Sunteți pe pagina 1din 40

RELATIA MEDIC-PACIENT

• Dubla natura/dualitate a medicului: umanism si competanta


(profesionalism): “mai multa stiinta: mai multa moralitate”

• Dubla fundamentare: morala si legala (ni le asumam:


imperative prin datorie) si/sau ne sunt impuse (imperative
prin impunere)
Suferinta Umanism,
fiz./psih. competenta

Sistem medical
Pacient Medic

Drepturi, Drepturi,
respect respect
Cand resimtim o obligatie morala fata de o
persoana?

Cand :
1 Se afla in suferinta (si ne obligam sa manifestam empatie si
benevolenta iar daca vom putea chiar beneficenta. De ce?)
2 Am gresit fata de aceasta persoana (si ne obligam sa
reparam. De ce?)
3 Am facut o promisiune (si ne obligam sa o respectam. De
ce?)
Obligatia morala Valori morale Valori corective Apelare

Suferinta Empatie, Regret, compasiune, “Ne pare rau” (regret, condoleante)


compasiuneben incurajare, “Cred ca va doare; stiu ca e neplacut
evolentabenefic respect (compasiune)”.
enta “Fiti curajos! Stiu ca doare, va trece
(incurajare)
“Suntem alaturi! de dvs”. (Respect)

Greseala proprie Reparatie, Recunoastere, “Trebuie sa va spun ca…/ exista ceva ce


a nu face rau, a spune adevarul, trebuie sa stiti…” (recunoastere)
a face bine Iertare, “Este prima data cand mi se
reparatie intampla…/ nu mi s-a mai intamplat /
este prima data cand incerc” (a spune
adevarul)
“Ma scuzati/ma iertati…” (iertare)
“Nu va speriati/impacientati voi chema
pe altcineva imediat…/ exista
posibilitatea de a corecta si vom face…”
Reparatie)
Promisiune Fidelitate, Securizarea increderii “Aveti incredere…vom corecta”,
respect “Ramanem cat va fi necesar…”, “Vom
face ce este mai bine pentru dvs…”, “Nu
veti ramane cu nimic… (Promisiune de
ingrijire/tratament si de neabandon)
• Relatia medic-pacient se regaseste in centrul eticii
medicale (studiul comportamentului moral in
practica medicala)
• Sfere relationale: medic-pacient; medic-medic;
medic-societate

Conditio-
Conditio-
nalitati
nalitati
VALORI MORALE IMPLICATE IN RELATIA MEDIC-PACIENT

Pacient: Medic:
1. Incredere, 1. Empatie,
2. Nevoie de asistenta, 2. Benevolenta,
3. Adresabilitate 3. Beneficenta,
4. Complianta 4. Non-maleficenta,
5. Drepturi 5. Datorie,
6. Fidelitate,
7. Respect,
8. Justitie
1. ASPECTE MORALE.
IMPERATIVE MORALE ALE RELATIEI
MEDIC-PACIENT
• Respectul fata de fiinta umana (umanitate): a
informa si a spune adevarul, respectul fata de
demnitatea umana, respectul fata de
autonomia pacientului
• Datoria in exercitiul profesiunii
• Fidelitatea (ca raspuns la increderea
manifestata de pacient)
1.Respectul fata de pacient
(respectul fata de fiinta umana)
• Respectul fata de fiinta umana presupune:
o Respectul drepturilor
o Drepturi fundamentale (viata si libertate)
o Drepturi constitutionale: dreptul la informare, dreptul la intimitate, dreptul la
ingrijire medicala, etc.
o Respectarea unicitatii fiintei umane, a umanitatii sale

• Respectul fata de pacient


o Pacientul este o fiinta umana in nevoie de ingrijire medicala, in suferinta.
o Are toate drepturile unei fiinte umane dar are si urgenta/prioritizarea exercitiului
obligatiilor de corelativitate ale celorlalti fata de sine in sensul protejarii vietii si a
inlaturarii starii de pericol
o Pacientul este o persoana vulnerabila (orice pacient este o persoana vulnerabila din
perspectiva suferintei si a starii de boala). Orice persoana este vulnerabila la un
moment dat si poate redeveni (varsta, economic, boala fizica, boala psihica,
graviditate, etc.)
o Pacientul exprima chiar daca nu exprima (vorbeste chiar daca nu vorbeste) nevoia
de ingrijire/asistenta din interiorul exercitiului drepturilor sale si a obligatiilor de
corelativitate ale celorlalti fata de exercitiul acestor drepturi dar si din nevoia
morala de reparatie fata de suferinta sa
A informa si a spune adevarul

