Revista Teologică, Serie Nouă, Anul IV, Nr.

4, Octombrie-Decembrie, 1994
20 REVISTA TEOLOGICA

+ JUSTINIAN
. DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP
AL MARAMUREȘULUI ȘI SATMARULUI
Iubitului cler, cinului monahal și dreptcredinciosului popor român,
har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Iisus
Hristos.
Și de data aceasta ne-am pregătit pentru Sfintele Sărbători cu post și
rugăciune. De aceea încă o dată vă rog să-mi dați voie mai întâi să spun
câteva cuvinte despre Sfântul Post.
Postul este o rânduială așezată de Dumnezeu. Această rânduială
a fost respectată de toți oamenii aleși de Dumnezeu, a fost cinstită și îm­
plinită chiar de Iisus Hristos (Mt. 4, 2).
Postul este un mijloc de purificare, de eliberare de pornirile cele ne­
sănătoase, de salvare din robia diavolului (Mt. 17—21).
Postul este un mijloc de iluminare. Postul este și o ofrandă și o jertfă
adusă lui Dumnezeu pentru împăcarea și iertarea păcatelor și de sfin­
țire. Postul este un mijloc de pregătire pentru momente sfinte, pentru o
lucrare improtantă (F. Ap. 14—23). De aceea și sf. Ap. Pavel ne în­
deamnă: „Să vă îndeletniciți cu post și rugăciuni" (I Cor. 7, 5).
Postul adevărat trebuie să fie însoțit de rugăciuni și milostenie. Mi­
lostenia, rugăciunea și postul fac parte din „FAPTELE DREPTĂȚII
VOASTRE", zice Mântuitorul în Mt. 6, 1.
Postul trebuie să fie însoțit de iubire, iertare și împăcare cu toată lu­
mea, după cum ne poruncește Cuvântul lui Dumenzeu (Mt. 5, 44).
Post nu înseamnă numai schimbarea unor mâncăruri, ci și o înnoire,
o schimbare a vieții, a gândurilor, a faptelor.
Biserica noastră, credincioasă fiind poruncilor lui Dumnezeu, cin­
stește cu sfințenie posturile.
Mai înainte de marile sărbători, creștinii dreptcredincioși postesc,
pregâtindu-se astfel să cinstească aceste sărbători.
în afară de cele patru posturi: postul Nașterii Domnului, postul Pa­
timilor sau al Paștilor, postul Sf. Apostoli Petru și Pavel și postul Ador­
mirii Maicii Domnului, noi mai cinstim în fiecare săptămână două zile:
miercurea și vinerea. Aceasta s-a moștenit de la evrei și dincolo de ei,
din adâncul veacurilor, s-a postit două zile pe săptămână.
Științific s-a constatat acum că este deosebit de necesar și benefic
pentru organismul uman ca în două zile pe săptămână să se hrănească
numai cu hrană vegetală, prin aceasta omul reîntorcându-se la regimul pe
care Dumnezeu de Ia Creație I-a destinat pentru om, după cum vedem
clar în Geneză cap. I v. 29, unde Dumnezeu îi vorbește omului și îi zice:
„Iată vă dau toată iarba ce face sămânță de pe toată fața pământului și
tot pomul ce face rod cu sămânță în el. ACESTEA VOR FI HRANA
VOASTRĂ" (Fac. 1, 29).
PASTORALE ARHIEREȘTI 21

