiunea AsumpŃii centrale psihologia umanistă este


un curent care valorifică un aspect cheie care defineşte fiinŃa umană şi anume capacitatea
de a lua decizii (liberul arbitru). De asemenea această abordare accentuează faptul că
omul investeşte cu sens exprienŃa pe care o trăieşte iar dacă dorim să abordăm fiinŃa
umană, în ceea ce o defineşte prin excelenŃă suntem nevoiŃi să luăm în considerare
experienŃa subiectivă. Spre deosebire de behaviorişti, care utilizau metode nomotetice şi
interpretarea statistică a omului, umaniştii utilizează metode idiografice preluate din alte
domenii cum ar fi de exemplu istoria, filosofia, literatura, arta, accentuând studiul
individual al omului.
Această vizuine asupra fiinŃei umane se bazează pe nişte principii fundamentale
care au precedat-o. Psihologia umanistă şi-a definit modelul explicativ al psihicului uman
integrând mai multe aspecte care Ńin de specificul fiinŃei umane care se regăsesc în
anumite abordări anterioare cum ar de exemplu: romantismul, fenomenlogia şi
existenŃialismul. Dacă adăugăm acestora şi contextul specific al anilor ‘60 putem să
oferim un răspuns la întrebarea Cum a apărut psihologia umanistă?
Romantismul a insipirat viziunea umanistă din psihologie datorită faptului că a
atras atenŃia asupra faptului că oamenii sunt în esenŃă buni şi dacă societatea le permite
devin împliniŃi (a se vedea această perpsectivă optimistă asupra fiinŃei umane la
reprezentanŃii de seamă ai psihologiei umaniste: C. Rogers şi A. Maslow).
Din fenomenologie a preluat metoda fenomenologică şi ideea validării
intersubiective a datelor care provin din investigarea experienŃei subiective a individului.
După cum susŃine Husserl, fondatorul fenomenologiei, psihologia ar trebui să includă
toată varietatea de date preluate de conştiinŃă ca fenomene, ca experienŃe unice. Metoda
fenomenologică încurajează subiectul să raporteze ceea ce este firesc, respectiv
conŃinutul, impresiile, asociaŃiile personale. (AniŃei, 2006)
Din existenŃialism, umanismul a preluat ideea că oamenii au capacitatea de a
investi cu sens experienŃele lor personale. Această capacitate îl face pe om să fie
fundamental diferit de celelate fiinŃe sau de simplele obiecte sau alte forme de existenŃă.
ConsecinŃele asumării acestei idei le putem identifica în abordările psihologilor umanişti.
De exemplu Soren Kierkegaard (1813-1855) filozof danez, unul dintre fondatorii
existenŃialismului considera că există un Mod etic de existenŃă care se defineşte prin
preocuparea pentru dreptate, pentru o stare de bine generală şi pentru legături morale
perfecte. Persoanele care aparŃin acestui mod sunt interesate să evalueze în profunzime
posibilele consecinŃe ale acŃiunilor lor. Personalitatea care se încadrează în acest tip etic
este similară personalităŃii autorealizate despre care va vorbi Rogers. Un alt exemplu îl
regăsim la Heidegger care definea individul autentic prin faptul că este conştient de
existenŃa lui şi este capabil să aibă o existenŃă bună, demnă chiar şi în condiŃii
defavorabile (mediu, constrângeri sociale).
Abordările anterioare din psihologie care au influenŃat perspectiva umanistă
menŃionăm:
- cercetările asupra conştiinŃei realizate de W. James;
- Alfred Adler. Unii cercetători îl consideră primul reprezentat al psihologiei umaniste
datorită faptului a descris conceptul de Sine creativ referindu-se la faptul că ceea ce
devine o persoană este într-o mare măsură rezultatul unei alegeri personale. AlŃi
cercetători consideră concepŃia lui Adler ca o tranziŃie de la teoriile psihanalitice
predominante în timpul activităŃii lui Freud la punctul de vedere umanist modern;
- perspectiva gestaltistă (prin ideea preeminenŃei întregului asupra părŃilor);
- psihanaliza (datorită faptului că s-a centrat pe terapie şi datorită evidenŃierii
factorului motivaŃional în generarea acŃiunilor noastre; spre deosebire de psihanaliză,
umanismul va lua în considerare nu numai nevoile de bază –instinctele în
terminologie psihanalitică – ci şi alte tipuri de nevoi care nu numai că sunt conştiente
dar care descriu mai bine specificitatea noastră. Vom vedea că o nevoie fundamentală
este aceea de autorealizare).

ÎNTEMEIETORII PSIHOLOGIEI UMANISTE

Psihologia umanistă e recunoscută oficial prin înfiinŃarea Revistei de psihologie


umanistă în 1961 şi a AsociaŃiei Americane de Psihologie Umanistă. AsociaŃia
Americană de Psihologie a stabilit o divizie de psihologie umanistă. Întemeietorii formali
ai curentului sunt consideraŃi a fi A. Maslow, G. Allport şi C. Rogers.
Abraham Maslow (1908-1970) Cea mai cunoscută lucrare a sa este „MotivaŃie
şi personalitate” (1954). Termenii cheie care definesc concepŃia sa sunt: dezvoltarea
dinamică a personalităŃii, piramida trebuinŃelor (structură ierarhică), personalitate
autorealizată. De menŃionat este faptul că Maslow a identificat caracteristicile
personalităŃii autorealizate în urma unui studiu (care a durat 2 ani) asupra unor
personalităŃi importante ale vieŃii sociale, ştiinŃifice, politice americane. Trăsăturile
comune ale acestora precum creativitatea, spontaneitatea, simŃul umorului, simŃul
noutăŃii, rezistenŃă la autoritatea arbitrară, simŃul autonomiei, nevoie puternică pentru
intimitate, o imagine de sine optimistă şi acceptată de ceilalŃi au devenit descriptorii
personalităŃii autorealizate.
Gordon Allport (1897-1967) este considerat o figură centrală în cercetările
privitoare la personalitate. Maslow este considerat iniŃiatorul curentului umanist, Allport
este considerat ideologul acestui curent, Rogers este cel care a desăvârşit psihologia
umanistă. Allport a analizat şi a precizat distincŃia dintre nomotetic şi idiografic; a stabilit
liniile de demarcaŃiei dintre metoda behavioristă şi cea umanistă. (AniŃei, 2006)
Carl Rogers (1902-1987) este considerat ca fiind cel care a împlinit curentul
umanist deoarece a reuşit să-i confere o orientare aplicativă cu o influenŃă extraordinară
în domeniul terapiei. Carl Rogers este fondatorul terapiei nondirective, apoi a celei
centrate pe client şi, în final al terapiei centrată pe persoană. A întemeiat Centrul pentru
studiul persoanei în California. A fost preşedintele AsociaŃiei Americane de Psihologie în
1947. (AniŃei, 2006)

TEORIA ROGERSIANĂ A PERSONALITĂłII (A. Opre, 2006)


