Mitropolia Olteniei - Anul XXXIII, Nr.

10 - 12 Octombrie-Decembrie, 1981

PASTORALE CHIRIARHALE

PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI - 1981

«Eu am venit ca lumea viață să aibă,
și încă din belșug» (Ioan X, 10).
Slăvită și unică taină dumnezeiască s-a săvîrșit în sfîntul și
binecuvîntatul ceas rînduit de Tatăl Ceresc și vestit lumii prin
glasul proorocilor: Nașterea Domnului Iisus Hristos.
 PASTORALE CHIRIARHALE 539

Pentru viața și înnoirea, pacea și mîntuirea neamului ome­

nesc, Fiul lui Dumnezeu, «Cuvîntul S-a făcut trup și S-a sălăș­
luit între noi și am văzut slava Lui»1.
în noaptea sfîntă a Nașterii Mîntuitorului, un înger s-a ară­
tat păstorilor din Betleem care erau în jurul turmelor și le-a
zis : «Nu vă temeți 1 Căci iată, vă binevestesc vouă bucurie mare,
care va fi peste tot poporul; că vi s-a născut azi Mîntuitor,
care este iHristos-Domnul»2. în același timp, păstorii au văzut
și au auzii oaste cerească lăudînd pe Dumnezeu și zicînd: «Slavă
întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pămînt pace, între oameni
bunăvoire!»3.
Prin întruparea Domnului Iisus Hristos pacea s-a sălășluit
în toată creația și bunăvoirea între oameni, pentru că Mîntui­
torul s-a născut «ca lumea viață să aibă, și încă din belșug»4.
Acest belșug de viață și pace adus de Domnul Hristos prin
întruparea Sa este darul dumnezeiesc pentru întreaga creație,
omul fiind însă făptura aleasă, rînduită de Dumnezeu să stă-
pînească pămîntul și toate darurile lui, folosind pentru aceasta
însușirile superioare cu care a fost înzestrat, capacitatea sa de
cugetare, înțelepciunea, cumpătarea.
De la începutul lumii, pentru viața fericită și bucuria de­
plină a omului, Dumnezeu a poruncit ca pămîntul să rodească
«verdeață, iarbă cu sămînță într-însa după felul și asemănarea
ei, și pomi roditori care să dea rod... să mișune apele de vie­
tăți... Și a făcut Dumnezeu pe om... și i-a binecuvîntat, zicînd :
umpleți pămîntul și-l supuneți; și stăpîniți peste peștii mării,
peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietă­
țile ce se mișcă pe pămînt și peste tot pămîntul»5. Binecuvîn-
tînd pe primii oameni, Dumnezeu le-a zis: «Tot ce se mișcă și
ce trăiește să vă fie de mîncare; toate vi le-am dat...»6.
De aceea, împreună cu psalmistul David, noi slăvim pe
Dumnezeu și ne rugăm Lui zicînd: «Cel ce răsări iarbă dobitoa­
celor și verdeață spre slujba oamenilor, ca să scoată pîine din
pămînt»7 — și mai departe : «Vei binecuvînta cununa anului bu­
nătății Tale și cîmpiile Tale se vor umple de roade bogate. în-
grășa-se-vor pășunile pustiei și cu bucurie dealurile se vor în­
cinge. îmbrăcatu-s-au pășunile cu oi și văile vor înmulți grîul»8.
Scrierile Sfinților Părinți ne arată că Dumnezeu a creat lu­
mea pentru om și i-a supus lui toată făptura, i-a dat puterea de
a stăpîni toate cele de sub cer9. Tot universul creat este dăruit
1. Ioan I, 14. 2. Luca II, 10—11. 3. Luca II, 14. 4. Ioan X, 10.
5. Facere I, 11, 20, 27—28. 6. Facere IX, 3. 7. Psalmul CUI, 15—16. f
8. Psalmul LXIV, 12—14. 9. Păstorul Iui Herma 47, 2.
540 MITROPOLIA OLTENIEI

omului ca mediu de viață, «să aibă toate lucrurile în el însuși»10.