• Informarea nu este acelasi lucru cu a spune adevarul. A informa este mai mult
decat a nu informa dar este mai putin decat a spune adevarul.
• A informa este mai putin decat a spune adevarul.
• Informatia poate fi in raport cu importanta sa relevanta/nerelevanta; intreaga
informatie (cat se cunoaste)/informatie partiala (retinerea unei parti a informatiei
–relevanta/nerelevanta)
• A informa este o obligatie morala (empatie, fidelitate, a nu face rau, etc.) dar si
un drept decurgand din dreptul la libertate (nimeni nu poate fi cu adevarat liber
cat timp este neinformat lipsit astfel de capacitatea a lua decizii proprii in cel mai
bun interes al sau –vezi autonomia-) precum si din respectul fata de fiinta umana
(pacient) si dini aactiunea acestor drepturi decurg obligatii legale
• Transmiterea informatiei obiectiv, corect, cuprinzator, relevant, se bazeaza pe
respect, fidelitate, incredere dar legal si pe dreptul la informatie si dreptul la
adevar. Fidelitate,
• Pacientul poate fi informat si totusi sa nu cunoasca adevarul. Respect,
Incredere Datorie
• Informarea este legal un drept dar nu si o obligatie a pacientului
A nu spune adevarul vs. a ascunde adevarul
• A spune adevarul este o obligatie morala accentuata fata de a informa:
nevoia morala pentru a spune adevarul decurge din nevoia de a spune
adevarul ca valoare morala a binelui si a evita minciuna ca valoare morala a
evitarii raului.
• A spune adevarul este si o obligatie legala in scopul apararii si protejarii legii,
dupa cum este si morala spre a mijloci cunoasterea adevarului (moral si legal
indreptatita).
• Ce este adevarul? Pot exista mai multe definitii. O definire se refera la
cunoasterea cauzelor care stau la baza realitatii.
• Datoria de a comunica adevarul (ex. eroarea medicala atunci cand este
produsa si produce consecinte) este o obligatie morala si legala.
• Privilegiul terapeutic: privilegiul de a trata fara deplina incunostiintare a
pacientului privind adevarul cu privire la starea sa de sanatate pe care
medicul si-l asuma in fata unei persoane autonome inspre binele acesteia
sau («Sanatatea pacientului meu este principala mea indatorire », Decl
Geneva, 1948).
• Privilegiul terapeutic este moral beneficenta inainte de autonomie si legal
protejarea dreptului la viata vs. Dreptul la informare si a cunoasterii
adevarului.
Privilegiul terapeutic
Criteriile care trebuie luate in Medicul nu poate apela la privilegiul
considerare atunci cand se apeleaza/nu terapeutic atunci cand:
se apeleaza la privilegiul terapeutic: • Pacientul este autonom si
• Natura patologiei (cancer) si asteapta/doreste sa cunoasca adevarul
prognosticul (infaust) asupra starii sale de sanatate, pe
cunoasterea adevarului intemindu-se
• Certitudinea asupra diagnosticului si
complianta la tratament si planul
prognosticului infaust
terapeutic
• Starea psihica (depresiva) cu tendinte
• Pacientul necesita o alta interventie
autolitice (care il conduc pe medic sa
medicala/chirurgicala subsecventa
ia in considerare posibilitatea
pentru al carui consimtamant are nevoie
sinuciderii ori abandonului vietii la
de cunaosterea adevarului.
aflarea adevarului)
• Atentie: obtinerea consimtamantului
• Personalitatea pacientului (pacient
informat de la familie pentru un pacient
depresiv vs. pacient luptator)
major si autonom este nelegala
• Pacientul are o boala contagioasa care
impune declarare obligatorie (ex. SIDA,
tuberculoza, etc.)
• Pacientul nu are tendinte autolitice
2.Exercitiul datoriei
• Datoria este o obligatie morala. Poate fi
asumata sau neasumata dar presupusa.
• Datoria implica loialitate si onoare
(integritate): in orice situatie de conflict
interesul pacientului primeaza si auto-
interesul medicului este secundar
• “Sanatatea pacientului meu este principala
mea indatorire”, Declaratia de la Geneva
1948