De la această lege s-a dat o abatere numai mai târziu când omul
ajunsese într-o stare de epuizare, din cauza fărădelegilor și a păcatelor.
Deci numai după potop Dumnezeu a îngăduit omului să sacrifice toate
animalele, toate păsările și toți peștii mării: „căci toate acestea vi le-am
dat la îndemână?' zice Domnul. „Tot ce se mișcă și ce trăiește să vă fie
de mâncare, toate vi le-am dat, ca și iarba verde" (Fac. 9, 2, 3).
Dar la început n-a fost așa, după cum am văzut; ci hrana omului a
fost formată numai din roadele pământului, din sămânța ierburilor și
din rodul pomilor.
în mod normal roadele pământului, sămânța ierburilor, adică ce­
realele și fructele, sunt hrana omului.
încă o dată să ne plecăm fruntea pe paginile Scripturilor și să în­
vățăm bine acest lucru.
Din mila lui Dumnezeu, ne-a fost îngăduită și hrana ce o câștigăm
prin sacrificarea celorlalte viețuitoare. Deci El ne-a descoperit ca perio­
dic, spre folosul sufletului și al trupului, să ne reîntoarcem la regimul pe
care l-a dat pentru om.
Postul Nașterii Domnului, la noi, la români, mai are și o prea fru­
moasă rânduială. In acest post 'este timpul colindelor. Copiii noștri și noi
împreună cu ei, începem să ne reamintim de cântecele specifice acestui
post, care sunt legate de Nașterea Domnului și care ne aduc o mare bu­
curie în suflet. Ele, colindele, numai acum au farmec, au frumusețe și
numai acum este permis să le cântăm.
în afară de perioada postului (15 noiembrie și până după Anul Nou),
colindele nu mai mișcă sufletul, nu mai înalță, nu mai au aspect sărbă­
toresc, întocmai cum troparul „Hristos a înviat", după ce trec cele patru­
zeci de zile de la învierea Domnului, nu mai are măreția, puterea și fru­
musețea pe care acest cântec dumnezeiesc îl are de la Paști până la înăl­
țarea Domnului. Colindele simt legate de praznicul Nașterii Domnului, de
măreața sărbătoare a Crăciunului când toată creatura se luminează pen­
tru că Fiul lui Dumnezeu s-a născut ca un om.
Cănd cel fără început s-a născut în peștera Betleemului — cerul și
pământul, îngerii și păstorii, craii și dobitoacele, toată creatura, a rămas
uimită, văzând mila, frumusețea și bunătatea Tatălui și a Fiului și a Sfân­
tului Duh față de creatura Sa, față de ființa omenească. De aceea când
s-a născut Hristos, toate au început, să înalțe cântece de preamărire și de
bucurie (Lc. 2, 14). „îngerii strigau: Slavă întru cei de sus lui Dumne­
zeu. . .“ Păstorii uimiți murmurau: „Să mergem dar la Betleem să vedem
cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut".
Magii ce veniseră de la Răsărit și-au plecat frunțile și au înălțat, odată cu
darurile, cel mai sfânt imn Pruncului în care ei au recunoscut pe Cel
care-L așteptau toate popoarele lumii, pe Arhiereul împăratul și Dumne­
zeul cel adevărat. La Nașterea Domnului odată cu îngerii și cu oamenii,
au început să se frământe codrii, izvoarele, țarinile, munții, văile, mările
și oceanele, chiar și animalele cele sălbatice au sărit din culcușurile lor cu
bucurie. Zeii din multe capiști, când s-a născut Iisus, au căzut cu fața
la pământ și stelele cerului și corpurile cerești au început să dea glas. In
univers s-a stârnit o simfonie al cărei ecou n-a încetat nici astăzi și pe
22 REVISTA TEOLOGICA