Conceptul structural cheie a teroiei rogersiene a personalităŃii este conceptul de
Sine. Sinele este definit ca structură organizată şi unitară de percepŃii, sistem structurat,
organizat, integrat, imaginea de sine. Imaginea de sine modifică de-a lungul vieŃii dar îşi
păstrează în permanenŃă această structură integrată, organizată. Sinele este definit ca o
structură organizată de percepŃii deoarece individul percepe obiectele exterioare şi
propriile experienŃe ataşânsu-le semnificaŃii. Acestea formează câmpul fenomenal al
individului, iar acele părŃi ale câmului fenomenal care sunt percepute ca aparŃinând
invidului constiuie sinele.
Sinele ideal este acea imagine despre sine pe care individul doreşte cel mai mult
să o posede, include percepŃiile şi semnificaŃiile potenŃial relevante pentru sine, care au o
foarte mare importanŃă pentru individ.
Sinele este un element important al experienŃei umane, scopul fiecărui individ
este de a deveni cu adevărat el însuşi

Autoactualizarea (autorealizarea)
TendinŃa fundamentală a individului este către realizarea propriului potenŃial.
“Organismul are o singură şi foarte puternică tendinŃă de bază, şi anume aceea de a se
actualiza.” (Rogers, 1951, p. 487).
Conceptul de auto-realizare (autoactualizare) implică tendinŃa organismului de a
evolua de la stadiul de entitate simplă către una complexă. El exprimă trecerea de la
dependenŃă la independenŃă, de la fixitate şi rigiditate către un proces de schimbare şi
libertate de expresie

ConsistenŃa şi congruenŃa sinelui


Conform tezelor rogersiene, organismul funcŃionează astfel încât să-şi păstreze
consistenŃa, unitatea (înŃeleasă ca absenŃă a conflictului) între percepŃiile de sine, pe de o
parte, şi între aceste percepŃii şi experienŃa cu mediul, pe de altă parte: “Majoritatea
comportamentelor adoptate de organism sunt cele consistente cu imaginea despre sine”
(Rogers, 1951, p. 507).
Conceptul de consistenŃă a sinelui a fost dezvoltat de Lecky (1945) ). Conform
acestuia, organismul nu caută să câştige plăcere şi să evite durerea (aşa cum pretindea
Freud), ci tinde să-şi păstreze unitatea structurală a personalităŃii. Pentru Lecky, oamenii
pot fi cu adevărat fideli doar lor înşişi. Orice individ se va comporta într-un mod conform
cu imaginea pe care o posedă despre sine, chiar dacă din punct de vedere obiectiv acest
comportament nu este întotdeauna cel optim. Astfel, dacă te consideri un individ slab la
ortografie, vei încerca să acŃionezi în aşa manieră, încât comportamentul tău să
corespundă acestei imagini despre tine însuŃi.
SituaŃii de incongruenŃă şi mecanisme defensive (distorsiunea sensului
experienŃei şi negarea existenŃei experienŃei)
O stare de incongruenŃă apare atunci când există o discrepanŃă între modul în care
individul se auto-percepe şi experienŃa reală cu lumea înconjurătoare. Prin intermediul
unui proces denumit subcepŃie, putem recepŃiona informaŃii contrare imaginii de sine,
înainte ca acestea să devină conştiente. Răspunsul faŃă de ameninŃarea reprezentată de
recunoaşterea experienŃelor aflate în conflict cu imaginea de sine este acela de apărare.
ReacŃionăm defensiv interzicând accesul în sfera conştientă experienŃelor percepute şi
considerate (inconştient) ca fiind, chiar şi într-o mică măsură, în conflict cu imaginea de
sine. Două dintre mecanismele defensive cele mai studiate de Rogers sunt distorsiunea
sensului experienŃei (permite accesul în conştiinŃă a experienŃei, dar într-o formă
concordantă cu imaginea de sine) şi negarea existenŃei experienŃei (inhibarea manifestării
conştiente a experienŃei).

Nevoia de apreciere pozitivă /de acceptare necondiŃionată


Nevoia de apreciere pozitivă: atitudini, precum căldura sufletească, respectul,
simpatia şi acceptarea (toleranŃa) faŃă de copil şi se traduce prin necesitatea acestuia de a
primi dragoste şi afecŃiune.

Autorealizarea şi dezvoltarea sănătoasă a psihicului


Din punctul de vedere al psihologiei dezvoltării, preocuparea majoră a lui
Rogers vizează mediul familial în care se dezvoltă copilul: fie creşte liber, într-o stare de
congruenŃă, având posibilitatea de a-şi manifesta potenŃialul, fie se dezvoltă pe fondul
unui sentiment de incongruenŃă cu sine, devenind ulterior un individ defensiv.

PSIHOLOGIA TRANSPERSONALĂ CA PRELUNGIRE ŞI AMPLIFICARE


A PSIHOLOGIEI UMANISTE (AniŃei, 2006)

Psihologia transpersonală este o continuare a psihologiei umaniste, iar A. Maslow


drept fondator al acestui curent. În 1969 a întemeiat AsociaŃia Americană de Psihologie
Transpersonanală, împreună cu Carl Rogers, Viktor Frankl, Antony Sutich, Stanislav
Grof, Jim Fadima. AsociaŃia a editat Journal of Transpersonal Psychology. Apoi a fost
înfiinŃată AsociaŃia Transpersonală InternaŃională (A.T.I.). În România a fost înfiinŃată
AsociaŃia Română de Psihologie Transpersonală (conform pagini web a A.R.P.T.).
Stanislav Grof, unul dintre fondatori, consideră psihologia transpersonală ca o
ramură a psihologiei care reuneşte şi acceptă spiritualitatea ca pe o dimensiune
importantă a sufletului omenesc. Psihologia transpersonală studiază şi tratează întregul
spectru al experienŃelor umane, inclusiv diferitele niveluri şi zone ale psihismului care
devin manifeste sub forma unor stări de conştiinŃă modificată. Este vorba despre
experienŃele şi observaŃiile specifice meditaŃiei şi altor forme de practică spirituală
sistematică, extazele mistice populare, crizele psihospirituale, hipnoza, psihoterapia
experienŃială şi experienŃele de moarte clinică, moarte şi renaşterea psihologică,
experienŃe ale lumii divine, conştiinŃa cosmică, identificarea mistică cu alŃi oameni, cu
natura şi cu întregul Univers, întâlniri cu fiinŃe arhetipale, vizite pe tărâmuri mistice,
experienŃe karmice, forme variate de percepŃie extrasenzorială ş.a. (Agenda, nr. 14/3
aprilie 2004, Timişoara).
Într-o analiză critică a acestui curent, M. Zlate (1988) arată că psihologia
transpersonală îşi propune să extindă câmpul cercetării psihologice pentru a include arii
ale experienŃei şi ale comportamentului uman asociate cu o sănătate optimă şi bunăstare,
într-un evantai larg al stărilor de conştiinŃă. Psihologia transpersonală este nemulŃumită
de „parŃialitatea” psihologiei contemporane, care nu explorează în totalitate şi în
profunzime stările psihice. Din acest motiv psihologia transpersonală plasează în centrul
preocupărilor ei conştiinŃa ca dimensiune centrală. ConştiinŃa şi potenŃialele sale
nebănuite pot fi explorate prin eliminarea contradicŃiilor defensive şi al obstacolelor
interne, prin liniştirea, calmarea şi relaxarea distorsiunilor perceptuale, prin
autocunoaştere şi transformare interioară, prin conştientizare, prin expansiunea câmpului
conştiinŃei.
Metodele psihologiei transpersonale sunt psihoterapia transpersonală, meditaŃia,
hipnoza profundă, respiraŃia holotropă, analiza viselor.
Scopul psihologiei transpersonale este să-i ajute pe clienŃi să-şi descopere şi să-şi
interpreteze conştient pulsaŃiile existenŃei interioare, să-i asiste pentru a se centra pe
această activitate interioară care duce la autoactualizare şi transcendenŃă, să-i ajute pentru
a găsi căile dezvoltării potenŃialului minŃii, să-i susŃină pentru a-şi depăşi limitele
condiŃionării şi a-şi asuma responsabilitatea în vederea proiectării propriei vieŃi în
armonie cu natura ş.a.m.d.