Profesionalism Competenta

Exprimare artistica a parabolei bunului samaritean


Vitraliu din Biserica Sf. Eutrope, Clermont-Ferrand)
[https://en.wikipedia.org/wiki/Parable_of_the_Good_Samaritan]
3. Loialitate, fidelitate
• Oferta morala a pacientului: increderea
• Dupa cum relatia medic-pacient centreaza etica medicala, tot astfel increderea este
fundamentul ofertei pacientului in relatia medic-pacient
• Contraoferta morala a medicului: benevolenta, beneficenta, non-maleficenta,
justitia in actul medical dubla loialitate
respect, loialitate conflictul de interese

protejarea unui tert

• Increderea > confidente > informatii > > > fidelitate, confidentialitate > incredere

Securizarea relatiei medic-pacient

• Loialitatea (DEX, care isi indeplineste cu cinste obligatiile, devotat, sincer, fidel)
decurge din onorabilitate (DEX, demn de cinste, respectat, onorat, integritate) (a
profesiunii si individuala) iar fidelitatea (DEX, statornic, devotat, credincios) din
respect si loialitate dar si ca o nevoia de securizare a relatiei medic-pacient
(confidentialitate)
Virtuti ale medicului

• Onorabilitate Empatie, umanism


(profesionala, individuala)

• Loialitate Datorie Competenta

• Fidelitate

• Confidentialitate
Fidelitatea

• Fidelitate (DEX: statornicie, devotament, credinta)


• Decurge din datorie: se manifesta o tripla sursa de
datorie:
– datorie ca obligatie morala autoasumata,
– datorie ca diligenta (deontologica),
– datorie ca raspuns individual la oferta de incredere aratata
• Fidelitatea securizeaza relatia medic-pacient (“Este
pacientul meu…”; “Este medicul meu…”; “Va spun cum
sa faceti ca sa fie bine…”; “Ma sunati cand aveti
nevoie…”)
• Fidelitatea vs. conflictul de interese
Dubla loialitate

Dubla loialitate:
– Parinti vs. copil, gravida (mama vs. fat)
– Terti (pacient vs. institutie, guvern, alti cetateni)

Solutia: Protejarea celor vulnerabili, nondiscriminarea sunt


imperative ale practicii medicale si constituie principiul
fundamental al solutiei dilemei dublei loialitati

Binele social al Binele pacientului


Binele mamei Binele copilului
unui tert
Conflict de interese, incompatibilitatea
– Conflictul de interese implica un conflict între datoria publica si atributiile oficiale (a
medicului in cazul de fata) de o parte si interesele personale care ar putea influenta
indeplinirea cu obiectivitate a datoriei publice si atributiilor oficiale de cealalta parte
(art. 70 din Legea 161/2003 ).
– Conflictul se manifesta atunci cand are loc intersectarea intereselor personale ori
ale unor terti apropriati, membrii ai familiei (pana la gradul III) cu interesele celor in
raport cu care se exercita indatoririle oficiale, publice.
– Conflictul de interese in medicina se poate manifesta in alegeri, ingrijirea
medicala, luarea unei decizii, cercetare, cariera profesionala, publicarea stiintifica,
etc.
– Starea de incompatibilitate se refera la situatia in care persoana se afla in
potentialitatea conflictului de interese fiind in exercitiul
unor functii care predispun la conflict de interese si in care
exercitiu devine incompatibil pentru ca nu poate sa isi Binele Binele
exercite functia si raspunderea impartial. Personal Pacientul
- Obligatia recunoasterii conflictului si comunicarii starii, Fidelitatea Fidelitatea
retragerea din calitatea conflictuala si abtinerea de la
exercitarea datoriei publice ori oficiale.
MEDIC

Datorie fata Datorie


de sine, publica
familie (grd. III),
terti apropiati

De protejat interese De protejat interese ale celor


ale sale (personale) sau asupra carora se revarsa
celor apropiati (firesti) datoria publica (interese
publice)
Solutia la conflictul de interese: Protejarea intereselor
pacientului (obligatie morala) si a celor asupra carora se
revarsa datoria publica (obligatie legala) inaintea intereselor
proprii.
Obligatia morala a fidelitatii genereaza obligatia morala a confidentialitatii
(secretul profesional)

Confidentialitatea ca obligatie de fidelitate se afla in opozitie morala cu


respectul persoanei (unui tert), beneficenta, non-maleficenta (fata de un tert).

Confidentialitatea este insa si un drept decurgand din dreptul la intimitate.

Confidentialitatea se afla in opozitie legala cu dreptul la viata al unei alte


persoane (ex. declararea obligatorie a bolilor) cat si cu dreptul la informatia
publica (ca drept comunitar).