Dumnezeu ne-a dat tuturor dreptul să ne folosim de bunurile
materiale, dar numai ca mijloace și nu ca scopuri, numai în mar­
ginile cerințelor noastre și ale bunei cuviințe, așadar o folosire
în aceeași măsură pentru toți11.
Prin lucrarea și voia lui Dumnezeu, făpturile și roadele, a-
nimalele și plantele sînt toate la îndemîna noastră: unele pentru
hrană, altele pentru lucru sau pentru cuvenită și cuviincioasă
plăcere12.
Vestind însemnătatea unică a venirii Mântuitorului, Sfîntul
Ioan Botezătorul proorocea că «toată făptura va vedea mîn-
tuirea lui Dumnezeu»13. Mîntuirea adusă nouă de Domnul Iisus
Hristos se răsfrînge și asupra întregii creații: «Acesta este cu
adevărat Hristosul, Mîntuitorul lumii»14.
Această dumnezeiască lucrare se oglindește și în rugăciu­
nile Sfintei noastre Biserici. Astfel, la Aghiasma Mare de la 6
ianuarie, în rugăciunea Sfîntului Sofronie al Ierusalimului se
arată că Botezul Domnului este un dumnezeiesc și tainic act de
regenerare cosmică. Mîntuitorul Iisus Hristos «a înnoit lu­
mea» 15.
în preajma Crăciunului 'și la Crăciun, la strana bisericii noi
cîntăm: «Lumina nașterii tale cea strălucită Fecioară, văzîn-
du-o... și toată ceata cea de Dumnezeu aleasă a sfinților se bu­
cură, și făptura o a adus spre a ta întîmpinare...16 ; Iisus năs-
cîndu-Se în Betleemul Iudeei, s-a luminat făptura cunoscînd pe
Ziditorul său»17.
Creștinul știe că este rînduit de Dumnezeu a fi stăpîn al lumii
înconjurătoare prin rațiune și prin lucrarea mîinilor sale.
Noi oamenii, înzestrați de Dumnezeu cu însușirea de a cu­
geta, cu sensibilitate superioară, cu capacitatea de a prețui bi­
nele, utilul, frumosul, nu numai contemplăm lucrurile mîinilor
Sale, dar pentru viața noastră fericită și a semenilor noștri tre­
buie să prețuim și să ocrotim natura, așa cum trebuie să apă­
răm viața și pacea lumii. Nouă tuturor, Dumnezeu ne dă po­
runca și îndemnul: «Fiule, lucrează în via Mea!»18; lucrarea
înseamnă grija pentru rodnicie.
10. Sfîntul Irineu, Demonstrația predicării apostolice, 11.
11. Clement Alexandrinul, Pedagogul II, 12.
12. Sf. loan Damaschin, Dogmatica II, 10. 13. Luca III, 6. 14. Ioan IV, 42.
15. Matei XIX, 28 și II Petru III, 13.
16. Icosul din Duminica cea dinaintea Nașterii lui Hristos.
17. Sedealnă din 28 decembrie. 18. Matei XXI, 28.
 PASTORALE CHIRIARHALE 541

Legătura dintre om și natură este un adevăr de netăgăduit.

Să respectăm natura după cuviință, știind că avem responsa­
bilitate față de creația lui Dumnezeu, responsabilitate pentru
viața noastră și pentru viața generațiilor viitoare. Creștinul tre­
buie să fie pătruns de o mare iubire față de natură și să lucreze
pentru înnoirea sa și pentru conservarea ei. în limita rațiunii
trebuie să avem milă și afecțiune față de orice viețuitoare.
Sfînta Scriptură ne dă îndemnul că se cuvine ca la timpul
potrivit să semănăm sămînța bună în țarină19, pentru că în­
tocmai cum trebuie să ne îngrijim neîncetat de țarinile pămîn-
tului este nevoie să veghem cu toată atenția cum semănăm în
țarinile sufletelor. Nimeni să nu aștepte, să nu creadă că va
culege struguri din spini sau smochine din mărăcini29. După
litera și duhul Sfintei Evanghelii, atunci cînd grîul este copt,
lucrătorii trebuie să se îngrijească de buna desfășurare a se­
cerișului 2i.
Rolul și răspunderea noastră de stăpîni ai mediului înconju­
rător se realizează și se menține prin muncă. Sfinții Apostoli ne
sînt pilde vii și în acest domeniu. -«N-am mîncat de la cineva
pîine în dar — spune Sfîntul Apostol Pavel — ci cu muncă și
cu trudă am lucrat ziua și noaptea... ca să vă dăm o pildă cu
noi înșine, ca să faceți ca noi» 22.
Aceste pilde le-au urmat cu vrednicie și sfințiții noștri stră­
buni. Cuviosul Nicodim de la Tismana împreună cu părinții și
frații din chinovie s-au ostenit lucrînd pămîntul, plantînd vii și
livezi, au săpat iezere pentru pește în stingă Dunării, în ținutul
Olteniei. Cucernicul Daniil Sihastrul, singur, cu dalta, chilie în
stîncă și-a săpat. Cuviosul Paisie de la Neamț în multe osteneli
s-a nevoit, împreună cu toți vrednicii monahi din sobor; ase­
menea cuviosul stareț Gheorghe de la Cernica și Sfîntul Calinic
cel care s-a aflat și la Vîlcea, ca episcop, apoi tot la Cernica.
Condițiile de viață omenească create prin utilizarea mediu­
lui înconjurător de pe pămînt constituie un adevărat privilegiu
de care se bucură omenirea. Pentru aceasta, noi toți trebuie să
urmăm învățăturilor creștine cele pline de înțelepciune, să ac­
ționăm în chip rațional asupra mediului înconjurător, în lumina
cunoașterii științifice a desfășurării fenomenelor din natură.
întreaga omenire este tributară naturii în rezolvarea proble­
melor fundamentale ale alimentației, pentru resursele energetice
organice, cît și în privința mediului ambiant compatibil vieții.
19. Matei XIII, 24. 20. Matei VII, 16—18.
21. Matei IX, 37—38. 22. 11 Tesaloniceni III, 8—9.
542 MITROPOLIA OLTENIEI

Situațiile actuale de criză în aceste domenii sînt un avertisment.