CRITICI ADUSE ABORDĂRII UMANISTE


1. reducerea behaviorismului la două figuri notabile Watson, Skinner
2. neîncrederea în puterea metodelor ştiinŃifice în cercetarea atributelor umane
3. abordare a personalităŃii umane din perspectivă idealizată
4. realizările curentelor criticate şi a metodelor ştiinŃifice în psihologie au relizat deja
o mare parte din obiectivul asumat
5. întorcerea la perioada pre-ştiinŃifică a psihologiei
6. eliminarea studiului asupra comportamentului animal nu se justifică
7. concepte greu de operaŃionalizat – perspectivă nebuloasă

CONTRIBUłII
Introducerea în domeniul investigativ al psihologiei a unor teme noi precum
intenŃionalitatea, şi sensul experienŃei.
A contribuit la dezvoltarea unei tendinŃe în psihologie care vizează înŃelegerea
fiinŃei umane ca întreg.
PSIHOLOGIA COGNITIVĂ

ASUMPłII FUNDAMENTALE
1. studiul evenimentelor interioare ale unei persoane este necesar
pentru înŃelegerea unei persoane. Aceste evenimente interne,
adesea denumite mediatori, întrucât se petrec între stimulare şi
apariŃia comportamentului includ: percepŃia, procesele gândirii
ca rezolvare de probleme, memoria şi limbajul (T. Malim, A.
Birch, A. Wadeley, 1999)
2. procesele cognitive nu procesează aleator ci organizat şi
sistematic
3. psihologia cognitivă studiază procesările la care este supusă
informaŃia, în sistemul cognitiv uman, între inputul senzorial şi
outputul motor (M. Miclea, 1999)
4. sistemul cognitiv este un sistem fizic care are capacitate de
reprezentare şi de calcul (M. Miclea, 1999)

PRECURSORII AI COGNITIVISMULUI (AniŃei, 2006)

W. Köhler şi cercetările sale asupra inteligenŃei la animale au semnalat rolul


intuiŃiei ca procesare spontană de informaŃie în urma căreia, prin restructurări ale
reprezentărilor interne asupra relaŃiei dintre obiectul scop şi obiectul mijloc se produce un
răspuns aparent spontan dar care rezultă dintr-o prelucrare informaŃională de tip
procesual.
Cercetările lui K. Duncker asupra fixităŃii funcŃionale şi mai ales cele asupra
analogiei au fost preluate în psihologia cognitivă modernă demonstrează felul în care
reprezentarea mentală dintr-o anumită situaŃie este transferată într-o nouă situaŃie şi poate
să producă o rezolvare a problemelor prin analogie.
Behavioristul E. Tolman a adus în prim plan cercetări cu un puternic suport
cognitivist. El a introdus termenul de „hartă mintală”, sugerând existenŃa unei
reprezentări mintale a structurilor spaŃiale care acŃionează într-o manieră latentă în
procesul rezolutiv. Conceptul de „hartă mintală” este intens utilizat în psihologia
cognitivă .
Teoria informaŃiei şi cercetările lui G. Miller, A. Newell şi H. Simon au ajuns
la rezultate remarcabile în ceea ce priveşte logica computerelor. Newel, Shaw şi Simon
au elaborat şi condus celebrele programe de cercetare ale Rezolvitorului general de
probleme ca sistem de procesare a informaŃiei în vederea rezolvării unor probleme
accesibile gândirii umane. ContribuŃia remarcabilă a acestor cercetări este aceea că a
oferit posibilitatea tratării strategiei umane în rezolvarea de probleme. Astfel, prin
analogie, modelarea structurilor cognitive oferă explicaŃii asupra proceselor mintale.
Aceste cercetări au demonstrat că factorul comun pentru gândirea umană şi pentru
inteligenŃa artificială sunt procesele informaŃionale care se dezvoltă în baza unui sistem
complex de programe şi subrutine capabile de combinări şi transformări.
Psiholingvistica dezvoltată de către N. Chomsky a dezvoltat modelul
gramaticilor generative. După Chomsky nucleul limbii se defineşte printr-o mulŃime de
propoziŃii (structura logică-propoziŃională) obŃinute în urma aplicării transformărilor
(tratament, procesare) obligatorii la verigile terminale ale gramaticii. Terminologia lui
Chomsky a fost adoptată de către psihologia cognitivă: structuri de transformare,
competenŃe lingvistice, reguli de ramificare şi reguli de subcategorializare etc. De la
modelul generării propoziŃiilor propus de către Chomsky la modelele computaŃionale
moderne este o distanŃă foarte mică.
Teoria constructelor personale elaborată de către G. Kelly este o anticipare
asupra abordării cognitivite a personalităŃii. Constructele constituie modalităŃi personale
de a percepe şi interpreta evenimentele; ele sunt reprezentări cognitive, modele cognitive
ale unor realităŃi. Dezvoltarea constructelor este în strânsa legătură cu experienŃa de viaŃă
şi fiecare persoană dezvoltă un sistem de constructe ierarhizate, structurate şi organizate.
Sistemul de constructe prezintă o serie întreagă de particularităŃi comune pentru oameni
în general şi pentru anumite grupuri, categorii, perioade istorice, sisteme culturale,
politice, religioase, etc.. Dar configuraŃia este personală şi conferă individului nota de
specificitate. Constructele personale ca şi reprezentările noastre cognitive ne permit să
percepem şi să interpretăm lumea şi evenimentele prin prisma lor. Valoarea constructelor
permite şi o evaluare anticipativă a comportamentelor persoanei.
EPISTEMOLOGIA GENETICĂ ŞI DEZVOLTAREA COGNITIVĂ