Dreptul la sanatate Dreptul la libertate


Dreptul la viata Dreptul la proprietate Fidelitate Binele social
Dreptul la autodeterminare
Secretul profesional (confidentialitatea medicala)

Dreptul la informatie publica vs. Beneficenta vs. fidelitate


dreptul la intimitate

Dreptul la libertate Binele individual


Dreptul la sanatate (al unui tert)
Dreptul la viata Dreptul la proprietate
Binele comunitar Fidelitate
Dreptul la autodeterminare

* Valori legale in bold * Valori morale in italic


A trata/a nu trata

• A trata vs. a nu trata reprezinta a calcula riscuri/beneficii, non-


maleficenta/beneficenta
• Promovarea valorilor medicului in apararea independentei
profesionale si a beneficentei actului medical (a binelui);
abordare Kantiana
• Promovarea valorilor pacientului (dorintelor lui, etc.) in
aprarea dreptului de autodeterminare, autonomiei si
libertatii; abordare utilitariana
Autonomia si deliberarea morala
• Dreptul la autodeterminare decurge din dreptul la libertate si dreptul la
viata (drepturi fundamentale).

• In baza dreptului la autodeterminare, fiecare om aflat in deplinatatea


facultatilor sale psihice poate lua decizii prin care sa isi administreze
singur viata si interesele (autoguvernare) manifestand dreptul de a decide
asupra propriei sale persoane.

• Medicul trebuie sa se asigure ca persoana (pacientul) este:

1. in masura sa se autodetermine,
2. doreste sa se autodetermine
3. lasata sa se autodetermine (datorie negativa)
4. ajutata sa se autodetermine (datorie pozitiva: datoria de
informare)

• Medicul este obligat sa asiste exercitiul liber al autonomiei pacientului sãu


• Pentru a se putea autodetermina pacientul trebuie sa fie autonom

• Autonomia este principiu, stare a psihismului la baza exercitiului drepturilor


civile, baza a unui drept (autodeterminare)

• Autonomia unei persoane este conditionata intern si extern.


• Conditionalitati interne: intrunirea a 3 capacitati (componente ale
capacitatii psihice ce actioneaza ca si conditionalitati interne ce permit
exercitiul drepturilor civile):
– Capacitatea de intelegere: a intelege situatia in care se afla
– Capacitatea de a se manifesta voluntar (voluntariat): a se manifesta
voluntar in sensul autoguvernarii (doreste sa se autodetermine;
autos =propriu; nomos= lege)
– Capacitate decizionala:
• Intelege optiunile/alegerile pe care le are a face
• Alege intre optiuni prin rationament adica in interesul sau in raport
cu situatia in care se gaseste
• Comunica optiunea aleasa/decizia
• Conditionalitati externe: 2 conditionalitati externe care influneteaza si
protejeaza autonomia (libertatea, informarea):
Definitii care stau la baza autonomiei
• Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice
(legea 487/2002 republicata in 2012)
• Art. 5
• h) prin capacitate psihica se intelege atributul starii psihice de a fi compatibila, la
un moment dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor activitati specifice;

• k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera


la o fapta anume si din care decurge posibilitatea persoanei respective de a
aprecia continutul si consecintele acestei fapte;

Capacitatea civila de exercitiu (competenta psihica) a persoanei fizice este acea


aptitudine a persoanei fizice de a dobandi si exercita drepturi subiective civile, dar
si de a-si asuma si executa obligatii civile, prin incheierea de acte juridice.
Capacitatea civila de exercitiu poate lipsi, poate fi restransa sau poate fi deplina.

Conform Codului Civil, persoanele lipsite de capacitate civila de exercitiu sunt:


-minorii sub 14 ani
-persoanele puse sub interdictie judecatoreasca (incapabilii). Lipsirea acestor
persoane de capacitate civila are ca scop ocrotirea lor in ce priveste incheierea
actelor juridice.
• Capacitatea psihica este umbrela sub care se regaseste
autonomia. Orice persoana se prezuma autonoma, dupa cum
se prezuma cu capacitate psihica.
• Autonomia sta la baza capacitatii de exercitiu civila ceea ce in
terminologia psihiatrica judiciara americana este sinonima cu
competenta psihica (competenta legala) a persoanei.
• O persoana lipsita de capacitate de intelegere si/sau de
voluntariat si/sau de capacitate de decizie NU este autonoma.
• O persoana care NU este autonoma NU are competenta
legala (capacitate de exercitiu civila).
• Nefiind autonoma ea nu isi poate exercita drepturile civile
(capacitate de exercitiu civila/competenta legala/competenta
psihica).
• O persoana poate sa nu fie autonoma dar sa aiba
capacitate psihica. Adica poate avea capacitate psihica dar
sa nu aiba competenta legala (ex. nu manifesta voluntariat:
reprezentant legal).
Capacitate psihica
atributul starii psihice de a fi compatibila,
la un moment dat, cu exercitarea drepturilor civile
sau a unor activitati specifice