Nu este exclus ca în viitorul nu prea îndepărtat omenirea să fie
confruntată cu' noi probleme, generate de penuria de apă, de
sol sănătos și de aer curat. Crizele de acest fel amenință să al­
tereze însăși calitatea vieții. în perspectivă ecologică, protecția
mediului, cu implicații în biologia omului și ocrotirea sănătății,
trebuie să cuprindă în obiectiv mediul natural, mediul social și
habitatul uman. Fiind singura ființă creată după chipul și ase­
mănarea lui Dumnezeu, omul trebuie să aibă conștiința deplinei
sale răspunderi.
în unele părți ale lumii se produc intenționat mari modifi­
cări ale echilibrului naturii. Mari cantități de reziduuri industri­
ale deteriorează local structura troposferei și a unor ape conti­
nentale. Distrugerile de păduri și pajiști bogate duc la eroziunea
accelerată a solului, la dispariția ori degenerarea unor specii ve­
getale și animale. De aceea pe plan mondial se propun contra-
măsuri speciale și obligatorii pentru a se opri degradarea naturii.
Ecologia devine tot mai mult o concepție socială puternică și
un imperativ al vieții. Simțul responsabilității trebuie să cuprin­
dă întreaga planetă, interdependența în natură, ca și în socie­
tate, fiind o condiție esențială a organizării vieții.
Se impune mai mult decît oricînd să se facă auzit protestul
energic al popoarelor în fața arsenalelor actuale și escaladării
înarmării nucleare, împotriva factorilor de poluare pe scară mon­
dială, atît de periculoși, creînd riscuri mai mari decît orice epi­
demie : riscul dispariției neamului omenesc și a valorilor civi­
lizației noastre multimilenare.
Un document cu semnificație excepțională pe linia impor­
tantelor inițiative de pace ale României, ale Președintelui
Nicolae Ceaușescu, este Apelul pentru dezarmare și pace al
F.D.U.S. din Republica Socialistă România, adresat în ziua de
30 octombrie 1981 în numele întregului nostru popor către opi­
nia publică mondială, către toate popoarele lumii: «să spunem
un NU hotărît bombei cu neutroni!», oricărei arme de distru­
gere în masă. Să acționăm cu toată fermitatea, să conlucrăm
strîns, «să asigurăm înfăptuirea dreptului fundamental al tu­
turor popoarelor la viață, pace și libertate, printr-o mișcare uni­
tă a tuturor forțelor iubitoare de pace, să împiedicăm izbucni­
rea unui nou război, să instaurăm liniștea și securitatea pe pla­
neta noastră».
Fiecare creștin cunoaște că stăpînirea omului asupra naturii
devine o realitate numai printr-o muncă organizată și stărui­
 PASTORALE CHIRI ARHALE 543

toare, prin efortul creator spre un stadiu superior de civilizație

și cultură; omul este un adevărat stăpîn al pămîntului dacă știe
să folosească forțele naturii în mod rațional, în slujba vieții și
a păcii.
In țara noastră, binecuvîntată de Dumnezeu cu un relief
atît de armonios și variat se dă cea mai mare atenție folosirii
raționale a componentelor naturii și acțiunilor de păstrare a
echilibrului ecologic.
«Este necesar să luăm măsuri riguroase pentru combaterea
noxelor industriale — arăta încă din anul 1972 Președintele țării,
noastre, Domnul Nicolae Ceaușescu —, pentru preîntâmpinarea
poluării apei și solului, protecția pădurilor, lacurilor, rîurilor,
munților, a locurilor considerate monumente ale naturii, pentru
asigurarea cadrului ambiant propice ocrotirii sănătății oame­
nilor, pentru păstrarea nealterată a frumuseților Patriei, pentru
a transmite generațiilor viitoare toate darurile cu care natura
a hărăzit România».
Cu convingerea că răspundem unor îndatoriri cetățenești și
creștine, trebuie să contribuim și la educarea tinerelor generații
în vederea participării lor active la multiplele acțiuni de conser­
vare și protecție a mediului înconjurător.
Să ng bucurăm adînc în sufletele noastre și să ne folosim
duhovnicește și moral de mîntuirea adusă nouă de Domnul
Iisus Hristos, de viața și pacea redate nouă din belșug prin dum­
nezeiasca Sa întrupare pe care astăzi o preamărim.
Să fim apărători hotărîți ai vieții de pe pămînt, ai vieții
semenilor noștri, apărători devotați ai păcii între oameni și po­
poare.
Căci Domnul nostru Iisus Hristos s-a întrupat ca lumea viață
și pace să aibă, și încă din belșug!
HRISTOS SE NAȘTE SLĂVIȚI - L !

Al vostru arhipăstor și părinte sufletesc, stăruitor în rugă

către Dumnezeu, pentru ca fiecare și toți împreună să viețuim
în bucuria și pacea aduse lumii de Hristos Domnul nostru,

ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI
ȘI MITROPOLIT AL OLTENIEI