Aportul şi contribuŃia remarcabilă a cercetărilor lui J. Piaget şi a şcolii sale


numită şi structuralism genetic constituie o anticipare a modelărilor cognitive privitoare
la asimilarea şi dezvoltarea structurilor cognitive. Ideea organizării activităŃii mentale în
structuri operatorii şi scheme mentale trimite la conceptele fundamentale ale
gestaltismului. Dar Piaget merge mai departe şi analizează evoluŃia structurilor operatorii
pe baza structurilor matematice de grup. Piaget găseşte în aceste axiome ale structurii
matematice de grup legile fundamentale ale organizării sistemelor de operaŃii mentale în
general. Axiomatica reprezintă o schemă a realităŃii iar orice abstracŃie conduce la o
schematizare. Astfel axiomatica se prelungeşte în ultimă instanŃă în însăşi schema
inteligenŃei. Analiza piagetiană a degajat trei structuri fundamentale: structurile algebrice
al căror prototip este grupul; structurile de ordine şi structurile topologice care se referă la
raporturile de vecinătate, limită şi continuitate. Constatăm că practic Piaget anticipează şi
oferă psihologiei cognitive rezultate şi un limbaj conceptual remarcabil de riguros asupra
structurilor cognitive. Psihologia cognitivă va insista mult asupra raporturilor topologice
dintre reprezentările cognitive.
Reprezentarea, imaginea mintală care constituie un concept fundamental al
psihologiei cognitive a fost reabilitată pentru psihologie şi studiată cu mijloace
experimentale de către marele savant elveŃian. Se poate spune că de fapt cognitiviştii
după ce şi-au elaborat o primă variantă a limbajului conceptual au descoperit surprinşi că
Piaget cu ani buni înaintea lor studiase şi clarificase conceptele fundamentale pe care
cognitiviştii le considerau o noutate absolută. Cercetările lui Piaget asupra reprezentărilor
topologice au arătat mecanismele ontogenetice ale apariŃiei lor. Astfel el a demonstrat
faptul că şcolarul mic nu reuşeşte decât pe la 8-10 ani să-şi reprezinte rotirea sau
dispoziŃia porŃiunilor într-o hârtie împăturită, având un acces foarte dificil la anticiparea
rezultatelor unor transformări. Toate cercetările psihogenetice privitoare la dezvoltarea
reprezentărilor şi mecanismelor de rotire, pliere, transformare, anticipare vor constitui
apoi teme predilecte pentru psihologia cognitivă. Piaget va acorda o atenŃie deosebită
reprezentărilor topologice şi va evidenŃia un tip aparte de inteligenŃă topologică ce se
referă la reprezentarea poziŃională, implicând o anumită ordonare a diverselor locaŃii
stabile. El a demonstrat că informaŃia vizuală nu este suficientă întrucât structurile
topologice se fixează dificil şi implică mişcarea subiectului într-un sistem de puncte de
referinŃă, mişcarea subiectului poate fi reală într-un plan fizic spaŃio-temporal, dar şi
mentală în raport cu o hartă a locaŃiilor şi a raporturilor topologice dintre elementele
spaŃiale.
Prin întreaga sa operă şi prin rigoarea J. Piaget anticipează într-o manieră
remarcabilă cognitivismul modern care îi datorează mare parte dintre conceptele de bază
precum şi dintre metodele de cercetare.

ÎNTEMEIEREA PSIHOLOGIEI COGNITIVE ŞI TEMELE EI MAJORE

Momentul formal al întemeierii psihologia cognitive este publicarea lucrării


Psihologia cognitivă de către U. Neisser în 1967. În această lucrare autorul a sistematizat
rezultatele cercetărilor realizate în anii ’50 -’60 de către precursorii mai sus amintiŃi.
Noua orientare cognitivistă a câştigat teren într-o manieră rapidă fiind favorizată mai ales
de progresele din domeniul ciberneticii şi neurologiei.
Noua psihologie va începe să-şi impună un limbaj propriu în cadrul căruia, de
exemplu, termenul de stimul este înlocuit cu cel de input, cel de răspuns cu cel de output,
prelucrarea informaŃiei devine procesare, sau şi mai mult tratare; la nivelul memoriei
întipărirea devine encodare, fixarea devine stocare, iar reactualizarea devine
recuperare. Această nouă terminologie nu constituie doar o simplă substituŃie, deoarece
termenii trimit la operaŃionalizare conceptuală care se regăseşte sistematic abordată în
lucrările de psihologie cognitivă.
Tema dominantă a psihologiei cognitive este metafora procesării informaŃiei
care porneşte de la premisa că procesele mintale operează într-o manieră asemănătoare cu
un calculator. Mai departe, organismul este văzut ca un sofisticat procesor de informaŃii.
Termenul de tratare a informaŃiei este şi el foarte sugestiv, sugerând intervenŃia
procesorului în modificarea, transformarea informaŃiei. În această viziune informatizată şi
computerizată memoria realizează o encodare, stocare şi recuperare a informaŃiei la
nivele de procesare senzorială, de scurtă durată şi de lungă durată. Psihologia cognitivă
pare să fie puternic marcată de utilizarea metaforelor cognitive care au avantajul că
permit un schimb fructuos de idei referitoare la fenomenul respectiv. Aceste metafore ne
oferă convenŃii pentru a discuta despre posibilităŃile teoretice de cercetare (B. H.
Kantowitz, H. L. Roediger III, D. G. Elmes, 2005).
Psihologia cognitivă se afirmă ca rezultat al participării unor diverse domenii
ale cunoaşterii. Este o mişcare interdisciplinară care pune în acŃiune resurse provenite din
cele mai variate domenii: în afară de psihologie, filozofia, antropologia, ingineria,
neuroştiinŃele, lingvistica, informatica, iar din câmpul psihologiei: atenŃia, rezolvarea de
probleme, formarea conceptelor, limbajul, memoria.
Abordarea memoriei şi modelele acesteia constituie una dintre temele
predilecte ale psihologiei cognitive. Amintim aici modelul lui Atkinson şi
Shiffrin(1968) care tratează memoria din perspectiva celor trei module: registrul
senzorial, memoria de scurtă durată şi memoria de lungă durată. Apoi Craik şi Lockhart
(1972) au propus modelul nivelelor de procesare în memorie. Astfel encodarea
superficială a unui stimul va fi uitată mult mai repede decât encodarea informaŃiei
semnificative care suportă un nivel de procesare profundă.
În abordarea rezolvării problemelor se propune un nou mod de interpretare a
strategiilor algoritmice şi celor euristice, din perspectiva inteligenŃei artificiale. Sunt
remarcabile cercetările lui Newel, Shaw şi Simon ca şi cele ale lui Khaneman si Tversky.
Asocierea dintre informatică şi psihologie a condus la avansarea unor modele interesante
cum ar fi cel al procesării paralele. Creierul uman pare compatibil cu acest model întrucât
informaŃia este procesată prin intermediul reŃelelor pe mai multe nivele simultane.
CogniŃia socială constituie o altă temă majoră de studiu pentru psihologia
cognitivă. Se are în vedere investigarea relaŃiei dintre contextul social şi cogniŃie. Este
explorată maniera în care informaŃia de ordin social este procesată şi efectul dinamicii
sociale asupra acestei procesări. Sunt demne de amintit aici teoria atribuirii, cercetarea
atitudinilor, stereotipurilor şi reprezentărilor sociale.