Drepturi civile Autonomie Discernamant Psihism

consecintele unei fapte


Competenta legala (psihica) a aprecia continutul si
O fapta anume
de a exercita drepturile civile
Modele relationale medic-pacient
1. Model paternalist: bazat pe atitudinea paternalista a medicului (de
inspiraţie europeană): medicul cu autoritate, ca responsabil, cu beneficenta
si datorie (medicul este in decizie, la distanta de pacient)
2. Model informativ: bazat pe autonomia pacientului informat (de inspiraţie
americană): medicul ca si consultant (medicul nu este in decizie, la distanta
de pacient, accepta alegerea pacientului inclusiv neefectuarea actului
medical; pacientul in decizie)
3. Model interpretativ: bazat pe autonomia pacientului lamurit asupra
nevoilor sale: medicul ca si interpret al nevoilor si dorintelor pacientului
(medicul se coboara la nivelul valorilor pacientului; pacientul in decizie
“luminat” de interpretarea medicului)
4. Model deliberativ: bazat pe autonomia pacientului lamurit asupra bolii si
optiunilor terapeutice: pacientul beneficiaza ca urmare a unei relatii
dezvoltate cu medicul sau de o auto-dezvoltare a cunoasterii medicale in
masura sa poata face propriile alegeri “luminat” (medicul ridica pacientul la
cunoasterea sa; pacientul in decizie “luminat” de auto-cunoastere)
Model Model informativ:
Model
paternalist: bazat pe
interpretativ
Bazat pe autonomia Modelul
bazat pe
atitudinea pacientului in deliberativ: bazat
autonomia
paternalista a relatie cu medicul pe dezvoltarea
pacientului in
medicului (de inspiraţie unei relaţii
relatie cu medicul
(de inspiraţie americană)
europeană)
Principiul Beneficienţa Autonomia Autonomia Beneficenţa se
etic care prevalează asupra prevalează asupra prevalează asupra împleteşte cu
prevalează autonomiei. beneficenţei (în beneficenţei. autonomia
în modelul Autonomia există extrem Amândouă există,
de relaţie dar e minimizata beneficenţa nu autonomia este
(în extrem nu există). Denumit şi atenuata faţă de
există) model ştiinţific, modelul
tehnic/tehnicist informativ dar
decisivă
Model paternalist: Model informativ:
Model interpretativ
Bazat pe atitudinea bazat pe autonomia Modelul deliberativ:
bazat pe autonomia
paternalista a pacientului in relatie bazat pe
pacientului in relatie
medicului cu medicul (de dezvoltarea unei
cu medicul
(de inspiraţie inspiraţie relaţii
europeană) americană)

Cine decide Medicul. Medicul Pacientul. Pacientul Pacientul. Pacientul.


