Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
4, Octombrie-Decembrie, 1994
20 REVISTA TEOLOGICA
+ JUSTINIAN
. DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP
AL MARAMUREȘULUI ȘI SATMARULUI
Iubitului cler, cinului monahal și dreptcredinciosului popor român,
har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Iisus
Hristos.
Și de data aceasta ne-am pregătit pentru Sfintele Sărbători cu post și
rugăciune. De aceea încă o dată vă rog să-mi dați voie mai întâi să spun
câteva cuvinte despre Sfântul Post.
Postul este o rânduială așezată de Dumnezeu. Această rânduială
a fost respectată de toți oamenii aleși de Dumnezeu, a fost cinstită și îm
plinită chiar de Iisus Hristos (Mt. 4, 2).
Postul este un mijloc de purificare, de eliberare de pornirile cele ne
sănătoase, de salvare din robia diavolului (Mt. 17—21).
Postul este un mijloc de iluminare. Postul este și o ofrandă și o jertfă
adusă lui Dumnezeu pentru împăcarea și iertarea păcatelor și de sfin
țire. Postul este un mijloc de pregătire pentru momente sfinte, pentru o
lucrare improtantă (F. Ap. 14—23). De aceea și sf. Ap. Pavel ne în
deamnă: „Să vă îndeletniciți cu post și rugăciuni" (I Cor. 7, 5).
Postul adevărat trebuie să fie însoțit de rugăciuni și milostenie. Mi
lostenia, rugăciunea și postul fac parte din „FAPTELE DREPTĂȚII
VOASTRE", zice Mântuitorul în Mt. 6, 1.
Postul trebuie să fie însoțit de iubire, iertare și împăcare cu toată lu
mea, după cum ne poruncește Cuvântul lui Dumenzeu (Mt. 5, 44).
Post nu înseamnă numai schimbarea unor mâncăruri, ci și o înnoire,
o schimbare a vieții, a gândurilor, a faptelor.
Biserica noastră, credincioasă fiind poruncilor lui Dumnezeu, cin
stește cu sfințenie posturile.
Mai înainte de marile sărbători, creștinii dreptcredincioși postesc,
pregâtindu-se astfel să cinstească aceste sărbători.
în afară de cele patru posturi: postul Nașterii Domnului, postul Pa
timilor sau al Paștilor, postul Sf. Apostoli Petru și Pavel și postul Ador
mirii Maicii Domnului, noi mai cinstim în fiecare săptămână două zile:
miercurea și vinerea. Aceasta s-a moștenit de la evrei și dincolo de ei,
din adâncul veacurilor, s-a postit două zile pe săptămână.
Științific s-a constatat acum că este deosebit de necesar și benefic
pentru organismul uman ca în două zile pe săptămână să se hrănească
numai cu hrană vegetală, prin aceasta omul reîntorcându-se la regimul pe
care Dumnezeu de Ia Creație I-a destinat pentru om, după cum vedem
clar în Geneză cap. I v. 29, unde Dumnezeu îi vorbește omului și îi zice:
„Iată vă dau toată iarba ce face sămânță de pe toată fața pământului și
tot pomul ce face rod cu sămânță în el. ACESTEA VOR FI HRANA
VOASTRĂ" (Fac. 1, 29).
PASTORALE ARHIEREȘTI 21
De la această lege s-a dat o abatere numai mai târziu când omul
ajunsese într-o stare de epuizare, din cauza fărădelegilor și a păcatelor.
Deci numai după potop Dumnezeu a îngăduit omului să sacrifice toate
animalele, toate păsările și toți peștii mării: „căci toate acestea vi le-am
dat la îndemână?' zice Domnul. „Tot ce se mișcă și ce trăiește să vă fie
de mâncare, toate vi le-am dat, ca și iarba verde" (Fac. 9, 2, 3).
Dar la început n-a fost așa, după cum am văzut; ci hrana omului a
fost formată numai din roadele pământului, din sămânța ierburilor și
din rodul pomilor.
în mod normal roadele pământului, sămânța ierburilor, adică ce
realele și fructele, sunt hrana omului.
încă o dată să ne plecăm fruntea pe paginile Scripturilor și să în
vățăm bine acest lucru.
Din mila lui Dumnezeu, ne-a fost îngăduită și hrana ce o câștigăm
prin sacrificarea celorlalte viețuitoare. Deci El ne-a descoperit ca perio
dic, spre folosul sufletului și al trupului, să ne reîntoarcem la regimul pe
care l-a dat pentru om.
Postul Nașterii Domnului, la noi, la români, mai are și o prea fru
moasă rânduială. In acest post 'este timpul colindelor. Copiii noștri și noi
împreună cu ei, începem să ne reamintim de cântecele specifice acestui
post, care sunt legate de Nașterea Domnului și care ne aduc o mare bu
curie în suflet. Ele, colindele, numai acum au farmec, au frumusețe și
numai acum este permis să le cântăm.
în afară de perioada postului (15 noiembrie și până după Anul Nou),
colindele nu mai mișcă sufletul, nu mai înalță, nu mai au aspect sărbă
toresc, întocmai cum troparul „Hristos a înviat", după ce trec cele patru
zeci de zile de la învierea Domnului, nu mai are măreția, puterea și fru
musețea pe care acest cântec dumnezeiesc îl are de la Paști până la înăl
țarea Domnului. Colindele simt legate de praznicul Nașterii Domnului, de
măreața sărbătoare a Crăciunului când toată creatura se luminează pen
tru că Fiul lui Dumnezeu s-a născut ca un om.
Cănd cel fără început s-a născut în peștera Betleemului — cerul și
pământul, îngerii și păstorii, craii și dobitoacele, toată creatura, a rămas
uimită, văzând mila, frumusețea și bunătatea Tatălui și a Fiului și a Sfân
tului Duh față de creatura Sa, față de ființa omenească. De aceea când
s-a născut Hristos, toate au început, să înalțe cântece de preamărire și de
bucurie (Lc. 2, 14). „îngerii strigau: Slavă întru cei de sus lui Dumne
zeu. . .“ Păstorii uimiți murmurau: „Să mergem dar la Betleem să vedem
cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut".
Magii ce veniseră de la Răsărit și-au plecat frunțile și au înălțat, odată cu
darurile, cel mai sfânt imn Pruncului în care ei au recunoscut pe Cel
care-L așteptau toate popoarele lumii, pe Arhiereul împăratul și Dumne
zeul cel adevărat. La Nașterea Domnului odată cu îngerii și cu oamenii,
au început să se frământe codrii, izvoarele, țarinile, munții, văile, mările
și oceanele, chiar și animalele cele sălbatice au sărit din culcușurile lor cu
bucurie. Zeii din multe capiști, când s-a născut Iisus, au căzut cu fața
la pământ și stelele cerului și corpurile cerești au început să dea glas. In
univers s-a stârnit o simfonie al cărei ecou n-a încetat nici astăzi și pe
22 REVISTA TEOLOGICA