.
Bibiografie
AniŃei, M., 2006, Istoria psihologiei, suport de curs, Universitatea din Bucureşti,
AniŃei, M., 2009, Istoria psihologiei, ediŃia a II-a, Ed. Psihomedia
Hergenhahn , B. R.: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing
Co., 2000.
Opre, A,2006, Personalitatea în abordările psihologiei contemporane, ASCR
Miclea, M.,1999, Psihologie cognitivă, Ed. Polirom
Malim, T., Birch, A., Wadeley, A. Perspective în psihologie, Ed. Tehnică, 1999
POLITROPIA PSIHOLOGIEI

Mircea MICLEA
Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei
Universitatea Babeş-Bolyai, 3400 Cluj-Napoca, România

ABSTRACT
MULTIDIMENSIONALITY OF PSYCHOLOGY.
The development of psychology since its birthday, more than a century ago, was
undermined by two complexes: to become a rigorous science (like physics) and to cure
(like medicine). Although psychology have realized substantial achievements in this
direction, it becomes irrelevant for ordinary life and contemporary culture. Psychologists
have sacrificed relevance for accuracy. A new century requires a polithropic psychology,
i.e. a psychology able to approach relevant problems for human being, to foster an
ecumenical methodology and to diversify psychological discourse.

INTRODUCERE

Dezvoltarea psihologiei, de la Wundt până astăzi, a fost marcată de două idealuri


disciplinare devenite obsesii, aproape: de a deveni ştiinŃă - asemeni fizicii - şi de a deveni artă
curativă - asemeni medicinei. Aş putea spune că psihologia a fost chiar complexată de fizică şi de
medicină, pe care neîncetat a încercat să le emuleze. În bună măsură a reuşit, dar preŃul plătit
începe să fie prohibitiv. Câştigurile într-o direcŃie au însemnat pierderi în alte direcŃii. Psihologia
a câştigat mereu în precizie, dar a pierdut constant în relevanŃă. Cred însă că psihologia a devenit
astăzi suficient de matură, încât, renunŃând la reacŃii defensive şi reflectând asupra ei însăşi, să-şi
redimensioneze propria dezvoltare. Despre complexele care au jalonat dezvoltarea psihologiei în
acest secol, despre costurile şi beneficiile lor, dar mai ales despre nevoia unei psihologii
politrope, plurivoce va fi vorba în continuare.
OBSESIA ŞTIINłEI
Psihologia modernă a apărut într-o perioadă în care, prin succesele remarcabile obŃinute,
fizica devenise ştiinŃa-prototip, criteriul de ştiinŃificitate pentru toate demersurile umane similare.
Experimentul şi măsurarea - principalele metode ale fizicii - deveniseră "normalitate", dădeau
certificatul de ştiinŃă sănătoasă. Cu cât un demers se abătea mai mult de la ele, cu atât mai
anormal ştiinŃific devenea, mai metafizic, mai obscur şi delirant. De aceea, primele studii de
psihologie "ştiinŃifică" au apărut la interfaŃa dintre stimulul fizic şi senzaŃia psihică şi au purtat
numele de psihofizică. InvestigaŃiile conduse de Wundt, cercetările din laboratoarele de la Leipzig
- primul laborator de psihologie experimentală - erau preocupate de regularităŃile transformării
stimulului fizic în senzaŃie. Legea Weber-Fechner care exprima dependenŃa logaritmică a tăriei
senzaŃiei (S) de intensitatea fizică a stimulului (I) (S = K logI + c) a fost botezată - simptomatic
pentru aspiraŃia psihologiei de a descoperi legităŃi universale asemeni fizicii - "legea psihofizică
fundamentală".
Aceeaşi obsesie a fizicii au avut-o nu numai psihologii europeni, formaŃi la Şcoala lui W.
Wundt, ci şi cei americani, formaŃi la Cornell University de Edward B. Titchener. Ea a fost
exprimată radical, vehement de întemeietorul behaviorismului, J.B. Watson. Pentru ca să devină
ştiinŃă, psihologia trebuia să studieze doar acele variabile care puteau fi observate şi măsurate,
adică, spune Watson, stimulul şi răspunsul. Între stimulii senzoriali şi răspunsurile motorii există
relaŃii funcŃionale, constante, care fac obiectul de investigaŃie al psihologiei. Aşa cum fizica
renunŃase să se întrebe ce este gravitaŃia, preferând să identifice variabilele în funcŃie de care
aceasta se poate calcula, tot astfel psihologia urma să abandoneze probleme considerate
metafizice de genul "ce este psihicul?" şi să se consacre studierii relaŃiilor funcŃionale dintre
stimul şi răspuns.
Behaviorismul clasic, radical, a murit ca doctrină, dar a supravieŃuit până astăzi ca
metodologie. Majoritatea investigaŃiilor publicate în revistele de specialitate ilustrează
behaviorismul metodologic, recurg la operaŃionalizarea unor variabile interne (ex. stări de
conştiinŃă, procese cognitive etc.) prin comportamente observabile şi măsurabile, supuse
manipulării experimentale. Pe scurt, psihologia ştiinŃifică, de la structuralismul lui Wundt până la
psihologia cognitivă actuală, s-a legitimat prin recursul la măsurare şi experiment, încercând să
emuleze fizica în descoperirea de legităŃi sau mecanisme universale, independente de contextul
real al funcŃionării lor. (Pentru o critică acidă a tendinŃei psihologiei cognitive de a afla