în modelul de este în control. este în control. Pacientul este în Medicul este un
relaţie Medicul îşi asumă Medicul este un control dar poate fi prieten (limitat).
rolul de reprezentant consultant medical: el controlat. Pacientul este în
al pacientului. prezintă opţiunile de Medicul este un control dar poate fi
îngrijire (ca pe cărţile interpret medical. controlat.
de joc) iar apoi Medicul interpretează Model axat pe
pacientul este cel ce valorile pacientului şi dezvoltarea unei
decide. Medicul poate îl asista/ajuta să şi le relaţii (prietenie
face recomandări la regăsească pentru a limitată).
cerere. lua o decizie luminată Alianţa terapeutică
astfel încât îngrijirile
medicale să se
potrivească acestora
valori.
Model informativ: bazat Model interpretativ
Model paternalist:
pe autonomia pacientului bazat pe autonomia Modelul deliberativ:
Bazat pe atitudinea
in relatie cu medicul (de pacientului in relatie cu bazat pe dezvoltarea unei
paternalista a medicului
inspiraţie americană) medicul relaţii
(de inspiraţie europeană)
Construcţia i. Medicul este i. Medicul este i. Prin intuitivism i. Medicul îi prezintă
modelului de depozitarul cunoaşterii depozitarul cunoaşterii medicul anticipează pacientului opţiunile
relaţie si firesc el trebuie sa dar firesc decizia este dorinţele pacientului. terapeutice atât
pastreze decizia. a pacientului. ii. Pot fi situaţii în care ştiinţific cât şi din
ii. Se prezuma ca ii. Pacientul este medicul înţelege că perspectiva valorilor
pacientul doreste nu informat, i se fac (sau aşteptările pacientului sale profesionale.
sa stie si sa aleaga ci nu) recomandări să i sunt nerealiste sau mai Scopul este de a-l
sa se vindece. se cer deciziile mari decât poate aduce pe pacient prin
iii. Medicul doreşte şi necesare; obţine: atunci auto-dezvoltare
urmăreşte binele iii. Medicul ca si informează dar nu morală la nivelul
pacientului consultant si asistent pentru a avea alte acestei înţelegeri şi
consimţământ formal in luarea deciziilor decizii ci pentru că astfel să poată să îşi
iv. Valorile medicului iv. Opinia profesională a resimte apăsarea formuleze o decizie
sunt transpuse asupra medicului morală a împărţirii proprie care însă vine
pacientului (recomandarea), rezultatului care nu e să se alinieze cu cea a
obligatorie. întrutotul favorabil. medicului.
v. Medicul ia numai iii. Medicul este un ii. Medicul este prietenul
decizii profesionale consilier si un pe care îl ai pentru un
dar care nu devin interpret care îl ajută timp scurt şi cu un
decizii personale ale pe pacient să se scop anume.
pacientului decat regăsească în faţa iii. Decizia decurge
numai prin vointa lui. deciziei pe care o va dintr-o negociere spre
Medicul nu depăşeşte lua însă singur. a alege cea mai
rolul de consultant iv. Conceptul de potrivită opţiune
vi. Pacientul îşi autonomie se bazează terapeutică.
administrează singur pe înţelegerea
propriile valori informaţiei
Limitele i. Relaţie i. Relaţie i. Relaţie uşor i. Relatie aparent
modelului de dezechilibrată: dezechilibrata: dezechilibrată: congruenta si
relaţie medicul este în pacientul este în pacientul este în echilibrata
controlul actului controlul actului control dar deciziile ii. Implicare afectivă
medical: medical. sale sunt conturate de din partea medicului
ii. Deciziile pot să nu fie • Este el apt să interpretarea nevoilor iii. Timp mult consumat
pe placul pacientului. aleagă? sale de către medic: iv. Eşecul actului
iii. Persoana medicului • Işi doreşte să un medic lipsit de medical si al relaţiei
devine importanţă aleagă? intuiţie spre a devine eşec personal
prin • Poate el sa aleaga înţelege bine v. Mare nevoie de
alegerile/deciziile între optiuni, dorinţele pacientului obiectivitate
sale şi competenţa beneficii si riscuri? ori un medic care profesională:
sa. Se afla că medicul i. Medicul ia decizii influenţează pot subiectivismul poate
poate fi providenţial profesionale dar care schimba deciziile distruge rezultatul
sau, din contră, să nu devin decizii pacientului care vi. Relaţie continuă ce
devină sursa personale ale astfel se dovedeşte in nu poate fi întreruptă
nefericirii prin eşecul pacientului mod real lipsit su fără daune
medical (totul sau ii. Cine răspunde privat de o reală vii. Pacientul unui singur
nimic) pentru destinul autonomie medic
iv. Medicul poate ajunge pacientului? ii. Pacientul poate primi
să cunoască boala dar iii. Cine răspunde mai multă sau mai
să nu îşi amintească pentru actul puţină îngrijire
numele pacientului medical? medicală decât şi-ar
v. Asumare integrală a iv. Unde este umanismul dori.
responsabilităţilor de actului medical? iii. Persoana medicului
catre medic v. Care mai este devine importantă
înţelesul actului prin interpretările
medical? sale
iv. Comunicarea dificilă
sau incompletă poate
pava esecul.
Avantajele i. Model umanist. i. Model legalist. i. Model mixt. i. Model mixt.
modelului de ii. Medicul are libertate ii. Pacientul este umanist-legalist umanist-legalist
relaţie profesională de a-şi autonom, în control ii. Pacientul este ii. Medicul şi pacientul
alege calea iii. Drepturile autonom, în controlul au o relaţie empatică
iii. Medicul este lipsit de pacientului sunt sau şi îl are alături pe iii. Cei doi conlucrează
condiţionalităţi din prioritare, legalismul medic care îl ajuta să iv. Pacientul ştie că
partea pacientului este prioritar se regăsească lucrează pentru sine
iv. Medicul se afla în iv. Pacientul se implică iii. Încrederea (relaţie şi este mândru de
lupta doar cu boala în îngrijirea sa şi ia fiduciară) în medic atitudinea sa de
v. Implicare personală decizii este la cote ridicate luptător
psihologica a v. Medicul nu este iv. Deliberarea se face v. Încredere în medic
medicului e redusă implicat personal nici atat asupra valorilor (rel. fiduciara este la
dupa cum cea psihologic nici ce ţin de starea de cote înalte (cele mai
juridica este crescuta juridic sănătate cat şi asupra înalte) dublată de
vi. Timp minim vi. Medicul rămâne un valorilor pacientului încredere în reuşită
consumat cu simplu consultant v. Natura relaţiei ia in vi. Răspunderea
deliberarea sau medical considerare medicului, chiar
convingerea vii. Încrederea umanismul dar se dacă există, este
pacientului pacientului (rel. bazeaza pe diluata în decizia
vii. Încrederea în medic fiduciara) este la cote competenta comună
(rel. fiduciară ) este reduse vi. Pot împărţi într-o vii. Deliberarea se face
la cote ridicate viii. Natura relaţiei nu se măsură mai mare numai asupra
viii. Medicul poate da bazează pe umanism, vina unui eşec valorilor ce ţin de
măsură valorii sale ci pe competenţă starea de sănătate şi
profesionale nu se extinde asupra
celorlalte valori ale
pacientului (aspect
interpretativ)
viii. Decizia aparţine
pacientului
Riscurile i. Risc de eroare i. Risc de anomie a i. Risc de eroare prin i. De deteriorare a
modelului medicală izvorâtă relaţiei lipsa intuiţiei relaţiei prin
din lipsă de medic-pacient valorilor personale aprofundare şi
competentă, ii. Risc de lipsa de ale pacientului intimidate dincolo
neglijentă, uşurinţă, umanism, ii. Subordonarea de profesionalism.
temeritate, toate indiferenta valorilor proprii ii. Risc de eroare
ţinând de medic care profesională valorilor pacientului medicală izvorâtă
îşi asumă iii. Pierderea valorilor greşit înţelese din lipsă de
responsabilitatea profesionale şi a conduce la eroare competentă,
actului medical direcţiei actului profesională (de neglijentă, uşurinţă,
ii. Risc de malpraxis in medical normă) temeritate, toate
caz de esec iv. Medic fără decizie: iii. Risc de influenţare ţinând de medic
iii. Încredere înşelată cel lipsit de iv. Risc de malpraxis care îşi asumă
iv. Relaţie autonomie este responsabilitatea
depersonalizantă (în medicul, act medical actului medical
extrem) la decizia/comanda iii. Încredere înşelată
pacientului
v. Absenţa încrederii
sau încredere
limitată, vigilentă
vi. Risc de malpraxis:
medicul preia
răspunderea
laboratorului sau
preia răspunderea
actului medical cerut
2. ASPECTE LEGALE. DREPTURI
Drepturile cetateanului (omului) in relatie cu practica medicala:
1. Dreptul la viata
2. Dreptul la libertate,
3. Dreptul la un proces echitabil si acces liber la justitie
4. Dreptul la reproducere
5. Dreptul la ingrijire medicala

Drepturi ale pacientului ((Legea nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului;


legea 95/2006)
1. Dreptul pacientului la informatia medicala
2. Dreptul ala a consimti privind interventia medicala
3. Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a
pacientului/intimitate/secret profesional
4. Drepturile pacientului in domeniul reproducerii/dreptul la libertate
5. Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale/dreptul la
sanatate
Documente legale care atesta drepturile cetateanului
si ale pacientului
• Carta drepturilor omului (Decl. Univ. a dr. Omului)
– Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie
1948)
• Conventia Europeana asupra Drepturilor Omului (1953)
• Carta Drepturilor Fundamentale ale UE (Nisa, 7 decembrie 2000).
– Demnitatea, Libertăţile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetăţenia şi Justiţia.
• Constitutia Romaniei 2003 (MO nr. 767/2003): dreptul la viata si
integritate fizica si psihica, libertatea indivdiuala, viata intima familiala si
privata, libertatea constiintei, libertatea de exprimare, dreptul la
informare, dreptul la ocrotirea sanatatii, alte drepturi (dreptul la un mediu
sanatos,
• Teoria drepturilor a fost fundamentata de J. Locke (1632-1704).
• Oamenii au drepturi din nastere (fundamentale) ori dobandite.
• Drept fundamental
– drept natural (preexistent, manifest încă de la nastere)
– egal (pentru toti oamenii)
– inalienabil (nu este apt de a se modifica pe durata vietii omului)
– universal (exista oriunde și se manifesta la fel).
• Teoria drepturilor apartine eticii normative.
• Datoria decurge din constituirea drepturilor: omul este dator sa respecte
drepturile celuilalt și astfel își respectă propriile sale drepturi.
• Intandirea drepturilor fiecaruia este data de incalcarea drepturilor altora.
• Th. Jefferson, a intemeiat constitutia SUA pe

).
• Din aceste trei drepturi fundamentale ale constitutiei americane se pot
deduce si alte drepturi precum dreptul la proprietate, libera deplasare,
libera exprimare, intimitate, libertate religioasa, etc.
• O persoana indreptatita (aflata în dreptul său) nu trebuie sa
multumeasca pentru materializarea sau ființarea drepturilor
sale, intrucat acestea decurg din obligatiile de drept ale
celorlalți.

• Ex.: Dacă dreptul la viață este un drept fundamental atunci


devine prin corelativitate o obligație pentru toți în raport cu
acel om și astfel acel om nu are a mulțumi nimănui pentru că
a rămas în viață: din contra poate poate cere asistență juridică
împotriva oricui îi primejduiește viața.
Dreptul la ingrijire medicala
• a.Extras din Legea Drepturilor Pacientului nr. 46/2003, MO, Partea I nr.70/03/02/2003)

• “Art. 1. In sensul prezentei legi:


• a) prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza serviciile de sanatate;
• b) prin discriminare se intelege distinctia care se face intre persoane aflate in situatii similare pe baza rasei, sexului,
varstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;
• c) prin ingrijiri de sanatate se intelege serviciile medicale, serviciile comunitare si serviciile conexe actului medical;
• d) prin interventie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act medical in scop de diagnostic
preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
• e) prin ingrijiri terminale se intelege ingrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci
cand nu mai este posibila imbunatatirea prognozei fatale a starii de boala, precum si ingrijirile acordate in
apropierea decesului.

• Art. 2. Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune, in conformitate
cu resursele umane, financiare si materiale.

• Art. 3. Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o discriminare.

• Art. 35 (1) Pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea starii sale de sanatate sau pana la
vindecare. (2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea si parteneriatul dintre diferitele unitati medicale
publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, de specialitate sau de medicina generala, oferite de medici, cadre
medii sau de alt personal calificat. Dupa externare pacientii au dreptul la serviciile comunitare disponibile”. (s.n.)
• b.Declaratia Universala privind Bioetica si Drepturile Omului UNESCO 2005
• Art. 14, al.2 “Tinand cont ca bucuria de a atinge cel mai inalt standard de
sanatate este unul dintre drepturile fundamentale al fiecarei finite umane fara
deosebire de rasa, religie, credinta religioasa, economica sau conditie sociala,
progresul in stiinta si tehnologie trebuie sa continue. “(s.n.)
• c. Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, 14.12.2007
• Art. 35. “Sanatatea. Fiecare are dreptul de a avea acces la ingrijiri preventive de
sanatate si dreptul de a beneficia de tratament medical in conditii stabilite de
legile si practicile nationale. (s.n.)
• d. Declaratia Universala a Drepturilor Omului (ONU, 10.09.1948):
• “Fiecare om are dreptul la un standard de viata corespunzator pentru sanatatea
si binele sau si al familiei sale, se include mancarea, imbracamintea, casa si
ingrijirea medicala.“ (s.n.)
• e.Constitutia OMS
• “Bucuria de a atinge cel mai inalt standard de sanatate la care se poate aspira
este un drept fundamental al fiecarei fiinte umane...” (s.n.)
• f. Constitutia Romaniei
• Art. 34. “Dreptul la ocrotirea sanatatii, al. 1. Dreptul la ocrotirea sanatatii este
garantat”. (s.n.)
Dreptul pacientului de a fi informat
• Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, cap. 2, MO, Partea I nr.70/03/02/2003)
• Art. 4. Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum si la modul de a
le utiliza.
• Art. 5 (1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului profesional al furnizorilor de
servicii de sanatate. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care
trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
• Art. 6 Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor medicale propuse, a
riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra
neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre
diagnostic si prognostic.
• Art. 7 Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care informatiile prezentate
de catre medic i-ar cauza suferinta.
• Art. 8 Informatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea
terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu cunoaste limba romana, informatiile i se aduc la
cunostinta in limba materna ori in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de
comunicare.
• Art. 9 Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoana care sa fie
informata in locul sau.
• Art. 10 Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor, diagnostic si tratament, cu
acordul pacientului.
• Art. 11 Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.
• Art. 12 Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor,
diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii