Mitropolia Ardealului, Anul XXXIII, Nr.

6, Noiembrie-Decembrie, 1988

+ EMILIAN
DIN MILA LUI DUMNEZEU,
EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE A ALBA IULIEI

Iubitului nostru cler, cinului călugăresc și tuturor dreptmăritorilor

creștini din această de Dumnezeu păzită Eparhie, har, milă și pace de
la Cel ce S-a născut din Fecioară în ieslea Betleemului Iudeii, Domnul
și Mîntu^torul nostru Iisus Hristos, iar de la smerenia noastră arhierești
binecuvîntări.
„De aceea a luat El trup muritor, ca să poată
fi nimicită în El moartea, iar oamenii cei după
chipul Lui să fie reînnoiți" (Sf. Atanasie cel
Mare: Despre întruparea Cuvîntului, cap. I,
XIII).

Prea Cucernici Părinți,

Cinstit cin călugăresc,
Dreptmăritori creștini,
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am ajuns cu bine și în acest an la luminatul
praznic al Nașterii Domnului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos.
Astflzi ni se face lămurită în Biserică, înțelegerea „tainei celei din veac",
cînd „Ziditorul se zidește" și peste toată făptura rourează înțelesul înomenirii
Fiului Iui Dumnezeu pentru mîntuirea neamului omenesc din osînda păcatului și
a morții veșnice, adusă peste fire de neascultarea și îndepărtarea oamenilor de
Dumnezeu.
Spre această zi au privit cu nădejdea bucuriei pe care o trăim noi astăzi,
drepții și proorocii Vechiului Testament, care l-au văzut pe Domnul prin oglinda
făgăduinței primite de protopărinții noștri în Eden, ca spre ziua „pe care a rîn-
duit-o Domnul să ne veselim și să ne bucurăm într-însa". Căci „Sărbătoarea de
astăzi, ne spune Sf. Grigorie de Nazianz, prăznuiește venirea lui Dumnezeu la
oameni, pentru ca noi... să ne întoarcem la El, pentru ca, după ce am lepădat
pe omul cel vechi, să îmbrăcăm pe cel nou... Am avut părtășia Ia chipul dumne­
zeiesc, dar nu l-am păzit; Hristos se face părtaș trupului meu, pentru ca să-mi
redea chipul dumnezeiesc și să-mi aducă nemurire trupului" (Cuvînt la Arătarea,
sau Nașterea Domnului).
Cu adevărat mare este taina aceasta: „Dumnezeu S-a arătat în trup", cum
spune o cîntare bisericească, spre a ridica pe om la înălțimea și frumusețea cea
dintîi și la împărtășirea de plinătatea darurilor pe care i le-a hărăzit Cel ce
l-a creat.

lubiții mei fii sufletești,

înainte de venirea în trup a Mîntuitorului nemăsurată era prăpastia care des­
părțea pe oameni de Dumnezeu. Păcatul întunecase oglinda curată a sufletului lor
și ei nu-L mai puteau privi prin ea pe Creator. Dar ceea ce covîrșea rătăcirea,
PASTORALE ARHIEREȘTI 11

era alunecarea oamenilor în neștiința cu care-și amăgeau cugetul, incit au ajuns

de „au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit
făpturii, în locul Făcătorului" (Rom. 1, 25).
Veacuri după veacuri s-au scurs, păcatul s-a întins peste marginile oricărei
închipuiri. Dar Părintele Ceresc care l-a adus pe om la ființă nu putea lăsa ca
lucrul mîinilor Sale să fie tîrît în neființă, în moartea și stricăciunea adusă
de păcat. De aceea, în Sfatul dinaintea veacurilor a hotărît înomenirea Fiului Său
Unul-Născut pentru ridicarea oamenilor din osîndă și stricăciune la frumusețea
cea dintîi. Iar după călcarea poruncii în Eden, Dumnezeu a făcut cunoscută stră­
moșilor neamului omenesc făgăduința întrupării Fiului Său, făgăduință care a
luminat veacurile de Ia alungarea Iui Adam din Paradis și pînă la „plinirea vremii",
cînd „Fiu al lui Dumnezeu fiind, Iisus Hristos a devenit fiu al omului, ca să facă
fii ai lui Dumnezeu pe fiii oamenilor" (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia XI, 1 la
Nașterea Domnului).
Iubiții mei.
Așa cum glăsuiește o veche cîntare a Sfintei noastre Biserici, „astăzi se face
începătura mîntuirii neamului omenesc", căci bunurile aduse nouă de întruparea
Fiului lui Dumnezeu covîrșesc orice închipuire: robi fiind, El ne-a făcut fii ai
slavei, „fii și moștenitori prin harul lui Dumnezeu" (Gal. IV, 4, 7) ai împărăției
cerurilor, „morți păcatului" eram, iar El ne-a făcut „vii lui Dumnezeu" (Rom. VI,
10, 14), în tina păcatului fiind, El ne-a ridicat îmbrăcîndu-ne cu veșmîntui slavei
și vieții fără de sfîrșit ca fii ai Tatălui, frați ai Săi și lumini din lumina Lui pe
firmamentul zidirii Sale,
Nașterea Domnului ne arată marea dragoste a lui Dumnezeu față de oameni,
marea valoare pe care El o dă celei mai înalte dar și celei mai firave făpturi a
creației Sale, omul, încît, după cum ne spune Sf. Evanghelist loan, „așa a iubit
Dumnezeu lumea, încît a dat pe Fiul Său, Unul-Născut, pentru ca oricine, care
crede Într-însul, să nu piară, ci să aibă viață veșnică" (Ioan, 3, 16).
Iubiții mei jii sufletești,
Spre ziua aceasta a bucuriei prăznuirii Nașterii Pruncului Sfînt ne-au fost
călăuze nevoințele din Postul Crăciunului, cîntările bisericești și tradiționalele
noastre colinde pe care le-am ascultat cu fiorii regăsirii În curăția sufletească
asemănătoare cu cea a pruncilor și a îngerilor iui Dumnezeu. Bătrîni cu plete
albite de vreme, bărbați în floarea vîrstei, tineri și copii, am cîntat colindul stră­
bun: „Că la Betleem Maria, / Săvîrșînd călătoria / în sărac lăcaș / Din acel oraș, /
A născut pe Mesial"
Cu toții vom trăi în sufletele noastre, în mijlocul celor dragi, bucuria nespusă
a sărbătorilor Crăciunului, a Sf. Vasile și Anului Nou, cu datinile sale, a Bobotezei
care „sfințește firea apelor", mergînd la sfînta biserică să sărutăm Sf. Cruce și să
primim Aghiazma mare, a sărbătoririi Sf. loan, vizitîndu-ne întreolaltă, așa cum
ne-am pomenit din bătrîni, de la „bădica Traian", cum spune străvechiul colind.
De aceea, îndemnat de îndatoriri vechi și sfinte, am venit prin acest cuvînt de
învățătură în mijlocul vostru, ca să ne plecăm genunchii laolaltă înaintea icoanei
Nașterii Domnului Iisus Hristos, și din bucuria sfîntă a acestui măreț praznic să
vă îmbrățișez cu toată căldura inimii mele de părinte sufletesc, rugînd pe Dum­
nezeu să ne dea puteri sporite să rămînem statornici în dreapta credință, să nu ne
lăsăm dezbinați de cei rătăciți de la legea strămoșească, să ne păstrăm unitatea
de cuget și de simțire românească, să nu pregetăm în înfăptuirea oricărui lucru
bun și de trebuință spre folosul nostru și spre cel obștesc. Să ne fie îndemn spre
împlinirea îndatoririlor obștești, patriotice exemplul pe care ni-1 dă, spre propă­
șirea noastră și a țării întregi, Domnul Nicolae Ceaușescu, cîrmaciul înțelept al
destinelor României moderne, pentru ridicarea prestigiului Țării și poporului nostru.
Binecredincioși creștini,
Cum cunoaștem cu toții, în anul ale cărui ultime zile se scurg, am avut
bucuria de-a scoate de sub tipar, în Editura Sfintei noastre Episcopii de Alba
12 MITROPOLIA ARDEALULUI

Iulia „Noul Testament de la Bălgrad" (1648), monument de jlimbă și literatură

română, tipărit pentru prima oară în limba noastră acum 340 de ani de marele
mitropolit, cărturar și patriot Simion Ștefan a cărui Predoslovie este un vibrant
apel la unitatea prin limbă a românilor în sec. XVII, și „Bucoavna", primul abe­
cedar românesc cu conținut creștin, tipărit în 1699, ș.a., lucrări prin care am
căutat să punem în actualitate vechi vestigii de cultură românească, a căror tipă­
rire a fost vegheată de Biserică.
Tot în acest an, între alte multe realizări, a apărut, prin osîrdia, îndemnul
și binecuvîntarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist, „Biblia lui Șerban" (1688) de
Ia a cărei primă tipărire se împlinesc anul acesta 300 de ani, lucrare monumentală
care a preluat aproape în întregime textul Noului Testament de la Bălgrad (1648)
al mitropolitului Simion Ștefan. Biblia de la 1688 a fost prezentată la 17 nov. 1988,
la București, la Geneva, Viena și în Grecia.
Prin aceste tipărituri Biserica strămoșească, organic legată de poporul român
pe care l-a vegheat timp de două milenii prin Noul Testament (1648) tipărit la
Alba Iulia și prin Biblia (1688) retipărită la București, a întîmpinat împlinirea a
șapte decenii de la Unirea din 1 Decembrie 1918. Tot pentru cinstirea evenimentu­
lui, Centrul nostru Eparhial a editat un pliant pe care vă sfătuim să-1 citiți și
să-1 recitiți pentru a cunoaște îndeaproape momentul istoric al Marii Uniri, pliant
care se poate procura de la parohie.

Iubîții mei,
Amintindu-vă acestea, în prag de sărbătoare, cînd peste noi a strălucit „Lu­
mina cunoștinței" Iui Dumnezeu și cînd îngerii din noaptea sfîntă ne-au chemat la
„pace și între oameni bunăvoire", rugăm pe Pruncul din ieslea Betleemului, a
cărui stea sfîntă revarsă peste vremi și depărtări lumina bucuriei nespuse a cre­
dinței noastre în El, să ne dăruiască nouă și lumii întregi pacea Sa sfîntă în această
lume și fericirea neînserată a împărăției Sale de dincolo de lume și timp.
Cu aceste gînduri părintești, vă doresc ca bucuria voastră să fie sporită de
Căldura credinței și a dragostei de Dumnezeu „Care fiind chip al Tatălui, a venit
în trup, ca să poată rezidi pe omul cel după chipul Lui" (Sf. Atanasie cel Mare,
ibidem), vă adresez tuturor doriri de bine și de sănătate, alese bucurii duhovni­
cești, vă binecuvintez și rămîn fierbinte rugător la Cel ce S-a întrupat în ieslea
din Betleem, pentru buna voastră sporire duhovnicească.

t E M I L I A N
Episcop al Alba luliei