mecanisme universale, vezi Hirst & Manier, 1992).
Câştigurile acestui angajament teoretico-metodologic, bazat pe experiment şi măsurare,
aspirând la descoperirea legităŃilor universale ale psihicului, sunt uriaşe. Corpul compact de
cunoştinŃe de care dispune psihologia actuală, referitoare la prelucrarea informaŃiilor senzoriale,
atenŃie, memoriile senzoriale, memoria semantică şi cea autobiografică, strategiile rezolutive,
mecanismele decizionale etc., este extrem de vast şi bine consolidat. Şi n-ar fi fost posibil fără
designuri experimentale ingenioase şi prelucrări matematice sofisticate. Cu timpul, odată cu
rafinarea nivelului de analiză experimentală, limbajul psihologiei a devenit tot mai specializat,
luând forma unui jargon ştiinŃific ezoteric, accesibil doar unei comunităŃi ştiinŃifice reduse.
Cititorul întâmplător al unor reviste de psihologie va da peste termeni ca "geoni", "neuromimi",
"reŃele semantice", "memoria iconică", "amorsaj", "inhibiŃie cognitivă", "memorie implicită", ca
să ne oprim aici cu ilustrarea unui lexic profesional în continuă expansiune, al cărui înŃeles îi
scapă fără o educaŃie prealabilă de specialitate.
Mai mult decât atât, psihologia a fost constrânsă la o dezvoltare prin rafinarea analizei
experimentale şi utilizarea modelelor formale de către presiunile exercitate de discipline
colaterale - în special neuroştiinŃele şi inteligenŃa artificială. Cu două decenii în urmă, constatând
discrepanŃa tot mai mare dintre analizele infracelulare din neuroştiinŃe şi conceptele
macroscopice, vagi, cu o palmă deasupra simŃului comun promovate de psihologia tradiŃională,
neurobiologii au somat psihologii să-şi rafineze aparatul conceptual, altfel vor fi siliŃi să o
reinventeze (Bunge & Ardila, 1987; Miclea, 1994). Pe de altă parte, dinspre tehnologia
inteligenŃei artificiale A. Narayanan (1986), un specialist de primă mărime, critica conceptele
psihologice tradiŃionale, considerându-le "comice şi naive", nesatisfăcătoare pentru nevoile
construirii unor sisteme inteligente. ÎnfăŃişarea pe care o are psihologia ştiinŃifică astăzi,
preocupată de analize microstructurale exprimate într-un jargon profesional riguros este, în mare
măsură, şi rezultatul acestor cerinŃe de pe piaŃa cercetării ştiinŃifice contemporane, în care
dezvoltarea unei discipline este marcată de tranzacŃiile cu disciplinele complementare. Pe scurt,
un discurs experimentalist riguros, obsedat de cultul exactităŃii, era o opŃiune epistemică foarte
trebuincioasă pentru dezvoltarea psihologiei.
Câştigurile evidente ale acestei opŃiuni au însă, ca revers, pierderi semnificative pe alte
dimensiuni. Dintr-o igienă metodologică, necesară validării ei ca ştiinŃă modernă, psihologia a
trecut prea repede şi prea uşor la exces metodologic, mai mult, la imperialism metodologic. Toate
problemele care nu puteau fi abordate cu metodologia consacrată erau abandonate, marginalizate.
Ca în gluma cu beŃivul care îşi căuta cheile pierdute numai în dreptul stâlpului cu neon, pentru că
numai acolo putea să vadă, şi psihologia a ajuns să abordeze numai acele probleme pentru care a
avut o metodologie riguroasă, agreată de celelalte ştiinŃe pe care vrea să le emuleze. Astfel,
psihologia a sacrificat relevanŃa de dragul exactităŃii. O serie de probleme esenŃiale pentru om,
deci şi pentru psihologie, în măsura în care ea se pretinde o ştiinŃă a sufletului omenesc, au fost
complet marginalizate. Probleme uriaşe, de genul: "Ce este fericirea?", "Care este sensul vieŃii?",
"Cum să ne pregătim pentru moarte?", esenŃiale pentru fiinŃa umană, sunt complet ignorate de
psihologi, lăsate mai degrabă la cheremul filosofilor, artiştilor sau, mai rău, a politicienilor. În
schimb, jurnalele de psihologie abundă în cercetări de utilitate sau relevanŃă îndoielnică, de genul:
cum sunt uitate silabele fără sens, sau în generalizări banale de tipul: gândirea este o funcŃie a
întregului creier. Excesul de metodologie, obsesia de a respecta canoanele ştiinŃelor naturii pentru
a nu-şi pierde cumva legitimitatea de ştiinŃă a exilat din psihologie probleme cruciale,
semnificative pentru natura umană. Dacă vrei să afli cum să trăieşti o viaŃă fericită sau cum să
ajungi la împăcarea sufletului, trebuie să citeşti, de pildă, Seneca (De vita beata, De tranquillitate
animi, Ad Serenum) în locul unei cărŃi de psihologie. Dacă te frământă problema sensului vieŃii,
găseşti satisfacŃie sau măcar alinare în Camus (Mitul lui Sisif). Şi n-am auzit de nimeni care să fi
murit cu o carte de psihoterapie în mână, dar au fost mulŃi care şi-au dat sfârşitul cu Biblia sau cu
Dialogurile lui Platon. Spus în toată cruzimea lui, adevărul este că psihologia ne-a ajutat în prea
puŃină măsură să trăim mai fericiŃi sau mai împăcaŃi, sau să aflăm sensul trecerii noastre pe acest
pământ. Impactul ei asupra omului contemporan, cu frământările lui, este mult sub aşteptări.
Asupra acestor lucruri vom mai reveni în ultimul capitol.

OBSESIA MEDICINEI
Dacă cineva urmăreşte istoria psihologiei, mai ales ca practică psihologică şi mai puŃin ca
teorie ştiinŃifică, va fi surprins de guerila permanentă pe care psihologii clinicieni au avut-o cu
medicii (psihiatrii). Geloasă pe utilitatea şi impactul social al medicinei, psihologia a năzuit
permanent să devină ea însăşi artă curativă, să vindece. De aici interminabilele dispute dintre
psihologi şi psihiatri referitoare la tratamentul bolilor mintale. De la începutul secolului, când P.
Janet publica un volum de dimensiuni impresionante intitulat semnificativ MedicaŃii psihologice
(Janet, 1919), până în prezent, când, în unele state americane, printr-o luptă consecventă,
psihologii au obŃinut dreptul de a administra pacienŃilor psihotrope, obsesia psihologiei de a
vindeca a fost o permanenŃă. Ea a avut, ca o consecinŃă directă, acordarea unei atenŃii speciale
psihopatologiei, în general deficienŃelor, carenŃelor psihice. Resursele de cercetare au fost dirijate
prioritar pentru diagnoza şi ameliorarea deficienŃelor psihice, fie ele emoŃionale,
comportamentale sau intelectuale. Progresele sunt incontestabile. Diagnoza unor tulburări
emoŃionale, precum anxietatea şi depresia, se face mult mai rapid acum decât în urmă cu câteva
decenii. Determinarea coeficientului de inteligenŃă (IQ) sau a potenŃialului de învăŃare (EQ)
beneficiază de proceduri standardizate. Terapia cognitiv-comportamentală a depresiei,
intervenŃiile cognitiv-comportamentale în cazul altor tulburări psihice s-au dovedit alternative
viabile, uneori chiar mai eficiente decât tratamentul medicamentos (vezi Clark & Fairbrun, 1997,
pentru o prezentare exhaustivă a problemei). După mai bine de un secol de psihologie ştiinŃifică,
putem pretinde că instrumentele de evaluare şi tehnicile de intervenŃie elaborate de psihologi au
ameliorat substanŃial psihodiagnosticul şi tratamentul deficienŃelor psihice, fie ele emoŃionale,
intelectuale sau de comportament. Psihologia şi-a dovedit cu certitudine valenŃele curative.
Tot acest interes manifest pentru psihopatologie şi vindecare a avut ca revers neglijarea
funcŃionării psihice normale şi excepŃionale (în sens pozitiv). Avem o defectologie bine pusă la
punct, instituŃionalizată în programe de curs şi secŃii universitare; nu avem (decât în fază
incipientă) o psihologie a supradotării, a creativităŃii de excepŃie. Nu prea ştim cum să-l facem pe
omul normal să gândească mai bine, să memoreze mai bine, să-şi optimizeze trăirile emoŃionale,
să-şi sporească motivaŃia. Ştim mult despre deficienŃe şi prea puŃin despre normal şi despre
optimizarea lui. Şi toate acestea în condiŃiile în care sub 10% din populaŃie suferă de tulburări
mintale şi necesită intervenŃie psihoterapeutică specială. Chiar sănătatea mintală a ajuns să fie
definită ca absenŃă a bolii, când, de fapt, sănătatea mintală constă în utilizarea optimă, maximală a
resurselor psihice. Aristotel e mai sănătos psihic decât Calias, Einstein e mult mai sănătos decât
un oarecare Grigore, om normal, altfel. Semnul adevăratei sănătăŃi mintale este performanŃa de
vârf, expertiza, nu performanŃa medie, anodină. IneficienŃa cotidiană, incapacitatea de a face faŃă
unor sarcini obişnuite, este cea mai răspândită tulburare psihică. Aşadar, preocuparea excesivă
pentru ameliorarea deficienŃelor şi tulburărilor psihice s-a reflectat într-o definiŃie nu prea tonică
dată sănătăŃii mintale şi în neglijarea modalităŃilor de optimizare/ maximizare a resurselor de care
dispune omul obişnuit.
Cele două angajamente, urmărite cu obstinaŃie de psihologia acestui secol - de a se legitima
ca ştiinŃă riguroasă şi de a vindeca - au determinat două efecte cumulate: lipsa de relevanŃă
pentru viaŃa cotidiană şi lipsa de relevanŃă pentru cultura contemporană.
ViaŃa cotidiană, cu banalităŃile ei, cu drame şi bucurii, este singura ce ne-a fost dată să o
trăim. Clipele de revelaŃie sau de orgasm sunt rare în raport cu imensa banalitate cotidiană. Ceea
ce nu înseamnă că această viaŃă cotidiană este uşor de trăit. Dimpotrivă. Omul are nevoie
permanentă de o călăuză, de cineva sau ceva care să-i înlăture plictisul, fricile, să-i uşureze
deciziile pe care trebuie să le ia zilnic. Acest serviciu a fost îndeplinit, secole de-a rândul, de
religie, iar acum de mass-media. Răspunzând nevoii omului de a avea o călăuză în viaŃa lui de zi
cu zi, religia i-a structurat timpul, stabilind zilele de sărbătoare, praznicele, i-a ordonat viaŃa
impunându-i ritualuri şi rugăciuni. Puritanii au atins aproape perfecŃiunea în acest domeniu. Într-o
lucrare din 1652, publicată în peste 40 de ediŃii, într-un tiraj de 60.000 de exemplare, prelatul
puritan Michael Spoukc preciza toate rugăciunile pe care trebuie să le spună bunul credincios pe
parcursul unei zile. Spicuim câteva: rugăciune la trezirea din somn, la spălatul mâinilor, înainte
de masă, după luarea mesei, la orice ceas din noapte, la miezul nopŃii, contra ciumei, pentru cei
căzuŃi în sărăcie, la ceas de moarte, la ceas de război, la ceas de boală etc. (vezi Delumeau, 1989,
pentru alte detalii). Practic, toate momentele care, prin grijile sau temerile ce le puteau trezi, ar fi
tulburat viaŃa cotidiană erau marcate religios. Controlând viaŃa de zi cu zi, religia răspundea unei
nevoi sociale uriaşe de control, de securitate şi linişte sufletească.
Secularizarea vieŃii cotidiene în secolul nostru a coincis cu expansiunea fără precedent a
mass-mediei care, simŃind deruta omului cotidian, a început să-i jaloneze viaŃa. Televiziunea sau
radioul, prin programele oferite, ne gestionează timpul. Pentru milioane de oameni un anumit
serial, o anumită emisiune devin reperul fundamental de structurare a timpului liber. Tot de la
televiziune aflăm care e pasta de dinŃi cu care trebuie să ne spălăm dimineaŃa, ce trebuie mâncat
la micul dejun, cum să ne îmbrăcăm pentru serviciu, ce să mâncăm la prânz, unde să ieşim seara
în oraş, ce pastile au efect împotriva insomniei etc. Preocupată de probleme nerelevante pentru
viaŃa cotidiană, dar abordabile printr-o metodologie ştiinŃifică indubitabilă, şi de patologie în loc
de normal, psihologia a pierdut deocamdată şansa de a se substitui religiei, de a deveni magister
vitae. ÎnvăŃăturile pe care le putem extrage din tratatele actuale de psihologie despre cum trebuie
să ne trăim viaŃa de zi cu zi sunt aproape inexistente. Abia în ultimii ani, timid, odată cu
dezvoltarea psihologiei sănătăŃii (health psychology), disciplina care studiază sufletul şi
comportamentul omului a început să ofere (vagi) prescripŃii comportamentale pentru o viaŃă
sănătoasă. Oricum am lua-o, cunoştinŃele de psihologie ştiinŃifică influenŃează în foarte mică
măsură viaŃa noastră. Poate mai puŃin chiar decât cunoştinŃele de chimie sau biologie, ca şi cum
psihologia nu s-ar referi la om, ci la altceva.
Pe de altă parte, cu excepŃia psihanalizei - a cărei legitimitate ca disciplină psihologică e
discutabilă - impactul cultural al psihologiei moderne este extrem de redus. Rezultatele
psihologiei experimentale n-au avut nici un efect palpabil în modificarea expresiei artistice, în
tematica sau producŃia literară, în arhitectură sau urbanistică, în designul artistic etc. Nici chiar
discipline specifice, precum psihologia literaturii sau psihologia artei, n-au avut nici un impact
semnificativ în literatură sau în artă. Se fac filme şi se scriu romane "psihologice" de succes fără
nici o cunoştinŃă de psihologie riguroasă, experimentală. Altfel spus, arta şi literatura acestui
secol ar rămâne aceleaşi, chiar dacă am uita toate cunoştinŃele de psihologie ştiinŃifică.
Rezumând, în obsesiile ei de a se legitima ca ştiinŃă şi de a vindeca, psihologia modernă şi-
a pierdut relevanŃa pentru viaŃa cotidiană şi pentru cultură. Dincolo de câştigurile uriaşe,
incontestabile, ea a ratat şansa de a deveni o călăuză a omului rătăcit în interstiŃiile vieŃii sale
cotidiene şi de a modifica expresiile artistice sau literare. Câştigul în rigoare a avut ca revers
pierderea în relevanŃă. Progresele din psihopatologie ("defectologie") au avut ca revers retardul în
considerarea omului sănătos şi a utilizării maximale a resurselor sale.

SPRE O PSIHOLOGIE POLITROPĂ


Termenul de "politropie" a fost propus limbii române de G. Liiceanu, într-o minunată
lucrare intitulată "Introducere în politropia omului şi a culturii" (1981). Preluat din grecescul
polytropoe, acesta "presupune capacitatea «întoarcerii în multe direcŃii», a multiplicării căii, deci
a unei firi plurivoce, care poate fi în neutralitatea diversităŃii ca atare, fie în pozitivul a tot ceea ce
este dotare variată, fie în sensul etic al versatilităŃii caracteriale ... politropicul reprezintă o «lege
de creştere» a spiritului, având acelaşi grad de inexorabil ca şi trecerea naturii de la simplu la
complex şi putând fi tot atât de greu înfrântă, pe cât de grea este recuperarea simplităŃii din
complexitate la orice nivel al fiinŃei" (p. 6).
Psihologia a ajuns la ceasul când trebuie să-şi asume politropia, adică diversificarea
temelor şi a metodologiei şi versatilitatea discursului psihologic. Politropia este întotdeauna
pândită de riscul risipirii, al imposturii, dar şi de şansa unor realizări renascentiste. Într-un fel, o
psihologie politropă este un "joc secund", un reflex al politropiei omului contemporan şi al
culturii contemporane. Un om versatil şi politrop trăind odiseea unor noi sisteme economico-
sociale, etice, estetice, scufundat într-un mediu multicultural şi o cultură în plină ecloziune, nu
poate fi descris decât de o psihologie la rândul ei politropă. În măsura în care doreşte să se
legitimeze în continuare ca ştiinŃă a sufletului sau psihicului uman, psihologia trebuie să devină
politropă. Nu vreau să spun că până acum psihologia a fost unitară, simplă, univocă, dovadă -
diversitatea actuală a disciplinelor psihologice. Dar este evident, aşa cum am încercat să
demonstrez, că psihologia a neglijat probleme extrem de relevante, a ignorat în bună măsură viaŃa
cotidiană, omul sănătos, extrema pozitivă a vieŃii sale psihice.
Politropia e reclamată la toate palierele principale ale psihologiei. Mai întâi la nivel
tematic, psihologia trebuie să-şi asume, nu să le delege, cum a făcut până acum, întrebări de
genul: "Cum să trăim o viaŃă fericită?", "Care este sensul vieŃii?", "Cum să ne pregătim pentru
moarte?" etc. În general, psihologia trebuie să aibă în vedere probleme relevante pentru om, nu
numai cele pentru care are o metodologie adecvată,
sancŃionată ştiinŃific.
Aceasta nu înseamnă, în nici un caz, abandonarea tipului de probleme abordabile numai
prin metoda experimentului de laborator şi prelucrare statistică riguroasă a datelor astfel obŃinute.
Problemele strict empirice vor prolifera, spre buna dezvoltare a psihologiei, atingând nivele de
analiză şi subtilităŃi greu de imaginat acum. O parte din interesul psihologilor şi resursele lor de
cercetare trebuie dirijată însă şi spre probleme mai puŃin riguroase, ambigue, dar relevante.
În al doilea rând, politropia vizează metodologia utilizată curent de psihologi în cercetările
lor. Trecând prea repede de la igiena metodologică la excesul de metodologie, la metodolatrie,
psihologia trebuie să facă pasul spre ecumenismul metodologic, spre toleranŃă şi bună înŃelegere
între metodologii. În opinia noastră, una dintre sursele esenŃiale de date pentru psihologie, prea
puŃin utilizată până acum, este istoria. Să luăm un exemplu, prin care vom ilustra această idee,
înainte de expunerea ei într-o formă mai generală. Una dintre strategiile defensive sau
mecanismele psihice de apărare utilizate în Evul Mediu era botezarea copiilor cu numele unui
sfânt, menit să-i proteguiască şi să-i facă mai puŃin expugnabili la ciumă, foamete, secetă,
războaie sau alte nenorociri ale vieŃii. În sudul Italiei, obiceiul pământului era ca primul născut
băiat să ia numele tatălui, ceea ce se şi întâmpla în perioada de linişte şi relativă prosperitate.
Când însă asupra regiunii se abătea ciuma, copiii primeau nu prenumele tatălui, ci prenumele de
Roch - numele unui sfânt minor care, în viziunea localnicilor, îi putea apăra de ciumă. După ce
trecea epidemia de ciumă, populaŃia revenea la obiceiul botezării copilului după prenumele
tatălui, astfel încât un istoric atent poate stabili frecvenŃa epidemiilor de ciumă urmărind frecvenŃa
numelor cu care erau botezaŃi copiii (Delumeau, 1989). Ipoteza că numele de sfinŃi date copiilor
reprezintă un mecanism de apărare este validată printr-un fapt de repetiŃie, constatabil cu mai
mulŃi subiecŃi, pe o perioadă îndelungată de timp. Deci, faptele istorice, atunci când vizează un
număr mare de subiecŃi sau cazuri şi când sunt repetitive reprezintă, în opinia noastră, argumente
la fel de valabile ca şi datele experimentale. În exemplul de mai sus apare o covarianŃă clară,
repetată, implicând mii de subiecŃi, între apariŃia ciumei - utilizarea numelui sfântului protector,
dispariŃia ciumei - renunŃarea la el şi revenirea la obiceiul pământului. Or această covarianŃă este
un soi de experiment natural, deosebit de relevant, mai ales că, în acest caz, un experiment de
laborator este imposibil. Generalizând, faptele istorice, consemnate de istorici, repetitive,
desfăşurate pe o perioadă mai îndelungată de timp şi implicând grupuri extinse de subiecŃi, devin
pertinente pentru construcŃia şi validarea teoriilor psihologice.
În fine, în al treilea rând, politropia trebuie să se manifeste şi la nivelul discursului, a
modului în care psihologii îşi prezintă teoriile. Uneori discursul va fi analitic, experimental, într-
un jargon specific unei comunităŃi restrânse de cercetare. El va vrea să demonstreze. Alteori, când
rezultatele cercetării vor trebui extinse, aplicate, generalizate, sau când acestea sunt insuficient de
concludente, discursul va lua forma eseului, încercând să argumenteze. Iar alteori, când
argumentarea e insuficientă, psihologul va recurge la analogii şi metafore, adică va seduce. Dacă
nu poŃi demonstra, trebuie să argumentezi, iar dacă argumentaŃia e insuficientă - să seduci. Oricât
ar suna de eretic, enunŃul anterior consemnează o situaŃie existentă în practica psihologică, în
special în consiliere şi psihoterapie. Uneori, pentru analiza şi interpretarea unui simptom ai
suficiente date experimentale prealabile şi poŃi fi demonstrativ; alteori, aceste date sunt lacunare
şi aluzive; atunci argumentezi. Iar dacă nu ai la îndemână decât analogii vagi între situaŃia
pacientului şi un personaj literar sau o proiecŃie artistică - recurgi la citate, pilde, metafore. Adică
seduci. Contează utilitatea interpretării/analizei, nu adevărul ei. Formând o alianŃă terapeutică,
pacientul şi psihoterapeutul apreciază mult mai mult o analiză/interpretare utilă, menită să
amelioreze simptomatologia, decât una adevărată dar inutilă.
Rezumând, politropia înseamnă, concomitent, diversificarea temelor, chiar cu riscul
pierderii în exactitate, ecumenismul metodologic şi versatilitatea discursului. Ea este şansa
psihologiei secolului următor.

BIBLIOGRAFIE

Hirst, W. & Manier, D. (1992). New vistas of cognitive psychology (unpublished manuscript).
Bunge, M. & Ardila, R. (1987). Philosophy of psychology. Academic Press, New York.
Miclea, M. (1994). Psihologie cognitivă. Ed. Gloria, Cluj.
Narayanan, A. (1986). Memory models of man and machine. In “Artificial intelligence. Principles
and Applications”. M. Yazdany (ed.), London.
Janet, P. (1919). Les medications psychologiques. Felix Alcan, Paris.
Clark, D.M. & Fairburn, C. G. (1997). Science and Practice of Cognitive Behaviour Therapy.
Oxford University Press, Oxford.
Delumeau, J. (1989). Le péché et la peur. PUF, Paris.
Liiceanu, G. (1981). Introducere în politropia omului şi a culturii. Ed. Cartea Românească,
Bucureşti.