11

Leonhard Euler (1707-1783)

Matematician, mecanician şi astronom elveţian

Euler nu a fost numai inteligent dar
şi foarte muncitor. Euler putea lucra
oricum şi oriunde; avea darul de a
calcula mintal fără a comite greşeli
nici la cele mai lungi calcule. Memoria
sa era extraordinară şi avea o cultură
aleasă. Cunoştea istoria popoarelor,
recita în întregime Eneida lui
Virgiliu. Despre cum calcula Euler, F.
,,Învăţătorul nostru al Argo afirma: ,,Euler calculează aşa
tuturora” citat de cum oamenii respiră şi vulturii
P. Laplace (1749-1827) planează în văzduh.” L. Euler a scris
aproximativ 1200 de memorii şi peste
2800 de scrisori cu conţinut ştiinţific şi istoric. Operele sale
cuprind 80 de volume mari, fiind considerat ca primul om din
lume ca productivitate ştiinţifică.
L. Euler s-a născut la Basel în 1707 şi a murit în 1783 la
Petersburg. La vârsta de 13 ani era student al Universităţii din
Basel unde îl avea ca profesor pe Jean Bernoulli. La 26 ani a
devenit membru al Academiilor de Ştiinţe din Petersburg şi
Berlin, apoi a devenit membru la 8 academii. Din cauza muncii
excesive la 28 de ani Euler şi-a pierdut un ochi în urma unei
congestii cerebrale, dar spunea el
,,Voi avea mai puţine distracţii” şi
a continuat munca cu aceeaşi
pasiune şi dăruire.
La 58 de ani şi-a pierdut cu Euler a dat soluţia
desăvârşire vederea, însă aceasta problemei celor şapte
nu l-a împiedicat să-şi continue poduri de la Königsberg, şi
rodnica activitate, dictând de aici prima idee a
rezultatele studiilor unui fiu. topologiei

12
LOGICĂ MATEMATICĂ

§ 1. Logica propoziţiilor

Se numeşte propoziţie (a logicii propoziţiilor) un enunţ care,

într-un context dat, este fie adevărat, fie fals
Exemple
 p: ,, 2 + 9 = 4’’;
 q: ,, elefantul este avion’’;

Valoarea de adevăr a unei propoziţii este proprietatea

acesteia de a fi adevărată sau falsă. Valoarea de adevăr a unei
propoziţii adevărate se notează prin (A) sau (1), iar a unei
propoziţii false cu (F) sau (0).

1, dacă p este adevărată,

v(p) =
0, dacă p este falsă.
Exemple
v(p) = 0; v(q) = 0;

Se numeşte predicat (sau propoziţie deschisă), un enunţ care

conţine una sau mai multe variabile, cărora atribuindu-le valori
obţinem propoziţii adevărate sau false.

Exemple
 toate ecuaţiile, inecuaţiile, identităţile sunt predicate;
 p(x): ,, 2x + 9 = 4, x  Z ’’;
 q(z): ,, z este cititor al acestei cărţi’’;
 r(x,y): ,, x2 +y 2 = 1, x, y R ’’.

Mulţimea elementelor pentru care se obţin propoziţii adevărate

se numeşte mulţimea de adevăr a predicatului.

13
Cuantificatorul existenţial
Se numeşte propoziţie existenţială asociată unui predicat p(x),
propoziţia ,, există cel puţin un x astfel încât p(x)’’ şi care se
notează prin:
( x) p(x).
Cuantificatorul universal
Se numeşte propoziţie universală asociată unui predicat p(x),
propoziţia ,, oricare ar fi x din X are loc p(x)’’ şi care se
notează prin:
( x) p(x).

1.1. Operaţii logice elementare

Operaţiile logice (operatorii logici) elementare sunt:

negaţia  , disjuncţia , conjuncţia ,
implicaţia , echivalenţa 
Cu ajutorul operaţiilor logice se pot obţine propoziţii
(predicate) compuse din propoziţii(predicate) simple.

Negaţia 
Negaţia propoziţiei p este propoziţia notată ,, non p’’ care este
adevărată când p este falsă şi este falsă când p este adevărată.

p p
Valoarea de adevăr a propoziţiei p este
1 0 dată de tabelul alăturat.
0 1

Disjuncţia ,
Disjuncţia propoziţiilor p şi q este propoziţia p  q(p sau q)
care este adevărată dacă şi numai dacă cel puţin una din
propoziţiile p, q este adevărată şi falsă în caz contrar.
14
 p q pq
1 1 1 Valoarea de adevăr a propoziţiei
1 0 1 p  q este dată de tabelul alăturat.
0 1 1
0 0 0

Conjuncţia 

Conjuncţia propoziţiilor p şi q este propoziţia p  q(p şi q)

care este adevărată dacă şi numai dacă propoziţiile p şi q sunt
adevărate şi falsă în celelalte cazuri.

p q pq
1 1 1 Valoarea de adevăr a propoziţiei
1 0 0 p  q este dată de tabelul alăturat.
0 1 0
0 0 0

Implicaţia 
Implicaţia propoziţiilor p şi q în această ordine este propoziţia
p  q(p implică q), care este falsă dacă şi numai dacă p este
adevărată şi q este falsă, şi adevărată în rest.

p q pq
1 1 1 Valoarea de adevăr a propoziţiei
1 0 0 p  q este dată de tabelul alăturat.
0 1 1
Implicaţia propoziţiilor p şi q este
0 0 1
propoziţia p  q

15
Echivalenţa 

Echivalenţa propoziţiilor p şi q este propoziţia p  q

(pechivalent q) care este adevărată dacă şi numai dacă
propoziţiile p, q au aceeaşi valoare de adevăr.

p q pq
1 1 1 Valoarea de adevăr a propoziţiei
1 0 0 p  q este dată de tabelul alăturat.
Echivalenţa propoziţiilor p şi q este
0 1 0
propoziţia (pq)  (qp).
0 0 1

1.2. Formule de calcul propoziţional

Se numeşte formulă a calculului propoziţional orice

expresie logică obţinută din propoziţii simple cu ajutorul
conectorilor logici.

O formulă de forma (p, q, r, …) se numeşte formulă

identic adevărată sau tautologie dacă are valoarea de adevăr
,,adevărul’’, idiferent de valoarea logică a componentelor.

Două formule (p, q, r, …) şi (p’, q’, r’, …) se numesc

echivalente şi vom scrie (p, q, r, …)  (p’, q’, r’, …) dacă şi
numai dacă pentru orice înlocuire a literelor p, q, r, …cu
propoziţii, valorile celor două formule sunt propoziţii care au
aceeaşi valoare de adevăr.
În evaluarea unei propoziţii compuse ordinea de
efectuare a operaţiilor este:  , , , , . Pentru a indica altă
ordine de efectuare a operaţiilor se folosesc paranteze.
Astfel, formula p  p  q este diferită de formula p  (pq).

Alt exemplu:
Modul de calcul pentru formula:
16
 pqpr
1
2
3
4
diferă de modul de calcul pentru formula

(pq)pr
1
2
3
4

Exemplu
Metoda reducerii la absurd: (p q)  ( q  p)

p q pq p q  q p
1 1 1 0 0 1
1 0 0 0 1 0
0 1 1 1 0 1
0 0 1 1 1 1

Tautologii şi contradicţii
O tautologie se mai numeşte formulă validă. Analog,
formulele care au întotdeauna valoarea logică 0 se numesc
contradicţii sau formule identic false sau încă formule
nerealizabile.
Exemple de tautologii:
• T.1. p  q  p;
• T.2. p  p  q;
• T.3. p  p;
17
• T.4. p  q   q   p;
• T.5. p  q  q  p – comutativitatea;
• T.6. p  q  q  p – comutativitatea;
• T7. p  (q  r)  (p  q)  q – asociativitatea;
• T.8. p  (q  r)  (p  q)  q – asociativitatea;
• T.9. p  (q  r)(p  q)  (p  q) – distributivitatea;
• T.10. p  (q  r)(p  q)  (p  q) – distributivitatea;
• T.11. p  p  p – idempotenţă;
• T.12. p  p  p – idempotenţă;
• T.13. p  (p  q)  p – absorţia;
• T.14. p  (p  q)  p – absorţia;
• T.15.   p  p;
• T.16. p  p − principiul terţului exclus;
• T. 17.  (p   q) − principiul necontradicţiei;
• T. 18.  (p  q)   p   q− legile De Morgan;
• T. 19.  (p  q)   p   q− legile De Morgan;
• T. 20.  (p  q)  p   q; (p  q)   p  q;
• T. 21. (p  q)  (q  r)  (p  r) – tranzitivitatea;
• T. 22. (p  q)  (p  q)  (q  p)– tranzitivitatea.
Tautologiile sunt deosebit de importante, pe de o parte în
formularea unor scheme de raţionament corecte, iar pe de altă
parte prin faptul că permit exprimarea unor operaţii logice prin
alte operaţii logice.

Observaţia 1. Să considerăm formula  (p  q)   p   q.

Dacă în  (p  q) şi în  p   q schimbăm pe  în  şi pe  în
 se vede că se obţine cea de-a doua lege a lui De Morgan.
acest lucru nu este întâmplător, ci exprimă o propietate a
conjuncţiei şi disjuncţiei numită dualitate. Prin duala unei
forme se înţelege formula obţinută prin schimbarea
conectorilor  şi  cu , respectiv . Duala unei formule are
acelaşi tabel de adevăr cu negaţia formulei în care s-a
substituit p cu .p şi invers.
De exemplu pentru formula p   q duala sa este p   q.

18
Observaţia 2. În cazul în care o tautologie se exprimă printr-o
echivalenţă se spune că formulele legate prin conectorul 
sunt logic echivalente (au aceleaşi valori logice). Într-o
formulă compusă, o anumită componentă poate fi înlocuită
printr-o formulă logic echivalentă, fără ca valoarea logică a
formulei compuse să se modifice.
De exemplu
p q   ( r   s)  p  q  r  s conform cu. T. 19 şi T. 15.
Observaţia 3. Pentru a decide dacă o formulă este identic
adevărată nu este totdeauna necesar să construim tabelul de
adevăr sau diagrama Euler-Venn pentru toate propoziţiile
simple componente. Dacă în tabelul de adevăr al unei formule
obţinem numai valori 1 considerând propoziţii componente, nu
neapărat simple, putem fi siguri că formula este o tautologie.

Teorema 1. (teorema substituţiei)

Fie A o propoziţie compusă din propoziţiile p1, p2, …, pn
şi B o propoziţie obţinută prin înlocuirea în A a propoziţiilor
simple p1, p2, …, pn cu propoziţiile compuse q1, q2, …, qn. Dacă
A este tautologie atunci şi B este tautologie.
Această teoremă permite:
a). să afirmăm că lista de tautologii T. 1-22 este valabilă
pentru p, q şi r formule oarecare;
b). să extindem lista de tautologii.
Este de remarcat că propoziţia reciprocă nu este
adevărată; dacă A nu este tautologie, B poate să nu fie o
tautologie. Astfel dacă A este formula p  q (disjuncţia nu este
o tautologie) şi înlocuim q cu  p obţinem B = p p care este
o tautologie (terţul exclus). Înlocuind însă pe q cu q se obţine
B=pq care nu mai este tautologie conform tabelului de mai
jos:
19
 p q q p  q
1 1 0 1
1 0 1 1
0 1 0 0
0 0 1 1

Teorema 2. Dacă A este o tautologie şi dacă A  B este o

tautologie, atunci şi B este tautologie.

A demonstra această teoremă revine la a determina în

condiţiile date valorile logice ale lui B. Vezi tabelul

a B AB
1 ? 1
1 ? 1
1 ? 1
1 ? 1
1.3. Principii logice
Algebra propoziţiilor este legată de regulile care
guvernează actele gândirii umane.
Dată fiind o implicaţie p  q care poate fi adevărată sau
falsă, se pot forma următoarele implicaţii derivate, de
asemenea adevărate sau false, schimbând între ele propoziţiile
componente şi folosind negaţia:
q  p;  p   q;  q   p.

Implicaţia q  p se numeşte reciproca implicaţiei p  q, iar

implicaţia  q  p se numeşte contrapoziţia implicaţiei pq

Atenţie!. Este posibil ca implicaţia iniţială să fie adevărată,

dar reciproca ei să fie falsă. Următorul rezultat este deosebit de
important în matematică:

20
Legea contrapoziţiei: Orice implicaţie are aceeaşi valoare
logică ca şi contrapoziţia ei.

Datorită acestui fapt este permis ca, pentru demonstrarea

unei teoreme date sub forma unei implicaţii, să demonstrăm
contrapoziţia implicaţiei.

§ 2. TIPURI DE RAŢIONAMENT

2.1. Raţionament prin MODUS PONENS

La baza acestui raţionament stă implicaţia logică.
Raţionamentul este cunoscut încă din antichitate, la Diogene
având forma:
p
,,Daca p este atunci este şi q’’ pq
,,or, prima este’’ q
,,deci şi a doua.’’

Raţionamentul precedent poate fi prezentat schematic,

astfel:
Este important de reţinut că din orice teoremă, se poate
formula în mod logic noi propoziţii, ca: propoziţia reciprocă
(q  p) şi propoziţia contrară (non p  non q). Noile
propoziţii, reciproca şi contrara, devin teoreme numai dacă
sunt demonstrate ca fiind adevărate.

Demonstraţia matematică
Demonstraţia matematică este metoda specifică de
justificare a teoremelor şi constă în a arata că dacă ceea ce
afirmă ipoteza are loc, atunci concluzia rezultă din ea în mod
logic. În orice demonstraţie ne putem baza numai pe axiome
sau/şi teoreme (propoziţii) demonstrate anterior. Nu este admis
să fie utilizate propoziţii (proprietăţi) care încă nu au fost
demonstrate ca fiind adevărate, acestea din urmă putându-se
baza la rândul lor chiar pe teorema de demonstrat.

21
Exemplu
Orice poligon convex poate fi circumscris unui cerc, dacă
bisectoarele unghiului poligonului sunt concurente în acelaşi
punct.
Consideram propoziţiile:
p:,,Bisectoarele unghiurilor unui poligon convex sunt
concurente în acelaşi punct’’
q:,, Poligonul convex se poate circumscrie unui cerc’’
Raţionamentul modus ponens este pus în evidenţă sub
forma:
(p şi p  q)  q,
demonstraţia bazându-se pe proprietatea punctelor ce aparţin
bisectoarei şi definiţia cercului. Propoziţiile reciproce q  p şi
nonp  nonq sunt deasemeni adevărate.

2.2. Raţionament prin REDUCERE LA ABSURD

Raţionamentul prin reducere la absurd are la baza

principiul terţului exclus şi constă în presupunerea că ceea ce
trebuie demonstrat nu este adevărat, obţinând apoi prin
deducţii logice o contradicţie cu ipoteza (cu premizele date)
sau cu un adevăr exprimat sau deja admis.
Pentru a demonstra că o formulă p este adevărată prin
procedeul reducerii la absurd, se presupune că este adevărată
formula nonp. Pornind de la aceasta, deducem o altă propoziţie
nonq, care este în contradicţie cu un adevăr q întotdeauna
adevărat în teoria considerată. Se
pq obţine că nonp este falsă, de unde
pq concluzia că p este adevărată.
p Formalizat raţionamentul prin
reducere la absurd se poate scrie:
sau (q şi non p → non q) → p

Exemplu. Să se demonstreze că 3 nu este număr raţional.

Soluţie. Fie propoziţiile:
22
 p : ,, 3 nu este număr raţional’’
q : ,,m şi n sunt numere prime între ele’’
Propoziţia nonp: ,, 3 este număr raţional’’, precizează
că există un număr raţional scris sub forma unei fracţii
m
ireductibile astfel încât să avem = 3 . Prin ridicare la
n
pătrat şi egalare se obţine 3  n 2 = m 2 , şi de aici că m este un
multiplu de 3 pe care îl vom scrie sub forma m = 3p. Înlocuind
m în egalitatea precedentă, se obţine 3  n 2 = 27 p 2 , de unde
în urma simplificării cu 3 se obţine că şi n este un multiplu de
3. Astfel am obţinut non q din presupunerea prin absurd că
non p este adevărată.

2.3. Raţionament prin MODUS TOLLENS(contrapoziţie)

Dacă propoziţiile p  q şi  q sunt adevărate,

atunci este adevărată şi propoziţia  p adică

pq
q

p

Următorul raţionament
,,Soba este încinsă
Dacă soba este încinsă, atunci va fi cald în cameră
Este cald în cameră ’’
este un raţionament modus ponens.

Prin inversarea lui modus ponens se poate obţine un

nou tip de raţionament, numit modus tollens exprimat prin
formularea:
23
 p : ,, Soba este încinsă ’’
q : ,, Este cald în cameră ’’
Raţionamentul prin modus tollens (p→q şi non q)→non p nu
trebuie confundat cu raţionamentul prin reducere la absurd
care se bazează pe principiul terţului exclus.

Exemplul 1
Dacă numerele întregi nenule x,y şi z sunt prime două
câte două, atunci c.m.m.d.c.(y ; xz ; yz) = 1.
Soluţie. Considerand propoziţiile:
p : ,,x,y,si z sunt numere întregi nenule prime două
cate două’’
q : ,, c.m.m.d.c.(y ;xz ;yz)= 1 ’’.
Raţionamentul prin modus tollens va avea forma :
(p → q şi ,,c.m.m.d.c.(y ;xz ;yz)  1’’) → ,,x,y,si z sunt numere
intregi nenule prime două cate două ’’
Deci, dacă are loc nonB, atunci exista un d  1 astfel încât
c.m.m.d.c.(y ;xz ;yz)= d.
Fie atunci p un factor prim al lui d şi deoarece
d|xy şi p|d  p|x sau p|y ;
d|xz şi p|d ==> p|x sau p|z ;
d|yz şi p|d ==> p|y sau p|z.
ultimule relaţii ne arată că numerele x, y şi z nu sunt prime
două câte două, factorul prim p fiind un divizor comun al lor.

Exemplul 2.
Dacă 2 n – 1 este prim, atunci n este număr prim.
Soluţie. Fie propoziţiile:
p : ,, 2 n – 1 este prim ’’
q ,, n este numãr prim ’’
Judecând modus tollens, trebuie ca :
n
(,, 2 – 1 este prim’’ → ,,n este număr prim’’ şi ,, n nu este
număr prim’’) → ,, 2 n – 1 nu este număr prim’’.
Deci, dacă n nu este număr prim înseamnă că se poate scrie:
24
 2 n – 1 = 2 ab – 1 = (2 a ) b − 1 , diferenţă care nu se
poate descompune, prin urmare am obţinut nonp.

2.4. Raţionament prin trecerea de la două implicaţii

reciproce la ECHIVALENŢĂ

Dacă propoziţiile p → q şi q → p sunt adevărate, atunci

şi propoziţia p ↔q este adevărată.
Formalizat acest raţionament se scrie :

pq
qp

pq

sau

(p  q şi q  p)  (p  q).

Exemplul 1.
Două numere reale x, y nenule sunt egale dacă şi numai
dacă x 2 = y 2 şi x, y > 0.
Soluţie. Să considerăm propoziţiile:
p: ,, x = y, x,y numere reale nenule ’’
q : ,, x 2 = y 2 şi x, y > 0 ’’
1). p → q. Îtr-adevăr, dacă x = y rezultă xy = 0.
De asemenea din x = y, rezultă că x – y = 0. Înmulţind
relaţia cu x + y  0 se va obţine x 2 − y 2 = 0 .
De unde rezultă că x 2 = y 2 .
2). q → p. Din x 2 = y 2 şi x, y > 0 rezultă că
(x–y)(x+y) = 0 şi xy > 0.
De aici sau x – y = 0 şi xy > 0 sau x + y = 0 şi xy > 0.
25
Deci se obţine x = y şi xy > 0, ceea ce arată că x şi y sunt egale
şi nenule.

Exemplul 2. Să se demonstreze că x 2 , y 2 , z 2 sunt în

1 1 1
progresie aritmetică, dacă şi numai dacă , ,
y+z z+x x+ y
sunt în progresie aritmetică.
Soluţie. Fie propoziţiile:
p : ,, x 2 , y 2 , z 2 sunt în progresie aritmetică ’’
1 1 1
q: ,, , , sunt în progresie aritmetică’’
y+ z z+ x x+ y
Vom obţine echivalenţa ,,dacă şi numai dacă’’ justificând
implicaţiile:
1 1 1
1). p → q. Deoarece numerele , , sunt în
y+z z+x x+ y
progresie aritmetică va avea loc egalitatea
1 1 1
2 = +
z+ x y+ z x+ y
Efectuând calculele, se obţine 2 y 2 = x 2 + z 2 .
2). q → p. Reluând raţionamentul precedent în sens p → q în
progresie aritmetică x 2 , y 2 , z 2 sunt în progresie aritmetică
1 1 1
, , sunt în progresie aritmetică.
y+z z+x x= y
Invers, se obţine implicaţia cerută.

2.5. Raţionament bazat pe exemple şi contraexemple

Afirmaţiile matematice de tipul p → q sunt proprietăţi
relative la unul sau mai multe elemente aparţinând mulţimii de
referinţă. A da un exemplu înseamnă a particulariza un
rezultat general sau a indica efectiv un element al unei anumite
mulţimi dată ca referinţă.
26
De exemplu:
▪ exemplu de logaritm natural ;
▪ exemplu de funcţie bijectivă ;
▪ exemplu de funcţii care satisface teorema lui Darboux;
▪ exemplu de funcţie integrabilă dar fără primitivă;
▪ exemplu de funcţie continuă dar nu derivabilă.
Contraexemplele sunt de fapt exemple. În general orice
exemplu generează un contraexemplu. Pentru a arăta că o
anumită proprietate de tipul p → q nu este adevărată este
suficient a găsi un contraexemplu. Mai precis, trebuie arătat
că luând un element ce verifică pe A, el nu va verifica şi pe B.
Se spune că atunci când trebuie dovedit că o afirmaţie este sau
nu adevărată este nevoie de o demonstraţie sau de un
contraexemplu.
Exemplele şi contraexemplele au rolul de atrage atenţia
asupra afirmaţiilor matematice, teoremelor şi reciprocelor lor.

Exemplu
Funcţia f : R → R , f(x) = [x] este bijectivă.
Soluţie. Funcţia parte întreagă este definită prin h : R → Z ,
care asociază oricărui număr real x pe cel mai mare număr
întreg mai mic sau egal cu x.
Funcţia dată nu este injectivă, căci de exemplu există
numerele reale x1  x 2 astfel încât f ( x1 ) = f ( x 2 ).
3 3
In adevăr, pentru x1 = 1 şi x2 = are loc [1] = [ ] = 1
2 2
Exerciţiul 2.
Să se dea câte un exemplu de:
a). funcţie mărginită care nu este monotonă;
b). funcţie monotonă care nu este mărginită ;
c). funcţie care nu este nici monotonă nici mărginită.
Soluţie. a). f : [a; b] → R , f ( x) = x 2 , a  0, b  0 ;
b). f : [1;+) → R , f(x) = x;
27
 1
c). f : R \{0} → R , f ( x) = .
x

2.6. Raţionament prin tranzitivitatea implicaţiei

Din tautologia care exprimă pq

tranzitivitatea implicaţiei se obţine qr
alt tip de raţionament, reprezentat
pr
schematic ca în tabel.

Acest raţionament este corect, conform T. 21 este

adevărată conform raţionamentului prin adjuncţie.
Exemplu. Fie:
p  q propoziţia: ,,Dacă  atunci  =’’
şi
q  r propoziţia: ,,Dacă  = atunci CC’’
ambele adevărate în teoria mulţimilor.
Rezultă că este adevărată propoziţia p  r, adică
,, Dacă   , atunci CC ’’.

2.7. Trecerea de la echivalenţă la implicaţie

Dacă propoziţia p  q este adevărată, atunci sunt

adevărate şi propoziţiile p  q şi q  p:

pq pq
şi
pq qp

pq

28
§ 3. Paradoxuri matematice

Exemplul 1. Paradoxul mulţimilor( de Bertrand Russel)

Definiţie. Se numeşte un frizer al cetăţii, acel om din
cetate care rade pe toţi locuitorii cetăţii.
Teoremă. Să se demonstreze că frizerul nu se poate rade
pe sine însuşi..
Soluţie. Dacă vom presupune că frizerul se rade singur,
înseamnă că el este un locuitor al cetăţii care se rade singur,
deci frizerul nu are voie să-l radă, deci nu se rade.
Dacă este locuitor al cetăţii care nu se rade singur, atunci
frizerul (altul decât el) trebuie să-l radă.
Aşadar, frizerul cetăţii se rade singur şi în acelaşi timp
nu se rade singur, ceea ce este imposibil.
Soluţie. Este vorba de stabilirea unei mulţimi M a tuturor
mulţimilor care nu se conţin, ceea ce, conform celor arătate în
problemă nu formează o mulţime. Schematic: dacă da, atunci
nu; iar dacă nu, atunci da.

Exemplul 2. Paradoxul mincinosului. Cineva spune:

,, Eu mint’’. Această propoziţie este falsă sau adevărată?
Dacă propoziţia este adevărată, înseamnă că ceea ce
spune omul este o minciună, deci nu este adevărat că minte.
Deci propoziţia ,, Eu mint ’’ este falsă.
Invers, dacă această propoziţie este falsă, înseamnă că
ceea ce spune omul este un adevăr, Deci este adevărat c
Soluţie. Vezi soluţia exemplului 1. O altă variantă a acestui
paradox se numeşte ,,Paradoxul lui Epimenide’’, care se
enunţă astfel:
,,Epimenide cretanul spunea că toţi cretanii sunt
mincinoşi’’. se ajunge aparent la aceeaşi contradicţie
încercând să aflăm dacă ceea ce afirmă Epimenide este
adevărat sau nu.
Dacă ,,toţi cretanii sunt mincinoşi’’, este adevărată atunci
Epimenide minte când face această afirmaţie, adică este de
29
fapt adevărată propoziţia ,,există cel puţin un cretan care nu
minte’’ În această situaţie paradoxul dispare.
Dacă ,,toţi cretanii sunt mincinoşi’’ este falsă, înseamnă
că Epimenide minte când face această afirmaţie, adică este de
fapt adevărată propoziţia ,,există cel puţin un cretan care nu
minte’’. În această situaţie paradoxul dispare.
Să formalizăm paradoxul lui Epimenide:
Fie Q(x): ,, x este mincinos’’ (în sensul că un individ care
nu spune niciodată adevărul) şi P(x): ,,x este cretan’’.
Contradicţia provenea din silogismul:

(x)( P(x) Q(x))

P(Epimenide)

Q(Epimenide)
Raţionamentul este corect numai dacă premisele sunt
adevărate, ceea ce nu putem afirma, deoarece nu ştim dacă toţi
cretanii sunt mincinoşi sau nu. Deci concluzia ,,Epimenide
minte’’ nu poate fi afirmată.

Exemplul 3. Paradoxul astrologului

Astrologul regelui Ludovic al XI-lea a avut ghinionul să-

i prezică moartea unei femei favoritele. Când femeia a
decedat, regele a hotărât să-l piardă pe astrolog. El a poruncit
să fie adus la palat şi s-a înţeles cu călăii palatului ca, atunci
când le va face semnul cuvenit, să-i taie capul prevăzătorului.
Adus la palat, la judecată, regele l-a întrebat pe astrolog:
⎯Dacă tu te consideri atât de ştiutor încât poţi prevedea
soarta altora, poţi să-mi spui cât ţi-a mai rămas ţie de trăit?
La auzul răspunsului, regele şi-a schimbat imediat
hotărârea şi în plus a ordonat ca viaţa astrologului să fie păzită
ca lumina ochilor.
Ce răspuns i-a dat astrologul, regelui?
Soluţie. ,,Eu am să mor cu trei zile înaintea majestăţii tale!’’

30
Exemplul 4. Problema falselor propoziţii
P1: ,, 2 înmulţit cu 2 este egal cu 5’’
P2: ,, Bucureşti este capitala Europei’’
P3: ,, Geografia este o ramură a astrologiei’’
P4: ,, În acest text sunt patru propoziţii false’’
Soluţie. Deoarece propoziţia P1 este adevărată, egalitatea
2( 2)  2( 2) = 5(5) fiind adevărată, rezultă că propoziţia P4 este
falsă.

Exemplul 5. Trei filozofi

Trei filozofi din Grecia antică, obosiţi de discuţii şi
moleşiţi de căldura verii au adormit sub umbra unui portocal
din Grădina Academiei. În timpul somnului, grădinarul
Academiei îi mânji pe cei trei filozofi cu cărbune pe frunte.
Când s-au trezit şi s-au privit, toţi s-au înveselit şi au început
să râdă cu poftă. Nici unul nu era neliniştit, căci fiecăruia i se
părea firesc că el, împreună cu alt înţelept să râdă de al treilea.
La un moment dat s-au oprit brusc din râs. De ce?
Soluţie. Să numim pe cei trei înţelepţi cu A, B şi C. Filozoful
A a raţionat astfel: fiecare dintre noi poate crede că fruntea lui
este curată. B este convins că fruntea lui este curată şi râde de
fruntea mânjită a înţeleptului C. Dar dacă B ar fi văzut că faţa
mea este curată, l-ar fi mirat râsul lui C deoarece, în acest caz,
C nu ar fi avut motiv să râdă. Dar B nu este mirat, deci el
poate crede că C râde de mine. Aşadar fruntea mea este
murdară.’’
Analog au raţionat şi ceilalţi înţelepţi.

Exemplul 6. Cum a potrivit Kant ceasul

Filosoful german Immannuel Kant era un burlac
recunoscut cu obiceiuri foarte regulate şi precise, încât
locuitorii oraşului Konisberg îşi potriveau ceasul când îl
vedeau trecând prin anumite puncte ale oraşului.
Într-o seară Kant a observat că propriul lui ceas de perete
a stat. Neavând nici un alt ceas în casă, Kant hotărî să-i facă o
vizită prietenului său Schmidt, care locuia la circa 2km
31
depărtare. Ajuns în holul prietenului filosoful îşi aruncă
privirea spre pendulă. După câteva ore, Kant o porni spre casă
pe acelaşi drum pe care venise. Cu toate că nu avea nici o idee
de cât timp are nevoie să parcurgă drumul, învăţatul, ajuns
acasă îşi potrivi cu exactitate ceasul. Cum a reuşit?
Soluţie. Kant a raţionat astfel: înainte de a pleca de acasă, el a
întors ceasul de perete astfel că, privindu-l la plecare şi la
venire, a putut determina cât timp a lipsit de acasă. Din acesta,
a scăzut timpul petrecut la prietenul său, fiindcă s-a uitat la
venire şi la plecare la pendula din hol. A obţinut astfel timpul
total făcut pe drum. Apoi a împărţit durata totală a plimbării la
2, ca să afle cât a făcut la întoarcere. Acest timp, adăugat la
ora pe care o arăta ceasul lui Schmidt când a plecat spre casă,
i-a indicat ora sosirii acasă.

Exemplul 7. Problema fesurilor colorate

După o luptă straşnică între două cetăţi, trei luptători A,
B şi C au căzut prizonieri. Comandantul învingătorilor, aflând
că cei trei prizonieri erau filosofi, le spuse:
⎯ Vă dau posibilitatea să vă salvaţi dacă măcar unul dintre
voi va spune ce culoare are coiful de pe capul lui. După ce-i
puse unul în spatele celuilalt în ordinea A-B-C cu câte un coif
pe cap, Le mai spuse că a luat coifurile la întâmplare dintr-un
coş cu două coifuri roşii şi trei negre.
După ce au fost dezlegaţi la ochi, ultimul filozof C,
privind culorile coifurilor din faţa lui a spus:
⎯ Nu ştiu ce culoare are coiful meu.
Filozoful al doilea B, văzând culoarea coifului primului
filosof, spuse la rândul său:
⎯ Nu ştiu ce culoare are coiful meu.
Primul filosof A, care nu vedea deloc culorile coifurilor
prietenilor lui spuse exact culoarea coifului de pe capul său.
Cum a reuşit?
Soluţie. Din răspunsul ultimului C, ceilalţi doi au dedus că pe
capul lor nu pot exista numai coifuri roşii, căci atunci ar fi
spus că are coiful negru. deci pe capul lor exista cel puţin un
32
coif negru. Dacă al doilea filosof B ar fi văzut pe capul
primului filosof A un coif roşu, atunci ar fi răspuns cu
siguranţă negru. dar el a văzut negru şi nu a putut răspunde.
De aici primul filosof a tras concluzia că coiful lui este negru.

Exemplul 8.
Să presupunem că Pământul este încercuit cu un inel la
ecuator astfel încât lungimea inelului să fie cu 10 m mai mare
decât lungimea ecuatorului. Dacă inelul este plasat aşa încât
peste tot distanţa să fie aceeaşi, atunci un pitic va putea trece
pe sub el?
Soluţie. Să considerăm că R este raza pământului. Lungimea
inelului care încercuieşte ecuatorul va fi 2R + 10. Raza
cercului cu lungimea de 2R + 10, notată cu r, va fi calculată
din egalitatea
2R + 10 = 2r.
Se obţine
10
r = R+
2
şi deci distanţa dintre suprafaţa pământului şi inel va fi
 10  10
d = R − r = R + −R =  1,6 metri.
 2  2
Deci, orice pitic se va trece cu uşurinţă pe sub inel.

Exemplul 9
Cântarul de la intrarea pe un pod cu lungimea de 800 m
arată exact 20 tone. Ştiind că mijlocul podului poate susţine
exact 20 de tone(nici un gram mai mult), să se spună de ce
când tirul ajunge la mijlocul lui şi un porumbel se aşează pe
cabina şoferului, podul rezistă şi cu greutatea suplimentară a
porumbelului, fără să se prăbuşească.
Soluţie. Pentru parcurgerea celor 400 de metri până la
mijlocul podului, motorina consumată de tir va fi egală cu
greutatea porumbelului.

33
Exemplul 10
Fie că Pământul este înfăşurat cu un brâu la ecuator, iar
un harbuz este înfăşurat după cercul mare al lui cu o panglică
de culoare roşie. Să ne închipuim că lungimea brâului şi cea a
panglicii roşii s-a mărit fiecare cu 1 m. Evident şi brâul şi
panglica se vor depărta la distanţe diferite, prima de suprafaţa
pământului cu mult mai mare decât a doua faţă de cercul mare
al harbuzului.
Soluţie. Să considerăm lungimea ecuatorului egală cu E, iar
lungimea cercului mare al harbuzului cu H. Atunci vom avea:
E
raza pământului va fi R = ;
2
H
raza harbuzului va fi r = .
2
Mărind cu 1 metru atât brâul cât şi panglica vom obţine E + 1,
respectiv H + 1 şi atunci razele se vor mări corespunzător:
E +1
raza pământului va fi R’ = ;
2
H +1
raza harbuzului va fi r’ = .
2
Calculând diferenţele între razele corespunzătoare, se obţine:
E +1 E 1
R’ − R = − = , distanţa de la pământ la brâu;
2 2 2
H +1 H 1
r’ − r = − = , distanţa de la harbuz la panglică.
2 2 2

Exemplul 11. ,, Comoara furată ’’

La o bancă sunt 10 lăzi, fiecare plină cu câte 10 lingouri
de aur. Directorul băncii, dorind să se îmbogăţească, fură
dintr-o ladă, de la fiecare lingou, aceeaşi cantitate de 1 kg aur.
La controlul periodic al depozitului s-a constatat în urma unei
singure cântăriri frauda comisă. Cum a fost posibil?
Soluţie. La control s-a procedat astfel: toate lăzile se pun una
lână alta, la rând. Din prima ladă s-a luat un lingou, din a doua
34
două lingouri, …, din a zecea ladă 10 lingouri, în total 55 de
lingouri. După cântărirea celor 55 de lingouri luate din cele 10
lăzi s-a obţinut (550 −n)kg, unde n număr natural cuprins între
1 şi 10. Lada cu lingourile ciuntite este lada cu numărul n.

Exemplul 12. ,,Broasca ţestoasă şi timpul’’

O broască ţestoasă are de parcurs 100 m până la apa
mării. În primul minut ea parcurge 10 m, în al doilea minut 5
1 1
m, în al treilea 2 m, în patrulea minut 1 , în al cincilea
2 4
5
minut ş.a.m.d. În cât timp va ajunge broasca ţestoasă la
8
apă?
Soluţie. După datele problemei, broasca ţestoasă se va deplasa
la distanţa;
1 1 5 5
10 + 5 + 2 + 1 + + ... + n− 2 + ... metri.
2 4 8 2
Suma acestei progresii geometrice infinite, cu primul termen
1
10 şi raţia este egală cu
2
10
= 20 .
1
1−
2
Deci, din punct de vedere matematic, broasca ţestoasă nu va
ajunge niciodată la mare. 2n viaţă însă este altfel.

Exemplul 13. ,,Şcolarul silitor’’

Dorind să-şi stimuleze copilul, tatăl îi propune să-i
plătească astfel: 1 leu pentru prima notă de 10, 2 lei pentru a
doua notă de 10, 4 lei pentru a treia notă de 10, 8 lei pentru a
patra notă de 10 ş.a.m.d. Şcolarul silitor a luat 10 note de 10.
Ce credeţi va reuşi să plătească cerinţa şcolarului?
35
Soluţie. Tatăl va trebui să plătească
210 − 1
1 + 2 + 4 + 8 + …+ 2 = 10
= 210 − 1 .
2 −1
Tatăl va trebui să plătească şcolarului 210−1=1024−1=1023lei.

Exemplul 14. ,,Împărăţia împăratului’’

Un împărat doreşte să-şi împarte împărăţia la cei cinci
feciori astfel încât orice două părţi din cele cinci să aibă un
hotar comun. Nici un învăţat al regatului nu a reuşit rezolvarea
problemei. Voi veţi reuşi?

Soluţie. Vom numi una din părţi prima. Mergem pe marginea

acestei părţi şi numărăm celelalte părţi în ordinea trecerii; a
doua, a treia, a patra, a cincea. Să trecem prin următorul
itinerar închis: din prima parte, în a doua, pe urmă direct a
patra(deoarece au hotar comun) şi de acolo iarăşi în prima.
Acest itinerar închis împarte planul în două semiplane.
Demonstraţia acestei teoreme a fost propusă de
matematicianul K. Jordan (1838-1922). Dar atunci partea a
treia va fi situată într-un semiplan, iar partea a cincea în
semiplanul al doilea şi deci nu au hotar comun.

Exemplul 15. ,,Un trubadur rătăcit’’

Un trubadur rătăcit nimeri la o intersecţie de două
drumuri. Un drum duce la cetatea oamenilor veseli şi buni care
spun numai adevărul, iar celălalt, la cetatea de oamenilor răi şi
războinici care spun numai minciuni. Din fericire la intersecţie
întâlni un om despre care nu ştia dacă este din cetatea celor
care spun numai adevărul sau din cetatea celor care spun
numai minciuni.
Ce întrebare a pus trubadurul pentru a găsi drumul cel
bun spre cetatea oamenilor veseli?
Soluţie. Trubadurul arătând cu degetul un drum din cele două,
îi pune omului de la intersecţie întrebarea:
,,Dacă te-aş întreba dacă acest drum duce spre cetatea
veselă, ai răspunde DA’’
36
 Omul de la intersecţie, chiar dacă este mincinos este silit
să spună adevărul!. Într-adevăr, dacă drumul indicat duce la
cetatea veselă, el răspunde la întrebarea directă NU, dar, în
modul în care este pusă întrebarea el minte şi răspunde DA. Pe
de altă parte, dacă drumul nu duce la cetatea veselă,
mincinosul este silit să răspundă NU.

Exemplul 16. ,,Pahare inversate’’

Fie n pahare aşezate cu gura în sus. Se cere să
răsturnăm toate paharele printr-o serie de operaţii, astfel încât
la fiecare operaţie să fie întoarse n − 1 pahare. Să se arate că
acest lucru este posibil pentru n par şi imposibil pentru n
impar.
Soluţie. Dacă n este par şi efectuăm n operaţii, lăsând
nemişcat câte un alt pahar pentru fiecare operaţie, atunci, după
ultima operaţie, fiecare pahar a fost întors de n − 1 ori, deci
toate paharele au fost răsturnate.
Dacă n este impar, să asociem unui pahar cu
buza în sus +1 şi unui pahar cu buza în jos
−1. În poziţia iniţială, produsul numerelor
asociate este +1 şi în cea finală −1. Orice
operaţie inversează n − 1 pahare, deci un
număr par. Rezultă că orice operaţie lasă
produsul numerelor asociate neschimbat.

Exemplul 17. ,,Moneda falsă’’

Între 12 monede există una falsă. Se ştie că moneda falsă
nu are aceeaşi masă cu cele veritabile, dar nu se precizează
dacă este mai uşoară sau mai grea. Monedele veritabile au,
toate, aceeaşi masă. se poate determina prin trei cântăriri,
folosind o balanţă nemarcată şi fără greutăţi, care este moneda
falsă?
Soluţie. Dificultatea constă că nu se ştie dacă moneda falsă
este mai grea sau mai uşoară decât cele veritabile. De aceea, se
împart monezile în trei grupe de câte 4 monede. fiecare,
37
numite grupa I( monedele 1, 2, 3, 4), grupa II (monedele 5, 6,
7, 8) şi grupa III (monedele 9, 10, 11, 12).
Prima cântărire: Se pune pe cele două talere ale balanţei
grupa I cu monedele 1, 2, 3 şi 4 şi grupa II cu monedele 5, 6, 7
şi 8. sunt posibile două situaţii:
Cazul A. Balanţa se echilibrează. În acest caz moneda
falsă nu se găseşte în grupele I şi II. Cu siguranţă va fi în grupa
III. În acest caz monedele 9, 10, 11 şi 12 se grupează câte
două. Şi avem două subcazuri.
Subcazul AA. A doua cântărire: se pune un taler
monedele 9 şi 10 şi pe celălalt monedele 11 şi 12. Cu siguranţă
balanţa nu va fi în echilibru, şi anume, acolo hune moneda este
falsă, talerul se va ridica(dacă este mai uşoară) sau va coborî
(dacă este mai grea). Să presupunem că talerul cu bilele 11 şi
12 indică moneda falsă. Urmează a treia cântărire, care va
indica care este moneda falsă.
Cazul B. Prima cântărire nu a echilibrat cântarul. Să
presupunem că moneda falsă se află în grupa I. De aici se va
proceda ca mai înainte.
Evident, se pot studia toate situaţiile în parte.

Exemplul 18. ,,Vasul cu lapte’’

Într-un vas sunt 8 litri de lapte. Cum se poate înjumătăţi
această cantitate având la dispoziţie două vase goale respectiv
de 3 litri şi de 5 litri?
Soluţie. Avem un triplet de vase: 8 litri, 5 litri şi 3 litri. În
următoarele triplete, pe primul loc cât este în vasul de 8 litri,
pe locul doi cât este în vasul de 5 litri şi pe al treilea loc cât
este în vasul de 3 litri. În tabelul de mai jos se arată că sunt
nevoie de 8 mutări pentru a ajunge la înjumătăţire.
1 2 3 4 5 6 7 8
8litri 8 3 3 6 6 1 1 4
5litri 0 5 2 2 0 5 4 4
3litri 0 0 3 0 2 2 3 0

38
Exemplul 19. Lewis Carrol ,,Cine minte?’’
Trei persoane notate cu A, B şi C fac următoarele
afirmaţii:
• A spune că B minte;
• B spune că C minte;
• C spune că A şi B mint.
Cine spune adevărul ?
Soluţie. Se deosebesc cazurile:
1). A spune adevărul. Deoarece B minte când afirmă că
C minte rezultă că C spune adevărul adică A şi B mint.
Contradicţie
2). C spune adevărul. C spunând adevărul implică A şi B
mint. În particular, A minte spunând că B minte. Contradicţie.
3). B spune adevărul. B spune adevărul implică C minte
când afirmă că A şi B mint, A minte spunând că B minte şi B
spune adevărul.
B spune adevărul.

Exemplul 20. Irving Kaplasky. ,, O problemă cu oi ’’

La moartea sa, un fermier a lăsat moştenire fiilor săi

câteva oi şi un miel. Fiii au vândut aceste animale, preţul unei
oi fiind de 10 dolari şi preţul mielului fiind ceva mai mic.
Preţul mediu pe cap de animal este egal cu numărul animalelor
vândute. Ştiind că animalele au fost împărţite în număr egal
între cei doi fraţi pentru a fi vândute, să se afle ce sumă trebuie
să-i mai dea fiul care a primit numai oi celui care a primit şi
mielul, pentru ca banii să fie egal împărţi?
Soluţie. Dacă x este numărul de animale, y numărul de oi şi z
preţul mielului, atunci avem:
x 2 = 10y + z
unde y este număr impar z < 10. Penultima cifră a unui pătrat
perfect este impară dacă şi numai dacă ultima cifră este 6.
Deci z = 6 şi fiul care a avut numai oi trebuie să cedeze fratelui
său 2 dolari.

39
Exemplul 21. ,,Test NASA’’
Se dau următoarele 16 propoziţii:
1. Sunt cinci case în şir.
2. Englezul stă în casa roşie.
3. Spaniolul are un câine.
4. japonezul fumează Pall Moll.
5. Rusul bea ceai.
6. Dacă stai cu faţa la case, casa de culoarea
fildeşului este în dreapta celei de culoare verde.
7. În casa din mijloc se bea lapte.
8. Norvegianul stă în prima casă.
9. Casa vecină cu a norvegianului este albastră.
10. Vecinul englezului fumează Chesterfield.
11. În casa galbenă se fumează Camel.
12. Vecinul celui care fumează Camel are un cal.
13. Vecinul celui care fumează Camel are un cal.
14. Cel care fumează Wiston bea oranjadă.
15. În grădina casei celui care fumează
Marbollboro sunt melci.
16. În casa verde se bea cafea.
Presupunând toate aceste propoziţii adevărate, puteţi
spune cine bea apă şi cine are o zebră?
Soluţie.
Datele problemei se pot sintetiza în următorul tabel.
culoare galben albastru roşu verde fildeş
naţionali norvegian rus englez japonez spaniol
tatea
ţigări Camel Chester Marllboro Pall Mall Wiston
field
băuturi apă ceai lapte cafea oranjadă
animale vulpe cal melci zebrzebră câine
Norvegianul bea apă şi japonezul are o zebră.

Exemplul 22. Martin Gardner. ,, Trei familii de profesori’’

La cantina Universităţii s-au întâlnit la aceeaşi masă
profesorul Merle White, profesorul Leslie Black şi profesorul
Jean Brown.
40
 ⎯ Interesant, spune doamna, numele noastre de familie
denumesc culori şi părul unuia din noi este alb, al altuia negru
şi al celuilalt cafeniu.
⎯ Adevărat! confirmă persoana cu părul negru. Dar ai
observat că la nici unul numele de familie nu coincide cu
culoarea părului?
⎯ Aşa este! exclamă White.
Dacă părul doamnei este cafeniu, ce culoare are părul
profesorului Black?
Soluţie. Jean Brawn nu este doamna deoarece părul doamnei
este cafeniu, iar al lui Brwn nu este cafeniu. Deoarece după
persoana cu părul negru urmează replica lui White rezultă că
acesta nu are părul negru şi deci Jean Brown are părul negru.
Pentru Merle White rămâne disponibilă culoarea cafeniu, iar
pentru profesorul Black culoarea albă.

Exemplul 23. ,,Cămilele arabului’’

Un arab murind, a lăsat moştenire celor trei fii ai lui 19
cămile. Conform testamentului, fiul cel mare trebuia să
primească jumătate din moştenire, fiul mijlociu o pătrime din
moştenire, iar fiul cel mic a cincea parte din moştenire. Fiii
arabului, neştiind să rezolve problema testamentului au hotărât
să meargă la judecătorul cetăţii.
Cum a rezolvat judecătorul problema testamentului.
Soluţie. Pentru uşurarea calculelor, judecătorul cetăţii adaugă
lângă cele 19 cămile lăsate moştenire şi una din cămilele sale.
Astfel, fiul cel mare a primit jumătate din 20, adică 10 cămile,
fiul mijlociu a pătrime din 20, adică 5 cămile, iar cel mic o
cincime din 20, adică 4 cămile. Judecătorul mândru de
judecata lui şi-a lua pe lângă cămila rămasă şi un onorariu gras
de la cei trei fraţi certăreţi.

Exemplul 24. V. Rădulescu ,, Soţia lui Einstein’’

Într-un moment de destindere, Albert Einstein a fost
întrebat ce vârstă are soţia sa. Drept răspuns, el notează rapid,
pe o hârtie următoarele:
41
La 1 iulie 1927 soţia mea

s-a născut 1888 a avut

care s-a măritat la 15 iunie 1894 ar fi avut
a născut 1899 va avea

25 de ani, săptămâna trecută

27 de ani luna trecută
29 de ani anul trecut

Care este ziua de naştere a soţiei?

Soluţie. Există o singură posibilitate de a potrivi elementele
precizate de marele savant, pentru a da frazei sale un înţeles
exact.
,,La 1 iunie soţia mea, care s-a născut la 15 iunie 1899,
a avut 27 de ani anul trecut’’ (după noul calendar Gregorian).
Decalajul de 15 zile între aceste date care ar trebui să
corespundă se explică prin aducerea prin aducerea
calendarului de la stil vechi la stil nou.

Exemplul 25. ,, Pitia şi războiul’’

Se spune că în antichitate, unul din comandantul unei
cetăţi, aflând de iminenţa unui atac, a consultat Oracolul din
Delfi asupra orei când se va dezlănţui atacul. Phitia, marea
ghicitoare i-a spus: ,,atacul va începe atunci când, de la ora 12
şi până la o jumătate de oră înainte atacului, clepsidra va arăta
că va trecut un timp dublu decât acela care desparte momentul
începerii atacului de ora 24.’’
La ce oră a prorocit Phitia începerea atacului?
Soluţie
Ora 20 şi 10 minute. Într-adevăr, între 12 şi ora 19 şi 40
de minute (adică cu 30 minute înainte de începerea atacului)
trec 460 de minute, iar între ora atacului şi ora 24 trec 220 de
minute.

42
Exemplul 26. ,,La bijutier’’
Unui bijutier i s-a comandat un inel de aur de lăţime h,
având forma unui corp mărginit de o suprafaţă sferică cu
centrul în O şi de suprafaţa unui cilindru de rază r a cărei axă
trece prin punctul O. Meşterul bijutier a făcut un astfel de inel,
dar a luat pe r prea mic. Cât aur trebuie să mai adauge dacă r
trebuie mărit de k ori, iar h rămâne neschimbată?
Soluţie. J. Hadamard. E uşor de demonstrat că volumul
inelului sferic, adică al corpului care se obţine prin rotirea unui
segment de cerc AB în jurul diametrului MN care nu se

intersectează cu acest segment, este  AB 2  AB , unde
6
A’B’ proiecţia coardei AB p diametrul MN.

În cazul bijutierului, volumul inelului este  h 2 , adică
6
nu depinde de raza r, deci nu mai trebuie adăugat aur.

Exemplul 27. Lewis Carol. ,,Concluzii’’

Ce concluzii se poate trage din afirmaţiile:
1). Toţi răţoii marcaţi cu B sunt ai doamnei Bond;
2). Răţoii nu au niciodată guler pe gât, decât dacă sunt
marcaţi cu B;
3). Doamna Bond nu are răţoii cenuşii.
Soluţie. Se notează prin:
•M-mulţimea tuturor răţoilor existenţi la un moment dat.
•B- mulţimea răţoilor marcaţi cu B.
•G- mulţimea răţoilor cu guler,
•C-mulţimea răţoilor cenuşii.
În limbajul teoriei mulţimilor, se poate identifica
mulţimea B, ţinând seama de condiţia 1), cu mulţimea răţoilor
aparţinând doamnei Bond.
Condiţia 2) se poate scrie CB  CG fiindcă cei care nu
sunt în B nu au în mod sigur guler, dar şi în B pot exista răţoi
fără guler. Deducem că G  B.
43
 Din condiţia 3) deducem BC = , deci B şi C sunt
disjuncte.
Deci, nici un răţoi cenuşiu nu are guler.

Exemplul 28. ,,La biologie’’

Într-o colonie formată din n bacterii intră un virus. În
primul minut el omoară o bacterie, apoi se divizează în doi
viruşi şi fiecare din bacteriile rămase se divizează de asemenea
în alte două. În minutul următor cei doi viruşi omoară două
bacterii, apoi cei doi viruşi şi toate bacteriile rămase se
divizează din nou ş.a.m.d.
Cât timp va trăi colonia?
Soluţie.
Se vede uşor că numărul bacteriilor şi viruşilor se
modifică după tabelul următor.

timpul numărul număr

(minute) viruşi bacterii
0 1 n
1 2 2(n − 1)
2 22 2 2(n− 2 )
3 23 2 3(n − 3)
… … …
t 2t 2 (n − t)→0
t

t+1 2 t+1 2 t+1(n − t − 1)

… … …

De aici este clar că dacă t = n , numărul bacteriilor

este 0- deci colonia a murit.

44
45
ISAAC NEWTON(25.12.1642-20.03.1727)
Matematician,
mecanician, fizician şi astronom
englez. Din copilărie a avut o
debilitate fizică şi statură mică,
ceea ce au determinat firea sa
retrasă şi modestă. Ca elev s-a
remarcat prin inteligenţă şi
sârguinţă timpul liber îl petrecea
construind maşini jucării, desena şi
picta cu plăcere. După ce a obţinut
bacalaureatul în 1669 la Trinity
College, a devenit profesor la
Universitatea din Cambridge pe catedra cedată de fostul lui
profesor I. Barrow. Prodigioasa activitate ştiinţifică a li Newton
s-a desfăşurat în multe domenii. În matematică a avut primul
succes cu teorema binomului (1664) şi a descoperit dezvoltarea în
serie pentru ex, arcsin x, arctg x. A pus bazele calculului
diferenţial şi integral (metoda fluxiunilor) pe care l-a aplicat la
determinarea maximelor şi minimelor, la determinarea centrelor de
greutate, a razei de curbură a curbelor, la cuadraturi. a adus
contribuţii în aritmetică, în teoria ecuaţiilor şi clasificarea
diverselor curbe. În domeniul ştiinţelor aplicate a demonstrat în
1666 legea atracţiei universale, principiul acţiunii şi reacţiunii
forţelor şi a fundamentat mecanica clasică şi mecanica cerească. A
constatat şi studiat turtirea Pământului la poli ca urmare a
mişcării de rotaţie. În optică a studiat primul descompunerea şi
interferenţa luminii în 1668 şi a construit telescopul cu reflexie în
1672. Pentru prodigioasa sa activitate i s-a acordat pentru prima
dată unui savant titlul de nobleţe, iar ca semn de continuă
cinstire p statuia care i-a fost ridicată în 1755 la Cambridge a fost
gravată inscripţia din versurile lui T. Lucretius Carus(sec I î.Hr):
,,Qui genus humanum ingenio superavit’’.
46
§ 1. Mulţimi ordonate
Se numeşte mulţime ordonată o mulţime împreună cu o
ordine bine determinată de dispunere a elementelor sale. O
mulţime ordonată este caracterizată prin elementele din care
este formată şi ordinea în care sunt considerate acestea.
Fie mulţimea A finită cu n elemente. Mulţimea A se
numeşte ordonată dacă fiecărui element al său i se asociază un
anumit număr de la 1 la n, numit rangul elementului, astfel
încât la elemente diferite ale lui A corespund numere diferite.
Această asociere exprimă tocmai ordinea elementelor
mulţimii A, astfel:
• elementul cu indice 1 se asociază numărul 1;
• elementul cu indice 2 se asociază numărul 2;
• ş.a.m.d
• elementul cu indice n se asociază numărul n.
Mulţimea ordonată astfel obţinută e notează prin
A = {a1, a2, a3, …, an}
unde ordinea elementelor este dată de indici.
Două mulţimi ordonate sunt diferite dacă ele se
deosebesc fie prin elementele din care sunt formate, fie prin
ordinea lor.
De exemplu, alfabetul este o mulţime ordonată formată
din 27 de litere aranjate într-o anumită ordine. Asemănător
alfabetul grecesc este o mulţime ordonată. Evident, cele două
mulţimi ordonate sunt diferite.
Mai simplu, mulţimile {1, 2, 3} şi {2, 1, 3} sunt diferite.
Cu toate că mulţimile conţin aceleaşi elemente, ordinea în care
sunt dispuse este diferită în cele două mulţimi. Astfel, în prima
mulţime 1 este pe primul loc, 2 pe locul al doilea, iar 3 pe
locul al treilea, în timp ce în a doua mulţime 2 este pe primul
loc, 1 pe al doilea, iar 3 pe al treilea loc.

§ 2. Permutări
Fie A o mulţime finită cu n elemente. Această mulţime se
poate ordona în mai multe moduri. Fiecare din mulţimile
47
ordonate care se formează cu cele n elemente ale mulţimii A se
numeşte permutare a acestei mulţimi.
1. O mulţime cu un singur element poate fi permutată
într-un singur mod, deci P1 = 1.
2. O mulţime cu două elemente A = {a1, a2,} poate fi
ordonată în două moduri, obţinând două permutări, deci
P1 = 12.
3. O mulţime cu trei elemente A = {a1, a2, a3} poate fi
ordonată în şase moduri, obţinând şase permutări, deci
P1 = 123.
ş.a.m.d.
Numărul permutărilor mulţimii A se notează cu Pn şi se
citeşte permutări de n şi se notează prin
Pn = 123…n = n!

Prin convenţie matematică mulţimea vidă se poate

permuta într-un singur mod, adică P0 = 1.

n n! n n!
1 1 11 39916800
2 2 12 479001600
3 6 13 6227020800
4 24 14 87178291200
5 120 15 87178291200
6 720 16 1307674368000
7 5040 17 20922789888000
8 40320 18 6402373705728000
9 362880 19 121645100408832000
10 3628800 20 2432902008176640000

Dacă avem între cele n elemente grupe de elemente

egale, atunci numărul de permutări este mai mic decât în cazul
în care toate elementele sunt diferite. Dacă cele n elemente se
împart în p grupe formate din m1, m2, …, mp , elemente egale,
atunci cele mi! permutări ale elementelor mi (i=1,2,…,p) sunt
socotite egale şi numărul total de permutări este egal cu
48
 n!
m1!m2 !...  m p !
unde m1 + m2 +…+ mp = n.

Problemă
Ar putea juca un jucător de bridge‚ în decursul vieţii sale
toate tipurile de jocuri posibile?
Soluţie. Numărul de jocuri diferite posibile este
52!
, deoarece permutările celor 13 cărţi ale fiecărui
13!13!13!13!
joc nu conduc la alt tip de joc. Din cele 5,361028 jocuri, un
jucător poate să joace numai o parte extrem de mică în
decursul a 100 ani şi anume 7 300 000 jocuri cu numai 200 de
jocuri zilnic.

Ordonare lexicografică
Cele n! permutări a n elemente se pun în evidenţă foarte
uşor prin ordonare lexicografică. Vom ordona numerele după
mărimea lor sau literele după alfabet. permutările sunt socotite
lexicografic ordonate dacă din două permutări diferite, prima
se află cea al cărei prim element este înainte conform ordonării
naturale. În cazul egalităţii primelor elemente vom face
diferenţe după cel de-al doilea element, în cazul egalităţii
elementelor din poziţia a doua diferenţa se face după cel de-al
treilea element etc. Primele două perechi de permutări sunt
ordonate lexicografic ca şi cele şase permutări ale celor trei
elemente de mai sus, pe când cea de a treia pereche nu este.
1. a b c f g 2. a b c h i 3.a b d f e
a b c g f a c b i h a b d e f

Inversiune
Două elemente ale unei permutări formează o inversiune
dacă ordonarea lor este inversă ordonării naturale. În
permutarea {3 4 2 5 1} a elementelor {1 2 3 4 5}
elementul 3 este înaintea lui 2, 3 înaintea lui 1, 4 înaintea lui
49
1, 2 înaintea lui 1 ca şi 5 înaintea lui 1. Acestea sunt
inversiuni. Dacă numărul inversiunilor dintr-o permutare este
par, atunci permutarea se numeşte pară, altfel ea este impară.

De exemplu, în permutarea
 
1 2 3 4 5 
 
 3 4 2 5 1
avem următoarele inversiuni:
2 înaintea lui 1; 3 înaintea lui 1; 3 înaintea lui 2;
4 înaintea lui 1; 4 înaintea lui 2; 5 înaintea lui 1.

Aplicaţia 1
Să se calculeze suma
1(1!) + 2(2!)+…+n(n!).
Soluţie. Avem:
1(1!)+2(2!) +…+ (n − 1)[(n − 1)!]+n(n!)=
= 2(1!)+3(2!)+…+n[(n − 1)! + (n + 1)(n!) −
− (1! + 2! + 3! + … + (n − 1)! −+n! )=
= (n − 1)! −1.

Aplicaţia 2
Un club sportiv de golf intenţionează să organizeze un
turneu de golf la care să participe 16 membri ai clubului.
Participanţii joacă în grupe de câte patru, astfel încât fiecare
participant se întâlneşte în aceeaşi grupă cu fiecare dintre
ceilalţi 15 numai o singură dată. să se arate cum trebuie
întocmite rundele*).
Soluţie. Să considerăm patru permutări de patru litere pe care
le notăm astfel:
P1 = {a, b, c, d}, P2 = {c, d, a, b},
P3 = {d, c, b, a}, P4 = { b, a, d, c}.

*) O rundă cuprinde patru grupuri de participanţi, fiecare participant figurând o

singură dată în aceste grupe.
50
 Fiecare jucător trebuie să fie repartizat odată în aceeaşi
15
grupă cu fiecare ceilalţi 15, aşa că trebuie să avem = 5
3
runde.
O metodă de a împărţi participanţii în grupe este
următoarea: la început se aranjează numele celor 16
participanţi într-un tablou pătratic. Apoi se formează alte trei
tablouri repetând prima coloană şi aplicând:

coloanei a doua succesiv, permutările P4, P3, P2;

coloanei a treia succesiv, permutările P2, P4, P3;
coloanei a patra succesiv, permutările P3, P2, P4.

Astfel se obţine:
1 5 9 13 1 6 11 16 1 8 10 15 1 7 12 14
2 6 10 14 2 5 12 15 2 7 9 16 2 8 11 13
3 7 11 15 3 8 9 14 3 7 12 13 3 5 10 16
4 8 12 16 4 7 10 13 4 8 11 14 4 6 9 15

Grupurile formând primele patru runde sunt date de

liniile celor patru tablouri, iar cele formând runda a cincea de
coloanele primului tablou.
Liniile ultimelor trei tablouri reprezintă termenii pozitivi
din dezvoltarea determinantului primului tablou. termenii
negativi din dezvoltarea acestui determinant se obţin aplicând
în acelaşi fel P3, P4, P2 coloanei a doua, P2, P3, P4 coloanei a
treia şi P4, P2, P3 coloanei a patra din primul tablou. Astfel se
obţine o nouă împărţire:

1 5 13 1 8 11 14 1 8 12 15 1 7 9 16
9
2 6 10 14 2 7 12 13 2 7 11 16 2 8 10 15
3 7 11 15 3 6 9 16 3 7 10 13 3 5 12 14
4 8 12 16 4 5 10 15 4 8 9 14 4 6 11 13
51
Aplicaţia 3
Să se rezolve sistemul
 x+ y+ z =6

 xy + xz + yz = 11
 xyz = 6

Soluţie. Folosind relaţiile între rădăcini şi coeficienţi(Viete)
unei ecuaţii, x, y, z sunt, evident soluţiile ecuaţiei
t 3 − 6t 2 + 11t − 6 = 0 ,
cu soluţiile t  {1, 2, 3}. deoarece sistemul dat este simetric în
x, y, şi z, cele şase sisteme de soluţii ale sistemului sunt
permutările mulţimii {1, 2, 3} şi anume:
(1, 2, 3), (1, 3, 2), (2, 1, 3), (2, 3, 1), (3, 1, 2), (3, 2, 1).

§ 3. Aranjamente
Fie dată mulţimea A = {a1, a2, … , an} cu n elemente.
Dacă m  n, atunci se pot forma mulţimi ordonate cu câte m
elemente fiecare, în care intră numai elementele mulţimii A.
De exemplu, dacă mulţimea A = { a1, a2, a3, a4}, atunci se
pot forma următoarele mulţimi ordonate:
• mulţimi ordonate cu un singur element:
{ a1 }, { a2 }, { a3 }, { a4 };
• mulţimi ordonate cu două elemente:
{ a1, a2 }, { a1, a3 }, { a1, a4},
{ a2, a1 }, { a2, a3 }, { a2 a4 },
{ a3, a1 }, { a3, a2 }, { a1, a4 };
• mulţimi ordonate cu trei elemente:
{ a1, a2, a3 }, { a2, a1, a3, }, { a3, a1, a2 }, { a4, a1, a2 },
{ a1, a2, a4 }, { a2, a1, a4, }, { a3, a1, a4 }, { a4, a1, a3 },
{ a1, a3, a4 }, { a2, a3, a1, }, { a3, a2, a1 }, { a4, a2, a1 },
{ a1, a3, a2 }, { a2, a3, a4, }, { a3, a2, a4 }, { a4, a2, a3 },
{ a1, a4, a3 }, { a2, a4, a1, }, { a3, a4, a1 }, { a4, a3, a1 },
{ a1, a4, a3 }, { a2, a4, a3 }, { a3, a4, a2 }, { a4, a3, a2 }.
• mulţimi ordonate cu patru elemente:
52
 Numărul mulţimilor ordonate cu patru elemente ale
mulţimii date A sunt egale cu numărul permutărilor de patru
Două aranjamente de n elemente luate câte k se deosebesc
prin natura elementelor ori prin ordinea lor. Numărul
aranjamentelor de n elemente luate câte k se notează prin Ank
şi se citeşte aranjamente de n luate c/te k.

Dacă A este o mulţime cu n elemente, atunci submulţimile

ordonate ale lui A, având fiecare câte k elemente, unde 0  k 
n, se numesc aranjamente de n elemente luate câte k.

Teoremă
Dacă n şi k sunt numere naturale astfel încât 0 < k < n,
atunci:
(1) Ank = n(n − 1)(n − 2)…(n − k +1).

Exemple
Aranjamente de 4 luate câte unu: A41 = 4 ;
Aranjamente de 4 luate câte 2: A42 = 4  3 = 12 ;
Aranjamente de 4 luate câte 3: A43 = 4  3  2 = 24 ;
Aranjamente de 4 luate câte 4: A4 = 4  3  2  1 = 24 .
4

Demonstraţie
Să considerăm cazul când 0<k<n şi să arătăm că
Ank +1 = (n − k ) Ank .
Într-adevăr ca să repartizăm oricare k + 1 elemente, luate
din n elemente date, pe k + 1 locuri, se pot lua mai întâi oricare
k elemente şi aranja pe primele k locuri. Aceasta se poate face
în Ank moduri. În fiecare din aceste cazuri rămân (n − k)
elemente. Aceste elemente se poate pune pe al (k +1)-lea
locuri, obţinem (n – k) posibilităţi prin care al (k + 1)-lea loc
53
este ocupat de unul din cele (n – k) elemente rămase. prin
urmare, are loc Ank +1 (n − k ) Ank .
Având în vedere că An1 = n , deducem succesiv:

An2 = n(n − 1), An3 = n(n − 1)(n − 2),...

Ank = n(n − 1)(n − 2)...(n − k + 1).
Să prelucrăm o altă formă pentru formula (1).
Produsul n(n – 1)(n – 2) … (n – k +1) se poate scrie
sub forma:
n(n − 1)(n − 2)...(n − k + 1)(n − k )...3  2  1
,
(n − k )  ...  3  2  1
ceea ce se scrie sub forma
n!
(2) Ank = .
(n − k )!
Observaţie
1). Pentru k = 0, formula (2) dă An0 = 1, deoarece
orice mulţime conţine mulţimea vidă, despre care am convenit
s-o considerăm ordonată într-un singur mod.
2). Dacă k = n, formula (2) devine Ann = n!= Pn
În concluzie, formulele (1) şi (2) este adevărată pentru
orice k, astfel încât 0  k  n.

§ 4. Combinări
Fie mulţimea finită A = {a1, a2, … , an} cu n elemente.
Atunci se pot forma toate submulţimile mulţimii A.
De exemplu, dacă mulţimea A = { a1, a2, a3}, atunci se
pot forma următoarele submulţimi:
• submulţimi cu mici un element: ;
• submulţimi cu un singur element: { a1}, { a2 }, { a3.};
• submulţimi cu două elemente:
{a1, a2}, {a2, a3}, {a1,a3};
• submulţimi cu trei elemente: { a1, a2, a3}.
54
 În concluzie mulţimea A are opt submulţimi, din care: trei
submulţimi cu câte un element, trei submulţimi cu câte două
elemente, o submulţime cu trei elemente şi mulţimea vidă.

Dacă A este o mulţime cu n elemente, atunci

submulţimile lui A, având fiecare câte k elemente, unde 0  k 
n, se numesc combinări de n elemente luate câte k.
Numărul combinărilor de n elemente luate câte k se
notează Cnk şi se citeşte combinări de n luate câte k. Din
exemplul de mai înainte rezultă:
C30 = 1, C31 = 3, C32 = 3, C33 = 1 ,
iar C30 + C31 + C32 + C33 = 8 = 23 , care este numărul total de
submulţimi care se pot forma cu elementele mulţimii A.
Observăm că C n0 = 1 deoarece fiecare mulţime A are
numai o submulţime cu n elemente.

Teoremă
Fie A = {a1, a2, … , an} o mulţime finită cu n elemente.
Dacă k şi n sunt numere naturale, astfel încât 0kn,
atunci
n! n  (n − 1)  ...  (n − k + 1)
C nk = =
k!(n − k )! 1  2  ...  k

Demonstraţie
Fie A o mulţime cu n elemente. Să considerăm toate
submulţimile mulţimii A care au câte k elemente. Ordonăm
fiecare dintre aceste submulţimi în toate modurile posibile.
Obţinem astfel, toate submulţimile ordonate ale lui A, care au
câte k elemente. Numărul lor, după cum ştim, este Ank . Dar
cum numărul tuturor submulţimilor lui A având k elemente
este egal cu Cnk , iar fiecare din acestea se pot ordona în Pk
moduri, rezultă că Ank = Cnk  Pk .
55
 Ank
Din această egalitate rezultă că C = .k
n
Pn
Înlocuind în această formulă expresiile
n!
Ank = şi Pn = n!,
(n − k )!
se obţine:
n!
C nk = ,
k!(n − k )!
ceea ce se mai poate scrie
n  (n − 1)  ...  (n − k + 1)
C nk = .
1  2  ...  k

4. 1. Proprietăţi ale numerelor Cnk

1o. Formula combinărilor complementare

Dacă 0  k  n, atunci este adevărată egalitatea:
(1) Cnk = Cnn−k
2o. Formula sumei combinărilor
Pentru orice număr natural n  0 este adevărată
egalitatea
(2) Cn0 + Cn1 + Cn2 + ... + Cnn = 2 n
Demonstraţia acestei proprietăţi se bazează pe
următoarea teoremă:

Numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi formate

din n elemente este egal cu 2n.

Demonstraţie. Vom aplica metoda inducţiei matematice. Fie

pentru aceasta propoziţia P(n) enunţul teoremei.
Etapa I. Afirmaţia P(n) este evident adevărată pentru n = 0,
deoarece mulţimea vidă are o singură submulţime şi anume ea
însăşi.
56
Etapa a II-a. Să demonstrăm că P(k)  P(k + 1), adică din
aceea că o mulţime formată din k elemente are 2k submulţimi,
rezultă că o mulţime formată din k + 1 elemente are 2k+ 1
submulţimi. Fie o mulţime B formată din k + 1 elemente:
B = {a1, a2, a3,…, ak, ak+1}
şi fie următoarea submulţime a lui B:
B’ = { a1, a2, a3,…, ak}.
Cum P(k) este adevărată rezultă că B’ are 2k submulţimi.
din fiecare submulţime a lui B’ se obţine o nouă submulţime a
lui B prin adăugarea elementului bk+1, obţinându-se încă 2k
submulţimi ale lui B.
În total sunt 2k +2k = 2k+1 submulţimi ale mulţimii B.
Conform metodei inducţiei matematice teorema este astfel
demonstrată.

3o. Formula de recurenţă pentru calculul numărului

de combinări
Pentru orice k şi n astfel încât 0  k < n, este adevărată
egalitatea:
(3) Cnk = Cnk−1 + Cnk−−11 .
Demonstraţie.
Să considerăm un element oarecare a al unei mulţimi A,
formată din n elemente şi toate submulţimile mulţimii A,
formate din câte k elemente. Numărul acestor submulţimi este
egal cu Cnk . Submulţimile cu k elemente ale lui A le împărţim
în două clase (disjuncte): submulţimi care conţin pe a şi
submulţimi care nu conţin pe a. Numărul submulţimilor din
prima clasă este egal cu C nk−−11 , deoarece fiecare astfel de
submulţimi se obţine prin adăugarea elementului a la o
submulţime oarecare cu (k−1) elemente, a mulţimii ia.
Numărul submulţimilor din a doua clasă este egal cu C nk−1 ,
deoarece fiecare astfel de submulţime este o submulţime cu k
elemente, a mulţimii A \ {a}.
Deci Cnk = Cnk−1 + Cnk−−11 .
57
 Dacă este permisă repetiţia, atunci combinări de n
elemente luate câte k vor fi notate prin Cnk (r ) . În cazul a trei
elemente x, y, z şi în cazul a n elemente a1, a2, a3,…, an
combinările elementelor cu repetiţie luate câte două sunt
următoarele:
a1 a1 a1 a 2 a1 a3  a1 a n
xx xy xz a2 a2 a 2 a3  a 2 a n
yy yz a3 a3  a3 a n
zz  
an an

Numărul de combinări de n elemente luate câte k cu

repetiţie sunt date de formula:
Cnk (r ) = Cnk+ k −1 .
Exemplul 1
La un turneu de şah au participat n şahişti, şi fiecare 2
şahişti s-au întâlnit o singură dată. Câte partide s-au jucat în
turneu?
Soluţie. Numărul partidelor jucate este egal cu numărul
submulţimilor formate din câte două elemente ale unei
mulţimi cu n elemente, adică:
An2 n(n − 1)
C =
2
=
1 2
n
P2

Exemplul 2
La un joc Bingo k = 5 numere diferite pot fi alese în
C90 = 43949268 . Numai având bilete cu toate aceste
5

posibilităţi se poate câştiga cu numai cinci numere. Să

calculăm posibilitatea de a avea patru sau trei numere
câştigătoare. Din cele cinci numere câştigătoare se pot forma
C54 = 5 combinări de cinci numere luate câte patru şi
58
C53 = 10 combinări de cinci numere luate câte trei. Fiecare
din aceste cinci combinaţii de cinci numere luate câte patru
−5 = 85 de ori în toate grupările de cinci numere
5
apare de C90
formate, adăugând la patru numere câştigătoare unul
necâştigător. Deci numărul de grupări care conţin patru
numere câştigătoare este egal cu C54  C85
1
= 5  85 = 425 .
Fiecare combinaţie de trei numere poate fi completată cu
85  84
2
două din cele necâştigătoare în C85 = = 3570 moduri
1 2
astfel încât să nu apară o grupare care conţine patru sau cinci
numere din cele câştigătoare. Deci numărul de grupări cu trei
numere câştigătoare este egal cu C52  C85
2
= 35700 .

4. 2. Triunghiul lui Pascal

1 n=0
1 1 n =1
1 2 1 n=2
1 3 3 1 n=3
1 4 6 4 1 n=4
1 5 10 10 5 1 n=5

Formula (3) permite să calculăm Cnk , ştiind că C nk−1 şi C nk−−11 .

Cu ajutorul ei se pot calcula succesiv numerele Cnk mai întâi
pentru a = 0, apoi pentru n = 1, pentru n = 2 ş.a.m.d. Valorile
numerelor Cnk le scriem sub forma unui tabel triunghiular (ca
mai sus) care se numeşte triunghiul lui Pascal.
În linia a (n +1)-a a tabelului sunt aşezate în ordine
numerele Cn0 , Cn1 , Cn2 ,..., Cnn .
59
 Numerele C nk−−11 , şi C nk−1 sunt dispuse în acest tabel în
linia precedentă celei în care se găseşte Cnk , la stânga şi la
dreapta acestuia, atunci pentru a obţine Cnk adunăm numerele
din linia precedentă care se găsesc la stânga şi la dreapta sa.

4. 3. Interpretarea geometrică pentru numerele Cnk

y
M(k, n−k)

fig.1

O M(k, 0) x

y
M1 M(k,n−k)

M2
fig.2

O x

Fie numerele naturale k şi n astfel încât 0  k  n. Fie

planul xOy şi punctul M(k, n−k). notăm cu M’ şi M’’, punctele
de coordonate (k, 0), respectiv (0, n−k). Să construim reţeaua
din figura 1, cu pătrate de latură 1. Acestea sunt în număr de
60
k(n −k). Vârfurile celor k(n −k) pătrate se numesc nodurile
reţelei. Numim drum p reţea o linie frântă care uneşte două
noduri consecutive oarecare ale reţelei minimale(cele mai
scurte) care unesc punctul O(0, 0) cu punctul M(k, n−k).
Să observăm că un drum pe reţea minimal care uneşte O
cu M, este format din k +(n−k) = n segmente de lungime 1,
dintre care k segmente orizontale şi n−k segmente verticale.
Drumurile diferă între ele doar prin ordinea de succesiune a
segmentelor orizontale şi verticale. Numărul tuturor acestor
drumuri este egal cu numărul tuturor posibilităţilor prin care
din n segmente se pot alege k segmente orizontale, adică Cnk .
Remarcăm că n este suma coordonatelor punctului M.
Este posibil să considerăm numărul posibilităţilor de alegere a
(n −k) segmente verticale din cele n segmente şi atunci
obţinem numărul Cnn−k .
Dacă vom considera reţeaua din fig. 2, pe care sunt
figurate punctele M1(k−1, n−k) şi M2(k, n− k − 1), va rezulta că
numărul drumurilor minimale care unesc O(0, 0) cu M(k, n−k)
este Cnk .
Toate aceste drumuri le împărţim în două clase
(disjuncte): drumuri care trec prin punctul M1 şi drumuri care
trec prin M2. Cum suma coordonatelor fiecăruia din punctele
M1 şi M2 este n − 1, rezultă că numărul drumurilor care trec
prin M1 este C nk−1 , iar numărul drumurilor care trec prin M2
este C nk−−11 , de unde rezultă Cnk = Cnk−1 + Cnk−−11 .

61
§ 5. Binomul lui Newton

5. 1. Formule binomiale
În cazul înmulţirii sumelor algebrice, un caz special îl
constituie înmulţirea a doi actori identici sau aproape identici.
rezultatele obţinute poartă
denumirea de formule binomiale.
(a−b) 2

a b
(a− b)(a+b)=a2 − b2
(a+b)2=a2 + 2ab + b2
(a−b)2=a2 − 2ab + b2
a b b2

Pentru binomul sumă sau diferenţă la puterea n > 2 se

foloseşte formula binomului lui Newton:

(1) (a + b) n = Cn0 a n + Cn1 a n−1b + ... + Cnk a n−k b k + ... + Cnn b n

Demonstraţie
Vom demonstra formula (1) prin metoda inducţiei
matematice. notăm cu P(n) egalitatea (1), pentru un n dat.
Etapa I. P(1) este adevărată, deoarece
(a + b)1 = a + b = C10 a + C11b .
Etapa a II-a. Să arătăm că pentru orice număr natural k  1, are
loc P(k)  P(k + 1).
Fie deci adevărată propoziţia P(k), adică:
(a + b) k = Ck0 a k + Ck1 a k −1b + ... + Ckp a k − p b p + ... + Ckk b k .
Să arătăm că este adevărată propoziţia P(k + 1).
Avem
(a + b) k +1 = (Ck0 a k + Ck1 a k −1b + ... + Ckk b k )(a + b) =
62
 = Ck0 a k +1 + (Ck0 + Ck1 )a k b + (Ckk −1 + Ckk )... + Ckk b k +1 .
Deoarece
Ck0 = 1 = Ck0+1 , Ck0 + Ck1 = Ck1+1 , ..., Ckk = 1 = Ckk++11
formula binomului lui Newton este demonstrată.

Observaţii
1. În dezvoltarea (a+b) n , după formula lui Newton sunt
n + 1 termeni.
2. În formula binomului lui Newton exponenţii puterilor
lui a descresc de la n la 0, iar exponenţii puterilor lui b cresc
de la 0 la n. Suma exponenţilor puterilor lui a şi b în orice
termen al dezvoltării este egală cu n, adică cu exponentul
puterii binomului.
3. Coeficienţii binomiali din dezvoltarea egal depărtaţi
de termenii extremi ai dezvoltării, sunt egali între ei, deoarece
se aplică relaţia combinărilor complementare.
4. Dacă n este un număr par (n = 2k), atunci coeficientul
binomial al termenului din mijloc Cnk al dezvoltării este cel
mai mare.
5. Dacă n este un număr impar (n = 2k+ 1), atunci
coeficienţii binomiali ai celor doi termeni din mijloc,
Cnk = C nk +1 sunt egali între ei şi cei mai mari.
6. Termenul Cnk a n−k b k = Tk +1 , adică al (k+1)-lea
termen din egalitatea (1) se numeşte termenul general al
dezvoltării.
Exemple
• (a + b) 5 = a 5 + 5a 4b + 10a 3b 2 + 10a 2b3 + 5ab4 + b5
• (a + b) 4 = a 4 + 4a 3b + 6a 2b 2 + 4ab3 + b 4
Şi în cazul binomului diferenţă formula binomului lui Newton
se păstrează:
(a − b) n = Cn0 a n − Cn1 a n−1b + ... + (−1) n−k Cnk a n−k b k + ... + (−1) n Cnn b n

63
§ 6. Probleme

1. Triplete de numere pitagorice şi heronice

Cunoscuta relaţie dintre catetele şi ipotenuza unui
triunghi dreptunghic x 2 + y 2 = z 2 poate fi considerată ca o
ecuaţie nedeterminată cu trei necunoscute.
Se poate demonstra că diversele triplete posibile de
numere întregi prime două câte două, care satisfac această
ecuaţie (tripletele de numere pitagorice) se obţin pe baza
formulelor
x = u 2 − v 2

 y = 2uv
z = u 2 + v2

dacă vom da variabilelor auxiliare u şi v valori prime între ele
şi de paritate diferită. În cazul nerespectării acestei cerinţe,
vom obţine triplete de numere pitagorice având cel mai mare
divizor comun mai mare decât 1. De exemplu

u v x y z
2 1 3 4 5
4 1 15 8 17
3 2 5 12 13
4 3 7 24 25
5 2 21 20 29
3 1 8 6 10

Tripletele de numere pitagorice sunt un caz particular al

tripletelor de numere heronice. Trei numere întregi se numesc
heronice dacă reprezintă lungimile unui triunghi având aria
exprimată printr-un număr întreg.
Exemplu
Pentru tripletele pitagorice (3, 4, 5) şi (15, 8, 17) se pot
obţine uşor, în modul indicat mai sus 8 triplete de numere
heronice:
64
 (75, 51, 84) (75, 51, 36) (75, 68, 77) (75, 68, 13)
(40, 51, 77) (40, 51, 13) (48, 68,84) (40, 68, 36)
Primele două triplete şi ultimele două vor da, după ce le
vom simplifica respectiv cu 3 şi cu 4:
(25, 17, 28) (25, 17, 12) (10, 17, 21) (10, 17, 9).

2. Care este cea mai mare valoare a lui y pentru care există o
dezvoltare binomială în care coeficienţii a y termeni
consecutivi sunt proporţionali respectiv cu 1, 2, 3, …, y ? Să se
identifice dezvoltarea corespunzătoare şi termenii respectivi.
Soluţie. Pentru y = 3 avem 2Cnk = C nk +1 şi 3C nk = C nk + 2 .
Aceste ecuaţii se reduc la
n = 3k +2
şi respectiv
3(k + 1)(k + 2)= (n − k)(n − k − 1).
rezolvând sistemul format de cele două ecuaţii şi eliminând
soluţia negativă obţinem k = 4, n = 14. Prin urmare, într-o
dezvoltare binomială cu exponentul 14, al 5lea, al 6-lea şi al 7-
lea coeficient sunt 1001, 2002,3003, iar al 8-lea coeficient este
3423  4(1001). Deoarece soluţia este unică pentru y = 3, nu
vor mai exista alte soluţii pentru y. 3.

3. Să se compare următoarele numere 8 8!  9 9! .

Soluţie. Este cunoscută inegalitatea
n! < (n + 1)n
fiindcă fiecare dintre cei n factori figurează în numărul stâng
este mai mic ca n + 1.
Prin urmare
(n!) n n! (n!) n (n + 1) sau (n!) n+1  [(n + 1)!]n .
Extrăgând radicalul de ordin n(n + 1) se obţine
n
n!  n+1 (n + 1)!
În particular pentru n = 8, se obţine cerinţa.

65
4. Jocul lui Monge. Folosind un pachet de cărţi de joc al căror
număr trebuie să fie par, de exemplu 32, se procedează astfel:
După ce s-a reţinut ordinea iniţială aleasă a cărţilor în
pachet, acestea se pun cu faţa în jos, apoi se ia câte una
începând de sus şi se aşează alături, pe rând, când deasupra
când dedesubtul cărţilor strânse până la momentul respectiv (o
dată luată prima, a doua se va pune sub ea, a treia peste cele
două ş.a.m.d. până se vor muta toate. repetând cu noile pachete
de mai multe ori –în exemplul ales, de 6 ori- aceste substituţii
conduc la poziţia de la început a cărţilor. care este explicaţia?
Soluţie
Explicaţia care stă la bază este noţiunea de permutare
(substituţie) asupra unei mulţimi finite. aplicaţia biunivocă a
mulţimii date pe ea însăşi, desemnată prin tabloul:
1 2 ... n
A =  
 a1 a2 ... an 
hune elementele liniei inferioare sunt aceleaşi elemente ale
liniei superioare, ar în altă ordine.
Se constată că dacă asupra celor n elemente ale unei
mulţimi se efectuează o permutare, iar rezultatului i se aplică
din nou acea permutare ş.a.m.d., adică dacă se face succesiv
produsul permutării prin ea însăşi, se ajunge, după un anumit
număr de efectuări, la permutarea identică:
1 2 ... n   a1 a2 ... an 
I =   =  .
1 2 ... n   a1 a2 ... an 
În cazul permutării lui Monge;
1 2 ... n − 1 n n + 1 n + 2 ... 2n − 1 2n 
A =  
 2n 2n − 2 ... 4 2 1 3 ... 2n − 3 2n − 1
pentru 2n = 32, se obţine produsul:

 1 32 31 29 25 17    2 30 27 21 9 16  
A =    
 32 31 29 25 17 1   30 27 21 9 16 2 
66
  
3 28 23 13 8 18   4 26 19 5 24 15 
 
 28 23 13 8 18 3   26 19 5 24 15 4 
   
6 22 11 12 10 14   
 
7 20

 22 11 12 10 14 6   20 7 
,
   
unde permutările factor sunt permutări ciclice(se închid)
independente (nu au elemente comune), la care ordinul
fiecăreia este dat de numărul elementelor unei linii
(6, 6, 6, 6, 6, 2).
ca atare, numărul substituţiei considerate este cel mai mic
multiplu comun al numerelor 6 şi 2, deci 6. De aceea, în jocul
lui Monge se va repeta de 6 ori permutarea pentru ca să se
ajungă la poziţia iniţială a cărţilor.
După modelul descris se poate juca şi cu un alt pachet de
cărţi, cu condiţia ca numărul cărţilor să fie par, de exemplu 10,
12, …24, 52.

5. Jocul lui Bachet

Doi jucători spun p rând câte un număr întreg cuprins
între 1 şi 10 pe care îl adună fiecare la celelalte anunţate
anterior împreună. Câştigător este cel care va reuşi cel dintâi
să întregească 100. Cum trebuie procedat?
Soluţie
Să observăm că pentru a câştiga, adică pentru a întregi
primul 100, trebuia să fi însumat anterior 89, mai înainte 78
ş.a.m.d.: 67, 56, 45, 34, 23, 12, deoarece partenerul adunând
de fiecare dată cel mult 10, este lipsit de posibilitatea de a
întregi suta (diferenţa dintre aceste ,, numere-trepte’´fiind 11).
Aceste numere trepte se ţin uşor minte, având cifrele
consecutive (cifra zecilor cu o unitate mai mică decât cifra
unităţilor).
Se poate alege în locul numărului mizat 100, altul şi
atunci numerele trepte se stabilesc corespunzător (diferenţe de
câte 10+1, dacă numărul maxim ce se poate adăuga de jucători
se menţine 10).
67
 Generalizare. Fie n numărul mizat iniţial şi k (k< n,
ambele naturale) numărul maxim ce poate fi adăugat de
jucători. Pentru şansa de câştig, trebui adăugat de fiecare dată
acele numere de la 1 la k astfel încât împreună cu suma
realizată p/nă la etapoa respectivă să se obţină diferenţa d
dintre n şi multiplul corespunzător al lui k + 1: d = n −
m(k+1)(numite numere trepte)unde m parcurge numerele
n − k 
naturale consecutive de la   la 1, adică valorile:
 k +1
 n − k   n − 2k   n − 3k 
 k + 1 ,  k + 1 ,  k + 1 ,...,3,2,1 .
     
Exemplu. Pentru n = 200 şi k = 30, se obţine m = 5, 4, 3, 2, 1,
deci numere-trepte ce trebuie asigurate prin sumele formate
sunt:
d1 = 200 − 531 = 45;
d2 = 200 − 431 = 76;
d3 = 200 − 331 = 107;
d4 = 200 − 231 = 138;
d1 = 200 − 131 = 169.

68
69
 Începuturile teoriei
probabilităţilor sunt legate de
numele matematicianului Blaise
Pascal (1623-1662) şi Pierre
Fermat (1601-1665). Ei au
ajuns la probleme legate de
probabilitate datorită jocurilor
de noroc. Un jucător entuziast,
cavalerul De Mere s-a adresat
lui Pascal pentru rezolvarea unei
probleme care avea mare
importanţă practică pentru el
dar pe care singur nu a reuşit să
o rezolve. Problema era
următoarea:
,,Doi jucători vor să joace un număr de partide până când
câştigătorul câştigă m partide. Jocul însă, se întrerupe din
anumite motive obiective, după ce un jucător câştigă n < m
partide şi celălalt p < m partide Cum se poate stabili corect
câştigul în acest caz ?’’
Pascal s-a ocupat de această problemă şi i-a comunicat
soluţia sa şi lui Fermat, care a găsit şi el o soluţie. Mai târziu a
dat şi Cristian Huygens (1629-1695) o soluţie. Aceşti învăţaţi au
prevăzut rolul pe care-l va avea ştiinţa care se ocupă de stabilirea
regulilor privitor la evenimentele aleatoare. Datorită dezvoltării
reduse a ştiinţelor naturii, jocurile de noroc au fost multă vreme
cauza şi stimulentul dezvoltării teoriei probabilităţilor. Numai în
secolul al XIX-lea dezvoltarea ştiinţei va cere dezvoltarea teoriei
probabilităţilor şi cercetarea unor probleme legate de jocurile de
noroc. Această dezvoltare este legată de numele lui Abraham de
Moivre (1667-1754), Pierre Simon de Laplace (1749-1827), Carl
Friderich Gauss (1777-1855) şi încă mulţi alţii care au adus
contribuţii deosebite la dezvoltarea unei noi ramuri a matematicii:
analizarea şi studierea regulilor evenimentelor aleatoare.
70
§.1. Evenimente
Experienţa aruncării unui zar este o experienţă
aleatoare*) adică o experienţă al cărei rezultat este întâmplător,
adică variază la întâmplare.
În urma aruncării zarului se poate obţine numai una din
situaţiile următoare care se numeşte probă a experienţei:
{1}, {2}, {3}, {4}, {5}, {6}.
Toate situaţiile legate de experienţa precedentă şi despre
care putem spune cu certitudine că s-a produs sau nu, după
efectuarea experienţei, poartă denumirea de evenimente.
Evenimentul care poate fi realizat de o probă şi numai
una se numeşte eveniment elementar.
Fiecărei experienţe i se ataşează:

1. Evenimentul sigur care este un eveniment care se

realizează cu certitudine la fiecare efectuare a experienţei;

2. Evenimentul imposibil care este evenimentul care nu se

realizează la nici o efectuare a experienţei
Evenimentul sigur şi evenimentul imposibil sunt
evenimente contrare. Întotdeauna, unui eveniment îi
corespunde un eveniment contrar, a cărei realizare înseamnă
prin definiţie, nerealizarea primului. Se observă că dacă un
eveniment B este contrariul unui eveniment A, atunci şi A este
evenimentul contrar lui B. Evenimentul contrar evenimentului
A îl vom nota cu CA. În acest caz, sunt evidente relaţiile:
CCA = A; CE = ; C = E.

3. Evenimente compatibile sunt evenimentele care se pot

realiza simultan, adică dacă există probe care realizează atât pe
A cât şi pe B. În caz contrar evenimentele se numesc
incompatibile. Evenimentele contrare sunt incompatibile.

4. Eveniment implicat de alt eveniment. Se spune că

evenimentul B este implicat de evenimentul A, sau că
71
evenimentul A implică evenimentul B, dace realizează de
fiecare dată când se realizează A.
Orice eveniment implică evenimentul sigur.

5. Operaţii cu evenimente.

Fie date două evenimente A şi B.

1. Se numeşte reuniunea evenimentelor A şi B şi se
notează prin AB, evenimentul a cărui realizare constă în
realizarea a cel puţin unui din cele două evenimente.
2. Se numeşte intersecţia evenimentelor A şi B şi se
notează prin AB, evenimentul a cărui realizare constă în
realizarea simultană a celor două evenimente.

6. Câmp de evenimente

Se numeşte câmp de evenimente mulţimea tuturor

evenimentelor legate de o experienţă(inclusiv evenimentul
sigur şi evenimentul imposibil).

Exemplul 1
Se dă experienţa aruncării a două zaruri. Se cer probele
care realizează evenimentul
A: ,,Suma punctelor de pe cele două zaruri să fie 7 ’’
Soluţie
Probele experienţei sunt:

(1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

(2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)
(3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)
(4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)
(5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)
(6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)

Probele care realizează evenimentul A sunt:

(1,6), (2,5), (3,4), (4,3), (5,2), (6,1).
72
§.2. Probabilitate

1. Frecvenţa
Să considerăm o experienţă şi un eveniment A
corespunzător acestei experienţe. Să repetăm această
experienţă de n ori în condiţii identice şi să notăm prin 
numărul de realizări ale evenimentului A şi prin (n −)
numărul de nerealizări ale evenimentului A.
Numărul

fn = .
n
se numeşte frecvenţă.

Exemplul 2
În exemplul 1, frecvenţa apariţiei sumei 7 pe cele două
zaruri, aruncate de 36 de ori este
6 1
f 36 = = .
36 6

Frecvenţa variază de la experienţă la experienţă. Ea are

un caracter empiric, experimental. Numărul  poate varia de la
0 la inclusiv.
Avem  = 0, când din n repetări consecutive ale
experienţei, evenimentul A nu s-a realizat niciodată.
Dimpotrivă, dacă din n experienţe consecutive, evenimentul A
s-a realizat în toate experienţele, rezultă = n. În toate celelalte
cazuri 0<  < n. De aici va rezulta că 0  fn  1, oricare ar fi n.
Experienţa arată că pentru multe fenomene de masă
frecvenţa fn pentru n crescând necontenit, se apropie din ce în
ce mai mult de o anumită constantă. Această proprietate poartă
numele de lege a numerelor mari.

2. Evenimente egal posibile

Fie A şi B două evenimente referitoare la această
experienţă.
73
 Dacă din motive de perfectă simetrie, putem afirma că
ambele evenimente au aceeaşi şansă de a fi realizate, spunem
că evenimentele sunt egal posibile.

3. Probabilitate
Probabilitatea unui eveniment este egală cu raportul
dintre numărul cazurilor egal posibile care realizează
evenimentul şi numărul cazurilor egal posibile.

Altfel, vom spune că probabilitatea evenimentului A este

egală cu raportul dintre numărul m al cazurilor favorabile
realizării evenimentului A şi numărul n al cazurilor egal
posibile. Vom scrie:
m
P( A) = .
n
Exemplul 3
Care este probabilitatea ca dintr-o urnă care conţine 20 de
bile identice, numerotate de la 1, 2, …, 20, ca la jocul Joker, să
obţinem un pătrat perfect?
Soluţie. Să notăm cu A evenimentul căruia vrem să-i calculăm
probabilitatea. Numărul cazurilor egal posibile este. Numărul
cazurilor favorabile realizării evenimentului a este 4. aceste 4
cazuri sunt extragerea bilei notată 1; extragerea bilei notată 4;
extragerea bilei notată 9; extragerea bilei notată 16.
4 1
Avem deci P( A) = = .
20 5

3. 1. Proprietăţi ale probabilităţilor

Probabilitatea unui eveniment A, pe care o notăm prin
P(A) are următoarele proprietăţi:
1o. 0  P(A) 1.
2o. P(E) = 1.
3o. P() = 0.
4o. P(AB) = P(A) + P(B), dacă AB = .
74
 În relaţia 4o observăm că evenimentele A şi B sunt
incompatibile între ele, deoarece AB = . din această cauză,
relaţia 4o exprimă Regula de adunare a probabilităţilor
Dacă A şi B sunt două evenimente incompatibile între ele
având respectiv probabilităţile p şi q, atunci probabilitatea ca
să se întâmple cel puţin unul dintre ele este p+q.
Exemplul 4

1 1 1 1 1 1
6 6 6 6 6 6

1 1 2
+ =
6 6 6
În figura de mai sus probabilitatea fiecărui eveniment
incompatibil Ei este reprezentată printr-o suprafaţă,
probabilitatea 1 prin suma tuturor suprafeţelor. Probabilitatea
evenimentului E4E5 corespunde sumei suprafeţelor care
reprezintă evenimentele E4 şi E5. Această regulă poate fi
extinsă la k evenimente incompatibile E1, E2, E3, …, Ek.
În cazul a n observaţii în medie evenimentul E1 s-a
produs de m1 ori etc. şi evenimentul Ek s-a produs de mk ori.
Probabilităţile de producere a acestor evenimente sunt
următoarele:
m1 m m
P(E1) = ; P(E2) = 2 ; …; P(Ek) = k ,
n n n
de unde
m1 m m
P(E1E2…Ek) = + 2 + k .
n n n
Probabilitatea întregului spaţiu de selecţie este egală cu 1
şi reprezintă suma probabilităţilor evenimentelor.
5o. P(A) = 1 − P(CA).
75
 Pentru a demonstra, de exemplu, proprietatea 5o,
observăm că
ACA = E; ACA = .
În baza egalităţii 4 , reiese
o

P(A) + P(CA) = P(E).

Ţinând seama de 2o, obţinem imediat egalitatea 5o.
În cazul când evenimentele sunt în număr infinit,
proprietăţile 1o, 2o, 3o, 4o sunt considerate ca fiind axiome.

4. Regula de înmulţire a probabilităţilor evenimentelor.

Probabilităţi necondiţionate şi condiţionate

Afirmaţia că la aruncarea unui zar probabilitatea de a ieşi

unul din numerele 1, 2, 3, 4, 5, 6 este egală cu 1/6 se bazează
pe ipoteza că zarul este ideal şi că în toate încercările s-a
folosit acelaşi zar. Dacă afirmăm că apariţia unui rebut are o
probabilitate egală cu 0,016, ne bazăm pe faptul că procesul de
producţie rămâne neschimbat.
Numim astfel de probabilităţi condiţionate de ipoteze
ferme probabilităţi necondiţionate. deseori calculul
probabilităţii apariţiei unui eveniment A este condiţionat de
realizarea anterioară a evenimentului B cu o a numită
probabilitate. O astfel de probabilitate se numeşte
 A
probabilitate condiţionată şi se notează P .
 B
Probabilitatea de producere simultană a două evenimente
A şi B este egală cu produsul dintre probabilitatea
evenimentului B şi probabilitatea lui A condiţionată de B.
 A
P( A  B) = P( A)  P 
 B

Exemplul 5. Aruncăm cu două zaruri ideale. Atunci putem să

ne găsim într-unul din cele 36 de cazuri cărora le asociem o
pereche de numere (a, b) cu a = 1, 2, …, 6 şi b = 1, 2, … , 6, a
fiind numărul care apare pe primul zar şi b pe al doilea.
76
Probabilitatea de apariţie a unuia din cele 36 de evenimente
1
este egală cu .
36
I. Probabilitatea pentru ca la o aruncare să obţinem a + b = 8
5
este , deoarece din cele 36 de evenimente numai 5
36
corespund sumei de 8:
(2, 6), (3, 5), (4, 4) , (6, 2), (5, 3).
Probabilitatea se modifică dacă mai adăugăm o condiţie
suplimentară ca suma a + b să fie un număr par. Vor fi numai
18 evenimente şi în acest caz probabilitatea ca suma a +b să
5
egală cu 8 va fi .
18

1 1
2 2
3 3
4 4
5 5
6 6
1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
I. primul zar II. al doilea zar
II. Probabilitatea ca numărul care apare pe al doilea
6
zar să fie egal cu 4 este egală cu deoarece acest eveniment
36
apare în cazurile (1, 4), (2, 4) , (3, 4) , (5, 4), (6, 4).

Exemplul 6. La producerea unei piese 95% din produse sunt

utilizabile (evenimentul B). Din 1 000 de produse utilizabile în
medie 800 sunt de calitatea I. Care este probabilitatea ca o
77
piesă finită să fie de calitatea a I-a ?.(evenimentul A intersectat
cu B), adică producerea simultană a evenimentelor A şi B?
Soluţie. Notăm cu n numărul total al pieselor, cu k numărul
pieselor bune şi cu m numărul pieselor care sunt de calitatea I.
Atunci
k  A m
P( B) = = 0,95; P  = = 0,80 ,
n  B k
iar
m k m A
P( A  B) = =  = P( B)  P( ) = +0,95  0,80 = 0,76 .
n n k B

5. Evenimente independente
Fie A şi B două evenimente.
Prin definiţie, evenimentele A şi B sunt independente
dacă P(AB)= P(A)P(B)
Evenimentele A şi B sunt independente dacă
probabilitatea intersecţiei lor este egală cu produsul
probabilităţilor lor.

5. 1. Regula înmulţirii probabilităţilor evenimentelor

independente
Dacă însemnăm prin p probabilitatea realizării
evenimentului A şi prin q probabilitatea realizării
evenimentului B, probabilitatea realizării evenimentelor AB
este pq.
P( A  B) = P( A)  P( B)
6. Definiţia axiomatică a probabilităţii
Definiţia statistică a probabilităţii are un caracter mai
mult descriptiv decât matematic. Dacă sistemul B al
evenimentelor aleatoare satisface următoarele condiţii, atunci
el este numit un câmp Borel de evenimente.
i. Mulţimea S este un element al lui B.
ii. Dacă două mulţimi A şi B sunt elemente ale lui B
atunci reuniunea lor AB, intersecţia lor Ab şi
complementarele lor CA şi CB sunt elemente ale lui B.
78
 iii. Dacă mulţimile E1, E2, E3, …, En…sunt elemente
ale lui B, atunci reuniunea lor E1  E2  E3  … En… şi
intersecţia lor. E1  E2  E3  …  En …sunt de asemenea
elemente ale lui B.
Dacă sunt îndeplinite numai condiţiile i şi ii, atunci
vorbim despre un câmp de evenimente.

CA CAB CAB
A A A
B B
B

6. 1. Sistemul de axiome al lui Kolmogorov

Axioma 1. Fiecărui eveniment aleator A din câmpul de

evenimente îi este ataşat un număr real nenegativ P(A) numit
probabilitatea lui A.
Axioma 2. Probabilitatea evenimentului sigur S este P(S)= 1
Axioma 3. Dacă evenimentele E1, E2, E3, …, En sunt
incompatibile două c/te două, atunci
P(E1  E2  E3  … En) = P(E1) + P(E2) +…+ P(En)

Sistemul este extins p baza următoarei axiome de adunare

care face posibilă luarea în considerare a acelor evenimente
(cu apariţie frecventă în teoria probabilităţilor)m care sunt
compuse dintr-un infinit de mare de evenimente.

Axioma de adunare extinsă. Dacă apariţia unui eveniment A

este echivalentă cu apariţia unui oarecare eveniment E1, E2,
E3, …, En … incompatibile două câte două, atunci
P(A) = P(E1) + P(E2) +…+ P(En) + …
din aceste axiome rezultă ca o primă consecinţă P(A)  1
pentru orice eveniment A din B. Sistemul de axiome nu este
contradictoriu.
79
6. Câmp de probabilitate
Mulţimea tuturor evenimentelor legate de o experienţă
împreună cu probabilităţile respective formează un câmp de
probabilitate.

Exemplul 7
Într-o urnă sunt 6 bile, dintre care 3 albe numerotate 1, 2,
3 şi 3 negre numerotate tot la fel. să notăm cu:
A ,, evenimentul obţinerii unei bile albe ’’;
B ,, evenimentul obţinerii unei bile negre ’’
{k} evenimentul obţinerii unei bile numerotate cu k,
k{1, 2, 3}’’.
Folosind, numai aceste evenimente şi operaţiile dintre ele
să se scrie:
a). evenimentul obţinerii bilei albe cu numărul 1;
b). evenimentul obţinerii unei bile albe sau a unei bile
cu numărul 1;
c). evenimentul obţinerii unei bile cu numărul 1 sau a
unei bile cu numărul 2.

Soluţie. a). dacă bila extrasă este albă, se realizează A, iar

dacă poartă numărul 3 se realizează {3}. Evenimentul este
realizat dacă sunt realizate ambele evenimente de mai sus şi
deci îl putem scrie A {3}.
b) Realizarea evenimentului constă în realizarea a cel
puţin unui din evenimentele A şi {1} şi deci rezultatul poate fi
scris ca A {1}.
c). În acest caz, evenimentul se scrie {1}{2}.
Totodată, dacă observăm că pentru a fi realizat trebuie să nu
obţinem bila 3, el mai poate fi scris C{3}.

§.3. Formule şi scheme clasice de probabilitate

3. 1. Formule pentru calcularea unor probabilităţi
1. P( A  B) = P( A) + P( B) − P( A  B)
Fie n numărul cazurilor egal posibile ale experienţei în
raport cu care A şi b sunt evenimente, m numărul cazurilor
80
favorabile lui A şi s numărul cazurilor favorabile lui B. Să
presupunem că din cele m cazuri favorabile lui A, t sunt
favorabile lui AB.
Numărul cazurilor favorabile lui AB este m + s − t (şi
nu m+s, deoarece în acest caz, t cazuri ar fi numărate de două
ori şi la A şi la B).
Rezultă
m s m+ s−t t
P( A) = ; P( B) = ; P( A  B) = ; P( A  B) =
n n n n
şi deci relaţia
m+ s−t m s t
= + −
n n n n
se poate scrie
P( A  B) = P( A) + P( B) − P( A  B) .

2. Relaţia precedentă se extinde în cazul a trei evenimente

astfel
P( A  B  C ) = P( A) + P( B) + P(C ) − P( A  B) −
− P( A  C ) − P( B  C ) + P ( A  B  C )

Exemplul 8
O urnă conţine 3 bile albe şi 7 bile negre, iar alta conţine
7 bile albe ţi 3 bile negre. din fiecare urnă se extrage câte o
bilă. care este probabilitatea să obţinem cel puţin o bilă albă?
Soluţie. Fie A evenimentul extragerii unei bile albe din prima
urnă şi b evenimentul extragerii unei bile albe din a doua urnă.
avem de calculat probabilitatea evenimentului AB
P( A  B) = P( A) + P( B) − P( A  B)
dar
3 7
P(A)= , P(B)=
7 10
şi deoarece A şi B sunt independente
81
 3 7 21
P( A  B) = P( A)  P( B) =  =
10 10 100
şi deci
3 7 21 79
P( A  B) = + − = .
10 10 100 100

3. 2. Schema lui Poisson

Se dau n urne U1, U2, …, Un care conţin bile albe şi bile
negre în proporţii date. Cunoaştem deci probabilităţile pi i = 1,
2, 3, …, n cu care este extrasă o bilă albă din urna Ui. Se cere
probabilitatea de a extrage şi n − k bile negre, atunci când din
fiecare urnă se extrage câte o bilă.

Schema lui Poisson ajută la rezolvarea problemelor în

care se cere probabilitatea realizării de k ori a unui eveniment
într-o experienţă ce constă în efectuarea a n experienţe
independente, atunci
când cunoaştem
probabilitatea realizării
evenimentului în fiecare
din cele n experienţe. l

§ 4. Probleme
a
9. Problema acului
Pe o reţea de paralele succesive care se găsesc la
aceeaşi distanţă a între ele, lăsându-se să cadă la întâmplare un
ac de lungime l < a, care este probabilitatea să întâlnească o
paralelă?
Soluţie.
Demonstraţiile stabilesc pentru probabilitatea P valoarea
2l
P= , după cum a arătat pentru prima dată în 1860, E.
 a
Barbier.
82
 Aruncarea acului asupra unui parchet cu linii paralele în
care lăţimea lamelor trebuie să depăşească lungimea acului
oferă posibilitatea calculării aproximative a numărului
iraţional :
1 2n
 
a m
unde a este lăţimea parchetului, n este numărul de aruncări, iar
m numărul de aruncări în care acul atinge una dintre liniile
despărţitoare ale parchetului.
Se menţionează că problema acului a lui Buffon este
din punct de vedere istoric, primul exemplu de aplicare a
renumitei metode a experimentelor aleatoare, denumită
metoda Monte – Carlo.

10. De la şansă la teoria măsurării şanselor

Teoria probabilităţilor este o teorie de măsură a şanselor,
a norocului sau a sau a întâmplării. problemele create de
jocurile de noroc au dat naşterii unor reguli matematice, reguli
care au fost studiate încă de la jumătatea secolului al XV-lea
de către L. Pacioli(1494), G. Cardano(1539) , N.
Tartaglia(1556). Aceştia s-au ocupat îndeosebi cu încercarea
rezolvării problemei partidelor: ,,La un joc de hazard care
constă din trei partide participă doi jucători, fiecare mizând
cu sume egale şi făcând convenţia să ia întreaga sumă acela
care câştigă întâii trei partide. Jocul s-a întrerupt când unul
dintre jucători (A) avea două partide câştigate şi celălalt (B),
una. Cum trebuie să se împartă miza?’’
această problemă, comunicată de un pasionat jucător G. de
Méré matematicianului B. Pascal (1654), care i-a dat şi prima
rezolvare corectă. Mai târziu P. Fermat a dat următoarea
rezolvate:
Presupunând că jocul s-ar mai continua cu două partide,
atunci s-ar sfârşi mod sigur, apărând ca şanse egale, una dintre
următoarele situaţii:
AA- dacă A câştigă ambele partide;
AB- dacă A câştigă prima partidă şi B a doua;
83
 BA- dacă B câştigă prima partidă şi A a doua;
BB- dacă B câştigă ambele partide.
Ţinând cont câ A mai avea două partide câştigate, iar B
numai una, rezultă că în primele trei cazuri din situaţiile
acestea ipotetice, jocul ar fi câştigat de A şi de numai într-un
caz, al patrulea, ar câştiga B. Aşadar, şansa de câştig a lui a
este de trei ori şansa lui B, prin urmare A trebuie să ia, la
întreruperea jocului, trei pătrimi din suma-miză şi B o pătrime.

11. Se dau 4 urne: U1 conţine 3 bile albe şi 4 negre, U2 conţine

2 bile albe şi 5 negre, U3 conţine 5 bile albe şi 2 negre, U4
conţine 4 bile albe şi 3 bile negre. Din prima urnă se fac 3
extrageri punându-se de fiecare dată bila înapoi în urnă, iar din
celelalte 3 urne se face câte o extragere. Care este
probabilitatea obţinerii sau a 2 bile albe şi una neagră din
prima urnă, sau a 2 bile albe şi una neagră din următoarele 3
urne?
Soluţie
Dacă A este evenimentul obţinerii a 2 bile albe şi una
neagră din prima urnă, iar B evenimentul obţinerii a 2 bile albe
şi una neagră din următoarele 3 urne, aplicăm formula
P(AB)=P(A) +P(B) − P(AB), ţinând cont că A şi B sunt
evenimente independente. P(A) se calculează pe baza schemei
lui Bernoulli, iar P(B) pe baza schemei lui Poisson.
108 146 108  146
Se obţine + −
343 343 343 2

84
85
 ,,O mie de căi duc la greşeli, iar la adevăr
numai una singură’’
J. J. Rousseau

Se povesteşte că odată Hogea

Nastreddin a venit la moschee
să le citească o predică
musulmanilor.
⎯ O mirenilor, ştiţi voi
oare despre ce vreau să vă
vorbesc?
⎯ Nu ştim! Nu ştim! i-au
răspuns în cor mahomedanii
prezenţi în moschee.
⎯ Dacă nu ştiţi, atunci
despre ce să vorbesc cu voi? a
spus Hogea întorcându-se şi
plecând din moschee.
A doua zi, când iarăşi a venit la moschee Hogea s-a
adresat cu aceeaşi întrebare.
⎯ O mirenilor, ştiţi voi oare despre ce vreau să vă
vorbesc? spuse cu zâmbetul în colţul gurii Hogea Nasreddin.
⎯ Ştim! Ştim! îi răspunseră mirenii în cor cu speranţa că
vor afla niscai învăţături necunoscute.
⎯ Dacă ştiţi, atunci despre ce să vorbesc cu voi? le
răspunse din nou şi plecă cum venise.
A treia zi mirenii, temându-se să nu păţească ca în
celelalte două zile, spuseră în cor:
⎯ O, mult stimate învăţat! Unii din noi ştiu despre ce
doreai să ne vorbeşti, iar alţii nu ştiu.
⎯ În acest caz, fie ca cei ce ştiu să le povestească celor
care nu ştiu, le spuse mirenilor şi plecă să împărtăşească
învăţătura lui şi în alte moscheii.
86
§. 1. Obiectul logicii formale

1.1. Logică formală

Cunoştinţele noastre despre lume sunt formulate prin
propoziţii. Aceste propoziţii se deosebesc de alte forme ale
reflectării prin proprietatea de a fi adevărate sau false.
Propoziţiile pot fi reunite prin constantele logice ale logicii
propoziţiilor în propoziţii compuse. La aceste constante logice
ale logicii propoziţiilor se mai adaugă operatorul universal şi
operatorul existenţial.
Logica formală este teoria constantelor logicii
extensionale, a predicatelor, un număr oarecare de trepte şi a
problematicii lor filosofice. Logica are de-a face cu probleme
de natură evident filosofică. Conceptul de adevăr, de exemplu,
este fără îndoială un concept fundamental filosofic. Culmile
logicii moderne se ridică ,,deasupra culmilor’’ şi unii dintre
logicienii idealişti care plutesc p aceste culmi au uitat că ea se
reazămă pe pământ. Uneori, însă, chiar şi pentru divertisment,
trebuie să vorbim despre erorile care se pot comite la
construirea silogismelor. În acest sens, nu trebuie să formulăm
reguli care să ne arate că nu trebuie să considerăm că 22 = 5
sau că nu trebuie să confundăm pătratul cu triunghiul.
Construcţia logicii, de la relaţiile cele mai simple până la
expresiile cele mai complicate este în acelaşi timp şi
construcţia mijloacelor de demonstraţie şi de infirmare, din ce
în ce mai complicate şi mai ample şi de aici concluzia că vasta
teorie a demonstraţiei se dovedeşte inutilă în practică.
Logica este un puternic instrument de cunoaştere şi
stăpânire a realităţii de către ,,om’’ şi se poate considera ca
fiind atinsă o nouă treaptă de abstractizare. Dacă este aşa,
atunci logica nu poate să se oprească la treapta atinsă de
Aristotel. De-a lungul celor 2000 de ani, cunoştinţele logice
ale omului s-au extins considerabil, atingând o parte din logica
matematică.
87
 Preocuparea de bază a logicii este stabilirea principiilor şi
a condiţiilor care guvernează corectitudinea argumentelor,
raţionamentelor şi a operaţiilor logice. Nerespectarea acestor
principii produce erori de raţionare pe care logicienii le
numesc sofisme. cuvântul sofism este folosit în mai multe
moduri. Unul dintre acesta desemnează exprimarea unor idei
greşite sau a unor opinii false. În logică, sensul în care este
folosit acest cuvânt este mai îngust; el desemnează o eroare
de raţionare sau de argumentare făcută cu bună
ştiinţă(intenţionat) cu scopul de a înşela. cel care foloseşte un
argument incorect poate să nu îşi dea seama că argumentează
într-un mod incorect. Pentru a desemna erorile logice produse
în mod involuntar se foloseşte termenul de paralogism. Dacă
erorile sunt comise intenţionat şi sunt prezentate ca şi cum ar fi
argumente corecte spre inducerea în eroare a celora cărora sunt
adresate, atunci se vor numesc sofisme.
Sofismele şi paralogismele sunt argumente incorecte din
punct de vedere logic. deosebirea dintre aceste două tipuri de
erori logice este una de natură pragmatică, adică ea depinde de
prezenţa sau de absenţa intenţiei din partea aceluia care comite
eroarea logică respectivă.

1.2. Clasificarea sofismelor

În general vorbind, un argument este sofistic dacă
premisele sale nu oferă un temei suficient pentru a susţine
concluzia sa.
Se numesc sofisme formale argumentele care sunt
incorecte pentru că încalcă principiile formale ale validităţii.
Sofismele formale se clasifică după cum urmează:
• conversiunea simplă a unei propoziţii categorice
universal afirmative;
• conversiunea unei propoziţii categorice particular
negative;
• afirmarea consecventului sau negarea antecedentului.
Se numesc sofisme informale argumentele care sunt
sofisme datorită altor motive decât cele formale(nevaliditatea).
88
 Sofismele informale se pot împărţi în următoarele
grupe:
1. sofismele de limbaj (ale ambiguităţii);
2. sofismele circularităţii (argumente circulare);
3. sofismele supoziţiei neîtemeiate;
4. sofismele de relevanţă;
5. sofismele dovezilor insuficiente.

1. 2. 1. Sofismele de limbaj
Un sofism de limbaj se produce datorită folosirii greşite a
termenilor limbajului. Principalele tipuri de sofisme de limbaj
sunt: echivocaţia, amfibolia, accentul, diviziunea, compoziţia.

Exemple

1). Steliştii spun rapidiştii vor câştiga anul acesta

Cupa.
Propoziţia este ambiguă din punct de vedere sintactic.
ea poate avea înţelesul că rapidiştii vor câştiga anul acesta
Cupa.
2). Biblia ne spune să facem bine acelora care ne face
rău. Dar Tit nu mi-a făcut niciodată rău. deci, pot să-i fac
ceva rău.
În prima premisă a argumentului, accentul cade asupra
expresiei ,,acelora care ne fac rău’’, iar sensul întregii
premise este înţeles în mod greşit, ca şi cum îndemnul biblic ar
fi acela de a face bine acelora şi numai acelora care ne fac rău.
3). Toate cărţile de pe raftul de sus costă peste 100 lei.
Această carte care este de pe raftul de sus costă 100 lei
rămâne o chestiune nedecisă, cel puţin până când obţinem
informaţii noi, relevante, dacă premisa argumentului afirmă în
mod distributiv că fiecare carte de pe raftul de sus costă peste
100 lei sau dacă afirmă în mod colectiv că, în total, preţul
grupului de cărţi de pe raftul de sus depăşeşte 100 lei. Trebuie
observat că dacă interpretăm premisa în primul fel, atunci
argumentul este valid. Dacă, în schimb, o interpretăm în al
89
doilea fel, atunci argumentul este un exemplu de sofism al
diviziunii.
1. 2. 2. Sofismele circularităţii
În acest caz sofismele îmbracă diferite forme şi constă în
presupunerea a ceea ce urmează argumentat(demonstrat).
• Argumentul circular este un sofism, care mai
este denumit petitio principii şi este comis ori de câte ori se
argumentează că o propoziţie este adevărată pentru că este
adevărată.
• Expresiile circulare presupun că ceea ce este
de demonstrat a fost deja demonstrat.
• Întrebarea complexă este un sofism care
apare atunci când este formulată o întrebare care are ca
supoziţie (care presupune) un răspuns la o altă întrebare care
nu a fost pusă şi deci, evident, la care nu s-a răspuns. De
exemplu sofismul ,,Ce ai făcut cu banii pe care i-ai furat?’´
presupune că persoana incriminată s-a dovedit că este
vinovată, presupune chiar lucrul care trebuie dovedit.
• Afirmarea repetată ca sofism se produce când
cineva nu aduce dovezi în favoarea unei idei, ci încearcă
impunerea ei prin repetarea care creează o bază psihologică
pentru acceptarea necritică a ei.

1. 2. 3. Sofismele supoziţiei neîntemeiate

Un argument nu este socotit sofistic dacă are o premisă
falsă, deoarece există argumente valide cu premise false. Sunt
unele cazuri în care argumente care conţin o premisă falsă este
larg răspândită în aşa fel încât să conducă la argumente
nesănătoase.
Exemple
• Bifurcaţia apare atunci când se presupune că
sunt posibile numai două alternative într-o situaţie în care
există, de fapt, mai mult decât cele două alternative presupuse.
• Falsa dilemă este o bifurcaţie care dă naştere
unui nou sofism. O modalitate de răsturnare a dilemei este
indicarea unei alte alternative decât aceea menţionată de
90
premisa disjunctivă este cunoscută drept trecere printre
coarnele dilemei.
O altă modalitate de răsturnare a dilemei este
neacceptarea uneia sau a ambelor implicaţii. Felul acesta de a
elimina concluzia unei dileme este cunoscut drept a lua de
coarne dilema.
• Inconsistenţa este un sofism al supoziţiei
neîntemeiate. Un exemplu de acest sofism ar fi cazul unui
profesor care ar da afară de la orele de clasă p un elev pe
motivul că este prea activ şi p altul că nu este deloc activ. O
astfel de acţiune este neraţională, depinzând numai de bunul
plac al persoanei respective.

1. 2. 4. Sofisme de relevanţă
Sofismele de relevanţă sunt sofisme în care premisele,
deşi sunt adevărate, nu sunt relevante pentru stabilirea
concluziei. În mod tradiţional ele sunt desemnate prin expresia
ignoratio elenchi. Dintr-un anumit punct de vedere vom spune
că premisele unui argument sunt nerelevante pentru stabilirea
concluziei atunci când, cu toate că noi ştim că premisele sunt
adevărate, aceasta nu ne dă nici un fel de temeiuri pentru a
cunoaşte că şi concluzia este adevărat
• Argumentum Ad Hominem este un sofism
care se comite atunci când atacăm persoana care prezintă
argumentul şi nu examinăm critic, în mod independent,
argumentul însuşi. Există mai multe tipuri de astfel de
sofisme:
i). argumentum ad hominem abuziv:
ii). argumentum ad hominem circumstanţial;
iii). argumentum ad hominem de tipul tu quoque;
• Argumentum Ad Ignorantiam este un sofism
care se referă la apelul la ignoranţă şi se prezintă în două
tipuri:
i). o propoziţie este adevărată pentru că nimeni nu a
dovedit că este falsă.
91
 De exemplu, argumentul tist că ,, Dumnezeu trebuie să
existe pentru că nimeni nu a dovedit că nu există’’
ii). O propoziţie este falsă pentru că nimeni nu a
dovedit că este adevărată.
De exemplu, argumentul teist că ,, Dumnezeu nu poate
să existe pentru că nimeni nu a dovedit că există.’’
• Argumentum Ad Verecundiam(argument
relativ la modestie).
• Argumentum Ad Populum (argument relativ
la popor).
• Argumentum Ad Misericordiam (argument
relativ la milă).
• Argumentum Ad Baculum (argumentul
bastonului).

1. 2. 5. Sofismele dovezilor insuficiente

Aceste sofisme se întâlnesc ori de câte ori cel care le
argumentează ia în consideraţie numai o parte a datelor sau
dovezilor relevante pentru fundamentarea unei concluzii. Cele
mai des întâlnite sunt:
• Sofismul generalizării pripite care apare
atunci când cineva generalizează asupra unei clase întrei de
obiecte p baza unor exemple care sunt sau prea puţine pentru a
sprijini concluzia, sau nereprezentative pentru acea clasă.
• Cauza falsă este un sofism care îmbracă mai
multe forme:
i). Post hoc ergo propter hoc (din cauza aceasta). Dacă
cineva argumentează că A este cauza lui B, deoarece A apare
înaintea lui B, atunci acea persoană comite sofismul post hoc
ergo propter hoc. Calea de a dovedi că a nu este cauza lui B
este aceea de a arăta că A se produce fărşi b să fie prezent.
ii). Efecte comune se produce atunci când două
fenomene, care rezultă dintr-un al treilea, sunt considerate în
relaţia de cauzalitate (unul este cauza celuilalt).
92
 iii). Efecte reciproce sunt fenomenele care se
influenţează unele pe altele şi sunt în aşa fel gândite, ca şi cum
relaţia ar avea loc într-o singură direcţie.
iv). Confundarea cauzei şi a condiţiei sunt sofisme în
care una sau mai multe condiţii sunt individualizate drept
cauza unui anumit efect, în timp ce celelalte condiţii sunt
ignorate. un sofism de aceste tip se comite şi atunci când nu se
observă sau nu se ia în consideraţie faptul că unul şi acelaşi
efect poate fi produs de mai multe mulţimi de condiţii.
v). Confundarea cauzei şi efectului este sofismul care
se produce în acele situaţii când datorită ignoranţei sau
neatenţiei se confundă cauza cu efectul.

§. 2. Sofisme matematice

Este evident că sofismele au fost şi sunt un mod original

de a induce în eroare un ascultător neatent. Ele sunt capacane
logice special plasate cu scopul de a înşela pe ascultător.
Sofismele matematice sunt raţionamente matematice care
conţin greşeli logice special comise care conduc la concluzii
greşite. A rezolva un sofism înseamnă a găsi acele greşeli şi a
restitui adevărul.
Logica tradiţională a lui Aristotel în matematică se
numeşte logica formală şi se bazează p legile enumerate mai
jos, care nu depind de conţinutul afirmaţiilor, ci de forma lor:
I. Legea identităţii cere ca una şi aceeaşi
condiţie(cugetare), care este prezentată în raţionament, în
cazul repetării să dezvăluie unul şi acelaşi sens.
II. Legea contradicţiei (Lex contradictionis) constă în
faptul că nu pot fi concomitent adevărate două afirmaţii
contradictorii despre unul şi acelaşi obiect, analizat în unul şi
acelaşi sens şi în unul şi acelaşi timp.
III. Legea terţului exclus (Lex exlusi tertii sive medii
inter duo contradictoria) afirmă că din două afirmaţii
contradictorii, în care este inclus unul şi acelaşi obiect în unul
şi acelaşi timp, numaidecât una este justă.
93
 IV. Legea bazei suficiente cere ca orice afirmaţie
(cugetare) justă să fie argumentată de alte afirmaţii şi cugetări
a căror adevăr este demonstrat.
În istoria dezvoltării matematicii sofismele au jucat un rol
deosebit. Datorită lor au fost clarificate multe metode de
studiu matematic, în urma cărora raţionamentele şi
demonstraţiile au devenit mult mai riguroase. Un exemplu
deosebit este istoria axiomei lui Euclid referitoare la dreptele
paralele. Încercările matematicienilor de a demonstra această
axioma s-au soldat cu comiterea unor greşeli logice iscusit
camuflate.

Exemplu. ,,Există cai cu 13 picioare”

Demonstrăm prin metoda reducerii la absurd. Este
suficient să arătăm că există cel puţin un cal cu 13 picioare. Să
vopsim atunci, fiecare cal din lume numai într-o culoare,
albastră sau roşie, după schema următoare: dacă el are 13
picioare, îl vopsim în albastru; dacă are mai puţin sau mai mult
de 13 picioare, îl vopsim în roşu. Deci, caii albaştri au 13
picioare iar cei roşii un număr diferit de 13 picioare. Alegem
un cal la întâmplare. Dacă el este albastru, atunci demonstraţia
este terminată. Dacă însă este roşu, vom alege un alt cal la
întâmplare. Presupunem că noul cal ales este albastru, deci din
nou afirmaţia este demonstrată. Dar dacă acest cal este de o
altă culoare? Atunci am ajunge la o contradicţie, căci de unde
să luăm a altă culoare când ştim că fiecare cal din lume l-am
vopsit numai şi numai într-o culoare!

Istoria a păstrat pentru timpurile noastre date despre

filozofii-sofişti ai Greciei Antice care se ocupau special cu
alcătuirea sofismelor şi-i învăţau pe discipolii lor.
Unul dintre cele mai cunoscute sofisme ale acelui timp
este sofismul lui Evatl. Evatl a fost elevul sofistului Protagora,
care s-a angajat să-l înveţe meseria de sofist cu condiţia că
după câştigarea primului proces judiciar va trebui să-i
plătească o anumită sumă pentru studii. Însă, la terminarea
94
studiilor, Evatl l-a anunţat Protagora că nu-i va plăti nici un
ban. Dacă Protagora va hotărî să rezolve această problemă prin
judecată şi Evatl va câştiga procesul, atunci el nu-i va plăti lui
Protagora în conformitate cu hotărârea judecătorului; dacă însă
judecata va hotărî în favoarea lui Protagora, atunci nu-i va
plăti, deoarece va pierde primul proces şi, conform
contractului, Evatl îi va plăti lui Protagora numai după e va
câştiga primul proces judiciar.

§. 3. Sofisme

3. 1. Sofisme aritmetice

Exemplul 1. ,, 11 = 12’’
La o cabană, administratorul trebuie să repartizeze în 11
camere, fiecare cu o singură persoană 12 turişti, fără a admite
ca într-o cameră să fie doi oameni. prevenind pe al 12-lea
(după rând) turist că el este temporar repartizat în prima
cameră, administratorul s-a apucat să-i repartizeze pe ceilalţi
turişti după rând, începând cu primul. ca rezultat, în prima
cameră se aflau doi oameni, al treilea se afla în camera a doua,
al patrulea în camera a treia, al cincilea în camera a patra
ş.a.m.d. până la a unsprezecea, care după cum se vede a rămas
liberă. În final, administratorul aduce pe al treisprezecelea
turist în camera a doisprezecea, îndeplinind cerinţa.
Deci 11= 12!
Soluţie. La repartizare, administratorul a uitat de al doilea
turist, sofismul provenind de la fraza: ,,ca rezultat, în prima
cameră se află doi cetăţeni, al treilea….’’
Observaţie. De la ceste exemplu se poate arăta că n = n + 1 şi
apoi
1 = 2 = 3 =… = n = n +1.

Exemplul 2. ,, m = n ’’
Fie a, b, c, d, m, n numere naturale, unde m > n şi
a + b +c = d. Avem ma +mb +mc = md şi nd = na + nb + nc.
95
adunând membru cu membru cele două egalităţi se obţine:
ma + mb + mc + nd = md + na + nb + nc.
De aici
ma +mb +mc− md = + na + nb + nc− nd
sau dând factor comun
m(a + b + c −d ) = n(a + b + c − d).
Împărţind ambii membri la a + b + c −d, se obţine m = n !
Soluţie. Am împărţit la zero ( trebuie impusă condiţia ca suma
a + b + c −d să fie diferită de zero ).

Exemplul 3. ,, Lipseşte un dolar ’’

Doi fermieri vindeau la piaţă coşuri. Fiecare avea câte 30
de coşuri. Primul vindea 2 coşuri la un dolar, iar al doilea 3
coşuri la un dolar. La un timp un fermier a trebuit să plece şi l-
a rugat pe al doilea să-i vândă marfa rămasă. Mai departe
fermierul a vândut 5 coşuri la 2 dolari toată marfa rămasă.
Dacă fermierii ar fi vândut marfa fiecare până la sfârşit ei ar fi
târguit câte 15 $ şi 10 $corespunzător, deci împreună 25 $.
Târguind însă câte 5 coşuri la 2 $ s-a obţinut 24 $. Unde s-a
pierdut 1 $?.
Soluţie. Al doilea fermier a vândut 6 coşuri câte un dolar
pentru 3 coşuri, dar nu câte un dolar pentru 2 coşuri.

Exemplul 4. ,, 9 dolari = 90 000 cenţi ’’

Luăm egalitatea adevărat
3 dolari = 300 cenţi
şi ridicăm la pătrat ambele părţi ale ei.
Obţinem
9 dolari = 90 000 cenţi.
Soluţie. La pătrat se pot ridica numai numere şi nu mărimi.
Ridicarea la pătrat nu are sens pentru bani!
Nu există ,, bani la pătrat’’.

Exemplul 5. ,, O vas plin este egală cu o vas gol.’’

Să considerăm un vas plin pe jumătate şi atunci se poate
scrie:
96
 ,, un vas plin pe jumătate = un vas gol pe jumătate ’’.
Mărind ambele părţi de două ori obţinem că vasul plin este
egal cu vasul gol. Cum este posibil?
Soluţie. Greşeala logică este în text, prim mărirea de două ori
a părţilor.

Exemplul 6. ,, Un chibrit este de două ori mai lung decât un

stejar de o sută de ani ’’.
Fie h înălţimea stejarului şi i lungimea unui chibrit. Mai
notăm prin h − i = m, de unde h = i + m.
Înmulţind, membru cu membru egalităţile precedente se
obţine:
h2 − hi = m2 +im.
Scădem din ambii membri pe hm şi obţinem
h2 − hi − hm = m2 +im − hm,
de unde
h(h − i − m) = −m(h − i − m)
sau
h = − m.
Dar m = h − i, deci h = i − h sau i = 2h. Deci lungimea unui
chibrit este de două ori lungimea unui stejar.
Soluţie. Sofismul provine de la operaţie imposibilă:
împărţirea la 0 !.

Exemplul 7. ,, 1$ mai puţin’’

Trei turişti au înnoptat o noapte la un hotel şi au plătit
dimineaţa la plecare 10 $. Recepţionerul din schimbul de zi a
considerat că turiştii au plătit prea mult pentru jumătate de
noapte şi trimite valetul să restituie 5$ dolari turiştilor. Pe
drum, valetul bagă 2 $ în buzunar şi înapoiază câte un dolar
fiecărui turist. făcând socoteala, din nou, valetul rămâne mirat
de rezultatul obţinut: 39 = 27 $ plus 2 $ luaţi de valet dă ca
rezultat 29 $. Dar la început turiştii avea 30 $. Ce s-a întâmplat
cu 1$ ?.

97
Soluţie. Calculul făcut de valet este greşit. după ce
recepţionerul a înapoiat 5$, au mai rămas doar 25 $ şi nu 39 =
27 cum a socotit valetul.

Exemplul 8. ,, Orice număr este egal cu jumătatea lui. ’’

Fie două numere egale x = y. Se înmulţeşte egalitatea cu x
şi apoi scădem din ambii membri pe y2. Se obţine
x2 − y2 = xy − y2 sau (x + y)(x − y) = y(x − y).
Prin împărţirea egalităţii cu factorul (x − y), se obţine x + y= y.
1
Dar, x = y se obţine x + x = x sau 2x = x, deci x = x.
2
Soluţie. Atenţie la împărţirea cu zero!

Exemplul 9. ,, n = n + 1, pentru orice număr. ’’

Să considerăm identitatea:
n2 − (2n − 1)n = (n + 1)2 − (n + 1)(2n + 1).
 2n + 1 
2

Adunăm în fiecare membru a identităţii   se obţine

 2 
2n + 1  2n + 1 
2 2
 
n −  = n +1−  .
 2   2 
Din ultima egalitate se obţine
 2n + 1   2n + 1 
n −  = n +1−   n = n + 1 , pentru orice n.
 2   2 

Exemplul 10. ,, Distanţa de la Pământ la Lună este egală cu

distanţa de la Pământ la Soare.’’
Se notează cu h distanţa Pământ-Lună, i distanţa de la
Pământ la Soare, iar cu x media lor aritmetică.
De aici se obţine h + i = 2x, de unde
h = 2x − i, h − 2x = −i.
Înmulţind, membru cu membru, ultimele două egalităţi, rezultă
h2 −2hx = i2 − 2ix.
Adunând în cei doi membri pe x2, se obţine
98
 h2 −2hx + x2= i2 − 2ix + x2
sau
(h − x)2 = (i − x)2
de unde rezultă că h − x = i − x, ceea ce arată că h = i, adică
distanţa de la Pământ la Lună este egală cu distanţa de la
Pământ la Soare.
Soluţie. Greşeala apare la extragerea rădăcinii pătrate.
Din (a − b)2 = (c − d)2  |a − b| = |c − d| şi în nici un
caz a − b = c − d.

Exemplul 11. Sofismul lui Konforovici. ,,Rădăcina pătrată

din orice număr natural este un număr iraţional’’
p
Fie n N, n= , unde p, q sunt numere
q
p
naturale, iar este o fracţie ireductibilă sau q = 1. Atunci
q
p2
= n . În partea stângă a acestei egalităţi este o fracţie
q2
ireductibilă, iar în partea dreaptă, probabil, este un număr
întreg. Însă fracţia ireductibilă nu poate fie egală cu un număr
întreg. De aceea, pentru orice umăr natural n numărul n nu
este raţional, deci el este iraţional.
p
Soluţie. Presupunerea făcută ,, n N, n= , unde p, q
q
p
sunt numere naturale, iar este o fracţie ireductibilă ’’ este
q
incorectă.

Exemplul 12. Sofismul lui J. Wallis. ,,  < − 1 ’’

1 1
Următoarea inegalitate este adevărată:  .
n +1 n
Atunci se poate scrie
99
 1 1 1 1 1 1 1
...         ...
3 2 1 0 −1 − 2 − 3
şi de aici avem că
1 1
 = −1 ,
0 −1
ceea ce înseamnă că  < − 1.
1 1
Soluţie. Inegalitatea  este adevărată numai pentru
n +1 n
orice număr natural diferit de 0. Paradoxul obţinut de j. Wallis
a plecat din aplicarea inegalităţii pentru orice număr întreg.

Exemplul 13. ,, 45 o = 90 o ’’
 
Transformând în radiani, vom arăta că = .
4 2
  
Evident că ctg = 1 şi 0 = cos − sin .
4 4 4
Adunând membru cu membru rezultă
  
ctg = 1 + cos − sin
4 4 4
sau

cos
4 = 1 − sin  + cos 
 4 4
sin
4
şi eliminând numitorul
    
cos = sin − sin 2 + sin  cos .
4 4 4 4 4
Altfel scrisă egalitatea precedentă este:
    
cos − sin = sin (cos − sin ).
4 4 4 4 4
100
  
şi împărţind ambii membri cu cos − sin se obţine
4 4
   
sin = 1 . De unde = arcsin 1 , deci = .
4 4 4 2
Soluţie. Atenţie la împărţirea cu 0!

Exemplul 14. ,,Orice expresie matematică este egală cu

opusul ei ’’
Fie E o expresie matematică oarecare. trebuie să arătăm
că +E = − E. Dar, se ştie că (+E) 2 = (−E) 2 şi logaritmând în
baza 10, membru cu membru, rezultă că
lg(+E) 2 = lg(−E) 2
sau
2lg(+E) = 2lg(−E).
Aplicând proprietatea de injectivitate a funcţiei logaritmice, va
rezulta că +E = −E.
Soluţie. Atenţie la proprietăţile logaritmului şi anume corect
este lg x2 = 2lg|x|  2lgx.

Exemplul 15. ,,Suma numerelor pozitive întregi este mai mare

decât produsul lor ’’
Fie a + b + c+ d + … + 1 suma unui număr finit de
numere pozitive întregi. Evident că are loc
a + b + c + d + ... + 1 a + b + c + d + ... + 1
lg = lg .
a  b  c  d  ...  1 a  b  c  d  ...  1
De aici
a + b + c + d + ... + 1 a + b + c + d + ... + 1
2  lg  lg
a  b  c  d  ...  1 a  b  c  d  ...  1
sau
 a + b + c + d + ... + 1  a + b + c + d + ... + 1
2

lg    lg
 a  b  c  d  ...  1  a  b  c  d  ...  1
şi aplicând proprietatea de injectivitate a funcţiei logaritmitece
101
  a + b + c + d + ... + 1  a + b + c + d + ... + 1
2

  
 a  b  c  d  ...  1  a  b  c  d  ...  1
sau
a + b + c + d + ... + 1
1
a  b  c  d  ...  1
şi prin eliminarea numitorului se obţine
a + b + c+ d + … + 1 > a  b  c d… 1
a + b + c + d + ... + 1
Soluţie. Expresia lg este negativă,
a  b  c  d  ...  1
deoarece numărătorul este mai mic decât numitorul.
De aceea
a + b + c + d + ... + 1 a + b + c + d + ... + 1
2  lg  lg .
a  b  c  d  ...  1 a  b  c  d  ...  1
Exemplul 16. ,, P(1): Toţi copii lumii au ochii negri’’
Propoziţia se demonstrează prin metoda inducţiei
matematic.
Etapa I. Pentru n -= 1, propoziţia P(1) este evident adevărată.
Etapa a II-a. Din pesupunerea că propoziţia este adevărată
pentru n o demonstrăm că este adevărată şi pentru n + 1.
n copii

     
1 2 3 3 …………... n n +1
După presupunerea inductivă, copiii de la 1 la n au ochii negri,
iar copiii cu numerele de la 2 la n +1 (în total tot n copii) au
ochii tot negri. În ambele mulţimi se conţine, de exemplu, şi
copilul cu numărul 3, de aceea toţi n +1 copiii au ochii negri.
Soluţie. pentru n = 1 afirmaţia nu are sens şi astfel nu este
îndeplinită metoda de demonstraţie prin inducţie matematică.
Exemplul 17. ,, Un unghi drept este congruent cu un unghi
obtuz.’’
102
 În extremitatea A a segmentului [AB] se construieşte
unghiul drept DAB, iar în B unghiul obtuz ABC. pe laturile
acestor unghiuri se depun segmentele congruente [AD][BC].
Unind punctele D şi C se
obţine segmentul [DC] || [AB]. P
Fie PAB, MAB, [AM][MB]
şi NDC, [DN][NC]. Ducem
PM⊥(ABC), PN⊥DC şi unim
A, B, C şi D cu P. M B
Triunghiurile PMDPMC A
([PM] latură comună şi
[PD][PC])-cazul I.C. de
congruenţă a triunghiurilor
dreptunghice. Deducem din
această congruenţă D N C
[DM][MC]. Urmează că
triunghiurile DAMMBC ([AM][MB], [AD][BC],
[DM][MC])şi de aici rezultă că unghiurile DAMMBC,
deci unghiul drept este congruent cu unghiul obtuz.
Soluţie. Desenul din demonstraţie este imposibil. Realizaţi un
desen corect cu rigla şi compasul.

Exemplul 18. ,, Diagonala unui pătrat are aceeaşi lungime cu

latura sa ’’
Fie d lungimea diagonalei unui pătrat şi a lungimea laturii
pătratului. Ştim că a m : a n = a p unde p = m − n.
Dacă m = n , atunci p = 0 şi deci a p = 1. Dar se ştie că pentru
aceste condiţii în general orice număr la puterea p este egal cu
1, deci şi d p =1. Dacă a p = 1 şi d p =1, atunci a p = d p . După
extragerea rădăcinii de ordinul p din cei doi membri ai
egalităţii se obţine d = a.
Soluţie. S-a făcut afirmaţia că
A ap=d p este adevărată pentru orice
p. În realitate este adevărată numai
în cazul când p = 0.

103

C B
Exemplul 19. ,,În orice triunghi dreptunghic lungimea
ipotenuzei este egală cu lungimea unei catete a lui’’
Se dă triunghiul dreptunghic ACB.
Pentru a arăta că [AB][AC] considerăm egalitatea
x2 − 2xy + y2 = y2 − 2xy + x2
care este adevărată pentru orice x şi y. În particular egalitatea
este adevărată şi pentru
x = AB şi y =AC.
Atunci vom avea
AB 2 − 2ABAC + AC 2 = AC 2 − 2ABAC + AB 2
sau
(AB − AC) 2 = (AC − AB) 2.
De aici rezultă că AB − AC = AC − AB, sau 2AB = 2AC, de
unde se obţine AB = AC. Altfel spus, lungimea ipotenuzei AB
este egală cu lungimea catetei AC.
Soluţie. Greşeala comisă este la trecerea de la egalitatea
pătratelor la extragerea rădăcinii pătrate, adică din egalitatea
(AB − AC) 2 = (AC − AB) 2  |AB − AC|= |AC − AB|.

Exemplul 20. Sofismul lui H. Steinhaus. ,, 14 = 15 ’’

La congresul participanţilor olimpiadei de matematică din
1952 de la Wroctaw profesorul I. Mikuşinski a demonstrat o
împărţire a planului în septagoane astfel încât fiecare vârf al
lor este vârful comun a trei septagoane. Însemnăm prin P
unghiul de măsură 180o. suma măsurilor unghiurilor în
septagon este egală cu 5P şi drept urmare mărimea medie a
5
unui unghi în septagon este egală cu P . Deoarece tot planul
7
este acoperit cu septagoane, măsura medie a unghiului la
5
parchetaj va fi egală tot cu P . Cum fiecare vârf este vârful
7
comun a trei unghiuri de tipul indicat mai înainte, mărimea
2
medie a unghiului de la fiecare vârf este egală cu P . De aici
3
rezultă că măsura medie a fiecărui unghi în parchetaj este
104
 2
egală cu P , deoarece fiecare unghi corespunde unui vârf
3
2 5
anumit. Deci, P = P sau 14 = 15 după eliminarea
3 7
numitorilor.
Soluţie. Greşeala contă în faptul că media aritmetică a
elementelor din şirul infinit depinde de ordinea elementelor
din acest şir.
De exemplu, media numerelor din şirul 1,0,1,0, … 1, 0, …este
egală cu ½, iar media aceloraşi numere luate în altă ordine
1,0,0, 0, 0, 0, 1, 0…este 0. egalitatea 14 = 15 se obţine din
faptul aplicării diferitelor moduri de orânduire a şirului infinit,
elementele căruia sunt unghiurile septagoanelor ce acoperă
planul.

Exemplul 21. Sofismul lui Aristotel. ,, Două cercuri diferite

au raze congruente ’’

(1) (2)

O O’
y
B x
A

Două roţi concentrice cu razele OA = R şi OB = r ,

unite imobil, se rostogolesc pe dreptele Ax respectiv By. Ieşind
din poziţia (1), după o semirotaţie se obţine poziţia (2), roţile
fiind tangente la dreptele Ax şi By în punctele C şi D. În
dreptunghiul ABCD distanţa AD va fi egală cu jumătatea
lungimii cercului mai mare, iar distanţa BC cu jumătatea
lungimii cercului mai mic. Deci , AD = R şi BC = r, de
105
unde egalitatea AD = BC, ca lungimi de laturi opuse ale
dreptunghiului ABCD.
Rezultă că R = r  R = r.
Soluţie. Segmentul [BC] are o lungime mai mare decât
jumătatea lungimii cercului mai mic deoarece acest cerc se
rostogoleşte pe dreapta By prin alunecare.

Exemplul 22. ,, În orice triunghi pătratul lungimii unei laturi

este egal cu suma pătratelor lungimilor celorlalte două
laturi.’’
C Fie triunghiul oarecare ABC.
Se construieşte triunghiul
dreptunghic CDB unde se pot
scrie egalităţile:
AC 2 = AD 2 + CD 2
BC 2 = CD 2 + DB 2 .
Din egalitatea a doua se
D B A exprimă CD 2 = BC 2 − DB 2 şi
substituim în a doua egalitate
AC = AD + (BC 2 − DB 2 )
2 2

sau
AC 2 − BC 2 = AD 2 − DB 2 .
Dar AD = AB + BD, deci AD 2 − BD 2 = AB 2 şi apoi înlocuind
în egalitatea AC 2 − BC 2 = AD 2 − DB 2 se obţine:
AC 2 − BC 2 = AB 2 sau AC 2 = BC 2 + AB .
Soluţie. Din egalitatea AB = AD − BD nu rezultă egalitatea
AB 2 = AD 2 − BD 2, dar AB 2 = AD 2 −2ABBD + BD 2.

Exemplul 23. Sofismul lui Konforovici. ,,Aria unui triunghi

echilateral este egală cu 0’’.

Fie triunghiul echilateral ABC. Să ducem înălţimea BD

din vârful B şi pe prelungirea ei construim [DM]  [CD], iar pe
segmentul [BM] construim un semicerc care va intersecta
dreapta AC în punctul F. În triunghiul dreptunghic, rezultă
FD 2 = BD 2  DM 2 (th.înălţimii).
106
Suprafeţele pătratului FDPI, dreptunghiului ADBE şi a
triunghiului ABC au arii egale.
E B
Efectuând o translaţie paralelă
a triunghiului ABE cu
K H
vectorul BI , punctul A va L
P
trece în punctul N, iar punctul
E se va transla în punctul L. O
Pătratul FLDP este compus A C
F
din trapezele AIPD şi AILF. D
Dar SAFLI = SCHPD şi N
atunci SFLPD = SACHI . Cu alte
cuvinte SBIH = 0, unde BIH M
este triunghi echilateral.
Soluţie. Este incorectă afirmaţia că la translaţia vectorului BI
punctul E trece în punctul L. Aceasta se verifică calculând
lungimile segmentelor [LK] şi [IP]. Notând lungimea AB = a,
avem succesiv: LK = FA = FD − AD, de unde

LK = BD  AD − AD =
a 3
2
a a
 3− =
2 2
(
4
)
3 −1 ;

BP = BD −PD =
a 3
2
−
a 3 a a
 =
2 2 2
( )
3 − 4 3 de unde

BP =
a4 4
2
(
3 3 −1 . )
a 3
(4
) a2
3 −1 
IP =
BP  AD
BD
= 2
a 3
=
a
2
(
4
)
3 −1  4
1
3
.

2
Avem LK = FA = IP 4 3 .

107
Exemplul 24. ,, Suma măsurilor unghiurilor interioare unui
triunghi este 180o ’’
C În triunghiul oarecare
ABC se ia MAB,
unde M este un punct
1 2 oarecare şi se duce
segmentul [CM]. Fie x
suma măsurilor
3 unghiu-rilor interioare
4 triunghiu-lui ACM şi y
suma măsurilor
A M B unghiurilor interioare
triunghiului MBC.
Avem
m(A) + m(1) + m(2) + m(B) = x;
m(B) + m(2) + m(4) = x − y.
Adunând membru cu membru cele două egalităţi se obţine:
(m(A) + m(B) + m(1) + m(2))+(+ m(3) + m(4))=2x.
Deoarece m(A) + m(B) + m(1) + m(2)= x este
considerată ca suma măsurilor unghiurilor interioare
triunghiului ABC, iar m(3) + m(4) = 180o ca suma a două
unghiuri adiacente, se obţine x + 180o = 2x.
Am obţinut că x = 180o.
Soluţie. Greşeala provine din folosirea în demonstraţie a
propoziţiei ,,Suma măsurilor unghiurilor interioare ale
oricărui triunghi este constantă’’ care nu a fost validată ca
adevărată.

Exemplul 25. ,,Măsura

C
B unghiului exterior al unui
triunghi este egală cu
măsura unghiului interior
neadiacent lui ’’
Fie m(A)+m(C)=
=m(B)+m(D)=180o
A M D într-un patrulater ABCD.
108
Prin vârfurile A, B şi C se descrie un cerc care va intersecta
latura AD în punctul M. am obţinut patrulaterul ABCM, înscris
în cerc.
Avem că m(AMC)=180o−m(ABC) din proprietatea
unghiurilor opuse într-un patrulater inscriptibil.
Deci, m(D) = m(AMC), ceea ce ne spune că
măsura unghiului exterior m(AMC) al triunghiului CMD
este egală cu măsura unghiului neadiacent interior m(D).
Soluţie. Desenul este greşit, punctele M şi D trebuie să
coincidă. Realizaţi o construcţie cu rigla şi compasul.

Exemplul 25. ,,Euler la piaţă’’

În lucrarea sa ,,Vollstandige Anleitung zur
Algebra’’(1770), L. Euler a formulat următoarea problemă:
,,Două ţărănci s-au dus la târg să vândă cele 100 de ouă p
care le aveau împreună şi au încasat sume egale, deşi n-au avut
acelaşi număr de ouă.’’
La înapoiere, spre casă, una a spus celeilalte: ,,Dacă aş fi
avut ouăle tale, aş fi încasat 15 creiţari’’, iar însoţitoarea i-a
răspuns: ,, Eu dacă aş fi avut ouăle pe care le-ai vândut, aş fi
încasat de ele 6 creiţari şi încă două treimi.’’ Câte ouă a avut
fiecare ţărancă?
Soluţie
Presupunând că o ţărancă – prima care a deschis discuţia-
a avut de k ori mai puţine ouă decât tovarăşa ei, cum au încasat
sume egale, înseamnă că ea le-a vândut de k ori mai scump.
Potrivit dialogului lor, dacă ar fi schimbat între ele ouăle,
prima ţărancă ar fi vândut de k ori mai multe ouă decât cealaltă
şi de k ori mai scump, deci ar fi încasat de k 2 ori mai mult
decât a doua ţărancă, ceea ce conduce la egalitatea:
15 9
k2 = =
2 4
6
3
3
de unde k = .
2
109
 3
Ştiind numărul al ouălor, 100, şi raportul , al celor
2
două părţi, problema revine la împărţirea sutei în două părţi
proporţionale cu 2 şi 3:
a b 100
= =
2 3 5
unde a = numărul ouălor primei ţărănci şi b = numărul ouălor
celei de-a doua. Se obţine a = 40 şi b = 60.
Soluţie algebrică
Dacă o ţărancă a avut x ouă, numărul ouălelor celeilalte
este 100 − x. După conversaţia lor, schimbând ipotetic ouăle
între ele, se deduce că prima ar fi vândut oul cu preţul de
2
6
15
= (100 − x)  3 .
100 − x x
Ecuaţia obţinută are soluţia x = 40.

Exemplul 26. ,, Tot despre ouă’’

O ţărancă vinde 100 de ouă la doi prieteni care făceau
piaţa împreună cu 25 de lei. După câţiva paşi, ţăranca crezând
că a luat prea mult pe ouă, trimite copilul să‚ înapoiască
cumpărătorilor 5 lei. Copilul îşi cumpără o îngheţată de 3 lei şi
dă fiecărui cumpăr câte un leu.
La înapoiere, copilul, şcoler în clasa I-a, face din nou
socoteala banilor: fiecare cumpărător a dat pentru ouă 12, 5
lei, plus câte un leu de la mine, fac 13, 5 lei şi dacă scad
îngheţata mea de 3 lei obţin:
(13,5 + 13, 5) – 3 = 27 – 3 = 24 lei.
Sărmanul ,,şcoler’’ se întreabă surprins: ,,Ce-am făcut eu
cu un leu din cei 25 de lei primiţi de mama la vânzarea
oulelor?’’.

110
111
 ,,…Nicăieri omul nu a dovedit mai multă
inventivitate decât în jocurile sale ’’
Leibniz

Cubul magic,
medaliat cu aur la
Târgul Internaţional
de la Budapesta din
toamna anului 1978
dovedeşte că nu este
lipsită de adevăr
remarca lui Lebniz.

Inventat de profesorul Rubik Ernö, cubul magic a cucerit de

îndată, în zeci de milioane de exemplare, toate continentele. Acest
joc este format dintr-un cub care la rândul să este format din alte
cubule mici, câte 3 x 3 pe fiecare faţă, colorate după o anumită
strategie aşa încât, la început de joc feţele cubuleor de pe fiecare
faţă să aibă aceeaşi culoare. Aceste cubuleţe se pot mişca simplu şi
foarte uşor printr-un sitem ingenios de mişcare de rotoire. Aceste
rotiri se pot face prin oricare din cele trei direcţii principale ale
cubului. Cele 9 suprafeţe expuse pe fiecare faţă a cubului sunt
colorate uniform în total în 6 culori. De îndată ce se efectuează
câteva rotiri de feţe, în diverse direcţie, culorile se amestecă şi un
joc destul de dificil este acela de a se reordona pătrăţelele colorate
de pe fiecare faţă.
Pentru rezolvarea lui se utilizează calculatoare electronice,
se organizează concursuri de rezolvare, fiind considerat de
psihologi ca unul dintre cele mai dificile teste de inteligenţă.

112
§ 1. GENERALITĂŢI
Teoria jocurilor are ca obiect analiza matematică a
situaţiilor de conflict, situaţii în care se intersectează(ciocnesc)
interesele unor părţi ce urmăresc scopuri opuse. Aceste situaţii
sunt în mod formal conflictuale, deoarece ele s-ar referi la
cazuri care în vorbirea curentă sau în uzanţa obişnuită nu le
putem considera conflicte.
Astfel în jocul de şah, raportul dintre doi jucători nu este
,,conflictual’’ în sensul în care ne-am referi, de exemplu, la
conflictul dintre doi jucători de table. Cele două situaţii, jocul
de şah şi jocul de table au numai anumite trăsături care pot fi
exprimate matematic. prin acelaşi model.
În general, o situaţie de conflict apare atunci când din mai
multe ipoteze ce se pot realiza cu anumite probabilităţi
urmează să se facă o alegere după un anumit criteriu de
eficienţă. O situaţie conflictuală luată din practică cuprinde un
număr mult mai mare de factori care în cadrul modelului
matematic al teoriei jocurilor nu pot fi luaţi în consideraţie.
Conceptul matematic de joc cuprinde un model
simplificat, jocul deosebindu-se de situaţia conflictuală reală
prin faptul că se desfăşoară după reguli dinainte stabilite.
pentru înţelegerea teoriei jocurilor este necesară precizarea
unor elemente din conceptul matematic de joc.
Astfel, persoanele care participă la un joc cu interese
opuse se numesc jucători sau parteneri. Realizarea unui joc se
numeşte partidă. Acţiunile simple întreprinse de jucători în
cadrul unei partide poartă denumirea de unităţi. Printr-un şir
de mutări ale jucătorilor vom înţelege un joc. partida se
încheie cu câştigul unuia dintre jucători. Fiecare dintre
jucătorii unei partide îşi ale o anumită strategie, care este un
ansamblu de reguli care definesc mutările în funcţie de
situaţiile posibile. Strategia determină, pentru fiecare jucător,
modul în care el alege mişcările. Dacă pentru realizarea unui
joc, un jucător are la dispoziţie mai multe alternative şi el
alege una dintre ele, spunem că alegerea făcută reprezintă o
strategie pură.
113
 Jocul cu un număr finit de strategii pure se numesc jocuri
finite. Un joc finit între doi jucători astfel încât un jucător are
m strategii pure şi adversarul său are n strategii pure se
numeşte joc de tipul m x n.
Dacă strategiile sunt aleatoare cu probabilităţi date în
cadrul unui anumit joc, atunci jocul se numeşte cu strategie
mixtă. Prin urmare o strategie mixtă se obţine atunci când
jucătorii aleg strategiile pure cu anumite frecvenţe. Strategiile
mixte sunt combinaţii de strategii pure cărora le asociem
anumite probabilităţi cunoscute. Într-un joc fiecare jucător
caută să aleagă acea strategie care-i aduce maximum de câştig.
Strategia care aduce unui jucător maximum de avantaje se
numeşte strategie optimă. Prin câştigul realizat la sfârşitul
unei partide se înţelege rezultatul confruntării a două strategii
pure ale jucătorilor. Din punct de vedere al câştigului, jocurile
pot fi de sumă nulă, când la sfârşitul unei anumite partide
suma pierdută de o parte din jucători este câştigată de ceilalţi
jucători sau jocuri fără sumă nulă.
De exemplu, în jocul Loto 6 din 49 cei doi jucători sunt
pe de o parte Loteria Naţională şi pe de altă parte participantul
sau participanţii la joc. Din punct de vedere al câştigului
partida dintre cei doi jucători este fără sumă nulă. Strategia
aleasă de un participant trebuie să fie de tipul unei strategii
mixte, fiind necesare alegerea de combinaţii de strategii pure
cu anumite frecvenţe. Vom dezvălui mai târziu teoria jocului
în capitolul referitor la jocurile de noroc autorizate.

§ 2. MATRICEA UNUI JOC

Jocurile finite cu sumă nulă, între doi jucători A şi B, se

caracterizează prin corespondenţa dintre mulţimea strategiilor
pure ale unui jucător şi mulţimea strategiilor pure ale celuilalt
jucător. Această corespondenţă poate fi reprezentată printr-o
matrice în care, liniile reprezintă strategiile pure ale unui
jucător, iar coloanele strategiile pure ale celuilalt jucător. Dacă
un joc se desfăşoară într-o singură partidă, jucătorul A câştigă
114
 B B1 B2 B3 … Bj … Bn
A
A1 x11 x12 x13 x1n
A2 x21 x22 x23 x2n
…
Ai xij
…
Am xm1 xm2 xm3 xmn

de la jucătorul B suma xi, în ipoteza că jucătorul A a ales

strategia corespunzătoare liniei i, iar jucătorul B strategia
corespunzătoare coloanei j.
Să presupunem că jucătorul A are m strategii şi jucătorul
B are n strategii pure. Să notă prin xij câştigul primului jucător
în situaţia în care el a ales strategia Ai, iar adversarul strategia
Bj. Aceste valori pentru fiecare pereche de strategii pot fi
înscrise într-un tablou dreptunghiular în care liniile corespund
strategiilor pure ale jucătorului A, iar coloanele strategiilor
pure jucătorului B.
În cazul când partidele se repetă, atunci strategiile
pure sunt folosite cu anumite frecvenţe. Elementele xij ale
matricei sunt date direct sau se deduc din regulile jocului.

§ 3. VALOAREA SUPERIOARĂ ŞI INFERIOARĂ

A UNUI JOC
Dacă într-un joc un anumit adversar alege strategia Ai,
atunci se înţelege că celălalt jucător va alege strategia Bj, astfel
încât câştigul jucătorului A să fie minim. Această strategie a
lui B corespunde numărului xij care are în linia i valoarea cea
cea mai mică. Numărul x i reprezintă cel mai mic număr din
linia i. Deoarece jucătorul A are la dispoziţie m strategii pure,
el va căuta să aleagă pe aceea dintre ele pentru ca xi să fie
115
maxim. Această valoare o vom nota cu x  şi reprezintă
valoarea inferioară a unui joc.
x = max xi = max min xij
i i j

În mod analog se deduce că adversarul B doreşte să

minimalizeze câştigul maximal al lui A. Va alege aceeaşi
strategie care-i v-a procura lui un minimum de pierdere.
Aceasta se întâmplă dacă câştigul lui A nu va fi mai mare
decât x j = max xij .
j

Prin urmare x j reprezintă elementul cu cea mai mare

valoare aşezat în coloana j. Jucătorul B are însă la dispoziţie n
strategii pure şi va alege pe aceea pentru care x j este minim,
adică câştigul jucătorului A să fie cel mai mic posibil.
Să notăm prin y = min max xij şi reprezintă valoarea
j i
superioară a jocului.
Strategia care corespunde valorii x’ se numeşte maximin
şi ea garantează jucătorului A un câştig egal cu valoarea
inferioară a jocului. Strategia care corespunde valorii x’’ se
numeşte strategie minimax şi asigură jucătorului B o pierdere
egală cu valoarea superioară a jocului. Dacă jucătorul A alege
o strategie maximin atunci el se asigură de un câştig a cărei
valoare nu este inferioară lui x’, idiferent de strategia aleasă de
jucătorul B. Dacă jucătorul B alege strategia minimax el se
asigură că pierderea sa nu va fi mai mare decât x’’, indiferent
de strategia jucătorului A.

Exemplul 1. Să presupunem că B B1 B2 B3 xi
matricea jocului a doi jucători A A
şi B este: A1 −1 −4 −5 −5
A2 0 −3 −2 −
(A) xi = min xij ; A3 2 0 − −
j

(B) y j = max xij xj 2 0 −

i
116
unde xi este valoarea minimă a tuturor câştigurilor lui A,pentru
toate strategiile B1, B2, B3 ale B.

x1 = min x1 j ; x2 = min x2 j ; x3 = min x3 j .

j j j

Pentru a afla pe x1, trebuie să alegem cea mai mică

valoare din valorile înscrise în prima linie corespunzătoare lui
A1. În mod asemănător se află x2, comparând valorile înscrise
pe linia lui A2 ; x3 comparând valorile înscrise pe linia lui A3 ;
se găseşte x1 = −5, x2 = −3, x3 = −1. Analog se stabilesc
valorile y1, y2, y3, comparând valorile înscrise pe colanele B1,
B2, B3,

y1 = max x1 j ; y 2 = max x 2 j ; y 3 = axn x3 j ,

i i i

unde y1 = 2, y2 = 0, y3 = −1.
Avem :

x = max xi = max( −5; − 3; − 1) = −1

i

y = min y j = min( 2; 0, − 1) = −1
j

Strategia maximin a jucătorului A este A3. Jucând A3

jucătorul A se asigură de o pierdere maximală, cel puţin egală
cu 1.
Strategia minimax a jucătorului B este B3. Dacă de
exemplu jucătorul A refuză să aleagă A3 şi alege de exemplu
A2, atunci jucătorul B poate replica alegând B2 şi în felul acesta
pierderea jucătorului a este egală cu 3.

Exemplul 2. B B1 B2 x
Se dă matricea jocului a doi A
jucători A şi B este : A1 1 −1 −1
A2 −1 1 −1
x = −1; y = +1 y +1 +1

117
 Concluzia în acest joc este trivială de aceea orice strategie
a jucătorului A este o strategie maximin, după cum orice
strategie a jucătorului B este minimax.

§ 4. JOCURI ECHILIBRATE

În jocul de la exemplul 1, avem :

x = max min xij = −1
i j
.
y = min max xij = −1
j i
Prin urmare în acest joc valoarea superioară este egală cu
valoarea inferioară(x = y). Jocurile care se bucură de această
proprietate se numesc jocuri echilibrate. Punctul de
coordonate x = y = −1 se numeşte punct de echilibru al
matricei jocului.
Perechea dublă de strategii (Ai, Bj) corespunzătoare
punctului de echilibru, se numeşte soluţia jocului. În cazul
exemplului dat soluţia jocului este perechea (A3, B3). valoarea
superioară care este egală cu valoarea inferioară a unui joc se
nume Ai, Bj)oarea jocului.

§ 5. CAZURI PARTICULARE

În cazul jocurilor de forma 2x2 se poate stabili în mod

direct existenţa unui punct de echilibru.
Un joc reprezentat printr-o matrice
pătratică de ordinul doi e strict determinat a)
dacă matricea sa conţine un anumit termen U 0 1
care este în acelaşi timp minim al liniei şi −2 4
maxim al coloanei în care se găseşte. Dacă U b)
= 0, jocul se numeşte echitabil. 4 3
Exemple −6 −2
Să considerăm jocurile reprezentate de c)
matricile :
0 2
1. Jocul a) este strict determinat şi
3 0
echitabil, deoarece elementul 0 este maximul
118
elementelor din coloana unde se găseşte, max(−2 ; 0) = 0, şi
minimul liniei în care el se află, min(0; 1) = 0. Prin urmare
valoarea jocului este U = 0 . Primul jucător va trebui să aleagă
prima linie, iar cel de al doilea jucător prima coloană.
2. Jocul reprezentat de matricea b) este strict
determinat, deoarece elementul 3 este minimul elementelor
din linia unde se găseşte, min(4 ;3)= 3. Maximul
elementelor coloanei unde se găseşte max(3;−2)=3. Jocul
nu este echitabil deoarece U = 3  0.
3. Jocul reprezentat de matricea c) nu este strict
determinat. Pentru a afla valoarea acestui joc va trebui să
cunoaştem probabilităţile cu care primul jucător alege liniile
(1) şi (2), respectiv probabilităţile celui de al doilea jucător cu
care va alege coloanele (1) sau (2).

Teoremă. a b
Jocul de matrice nu este strict c d
determinat dacă una din condiţiile următoare nu este realizată :
1) a < b, a < c, d < b şi d < c ;
2) a > b, a > c, d > b şi d > c .

§ 6. RELAŢIA DE DOMINARE ÎNTR-UN JOC

Dacă un joc nu admite punct de echilibru, rezolvarea sa
este în general mai complicată. matricea unui joc poate fi în
general simplificată în sensul reducerii numărul de linii sau a
numărului de coloane. Sunt două situaţii posibile :
a) Dacă o coloană sau o linie se repetă, atunci
repetarea unei anumite strategii este nulă ;
b) Dacă elementele unei linii sau ale uneori coloane
sunt mai mici sau cel mult egale cu elementele altei linii sau
altei coloane, atunci dominarea este strictă în cazul când toate
elementele unei linii sau ale unei coloane sunt mai mici sau cel
mult egale cu elementele altei linii sau ale altei coloane.
Dacă elementele unei anumite linii k sunt mai mici
sau cel mult egale cu elementele altei linii i, xkj < xij,
pentru orice j, atunci strategia Ak, corespunzătoare liniei
119
k, este dominată de strategia Ai, corespunzătoare liniei i.
Relaţiile de dominare într-un joc ne permit să
simplificăm matricea unui joc eliminând liniile sau
coloanele dominante.
Exemplul 1. Se consideră un joc caracterizat prin matricea :
B B1 B2 B3
A
A1 2 3 1
A2 4 0 −1
A3 2 3 1

Se observă că strategia A3 reproduce întru totul strategia

A2 şi prin urmare ea se poate simplifica şi obţine matricea:

B B1 B2 B3
A
A1 2 3 4
A2 4 0 −1

Exemplul 2. Se consideră un joc caracterizat prin matricea :

B B1 B2 B3
A
A1 2 3 1
A2 1 2 1
A3 −1 5 7

În acest joc se observă că elementele liniei A2 sunt maoi mici

sau cel puţin egale cu elementele liniei A1. Matricea acestui joc
poate fi simplificată astfel:

B B1 B2 B3
A
A1 2 3 1
A3 −1 5 7
120
§ 7 STRATEGII MIXTE

Se numeşte strategie mixtă o combinaţie aleatoare a mai

multor strategii pure cu probabilităţi cunoscute. Să
considerăm un joc caracterizat prin matricea :
 B1 B2 ... Bn 
A x11 x12 ... x1n 
 1
X =  A2 x 21 x 22 ... x 2 n 
 
    ...  
 Am x m1 xm2 ... x mn 
Strategiile mixte ale celor doi jucători A şi B sunt:
 A ... Am   B ... Bn 
A =  1 , B =  1  , unde
 p1 ... pm   q1 ... qn 
 

 pi = 1,
i =1
q
j =1
j = 1.

Valoarea xij se realizează cu probabilitatea

corespunzătoare strategiei Ai, corespunzătoare liniei i şi a
strategiei Bj, corespunzătoare coloanei j.
Expresia
 
(1) C ( A, B) =  xij pi q j ,
i =1 j =1
reprezintă câştigul probabil care este aşteptat de jucătorul A.
Dacă notăm cu p şi q vectorii probabilităţilor de alegere a
strategiilor SA şi SB atunci funcţia C(x, y) poate fi scrisă sub
forma matriceală astfel : C(x, y) = p x q.
Să revenim la jocul 2 x 2 având matricea :
B1 B2
A1  x11 x12  .
 
A2  x 21 x 22 
Strategiile mixte ale celor doi jucători A şi B sunt :
121
 A A2  B B2 
A =  1 , B =  1 ,
 p1 p2   q1 q2 
unde

p1 + p 2 = 1, (0  p1  1), q1 + q 2 = 1 (0  q1  1) .

Expresia C(A, B) se mai scrie :

C(A, B) = x11pq +x21(1 − p)q + x12 p(1 − q) + x22 (1 − p)(1 − q).
Această expresie poate fi pusă sub forma :

(2) C ( A, B) = K ( p −  )(q −  ) + V
unde
x22 − x21
=
x11 − x21 + x22 − x12
x22 − x12
=
x11 − x21 + x22 − x12
x11x22 − x12 x21
V=
x11 − x21 + x22 − x12

Din relaţia (2) se vede că jucătorul A nu poate realiza

un câştig mai mare decât V, iar jucătorul B nu poate realiza o
pierdere mai mare decât V. Câştigul V realizat poartă numele
de valoarea jocului.

§ 8. STRATEGII MIXTE OPTIME

În cazul unui joc m x n cu strategii mixte funcţia C(A, B)

dată de relaţia
m n
C ( A, B) =  xij pi q j ,
i =1 j =1

poate fi scrisă sub forma:

122
 m m m
C ( A, B) = q1  x j1 p j + q 2  x j 2 p j + ... + q nj  x jn p j
j =1 j =1 j =1

cu condiţia p1 + p2 + … +pn = 1
Pentru ca această funcţie să aibă o valoare maximă
este necesar să avem:
m m m
(*) x
j =1
j1 p j =  x j1 p j = ... =  x jn p j = V
j =1 j =1

unde prin V am notat valoarea comună a acestor expresii.

 x11 x12 
Să considerăm jocul caracterizat de matricea: 
x 22 
,
 x 21
având strategiile mixte. Condiţia (*) se scrie:



 x11 p1 + x 21 p3 = V

 x12 p1 + x 22 p 2 = V

 p1 + p 2 = 1

0  p1  1; 0  p 2  1
Rezolvând acest sistem, obţinem:
x22 − x21
p1 = , p2 = 1 − p1
x11 + x22 − x21 − x12
Valoarea jocului V este dată de relaţia :
x11 x22 − x21 x22
V = x11 p1 + x21 p2 = .
x11 + x22 − x21 − x12
Ecuaţia C(A, B) se mai poate scrie şi astfel :
n n n
C ( A, B) = p1  x1l q j + p2  x2 j q j + ... + pn  xnj q j
j =1 j =1 j =1

cu condiţia p1 + p2 + … +pn = 1.
123
 Pentru ca această funcţie să aibă o valoare maximă este
necesar să avem:
n n n

 x1 j q j =  x2 j q j = ... =  xmj q j = V
j =1 j =1 j =1

şi în cazul jocului 2 x 2 se obţin condiţiile :

 x11q1 + x 21q 2 = V 
 x q + x q =V
 21 2 22 2
 q1 + q 2 = 1
,


0  q1  1; 0  q 2  1
care ne dă
x22 − x12 x11 x22 − x21 x22
q1 = ; V = .
x11 − x21 + x22 − x x11 − x21 + x22 − x12
Rezultă că V’ = V. În concluzie obţinem pentru valoarea
jocului aceeaşi expresie.
Exemplul 1. Un joc este caracterizat prin matricea :

B B1 B2 xi
A minimax xij = 1
A1 1 2 1
A2 −3 4 −3 maximin xij = 1
yj 1 4

Soluţia jocului este (A1, B1) adică jucătorul A va alege

strategia A1, în timp ce jucătorul B strategia B1.

Exemplul 2. Un joc este caracterizat de matricea :

B B1 B2 xi
A
A1 1(x11) −1(x12) −1
A2 −2(x21) 1(x22) −2
yj 1 1
124
 Soluţia jocului este dată rezolvând sistemul :
x22 − x21 1+ 2 3
p1 = = = ,
x11 + x22 − x21 − x12 1 + 1 + 2 + 1 5
iar valoarea jocului este :
3 2 1
V = x11 p1 + x12 p2 = − = .
5 5 5

§ 9. INTERPRETAREA GEOMETRICĂ A SOLUŢIEI

UNUI JOC DE DOUĂ PERSOANE
Să considerăm un joc de două persoane caracterizat de
matricea :

B1 B2
B
A
A1 x11 x12 A2’
A3 x21 x22

A1

x21
A2
x12
A1’

x22 x11

O p1 N p2 M
Pe segmentul [OM] de lungime 1, luăm două segmente de
dreaptă cu lungimile ON = p1 şi NM = p2. Avem evident relaţia
ON = NM = OM sau p1 + p2 = 1.
Pe o dreaptă perpendiculară în punctual O pe OM luăm
un segment de lungime OA1 = x12 şi pe perpendicular ridicată
în punctual M, luăm un segment de lungime MA1’ = x11.
Dreapta A’A1 reprezintă strategia A1 a jucătorului A. În mod
125
analog pe dreapta perpendiculară pe OM în punctual O luăm
segmentul de lungime OA2 = x22 şi pe perpendiculara în
punctul M luăm un segment de lungime MA2’ = x22. Dreapta
A2A2’ reprezintă strategia A2 a jucătorului A.
Din ecuaţiile:
 x11 p1 + x12 p 2 = V

 x21 p1 + x22 p 2 = V rezultă că punctul de intersecţie al celor

 p1 + p 2 = 1
două drepte determină valoarea V a jocului cât şi strategia
mixtă optimă a jucătorului A.

Exemple
1. Se dau jocurile reprezentate de matricele următoare :

0 2 5 0 3 1
−1 4 0 2 −4 0

a) b) c)

1 −1 0 4 7 0
−1 1 0 2 0 0

d) e) f)

Să se determine acelea care sunt strict determinate. În

cazul în care jocul este strict determinat să se găsească
strategiile optime ale fiecărui joc.
Soluţie
a) este strict determinat şi echitabil. Primul jucător va alege
linia, iar al doilea coloana 2; b) nu este strict determinat: c)
este strict determinat dar nu este echitabil. Primul jucător va
alege linia 1, iar jucătorul al doilea coloana 2;

126
§ 10. Probleme

10. 1. Inteligenţa aritmetică

Testele propuse nu au pretenţia de a fi mai mult decât un
joc. Fiecare test se bazează pe opţiunea pentru unul din cinci
răspunsuri propuse
1. Care dintre cele cinci numere din şirul care urmează
trebuie eliminat, ca nefiind bun.?

91 52 36 25 19

a b c d e

2. Care dintre cele cinci numere din şirul care urmează

este discordant faţă de celelalte patru.?

31 41 51 61 71

a b c d e

3. Care dintre cele cinci numere din şirul care urmează

nu respecta regula după care este alcătuit.?

10 37 50 61 82

a b c d e

4. Care dintre cele două fracţii de mai jos este mai

mare?
125 113
sau .
999 904

127
 5. Care dintre cele cinci numere din şirul care urmează
nu se armonizează cu celelalte patru.?

1 23 39 45 67

a b c d e

6. Cum se poate împărţi figura alăturată care

reprezintă cifra 9 , în două părţi întregi egale.

7. Care este numărul care face pereche ultimul număr

din acest şir ştiind că primele două perechi sunt alcătuite după
o anumită regulă.?
a: 5; b: 63; c: 35; d: 4; e: 89

74 26 36 61 11

8. Care dintre cele cinci numere din şirul care urmează

trebuie eliminat.?

3 12 11 2 21

a b c d e

9. Dacă numărului 27 îi corespunde numărul 72,

atunci numărului lui 21 îi corespunde numărul:

a: 13; b: 56; c: 63; d: 65; e: 48

128
 10. Care număr completează şirul de numere.?
a: 40; b: 50; c: 80; d: 30; e: 60

12 27 75 54

a b c d e

11. Cu ocazia inaugurării unei statui se vor pune în

vânzare şi miniaturi ale ei de înălţime 1/10 din mărimea
naturală. Pentru turnarea miniaturilor se va întrebuinţa exact
aceeaşi cantitate de bronz ca şi pentru statuia ecvestră.
Presupunând, că nu sunt pierderi de loc, câte miniaturi se vor
face?
a: 10; b: 100; c: 500; d: 1 000; e: 10 000

12. Care dintre cele cinci numere din şirul care

urmează nu corespunde regulei de alcătuire a grupajului.?

80 17 53 47 62

a b c d e

13. Să se găsească o expresie pentru termenul general

al şirului
−4, +7, −4, +7, −4, +7, …

14. După câteva observaţii de-a lungul unei perioade

de câteva zile, s-a constatat că în nici una din zile nu a plouat
şi dimineaţa şi după-amiaza. a plouat în total 9 zile şi n-a
plouat 7 dimineţi şi 6 după-amieze. Câte zile au durat
observaţiile?

15. Un fermier a hotărât să îngrădească un ţarc

dreptunghiular de 200 m2 .O stâncă verticală poate fi folosit
129
drept una dintre laturile îngrădirii. Ce dimensiuni trebuie să
gardul, astfel încât construcţia să fie realizată la un preţ
minim?

§ 2. Pătrate magice

16 3 2 13 Este bine cunoscut pătratul

pictorului matematician A. Dürer
5 10 (sec. al XVI-lea) care în celebrul
tablou ,,Melancolia’’ la mijlocul
9 6 7 12 liniei a patra cele două numere
formează anul pictării tabloului.
4 15 14 1

Pătratul magic este un tablou pătratic conţinând

primele n2 (n  3) numere naturale dispuse p n linii şi n
coloane, astfel încât suma numerelor de p orice coloană, suma
numerelor de p orice linie şi sumele numerelor de pe fiecare
din cele două diagonale să fie egale între ele. Un mare
matematician Pierre de Fermat (1601-1665), consilier al
parlamentului din Toulouse a stabilit o formulă care determină
numărul pătratelor aritmetice în funcţie de ordinul lor.
Numărul pătratelor care se pot astfel construi este dat
de relaţia
n(n 2 + 1)
S= , unde n  3.
2
Astfel pentru n = 3, numărul \tratelor magice de
3(3 2 + 1)
ordinul trei este = 15 . Pentru n = 4, numărul
2
pătratelor de ordinul patru este mai mare de 880. numărul
pătratelor de ordinul 5 depăşeşte 50 000, al acelora de ordinul
6 trece de 4 000 000, iar peste 400 000 000 este numărul
pătratelor aritmetice de ordinul 7.
130
 Pentru a construi un pătrat aritmetic sunt necesare
următoarele proprietăţi generale:
i). Un pătrat aritmetic îşi păstrează proprietatea pe care
o are, dacă se măreşte sau se micşorează, dacă se înmulţeşte
sau se împarte fiecare dintre numerele conţinute în pătrat cu
acelaşi număr. Această proprietate explică de ce se consideră
în locul unui şir de numere consecutive, primele n numere.
ii). dacă se adună sau se scad elementele
corespunzătoare din două pătrate aritmetice, se obţine tot un
pătrat aritmetic.
iii). Un pătrat magic îşi păstrează proprietatea când se
permută între ele două linii şi două coloane care sunt simetrice
faţă de linia, respectiv coloana, mediană a pătratului
considerat. respectând această condiţie elementele de pe
diagonale nu se schimbă, ci se permută între ele.

Metoda lui Bachet de Meziriac(1581-1638) de

realizare a unui pătrat magic de ordinul trei sau cinci.
După desenarea pătratelor împărţite în 9 sau 25 de
căsuţe, se adaugă pe fiecare latură exterioară a lor în formă de
scară alte pătrate de aceeaşi mărime ca în cele două figuri. Se
începe numerotarea de la căsuţa de jos a primei linii oblice, în
primul pătrat de la 1 la
3 9, iar în al doilea de la 1
la 25. Folosind simetria
şi rotaţii de 90o, 180o şi
2 6
270o se pot obţine din
fiecare pătrat a lui
1 5 9 Bachet alte şapte
pătrate magice distincte.
4 8

131
 Prin această operaţie în care două diagonale ale pătratelor
apar de la sine chiar numerele a căror sumă este egală cu
constanta magică. În primul caz 2+5+8 = 4+5+6 = 15 şi în al
doilea caz 3+8+13+18+23=11+12+13+14+15=65. Rămâne să

5
4 1
0
3 39 1
5
2 8 1 2
4 0
1 7 1 1 2
3 9 5
6 1 1 2
2 8 4
1 71 2
1 7 3
1 2
6 2
2
1
se introducă în interiorul pătratului numerele care se află în
exterior. aceasta se face după metoda lui Bachet: ,, orice
număr din exteriorul pătratului se aşează în interior, pe
aceeaşi linie sau coloană p care se află, la o depărtare de
atâtea căsuţe cât arată ordinul pătratului magic respectiv’’.
Se obţin următoarele pătrate magice:
3 1 93 2 1
6 2 5
2 7 6 2 8 2 1 2
0 1 4
9 5 1 7 2 1 1 1
5 35 9
4 3 8 2 1 1 6
4 2 8
1 4 71 2 2
1 7 3 3
Philippe de la Hire a arătat o metodă de a construi un
pătrat magic care se bazează pe adunarea a două pătrate
magice ajutătoare. de exemplu, pentru un pătrat magic de
ordinul 7, Hire înlocuieşte tabloul numerelor de la 1 la 49 prin
altul format din două rânduri: în primul se scrie şirul
132
numerelor de la 1 la 7, iar în al doilea, şirul numerelor în
progresie aritmetică cu raţia 7 începând cu 0.
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
0, 7, 14, 21, 28, 35, 42
Pătratele ajutătoare se pot forma arbitrar. De exemplu,
în primul pătrat se scriu, în linia 1, cele 7 numere la întâmplare
9fig. 1). Odată stabilită această ordine, în liniile următoare
trebuie respectată regula:
,, Fiecare din liniile care urmează trebuie să înceapă cu
primul număr care se află după cel din mijloc, în rândul de
deasupra lui’’.
Această regula va garanta că suma numerelor de pe o linie,
1+ 7
coloană sau diagonală rămâne aceeaşi, egală cu  7 = 28
2
3 5 1 2 6 4 7
6 4 7 3 5 1 2
5 1 2 36 4 7 3
4 7 3 5 1 2 6 fig.1

1 2 6 4 7 3 5
7 3 5 1 2 6 1
4
2 6 4 7 3 5 1

7 2 0 1 3 4 2
1 4 5 2 8
1 3 4 2 7 2 0
4 5 2 8 1
2 7 2 30 1 3 4
8 1 4 5 2
0 1 3 4 2 7 2 fig.2
4 5 2 8 1
4 2 7 2 0 1 3
2 8 13 4 5
2 0 1 4 2 7
1 4 5 2 8
3 4 2 7 2 0 1
5 2 8 1 4
133
 În al doilea pătrat se aplică o regulă asemănătoare,
exceptând faptul că liniile următoare primei încep chiar cu
numărul din mijloc al rândului de sus(fig. 2).
0 + 42
Constanta celui de al doilea pătrat este cu  7 = 147 .
2
Dacă se adună, termen cu termen, numerele din cele două
pătrate aritmetice, se obţine un nou pătrat aritmetic, în care
elementele lui sunt formate din toate numerele de la 1 la 49,
iar constanta lui este suma celor două constante, adică
28+ 147 = 175 = (1+49):27.

Exemplul 16. 36 33 3
2 33

În pătratul magic alăturat, 5 30 31 8

scrieţi ultima linie.
29 6 7 32

§ 3. Jocuri distractive

Exemplul 17.
Aveţi o carte de vizită cu dimensiunile 6/9 cm. cum
reuşiţi să treceţi prin ea?

Exemplul 18.
Cu un băţ de chibrit, fără a-l rupe , îndoi etc., faceţi un
triunghi.

Exemplul 19
O bancnotă de 100 lei, făcută sul, este introdusă într-o
sticlă Sunteţi în situaţia de a câştiga 100 lei dacă reuşiţi să
scoateţi dopul de la sticlă fără să spargeţi sticla sau să găuriţi
dopul.

134
Exemplul 20
Pe pardoseala unei încăperi puneţi un băţ de chibrit aşa
încât să nu pot păşi peste el. nu aveţi voie să rupeţi băţul sau să
mă obstrucţionaţi într-un fel.

Exemplul 21
Puneţi hune doriţi p pardoseala camerei un ou astfel
încât să nu poată fi strivit cu o roată de maşină.

Exemplul 22
Aveţi în faţă trei pahare cu gura în sus şi o bancnotă de
100 lei. Dacă reuşiţi să aşezaţi un pahar pe bancnotă care se
sprijină la extremităţi pe celelalte două pahare, suta este a
voastră. în ş

Exemplul 23
Aveţi în faţă o cutie de chibrituri. Ridicaţi deodată trei
beţe de chibrit cu al patrulea.

Exemplul 24
Pe o masă sunt cinci halbe cu bere şi cinci păhăruţe de
votcă. Vă pot garanta, pe pariu, că eu pot să beau mult mai
repede cinci halbe de bere, decât dvs. cinci păhăruţe de votcă,
fără a atinge paharele adversarului.

Exemplul 25
Aveţi aşezat în faţa dvs. un băţ de chibrit. Cum veţi
reuşi să săriţi peste băţul de chibrit, dacă stând ghemuit, vă
ţineţi de vârfurile adidaşilor. Nu aveţi voie să vă rostogoliţi.

Exemplul 26
Aveţi pe masă patru beţe de chibrit
aşezate ca în figura alăturată. Cum reuşiţi, ca
prin mişcarea unui singur băţ de chibrit să
obţineţi un pătrat.

135
Exemplul 27
Într-un măr obişnuit sunt două mere. a doua zi
uimire mare: în măr nu sunt mere, pe jos, nu sunt mere!
Cum explicaţi?
Exemplul 28
Cum veţi reuşi să beţi apă dintr-o ploscă aşezată pe o
masă, fără să atingeţi bidonul, fără să folosiţi un pai, fără să
rostogoliţi sau să înclinaţi bidonul?

Exemplul 29
Realizaţi o buclă dintr-o sfoară cu lungimea de
aproximativ 2 m. treceţi una din mâini prin buclă şi apoi
prindeţi cu aceeaşi mână strâns de tricou(cămaşă, haină). Cum
veţi reuşi să scoateţi acum bucla de sfoară în afara corpului.

Exemplul 30
Pe pariu, toţi cei din jurul unei mese, la acelaşi semnal,
trebuie să consume conţinutul din pahar şi câştigă cel care
aşează primul pahar cu gura în jos pe masă, nu p faţa de masă.

Exemplul 31
Pe o masă se găsesc o bancnotă de 100 le cu faţa pe
care are înscrisă seria şi numărul şi monede de 1, 5, 10, 15, 25,
50 bani. care este moneda care are ca diametru numărul de
serie al bancnotei.

Exemplul 32
Pe o masă lucioasă (melamină, faianţă) se află o
monedă de 25 bani. Puneţi podul palmei peste monedă şi
ridicând-o repede în sus prindeţi moneda în timp ce închideţi
pumnul. Ore veţi reuşi?

Exemplul 33
Puteţi introduce un ou nefiert într-o sticlă goală care
are gura gâtului mult mai mică decât diametrul oului?
136
Exemplul 34
Câte monede de 50 bani se pot introduce într-un pahar
de bere pin ochi?
Exemplul 35
Cum puteţi introduce prin urechea acului de cusut 10
fire de aţă neagră.

Exemplul 36
Aşezaţi un ou nefiert pe marginea unui pahar fără să
fie susţinut în nici un fel.

Exemplul 37
Pe tăblie sunt 15 pahare de vin, aşezate câte cinci pe
trei rânduri. Primul rând de cinci pahare sunt pline ochi, al
doilea rând sunt pline pe jumătate, iar al treilea rând sunt
goale. cum reuşiţi să împărţiţi în mod egal paharele şi
conţinutul lor la trei prieteni de pahar. Nu se permite să se
toarne conţinutul dintr-un pahar în altul.
Exemplul 38
La berărie s-au întâlnit 6 prieteni. Unul propune
celorlalţi să-l ridice cu tot cu scaun, folosind numai cinci
degete de la mâini.
Exemplul 39
Scrieţi un miliard cu toate cifrele folosite o singură
dată.
Exemplul 40
Începutul unei partide începe cu ,, marele sau dubla,
mută ’’, unde prin ,, mare ’’se înţelege suma mai mare a celor
două zaruri. Dacă jucătorul A aruncă zarurile ca în fig. 1, iar
jucătorul B ca în fig. 2, atunci cine începe jocul şi ce mutări va
face?

fig. 1 fig. 2

137
Exemplul 41
Care este numărul minim de piese de care este nevoie
pentru alcătuirea a 4 mori închise?

Exemplul 42. ,, Unghi nefavorabil la poartă’’ este o expresie

des întâlnită în fotbal.
Care din jucătorii 1
1, 2 , 3 din figura
alăturate are cel mai
favorabil unghi
pentru introducerea
mingii în poartă? 2

Exemplu 43 3
Obiectul pe
care l-am cumpărat a costat 19,35 lei, iar în rest am primit
patru monede. Care dintre monede nu putea fi în acel rest?

Exemplul 44
În careul alăturat, definiţiile sunt date prin suma
cifrelor. Aşadar, la A orizontal veţi completa un număr format
din 7 cifre a căror sumă este 23 ş.a.m.d. Nu s-a utilizat deloc
cifra 0, iar în cadrul aceluiaşi număr cifrele se pot repeta.
ORIZONTAL VERTICAL
A-23 A-22
B-9-6 B-5-4
C-32 C-53
D-10 D-11
E-50 E-49
F-11-3 F-9-5
G-46 G-24

Exemplul 45
Care este cel mai mare număr prim care se scrie prin
repetarea aceleaşi cifre ?

138
§ 4. Jocuri raţionale
46. Problema turnului
În câte moduri (cu cel mai mic număr de mutări)
putem trece un turn de pe câmpul (0, 0) în câmpul (n, m) îl
deplasăm prin mutări simple, adică mutări în care turnul trece
în câmpul vecin pe orizontală sau pe verticală?

47. ,,Jocul turnurilor ’’

În câte moduri putem aşeza pe o tablă cu n 2 câmpuri
un număr de n turnuri, în aşa fel încât ele să nu se ameninţe
unul pe altul?

48. ,, Problema calului ’’

Să se parcurgă din mutarea calului toate câmpurile
unei table de şah, trecând prin fiecare câmp o dată şi numai o
dată.

49. ,,Problema lui Luc’’

Dominourile sunt aşezate ca în figura de mai sus. Se

cere să schimbăm locul dominourilor albe cu cele negre, cele
albe putând fi deplasate numai spre dreapta, iar cele negre
numai spre stânga, fiecare piesă deplasându-se fie pe câmpul
vecin gol, fie pe câmpul gol care se află imediat dincolo de
piesa cea mai apropiată de culoarea cealaltă.

50. ,, Banda lui Möbius ’’

O bandă de hârtie de cca. 40 cm lungime se lipeşte la
capete după ce unul din capete se răsuceşte cu 1800. S-a
obţinut banda lui Möbius, bandă cu proprietăţi deosebit de
interesante şi în acelaşi timp curioase.
Banda lui Möbius nu are două muchii ci numai una
singură! Vă puteţi convinge mişcând degetul pe marginea ei,
139
dintr-un punct dinainte precizat şi veţi ajunge în acelaşi punct
fără să ridicaţi degetul de pe hârtie.
Banda lui Möbius nu are două feţe ci numai una! Dacă
încercăm să colorăm diferit cele două feţe, vom avea surpriza
ca începând cu albastru, banda va deveni albastră în întregime.
Tăind banda lui Möbius de-a lungul unei linii ce trece
AD
A C
BC

B D
prin mijlocul ei, vom obţine nu două
benzi, cum ar fi de aşteptat, ci una
singură! De două ori mai lungă.
Tăind banda lui Möbius la o
treime de marginea hârtiei şi
continuând tăietura spre cealaltă
margine, tot la distanţa de o treime,
vom constata că obţinem două benzi, una mai lungă şi alta mai
scurtă, prinse între ele
73 74 75
ca inelele unui lanţ.
63 64 65
Exemplul 51.
,, Jocul Solitarul ’’
51 52 53 54 55 56 57

Jocul se face pe o tablă 41 42 43 44 45 46 47

cu 33 de câmpuri, care
se obţine decupând şi 31 32 33 34 35 36 37
acoperind o tablă de şah
23 24 25
cu o cruce ca în figură.
La început de joc toate 13 14 158
câmpurile cu excepţia
unuia singur sunt ocupate cu piese. Trebuie scoase 31 piese,
indicându-se câmpul iniţial gol (a, b) şi cel final (c, d) în care
trebuie să se afle piesa rămasă la sfârşitul jocului.
140
 Regulile jocului sunt următoarele:
,,orice piesă poate fi scoasă de pe tablă dacă alături de ea
(orizontal sau vertical) se află de o parte o piesă , cea care o
bate , iar de partea cealaltă un câmp gol p care trebuie trecută
piesa care bate.’’
Scoateţi 31 de piese:
1. în cazul câmpului iniţial (5, 7) şi al câmpului final (2, 4);
2. în cazul câmpului iniţial (5, 5) şi al celui final (5, 2).

Exemplul 52. ,, Jocul lui Bachet ’’

Dintr-o grămadă care conţine iniţial n obiecte, doi
jucători iau fiecare p rând un număr arbitrar de obiecte , dar nu
mai puţin decât unu şi nu mai mult decât a obiecte dintr-o
dată. Câştigă cel care, la o anumită mutare, va putea să ia toate
obiectele rămase.

Exemplul 53. ,,Jocul Nim ’’

Regulile jocului sunt următoarele:
• Se dau trei grămezi de obiecte;
• Doi jucători pot lua pe rând un număr arbitrar de
obiecte (dar nu mai puţin de unul) dintr-o grămadă la alegerea
jucătorului la mutare;
Câştigă cel care, atunci când îi vine rândul să-şi facă
mutarea, ia toate obiectele rămase.
Încercaţi următoarele jocuri;
1. (27, 37) şi (47, 69);
2. (10, 17, 25), (23, 43, 50), (29, 29, 18).

141
SOLUŢIILE PROBLEMELOR PROPUSE

1. c. Trebuie observat că este format prin schimbarea locului

cifrelor din 91, iar 25 se formează la fel din 25.
2. c. Toate celelalte patru numere sunt prime.
3. d. 10 = 32 + 1; 37 = 62 + 1; 50 = 72 + 1; 82 = 92 +1.
4. Prima fracţie are o valoare foarte apropiată şi mai mare
decât 1/8, căci 125/1 000 = 1/8. a doua fracţie, prin
125 113
simplificare devine chiar 18. În concluzie > .
999 904
5. c:39. Între numerele 1; 23; 45; 67 diferenţele sunt 22.
6.

7. c:35. Trebuie observat că 74+26 = 100 şi 39 + 61 = 100.

8. a: 3. În toate celelalte patru numere se regăsesc doar cifrele
1 şi 2.
9. 56. La 27 = 39 îi corespunde 72 = 89, iar la 21 = 37 îi
corespunde 56= 87
10. a: 40. Prima cifră din număr este aceeaşi cu ultima cifră
din numărul anterior.
11. d: 1000. Statuia are trei dimensiuni( L, l, î) şi drept urmare
o reducere la scară a înălţimii de 1/10 conduce la o reducere a
volumului de 103 = 1 000 ori.
12. d: 47. În cazul celorlalte patru numere suma cifrelor lor
este constantă şi anume 8.
1 3
13. Să scădem (7 − 4) = = 1, 5 din fiecare termen al
2 2
şirului. Se obţine şirul
−5,5, +5,5, −5,5, +5,5,…
deci termenul de rang n al şirului dat este 1, +(−1)n5,5. −
142
 1
14. Au fost (6 + 7 − 9) zile când nu a plouat nici înainte de
2
masă şi nici după-amiază şi deci perioada care a fost studiată
este de 9 + 2 = 11 zile.
15. Dacă fermierul ar construi un ţarc de 400 m2 fără a folosi
stânca drept o latură, ţarcul având forma unui pătrat ar
cuprinde această suprafaţă şi ar avea perimetrul minim. acest
pătrat ar avea latura de 20 m. Stânca poate fi considerată ca un
perete care nu costă nimic şi care împarte această suprafaţă în
două părţi egale, deci preţul minim va fi realizat de un ţarc cu
lungimea de 20 m şi lăţimea de 10m.
16. Pe ultima linie sunt numerele 4, 35, 34, 1. şi verificarea
este evidentă.
17. Tăiaţi cu o foarfece cartea de vizită de dimensiunea 6/9 cm
după modelul de mai jos

18.Se aşează băţul de chibrit în colţul mesei, astfel să formeze

un triunghi.
19. Nu este specificată condiţia că nu se poate introduce dopul
în sticlă. deci, introduceţi dopul în sticlă şi bancnota este a
voastră.
20. Se pune băţul la pervazul dintre perete şi pardoseală.
21. Se plasează oul în colţul încăperii.
22. Se face bancnota armonică (evantai) cu pliuri cât mai mici.
Se aşează apoi pe două pahare şi deasupra ei, între cele două
pahare se aşează cel de-al treilea pahar.
23. Se realizează un trepied cu trei beţe de chibrit astfel încât
capetele cu fosfor ale beţelor de chibrit să fie lipite unul de
143
altul. Cu al patrulea se aprinde fosforul celor trei, dar nu se
lasă să ardă decât foarte puţin, până când fosforul celor trei
beţe se lipeşte unul de altul. Acum se poate ridica trepiedul cu
băţul care a fost aprins.
24. Halbele şi păhăruţele sunt aşezate faţă în faţă. Voi bea cât
se poate de repede o halbă pe care o pun cu gura în jos peste
ultimul păhăruţ de votcă încă plin.
25. Dacă încercaţi să săriţi cu faţa nu veţi reuşi. Săritura se
face destul de uşor cu spatele.
26. Simplu, prin deplasarea unui singur băţ
de chibrit ca în figură.
27. Este o problemă de limbaj corect
gramatical. Dacă în măr sunt mere, deci
pluralul de la mere, atunci jos avem un măr
şi de asemenea un măr în copac.
28. Se pun pietricele (bomboanele) până apa ajunge la gura
bidonului. Acum apa se poate sorbi.
29. Se introduce bucla prin mâneca hainei şi se trage până la
umăr, după care se trece peste cap. Se continuă introducând
bucla pe cealaltă mânecă şi trecând-o pe sub cea de a doua
palmă. Acum bucla poate fi scoasă de pe corp şi lăsată să cadă
la picioare.
30. Se aşează paharul cu gura în jos pe masă(tăblia mesei),
după ce s-a îndepărtat faţa de masă.
31. Este moneda de 15 bani, şi de altfel, greu de ghicit datorită
iluziei optice.
32. Reuşita este garantată dacă veţi atunci când acoperiţi
moneda cu palma va trebui să o fixaţi p ,, muntele ’’de la baza
degetelor arătător şi mijlociu. În alte situaţii nu veţi reuşi !
33. Un ou nefiert, nu prea proaspăt, se ţine 24 ore în oţet. Un
pic de vată‚ îmbibată în spirt se aprinde în interiorul sticlei.
Când se stinge flacăra se pune cu grijă oul în gura sticlei. În
scurt timp oul va fi absorbit în interiorul sticlei.
34. Răspunsul va fi credibil pentru un număr mic de monede;
1-5. Totuşi veţi vedea ă numărul lor este mult mai mare.
144
35. Se introduce pentru prima dată un fir de aţă pus în dublu.
Prin bucla firului de aţă se trec 10 fire de aţă neagră care se
scot pe cealaltă parte a buclei.
36. Oul din problemă va păţi ceva asemăn cu acela din
anecdota ,, oul lui Columb’’
37. Problema revine la împărţi 7,5 pahare la trei. doi prieteni
vor lua câte două pahare pline şi unul p jumătate., iar al treilea
un pahar plin şi trei p jumătate.
38. Persoana care trebuie ridicată trebuie să stea şezând pe
scaun cu mâinile ţinându-se de genunchi. alte cinci persoane ,
în jurul scaunului îl vor ridica numai folosind degetul arătător
aşezate astfel: 1 sub bărbie; 2 şi 3 la subsuoară; 4 şi 5 sub
articulaţia genunchiului.
39.
23. (2+3+4+7+9):58106;
(897+106+4−2−5)3;
23458+7+4−10;
(897+106+5−28)3;
(64−59)820(3−1)7;
(510+4−2)(73−68)9;
520(1+39−4−6−8)7.
40. Jucătorul B, care va juca 6 – 2.
41. Răspunsul este dat în figura de mai sus.
42. Toate unghiurile cu vârful pe cerc, care subîntind o coardă
au aceeaşi măsură, şi ar trebui ca toţi cei trei jucători să aibă
şanse egale. Dar, poarta mai are o dimensiune, şi anume
înălţimea. Jucătorul 3 are şanse mai mari deoarece este mai
aproape de poartă şi va avea unghiul p verticală mai mare.
43. 1). Restul de la 20 lei ( 2 bancnote de 10 lei) ar fi 65 de
bani, sumă care nu poate fi formată din patru monede>
2). Dacă aş fi plătit în total 21 lei, restul trebuia să fie
65 de bani, sumă care nu poate fi exprimată în patru monede.
3). Dacă plăteam 22 lei, restul ar fi fost 2 lei şi 65 bani
şi nici în acest caz nu voi reuşi să obţin restul numai în patru
monede.
145
 4). Dacă plăteam cu o bancnotă de 25 lei, aş fi primit
ca rest 5 lei şi 65 bani, sumă care se compune în mod unic din
4 monede:
• o monedă de 5 lei;
• două monede de 25 bani;
• una de 15 bani.
În concluzie, rest nu puteau fi în nici un caz monede de
3 lei şi de 5 bani.
44. 1 1 9 1 9 1 1
Pentru rezolvare bazată pe logică 1 1 7 4 1 1
trebuie plecat de la sumele cele
1 3 9 1 9 7 2
mai mari. Forizontal b, Evertical
combinat cu Borizontal a, Eorizontal 1 1 1 8 1
combinat cu Bvertical b şi Fvertical b, 9 2 9 9 9 3 9
Dvertical, Avertical combinat cu 1 1 9 1 1 1
Gorizontal. Ş.a.m.d.
8 1 9 9 9 1 9

45. Numai numărul 11

46. Numerele dintre paranteză marchează respectiv numărul

coloanei şi numărul liniei la intersecţia cărora se află câmpul
(coloanei din stânga şi liniei de jos li se atribuie numărul 0, n
şi m sunt numere întregi nenegative.
Să notăm cu tx,y numărul de moduri prin care se
poate trece din câmpul (0, 0) în
câmpul (x, y). eviden, oricare ar
fi numerele pozitive x, y are loc: 1
tx, 0 = 1 şi t0, y =1.
Deoarece, x>0 şi y>0 turnul 1 5
poate ajunge în câmpul (x, y), 1 4 10
fie din câmpul (x − 1, y), fie din 1 3 6 10
câmpul (x, y − 1), în care el
1 2 3 4 5 6
poate ajunge, respectiv în tx−1, y
şi tx, y−1moduri, rezultă că 1 1 1 1 1 1 1

tx, y = tx− 1, y + tx, y− 1

146
Am obţinut o relaţie de recurenţă pentru funcţia tx,y care
depinde de două argumente întregi şi nenegative.
tabla de şah se poate completa după modelul alăturat

47. Turnurile trebuie situate în linii şi în coloane diferite ale

tablei. Orice repartiţie de ac acest fel a n figuri pe tabla de şah
poate fi caracterizată printr-o permutare a numerelor 1, 2, 3,
…, n − 2, n − 1, n , dacă vom conveni că numerele
consecutive din permutare indică numerele de ordine ale
liniilor pe care le ocupă figurile aşezate respectiv în coloanele
întâi, a doua etc.
Dat fiind că oricărei permutări îi corespunde o soluţie
determinată a problemei noastre, iar diversele permutări le
corespund soluţii diferite, numărul total de soluţii ale
problemei va fi n!.
Problema turnurilor se complică mai mult dacă ne
interesăm numai de soluţiile în care nici un turn nu este situat
pe diagonala care uneşte câmpul din stânga jos cu cel din
dreapta sus. numărul total N al acestor soluţii este:
1 1 1 (−1) n 
N = n!  − + − ... + 
 2! 3! 4! n! 
el este egal cu numărul de permutări a n elemente în care nici
un element nu-şi ocupă locul normal. variind restricţiile,
cerând ca turnurile aşezate numai pe câmpuri albe sau
considerând ambele diagonale ca zonă interzisă, ajungem la
probleme combinatorii destul de complicate.

48. Tabla de şah obişnuită poate fi înlocuită cu o tablă cu n 2

câmpuri, sau printr-o tablă dreptunghiulară cu m x n câmpuri.
Se ştie că numărul soluţiilor este foarte mare, deşi nu
s-a stabilit încă numărul lor. O soluţie este în cazul în care
câmpurile tablei sunt renumerotate în ordinea în care sunt
parcurse şi care conduce la un pătrat semimagic având aceeaşi
sumă s = 260 pe linii şi pe coloane.

147
 50 11 24 63 14 37 26 35

23 62 51 12 25 34 15 38

10 49 64 21 40 13 36 27

61 22 9 52 33 28 39 16

48 7 60 1 20 41 54 29

59 4 45 8 53 32 17 42

6 47 2 57 44 19 30 55

3 58 5 46 31 56 43 18

Problema calului este echivalentă cu următoarea

problemă aritmetică: ,, Şă se scrie 64 de perechi distincte de
numere întregi (a1, b1), (a2, b2), …,(a64, b64), ( numerele ai, bi
pot lua valori cuprinse între 1 şi 8) astfel cãt pentru două
perechi vecine oarecare să fie satisfăcută condiţia:
(ai + 1 − ai) 2 + (bi + 1 − bi) 2 = 5,
unde o componentă variază cu o unitate şi cealaltă cu două.

49. Soluţia este următoarea

annaaaannnnaaaaannnnnaaaannnnaaanna
unde literele indică culoarea pieselor mutate.

51. Soluţia acestui joc se obţine numai şi numai în cazul când

a  c (mod 3) şi b  d (mod 3). Dăm soluţia problemei în care
câmpul (44) este atât iniţial cât şi final:

1. 64-44 6. 75-73 11. 65-45 16. 34-36

148
 2. 56-54 7. 43-63 12. 15-35 17. 37-35
3. 44-64 8. 73-53 13. 45-25 18. 25-45
4. 52-54 9. 54-52 14. 37-37 19. 46-44
5. 73-53 10. 35-55 15. 57-37 20. 23-43

21. 31-33 26. 14-34

22. 43-23 27. 34-32
23. 51-31 28. 13-33
24. 52-32 29. 32-34
25. 31-33 30. 34-54
31. 64-44

Aici s-a trecut pentru fiecare mutare a piesei care bate

numărul câmpului iniţial şi al câmpului în care el trebuie
aşezat, scoatem de pe tablă piesa aflată în câmpul intermediar.

Soluţia 1.

55-57 75-55 54-56 74-54 53-55 73-53 43-63

51-53 63-42 33-53 41-43 53-33 23-43 31-33
43-23 13-33 15-13 25-23 34-32 13-33 32-34
45-25 37-35 57-37 34-36 37-37 25-45 56-54
54-34 46-44c 44-24

Soluţia 2.

53-55 73-53 75-73 65-63 52-54 73-53 54-52

51-53 31-51 32-52 43-63 51-53 63-43 45-65
75-55 65-45 35-55 47-45 55-35 25-45 37-35
45-25 15-35 13-15 23-25 34-36 15-35 36-34
33-53 34-54 54-524

52. Pentru jucătorul care vine la rând va fi defavorabil dacă

numărul di grămadă (notat cu m) este un multiplu al lui a + 1.
Într-adevăr, dacă m = a + 1, oricare ar fi mutarea respectivului
jucător, adversarul poate să ia dintr-o dată toate obiectele
149
rămase. Dacă însă m = (a + 1)s, unde s este un număr natural
arbitrar, atunci , după orice mutare a primului jucător,
adversarul făcându-şi mutarea corespunzătoare, poate lăsa în
grămadă (a + 1)(s − 1) obiecte, apoi (a + 1)(s − 2) obiecte etc.,
făcând până la urmă ca numărul de obiecte din grămadă să fie
(a + 1), ceea ce îi asigură câştigul.
În toate celelalte poziţii iniţiale, când m = (a + 1)s + r
unde 1  r  a, primul jucător, luând r obiecte, îl sileşte pe
adversar să piardă.

53. Să întocmim tabela poziţiilor singulare (c1 , di), folosind

cele trei reguli date mai înainte:

i 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
ci 0 1 3 4 6 8 9 11 12 14 16 17 19 21 22 24 25 27 29 30 32
di 0 2 5 7 10 13 15 18 20 23 26 28 31 34 36 39 41 44 47 49 52

Soluţia 1. Mutările adecvate:

(27, 37) → (16, 26);
(14, 90) → (14, 23);
(47, 69) → (47, 29).

Soluţia 2. Mutările adecvate:

(10, 17, 25) → (8, 17, 25);
(47, 99, 181) →(47, 99, 76);
(25, 43, 50) este poziţia singulară şi toate mutările duc la
pierdere.
De la poziţia (29, 29, 18) se poate trece la (15, 29, 18)
sau la (29, 29, 0), iar de la (93, 29, 74) se poate trece la una din
poziţiile (87, 29, 74), (93, 23, 74), (93, 29, 64).

150
BIBLIOGRAFIE

1. Gheorghe Mihoc, Elemente de teoria probabilităţilor,

Bucureşti, Editura didactică, 1969;
2. Petre Bieltz, Logica, Bucureşti, Editura didactică,
1996 ;
3. Nicolae Oprişiu, Jocuri raţionale, Bucureşti, Editura
Dacia, 1984 ;
4. Gheorghe Anghel, Inteligenţă şi îndemânare,
Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1981 ;
5. Charls Trigg, Ingeniozitate şi surpriză, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 1975;
6. Florica Câmpan, Variate aplicaţii ale matematicii,
Bucureşti, Editura Ion Creangã, 1984;
7. V. Bobancu, Caleidoscop matematic, Bucureşti,
Editura Albatross, 1979;
8. Tit Tihon, Ghid de termeni matematici, Piatra Neamţ,
Editura,, SAT’’ SRL, 2002;
9. Ion Achirii, Sofisme matematice, Chişinău, Editura
Ştiinţa, 1992;
10. Join T. Nioth, Jocuri de hazard, Otawa, Editura B&E,
1998.

151
CUPRINS

pag.
1. Cuvânt înainte 7
2. Cap. 1. Logică 11
L. Euler 12
Logica propoziţiilor 13
Tipuri de raţionament 21
Paradoxuri matematice 29
3. Cap. 2. Combinatorică 45
Issac Newton 46
Mulţimi ordonate 47
Permutări 47
Aranjamente 52
Combinări 54
Binomul lui Newton 62
Probleme distractive 64
4. Cap. 3. Probabilităţi 69
Scurt istoric 70
Evenimente 71
Probabilitate 73
Formule şi scheme clasice 81
Cap. 4. Sofisme 85
De la Nasreddin 86
Logică formală 87
Sofisme 95
Cap. 5. Jocuri raţionale 111
Cubul Rubik 112
152
 Generalităţi 113
Matricea unui joc 114
Valoarea sup. şi inf. a unui joc 115
Jocuri echilibrate 118
Cazuri particulare 118
Relaţia de dominare într-un joc 119
Strategii mixte 121
Strategii mixte optime 123
Interpretarea geometrică 125
Probleme de aritmetică 127
Pătrate magice 130
Jocuri distractive 135
Jocuri raţionale 140
Soluţii şi indicaţii 143
Cuprins 153
Bibliografie 155

153