care au simțit-o și cei care s-au ridicat până la lună. Ei au mărturisit și au

zis: „Când am trecut dincolo de marginile atmosferei pământului care
este tulburată, perturbată și poluată de activitatea uneltelor inventate de
oameni, am simțit o liniște sufletească, o înălțare a gândurilor, o mișcare
a inimii, dulce și înălțătoare, și mai ales am auzit o muzică care venea
de pretutindeni și ne copleșea pe cei ce eram cu inima curată".
Nașterea Domnului este un act cu mult mai important decât actul de
creare a lumii, când, printr-un cuvânt dumnezeiesc, a fost scoasă din ne­
ființă la ființă toată zidirea. Creatura aceasta nu ar fi avut și nu ar avea
nici o frumusețe, nici un rost, nici o valoare, dacă Iisus Hristos, care
este Domn și Dumnezeu necreat, nu s-ar fi îndurat să coboare în sânul
creației, dând acestei lumi o strălucire nouă, o strălucire spirituală, o
strălucire dumnezeiască, plină de o nouă viață, întemeind o nouă împără­
ție care „nu va avea sfârșit" după cum mărturisim fiecare când rostim
Crezul.
Prin Nașterea Domnului, fiii lui Adam au devenit fiii lui Dumnezeu.
Nașterea Domnului a oprit prăbușirea în care omul se rostogolea din
momentul în care Adam a călcat greșit și s-a pierdut în prăpastia fără
fund a morții. Iadul s-a cutremurat când în peștera din Betleem s-a
născut Marele împărat al cerului și al pământului după cum zice prooro­
cul: „Șeolul (iadul) se mișca în dimensiunile sale, ca să iasă întru întâm­
pinarea ta. Pentru tine el deșteaptă umbrele ..(Isaia 14, 9).
S-a cutremurat iadul și s-a înspăimântat neînțelegând de unde vine
puterea ce l-a zguduit. Demonii au fugit din adâncuri și au privit cerul,
dar pe cer n-au văzut decât o stea care nu călătorea în rând cu celelalte.
Această stea nu au cunoscut-o, nu au înțeles apariția ei și nu i-a înspăi­
mântat. Au cercetat pământul și s-au oprit în fața peșterii de la Bet­
leem, da aici n-au văzut decât un bătrân blând, o femeie cu chip de fe­
cioară și un prunc chinuit de frig și n-au crezut că acesta este cel ce se
știa că trebuie să vină. După aceea, puterile întunericului au plecat în
largul lumii și au căutat pretutindeni pe Omul cel nou, care trebuia să
vină ca să mântuiască tot neamul lui Adam. „O mlădiță va ieși din tul­
pina lui lesei și un Lăstar din rădăcinile lui va da. Și se va odihni peste
El Duhul lui Dumnezeu, duhul înțelepciunii și al înțelegerii, duhul sfa­
tului și al tăriei, duhul cunoștinței și al bunei credințe. Și-1 va umplea
pe El duhul temerii de Dumnezeu. Și va judeca nu după înfățișarea cea
din afară și nici nu va da hotărârea sa după cele ce se zvonesc, ci va
judeca pe cei săraci întru dreptate și după lege va mustra pe sărmanii
din țară. Pe cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui și cu suflarea buzelor
Lui va omorî pe cel fără de lege. Dreptatea va fi ca o cingătoare pentru
rărunchii Lui și credincioșia ca un brâu pentru coapsele Lui ... în vre­
mea aceea, Mlădița cea din rădăcina lui lesei, va fi ca un steag pentru
popoare; pe Ea o vor căuta neamurile și sălașul ei va fi plin de slavă ...
(Isaia 11, 1—5, 10). Atunci poporul care locuia întru întuneric va vedea
lumină mare și voi cei ce locuiți în latura umbrei morții, lumină va stră­
luci peste voi.. . Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Că­
rui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: înger de mare
sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare biruitor, Domn al păcii, Părinte al
PASTORALE ARHIEREȘTI 23

veacului ce va să fie. Și mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va

