Predica “Sfânta Treime”

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Mulțimim Bunului Dumnezeu că ne-a
învrednicit să ajungem în această frumoasă zi, a doua zi după Pogorârea Duhului Sfânt, după
întemeierea bisericii. Au rânduit Sfinți Părinți să se cinstească în mod special Sfânta Treime.
Mai bine zis să îl cinstim pe Dumnezeu cel pe care îl știm, Cine este sau ce este Sf. Treime?
Taina nu poate fi cunoscută decât prin credinţa-că Dumnezeu să fie unul în Fiinţă dar Întreit în
Persoane:
1) Dumnezeu Tatăl - e din veşnicie, nenăscut, făcător al cerului şi al pământului şi este
reprezentat printr-un ochi.
2) Dumnezeu Fiul-născut din veşnicie din Tatăl, întrupat din Fecioara Maria, reprezentat ca:
arhiereu, împărat, judecător, care iarăşi va să vină să judece viii şi morţii….
3) Dumnezeu Duhul Sfânt - din veşnicie, purces din Tatăl, sfinţeşte, întăreşte şi îndumnezeieşte.
Duhul Sfânt este cel care ni l-a adus pe Iisus şi ni –L aduce la fiecare Liturghie atunci când se
coboară asupra pâinii şi vinului prefăcându-le în Trupul şi Sângele Mântuitorului. Este
reprezentat printr- un porumbel. Mai pe scurt, putem spune că Tatăl a creat lumea, Fiul a
restaurat-o, iar Duhul Sfânt o conduce spre desăvârşire.
Părintele D.Stăniloaie ne spune că:Sfânta Treime este structura supremei iubiri, izvorul vieţii şi
al raţionalităţii, culminaţia smereniei şi a jertfei iubirii.Aceste cuvinte cu care am început
predica, formează una din cele mai mici rugăciuni închinate Sfintei Treimi.
Şi noi, când zicem: “În numele Tatălui, ne spune Sfântul Ambrozie, ne însemnăm fruntea spre a
arăta că toate gândurile noastre merg la Dumnezeu, izvorul gândirii noastre; când zicem “şi al
Fiului” ne însemnăm la inimă, arătând că toată inima noastră o dăm Domnului, iar când zicem
“şi al Sfântului Duh”, ne însemnăm umerii, rădăcina mâinii, spre a arăta că începutul şi
desfăşurarea faptei este spre slava lui Dumnezeu. Încheiem cu cuvântul “Amin”, aşa să fie.
Însuşi unirea celor trei degete de la mâna dreaptă, ca să ne facem semnul Sfintei Cruci,
însemnează tot Sfânta Treime. Cu acest semn sfânt şi cu rostirea acestor dumnezeieşti cuvinte,
noi începem toate rugăciunile noastre de fiecare zi. Acestea au fost semnul şi puterea
creştinismului, din ziua Cincizecimii, de când a luat naştere Biserica. De atunci, orice
credincios se însemnează cu acest semn – Sfânta Cruce – şi rosteşte aceste cuvinte, care
mărturisesc credinţa lui în Sfânta Treime de la care primim harurile cele bogate.
Cu rugăciunea amintită, deşi nu spunem decât trei nume: Tatăl, Atotcreator, Fiul Mântuitorul
nostru şi Sfântul Duh, sfinţitorul nostru, nume care alcătuiesc Sfânta Treime – temelia credinţei
noastre, spunem totul, mărturisim întreaga noastră credinţă. Deşi fiecare nume sau persoană
este Dumnezeu adevărat, totuşi nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezu în trei persoane.
“Unul după Fiinţă şi întreit după persoane”.
În numele Sfintei Treimi se săvârşeşte dumnezeiasca Liturghie, care începe cu cuvintele:
“Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh” şi se săvârşeşte cu slujba
Învierii Domnului: “Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi”, aşa cum rosteşte
preotul în fiecare zi, din noaptea Învierii până la Înălţarea Domnului..
Astăzi, când Biserica Ortodoxă serbează praznicul Sfintei Treimi, este bine să lămurim pe cât
ne este cu putinţă, înţelesul ei cel adânc.

Învăţătura despre Sfânta Treime este o învăţătură de bază a Bisericii. Este cea mai mare şi mai
adâncă învăţătură a ei. Şi noi creştinii credem în această învăţătură şi mărturisim că este un
singur Dumnezeu, Unul în fiinţă şi întreit în feţe sau persoane: Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh.
Această învăţătură nu o are nici o altă religie decât creştinismul. Ea ne-a fost dată prin
descoperire de Dumnezeu din milostivirea şi din bunătatea Sa pentru noi.
Altfel, nu L-am fi cunoscut. Căci Mântuitorul zice: “Nimeni nu-L cunoaşte pe Tatăl decât
numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere” (Matei 11, 27). Iar o cântare la Utrenie
spune: “Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă”. Într-adevăr, Mântuitorul S-a arătat pe
pământ, S-a arătat între oameni, la Întruparea Sa.
Dogma Sfintei Treimi, Învăţătura fundamentală a Bisericii, fiind o taină adâncă şi necuprinsă,
Sfinţii Părinţi ai Bisericii au căutat să o lămurească în diferite feluri prin analogii şi asemănări.
Unii au căutat să explice Taina Sfintei Treimi prin corelaţia dintre cele trei funcţiuni ale
sufletului nostru: gândire, voinţă şi simţire, şi care formează o unitate.
Un mare scriitor bisericesc, Fericitul Augustin († 430), asemăna Sânta Treime cu apa care are şi
izvor, şi pârâu şi apa propriu-zisă. Sfântul Atanasie cel Mare aseamănă Sfânta Treime cu
Soarele. El spune: “Că precum soarele este cu trei feţe, aşa şi Dumnezeu este în trei ipostasuri.
Căci, chip al Tatălui este discul; Chip al Fiului este raza şi Chip al Sfântului Duh este lumina
soarelui. La soare este disc, rază şi lumină, dar nu zicem că sunt trei luminători, ci un singur
soare. Asemenea şi la Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt un singur Dumnezeu. La
soare, continuă acelaşi Sfânt Părinte, este nedespărţit discul de rază şi lumină. Aşa este şi în
dumnezeiasca treime, nu se despart persoanele, ipostasele unele de altele. Discul soarelui,
spune Sfântul Atanasie, naşte şi uneşte raza şi dă lumină, aşa şi Dumnezeu-Tatăl naşte pe Fiul
şi purcede pe Sfântul Duh. Raza soarelui se coboară pe pământ, dar nu se desparte de soare, nici
din cer nu lipseşte, nici de pe pământ şi este şi în discul soarelui. Aşa şi Fiul nu se desparte de
Tatăl şi de Sfântul Duh”.
Sfântul Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni, pentru a arăta unitatea Sfintei Treimi şi
egalitatea celor trei persoane, împotriva rătăcirii ariene, la Sinodul I Ecumenic, s-a folosit de o
cărămidă care, deşi reprezenta o unitate, privind-o, a arătat că în această unitate exită trei
elemente: lutul, care a rămas în mâna Sfântului, apa care a căzut pe pământ şi focul care s-a
ridicat la cer.

Aceasta a fost o minune spre a arăta unitatea în Sfânta Treime, a celor trei persoane
dumnezeieşti.
Taina Sfintei Treimi, cum am spus, fiind de nepătruns cu mintea, oricâte asemănări s-au făcut
de către Sfinţii Părinţi, nu se poate pătrunde şi înţelege, doar atât cât ne-a fost de folos.
Dumnezeu ne-a descoperit, şi câte ştim despre ea ne este de ajuns ca să ne mântuim.
În cunoaşterea şi înţelegerea Tainei Sfintei Treimi este nevoie mai ales de puterea credinţei şi a
iubirii. Noi credem cu tot sufletul în Sfânta Treime, o mărturisim fiecare la primirea Sfântului
Botez, cât şi în toată viaţa noastră şi o iubim, “şi cine se leapădă de această credinţă şi de
mărturisirea ei, încetează de a mai fi creştin” (Irineu Mihălcescu).
Sfinţii nu s-au folosit atât de luminile minţii, ca să înţeleagă taina Sfintei Treimi pe care n-o pot
înţelege, nici îngerii, cât mai ales s-au rugat cu credinţă şi dragoste să se învrednicească de
harurile ei cele bogate. Aşa să ne rugăm şi noi, în fiecare clipă şi mai ales în această mare zi a
sărbătoririi Sfintei Treimi, ca Dumnezeu Cel în treime lăudat să ne asculte şi să ne transforme
inimile noastre în altare de rugăciuni şi lucrare de fapte bune.

Cea dintâi descoperire o face îngerul Gavriil Sfintei Fecioare Maria, la Buna-Vestire. El i-a zis:
“Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea celui Preaînalt te va umbri, iar Fiul ce Se va
naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35).
La Botezul Domnului, Fiul se botează, tatăl îl mărturiseşte zicând: “Acesta este Fiul meu cel
iubit întru care am binevoit, pe Acesta să-L ascultaţi”, iar Duhul Sfânt se coboară în chip de
porumbel. Sfânta Treime se arată şi la Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos.
Sfânta Biserică ne învaţă că toate lucrările mari de sfinţire şi de îndumnezeire s-au făcut de
Sfânta Treime şi în numele ei. În numele Sfintei Treimi s-a făcut evanghelizarea în lume:
“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh” zice Mântuitorul Sfinţilor Apostoli.
În puterea Sfintei Treimi s-a înfiinţat Biserica şi s-a dat harul vindecărilor şi al vorbirii în limbi.
În numele Sfintei Treimi dobândim mântuirea şi sfinţirea noastră.
Pentru noi, creştinii, unitatea Sfintei Treimi se arată în opera Ziditorului, în fiecare fir de nisip
sau iarbă, în tot ce este creat. Ea se vădeşte şi în conducerea lumii, în Sfânta Providenţă. Iată
deci că unitatea Sfintei Treimi conduce toate formele de varietate în unitate deplină.
Praznicul de astăzi, Sfânta Treime, răspândeşte raza de lumină în sufletul fiecărui credincios şi
îl cheamă la depăşiri de sine, în lucrări morale, spirituale şi materiale, la locul său de muncă.
În Sfânta Treime ştim că sălăşluieşte pacea, dragostea şi unitatea; la fel trebuie să sălăşluiască şi
în viaţa noastră de fiecare clipă, în familia noastră şi în sufletul nostru. Trebuie să ştim că
faptele noastre cele bune sunt ca nişte trepte pe care ne ridicăm şi ne apropiem de izvorul cel
nesecat al tuturor harurilor Sfintei Treimi.
Nu atât să dogmatizăm despre Sfânta Treime, ci mai ales să facem faptele plăcute Sfintei
Treimi: “Nu vorbele mari fac pe sfinţi şi drepţi, ci viaţa cea plină de fapte bune, creştineşti, de
smerenie, de dragoste şi credinţă puternică” .
Noi ne închinăm în numele Sfintei Treimi, fiindcă suntem închinaţi chiar de la primirea
Sfântului Botez, care este mărturisirea unităţii de credinţă şi pe care se cade să o păstrăm
neştirbită şi nepătată. Şi nu este o fericire mai mare pentru vredniciile noastre decât aceea de a
şti că vom putea sta curaţi în faţa tronului Sfintei Treimi. Iar bucuria pe care ne-o dă
sărbătoarea de azi, cântările bisericeşti, atât de frumoase, dumnezeiasca Liturghie, sunt doar
imaginea bucuriei desăvârşite pe care o vom trăi în cer în faţa tronului Sfintei Treimi.
Facem semnul crucii cu primele trei degete reprezentându-i pe Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Unim
aceste trei degete pentru a arăta că nu credem în trei Dumnezei ci în Unul. Apoi, suntem
botezaţi în numele Treimii; suntem iertaţi în numele Sfintei Treimi; ne căsătorim în numele
Sfintei Treimi; fiecare Liturghie începe cu invocarea Treimii; binecuvântăm treimic: „Mărire
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”; suntem binecuvântaţi în numele Sfintei Treimi: „Harul
Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să
fie cu voi cu toţi”; în fiecare duminică ne mărturisim credinţa în Sfânta Treime în Crezul
Niceean: „Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul [...] şi într-unul Domn, Iisus Hristos [...]
şi întru Duhul Sfânt”, iar la finalul călătoriei pământeşti mormântul se pecetluieşte în numele
Sf. Treimi.
Trei voi , trei noi, miluiţi-ne pe noi: Este o pildă despre trei tineri scăpaţi dintr-un naufragiu
care au reuşit să ajungă într-o insulă nelocuită. Vaporul s-a scufundat şi ei şi-au organizat viaţa
cum au putut, având acolo cele de trebuinţă. Nu ştiau nicio rugăciune. Ştiau doar că Dumnezeu
este Treime, aşa că au imaginat o rugăciune simplă: “Trei voi, trei noi, miluiţi-ne pe noi”.Toată
viaţa, până au ajuns la 90 de ani, au rostit această rugăciune. La o vreme, a ajuns acolo un
vapor, din întâmplare, căci calea era greu navigabilă, şi era şi un episcop. Văzând semne că
insula ar fi locuită, în ciuda indicaţiilor hărţilor că ar fi pustie, au coborât toţi de pe vapor şi i-au
găsit acolo pe cei trei, ninşi de ani şi de aşteptare. Episcopul i-a întrebat ce rugăciuni ştiu şi ei i-
au răspuns: Ştim o rugăciune simplă, compusă de noi, fiindcă atunci când vaporul nostru a
naufragiat, nu prea eram dintre cei cu educaţie religioasă. Şi şi-au descoperit textul rugăciunii.
Episcopul le-a spus că nu e de ajuns şi că sunt în primejdie să-şi piardă mântuirea. I-a povăţuit
să înveţe măcar rugăciunea domnească, Tatăl nostru. I-a invăţat rugăciunea Tatăl nostru, iar
conducătorul vaporului i-a invitat să se întoarcă înapoi în ţările lor. N-au vrut. Erau prea bătrâni
şi se obişnuiseră acolo pe insulă. Într-o zi vaporul a plecat. Dar n-a apucat să se depărteze mai
mult de o zi de mal, ca la un moment dat cei de pe vapor i-au văzut cu stupefacţie pe cei trei
bătrâni venind spre vapor şi umblând pe apă ca pe uscat. Comandantul a oprit vaporul şi
episcopul i-a intrebat: “Ce-i cu voi? V-aţi răzgândit? Vreti să vă întoarceti înapoi în ţările
voastre?” “Nu, a răspuns unul dintre ei, dar am uitat jumătate din rugăciunea ce ne-ai învăţat, şi
ne temem să nu ne pierdem mântuirea, aşa cum ai spus Prea Sfinţia Ta. Până la jumătate merge,
dar mai încolo numai merge”. Episcopul şi-a dat seama atunci că oamenii nu mai aveau nevoie
de nicio altă rugăciune în afară de aceea pe care o ştiau ei. Aceea era rugăciunea în duh şi în
adevăr, pentru că era adresată lui Dumnezeu din suflete curate, cu toată credinţa, cu toata forţa
sufletului lor. Numai aşa se putea explica darul ce-l căpătaseră, de a merge pe apă ca pe uscat.
Şi atunci le-a spus: “Duceţi-vă înapoi şi ziceţi-vă mai departe rugăciunea voastră, şi mântuiţi-vă
în Domnul, şi rugaţi-vă şi pentru noi!”. De aceea, acum la încheiere să ne rugăm şi noi zicând:
„Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă
fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău Sfânt”.
Amin!
Să păstrăm această bucurie în sufletele noastre şi mereu să căutăm să ne întâlnim cu credinţă şi
dragoste în Biserica lui Hristos, dobândind această bucurie, din harurile Sfintei şi Celei de o
fiinţă Treimi, aşa cum au dobândit sfinţii care şi-au păstrat unitatea de credinţă, aşa cum au
dobândit şi strămoşii noştri.
Să ne rugăm astăzi, în ziua de prăznuire a Sfintei Treimi şi să zicem: “Prea Sfântă Treime
miluieşte-ne pe noi; Doamne curăţeşte păcatele nostre; Stăpâne iartă fărădelegile noastre, Sfinte
cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău”. Amin.