avea hotar ..(Isaia, 9, 1—5—6).
De la Naștere până la înviere, puterile iadului au fost în nedumerire
mereu fată de Iisus Hristos, neînțelegând că El este Mântuitorul lumii.
Așa a fost rânduiala lui Dumnezeu. Nici oamenii care erau slugile sata­
nei n-au înțeles minunea Nașterii Domnului, nici puterea cuvântului Său,
nici prezenta dumnezeirii Lui. Irod, Pilat, Arma, Caiafa și Iuda și de
atunci și până astăzi, cei ce sunt slugi ai diavolului nu au înțeles că Fiul
Omului, ce s-a născut în ieslea dobitoacelor la Betleem, este Fiul lui
Dumnezeu.
Mii, zeci de mii, sute de mii, milioane de martiri și sfinți creștini
și-au dăruit viața pentru Cel ce s-a născut în Betleem, dar slugile sa­
tanei n-au înțeles nimic din măreția Nașterii Domnului.
S-au înălțat altare, s-au scris opere, s-a creat o cultură, s-a schimbat
o lume, dar slugile satanei cu îndărătnicie preferă să rămână în afara
razei de lumină ce a apărut pe cerul Iudeii la Nașterea Domnului. „Au
ochi de văzut dar nu văd. Au urechi de auzit, dar nu aud“, zice Domnul
despre aceștia.
Cântă cerul și pământul în fiecare an. Copiii pornesc cu steaua. Fe­
restrele se luminează. Casa creștinului se umple de zvon de sărbătoare.
Colinde, colinde, colinde, repetă cântarea pe care îngerii, păstorii și craii
au cântat-o la Nașterea Domnului în timp ce undeva, ca în niște pră­
păstii întunecate, urlă slugile iadului care încearcă să încurajeze fărăde­
legea, desfrâul, păcatul. Pe anumite unde, prin unele programe, prin
unele pagini, satana cu insistență încearcă să ni se strecoare în suflet, în
gând, în inimă, în viață, nouă și copiilor noștri. O luptă, un război uriaș
a pornit satana pe pământ împotriva lui Hristos; a ucis prunci, crezând
că astfel îl ucide și pe Iisus Hristos; a zidit temnițe în care a aruncat pe
cei mai înțelepți și curați tineri, profanându-le trupul, spurcându-le chi­
pul, batjocorindu-le sufletele, încercând să strivească în ei chipul lui
Hristos, dar n-au reușit. A umilit bărbați și femei, nu i-a cruțat nici pe
bătrâni, tot din ură față de Hristos, dar Hristos n-a fost trădat.
Lumina care există și arde în sufletele oamenilor, lumina credin­
ței în Dumnezeu n-a putut fi stinsă. Toți cei ce l-au cunoscut pe Hristos,
toți cei ce au colindat odată la porțile cerului în copilărie, au rămas cu
amintirea nopții de Crăciun chiar și atunci când din neputință s-au pră­
bușit, au alunecat și au căzut pentru o clipă în prăpastia păcatului, în pră­
pastia necredinței, în prăpastia trădării și a pustiului, în care nimeni nu
mai cântă, în care doar materia moartă, uscată, rece stăpânește pe toți
oe-i ce și-au întors fața de la Soarele Vieții ce a răsărit în Betleem în
urmă cu 1994 de ani.
Să ne întoarcem, iubiții mei frați, de pe ulițele pe care v-am purtat
o clipă. Să cântăm și noi împreună cu toată făptura: Mărire lui Dumnezeu
și pe pământ pace și între oameni bunăvoire.
Să ne bucurăm toți „că azi s-a născut Hristos, Mesia cel luminos".
Pace și bucurie vă urez la toți. în casa voastră, a tuturor, rog pe
Dumnezeu să trimită „înger de pace, credincios îndreptător, păzitor su­
fletelor și trupurilor" voastre.
24 REVISTA TEOLOGICA

O vară întreagă cu toiagul în mână, am trecut pe la porțile voastre,

pe la bisericile noastre, pe la mănăstirile noastre și în fiecare loc am
aprins o lumânare în sufletele voastre.
Vă văd, vă aud, privesc și acum fața voastră frații mei, care îm­
preună cu noi v-ați rugat lui Dumnezeu, ați lăudat pe Maica Domnului,
care ne apără și ne ajută ca să slujim și să vestim cuvântul lui Dum­
nezeu.
Pe copiii aceia minunați care ne-au oferit cele mai frumoase flori
îi binecuvântez și acum. Eu nu i-am uitat; eu și pentru ei m-am rugat
în timpul acestui post.
Binecuvântați creștini, voi vâ mai aduceți aminte de cuvintele cele
sfinte cu care împreună am lăudat pe Dumnezeu. >
Primiți, vă rog sfânta noastră binecuvântare și urarea pe care din tot
sufletul v-o fac: Sărbători fericite și An Nou binecuvântat de Dum­
nezeu !
Al vostru al tuturor și neadormit rugător către Dumnezeu,
t JUSTINIAN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului